AVANSARE manuală !

Maglavitul este o localitate din judeţul Dolj, situată la 17 km, nord, de oraşul Calafat.

În vara anului 1935, la Maglavit, unui cioban pe nume Petrache Lupu, i s-a

arătat Dumnezeu. Gângav (Persoană care vorbeşte greu, nedesluşit şi împiedicat,

repetând silabele; bâlbâit) din naştere şi analfabet, după ce a primit porunca

divină să aducă lumea înrăită şi nărăvită pe drumul cel bun, acesta a început să vorbească şi să facă minuni. Aşa s-a

născut unul din cele mai faimoase fenomene religioase din România, care a adunat mulţimi de sute de mii de oameni, veniţi din toate judeţele ţării, deopotrivă intelectuali, preoţi, politicieni şi ţărani. Spicuim din istoria evenimentului, de

dragul pitorescului ei, aşa cum a rămas în caietele părintelui Nicolae Bobin, cel care a notat cu fidelitate "spovedaniile"

consăteanului său, Petrache.

Petrache Lupu.

Vineri, 31 mai 1935. Ciobanul Petrache Lupu se întoarce acasă de la stâna de oi. Seara pleacă iarăşi la turmă, pe drumul obişnuit care trece printr-o pădure de

salcâmi şi de plopi.

Pădurea Maglavit.

În locul numit "la buturugi", îi iese dintr-odată în cale un moş cu barba albă şi ochi albaştri şi cu plete atât de lungi, încât îl înveleau ca o haină care ajungea la

pământ. Bătrânul strălucea ca argintul şi răspândea un miros puternic de smirnă, cum ciobanul nu mai întâlnise în viaţa lui.

Locul întâlnirii cu

“Moşul”

Moşul l-a întrebat pe Petrache:- Unde mergi omule?Speriat de vedenie, ciobanul nu putea să scoată un cuvânt.- Nu-ţi fie frică, că-ţi dau eu ţie curaj, i-a zis Mo ul. Uite, îţi poruncesc ca de azi înainte șsă te duci să spui la lume, la părintele, la primărie şi la biserică, că dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la liturghie, atunci va fi prăpăd şi foc, atunci vă rup muncile!Atât a zis Moşul, după care a dispărut într-un nor pătrat şi luminos, care s-a înălţat în văzduh.Următoarea vineri, pe 7 iunie 1935, Petrache a venit iar acasă, în sat, dar n-a scăpat nicio vorbă despre întâlnirea din crâng. Seara, s-a întors la oi pe drumul obişnuit şi iarăşi i-a ieşit în cale Moşul cu plete albe.- De ce n-ai spus la lume ce ţi-am zis?, l-a certat pe cioban.Petrache s-a închinat şi a zis speriat: - Doamne, iartă-mă, am să spun. Următoarea vineri era cea dinainte de Rusalii, pe 14 iunie. La locul ştiut, lui Petrache i-a ieşit iarăşi Moşul în drum. - De ce n-ai spus la lume ce ţi-am poruncit?, a zis supărat. Să spui la lumea cu care te întâlneşti, la părintele, la primărie, la biserică, că dacă nu se potolesc, dacă nu (...) - Le spun după ce merg la oi, a gângăvit Petrache. - Merg şi eu, a zis Moşul. Au plecat amândoi către stână. Petrache pe jos, pe potecă, bătrânul pe lângă Petrache, plutind. Mergea prin aer, fără să atingă pământul. Şi pe unde trecea, iarba se culca înaintea Lui.

