Lucrare de Dizertatie -Ioanitescu Elena Diana

INTRODUCERE

De-a lungul vremii, multe persoane au făcut referiri la asigurări. Motivul este legat de grija

oamenilor pentru prezent şi, mai ales, pentru viitor, pentru că din totdeauna s-au gândit să se apere de

ceea ce le poate produce daune sau suferinţe duşmani, accidente, moarte. Faptul că în prezent, în

lumea dezvoltată, nimic nu se imaginează în afara asigurărilor, că orice casă care se construieşte, orice

maşină care se cumpără, orice credit care se obţine, orice copil care se naşte, se aplică aproape

automat, şi încheierea cel puţin a unei poliţe de asigurare, confirmă importanţa acestui mod de gândire

în întreaga viaţă.

Prin elaborarea acestei lucrări, mi-am propus să abordez problematica asigurărilor locuinţelor la

nivel naţional şi internaţional, încercând să surprind elementele esenţiale şi fundamentale teoretice,

contextul istoric şi actual în care se desfăşoară piaţa asigurărilor, necesitatea şi rolul acestora,

deficientele aplicabilităţii legii actuale în România, precum şi părerea oamenilor despre asigurările de

locuinţe realizată printr- o cercetare cantitativă..

Lucrarea este structurată în 3 capitole. În prima parte a lucrării am abordat aspecte teoretice

privind necesitatea activităţii de asigurare, nevoia de protecţie, conceptul de asigurare, trăsăturile

caracteristice ale asigurărilor, condiţiile economice ale unei ţări care au un rol deosebit de important

asupra amplificării activităţii de asigurare. Deosebit de important pentru activitatea de asigurare este

contractul de asigurare punând un accent deosebit pe elementele tehnice privind activitatea, suma

asigurată, riscul asigurat, drepturi şi oligatii ale asigurătorului şi asiguratului.

În capitolul II am abordat piaţa asigurărilor din România cât şi la nivel internaţional, caracterizarea

acestora, un scurt istoric al asigurărilor din România, am evidenţiat ultimele cifre conform Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, cele mai importante pieţe la nivel internaţional, din Europa centrală şi de

est; cât şi necesitatea asigurării locuinţelor .

În capitolul III am elaborat un studiu de caz, bazat pe o cercetare cantitativă privind asigurările de

locuinţe pe un eşantion de 150 persoane, majore , abordând asigurarea obligatorie a locuinţelor, gradul

de cunoaştere a necesităţii acestei asigurări, câţi au deja o asigurare, care ar fi riscurile la care se supun

dacă nu au o asigurare, care ar fi preţul maxim plătit pentru o asigurarea şi calitatea serviciilor de

asigurări.

1

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE CONCEPTULUI

DE ASIGURARE

1.1. Conceptul de asigurare, rolul şi caracteristicile asigurărilor

Conceptul de asigurare

Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau

companii datorate unor diverse riscuri. Acordul de voinţa este primul principiu de bază care permite

realizarea unui contract între asigurat şi asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru

riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să

plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.1

Asigurările, sunt singurul mod în care te poţi proteja împotriva riscurilor, asigurările limitează sau

anulează efectele producerii acestor riscuri, prin despăgubirile pe care le acordă pentru asigurările pe

care le oferă. Este important de precizat ce fel de piaţă de asigurări există în România : perfectă sau

imperfectă. Caracteristicile pieţei perfecte sunt omogenitatea produsului, transparenţa şi atomizarea

pieţei, libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe (şi de pe) piaţă şi descentralizarea deciziilor.2

Din păcate catastrofele naturale sunt peste tot, inclusiv în România, şi aceste riscuri catastrofice

vor exista întotdeauna, de aceea, prin asigurări, riscurile sunt preluate şi transferate de firmele de

asigurări.

După un sondaj de opinie, făcut de specialişti, în România 85% din locuinţe sunt proprietate

personală, însă din acestea doar 10% sunt asigurate, pe când în Occident, numai 50-65% sunt

proprietate privată, dar procentul locuinţelor asigurate se ridica la aproape 100%. 3

Proiectul de ordonanţă privind asigurarea obligatorie de locuinţe prevede că valoarea maximă a

asigurării va fi de 20.000 de euro pentru locuinţe de tip A (clădirile cu cadre din beton armat sau cu

pereţi exteriori din cărămidă arsă, sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratatment termic

şi/sau chimic), respectiv 10.000 pentru orice tip de locuinţă de tip B (clădirile cu pereţii exteriori din

lemn, piatră naturală sau orice alte materiale (nesupuse tratamentului termic şi/sau chimic).

1 www.portaldeasigurari.ro2 www.asigurari-sanatate.ro3 www.asigura.ro

2

Creşterile pe piaţa asigurărilor de locuinţe sunt destul de mari în România, tocmai pentru că

numărul de locuinţe asigurate în acest moment este nesemnificativ. România va trebui să se apropie de

situaţia din statele Uniunii Europene, acolo unde marea majoritate a imobilelor au asigurare măcar

pentru imobil în sine, dacă nu şi pentru bunuri.

În eventualitatea în care poliţa de asigurare facultativă, care acoperă şi riscurile de catastrofă, va fi

acceptată de autorităţi ca poliţă validă, înlocuind-o pe cea obligatorie pentru dezastre naturale, aceasta

fiind propunerea venită de la societatiile de asigurare, acest tip de asigurare va cunoaşte o creştere a

primelor brute subscrise cu cel puţin 100%. 4

Într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează afluirea economiilor populaţiei către piaţa

financiară; incertitudinile din economie pot să favorizeze evoluţia avuţiei viitoare a agenţilor

economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată, emisă de asigurător şi

achiziţionată de asigurat. Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariţia societăţii

umane. Avem cunoştinţa de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul

timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: pieţe de schimb, bani,

instrumente financiare diverse) şi economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din

timpuri mult mai vechi decât primele.5

Rolul Asigurărilor

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea

ce se întâmpla în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezintă foarte des

catastrofele natuarale care lovesc diverse regiuni, şi, din păcate nici România nu face excepţie.

Dar natura nu este singura care ne afectează şi ne provoacă pagube. Accidente se întâmplă la tot

pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate ţin de natura umană. Riscurile acestea vor exista întotdeauna.

Dar mai sunt şi altele, în legătură cu sănătatea, cu activitatea profesională, şi, în cazul firmelor, riscuri

privind mărfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine să încercăm să transferăm riscurile

asupra altcuiva.

Un argument al utilităţii asigurărilor este oferit de prezenţa acestora la o scară foarte mare în

Occident, unde exista o adevărată cultură. Marea majoritate a oamenilor au, în ţările vestice, tot felul

de asigurări, nu doar cea de răspundere civilă auto, ci şi de viaţă, de sănătate, de protejare a bunurilor.

4 www.portaldeasigurari.ro5 www.1asig.ro

3

Se întâmpla acest lucru pentru că în Occident simţul proprietăţii este foarte dezvoltat, şi toţi vor să îşi

pună proprietăţile la adăpost de diferite riscuri, dar şi pentru că occidentalii sunt foarte interesaţi de

viitorul lor şi al celor din jurul lor. De aceea asigurările sunt un instrument foarte bun pentru crearea

unui viitor lipsit de griji şi sigur.6

Societăţile de asigurare trebuie nu numai să găsească tehnicile optime pentru a-şi atrage

clienţii, dar trebuie să descopere şi modalitatea de a stabili relaţii de lungă durată cu aceştia,

determinându-i să devină clienţi fideli. Pentru a se adapta cu succes schimbărilor de mediu asigurătorii

au nevoie de o activitate de marketing coerentă, cu ajutorul căreia să-şi identifice pieţele ţintă, să

conceapă şi să furnizeze produse adaptate cât mai bine nevoilor clienţilor din cadrul acestor pieţe.7

In sistemul clasic, fiecare persoană ar putea fi un cumpărător potenţial, există o legislaţie bine

reglementată, produsele sunt particularizate pentru fiecare individ, iar agentul de asigurări oferă

documentaţie şi stabileşte calea de documentare cu fiecare persoană în parte.

Caracteristicile contractului de asigurare:

1. este un contract consensual, se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor. Legea

prevede în mod expres forma scris a contractului de asigurare, pentru a proteja interesele asiguraţilor şi

terţilor.

2. este un contract sinalagmatic, părţile contractante îşi asuma obligaţii reciproce. Adică

contractul de asigurare îşi produce efectele numai dacă asiguratul respectă toate obligaţiile asumate în

contract faţă de asigurator.

3. este un contract aleatoriu, pentru că obligaţiile asumate în contractul de asigurare depind de un

eveniment viitor şi incert, pentru fiecare dintre părţi, poate fi o şansă de câştig sau un risc de pierdere.

4. este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă urmăreşte să obţină un folos în

schimbul obligaţiei asumate.

5. este un contract succesiv, se eşalonează în timp. Asiguratorul se obliga să acopere un risc pe o

perioadă de timp, în acest mod este posibilă şi eşalonarea plăţii, evidenţiindu-se astfel caracterul

succesiv al realizării contractului.

6. este un contract de adeziune, adică asiguratul adera la contractul redactat de asigurator.

7. este un contract de bună credinţă, executarea lui se face cu bună credinţă de către părţi.8

1.2. Asigurarea de locuinţe şi bunuri

6 www.reoer-grup.ro7 Revista “Amfiteatrul economic”, nr 15, 20058 www.asigurari.ro

4

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului

asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul

să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună,

deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul, sediul sau

reşedinţa în România.

Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu

privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment

asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. În cazul în care în contractul de

asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes

patrimonial faţă de bunul asigurat.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în

momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.

În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al

persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât proprietarul pot avea

interes faţă de un bun, cum ar fi: proprietate în comun ; proprietatea ipotecată ; proprietatea închiriată ;

proprietatea aflată în custodie; persoanele din familia proprietarului.

În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice,

bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse

în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de închiriere sau locaţie de

gestiune.

Perioda de asigurare

În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului,

se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni.

Începutul şi încetarea răspunderii

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de asigurător a

poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în poliţă la adresele

încheiate în această.

5

Riscul asigurat

Riscurile acoperite, în cazul asigurării locuinţelor, de asigurători prin condiţiile cele mai

complexe sunt:

- incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă explozia nu a fost urmată de incendiu, în caz de incendiu se

acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin afumarea, pătarea sau crăparea pereţilor, spargerea

geamurilor sau diverse alte pagube cauzate de căldură sau fum, ca urmare a incendiului.

- cutremur, inundaţie, furtună, grindină, greve, tulburări civile, acţiuni ale unor grupuri rău voitoare,

vandalism, terorism, prăbuşire sau alunecare de teren, ploaie torenţială, uragan, greutatea zăpezii sau a

gheţii, avalanşe, urmări ale spargerii conductelor, izbirea de către vehicule( altele decât ale

asiguratului).

- spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului prin efracţie sau tentativei de furt prin efracţie a

pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor şi duşumelelor.

- distrugeri sau stricăciuni pricinuite de măsurile de salvare în timpul producerii evenimentelor

asigurate.

