MANIFESTARE CENTENAR MAREA UNIRE ȘI OMAGIEREA

LUI CANTEMIR LA UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE

”CAROL I”

Universitatea a fost fondată în anul 1889, de către generalul

Ştefan Fălcoianu, fiind a şasea scoală de stat major din Europa, alături de cele din Berlin, Viena, Paris, Torino şi Bruxelles, având iniţial numele de "Şcoala Superioară de Război".

Influenţele franceză, germană şi sovietică şi-au făcut simţite

prezenţa în procesul de pregătire în cadrul acestei instituţii. "LABOR IMPROBUS OMNIA VINCIT" - Munca stăruitoare învinge întotdeauna! Acesta este motto-ul care a stat la baza educării şi

pregătirii a unui numar foarte mare de ofiţeri din toate categoriile de forţe armate, de la înfiinţare şi până în prezent.

Învăţământul în Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" asigură o pregătire completă şi complexă menită să consolideze instrumentarul ştiinţific şi metodologia necesară utilizării superioare

a principiilor şi normelor acţiunii şi conducerii militare de nivel tactic interarme, operativ şi strategic în timp de pace, criză şi război.

Investiţia în educaţie are efecte pe termen lung iar principiul e valabil şi pentru domeniul securităţii şi apărării naţionale.

Prestigioasă instituţie de învăţământ, cercetare şi

cultură, Universitatea Nationala de Aparare "Carol I" oferă

numeroase programe de studii la mai multe niveluri şi forme de

pregătire universitară : programe de doctorat, programe

de masterat, programe de licenţă, specializări de învăţământ deschis la distanţă, precum si alte cursuri de perfecţionare.

Facultati si departamente ale Universitatii Nationale de

Aparare "Carol I"

Facultatea de comandă şi stat major (F.C.S.M.)

1

Facultatea de securitate si aparare (F.S.A.)

Departamentul regional de management al crizelor şi operaţiilor multinaţionale(D.R.M.C.O.M.)

Centrul de Limbi Straine (C.L.S.)

Departamentul pentru Învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă (D.I.D.A.D.)

Centrul de drept international umanitar (C.D.I.U.)

Departamentul pentru Formare Profesionala a Adultilor (D.F.P.A.)

Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate (CSSAS)

Colegiul National de Aparare (CNAp)

Departamentul Regional de Studii pentru Managementul Resurselor de Aparare (D.R.E.S.M.A.R.A.)

Baza tehnico-materială a fost completată și modernizată pentru a răspunde cerințelor de integrare în structurile euroatlantice. Au fost

achiziționate instalații, utilaje, aparatură de laborator și calculatoare performante, aflate în permanență la dispoziția cadrelor didactice, cercetătorilor științifici și studenților.

În ziua de 27 martie 2019, ora 14.30 s-a desfășurat în Aula acestei instituții de învățământ superior militar o manifestare

instructiv-educativă, dedicată Centenarului Marii Uniri, a împlinirii a 101 ani de la Declarația de Unire a Basarabiei cu România,

precum și cu prilejul lansării cărții

”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII

ROMÂNILOR. STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE MARII UNIRI”

2

La manifestare au participat ofițerii studenți și cursanți de la toate facultățile și departamentele, precum și cadre didactice și de conducere.

3

Manifestarea a fost deschisă de domnul prorector pentru

activități educaționale, colonel prof.univ. dr. Valentin Dragomirescu care a adresat invitaților și participanților un călduros ”bun venit”.

Pentru început, domnul prorector pentru activități

educaționale a invitat pe domnul gl.bg. Ionel Cantaragiu să ia cuvântul:

”STIMATE DOMNULE PRORECTOR STIMATI

OFITERI-STUDENTI SI CURSANTI

Incercam astazi la dumneavoastra. un sentiment foarte

placut de admiratie si nostalgie, dupa ce zilele trecute am trait

aceleasi momente la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”, iar acum, la

Universitatea Nationala de Aparare, doua institutii militare de

invatamant cu rol decisiv, prima in formarea noastra ca ofiteri, si a

doua, in perfectionarea pregatirii pentru evolutia in cariera militara.