- Mă duc după ce mulg oile, a zis Petrache.La stână, Petrache avea două ajutoare, doi băieţi mai tineri: Ion Săvescu şi Florea Pavel. Ei îl auzeau pe cioban că gângăveşte, pe limba lui, dar nu vedeau pe nimeni alături. Petrache a încercat să le spună şi să-l arate pe Moşul care-l însoţea, dar n-a izbutit. Nu putea să deschidă gura şi ameţea. Moşul stătea neclintit lângă el. Petrache a muls oile, pe urmă a strecurat laptele, dar mâinile au început să îi tremure şi laptele s-a vărsat jumătate pe jos.Atunci Petrache a simţit că nu mai are scăpare, a lăsat lucrul şi a pornit. Pe drum, Moşul i-a zis:- Am să mai viu o dată la tine după ce vei duce spre lume cuvântul meu. Să văd dacă lumea va împlini ce am zis.

Preo i pe drumul spre țMaglavit.

În stânga lui Petrache, părintele Bobin

Ciobanul s-a închinat, iar bătrânul a dispărut în acelaşi nor luminos care s-a înălţat în văzduh.

Dar în loc să se ducă în sat, Petrache s-a întors iar la stână. Le-a povestit celor doi

oameni tot ce văzuse şi auzise, şi ei au rămas cu gura căscată, pentru că Petrache vorbea.

Ciobanul n-a mai avut de atunci linişte. O putere nevăzută îl împingea de la spate să meargă în sat. S-a închinat, s-a culcat, iar a

doua zi dimineaţa a luat-o la drum. A pornit hotărât către Maglavit, povestind oricui îi ieşea

în cale, tot ceea ce îi spusese Dumnezeu. Oamenii se mirau cel mai mult că poate vorbi. (...) A doua zi, de Rusalii, a mers la biserică, şi

multă lume se adunase acolo. În timpul predicii, Petrache a văzut cum Moşul lui plutea

prin altar, chiar deasupra mesei unde slujea părintele. Petrache s-a dus la el. Moşul i-a

facut semnul crucii deasupra şi el s-a închinat.

Petrache Lupu în biserică, pe locul unde a apărut “Moşul”.

Duminica următoare, la biserică a venit şi mai multă lume. Petrache le-a spus ceea ce Moşul îl învăţase să spună. (...) După slujbă, Petrache a pornit către crângul de

plopi, acolo unde Moşul i se arătase, şi a găsit acolo mulţimi adunate din toate satele învecinate. Le-a povestit i lor misiva lui Dumnezeu. ș (...) . Mai târziu, Petrache s-a întors şi a aprins tămâie i lumânări la locul unde a avut vedenia. Şi, deodată, i-a ș

apărut în faţă o stea luminoasă şi mare, cam de un metru. Era ca un romb luminos şi plutea deasupra pământului. Avea tot interiorul luminat. Marginile acelei stele erau albastre ca cerul. În fiecare col era Ploaie, Vânt, Foc i Cărbune. Deasupra ei s-a ț șarătat din nou Mo ul. I-a zis lui Petrache să pună mâna pe ea, dar când a vrut s-o ș

prindă, ea s-a suit sus, deasupra, i n-a putut-o apuca. De trei ori a încercat să șapuce Petrache steaua, dar în zadar. După care Mo ul i-a spus:ș - Am să mai arăt semnul ăsta la toamnă, când tu

vei fi în sat, în mijlocul unei mul imi de oameni. Dacă până atunci lumea se va pocăi, țvoi face cu această stea, în fa a voastră, semnul crucii, semn de binecuvântare i de ț șiertare. Dacă lumea nu se va pocăi, voi coborî steaua asta lângă pământ. Atunci tu să chemi lumea i să le spui să pună mâna pe ea. Ea se va ridica sus i ei nu o vor ș șputea prinde. Vei mai face aceasta de două ori. După care vei anun a lumea să se ț

pregătească, pentru că va începe prăpădul. Atunci steaua va face explozie, iar vântul va împră tia focul i ploaia peste tot pământul. Să spui asta la toată lumea. ș ș

O lună mai târziu, pe 8 august, (...) Prin pădure, înainte de a ajunge la locul unde i se arătase Mo ul, a apărut în partea dreaptă, ș

plutind pe deasupra pomilor, un chip în formă de om, dar negru peste tot, urât, care plutea prin aer.