Printre excluderi sunt:

- riscuri cauzate de război, explozie atomică, radiaţii, poluare

- confiscarea, exproprierea, naţionalizarea, rechiziţionarea, sechestrarea, distrugerea din ordinul

autorităţilor

- uzură, fermentarea, oxidarea, coroziunea, căldura, precum şi afumarea, pătarea sau pârlirea provenite

dintr-o sursă normală de căldură

- cheltuielile legate de îmbunătăţirea constructivă a clădirilor faţă de starea acestora dinainte de

producerea evenimentului asigurat

- cheltuieli pentru repararea unor avarii accidentale produse de cauze necuprinse în asigurare sau cele

pentru reparaţii, recondiţionări sau restaurări nereuşite

- cheltuieli pricinuite ca urmare a pagubelor cauzate de îngheţarea apei în rezervoare, conducte, vase

din încăperi sau clădiri neîncălzite datorită neglijenţei asiguratului

- pagube produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului electric dacă aceasta nu este

urmată de incendii

Nu se acordă despăgubiri, în cazul în care se constată şi se dovedeşte că pagubele au fost

produse de situaţii precum:

6

- prăbuşirea clădirilor ca urmare a defectelor de construcţie, a proastei întreţineri, a vechimii sau stării

lor de degradare, fără legătură cu vreunul dintre riscurile asigurate

- tasarea terenului de fundaţie, crăpături în terenul fundaţiei, datorită variaţiei de volum a terenului

- inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau în timpul schimbării artificiale a

cursurilor de apă

- ape subterane, care fără a ieşi la suprafaţă, pătrund sau se infiltrează în interiorul clădirii, producând

umezirea pardoselilor şi a pereţilor

- apa din ploi sau din zăpada topită care se infiltrează prin sol în interiorul clădirii

- lucrări edilitare de orice fel în jurul clădirii care pot să afecteze locuinţa asigurată

- lucrări de prospecţiuni, explorări sau exploatări de orice fel, la suprafaţă sau în profunzime.

În cazul asigurării bunurilor aflate în locuinţa închiriată, obiectul asigurării îl reprezintă bunurile

asiguratului sau aflate în custodia sa.

În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul acordă despăgubiri şi ca urmare a unor pagube produse

acestora de aceleaşi riscuri cuprinse în asigurarea de clădire.

Potrivit asigurării de bunuri se mai acordă despăgubiri şi ca urmare a unor pagube produse de

următoarele riscuri:

- pagube produse ca urmare a carbonizării totale sau parţiale ori a topirii chiar şi fără flacără

- avarii accidentale( spargeri, deteriorări întâmplătoare) produse la instalaţiile de gaze, apă, canal sau

încălzire centrală

- pagube produse ca urmare a dărâmării, demolării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor

construcţii învechite, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea unui incendiu sau la o ameninţare

bruscă de inundaţie sau alunecare de teren

- pagube produse ca urmare a avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau a altor

construcţii în care se află bunuri asigurate

- pagube produse ca urmare a căderii unor corpuri pe clădiri sau alte construcţii în care se aflau bunuri

asigurate, ori a prăbuşirii clădirilor sau construcţiilor respective, precum şi a izbirii lor de către un

vehicul

- pagube produse ca urmare a infiltrării apei provenite dintr-o inundaţie produsă într-un apartament

învecinat, situat la acelaşi etaj sau la un etaj superior

- pagube produse bunurilor prin furtul prin efracţie, cu condiţia ca uşile şi ferestrele exterioare ale

apartamentului(locuinţei) închiriat să fie încuiate cu dispozitive de închidere( broaşte cu chei, lacăte

7

exterioare, etc.).Prin furt prin efracţie se înţelege acel furt în urma căruia rămân urme, iar făptuitorii

care l-au săvârşit pătrund în locuinţa asigurată prin spargerea pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor,

ferestrelor, duşumelelor sau prin stricarea sau forţarea dispozitivelor de închidere prevăzute.

- dacă încăperile în care se aflau bunurile asigurate constituie numai o parte dintr-un apartament, se

consideră furt prin efracţie numai cazul în care s-a spart un perete, acoperişul, tavanul, duşumeaua, o

uşă sau o fereastră dintre cele exterioare ale apartamentului respectiv, s-au s-a stricat sau forţat

dispozitivele lor de închidere, nu şi cele interioare care dau spre partea din apartament unde se aflau

bunurile asigurate

- se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse bunurilor prin spargere sau deteriorare cu prilejul

furtului sau tentativei de furt prin efracţie

- nu sunt asigurate pentru riscul de furt prin efracţie bunurile aflate pe balcoane sau terase deschise,

sub şoproane sau cerul liber, precum şi cele aflate în spălătorii, uscătorii, călcătorii, pivniţe, poduri,

magazii sau alte încăperi care nu se află în interiorul apartamentului propriu-zis.9

Un risc special este inundarea apartamentelor de bloc cauzată de instalaţiile proprii de apă sau

de încălzire sau provocată de apă provenită de la apartamente vecine. Riscul de furt se asigura numai

împreună cu celelalte riscuri.

În ceea ce priveşte bunurile, acestea pot fi asigurate în totalitate sau numai o parte din acestea.

În vederea obţinerii unui credit pentru care se garantează cu clădirea locuinţei, banca va solicita

încheierea unei poliţe de asigurare cu acoperirea tuturor riscurilor.

În cazul achiziţionării unor bunuri casnice cu plata în rate se va încheia o poliţă de asigurare numai

pentru bunurile achiziţionate, cu acoperirea tuturor riscurilor.

De cele mai multe ori, contractul de asigurare a locuinţei închiriate prevede şi o secţiune pentru

asigurarea pentru răspundere civilă legală a asiguratului în legătură cu folosirea în calitate de chiriaş a

acesteia.10

Suma asigurată

Suma asigurată obligatoriu reprezintă limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de

asigurator pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei, ca urmare a producerii

9 www.asigurari-de-locuinte.ro10 www.asigura.ro

8

unui risc asigurat. Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor în momentul încheierii

contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanţă cu

valoarea reală a acestora.

Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică principiul

răspunderii proporţionale. Suma asigurată pentru clădiri şi bunuri reprezintă valoarea reală a acestora

la data asigurării.Valoarea reală reprezintă valoarea de nou (preţul de înlocuire) din care se scade

uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere a bunului respectiv.

Societăţile de asigurări deţin metodologii de calcul a valorii reale a clădirilor, dar pentru acestea este

nevoie să furnizaţi date despre clădire (anul construirii, materiale de construcţie folosite pentru

fundaţie, pereţi, acoperiş, finisaje interioare şi exterioare, suprafaţa încăperilor, grosimea pereţilor,

etc.).

În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate

bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime. Pentru obiectele de artă sumele se stabilesc

pentru fiecare obiect în parte.

Prima de asigurare

Prima obligatorie reprezintă suma de bani pe care o plăteşte proprietarul unei locuinţe, în

calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul

contractării unei asigurări de locuinţe . Prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate

cu cota de primă tarifară, ce se exprimă în procente. Se calculează potrivit sistemului de cote tarifare

de asigurare diferenţiate pe categorii de bunuri, de clădiri şi construcţii, se calculează la fel şi pentru

celelalte bunuri aflate în acestea. Se mai diferenţiază cotele de primă şi în funcţie de destinaţia

clădirilor sau construcţiilor( locuinţe, clădiri industriale, clădiri cu scop cultural, etc.). În cadrul

asigurării aceluiaşi bun se ţine seama de riscurile asigurate şi de modul de amplasare a clădirii sau

bunului respectiv.11

Cele mai multe societăţi de asigurare practică un sistem de cote tarifare diferenţiat pentru clădiri şi

pentru bunurile care se găsesc în acestea.

11 Legea nr 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor

9

Plata primelor de asigurare se face anticipat şi integral, în numerar sau cu ordin de plată, direct

la societatea de asigurare care încheie asigurarea.

La asigurările încheiate pe un an, la cererea asiguratului plata primelor de asigurare se poate

face şi eşalonat, în rate subanuale, iar la asigurările încheiate pe mai mulţi ani plata primelor de

asigurare se poate face anual corespunzător cu actualizarea sumei asigurate proporţional cu rata

inflaţiei.

La asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice ca şi în asigurarea pentru pagubele

produse apartamentelor sau locuinţelor închiriate, obiectul asigurării îl reprezintă clădirile, respectiv

apartamentele închiriate de asigurat (pentru pagubele produse acestuia şi pentru care asiguratul este

răspunzător faţă de proprietar).

Obligaţiile asiguratului

Asigurarul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţia de asigurare, a

căror neîndeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti

despăgubirea.

Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care trebuie urmate de

asigurat la producerea unei daune.

Una din obligaţiile asiguratului este de a întreţine şi folosi bunul asigurat în bune condiţii, în

scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii s-ar putea produce

pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la asigurare, fără restituirea primelor de asigurare.

Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii

Când se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă, se

declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.

Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii evenimentului

asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei - suma asigurată, nici valoarea

bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.

La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea pagubei:

- principiul răspunderii proporţionale;

- principiul primului risc;

10

- principiul răspunderii limitate.

Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei (totală sau parţială).

Prin pagubă totală se înţelege:

a) la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare sau restaurare,

nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din

cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;

c) la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea, prin reparare sau

restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată.

Prin pagubă parţială se înţelege:

a) la clădiri - distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel încât prin repararea acestora poate fi

readusă la starea iniţială dinaintea producerii evenimentului asigurat;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - deprecierea unei

părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şi care scade valoarea

bunurilor;

c) la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la

starea iniţială.

Cuantumul pagubei reprezintă, în caz de daună totală:

a) la clădiri - valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din

care se scade uzura la acea dată şi valoarea resturilor care se pot întrebuinţa sau valorifica;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea reală la data producerii

evenimentului asigurat;

c) la celelalte bunuri - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din

care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a restuilor care se pot valorifica.

Cuantumul daunei, în caz de daună parţială, reprezintă:

a) la clădiri - costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data producerii evenimentului

asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuinţa;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea pierderii din cantitate a

aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;

11

c) la celelalte bunuri - costul reparaţiilor părţilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de

înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare şi valoarea resturilor care se pot

valorifica.

În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:

· cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;

· cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;

· daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea

lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau împiedicarea consecinţelor

producerii riscurilor.

Din cuantumul pagubei se scad:

· franchisa prevăzută în contractul de asigurare;

· primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.

Există situaţii în care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirilor, şi anume:

· dacă dauna a fost provocată, în mod intenţionat, de una din următoarele părţi:

- asiguratul sau beneficiarul;

- persoane fizice majore care locuiesc împreună cu asiguratul sau gospodăresc, împreună cu acesta,

bunul asigurat;

- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;

- reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.

· în cazul în care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat măsurile necesare pentru

evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să facă acest lucru;

· dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă asiguratul a contribuit, în mod

deliberat sau prin neglijanţă, la producerea daunei.

În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleaşi riscuri,

asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea parte care rezultă din repartizarea

proporţională a despăgubirii datorate de toţi asigurătorii. În felul acesta se urmăreşte ca despăgubirea

plătită asiguratului să nu depăşească valoarea pagubei.

După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate cu

începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea

continuă pentru suma rămasă.

12

Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare

suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.12

1.3. Asigurarea riscului de catastrofă privind asigurarea locuinţelor

Spre deosebire de multe alte evenimente, calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de

a produce mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creşterea populaţiei, înfiinţarea unor

localităţi în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creşterea

numărului de construcţii de locuinţe şi unităţi economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariţia

de noi aglomerări urbane, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale cresc în mod vădit

potenţialul de catastrofă şi preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare firească nevoie de

documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de

decizie economică şi politică.