Eu nu sant istoric si am sa las colegii si colaboratorii mei care vor prezenta cu maiestrie date inedite despre cei 101 ani de la

Declarația de Unire a Basarabiei cu Țara, precum și lansarea cartii pe care am evidențiat-o conducerii Universității, înainte de sosirea la dumneavoastra, ”DIMITRIE CANTEMIR SI CONSTIINTA UNITATII

ROMANILOR. STUDII SI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI” .

Am sa fac, in sinteza, unele referiri la Asociatia Europeana

„Dimitrie Cantemir”. Dar inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca ideea socializarii in spiritul marelui carturar, apartine colegului meu si secretarului general al Asociatiei, domnul col. r. Ciobanu

Viorel, care in prima faza a asocierii a lansat lucrarea „Piramida Cantemirista”, fiind pionierul actiunilor de inceput al acestei institutii

, AEDC . Scopul asociatiei este promovarea si valorizarea operei si memoriei distinsului principe cartutar, savant, enciclopedist si om de cultura universala „Dimitre Cantemir”.

Din obiectivele asociatiei, voi aminti doar cateva in sinteza:

4

-implemenarea unor proiecte si programe comune cu

toate institutiile de invatamant ce-l au ca patron spiritual pe Dimitrie Cantemir;

-educarea tineretului in spiritul dragostei fata de

patrie si trecutul ei glorios;

-editarea volumului anual „Dimitrie Cantemir-

personalitate de anvergura europeana”;

-actionarea pentru aducerea in tara in original sau copie

opera din activitatea complexa a lui Dimitrie Cantemir;

Pentru a va convinge de cele afirmate si pentru a lua la

cunostinta si a fi la curent cu activitatea noastra, va rog sa intrati pe SITE-ul nostru, aseu-dimitriecantemir.org sau tastând pe GOOGLE: ASOCIATIA EUROPEANA DIMITRIE CANTEMIR.

Voi da cuvantul acum colegilor mei pentru a va prezenta materialele pregatite pentru a va castiga atentia si a va convinge de responsabilitatea actiunilor noastre.

Asteptam sa ne mai invitati avand in vedere interesul dumneavoastra si faptul ca sala este plina cu cadre militare în

activitate, viitori comandanți de eșaloane superioare ai Armatei României.

Dupa expozeuri, cei interesati pot achizitiona lucrarile aflate in stand.

Confirm interesul dumneavoastra fata evenimentele de acum 101 ani și de personalitatea marelui carturar, pentru ca Dimitrie

Cantemir este disputat la Moscova, Berlin, Istambul precum si analizat și discutat, cu interes academic si in alte metropole mari europene.

Predau stafeta colegilor mei pentru a intra in atmosfera epocii de acum 101 ani și a veacului lui Dimitrie Cantemir.”

În continuare a fost invitat să ia cuvântul domnul avocat Iosif

Friedmann-Nicolescu:

5

”Actul UNIRII cu ROMÂNIA votat de Sfatul Țării la 27 Martie

1918, în numele poporului Basarabiei, eveniment de la care

sărbătorim astăzi 101 ani, poartă efigia Domnitorului DIMITRIE

CANTEMIR – în partea dreaptă – simetric cu efigia altui simbol al

Unității Naționale de neam și credință, Domnitorul ȘTEFAN CEL

MARE și SFÂNT.

DIMITRIE CANTEMIR este primul nostru savant enciclopedist, recunoscut de o Academie europeană. La acel moment Europa, era

în domeniul culturii și al științei întreaga planetă.

DIMITRIE CANTEMIR, personalitate de primă mărime a culturii și civilizației umane este totodată și un jurist al epocii luminilor din

Europa timpului său.

Promotor al ideilor înaintate din epoca în care a trăit, om de

cultură cu o vastă pregătire multidisciplinară universală, promovând științele epocii sale, vorbitor a nu mai puțin de 10 limbi de largă circulație.

Evoluția gândirii enciclopedice europene și a celei din ”lumea

nouă” îl situează pe DIMITRIE CANTEMIR în avangarda gândirii umaniste planetare, urmare a dezvoltării științei și tehnicii.

6

După Domnitorul NEAGOE BASARAB1, care a fost primul domnitor jurist, fiindcă cartea acestuia ”Învățăturile lui Neagoe BASARAB către fiul său Teodosie”, este prima carte de drept public românesc, urmează lucrările de drept public ale Domnitorului

DIMITRIE CANTEMIR.