El i-a spus lui Petrache Lupu: - Ce mi-ai făcut tu, ai îndreptat lumea i nu mai sunt oameni șrăi. - Nu eu, ci Mo ul, a răspuns ciobanul.ș -Care Mo ? a întrebat arătarea, plutind mai șdeparte. Dar aproape de locul unde i se arătase bătrânul, deodată s-a coborat din cer un nor. Avea în mijloc o movili ă i pe ea ț ș stătea chiar Dumnezeu. Împrejurul lui erau unsprezece persoane, unsprezece bărba i țîmbrăca i în alb, care ț stăteau, unii în genunchi i al ii ș țîn picioare. În fa ă era o ț femeie ce stătea în genunchi i șse ruga. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care m-am lăsat pe pământ", a zis bătrânul. "Să spui mereu la lume ce i-țam poruncit i să ș nu- i fie teamă, căci am eu grijă de cei țce nu te cred, cum i de cei ce vor să- i facă rău!“ș ț

i zicând acestea, Ș Dumnezeu a aruncat în acea arătare neagră cu un "gogoloi" ca o minge mare de foc. În mijloc era o cruce, iar pe margini, "gogoloiul" era alburiu-strălucitor. Cum l-a atins, arătarea neagră i urâtă s-a făcut praf. Petrache ș a întrebat cine este femeia de lângă El. - Maica Precista.

Viziunea lui Petrache. Desen realizat după descrierea ciobanului şi aprobat de acesta.

În acea vară a anului 1935, vestea că Dumnezeu s-a coborât pe pământ, arătându-i-se unui cioban de la Maglavit, s-a întins, în câteva zile, în tot Bărăganul, din sat în sat

i din cătun în cătun, până a ajuns mai departe, în Moldova i Transilvania, ba chiar ș șpână în Maramure . Oamenii au început să coboare de peste tot la câmpie, pe malul șDunării, să îl asculte pe Petrache Lupu i vorbele ce îi erau transmise de Dumnezeu. șÎn doar câteva săptămâni, islazul unde Petrache î i pă tea oile a devenit neîncăpător ș șpentru mul imile venite să îl asculte. Sute de mii de oameni a teptau să le vorbească. ț ș

Nu tia să scrie, nu tiuse niciodată să ș șcitească, se iscălea punând degetul, însă

vorbea ore întregi mul imii, fără să bea apă, țfără să mănânce nimic. Urcat pe un mic

amvon improvizat, un bărbat mic de înăl ime, țîmbrăcat în iţari şi încăl at cu opinci, vorbea ț

mul imii ore întregi despre Dumnezeu, țluminat şi ţinut parcă de o putere nevăzută.

La scurtă vreme, în Maglavit au început să se petreacă minuni. Oamenii cu suferin e ț

suflete ti sau trupe ti îș ș şi aflau vindecarea, i șvestea lor aducea puhoaie de lume în lunca

Dunării. Oamenii făceau dona ii, se țstrângeau grămezi de bani. Banii erau pu i în șsaci i sacii încărca i în căru e, ce porneau ș ț ț

încolonate, în pasul domol al cailor, spre Craiova, unde erau depu i la bancă. Cu acei ș

bani s-a început construirea unei biserici, exact pe locul unde i s-a arătat Dumnezeu lui

Petrache Lupu. S-a început construcţia de case pentru pelerini, de băi publice i toate șcelelalte trebuincioase mul imilor ce veneau ț

fără oprire.