La toate acestea se adaugă schimbările mediului datorită activităţii oamenilor, modificarea

climei cu implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei, creşterea volumului

precipitaţiilor şi reaşezarea zonelor precipitaţiilor foarte ridicate sau foarte scăzute. Toate acestea au

crescut substanţial pericolul de catastrofă.

În ultima perioadă se constată creşterea interesului pentru elaborarea unor studii privind

riscurile de catastrofă şi potenţiale efecte ale producerii lor.

Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie,

precum şi efectele pe termen lung ale producerii acestora obligă la o studiere atentă a fenomenului şi

sub aspectul asigurării care ar putea, prin rolul ei, să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să

repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.

Datorită mediatizării, populaţia devine tot mai conştientă de pierderile materiale şi de vieţi

omeneşti cauzate de catastrofele naturale.

12 www.portaldeasigurari.ro

13

Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile, din punct de vedere al

asigurătorilor este necesară o analiză şi o documentaţie care să prezinte concis tipurile, dimensiunea şi

intensitatea lor şi implicaţiile pe care le presupun, în vederea adoptării deciziilor optime.

Pentru România, cel mai distructiv dintre catastrofele naturale este cutremurul. După acelaşi

criteriu, locul doi îl ocupă inundaţiile, urmate de fenomenele atmosferice de mare amploare, dar care

au importanţă locală ( grindină, furtună, ploaie torenţială, etc.). Scopul studiilor efectuate în ultima

vreme a fost multiplu: conştientizarea unui asemenea pericol pentru populaţie şi pentru factorii de

decizie care ar putea acţiona şi sprijini financiar consolidarea clădirilor aflate într-o stare avansată de

degradare datorită vechimii şi/sau faptului că au suferit urmările altor cutremure, precum şi educarea

populaţiei.

Periodicitatea cutremurelor puternice în ţara noastră cu epicentrul în zona Vrancea este de circa

30-40 ani. Jumătate din teritoriul României unde există un potenţial economic ridicat şi unde sunt

concentrate mari aglomerări urbane( Bucureşti, Ploieşti, Brăila, Focşani) se află în zonă seismică. O

analiză a sectorului asigurărilor din România ar fi interesantă pentru a vedea dacă şi în ce măsură

societăţile de asigurare ar putea susţine un asemenea risc.

Magnitudinea unui cutremur măsoară cantitatea de energie eliberată în timpul producerii

acestuia şi se măsoară în grade Richter, folosindu-se scara Richter 1956 care este o scară logaritmică.

Ea se determină cu ajutorul seismografelor, având astfel o determinare obiectivă.

Intensitatea unui cutremur măsoară efectele producerii acestuia într-un anumit punct la

suprafaţa pământului, integrând un număr de parametrii: acceleraţia gravitaţională, durata

cutremurului. Ea se bazează pe efectele observate pe plan local şi are un puternic element de

subiectivitate .

Alte riscuri de catastrofă sunt:

- erupţiile vulcanice: sunt considerate riscuri din care decurg şi alte evenimente apreciate ca riscuri

asociate: căderi şi nori de cenuşă, maree, scurgeri de lavă şi noroi, cutremure vulcanice, etc.

- valurile seismice: reprezintă catastrofă naturală care afectează în special coastele Asiei. Ele apar după

producerea cutremurelor sau ca urmare a unor alunecări de teren ale fundului mării, deseori induse de

cutremure sau erupţii vulcanice în mare sau pe uscat

- inundaţiile sunt definite ca o acoperire temporară continuă a uscatului ca rezultat al ieşirii din matcă

a apelor curgătoare sau a revărsării apelor stătătoare sau ca urmare a precipitaţiilor puternice şi care

rămâne sau curge în amplasamentul asigurat.

14

Sunt riscuri cu cea mai mare frecvenţă de apariţie şi afectează aproape toate ţările lumii.

Ţara cu cele mai frecvente inundaţii şi cu cele mai mari pierderi datorită inundaţiilor este China.

- ploile torenţiale: precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 1000 l/m2 în India

de nord-est există o zonă în care precipitaţiile depăşesc 10000 l/m2/an.

- furtunile: reprezintă efectul dinamic al unei mase de aer care se deplasează cu o viteză de cel

puţin 20 m/sec.

- tornadele: au formă cilindrică sau conică cu un diametru al conului de circa 100 m, care se

deplasează pe distanţe de mai mulţi km. Viteza maximă la capătul tornadei poate atinge 500 km/h.

- furtuni regionale(musonii): se formează pe versantul munţilor dacă vântul dinspre munte este

mai rece decât cel de la baza să. Cu cât diferenţa de temperatură şi de înălţime este mai mare cu atât

viteza creşte ajungând până la 200 km/h.

- fulgerul şi trăsnetul : pot provoca incendii pădurilor sau arderea echipamentelor electrice şi

electronice, a transformatoarelor de înaltă tensiune şi a releelor de transmisie. Traficul aerian este

supus acestui risc, motiv pentru care evită traversarea acestor regiuni( Europa Centrală şi de Est şi

Florida).

- El Nino: este numele unui fenomen de încălzire a climei în zona Pacificului ecuatorial cu 1

până la 5 grade Celsius în numai câteva săptămâni. Încălzirea maximă are loc în perioada Crăciunului,

de unde îi şi vine numele(copilul).Nivelul mării creşte cu circa 0,5 m în partea vestică a oceanului, iar

în partea estică apa rămâne mai rece. Diferenţa de temperatură la suprafaţă şi decalajul de presiune

determină crearea unor curenţi de aer spre zonele de presiune scăzută. Efectele sale se pot resimţi luni

sau chiar ani.

- grindina este un alt risc de catastrofă care produce mari pagube agriculturii, clădirilor,

vehiculelor.

- alunecările de teren sunt de cele mai multe ori cauzate de alte riscuri ploi torenţiale,

inundaţii, cutremure, sunt des întâlnite în Noua Zeelandă.

- alunecările sau căderile de avalanşe: reprezintă cantitatea de zăpadă sau gheaţă care se mişcă

brusc pe pante şi se prăbuşesc la vale. Provoacă mari distrugeri zonelor turistice, construcţiilor din

zonele montane.

Pentru asigurători este foarte important să se urmărească evoluţia acestor fenomene cu puternic

potenţial distructiv în scopul adoptării unor măsuri adecvate pentru o evaluare corectă a riscurilor.

15

Ca urmare a schimbării climei este posibilă existenţa valorilor extreme pentru un număr mare

de parametrii care sunt relevanţi pentru asigurare în aproape toate regiunile lumii.

În evaluarea şi stabilirea primei de asigurare pentru riscurile de catastrofă nu pot fi utilizate

metode uzuale datorită frecvenţei rare din punct de vedere statistic, de apariţie a acestora.

În ciuda pagubelor imense care pot să survină şi la care asigurătorii se expun prin asigurare, ele

sunt considerate riscuri asigurabile.

Inundaţiile se plasează pe locul doi din punct de vedere al potenţialului de catastrofă în România.

Aproape în fiecare an au loc inundaţii, în special primăvara odată cu topirea zăpezii. Zonele expuse

sunt văile, depresiunile, dealurile şi câmpiile din Moldova, din sud şi din zona centrală şi vestică.

Pentru că în România, gradul de cuprindere în asigurare a clădirilor şi construcţiilor de tip locuinţă

este foarte mic, la o eventuală catastrofă naturală( în special la cutremur) implicarea financiară a

statului ar trebui să fie substanţială.

La ora actuală există o singură variantă pentru asigurarea locuinţelor /clădirilor, asigurarea

facultativă a locuinţelor, până la implementarea asigurării obligaţii a locuinţelor.

Proiectarea riguroasă şi aplicarea consecutivă în practică a unui mecanism de tip pool poate

garanta o protecţie adecvată în cazul producerii dezastrelor naturale majore, evitându-se neajunsurile

unei asigurări obligatorii pentru catastrofe. 13

Un pool de acest fel este gândit că o structură operaţională foarte eficientă fiind administrat de

câteva persoane cu foarte bune cunoştinţe de reasigurare şi de administrare a bazelor de date, care

beneficiază de o dotare tehnică adecvată. Această organizaţie va avea ca prim rol administrarea unui

fond de asigurare constituit prin acumularea primelor de asigurare corespunzătoare componentei de

catastrofă din toate poliţele de asigurări de clădiri/locuinţe emise în România.

Va exista un prim nivel de reţinere a riscului în cadrul pool-ului care va fi calculat pe criterii

tehnice şi va fi format din fondurile acumulate din prime şi un fond garantat de către stat.

Nu vor fi făcute alocări efective de fonduri din partea statului pentru această reţinere, ci se va

garanta că în caz de dezastru, un anumit nivel iniţial de despăgubire să fie acordat din fondurile

statului. Peste acel nivel de reţinere şi până la limita maximă de acoperire negociată prin reasigurare,

despăgubirile se vor acorda din fondul reasigurătorilor.

13 www.1asig.ro

16

În acest fel, statul îţi va putea planifica, în fiecare etapă, care este nivelul maxim efectiv de

despăgubiri, pentru situaţiile de catastrofe naturale şi va conta pe o finanţare externă nerambursabilă

pentru pierderi, din partea reasigurătorilor.

Fără a constrânge pe nimeni să se asigure, interesul populaţiei de a-şi cumpăra asigurări va fi

stimulat, existând prin acest pool de catastrofă un cumul de garanţii privind despăgubirile în caz de

dezastru: calitatea acoperirii, supravegherea din partea CSA, garanţia statului şi a unor reasigurători

privind fondurile pentru reconstrucţie şi acoperirea pierderilor.

În concluzie , asigurarea clădirilor este singurul mod în care te poţi proteja împotriva riscurilor,

asigurările limitează sau anulează efectele producerii acestor riscuri, prin despăgubirile pe care le

acorda pentru asigurările pe care le oferă.

Nu putem controla tot ceea ce se întâmpla în jurul nostru, cel mai bun exemplu fiind natura. În

fiecare an, pagubele produse de inundaţii scot din bugetul de stat zeci de milioane de euro.

Autorităţile române au alocat, în ultimii ani, peste 100 milioane de euro doar pentru reconstrucţia

caselor distruse în urma inundaţiilor rezultând faptul că asemenea evenimente pot genera probleme

sociale, iar finanţarea pierderilor este dificil de realizat din resurse publice, mai ales în contextul

existenţei unor constrângeri bugetare şi a crizei economice.14

14 www.asigurari-sanatate.ro

17

CAPITOLUL II . PIAŢA ASIGURĂRILOR PE PLAN NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

2.1. Piaţa asigurărilor în România

Economia de piaţă contemporană este o formă modernă de organizare a vieţii ecomonice,

caracterizată prin desfăşurarea liberă, autonomă şi eficientă a activităţii în concordanţă cu regulile şi

avantajele mecanismului pieţei libere.

Analizând piaţa asigurărilor, trebuie sesizată, în primul rând, tendinţa constantă de evoluţie

ascendentă înregistrată în ultimii ani. Concretizată în creşterea continuă a nivelului de prime încasate,

această evoluţie ascendentă este reflectată, de asemenea, şi de modificările semnificative ale cadrului

legislative specific, precum şi de rolul activ şi pozitiv al instituţiei ce urmăreşte şi reglementează

activitatea de asigurări.