Personalitate științifică de primă mărime a culturii universale,

DIMITRIE CANTEMIR este un nume care trebuie să fie la fel de cunoscut ca și cel al marilor nume care au determinat schimbări majore în cultura și civilizația umanității. Asemenea unui Isaac

Newton, a unui René Descartes, a unui Baruch Spinoza, sau a unor personalități ca Francis Bacon sau William Shakespeare ori Voltaire.

Întregul secol în care a trăit și gândit Domnitorul jurist DIMITRIE CANTEMIR a fost influențat de gândirea juridică de Drept internațional public.

DIMITRIE CANTEMIR a fost unul dintre cei mai importanți enciclopediști ai veacului său, având o gândire juridică bine structurată, bazată pe o cultură fundamentată pe dragostea de Țară

și progres al umanității.

A fost un spirit al umanismului european născut într-una din citadelele culturii naționale, la Iași într-o zi cu totul specială, anume de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir, la 26

Octombrie 1673, o zi care va marca întregul destin al Domnitorului.

Semnificativ sau nu, Ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru este o zi care se regăsește dopotrivă în calendarul Orodoxiei dar și al Romano Catolicilor.

Studiază limba și literatura greacă, vorbește deopotrivă greaca veche ca și greaca nouă. Studiază retorica, logica, filozofia, teologie

ortodoxa.

La Poarta Otomană Dimitrie CANTEMIR studiază la Academia

Greacă a Patriarhiei din Constantinopol limbile de largă circulație,

greaca și evident latina, alte discipline științifice de cultură generală.

La data de 10 Decembrie 1710, la vârsta de 33 de ani devine

Domn al Moldovei.

1 NEAGOE BASARAB Domn al Țării Românești între 1512 și 1521. A decedat la 15 Septembrie 1521 la Curtea de Argeș

7

Încheie un Tratat secret cu Țarul Rusiei Petru cel Mare dorind

independența Moldovei, act de Drept internațional public care denotă cunoașterea în amănunt a normelor de Drept internațional.

A fost sfătuitor al Țarului Petru cel Mare.

Ziua de 11 Iulie 1714 are o importanță deosebită pentru

Domnitorul Dimitrie CANTEMIR, dar și pentru cultura națională, fiind

momentul în care este ales ca membru al Academiei din Berlin.

La 21 August 1723 Dimitrie CANTEMIR trece la cele veșnice

fiind înmormântat la Biserica Sfintii Constantin si Elena din Moscova.

Ulterior, în 1935 este reînhumat în Biserica Trei Ierarhi din Iași. O

mare parte din opera scrisă a lui Dimitrie CANTEMIR este prin excelență operă juridică, iar cărțile sale sunt de Drept internațional

public după regulile și criteriile moderne de astăzi.

Domnitorul vizionar Dimitrie CANTEMIR a elaborat o operă juridică de primă mărime în care informația istorică alături de elementele de organizare reprezintă o adevărată încântare pentru

cei care lecturează cărțile scrise de această personalitate luminată.

Vă recomand să citiți opera lui Dimitrie CANTEMIR din perspectiva criteriilor de Drept internațional public sau de Drept public național și veți avea surpriza modernității lucrărilor acestui

spirit enciclopedic universal.

Volumul care se lansează astăzi, aici în Aula Magna a Universității Naționale de Apărare este o provocare a Istoriei Naționale cu aspecte care nu au mai fost analizate în alte lucrări.

Domnul col.r., conf. univ. dr. Valentin Bădescu a reliefat:

”Iubiți camarazi,

Vă salut cu onoare și respect! Vă mulțumim că ne-ați primit cu amabilitate și condescendență! Am revenit în același loc, aceeași

aulă, unde în anul 2001, aflându-mă la un curs de limba germană, vedeam, pe peretele din dreapta mea un citat al mareșalului Antonescu! A dispărut de atunci, urmare a unei ordonanțe a unui

prim-ministru de tristă amintire, așa cum s-a procedat și ulterior, și văd că se insistă chiar și acum –cu denigrările marilor fapte și

8

acțiuni civice ale unor conaționali- când lansăm o carte dedicată ideii

unității de neam și de conștiință a românilor inspirată de opera lui Dimitrie Cantemir.