Vestea celor întâmplate la Maglavit a ajuns până la rege i acesta a dorit să îl vadă șpe cioban. Regele Carol al II-lea a trimis o limuzină să îl aducă la palatul său de la Pele . Iată că Petrache Lupu putea să transmită ș şi "celui mai mare om din ară" ț

mesajul lui Dumnezeu, a a cum ș a fost sfătuit de Moş. Petrache a stat mai multe zile la palatul regelui. Carol i-a botezat cel de-al doilea copil, cu numele de Mihai, i i-a ș

dat cadou o icoană de pre i o candelă. Dar gloria nu l-a schimbat pe Petracheț ș . (...) Apoi România a intrat în război i bărba ii au fost lua i în armată. Lumea a început ș ț ț

să se teamă, crezând că acesta este sfâr itul propovăduit de Petrache Lupu: șsoseau focul, durerea i sărăcia, provocate de Dumnezeu. ș

Petrache Lupu şi fiul său Mihai.

Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban i l-a luat cu el în avion. Au zburat șpe deasupra frontului, i Petrache a spus o rugăciune pentru solda ii români. ș ț

Generalul i-a arătat, pe pământ, un fir argintiu, erpuitor: Donul. Unde râul făcea un școt, acolo era linia întâi a frontului. Petrache a privit, i după ce a spus rugăciunea, ș

i-a întors ochii către general: "Razboiul se pierde. Vin i trec ru ii". Atât i-a spus ș ș șgeneralului. La aterizare, acesta a dat ordin să nu cumva să ajungă a a vorbă la ș

solda i, să îi demoralizeze. Petrache Lupu s-a întors acasă. A pornit apoi din țMaglavit în pelerinaj prin toată ara, ca să ajungă cuvântul lui Dumnezeu i la cei ce ț ș

nu reu iseră să vină în lunca Dunării.ș

Biserica începută pe locul unde i se arătase Mo ul fusese ridicată până la șacoperi , apoi lucrările s-au oprit, "din ordin de sus", i banii dona i de oameni au ș ș țdispărut din Banca Na ionala de la Craiova. ț La putere veniseră comuniştii. (...).

Începuse să nu mai vorbească oamenilor ce-l căutau.(...) În vara lui 1951, a fost o zi specială. Petrache anun ase că în două săptămâni va spune oamenilor „vorba ț

cea mare” lăsată de Dumnezeu. Spre disperarea autorită ilor comuniste, vestea se țrăspândise în toată ara i sute de credincio i curgeau deja către lunca Dunării. ț ș șEra către prânz, când pe uli a satului a apărut o ma ină neagră care a străbătut ț ș

a ezarea ș şi s-a oprit în dreptul colibei lui Petrache Lupu. Doi bărba i au coborât din țma ină, s-au apropiat de cioban i după ce au discutat cu el scurt, ceva, i-au pus ș șcătu ele la mâini i l-au urcat în ma ină cu de-a sila, a a îmbrăcat cum era. Veni i ș ș ș ș țdin curiozitate mai aproape, să vadă ma ina, oamenii au observat ce se întâmplă. ș

Au văzut cum, după ce s-au urcat cu to ii în ma ină, oferul acesteia a vrut să ț ș șpornească, dar n-a putut. Motorul gemea, tu ea, nu pornea. oferul s-a dat jos, a ș Ș

umblat la motor i a încercat din nou să o pornească: nimic. Motorul gemea i atât. ș șAtunci au văzut oamenii cum cei doi bărba i de pe bancheta din spate coboară în ț

drum împreună cu Petrache Lupu. Acesta le-a zis să îi deschidă cătu ele. S-a șa ezat în genunchi în fa a ma inii. A spus o rugăciune, apoi i-a făcut o cruce ș ț ș șmare i a zis: „Iartă-i, Doamne, că nu tiu ce fac”. S-a urcat din nou în ma ină ș ș ș

împreună cu cei doi bărba i i când oferul a învârtit cheia, motorul a pornit dintr-o ț ș șdată. Automobilul a dispărut în praful mare al drumului, nimeni nu tie unde. ș

Petrache n-a mai apucat să spună vreodată „vorba cea mare”.