Piaţa asigurărilor din România este o piaţă imatură însă competitivă. Pe piaţă sunt un număr

important de societăţi de asigurări, însă oferta este suficientă doar în aparenţă, capacitatea lor

financiară fiind însă prea redusă, fapt datorat în mare parte acţionariatului constituit în majoritate din

persoane fizice, comparativ cu riscurile cu care se confruntă potenţialii asiguraţi.

O altă deficienţă a actualului sistem de asigurări, incluzând asigurările de locuinţe o reprezintă

lipsa unui personal specializat în domeniu. Aceasta îşi pune amprenta asupra întregii organizări şi a

modalităţilor de lucru adoptate, lipsindu-le asistenţa tehnică şi programele de reasigurare necesare,

ceea ce se reflecta în calitatea serviciilor oferite şi implicit în viitoarea dezvoltare a pieţei.

Procesul real de consolidare a pieţei a fost demarat în 2001, după constituirea Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor. Având în vedere că o mare parte a societăţilor de asigurări de pe piaţa

românească erau puternic subcapitalizate, prima etapă a procesului de consolidare s-a concentrat

asupra stabilirii unor noi limte de capital, în funcţie de tipurile de produse practicate de fiecare

companie, şi asupra reautorizării asigurătorilor care îndeplineau noile condiţii.

Rezultatele concrete ale acestui prim demers au constat în reducerea drastică a numărului operatorilor

de pe piaţă. Astfel, la sfârşitul anului 2001 mai existau pe piaţă doar 47 de societăţi de asigurări (din

73, câte erau la sfârşitul anului 2000), iar numărul brokerilor s-a redus la 98 (faţa de peste 800 de

intermediari câţi existau anterior).15

15 www.9am.ro

18

Procesul de consolidare a pieţei asigurărilor a continuat astfel:

În anul 2004, România ocupa locul 27 din punct de vedere al volumului subscrierilor într-un

clasament reunind un număr de 34 de ţări europene, potrivit raportului SIGMA, publicat de compania

de reasigurare SWISS Re. În acest an s-au înregistrat creşteri ale volumului de prime subscrise, o dată

cu expansiunea înregistrată pe piaţa creditelor pentru populaţie şi a leasing-ului, potrivit datelor oferite

de revista Profil Asigurări. Efectele care au urmat au fost creşteri ale veniturilor pentru asigurătorii şi

brokerii care au stabilit parteneriate cu băncile şi companiile de leasing.

Consolidarea pieţei asigurărilor a avut ca efect triplarea volumului de prime încasate, până la

nivelul de circa 800 milioane euro în 2004, şi creşterea ponderii în PIB de la 0,9 la sută, cât s-a

înregistrat în 2001, la circa 1,4 la sută, cât a avut loc în 2004. Volumul primelor brute subscrise în

2004 de cele 39 de companii de asigurări, care au furnizat informaţii în acest sens, este de circa 866

milioane euro. Această valoare marchează o creştere de 20,3 la sută în comparaţie cu anul 2003, fiind

superioară dinamicii estimate a PIB-ului.

Consecinţa acestei tendinţe ascendente consemnate de volumul subscrierilor o reprezintă

creşterea gradului de penetrare a asigurărilor, (calculat că procent din PIB), de la nivelul de 1,4 la sută,

în anul 2003, la 1,53 la sută în 2004. De asemenea, densitatea asigurărilor era, la sfârşitul anului

precedent, de 40 euro pe cap de locuitor. Sectorul asigurărilor non-viaţă a înregistrat o dinamică

pozitivă, creşterea consemnată în 2004 fiind de circa 23 la sută. Din punct de vedere al cotei de piaţă

deţinute, liderii clasamentului au fost, în 2004, Allianz-Ţiriac (24,98 la sută), Asirom (16,41 la sută) şi

Omniasig (11,36 la sută), creşteri semnificative ale volumului de prime subscrise înregistrând Ardaf

(plus 52 la sută) şi BCR Asigurări (plus 58,8 la sută).16

În anul 2005 pe baza rezultatelor financiare comunicate de companiile de asigurări româneşti, evoluţia

pieţelor de asigurări de viaţă şi generale, aşa cum se desprinde ea la o primă privire de ansamblu

asupra evoluţiei indicatorilor financiari, se caracterizează printr-o creştere reală de circa 16%, volumul

total al primelor subscrise atingând 4,43 mld. RON (în primul semestru al anului 2005, un volum de

prime brute subscrise de circa 642 milioane de euro, în creştere nominală cu peste 45% comparativ cu

perioada similară a lui 2004).17

Aprecierea substanţiala a monedei naţionale faţă de EUR, cu circa 12% (rata medie de schimb

a fost, în 2005, de 3,6234 RON/EUR faţa de 4,053 RON/EUR în 2004) a determinat o rată de creştere

16 www.asigur.com17 www.9am.ro

19

nominală, în EUR, mult mai spectaculoasă, de aproape 41%, volumul primelor subscrise, calculate în

moneda europeană, cifrându-se la 1,22 mld. EUR. La nivelul performanţelor individuale, de remarcat

în primul rând, că şi în analizele precedente, sprintul realizat de ASIBAN, BCR Asigurări şi BT

Asigurări, companii care au reuşit creşteri de 5 sau chiar de 10 ori, în cazul BT Asigurări, mai mari

decât media pieţei.

Dacă ASIBAN şi-a consolidat participarea la piaţa de asigurări rca şi a obţinut rezultate

notabile şi pentru linia de asigurări casco, BCR Asigurări, care s-a aflat abia la debutul în asigurările

rca, s-a dezvoltat puternic în asigurările auto facultative. BT Asigurări a adăugat ratelor de creştere

remarcabile din asigurările auto o performanţă notabilă pe linia asigurărilor de incendiu şi calamităţi

naturale.

Numărul total al societăţilor de asigurare autorizate în conformitate cu prevederile Legii

nr.32/2000 de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA)- de la înfiinţarea sa (iulie 2001) şi

până la iunie 2005- este de 54, din care: 50 au obţinut autorizaţia de funcţionare în 2001 sau 2002; o

societate (respectiv OMNIASIG ADDENDA SA) a obţinut autorizaţia de funcţionare în 2003

(autorizaţia prealabilă, de constituire, fiind obţinută în 2002); o societate (ABG INSURANCE SA) a

obţinut, până în iunie 2003, doar autorizaţia de constituire, urmând sã parcurgă cea de-a doua etapă

prevăzută de Legea nr.32/2000, respectiv autorizarea funcţionarii. In 2005 existau 54 de societăţi

autorizate sã funcţioneze ca asigurători, întrucât, în cursul anului 2005, CSA a retras autorizaţiile de

funcţionare pentru douã societăţi (ADAS ASIGURARE ŞI REASIGURARE SA-Decizia

nr.147/11.04.2002, şi GRUPUL DE ASIGURÃRI ROMÂN-GRUP SA -Decizia nr.2677/05.12.2002).

Deja în anul 2008, piaţa românească de asigurări a cunoscut o serie de modificări datorate

intrării unor noi societăţi de asigurare, precum şi preluării de către grupuri financiare cunoscute pe

plan internaţional a unor societăţi deja existente.

Dinamica primelor brute subscribe pentru asigurările generale

Tabelul nr 1

Anul Prime brute

subscrise (lei)

Creştere nominală faţă

de anul anterior (%)

Rata

inflaţiei(%)

Creştere reală faţă de

anul anterior(%)

2003 2.673.816.291 - 14.1 -

2004 3.476.543.926 30.02 9.3 18.96

2005 4.417.165.819 27.07 8.6 17.01

2006 5.729.284.541 29.70 4.8 23.68

20

2007 7.175.789.699 25.25 6.57 17.53

2008 8.936.286.505 24.53 6.3 17.15

Sursa: raport csa 2008

Conform CSA, valoarea cumulată a primelor brute subscrise de asigurători în anul 2008 a fost

de 8.936.286.505 lei, creşterea reală faţă de anul 2007 fiind de 17,15%, ritm care este apropiat de cel

înregistrat în 2007.

Ca urmare a exercitării de către unele societăţi a libertăţii de a presta servicii, la volumul

primelor brute subscrise pentru asigurări generale au contribuit şi cele subscrise în alte ţări membre ale

Uniunii Europene, cum ar fi: Italia, Bulgaria şi Slovenia. Volumul acestor prime a fost de 4.756.937

lei. Din această valoare, primele brute subscrise în Italia au fost în sumă de 4.596.816 lei, cele

subscrise în Bulgaria în sumă de 32.065 lei, iar cele subscribe în Slovenia în sumă de 128.056 lei.18

Evoluţia gradului de penetrare şi a densităţii asigurărilor în România

Tabelul nr 2

Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Gradul de penetrare a

asigurarilor în PIB (%)

1.41 1.46 1.54 1.67 1.77 1.77

Densitatea asigurarilor (lei/loc) 123 160.4 204 265.7 332.4 415.62


Se poate observa o creştere de la an la an, a gradului de penetrare a asigurarilor in PIB,

ajungand de la 1.41 in 2003 la 1.77 in 2008, iar densitatea asigurarilor a crescut considerabil de la 123

în anul 2003 la 415.62 în anul 2008, o diferenţă de 292.62 lei/loc.

La data de 31.12.2008, numărul contractelor de asigurare în vigoare, raportate de societăţile

care au practicat asigurări generale, era de 8.045.657, iar cel aferente asigurărilor de viaţă era de

6.770.459. Rezultă astfel un număr total de 14.816.116 contracte de asigurare în vigoare la data de

31.12.2008, în scădere cu 171.029 de contracte fată de 2007.

Faţă de 2007, numărul contractelor de asigurări generale a crescut cu 408.960, în timp ce

numărul contractelor de asigurări de viaţă a scăzut cu 579.989. Această scădere s-a datorat în principal

solicitărilor de răscumpărare a poliţelor. Ca şi în anii precedenţi, se observă că, şi în anul 2008, piaţa

18 www.csa-isc.ro

21

asigurărilor se caracterizează printr-un nivel ridicat al concentrării, circa 80% din volumul de prime

brute subscrise fiind înregistrat de 10 societăţi de asigurare.

Volumul primelor brute subscrise aferente anului 2008 pentru asigurări generale si asigurări de viată,

precum si cotele de piată detinute de societătile de asigurare în functie de acest indicador.

Dinamica primelor brute subscrise, pe total şi pe categorii de asigurare

Figura nr 1


Din volumul total de prime brute subscrise, asigurările generale au generat o valoare de

7.068.173.520 lei, în creştere reală cu 16,11% fată de 2007, iar asigurările de viaţă au generat prime

brute de 1.868.112.985 lei, în creştere reală cu 21,28%. Din datele centralizate se observă că, şi în anul

2008, ritmul de creştere al primelor brute subscrise pentru asigurările de viaţă l-a devansat pe cel al

asigurărilor generale, această situaţie fiind generată de politica de subscriere a unor societăţi de

asigurări de viaţă, care, prin reclamă şi publicitate, au înregistrat un grad mare de cuprindere în

asigurare. Conform datelor transmise de societăţile de asigurare, rezultă că la data de 31.12.2008, în

evidenţele acestora, exista un număr de 17.573 persoane angajate cu contract de muncă, în scădere cu

679 persoane fată de perioada similară a anului 2007.

Ca şi în anii precedenţi, se observă că, şi în anul 2008, piaţa asigurărilor se caracterizează printr-un

nivel ridicat al concentrării, circa 80% din volumul de prime brute subscrise fiind înregistrat de 10

societăţi de asigurare.