Prinţ cărturar, Cantemir a constituit un fundament solid al realizării statului unitar român, afirmaţie cu atât mai îndrăzneață cu cât liderii unui institut, finanțat din bugetul României, încearcă să ne fure din nou memeria, așa cum au făcut-o coreligionarii lor de ieri, care ne-au falsificat istoria și au înfăptuit holocaustul culturii române! Au profitat atunci de forța și puterea tancurilor sovietice eliberatoare, pe care au venit și s-au instatlat, iar acum de slăbiciunea clasei noastre politice. Sau așa cum spunea Walter Roman, tatăl altui prim-ministru de tristă amintire, „După noi vom

veni tot noi”.2

Ce trebuie să facem să nu mai fim iar sclavi în propria patrie, cred că adoptarea modelului contemporan al Chinei instaurat de

înțeleptul Deng Xiaoping3 unde, conducerea centralizată a țării este un factor foarte important, puterea e concentrată în mâinile cîtorva oameni, deciziile se iau repede, fără ezitări, fără tergiversări. Așa cum este în China, unde, ordinea și disciplina sunt cuvinte de ordine

– pedeapsa cu moartea se aplică, omul corect și cinstit e protejat de lege, infractorul, nemernicul, ticălosul nu are niciun drept, spre deosebire de Europa unde infractorul e protejat, iar păgubitul, omul

cinstit e discriminat si intimidat.

Europa, lumea în care infractorii au mai multe drepturi decit

oamenii cinstiți unde, societatea în care păgubitul face pușcărie

pentru că a încercat să-și apere bunurile, casa sau familia, iar

infractorul e despăgubit pentru prejudiciile suferite și de aceea mulți

aleg sa devină infractori pentru că pot să traiasca mai bine în

pușcarie decît în libertate mai ales că, în România, statul cheltuiește

pentru întreținerea unui întemnițat 5680 de lei pe lună, din bugetul

statului, adică din taxele și impozitele pe care tot noi le plătim!

2 „Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții”, Editura Politică, 1970.

3 Deng Xiaoping fost un lider al Partidului Comunist din China. Deși niciodată nu a avut titlul de șef de stat sau șef de guvern, Deng a fost liderul de facto al Republicii Populare Chineze de la sfârșitul anilor 1970 până la începutul anilor 1990. A fost fondatorul "socialismului cu caracteristici chinezești" și a reformei economice din China, cunoscută ca "economia de piața socialistă". Este creditat cu faptul că a adus China mai aproape de capitalism și a determinat creșterea foarte rapidă a economiei chineze timp de peste trei decenii.

9

E imoral, anormal și nedrept, dar asta se întâmplă într-o

societate, ca a noastră, în care legile sunt făcute de infractori și de către interpușii lor, o societate bolnavă din cauza unui sistem corupt și murdar până în măduva oaselor din cauza unui sistem politic

retrograd, învechit, inadaptat la realitățile secolului XXI. Globalizarea este prost înteleasă astăzi, precum internaționalismul comunist de ieri. Azi globalizarea înseamnă haos, amestecarea

raselor, libera circulație, emigrație și haos economic, politic și social.

Globalizarea trebuie să însemne legi unitare la nivelul planetei,

ordine, respect față de valorile umane, protejarea oamenilor buni, corecți, cinstiți și eliminarea ticăloșilor. Globalizarea ar trebui să

însemne armonie legislativă pe toată planeta, cooperare strânsă și eficientă între popoare pentru rezolvarea marilor probleme globale, rezolvarea problemelor emigratiei clandestine, eradicarea sărăciei,

reducerea poluării și protecția mediului. Și mai e ceva. Să nu-l uităm pe Eminescu și opera sa profund patriotică: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele

nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc.”

Doamne binecuvântează România!

Doamne ocrotește-i pe români! ”

In continuare domnul col.r. Viorel Ciobanu a prezentat pe scurt

cartea TELEORMAN. NUME INTRATE IN ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ

De asemenea, a prezentat pe scurt cartea lansată astăzi:

”Cu o întindere de 400 de pagini și o grafică de excepție, acesta

cuprinde 35 de studii și articole semnate de cei 32 de autori:

cercetători științifici, cadre didactice din învățământul universitar și

preuniversitar, laici și clerici, militari și civili, membri ai Asociației

sau profesând în instituțiile care-l au ca patron spiritual pe Dimitrie

Cantemir.