Sa întors în sat după trei luni. Era slab şi refuza să spună unde a fost. Odată, târziu, a pomenit de Jilava. După întoarcerea acasă, Petrache Lupu nu a mai primit pe

nimeni. Cei ce veneau pentru vindecări erau trimi i la biserica neterminată, unde se șarătase Mo ul. Se duceau noaptea, pe furi , dormeau în pădurice i se rugau până ș ș șîn zori, ca apoi să plece la fel de ferit, să nu îi vadă cineva. În cazuri excep ionale, țcând oamenii veneau recomanda i de câte o ruda a lui Petrache, acesta îi primea. țÎnsă tot noaptea.ca să nu afle nimeni. Petrache le spunea că nu e nici sfânt, nici

medic, nici vraci, da' oamenii se rugau să îi atingă măcar, să pună mâna pe ei, să îi lase să stea în preajma lui ni el. i-atunci, îi ducea în cămăru ă, acolo unde avea ț Ș ț

iconi a lui i unde mereu ardea candela. Acolo, îngenuncheau împreuna i Petrache ț ș șse ruga pentru ei. Avea o anumită rugăciune pe care o spunea a a, bolborosit. i ș Ș

dacă oamenii aveau vreo boală trupească, îi ungea cu o alifie dintr-o cutiu ă de sub țcandelă. Atâta le făcea. Dar oamenii se vindecau sau izbândeau sau î i găseau ș

pacea sufletului. Treceau după aceea pe la el şi îi mulţumeau. A a a trăit Petrache șanii pe care i-a mai avut..

Avea 82 de ani la revolu ia din '89. țOamenii au venit iară i la el la șpoartă. Au umplut uli a din fa a ț ț

casei, ca altădată, i l-au întrebat șce să facă. Petrache Lupu, bătrân

i aproape orb, i-a ascultat. i-a ș Șfăcut semnul crucii i le-a zis:ș

- Să- i omori conducătorii, i încă ț șde Crăciun, nu e bine. Va veni rău

peste ară, că e păcat mare. țRuga i-vă!ț

Piatra de temelie pentru Biserica Mănăstirii Maglavit a fost aşezată la

data de 14 septembrie 1935, de episcopul Vartolomeu Stănescu al

Râmnicului. Lucrările au fost întârziate însă până în 1938, datorită instabilităţii

solului. Hramul iniţial a fost hotărât după prima viziune a lui Petrache,

„Dumnezeu Tatăl şi Sfânta Fecioară”. Tot atunci s-a statornicit ca, lângă noua biserică, să se ridice şi un corp de chilii pentru cei cinci călugări. Venirea celui

de al doilea război mondial a pus o altă piedică în construirea Mănăstirii

Maglavit.

În 1948 comuniştii au încercat să mascheze locul minunii prin ruinarea construcţiei începute şi prin interzicerea accesului în zonă. Cu toate acestea, evlavia credincioşilor

a păstrat în continuare candela aprinsă la Maglavit, pentru că în subsolul bisericii, acolo unde fusese buturuga pe care i S-a arătat Dumnezeu lui Petrache, există şi

acum un stâlp care are agăţată de el o candelă. Ei bine, acea candelă era permanent aprinsă de credincioşii evlavioşi care veneau aici aproape în fiecare zi. În sat a trăit

până de curând o bătrână care, ani de zile, s-a ocupat până la ridicarea mănăstirii, de aprinderea acestei candele cu bani primiţi de la diferiţi oameni.

După 1990, s-a închis subsolul i șparterul cu cărămidă, constituindu-se

astfel locul pentru slujbe. În anul 2010 mănăstirea Maglavit a

fost transformată din mănăstire de călugări în mănăstire de maici cu patru

vieţuitoare.

Gigi Becali s-a decis să ajute la construcţia mănăstirii de la Maglavit în primăvara anului 2006. Atunci, înainte de meciul Steaua-Betis Sevillia, finanţatorul Stelei a

promis public faptul că va da bani pentru ridicare mănăstirii în cazul în care Steaua învinge Betis. Jucătorii stelişti au trecut de cei de la Betis Sevillia, iar Becali şi-a

onorat promisiunea.