22

Volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale în anul 2008 a fost de

7.068.173.520 lei, din care 29,07% pentru persoane fizice şi 70,03% pentru persoane juridice. Faţă de

anul 2007, primele brute subscrise pentru asigurările generale au înregistrat o creştere reală cu 16,11%.

Comparativ cu anul 2007, anumite clase de asigurări, cum ar fi asigurările de garanţii sau asigurările

de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian, au înregistrat creşteri reale de 130% şi,

respectiv, 36%, ceea ce le situează peste media înregistrată pe întreaga activitate de asigurări generale.

Ca ponderi semnificative în totalul asigurărilor generale, un număr de trei clase au cumulat prime în

valoare de 6.250.529.576 lei, reprezentând 88,43% din total.19

În cadrul asigurărilor generale sunt şi asigurările de locuinţe, care sunt în creştere în România,

tocmai pentru că numărul de locuinţe asigurate în acest moment este nesemnificativ.

În cadrul deciziei de asigurare a proprietăţii nu trebuie să se ţină cont doar de eventualele

pericole externe care ameninţă şi care devin din ce în ce mai evidente în ultima perioadă, ci şi de

pericolele externe inerente: incidentele provocate de colocatari, vandalism, etc.

Majoritatea companiilor de asigurări oferă clienţilor un pachet standard de asigurare ce

cuprinde, în principiu, acoperirea împotriva riscurilor naturale (inundaţie, trăsnet, explozie,prăbuşirea,

surparea şi alunecarea terenului, greutatea stratului de zăpadă, cutremur).

Pe lângă acestea, clientul poate opta, contra unei prime suplimentare, pentru adăugarea în asigurare a

unor riscuri suplimentare cum ar fi: furtul prin efracţie pentru bunurile asigurate, pagube produse în

timpul furtului, avarii accidentale ale instalaţiilor de apă şi gaz, răspundere civilă pentru daune produse

terţilor.

Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, cu un volum de prime în sumă de

849.670.047 lei, reprezentând 12,02% din primele brute subscrise pentru asigurările generale, a crescut

în termini reali cu 23,24% fată de 2007. Din volumul total de prime brute subscrise, asigurările

generale au generat o valoare de 7.068.173.520 lei, în creştere reală cu 16,11% fată de 2007, iar

asigurările de viaţă au generat prime brute de 1.868.112.985 lei, în creştere reală cu 21,28%. Din

datele centralizate se observă că, şi în anul 2008, ritmul de creştere al primelor brute subscrise pentru

asigurările de viaţa l-a devansat pe cel al asigurărilor generale, această situaţie fiind generată de

politica de subscriere a unor societăţi de asigurări de viaţă, care, prin reclamă şi publicitate, au

înregistrat un grad mare de cuprindere în asigurare.

19 www.csa-isc.ro

23

Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, cu un volum de prime în sumă de

849.670.047 lei, reprezentând 12,02% din primele brute subscrise pentru asigurările generale, a crescut

în termini reali cu 23,24% .

Prime brute

subscrise

Prime brute

subscrise

cedate în

reasigurare

Prime brute

încasate

Indemnizaţii

brute plătite

Indemnizaţii

nete plătite

Rezerva netă

de prima

Rezerva neta

de dauna

Allianz

Tiriac 180,261,263.0 132,513,141.0 163,954,743.0 24,443,538.0 8,734,247.0 31750657 6848451

Ardaf 15,921,575.0 2,098,180.0 14,819,935.0 1,072,760.0 1,072,760.0 6650989 277249

Asiban 52,868,693.5 31,290,591.0 50,029,659.6 4,373,613.1 2,805,269.1 14665299.57 3977797.84

Asirom 72,826,166.0 18,001,406.0 67,380,455.0 23,148,328.0 9,526,657.0 26194687 2539378

Asito Kapital 15,506,698.0 15,183,827.0 15,691,720.0 2,647,583.0 76,920.0 25569 38047

Euroins 3,502,138.0 1,955,981.0 3,040,212.0 93,308.0 36,685.0 593549 18935

Astra 45,285,026.4 8,995,067.9 37,377,311.1 3,701,752.2 3,701,752.2 6718067.55 1821646

BCR Asig 66,036,647.9 5,021,015.1 58,417,238.9 9,637,579.8 5,727,673.3 35622584.5 5225069.4

BT Asigurari 44,299,497.0 5,420,163.0 34,781,693.0 6,398,387.0 6,398,387.0 25023052 2455101

Carpatica

Asig 6,886,496.0 2,228,747.0 6,014,643.0 466,328.0 351,600.0 2074472 90793

Certasig 688,328.0 518,111.0 566,885.0 40,578.0 16,782.0 108173 1993

Garanta 23,945,969.0 16,659,775.0 20,964,070.0 1,571,170.0 562,496.0 4758125 179753

Generali 70,711,986.0 11,317,136.0 59,119,135.1 10,200,747.0 6,385,418.0 28330061 12607912

Grawe 8,318.0 2,923.0 8,318.0 0.0 0.0 5479 0

Interamerican 7,756,704.0 4,555,364.0 6,371,188.0 726,155.0 213,730.0 1166193 144307

Omniasig 170,092,334.0 55,298,465.1 162,923,978.3 15,249,601.3 11,512,851.4 65010013.98 16817046.81

OTP

Garancia 4,393,128.0 4,104,970.0 3,666,904.0 276,613.0 145,017.0 1049854 26070

RAI 675,705.0 390,138.0 704,999.0 41,417.0 4,877.0 103284 38571

UNIQA 66,713,516.6 37,294,751.9 56,481,943.0 3,361,341.0 2,151,987.0 14064540.7 2136463.778

Societăţile care au înregistrat un volum semnificativ al primelor brute subscrise pentru această clasă de

asigurare sunt:

Tabel nr 3

Sursa : csa

Piaţa asigurărilor din România a încheiat primul trimestru din 2010 cu un volum de prime brute

subscrise în valoare totală de 2.293.806.439 lei, în scădere nominală cu 5,29% fată de aceeaşi perioadă

24

a anului trecut, potrivit datelor provizorii transmise de societăţile de asigurări la CSA. Din cele 42 de

societăţi de asigurări active, volumul primelor brute subscrise de 10 asigurători a cumulat

1.796.561.994 lei, ceea ce reprezintă 78% din totalul pieţei. Segmentul care a înregistrat cea mai bună

evoluţie a fost cel al asigurărilor de viaţă, care a generat un volum de prime brute subscrise de

419.827.150 lei, nivel în crettere cu 6,74% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009.

Pe segmentul asigurărilor generale, sfârşitul primului trimestru a adus un volum total de prime

brute subscrise de 1.873.979.289 lei, în scădere nominală cu 7,62% faţă de perioada similară a anului

2009. Această evoluţie a fost cauzată de declinul cu 25,62% înregistrat de subscrierile pe linia

asigurărilor facultative auto – casco. În primele trei luni ale acestui an, societăţile de asigurări au plătit

sume reprezentând indemnizaţii brute şi răscumpărări pentru cele două categorii de asigurare

(asigurări generale şi asigurări viaţa) de 1.345.218 lei, în scădere cu 12,7% comparativ cu aceeaşi

perioadă din 2009.

Distribuţia pe zone geografice a primelor brute subscrise la finele primului trimestru al anului

2010 se prezenta astfel: Bucureşti cu 46,51%; Zona de nord-vest cu 9,35%; Zona de centru cu 8,72%;

Zona de sud cu o cotă de 7,92%; Zona de sud-est cu 6,98%; Zona de vest cu 6,34%; Zona de sud-

vest cu 5,3%. 20

În anul 2009, au desfăşurat activitate de asigurare un număr de 43 de societăţi, din care 19

societăţi au desfăşurat numai asigurări generale, 12 societăţi au desfăşurat numai asigurări de viaţă şi

12 societăţi compozite au desfăşurat activitate atât de asigurări generale, cât şi de viaţă. În contextul

crizei economice globale actuale, din studiile prezentate de CEIOPS rezultă că piaţa asigurărilor din

Uniunea Europeană nu s-a dovedit a fi o sursă de risc sistemic pentru sectorul financiar, dar efectele

acesteia au fost resimţite prin diminuarea subscrierilor sau prin scăderea valorii investiţiilor

societăţilor de asigurare pe piaţa financiară sau de capital.

Pentru liniile de asigurări generale, societăţile au plătit indemnizaţii brute totale în valoare de

1.187.897.196 lei, nivel în scădere cu 12,34% fată de primul trimestru din 2009.

Sumele plătite ca indemnizaţii şi răscumpărări pentru asigurări de viaţă au însumat

157.321.633 lei, ceea ce reprezintă o scădere de 15,32% comparativ cu intervalul similar al anului

trecut.

Indemnizaţii brute plătite

20 www.csa-isc.ro

25

Tabelul nr 4

31.12.2008 31.12.2009 Creştere

nominală(%

)

Pondere

clasa la

31.12.2008

Pondere

clasa la

31.12.2009

Asigurări de

incendiu şi alte

calamităţi

naturale

112.618.375,09 211.034.642,75 87,39% 2,72% 4,07%

Total asigurări

generale

4.143.703.694,22 5.180.915.346,87 25,03% 100,00% 100,00%

Sursa : raport csa 2009

Se poate observa că indemnizaţiile brute plătite, pentru asigurările de incedii şi calamităţi aproape s-au

dublat faţă de 2008, creşterea nominală fiind de 87,39%, ponderea clasa la data 31.12.2009 fiind de

4.07%.

2.2. Piaţa asigurărilor la nivel internaţional

Totalitatea tranzacţiilor interne şi internaţionale de asigurări şi reasigurări formează piaţa

internaţională de asigurări.

La nivel internaţional, piaţa asigurărilor se caracterizează printr-un grad mare de eterogenitate

ca urmare a diversităţii evenimentelor cauzatoare de pagube şi a activităţilor pe care le poate afecta. Ca

urmare a acestui fapt, practic, nu se poate delimita o singură piaţă a asigurărilor şi reasigurărilor,

fiecare dintre ele fiind caracterizate prin preponderenţa anumitor categorii de asigurări, existenţa

anumitor societăţi de asigurări şi reasigurări, norme şi reglementări specifice, acoperiri mai mari sau

excluderi mai extinse. La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluţie

de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar şi cu apreciabile diferenţieri de la o ţară la alta.

Dezvoltarea unei pieţe europene unice a asigurărilor a fost un proces gradual ce a durat mai

mulţi ani. Directivele Uniunii Europene referitoare la asigurări reprezintă principiile general acceptate

la nivelul Comunităţii Europene cu scopul de a uniformiza normele de asigurări şi de a facilita

comerţul internaţional, referindu-se în primul rând la activitatea de asigurare , dar şi la cea de

reasigurare. În prezent nu există cu adevărat o piaţă paneuropeană omogenă a asigurărilor, deşi Franţa,

26

Germania şi Anglia continuă să deţină acest sector atât din punct de vedere al numărului de companii

de asigurare, cât şi al veniturilor obţinute din prime de asigurare. Nu se poate vorbi de o uniformizare

a cadrului legislativ la nivelul Uniunii Europene, deoarece ţările membre, cât şi cele care aderă îşi

menţin unele legi cu caracter naţional, care depind de cultură şi de pieţele financiare ale ţării

respective. Piaţa paneuropeană respectă principiile de bază ale Tratatului de le Roma, şi anume libera

ciculaţie a oamenilor, bunurilor, a seviciilor şi a capitalului între statele membre.

