Marcotajul Plantelor

Este de mai multe feluri:

Marcotajul prin mușuroire se aplică la gutui, dusen, paradis, la unele soiuri de agriș și coacăz, de asemenea la smochin și la vișinul pitic. În vederea înmulțirii se creează plantații speciale de plante-mamă, plante numite marcotieri. O plantație de marcotieri se înființează cu plante de 1-2 ani, în prealabil selecționate și înmulțite pe cale clonală. Terenul se desfundă la 45-60 cm, iar puieții se plantează la distanțe de 100-150 cm între rânduri și la 60-100 cm între plante pe rând. În primul an plantele se dezvoltă liber, cu începere din anul al doilea intră în producție. În acest scop, primăvara tulpina se taie la 5 cm deasupra coletului și imediat se mușuroiește, acoperindu-se cu 2-3 cm de pământ mărunt și reavăn. Scopul mușuroitului este etiolarea bazei lăstarilor noi, în vederea înlesnirii emiterii de rădăcini. Se aplică numai la speciile care se înrădăcinează greu (gutuiul, dusenul, paradisul). La speciile care emit rădăcini mai ușor (coacăz, agriș, vișinul de nisipuri) mușuroiul se face mai târziu, după ce lăstarii au ajuns la 7-8 cm. Al doilea mușuroit se aplică când lăstarii sunt de 12-15 cm, iar al treilea când au ajuns la 20-25 cm. De fiecare dată, înainte de mușuroit se rup frunzele pe porțiunea de lăstar care urmează a fi îngropată, iar vârful cu 5-6 frunze se lasă liber. Pentru mușuroit se alege numai pământ mărunt și reavăn, care se trage cu sapa pe margini, iar printre lăstari se varsă de sus sau se îndeasă cu mâna astfel încât să nu rămână goluri. Dacă solul este uscat, el trebuie în prelabil udat, pentru că altfel marcotele nu emit rădăcini. Toamna mușuroaiele se desfac iar marcotele se recoltează, tăindu-se în punctul de înserare pe butucul plantei-mamă. Se lasă 1-2 marcote pentru fortificarea tufei în anul următor, iar capul tufei se mușuroiește. Operația se repetă mai mulți ani, avându-se grijă să fie asigurată și dezvoltarea tufelor. Când acestea încep să slăbească, plantația se lasă în repaus 1-2 ani, spre a se regenera. În acest scop, se lasă să se dezvolte prin ramificare mai multe tulpini și nu se recoltează marcote. Pământul se îngrașă bine și, la nevoie, se udă.

Marcotajul orizontal simplu. Coarde sau ramuri de 1 an, crescute din butucul plantei-mamă, se apleacă și se culcă orizontal pe fundul unui șănțuleț de 18-20 cm adâncime, iar vârful coardei se scoate la suprafață. Toți mugurii pe porțiunea îngropată se orbesc (orbirea este operaţia de suprimare a unei părţi din muguri). După 1-3 ani, când marcota și-a dezvoltat rădăcini proprii și s-a fortificat suficient, ea se desparte de planta-mamă. Sistemul se aplică curent la vița de vie, pentru completarea golurilor. Din fiecare coardă marcotată rezultă o singură plantă nouă.

Marcotajul chinezesc. Este tot un marcotaj orizontal, însă în loc de o singură plantă rezultă 5-8 plante noi din fiecare marcotă, iar de la o tufă se pot obține 20-30 și chiar 40 de plante noi. Deeosebirea față de marcotajul orizontal simplu constă în aceea că marcota crește nu numai din vârf, ci dă lăstari din toți mugurii ei. Ea se culcă tot într-un șănțuleț, dar nu se orbește și nu se acoperă imediat, ci numai treptat și pe măsură ce cresc lăstarii. Înrădăcinarea se face la baza fiecărui lăstar nou, care toamna se detașează de planta-mamă, având toate organele unei plante noi. Marcotajul chinezesc se aplică la agriș, coacăz, mur, alun, smochin și chiar la gutui, prun, cireș și măr.

Marcotajul șerpuit este asemănător cu cel chinezesc, de care se deosebește prin aceea că coarda culcată nu rămâne dreaptă, ci se așază șerpuit în plan vertical, scoțându-se curburile la suprafața pământului. Se aplică numai la plantele-liane, ca vița de vie, glicinia, actinidia.

Marcotajul de vârfuri. Soiurile de zmeur-mur, însuși murul și unele soiuri hibride, cum este zmeurul Texas obținut de I. V. Miciurin, se înmulțesc prin marcotarea vârfurilor lăstarilor de 1 an. După recoltarea fructelor se îndepărtează tulpinile de 2 ani care au rodit, iar lăstarii de 1 an se răsfiră în două părți de-a lungul rândului. Vârfurile lor se apleacă până la pământ și se îngroapă la 8-10 cm adâncime, lăsându-se puțin din ele afară. După 60-70 de zile, vârfurile îngropate formează suficiente rădăcini.Aplicându-se această metodă se pot obține de la o tufă de zmeur până la 25 de marcote, iar dacă în prealabil se aplică ciupitul vârfurilor în două reprize, producția sporește până la 45 de marcote. Primul ciupit se face în mai, când lăstarii au ajuns la 18-25 cm, iar al doilea la 1 lună după cel dintâi. Aplicarea unui singur ciupit nu dă rezultate.