Lăcaşul de cult a fost inaugurat cu mare fast pe 8 septembrie

2007, când Gigi Becali a asistat la slujba ţinută de ziua naşterii

Maicii Domnului. Atunci, în jurul mănăstirii de la Maglavit, s-au adunat aproximativ 7.000 de

oameni.

Petrache Lupu şi George Becali, tablourile votive ale ctitorilor.

În septembrie 2009 portretul votiv al lui George Becali a fost acoperit cu var alb. Stareţul, de

atunci, al mănăstirii afirmând că ctitorul “nu s-a ţinut de promisiune. Acesta spune că firma

angajată de Becali pentru reparaţii, a făcut treabă de mântuială. Curios că, în primăvara aceluiaşi an, acelaşi stareţ oficia o slujbă specială pentru

finanţatorul echipei de fotbal Steaua, Gigi Becali, care fusese arestat. La slujbă au participat,

atunci, 150 de oameni. “Cine a făcut aia, l-a pus diavolul să facă. Că

Dumnezeu nu te pune să strici faţa celui care îţi face biserică şi casă! Am înţeles că-s supăraţi că

n-am trecut pe acolo. Nu e important să fiu eu acolo. Important e că eu am dat bani până acum

o lună de zile, la biserică. M-aţi înţeles? La pictarea bisericii “ a replicat finanţatorul.

După cum se vede, şi astăzi, tot banul este cel ce se amestecă în “cele

sfinte”. Gheorghe Călin, îşi aminteşte la fel de bine atmosfera din anii ’40,

când credincioşi din toată ţara veneau la Maglavit în pelerinaj. „Toţi lăsau bani ca să ajute la construirea bisericii şi a

spitalului. Din sat până în poieniţa unde i s-a arătat Dumnezeu lui Petrache

erau, din 50 în 50 de metri, grămezi de bani. Sute de kilograme de bani s-au

strâns atunci. Poate că pare o poveste, dar noi am trăit în acele vremuri!“, îşi aminteşte bătrânul. Profesorul satului, Dumitru, aminteşte că “două uli i mai țîncolo, e o fată care s-a născut fără

picioare, pentru că tatăl ei s-a ocupat de dusul banilor cu căru a la bancă, la ț

Craiova, i a luat din ei. ș “

Dincolo de orice rămâne amintirea evenimentelor petrecute aici între anii 1935-1939 precum şi a celui ce a fost protagonistul uman principal; Petrache Lupu.

Gelu Dumitru, fostul director al colii din Maglavitș , copil la ora la care Petrache vorbea mulţimilor: „Nu tiam exact ce se întâmplă, dar îmi dădeam seama că e ceva șspecial: mă uitam la Petrache i vedeam în jurul capului acestuia un cerc luminos. Se ș

vedeau i două forme, ca două busturi făcute dintr-un fel de nor alb, ce apăreau la șînăl imea umerilor, apoi dispăreau i reapăreau”.ț ș Minunile de la Maglavit au fost mii. Profesorul Dumitru a strâns documente despre câte a putut. Are liste întregi cu orbi

vindeca i, cu paraliza i care s-au însănăto it sau chiopi pleca i pe picioarele lor. ț ț ș ș ț Are totul notat, cu nume i adrese. ș

“Mai avem un caz, cunoscut de to i, cel al lui Florea țFantana. Până târziu, în vremea comuni tilor, ș