Pentru constituirea unei pieţe unice a asigurărilor, în Uniunea Europeană, o serie de directive

au fost promulgate în decursul a 35 de ani, cumulând cu introducerea paşaportului unic european în

sectorul de asigurări. Aplicarea acestor măsuri s-a extins prin acordul încheiat cu ţările ce formează

Zona Economică Europeană, şi asupra Islandei, Liechtenstein-ului şi Norvegiei, deoarece normele

stipulate în acord includ toate directivele pe care se bazează piaţa europeană a asigurărilor.

Deoarece Elveţia s-a retras din acordul cu Zona Economică Europeană, ea a semnat un acord

cu Uniunea Europeană pe 1 ianuarie1994 în ceea ce priveşte asigurarea de proprietate. Acest acord le

garantează companiilor de asigurări non-viaţă din U.E. şi Elveţia dreptul reciproc de a-şi crea reciproc

filiale sau agenţii una pe teritoriul celeilalte în condiţii identice acelora care, înainte de 1 iulie 1994, au

fost aplicate între ţările membre ale U.E. în concordanţă cu Prima Directivă Europeană referitoare la

asigurările non-viaţă.

În ceea ce priveşte teritoriile Europei mai mici, Gibraltar face parte din Uniunea Europeană în

virtutea Tratatului de la Roma, deci directivele în domeniul asigurărilor se vor aplica pe teritoriul său.

Insula Man, Guersney şi Jersey nu fac parte din piaţa unică europeană a asigurărilor. Directivele

referitoare la asigurări nu se aplică, iar companiile de asigurări care doresc să opereze în aceaste zone,

vor necesita obţinerea unei autorizaţii de la instituţiile locale corespunzătoare.21

Societăţile de asigurări s-au orientat mai mult spre asigurările de persoane, altele decât cele de

viaţă, asigurări de bunuri împotriva incendiilor, asigurări de viaţă şi asigurări pentru autovehicule.

Riscurile de asigurare mari obligă la reasigurare, iar aceasta pe piaţa internaţională se face în funcţie

de credibilitatea şi siguranţă pe care o oferă societatea respectivă.22

21 Bistriceanu, D, Gheorghe, ‘Sistemul asigurărilor în România’, Editura Economică, Bucureşti, 200222 Tanasescu Paul, Lăzărescu Sorin, Asigurări moderne de bunuri şi persoane, Editura ASE, Bucureşti, 2003

27

Europa este locul de apariţie a asigurărilor moderne şi rămâne o piaţă esenţială la nivel

mondial, cu o creştere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor de viaţă şi de economisire, dar ocupând

locul doi după Statele Unite.

Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieţei unice europene a asigurărilor, cu

realizări, dar şi cu dificultăţile sale, încă nedepăşite..

Comerţul internaţional cu asigurări este redus în comparaţie cu cheltuielile mondiale, cu

primele de asigurare şi cu tranzacţiile internaţionale în orice alt domeniu. Cota ce revine asigurătorilor

străini diferă de la o ţară la alta, dar a crescut în ultimii ani, mai ales datorită liberalizării comerţului în

diferite regiuni ale lumii, precum şi fuzionărilor şi achiziţiilor în domeniu care au marcat puternic

configuraţia acestui sector. Cu toate acestea eliminarea tuturor restricţiilor ar putea duce la o creştere

globală substanţială, deşi, încă mai există unele obstacole. De exemplu, în unele ţări, consumatorii

preferă în general să încheie asigurări cu asigurătorii locali, deşi uneori reputaţia bună a unui

asigurător străin poate să contracareze un astfel de obstacol. La acestea se adaugă şi reglementările din

unele ţări, oarecum restrictive, dacă nu chiar discriminatorii în privinţa operaţiilor asigurătorilor străini

în aceste ţari. Cu toate acestea, în ultimii 20 de ani, la nivel internaţional s-a realizat o creştere

importantă a activităţii de asigurare şi reasigurare, deşi incă mai există unele obstacole.23

Piaţa asigurărilor din Europa Centrală şi de Est

Numărul societăţilor de asigurări din Europa Centrală şi de Est este mai scăzut decât cel din

U.E, aceasta se poate atribui nivelurilor mai scăzute ale PIB-ului şi pieţelor de asigurări mai puţin

dezvoltate. Gradul de extindere al asigurărilor non-viaţă în Europa Centrală şi de Est faţă de

asigurările totale este superior acelui din U.E. prinele din asigurările de proprietate reprezintă mai mult

de jumătate din totalul primelor de asigurare.

Reformele sistemului bugetar care sunt în curs de desfăşurare în mai multe ţări contribuie la

expansiunea activităţilor de asigurări.

Dispariţia monopolurilor publice şi privatizarea unui număr mare de înteprinderi însoţite şi de

reducerea întiderii acoperirilor prin programele de asigurare publice au făcut să crească nevoile de

asigurare. Introducerea noilor metode de gestiune şi de contabilitate au incitat de asemenea

23 www.portaldeasigurari.ro

28

înteprinderile rămase în proprietatea statului să caute protecţie apelând la asigurări. Pentru a răspunde

la aceste nevoi, au fost înfinţate numeroase societăţi de asigurare cu capital privat, autohton sau străin.

Un raport întocmit de Swiss Re Sigma, arată că în Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia şi

Solvenia, primele aferente asigurărilor de viaţă au înregistrat creşteri consideraile, cu rate de creştere

stabile, depăşind chiar 20% pe an. Acest lucru este în primul rând datorat unui mediu macroeconomic

relativ satbil. Pieţele de asigurare ale acestor cinci ţări repezintă aproximativ 60% din piaţa totală a

egiunii din ceea ce priveşte volumul total de prime.

Creşterea rapidă a pieţei Europa Centrală şi de Est atrage atenţia anumitor investitori străini cu

atât mai mult cu cât noile legislaţii intrate în vigoare, adesea inspirate din Directivele U.E, favorizează

concureţa dintre asigurători .

Actorii pieţe internaţionale sunt societăţile de asigurări, societăţile de reasigurări, brokerii de

asigurări şi societăţile ce oferă servicii în activitatea de asigurare. Modalitatea de acţiune pe care o au

asigurările în context internaţional din punctul de vedere al principiilor este aceeaşi având totuşi o

mare diferenţă de aplicare datorită legislaţiei, condiţiilor de piaţă, inflaţiei sau modalităţii de încheiere

a contractelor. Managerul de risc trebuie să ţină cont în contextul internaţional de terminologia

folosită în contracte, de acoperirea prin asigurare cu ajutorul unor programe special concepute. 24

Companiile multinaţionale manifestă o creştere a prezenţei lor pe cât mai multe pieţe prin

extinderea operaţiilor pe care le au la nivelul întregului glob. Piaţa asigurărilor cuprinde o varietate de

societăţi de asigurări, societăţi de reasigurări care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional sau

autohton. Stabilitatea financiară a societăţilor din domeniul financiar al asigurărilor şi reasigurărilor

este evaluată prin anumiţi indicatori economico - financiari ce exprimă capacitatea de a face faţă

obligaţiilor de plată. Agenţiile de rating sunt principalele organisme ce supraveghează siguranţa

financiară a unei societăţi din domeniul financiar având fiecare sisteme şi metode proprii de abordare a

informaţiilor pe care le au despre activitatea societăţii respective.25

Creşterea producţiei de bunuri şi servicii la nivel mondial, s-a datorat în principal investiţiilor

internaţionale. Astfel a fost creată o piaţă internaţională a asigurărilor prin prisma relaţiilor externe,

relaţii ce comporata riscuri deosebite în comparaţie cu cele interne. Dezvoltarea pieţei internaţionale

de asigurări a descoperit noi oportunităţi pentru societăţile de asigurări puternice. Piaţa asigurărilor din

Europa centrală şi de est fiind deschisă după schimbările produse în urmă cu 12 ani a creat o

24 www.wall-street.ro25 www.bursaasigurarilor.ro

29

dezvoltare a acestora în special prin contituirea unor societăţi mixte sau deschiderea unor filiale a

marilor societăţi internaţionale de asigurări. Globalizarea domeniului asigurărilor este un fapt deja

împlinit prin relaţia de reasigurare ce se practică în principal la nivel internaţional, completând atracţia

la nivel mondial pe care o au asigurările prin formarea unor mari grupuri de asigurări cu birouri sau

filiale în zeci de ţări.

Piaţa internaţională de asigurări se află într-o continuă schimbare, în special în ţările din Europa

Centrală şi de Est astfel încât, obligate să acţioneze într-un cadru legislativ, marcat de neconcordante

semnificative faţă de sistemul internaţional, societăţile de asigurări au trebuit să rezolve atât probleme

aferente câştigării unei poziţii pe piaţa cât şi probleme legate de existenţa unei pieţe de capital puţin

dezvoltată,instabilă şi marcată de numeroase evenimente negative-ceea ce a îngreunat funcţionarea

resurselor atrase.26

Economia de piaţă liberă este aceea în care resursele ( materiale, financiare şi umane) sunt alocate

fără nici o intervenţie, preţurile se stabilesc în funcţie de cerere şi ofertă, iar echilibrul economic are

loc prin autoreglare.

Din punct de vedere al industriei asigurărilor, piaţa acestora poate fi privită ca o sumă de

relaţii, reţele şi interacţiuni, definirea derivând din faptul că relaţiile impun existenţa a cel puţin două

părţi care intra în contact. Colaborarea pe piaţa asigurărilor prin relaţii, reţele şi interacţiuni este

extrem de importantă deoarece aceasta nu poate funcţiona fără interacţiunea dintre asiguratori,

asiguraţi, concurenţi şi alţi factori, lucru demonstrat de relaţiile prezentate. Utilizată în mod eronat,

cooperarea ruinează concurenţa sănătoasă dar aplicată cu măsură şi poate asigura obţinerea unei

eficiente sporite.27

În economia de piaţă, asigurările constituie un sector de prestaţii al economiei naturale a fiecărei

ţări care contribuie la protecţia bunurilor şi a persoanelor împotriva diferitelor riscuri preluate în

asigurare. Mai mult au un rol crescând în sporirea produsului intern brut, plasamente de investiţii, etc.

Pe de altă parte într-o economie de incertitudini, asigurările favorizează atragerea economiilor

populaţiei către piaţa financiară, întrucât contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă

de asigurator şi cumpărată de asigurat.

Identificarea unor coordonate ale integrării europene a României în domeniul asigurărilor implica

analiza acestui sector în ţările CEE şi în Europa Centrală şi de Est.

26 www.portaldeasigurari.ro27 Revista Informatică economică nr. 4 (20)/2001

30

În prezent climatul macroeconomic este extrem de favorabil dezvoltării industriei asigurărilor.

Tendinţa pozitivă se va manifesta şi în viitor stimulând creşterea cererii pentru produsele de asigurare.

2.3. Asigurarea obligatorie a locuinţelor

Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor,

alunecărilor de teren sau inundaţiilor (Legea AOL) are ca obiect asigurarea obligatorie a tuturor

imobilelor cu destinaţia de locuinţa împotriva riscurilor provenite din dezastre naturale de către un

Pool de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID)

Poliţa de asigurare obligatorie a locuinţei (AOL) va acoperi riscurile acestea de cutremur,

indundatii şi alunecări de teren, fiind astfel un produs standardizat. Asigurarea obligatorie este mai

mult o măsură socială, astfel că nu trebuie confundată cu poliţele facultative de locuinţe, produse pe

care societăţile de asigurări le vor oferi în paralel şi la alegerea clienţilor care doresc să-şi asigure

locuinţa şi împotriva altor riscuri. 28

În cazul producerii unuia din cele trei riscuri acoperite de AOL, în cazul necontractarii acestei

poliţe, proprietarul nu va primi nicio despăgubire de la bugetul de stat. Poliţele vor fi emise de

companiile care au semnat actul de aderare la Polul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID).

