Manastirea Crasna

17
Manastirea Crasna Asezare Manastirea este situata la 50 km N de Ploiesti pe soseaua Ploiesti- Brasov prin Valenii de Munte-Cheia, pe raza comunei Izvoarele, fiind construita in padure, pe malul stâng al pârâului Crasna, la poalele muntelui Ursoaia, într-o poiană aflată la 750 metri altitudine. Se află pe teritoriul aparţinând întâi comunei Homorâciu şi, după unificare, administraţiei din Izvoarele. Acces: Drumul care duce la Crasna se desprinde din DN1 A, Bucureşti – Văleni – Cheia – Braşov, în dreptul satului Homorâciu, comuna Izvoarele – Prahova. In comuna Izvoarele inainte de bariera se face stanga. Apoi DJ120 pana la Schiulesti, 6 km. De la marginea satului Schiulesti inca 3 km pana la manastire (ultimii kilometri de drum sunt neasfaltati). Traseu La ieşirea din sat, in punctul terminus al asfaltului este o parcare cu plata, un prim loc unde poti lasa masina pentru a continua pe jos încă 3-4 km de drum forestier. Se poate continua cu masina daca este uscat si daca şoferul este dibaci in a conduce pe un drum forestier, acoperit cu pietre destul de mari si care alunecă dacă accelerezi prea tare, accidentat si cu cateva pante care testau şi ele dibacia soferilor. La un moment dat se intra in padure, unde poate fi mai noroios. Dupa putin timp la o bifurcatie de drumuri, te intampina un panou vizibil cu mesajul ca de aici pot continua numai masinile cu tracţiune 4x4. Prin urmare, un al 2-lea posibil loc de parcare. De aici intr-adevar drumul devine si mai greu. In panta accentuata si curbe pe aceleasi pietre mari si alunecoase si unele ascutite. Maşinile cu tracţiune cu 4x4 pot continua fie pana la baza pantei, un al 3lea loc de parcare sau chiar pana la manastire pe un drum ocolitor foarte sinuos şi accidentat. De la al doilea loc de parcare se merge pe jos, pe pietroaiele de pe caldaram la inceput, apoi parasim drumul auto in dreapta si traversam un parau pe o punte suspendata pe cabluri (lata si bine ancorata, poate fi trecuta fara probleme si de cei mai fricosi). De aici incepe un urcus pieptis de cca 200 m dar care se parcurge în 10-20 minute prin padure si care solicită intens muschii picioarelor. Poteca, cu numeroase trepte formate de rădăcinile copacilor invecinaţi, este presarata cu bancute amenajate pentru odihna strajuite de copaci, pe scoarta carora stau scrijelite cruci si initiale mistice, imaginand la tot pasul troite si mici altare vegetale. In varful dealului ne intampina intrarea in curtea manastirii Crasna. Istoric Cu un efort de imaginaţie, să recompunem un tablou de acum 194 de ani: cetele eteriste ale lui Ipsilanti jefuiesc tot ce le iese în cale, se opun pandurilor lui Vladimirescu, îl ucid pe acesta în 1821, armata turcă e derutată şi vine tăvălug peste sate... Oamenii îşi părăsesc averile şi fug nici ei nu mai ştiau din calea cui, a eteriştilor, a