În ansamblu, volumul surprinde nu numai fațetele multiple ale personalității marelui cărturar, într-o nouă viziune exhaustivă, ci și

10

ideea forță a conștiinței și necesității unității românești, care

transpar din întreaga operă a academicianului european și bărbatului de stat care a fost Dimitrie Cantemir.

Al doilea dintr-o serie, care constituie un obiectiv central al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, actualul volum constituie

pentru Asociație o datorie de onoare în a-l pune la dispoziția cercetătorilor, tinerilor și copiilor, pasionaților de cultură și istorie din țară și străinătate.”

Istoricul. Col.dr. MIRCEA DOGARU a făcut un excurs istoric impresionant asupra aspectelor mai puțin cunoscute legate de planul lui Mihai Viteazu pentru Unire:

11

”În epoca noastră de căutări politice, în care renunţarea la tradiţii, implicit la istorie, pare a deveni o virtute, denigratorii de serviciu ai unor pseudo-curente elitist-globaliste duc o campanie susţinută nu pentru doborârea de pe un piedestal construit de romantici a simbolului Mihai Viteazul, ci pentru minimalizarea faptelor sale. Astfel, ei resping ideea acţiunii conştiente, după un plan prestabilit, în vederea unificării in integrum a „Tării Românilor", în favoarea imaginii unui Mihai-condotier sau a unui feudal limitat care nu a făcut decât să profite de împrejurări, lipsit de orice urmă

de conştiinţă naţională, lărgindu-şi posesiunile pe seama vecinilor4.

În acest sens şi acţiunea lui din primăvara anului 1600 s-ar justifica prin deturnarea în interes propriu a unui comandament impus Ligii creştine de conjunctura internaţională - lichidarea prin forţă a „defecţiunii" Moldovei, care ameninţa spatele „frontului" dunărean al noii „cruciade” Europene (1593-1606) patronată de papalitate şi Habsburgi.

4 Vezi pe larg discuţia la Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Humanitas, Bucureşti, 1997, pp. 22-28, 60-64, 150-157. În numele unui anticomunism virulent, descoperit, evident, pe 22 decembrie 1989 seara, domnia sa respinge principiul Historia-magister vitae, care, orişicât, nu a fost descoperit nici de Marx, nici de Lenin, nici de Ceauşescu, opinând că „viitorul nu se construieşte privind spre trecut" (p. 144), care trecut oricum ar fi fost, falsificat, Mihai Viteazul nefiind altceva, din această perspectivă decât „un mit naţional” (p. 22). Aşa cum „există un mit al lui Napoleon,există un mit al lui Mihai

Viteazul (...). Mitificarea acestor personaje constă în aşezarea faptelor lor reale în tipare ale imaginarului (istoric şi politic). Atunci când Mihai Viteazul apare ca făuritor al «unităţii naţionale» ne aflăm faţa unui proces de mistificare, pentru simplul motiv că, asupra faptei sale reale se proiectează ideologia statului naţional al ultimelor două secole, inexistentă în anul 1600".

12

Într-adevăr, Moldova „defectase", fiind obligată să părăsească Liga antiotomană, nu de forţele (sau de ameninţarea cu forţa a) Porţii, conjugate cu loviturile tătărilor, ci de prea creştina „republică" polonă. Adversară a Habsburgilor, care urmăreau vizibil, după

„pieirea de la Mohacs (Mâhacsi vesz)5 acapararea celor trei Ţări

Române, ea însăşi doritoare să-şi fixeze graniţa sudică pe Dunăre6,

Polonia încheiase, încă din 1533, „pacea veşnică"4 cu Poarta, practicând, dacă nu alianţa făţişă, cel puţin o politică de neutralitate binevoitoare faţă de aceasta.