Societăţile de asigurări care au semnat actul constitutiv de înfiinţare a PAID şi care vor emite poliţele

obligatorii, de la care se vor putea cumpăra acestea, sunt Astra Asigurări, Groupama Asigurări, Clal

România, Uniqa Asigurări, City Insurance, Certasig, Ardaf, Generali Asigurări, Carpatica Asig,

EuroIns România, Grawe România Asigurare, Credit Europe Asigurări şi ABC Asigurări.

O astfel de poliţa acoperă suma maximă de 20.000 de euro pentru locuinţele de tip A şi de

10.000 de euro pentru locuinţele de tip B. Astfel, prima obligatorie este de 20 euro în cazul locuinţelor

tip A şi de 10 euro în cazul locuinţelor tip B. La cumpărarea poliţei, plata se va face la cursul stabilit

de Banca Naţională a României în ziua contractării poliţei.29

O locuinţă de tip A este, potrivit reglementarilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

(CSA), o construcţie cu structura de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori

28 www.fiar.ro29 www.wall-street.ro

31

din piatră, cărămida arsă ori din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau

chimic.

Locuinţa de tip B presupune construcţia cu pereţi exteriori din cărămidă nearsa sau din orice

alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic.30

În vederea regularizării unei daune în cazul producerii unuia dintre riscurile acoperite de AOL,

dosarul de daune trebuie să conţină, potrivit unui raport CSA, cel puţin avizarea în scris a daunei,

procesul-verbal de constatare a pagubelor, fotografii ale elementelor de construcţie avariate în

evenimentul asigurat, documente de evaluare a pagubei şi stabilire a cuantumului despăgubirii, cererea

de despăgubire completată de asiguratul/beneficiarul Poliţei de Asigurare Importiva Dezastrelor

Naturale - PAD şi referatul întocmit de lichidatorul de daune.31

Totodată, trebuie ştiut că proprietarii care nu îşi vor asigura locuinţele (potrivit Legii 260/2008)

vor risca o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei, iar constatarea contravenţiilor şi aplicarea

sancţiunilor se fac de către primari şi de persoanele împuternicite în acest scop. Amenzile

contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de CSA se fac venituri la bugetul de stat în cota de 40%,

venituri la bugetul Comisiei în proporţie de 40%, iar restul de 20% se face venit la bugetul autorităţilor

locale de pe raza teritorială în care este situată locuinţa respectivă.

Având în vedere caracterul social al asigurării obligatorii a locuinţei, se precizează faptul că, în

cazul în care se încheie mai multe PAD pentru aceeaşi locuinţă şi acelaşi an de asigurare, va fi valabilă

cea dintâi PAD încheiată, celelalte PAD anulându-se, cu restituirea primelor de asigurare de către

PAID. Normele nu îngrădesc dreptul oricărei persoane interesate de a contracta şi o sigurare

facultativă a locuinţei, dar precizează că aceasta va fi încheiată numai pentru sume asigurate care le

depăşesc pe cele asigurate obligatoriu şi/sau pentru riscuri care nu fac obiectul. În cazul în care, pe

lângă asigurarea obligatorie, există şi o asigurare facultativă pentru aceeaşi locuinţă, despăgubirea se

va plăti mai întâi din asigurarea obligatorie, până la concurenţa sumei asigurate obligatoriu.

Potrivit normelor, asiguraţii/beneficiarii poliței PAD sunt obligaţi să înştiinţeze asigurătorul care a

eliberat poliţa, cu privare la producerea riscului asigurat, în maxim 60 de zile de la data producerii

riscului asigurat. De asemena, ei trebuie să adreseze asigurătorului, în scris, o cerere de despăgubire.

30 www.vreauasigurare.ro31 www.wall-street.ro

32

În cazul în care proprietarii beneficiază de subvenţionarea primei de asigurare, ei vor adresa cererea de

despăgubire prin intermediul autorităţilor locale direct către PAID. Asigurătorul este obligat să

efectueze constatarea privind producerea riscului asigurat, să deschidă dosarul de daună, să iniţieze

procedura de regularizare a daunelor şi să înştiinţeze PAID despre formularea în scris a fiecărei cereri

de despăgubire depusă de asiguraţii/beneficiarii PAD, ca urmare a constatării de către instituţiile

abilitate a stării de dezastru natural.

În procesul-verbal de constatare, semnat de către reprezentantul asigurătorului avizat și

asiguratul/beneficiarul PAD, se vor menţiona elementele de construcţie constatate ca fiind avariate,

precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către asiguratul/beneficiarul PAD pentru

finalizarea dosarului de daune şi efectuarea plăţii.32

Se estimează că gradul de acoperire a asigurărilor obligatorii va fi de 20-25% la sfârşitul lui 2010 şi că

se va depăşi pragul de 50% la sfârşitul lui 2011.

În fiecare an, pagubele produse de inundaţii scot din bugetul de stat zeci de milioane de euro. În 2005

de exemplu, autorităţile române au alocat în jur de 70 milioane de euro doar pentru reconstrucţia



existenţei unor constrângeri bugetare. Inundaţiile şi ploile torenţiale ne-au luat prin surprindere.

Numărul persoanelor evacuate a ajuns până la 1473. 517 localităţi au fost afectate iar 207 case au fost

distruse. Au fost avariate 2.067 de imobile şi alte 5729 au fost inundate. Apa a pătruns în 11.329, de

anexe gospodăreşti.33

După inundaţiile catastrofale şi alunecările de teren care s-au petrecut până acum, guvernul a

propus în discuţie, ideea că fiecare proprietar să-şi asigure, în mod obligatoriu, locuinţa, ce va intra în

vigoare din 2010. Poliţa de asigurare obligatorie a locuinţei (AOL) va acoperi riscurile acestea de

cutremur, indundatii şi alunecări de teren, fiind astfel un produs standardizat. Asigurarea obligatorie

este mai mult o măsură socială, astfel că nu trebuie confundată cu poliţele facultative de locuinţe,

produse pe care societăţile de asigurări le vor oferi în paralel şi la alegerea clienţilor care doresc să-şi

asigure locuinţa şi împotriva altor riscuri. În cazul producerii unuia din cele trei riscuri acoperite de

32 www.csa-isc.ro33 www.wall-street.ro

33

AOL, în cazul necontractarii acestei poliţe, proprietarul nu va primi nicio despăgubire de la bugetul de

stat.34

Acordul de voinţă este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat

şi asigurător. Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualităţii prin care fiecare

asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din

care asiguratorul acoperă daunele suferite de asiguraţi. Într-o astfel de economie naturală, putem privi

conceptul de asigurare că pe o formă de ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă

suferă un incendiu devastator, membrii comunităţii respective vor ajuta împreună la reconstruirea

casei; altfel, nu vor primi nici ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a supravieţuit până în zilele

noastre în regiunile în care economiile de schimb moderne nu au pătruns decât superficial (de exemplu

în unele ţări de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Introducerea asigurării obligatorii nu vă înseamnă o schimbare bruscă şi radicală în

comportamentul romanilor. Însă, asiguratorii trebuie să aibă răbdare şi să investească eforturi în

informarea viitorilor clienţi cu privire la avantajele unei asigurări suplimentare (facultative), toate

acestea aducându-i ulterior o creştere a afacerii. Introducerea AOL reprezintă o primă etapă în

cunoaşterea beneficiilor asigurării proprietăţilor de către publicul larg. Incendiul şi nici fenomenele

atmosferice nu trebuie neglijate. Iar în acest context, gradul de cuprindere în asigurare a locuinţelor va

creşte din ce în ce mai mult. Asigurările de locuinţe sunt pe deplin accesibile. Produsele de profil sunt

în general flexibile, lăsând posibilitatea alegerii de către clienţi a structurii de asigurare considerate ca

cea mai potrivită. Comparativ cu asigurarea tip casco a unui autoturism, prima de asigurare pentru o

poliţă facultativă de locuinţe este de circa 5-8 ori mai ieftină.

Într-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, poliţa de asigurare constituie o investiţie

minimă, fata de eforturile financiare uriaşe pe care ar trebui să le facă în cazul producerii unei daune.

Orice cheltuială trebuie raportată la venituri, dar şi la nevoi. Deoarece nevoia de protecţie prin

asigurare nu este contestata, răspunsul la întrebare trebuie căutat în raportul dintre venituri şi ponderea

cheltuielilor pentru traiul de zi cu zi. Dacă sunt satisfăcute nevoile de bază ale unei persoane, atunci

vor rămâne resurse şi pentru cheltuieli precum cele cu asigurările. Societăţile de asigurare au sarcina

de a oferi produse de asigurare care să se potrivească oricăror categorii de clienţi, astfel încât să existe

o înţelegere exactă a motivaţiei fiecăruia fata de cheltuială făcută.

34 www.vreauasigurare.ro

34

Abordarea altor state privind problema dezastrelor naturale

Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) este o componentă importantă a

programului român de asigurare a catastrofelor, gestionat de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

PAID este societatea comercială (constituită din 13 societăţii de asigurare acţionari) constituită în baza

legilor nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor care va emite poliţele de asigurare obligatorie a locuinţelor, sistem de

protecţie care exista sub diferite forme şi în alte state europene. Şi la nivel european au fost create

parteneriate public-privat, care au ca scop încurajarea adoptării de măsuri preventive şi de diminuare a

riscurilor şi de îmbunătăţire a condiţiilor de asigurare.

Modelele folosite diferă de la o ţară la alta, în funcţie de natură şi nivelul expunerii la riscurile

de catastrofă. De exemplu, în Olanda și Danemarca, statul organizează exclusiv schemele de asigurări

sociale pentru catastrofe, iar rolul companiilor private este redus la minimun.

În România, piaţa asigurării locuinţelor este slab dezvoltată. Comparativ cu alte ţări precum

Ungaria, Marea Britanie, Irlanda sau Belgia, unde sunt asigurate între 65% şi 95% din locuinţe, la noi,

mai puţin de 10% din locuinţe au acest statut, potrivit jucătorilor din piaţă. Legea 260/2008 vine să

corecteze acest procent, astfel că proprietarii de imobile vor fi obligaţi să încheie o poliţă de asigurare,

prima variind în funcţie de tipul de locuinţa, între 10 şi 20 de euro. Poliţele obligatorii sunt menite să

asigure despăgubiri pentru daunele cauzate locuinţelor de cutremure, alunecări de teren sau inundaţii.

În Elveţia şi Spania, statul nu intervine în furnizarea de asigurări, ci doar prevede

obligativitatea asigurării unor riscuri, iar în Belgia, Franta şi Norvegia exista un mix intre asigurarea

obligatorie şi intervenţia statului. În unele cazuri au fost implementate programe de asigurări de

catastrofă, realizate ca parteneriat public-privat, destinate să suplimenteze sistemul asigurărilor private.