description

Manastirea Crasna, Prahova

Transcript of Manastirea Crasna

Manastirea CrasnaAsezareManastirea este situata  la 50 km N de Ploiesti pe soseaua Ploiesti-Brasov prin Valenii de Munte-Cheia, pe raza comunei Izvoarele, fiind  construita in padure, pe malul stâng al pârâului Crasna, la poalele muntelui Ursoaia, într-o poiană aflată la 750 metri altitudine. Se află pe teritoriul aparţinând întâi comunei Homorâciu şi, după unificare, administraţiei din Izvoarele.Acces: Drumul care duce la Crasna se desprinde din DN1 A, Bucureşti – Văleni – Cheia – Braşov, în dreptul satului Homorâciu, comuna Izvoarele – Prahova.  In comuna Izvoarele inainte de bariera se face stanga. Apoi DJ120 pana la Schiulesti, 6 km. De la marginea satului Schiulesti inca 3 km pana la manastire (ultimii kilometri de drum sunt neasfaltati). Traseu La ieşirea din sat, in punctul terminus al asfaltului este o parcare cu plata, un prim loc unde poti lasa masina pentru a continua pe jos încă 3-4 km de drum forestier. Se poate continua cu masina daca este uscat si daca şoferul este dibaci in a conduce pe un drum forestier, acoperit cu pietre destul de mari si care alunecă dacă accelerezi prea tare, accidentat si cu cateva pante care testau şi ele dibacia soferilor. La un moment dat se intra in padure, unde poate fi mai noroios. Dupa putin timp la o bifurcatie de drumuri, te intampina un panou vizibil cu mesajul ca de aici pot continua numai masinile cu tracţiune 4x4. Prin urmare, un al 2-lea posibil loc de parcare. De aici intr-adevar drumul devine si mai greu. In panta accentuata si curbe pe aceleasi pietre mari si alunecoase si unele ascutite.  Maşinile cu tracţiune cu 4x4 pot continua fie pana la baza pantei, un al 3lea loc de parcare sau chiar pana la manastire pe un drum ocolitor foarte sinuos şi accidentat. De la al doilea loc de parcare se merge pe jos, pe pietroaiele de pe caldaram la inceput, apoi parasim drumul auto in dreapta si traversam un parau pe o punte suspendata pe cabluri (lata si bine ancorata, poate fi trecuta fara probleme si de cei mai fricosi). De aici incepe un urcus pieptis de cca 200 m dar care se parcurge în 10-20 minute prin padure si care solicită intens muschii picioarelor. Poteca, cu numeroase trepte formate de rădăcinile copacilor invecinaţi, este presarata cu bancute amenajate pentru odihna strajuite de copaci, pe scoarta carora stau scrijelite cruci si initiale mistice, imaginand la tot pasul troite si mici altare vegetale. In varful dealului ne intampina intrarea in curtea manastirii Crasna.Istoric Cu un efort de imaginaţie, să recompunem un tablou de acum 194 de ani: cetele eteriste ale lui Ipsilanti jefuiesc tot ce le iese în cale,  se opun pandurilor lui Vladimirescu, îl ucid pe acesta în 1821, armata turcă e derutată şi vine tăvălug peste sate... Oamenii îşi părăsesc averile şi fug nici ei nu mai ştiau din calea cui, a eteriştilor, a turcilor, a nebuniei istoriei pur şi simplu. De furia oştilor nestăpânite se ascund în munţi mai mulţi locuitori ai comunei Izvoarele, punând bazele unui cătun anume numit astfel, Băjenari. Bejenie, Băjenari. Noua aşezare de la poalele Muntelui Ursoaia era avutul marelui postelnic Constantin, zis Dinu Potlogescu, intrat deja în monahism din 1807, din prea multă pribegie sufletească. Şi-atunci şi-a zis să aducă în inima pădurii, lângă ceilalţi fraţi dezrădăcinaţi de la vatra casei lor, o sfântă aşezare. Pe temelia bisericii de-atunci se înalţă Mănăstirea Crasna de astăzi. Marele postelnic Dinu (Constantin) Potlogescu, născut în preajma anului 1755, fiul preotului Radu din Izvoarele. După ce s-a căsătorit cu Ecaterina, fiica vătafului Mareş şi nepoata ctitorului bisericii din Homorâciu, Ene – vătaful, vine pe lume, în 1777, fiul Nicolae. Bucuria de avea un moştenitor este pe jumătate frântă de moartea soţiei Ecaterina. Şi soţia fiului Nicolae, Maria, fata protopopului din Fundeni, moare la nouă ani de la căsătorie, motiv pentru care cei doi, tată şi fiu, se călugăresc la distanţă de 29 de ani. Dinu intră în 1807 ca frate la Mănăstirea Cheia şi este tuns în monahism în

1822, la Ghighiu, sub numele de Chesarie monahul, acolo unde mersese să-l ajute pe monahul Arsenie, venit de la Cernica, să reconstruiască biserica.  Inceputurile vietii monahale in tinuturile Prahova - Teleajen sunt mai putin cunoscute, mai ales pentru secolele XIV-XV. Cu toate acestea, sihastri izolati s-au nevoit in zona subcarpatica pe Valea Prahovei si a Teleajenului inca din secolul XIV, insa abia la inceputul secolului XV s-au constituit in mici comunitati monahale.  La începutul secolului al XVIII-lea câtiva sihastri, veniti probabil din Valeni, au întemeiat acest loc de închinaciune. Prima atestare documentara, un act de donatie in care se arata ca aici era un schit de calugari avand o biserica de lemn, dateaza din anul 1745. Biserica de lemn cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena", asezata intr-o poiana singuratica, era inconjurata de cateva chilii pustnicesti. Manastirea,se numea pe atunci Izvoarele, dupa numele comunei din apropiere, Izvorani.