Or, în condiţiile în care, în numele Ligii creştine, oştile munteano-moldo-transilvane erau angajate în contraofensiva menită să alunge din Muntenia armata de invazie a lui Sinan Paşa, un corp expediţionar polon ocupase prin surprindere Moldova, înscăunându-l domn, la 25 august 1595, pe Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) în locul lui Ştefan Răzvan (1595), plecat cu cea mai mare

parte a curtenilor şi lefegiilor în sprijinul lui Mihai7. Riposta moldo-

munteană din decembrie 1595 s-a soldat însă cu înfrângerea de la Areni, datorită superiorităţii forţelor polono-căzăceşti comandate de

Jan Potocki şi Stanislav Chuski8 şi cu executarea lui Ştefan Răzvan

(13 decembrie 1595) din ordinul lui Ieremia Movilă. Această acţiune, la care Mihai Viteazul a participat nu personal, ci cu trupe, ar fi servit într-adevăr interesul comun, al românilor şi al Ligii creştine, fiind dictată de necesitatea de a lichida „defecţiunea", prin readucerea Moldovei în „frontul" antiotoman. Nu însă şi campania din mai 1600, desfăşurată în cu total alte condiţii!

În mai 1600, Mihai Viteazul se afla în stare de armistiţiu cu Poarta, încheiat, după reglementarea raporturilor cu Habsburgii (9

iunie 1598, la mănăstirea Dealu) la 16 octombrie 15989, sultanul Mehmed III Adil satisfăcându-i toate cererile şi fiind, evident, de

5 Vezi L Minea, Despre sfârşitul lui Ştefăniţă Vodă, Petru Rareş şi ceva despre Alexandru Cornea în „Cercetări istorice", X-XII (1934-1936), 2, p. 193.

6 Vezi Mihai Viteazul in conştiinţa europeană, vol. 2, Cronicari şi istorici străini, Bucureşti, 1983, pp. 58, 94-108, 161, 193, 199, 314, 319, 351, 384, 409, 410, 423, 435, 463.

7 Vezi Andrei Veress, Documente privitoare la Istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, vol. IV, Bucureşti, 1932, p. 322; cf. E. D. Tappe,

Documents concerning Romanian History (1427-1601), London, 1964, pp. 96, 105.

8 A. Veress, op.cit., V, 1596-1599, Bucureşti, 1932, pp. 1-5; E.D. Tappe, op.cit., pp. 96, 105; Călători străini despre ţările române, III, Bucureşti, 1971, pp. 573, 661-663.

9 Vezi Istoria militară a poporului român, vol. IV, Bucureşti, 1987, p. 179. 13

acord cu planurile militare privind Transilvania şi Moldova, tocmai pentru a crea mari probleme adversarilor săi din Liga creştină. La data declanşării campaniei moldovene, nu otomanii, ci Habsburgii erau, aşadar, adversarii de facto ai lui Mihai. Invocând tocmai primejdia pierderii pentru Ligă, după Moldova şi a Transilvaniei, unde, nestatornicul Sigimund Bathory (1581-1597, 1598-1599, 1601-1602) îi cedase titlul princiar, la 29 martie 1599, vărului său,

cardinalul Andrei (1599), cunoscut ca filo-polon10 domnul român

intrase cu trupe in principatul intracarpatic, sprijinit „de către

prietenii şi aliaţii săi de acolo”11. El a fost primit în triumf de

populatie la Alba-Iulia (22 octombrie/1 noiembrie 1599), după victoria de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599. Or, din punct de vedere militar, această actiune ar fi fost absurdă dacă Mihai Viteazul ar fi declansat-o în calitate de aliat real al Habsburgilor, lăsându-şi, în plan strategic, spatele frontului descoperit, în fata unei lovituri mortale, moldo-polone sau otomane.

Este copilăresc să afirmi că „domnul Unirii" a fost un aventurier,

10 Radu Constantinescu, Lupta pentru unitate naţională a Ţărilor Române, 1590-1630. Documente externe, Bucureşti, 1981, p. 69.