Petrache a inut, pe zidul dinspre drum al casei, țdouă tablouri cu viziunile lui. Florea ăsta, care era i ș

secretar la UTM, a venit într-o noapte, a luat tablourile i s-a dus la marginea satului, unde le-a ș

dat foc. Mare faptă făcuse el pentru partid! Numai că s-a dus acasă, s-a culcat i diminea a... ș ț s-a trezit

orb! ipau femeile din casă, de se auzea în tot satul. ȚL-au dus la doctori, i pe-aici, i pe la Craiova: ș ș

nimeni nu tia ce are. Babele din sat însă tiau. i ș ș Șa a s-a întins zvonul că uite ce pă e te cine se pune ș ț ș

cu Dumnezeu i omul lui. Când s-a auzit asta, au șintervenit cei de la partid, de sus. Ca să dezmintă

zvonurile, i-au plătit lui Florea drumul i spitalizarea șla Moscova, să îl facă bine acolo. Numai că nici

acolo nu s-au priceput mai mult, i omu' a rămas tot șorb. Când s-a întors acasă, tot babele au vorbit cu

cei din familie i i-au convins să meargă la locul șunde s-a arătat Dumnezeu i să se roage acolo, că șaltă solu ie nu e. i a a a făcut. În fiecare duminică ț Ș șa mers Florea cu familia i s-a rugat în vale pentru ș

iertare. În a opta duminică, vederea i-a revenit.” povesteşte tot profesorul Dumitru.

Pereţii odăii unde şi-a dat sufletul Petrache Lupu sunt plini de portrete cu acesta şi soţia lui. Patul de paie şi soba din colţul cămăruţei redau imaginea de altădată a

odăiţei de cioban sărac. Nepotul lui Petrache Lupu spune că bărbatul a murit fără un ban, deşi i-au trecut mulţi prin mâini. „Pe bunicul meu nu l-au interesat banii. El nu

voia decât să facă bine şi să ajute oamenii. Banii au fost strânşi de secretarii lui care au făcut ce au vrut cu ei. Vedeţi că Dumnezeu nu i-a ajutat...“, spune Ion Lupu.

Casa lui Petrache Lupu, a suferit mai multe

intervenţii.

La 74 de ani de la săvârşirea primului miracol de la Maglavit, păstorul care l-a întâlnit şi a vorbit cu Dumnezeu, Petrache Lupu, a fost deshumat din cimitirul satului şi

reînhumat în curtea Mănăstirii de la Maglavit. La procesiunea care a durat două zile, au participat mii de credincioşi, atât localnici, dar şi veniţi din alte colţuri ale ţării.

Pove tile despre Petrache Lupu i locul în care acestuia i s-a arătat Dumnezeu ș șsunt nesfâr ite. Poate cel mai simplu este să mergi acolo. Să vezi locul din pădure, șnumit „la buturugi”, unde „Mo ul” s-a arătat, sau la salcia de care El s-a sprijinit i ș șde-atunci picură apă tămăduitoare din ea, sau la crucea din luncă, de lângă cei

patru duzi, de unde Petrache, un cioban orfan i analfabet, a tiut să spună ș șcuvântul lui Dumnezeu.

Salcia făcătoare de minuni şi fântâna ridicată de profet.

Lacul Maglavit.

Dunărea La Maglavit.

3 vietuitori, viaţă de obşteHram: Izvorul Tămăduirii, Naşterea Maicii DomnuluiAcces: DN56 / E79 Craiova - Calafat, dreapta pe DN56A spre Maglavit (2 km) Adresa: com. Maglavit, 207360, jud. Dolj

Mănăstirea Maglavit.

Dun

ărea

BIBLIOGRAFIE:BIBLIOGRAFIE:

- http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-maglavit-117944.html - http://www.antena3.ro/romania/portretul-lui-gigi-becali-acoperit-cu-var-la-manastirea-maglavit-video-80190.html - http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/petrache-lupu-gigi-becali-ctitorii-manastirii-maglavit - http://manastireamaglavit.ro/index.php/istoric/petrache-lupu - http://www.evz.ro/detalii/stiri/sfantul-lupu-reinhumat-la-manastirea-maglavit---853028.html

Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >>

Coloana sonoră : Ermitage - Russian Memories (sel).

07.05.2012