Proprietarul acestor locuri, postelnicul Dinu Constantin Potlogea, fiul preotului Radu Potlogea din Izvoarele, împreună cu un cumnat, polcovnicul Panca, din Văleni, hotaraste zidirea actualei biserici ca biserica de mir pentru satul Bajenari, unde se refugiasera locuitorii din imprejurimi dupa 1821, din cauza navalirii turcilor. Constructia inceputa in 1824 a durat pana in 1828  cand s-a facut sfintirea bisericii si episcopul Chesarie al Buzaului a sugerat ca acesta asezare monahala sa devina schit, cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena şi Izvorul Tămăduirii. Primul staret a fost chiar ctitorul Constantin Potlogea, calugarit cu numele de Chesarie. Acesta doneza schitului întreaga sa avere, vreo 200 de pogoane de pământ arabil, fâneaţă, păşune, livezi cu pomi şi vie, Muntele Ursoaia, clădiri, hanuri, cârciumi, mori etc. A construit chilii din lemn pe care le-a populat cu calugari adusi de la Cheia, Ciolanu.

In 1836, Nicolae, singurul fiu al staretului, se calugareste cu numele de Nil Schimonahul si doneaza si mosia lui schitului. Acesta a inlocuit tabloul votiv al ctitorilor de la intrare cu intruchiparea unor ingeri, ce Il slavesc in genunchi pe Dumnezeu. Staretul a infiintat aici o scoala pentru copiii din satele vecine, care, in timpul cursurilor, stateau in internatul schitului pe cheltuiala acestuia. Anul 1864 aduce mare supărare peste obştea de 50 de călugări. Secularizarea averilor manastiresti, din acest an, a dus la decăderea vieţii din schit şi mulţi monahi au fost nevoiţi să plece de aici. Cei 2-3 calugari care au mai ramas au inchinat schitul manastirii Cheia si i-au schimbat numele din Izvoarele în Crasna. În anul 1916 (după unii, 1920), cand mai avea un singur calugar, a fost jefuit de ocnaşii scăpaţi de la Salina Slănic. În 1917 ocupanţii germani au luat clopotele. În 1920 un incendiu puternic a distrus chiliile şi stăreţia cu arhiva. În 1922 a venit ca stareţ ieromonahul Nicon Covrig, care semnează o scurtă perioadă de înflorire, recâştigând unele dintre bunurile schitului şi reconstruind biserica. Munca lui este continuată de alţi doi călugări, protosinghelul Ilarie Stănescu şi ieromonahul Damaschin Duru. În 1958, cel care resfinţea lăcaşul reconsolidat după cutremurul din 1940 avea să fie episcopul vicar patriarhal Teoctist Botoşăneanul, nimeni altcineva decât Preafericitul Patriarh Teoctist de mai târziu, care avea să oficieze şi sfinţirea noii biserici, în anul 1998.  Viata duhovniceasca continuă să sufere şi mai târziu, in cea de a doua jumatate a secolului trecut, din cauza reformelor. Astfel în 1960, prin aplicarea decretului 410, calugarii sunt scosi din manastire, obstea este desfiintata, iar locasul începe sa figureze ca biserica izolata pe lânga parohia Izvoarele. În 1961, printr-un decret al regimului comunist, schitul a fost transformat în „biserică izolată, monument istoric Crasna“, aparţinând Parohiei Izvoarele. Şi a rămas astfel vreme de şapte ani, cu un singur vieţuitor, fratele Pavel Angelescu, alias protosinghelul Pantelimon, paznic si stapan peste ierburi si salbaticiuni ale padurii, care a trăit în pustietate şi a îngrijit bunurile până când Patriarhul Justinian Marina îi trimite aici, în 1964, pe ieromonahii Ghedeon Bunescu (stareţ între anii 1967-1976) şi Nicodim Dimulescu (stareţ din 1999 până în 2010). Chiliile erau ruinate, gardul era pravalit  si biserica pravalita şi ea pe-o parte. Cei doi, cărora li s-au adăugat, mai târziu, stareţii Galaction Stângă şi Sebastian Paşcanu, au reînceput o uriaşă muncă de reconstrucţie şi extindere, fiind consideraţi autorii renaşterii celei mari a mănăstirii,