11 Mihai Viteazul în conştiinţa europeană, vol. 2, p. 95.

14

un „căpitan” în slujba lui Rudolf al ll-lea (1576-1612), care ar fi profitat ca un baron feudal sau un condotier oarecare, de conjunctură, lărgindu-si posesiunile. Această “conjunctură" şi-a creat-o singur, manevrând cu abilitate diplomatică între principalii competitori la stăpânirea spaţiului românesc, conform unui plan prestabilit, care urmărea unirea într-un stat modern, o monarhie ereditară, a celor trei Ţări Române. Formal în Liga creștină, el avea spatele „frontului” acoperit strategic în toamna lui 1599, prin acordul Porții care implica si neutralitatea aliatului acesteia, Polonia, ale cărei interese în Transilvania revendicată de Habsburgi nu erau atât de importante încât să riște un conflict deschis. Oficial, vasal, de la 9 iunie 1598, al împăratului romano-german şi invocând în acţiune numele acestuia, Mihai s-a impus, practic, cu acordul Porții,

si domn al Ardealului12. De ce nu a denunţat, o dată obiectivul

atins, relaţiile de vasalitate fată de Praga? Pentru că avea nevoie de asigurarea strategică a spatelui „frontului" în deja proiectata campanie din Moldova ori Liga creştină, în război cu Poarta si, implicit, adversară a Poloniei, aliata otomanilor, nu putea dezaproba o acţiune militară împotriva forţelor polone din Moldova, justificată de necesitatea rezolvării „defecţiunii" moldovene. Rezultă că Mihai însuşi a forţat destinul, creând graţie unei diplomaţii abile, din nou, conjunctura favorabilă de care este acuzat că a profitat doar, punându-i pe Habsburgi, angajaţi într-un complicat joc internaţional, în imposibilitatea de a interveni. Chiar dacă gestul său, în calitate de „vasal" al lui Rudolf ll, îl arunca formal în stare de război cu Polonia,

el beneficia tacit, din nou, de sprijinul Porţii13. Atitudinea sultanului

este de înțeles! Era de preferat un stat-tampon românesc, lezând interesele majore ale cancelariilor polonă si romano-germană, unei primejdioase vecinătăţi imperiale sau polone la Dunăre, care ar fi răsturnat cu totul situaţia geopolitică, readucând în câmp strategic Imperiul Otoman, aflat încă în plină ofensivă pe cele două direcţii continentale, nord-pontică si central-europeană, la defensivă. În ceea ce priveşte izvoarele, si acestea conduc spre opinia că,

12 A. Veress, op.cit, vol. V, p. 299.

13 Ibidem.

15

manevrând între cei trei aspiranți la hegemonia asupra spaţiului românesc, eventual la unificarea „Daciei" sub egida lor, Imperiul Romano-German, Imperiul Otoman şi Polonia, Mihai Viteazul si-a urmat propriul ţel, vizând unificarea tuturor teritoriilor româneşti, într-un singur stat, puternic și independent, sub o domnie ereditară, visul său, vis și țel al tuturor generaţiilor de români ai veacului

XVI14, generând un plan concret de acțiune după înlăturarea

primejdiei otomane, în anii 1597—1598.”

14 Vezi, pe larg Mircea Dogaru, Fenomenul militar în epoca Renaşterii româneşti, în „Anuarul I.S.O.S.I.M., I, Bucureşti, 1996, pp. 29-36; Idem, Les

consequences des grandes decouvertes geographiques portugaises et espagnoles dans la societé roumaine du XVI-e siecle, în „Actas do XXIV Congreso Intemacional de Historia Militar", Lisboa, 1998, pp. 215-225.

16

În încheierea manifestării au fost donate UNIVERSITĂȚII

NAȚIONALE DE APĂRARE ”CAROL I” următoarele cărți:

1) ”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII

ROMÂNILOR.STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI” = 2 ex.

17

2) ÎNTRE ALBA-IULIA ȘI TRIANON = 2 EX.

18

3) SINGUR ÎMPOTRIVA EUROPEI = 2 EX.

19

4) TELEORMAN–NUME INTRATE ÎN ISTORIA MILITARĂ

ROMÂNEASCĂ = 1 EX

20

5) SUNT FIU AL ALEXANDRIEI, TELEORMĂNEAN = 1 EX.

6) SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN = 1 EX

21

În finalul manifestării, gazdele au multumit invitaților, lectorilor,

publicului prezent și au relevat deschiderea și receptivitatea

ROMGAZ S.A. pentru înfăptuirea actului de cultură la care cei

prezenți au avut onoarea și privilegiul de a participa, S.N.G.N.

ROMGAZ SA fiind o societate ce promovează valorile identitare

naționale, demers care trebuie luat ca exemplu și bună practică și

de alte entități din țară.

22

23