reparând stăreţia veche, construind chilii noi, o gospodărie-anexă, ateliere şi un imobil administrativ.Si-au impartit frateste lucrarea - unul, cu partea spirituala; celalalt, cu partea materiala. Intreaga lor avere incapea toata intr-un saculet - Ghedeon purta cu sine Filocalia si Cartile Sfinte; Nicodim avea in traista bulbi si radacini de flori. Asa simteau ei ca e bine - sa inceapa biserica si chiliile dinspre gradina spre altar. Pentru parintele Nicodim, fiecare floare si fiecare copacel din livada are o poveste. Magnolia alba a adus-o in spate de la serele din Ploiesti. Narcisele, luate din sat, le-a pus in pamant, asa cum pun taranii ceapa, udandu-le apoi cu apa sfintita ca sa le mearga bine, in timp ce bulbii de ghiocei i-a coborat ca un alpinist tocmai de pe Muntele Rosu, strecurandu-se printre rapi si stanci ascutite. In aprilie 1967, chiar de Florii, am savarsit prima slujba in fata a patru femei.  În 1967 Patriarhul Justinian redeschide manastirea ca schit apartinând Manastirii Sinaia. De atunci în cadrul acestui asezamânt s-a dus o activitate neîntrerupta.

Între anii 1987-1994 s-a ridicat clădirea centrală de chili iar artistul Ion Chiriac a restaurat întreaga pictură din biserica veche.  Între 1990 şi 1998 se construieşte biserica nouă, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, sfinţită de Patriarhul Teoctist. In anul 2001 asezamantul recapata statutul de manastire. Din 2010 stareţ a fost numit ieromonahul Nectarie Petre. Biserica veche a schitului este in forma de cruce, cu ziduri groase din caramida si piatra. Frumuseţea ei este sobra, fara alte ornamentatii exterioare în afara ferestrelor si a unui brâu simplu, care o împarte în doua registre inegale, cea inferioară mai lată decât cea superioară. Pridvorul se deschide spre gradina splendid amenajata, frumusetea locurilor sporind-o pe cea a locasului. Naosul este despartit de pronaos prin 4 coloane care sustin o arcada a boltei. Usa de la intrare in pronaos este din lemn sculptat. Catapeteasma lucrata la Viena, are o sculptura demna de admirat, în lemn de tei, acoperita cu foita de aur; sunt de admirat si cele doua icoane de Irineu Protcenco. Pridvorul inchis, mai jos decat restul constructiei, lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Nu este pictat ci varuit in alb. Are o singura turla mare pe naos. In exterior zidurile sunt simple, varuite in alb.  Acoperisul este din sindrila, iar pardoseala din placi de piatra. Pictura a fost facuta in 1832-1834, de Costache Eliade, după unii sau de un necunoscut, după alţii, în maniera Tatarascu. Are hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Clopotnita, la 40 m de biserica, este construita din caramida si piatra, acoperita cu sindrila. Gangul mai nou este pictat de Ioan si Daniela Moldoveanu. Intre clopotnita si biserica este construit din piatra si caramida un frumos aghiasmatar cu un acoperis de tabla. In 1983 biserica a fost renovata, iar in 1991 s-a repictat de Ioan Chiriac prin grija Prea Fericitului Patriarh Teoctist.  Ca restauratorii sa refaca tavanul, a trebuit sa decupeze pictura si s-o pastreze in ceara, pentru a o repune apoi la locul ei si a o reface bucata cu bucata, ca un urias mozaic. Intr-un final, tavanul a costat cat toata biserica, dar a meritat. Pictura lui Tatarascu si-a recapatat valoarea si stralucirea de altadata.  Dupa revolutia din 1989, prin stradania PC staret Galaction Stanga (actualul Episcop al Alexandriei si Teleormanului), ajutat de obste si credinciosi, s-a construit un monument al eroilor pictat de Ioan si Daniela Moldoveanu, o cladire pentru oaspeti, cu etaj, iar alaturi de ea o alta cladire masiva din caramida si piatra, cu doua etaje, cu chilii pentru calugari şi un cabinet medical. S-a ridicat biserica noua, din caramida si beton, acoperita cu tabla. Este o constructie dubla, care are si un paraclis. Ea îmbina elementele traditionale cu cele moderne. Se remarca astfel scarile largi de la intrare, coloanele svelte, acoperisul în mai multe ape si eleganta turlelor, dar si caldura picturii interioare. În pictura bisericii noi se regăseşte zodiacul. La 18 octombrie 1998, a fost sfintita biserica noua. Are hramul Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie). Biserica nouă gazduieşte şi biblioteca, cu peste 5000 de volume. S-au mai construit Altarul de Vara si Paraclisul Sfintii Romani. La Crasna se afla singurul paraclis inchinat sfintilor romani, singura intruchipare in imagini a Acatistului Maicii Domnului si una din rarele icoane ale sfantului Ioan Rusu ori ale lui Dimitrie Basarabov, pictat cu un picior descult - pedeapsa luata de el insusi, dupa ce, din neatentie, a calcat un cuib de pasarele. Curtea ansamblului monahal este foarte ingrijita, plină de flori. Aleile sunt pietruite, exista multe bancute pentru odihna. Din pragul trapezei, un tanar rasofor pofteste pe toata lumea la masa. E obiceiul nestramutat al manastirii - nimeni nu are voie sa plece din Crasna flamand, neomenit. Pentru calugarii de la Crasna, frangerea painilor si bucatele binecuvantate reprezinta o a doua impartasanie - amintirea agapelor crestine si a comuniunii cu Cristos.In timpul mesei, parintele Miron sau alt frate cu darul vorbirii tine o predica despre virtutile si invatatura crestina, despre infranare si mila. Ca sa fie deplina, hrana trupului trebuie sa treaca prin cuget, prin ascutisul gandului si al meditatiei, implinind astfel vorbele intelepte din Pateric: "Cand spiritul meu se inalta, trupul cade in genunchi".

Cei 33-50 de călugări care slujesc aici sunt binevoitori, primitori şi permisivi. Dintre cei care au trecut pe aici trebuie amintiţi câţiva. Blandul Ghedeon, mereu cu cartea in mana si rugaciunea pe buze. Inteleptul Pantelimon, retras la Ciocanu. Parintele Petru Sovejeanu, fost profesor universitar de geologie, care a editat foarte multe carti, petrecandu-si intreg amurgul vietii migalind Acatistele tuturor sfintilor de peste an. S-a mutat la Domnul intr-o seara. Avea 73 de ani, dar era inca in putere. S-a stins lin si fara zbatere, ca o candela cand nu mai are ulei. Preasfintitul Galaction Stanga, pe atunci un tanar firav si tacut. Student la teologie fiind, Galaction venea la Crasna in vacante, oferindu-se sa fie ghid si cantaret la strana, pentru ca in timpul liber sa participe la inaltele convorbiri duhovnicesti ce aveau loc intre calugari si invitatii manastirii - duhovnici si profesori de teologie. Monahii de la Crasna sunt aparte; sunt intelectuali si oameni invatati. Mai toti parintii au scoli inalte. Sunt doctori in teologie ori au mas terate in strainatate, la Strasbourg sau Atena, si, poate nu intamplator, de aici au fost alesi, in ultimii ani, sase episcopi - sase ierarhi tineri si intelepti.

Biserica nouăFoto: Gabriel Avramovici

Biserica nouăFoto: internet

Biserica vecheFoto: internet

Biserica nouăFoto: Gabriel Avramovici

VedereFoto: Voluntar

Printre copaciFoto: Gabriel Avramovici

Biseica vecheFoto: Gabriel Avramovici

Vedere panoramicăFoto: Gabriel Avramovici

TrunFoto: Gabriel Avramovici

TrunFoto: Gabriel Avramovici

ChiliiFoto: Gabriel Avramovici

FântânăFoto: Gabriel Avramovici

ParaclisFoto: Gabriel Avramovici

ParaclisFoto: Gabriel Avramovici

ParaclisFoto: Gabriel Avramovici

AleeFoto: Gabriel Avramovici

  izvorul de langa clopotnita… (cititi ce scrie pe cruce…calugarul ne-a indicat sa luam apa de aici !)

  alte imagini :  

  

  Cam acestea au fost imaginile cu manastirea Crasna , sper ca v-au placut !P.S. Drumul catre manastire ne-a epuizat foarte tare , eu chiar am avut o durere de cap crancena si o stare generala de rau dar in momentul in care am baut din apa de izvor , sincer va marturisesc ca mi-au trecut toate instantaneu…