Astfel de programe au fost dezvoltate, cu ajutorul Băncii Mondiale, în ţări precum Franta, Norvegia,

Noua Zeelandă şi Turcia. Pool-urile de asigurări de catastrofa s-au dovedit a fi o soluţie mai bună

decât rezervele de fonduri pentru evenimente ocazionale. Şi asta pentru că ar fi total nerealista crearea

unei rezerve din bugetul de stat, în condiţiile în care aceste fonduri nu ar putea fi folosite pentru alte

nevoi imediate.

În alte state s-a găsit o soluţie mult mai eficace pentru zonele afectate frecvent de un anumit tip

de catastrofă, pentru asigurarea locuinţelor.

35

În California, de exemplu, cei care vor să-şi asigure locuinţa împotriva cutremurelor se pot adresa unui

pool de asigurare administrat privat, iar despăgubiri primesc doar cei care au încheiat poliţe de

asigurare. În Florida, asigurările se fac împotriva uraganelor şi furtunilor.

În Japonia, care este lovită frecvent de cutremure, nu există un sistem de asigurare obligatoriu,

iar primele de asigurare sunt mari, drept care mai puţin de 5% din japonezi îşi asigură locuinţele. Tot

printr-un pool administrat privat sunt asigurate şi locuinţele olandezilor, dar împotriva terorismului.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a elaborat legislaţia secundară, necesară în aplicarea

Legii nr. 260/2008 legea care reglementează asigurarea obligatorie a locuinţelor. Este posibil ca, în

funcţie de necesităţile constatate în momentul în care PAID va deveni operaţional în totalitate şi va

emite poliţe, să fie nevoie de noi modificări. Privind recomandarea FMI de majorare a primelor nu se

pare că această schimbare este posibilă anul acesta., după trecerea unei perioada de timp în care se vor

emite poliţe, se poate analiza şi discuta modificările necesare.35

CAPITOLUL III . STUDIU DE CAZ - CERCETARE CANTITATIVĂ DE

MARKETING PRIVIND ASIGURARILE DE LOCUINŢE

3.1 Cercetare cantitativă de marketing privind asigurarile de locuinte

Cercetarea de marketing este o activitate de marketing formală prin intermediul căreia, cu

ajutorul unor concepte, metode şi tehnici specifice de investigare se realizează 5 acţiuni: specificarea,

măsurarea, culegerea, analiza şi interpretarea datelor necesare conducerii unităţii economice.

35 www.wall-street.ro

36

Philip Kotler: „o activitate formală care are în vedere proiectarea, culegerea, analiza, raportarea

sistematică a datelor şi concluziilor referitoare la o situaţie cu care firma se confruntă pe piaţă”.

Cercetarea de marketing ar trebui să urmeze trei etape cheie:

1. Planificarea- un scop clar pentru cercetarea de marketing trebuie să fie identificat înainte ca orice

acţiune să fie luată. Planificarea generează de obicei şi o problemă. Pot fi relevate semne de întrebare

sau oportunităţi, care într-o organizaţie pot cauza incertitudine asupra direcţiei care trebuie urmată.

2. Implementarea– trebuie să demonstreze că nu a existat un mod mai bun de colectare a datelor.

Modul în care cercetarea este implementată va depinde de planul de cercetare definit anterior.

3. Interpretarea-“informaţia” este creată în momentul în care datele colectate sunt interpretate în

contexul obiectivelor de cercetat. 36

Cercetarea de marketing poate fi calitativă şi cantitativă. Obiectivele cercetării cantitative

necesită colectări de date cu privire la câţi oameni au păreri similare sau au anumite caracteristici.

Cercetarea cantitativă se deosebeşte de celelalte metode de cercetare directă prin faptul că utilizează un

chestionar structurat (cu întrebări şi variante de răspuns), se realizează asupra unui număr mare de

persoane, analiza se face folosind metode şi tehnici statistice şi se urmăreşte că rezultatele să fie

reprezentative la nivelul colectivităţii studiate.

Culegerea datelor într-o cercetare cantitativă se poate realiza de la întreaga colectivitate cercetată,

situaţie în care se realizează o cercetare totală sau se poate proceda doar la chestionarea unui număr

definit de persoane ale căror răspunsuri pot fi generalizate la nivelul întregii colectivităţi, situaţie în

care vorbim despre o cercetare selectivă bazată pe un eşantion reprezentativ.

Definirea problemelor şi scopul cercetării

Definirea problemei reprezintă una dintre etapele de maximă importanţă în realizarea unei

cercetări de marketing, strict legată de finalitatea acesteia. În definitiv, informaţiile care vor fi obţinute

în urma procesului de cercetare trebuie să contribuie la rezolvarea problemei care a impus cercetarea.

Actuala situaţie a asigurărilor în România reflecta fidel experienta acumulată pe parcursul celor

zece ani de tranziţie, perioada în care s-au creat condiţiile transformării structurale a pieţei asigurărilor.

Piaţa asigurărilor din România este o piaţă imatură însă competitivă. Pe piaţa acţionează un număr

important de societăţi de asigurări, însă oferta este vasta doar în aparenţă, capacitatea lor financiară

fiind însă prea redusă, fapt datorat în mare parte acţionariatului constituit în majoritate din personae

36 Kotler Philip, Armstrong Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2004

37

fizice, comparativ cu riscurile cu care se confrunta potenţialii asiguraţi. O altă deficienţă a actualului

sistem de asigurări o reprezintă lipsa unui personal specializat în domeniu. Aceasta îşi pune amprenta

asupra întregii organizări şi a modalităţilor de lucru adoptate, lipsindu-le asistenţa tehnică şi

programele de reasigurare necesare, ceea ce se reflecta în calitatea serviciilor oferite şi implicit în

viitoarea dezvoltare a pieţei.

Asigurarea înseamnă garantare, punere în siguranţă, încredinţare, promisiune fermă, măsura de

prevedere luată de cei interesaţi pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le posedă, pentru

ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau pierderii capacitatiide munca, datorită unor

boli,accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă, precum şi pentru apărarea unor drepturi

supuse, eventual pierderii.37

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să

stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. În

concluzie, omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea

tehnicii sau de anumiţi factori sociali ori economici. Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte

distructive puternice printre care se numără : seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile,

cutremurele de pământ, trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă.

Pentru o protecţie a patrimoniului sau chiar a vieţii, trebuie să fim conştienţi de importanţa

luării celor mai bune măsuri de precauţie împotriva efectelor nefaste pe care un cutremur de pământ le

poate avea asupra noastră, măsuri tehnologice, de consolidare a clădirilor şi edificiilor sau măsuri

financiare, cum ar fi încheierea unei asigurări împotriva riscurilor aferente acestor fenomene.

Scopul cercetării cantitative se referă la obţinerea de informaţii obiective de la eşantioane,

cercetarea cantitativă este utilizată în scopul obţinerii unor concluzii concrete, care pot fi raportate

numeric la populaţia ţinta. În cazul nostru este acela de a afla atitudinea comportamentului oamenilor

faţă de asigurările de locuinţe, de a studia imaginea pe care şi-au creat-o aceste asigurări, dar şi cum

este văzută asigurarea obligatorie a locuinţelor, care se va aplica în curând în România, în vederea

găsirii de soluţii pentru creşterea asigurărilor de locuinţe.

Stabilirea obiectivelor cercetării trebuie să fie în acord cu informaţiile necesare rezolvării problemei

definite. Obiectivele principale ale acestei cercetări sunt: determinarea gradului de cunoaştere a

importanţei unei asigurări de locuinţe, şi în cazul unui nefericit eveniment ce poate să îţi ofere o

37 Bistriceanu Gh.D,Bercea F,Macovei E, “Lexicon de protectie sociala,asigurari si reasigurari”,Editura Karat,Bucuresti,1997

38

asigurare de locuinţe, cât ar fi dispuşi să plătească pentru o asigurare, care este importanta asigurării

obligatorii a locuinţelor, opinii ale populaţiei în legătură cu oportunitatea deţinerii unei asigurări de

locuinţe, comportametul oamenilor cu privire la asigurările de locuinţe.

Acestor obiective, în teorie şi în practică li se asociază ipoteze, care vor fi testate prin cercetare.

O ipoteză reprezintă de fapt, un răspuns aşteptat la o întrebare (o soluţie pentru un obiectiv), pe care îl

formulează cercetătorul fie pornind de la rezultatele unor cercetări desfăşurate anterior, fie dintr-un

studiu explorator, fie din experienţă.

Ipotezele sunt: schimbarea obiceiurilor de concepţie ale românilor este resimţită de asiguratori ; piaţa

asigurărilor este într-o continuă creştere , calitatea serviciilor fimelor de asigurari este buna,

introducerea obligativitatii asigurarilor de locuinţe este importanta, asigurarea obligatorie a locuinţelor

este o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice.

Stabilirea metodei de recoltare a informaţiilor

În această cercetare cantitativă s-a folosit cercetarea directă, pentru că prin aceasta se obţine o

imagine completă şi cuprinzătoare asupra fenomenului cercetat.

Recoltarea informaţiilor s-a făcut prin metoda sondajului, ca formă structurată de comunicare – tuturor

subiecţilor le este prezentat acelaşi chestionar. Chestionarul se realizează pe bază de chestionar aplicat

faţă în faţă, interlocutorii având peste 18 ani.

Culegerii informaţiilor are în vedere următoarele elemente:

· stabilirea colectivităţii cercetate şi a persoanelor care vor furniza informaţiile – persoane de

toate vârstele;

· elaborarea instrumentului de culegere a datelor –chestionar;

· stabilirea modalităţii de înregistrare a răspunsurilor -în scris

· determinarea eşantionului cercetat – 150 de persoane

· stabilirea coordonatelor spaţiale: localitate – Giurgiu, locul – pe stradă

· stabilirea coordonatelor temporale ale cercetării – 4 zile, durata totală a cercetării – 8 ore, 2

ore/zi

· stabilirea coordonatelor modale referitoare la intervievare – interviul s-a desfăşurat pe stradă

39

Culegerea informaţiilor cunoscută în cercetarea directă şi că etapa “de teren”, are în vedere

aplicarea instrumentului de recoltare a informaţiilor la nivelul indivizilor ce alcătuiesc eşantionul. În

această etapă rolul directorului de reţea, al supervizorilor şi operatorilor de interviu este definitoriu.

Pentru reuşita cercetării trebuie respectate cu stricteţe coordonatele şi regulile stabilite în faza de

proiectare a culegerii datelor. Comunicarea permanentă, un instructaj bine efectuat înainte şi controlul

sistematic al desfăşurării acestei etape sunt elemente care vor asigura calitatea informaţiilor culese.

Stabilirea marimii esantionului

Pentru determinatea mărimii eşantionului în cazul unei eşantionări aleatoare, am considerat atât nivelul

de prezicere al estimării (eroarea admisă) cât şi intervalul de încredere.

Am avut în vedere un nivel al erorii admise de ±3%, pentru un nivel de încredere de 95% căruia,

conform tabelului distribuţiei z, îi corespunde valoarea 1,96.

Deoarece nu beneficiez de informaţii anterioare despre p, acesta va fi de 50%.

Mărimea eşantionului va fi:

unde Z2- pătratul coeficientului z corespunzător nivelului de încredere

p- estimarea procentului în caz de succes

q- estimarea procentului în caz de insucces

E- nivelul erorii admise

Astfel:

Din motive financiare cercetarea reala se va efectua pe un esantion de 150 de persoane.

Eroarea va fi de:

Elaborarea chestionarului

Chestionarul reprezintă instrumentul de culegere a datelor de care depinde reuşita acestei cercetări. La

realizarea lui s-a ţinut cont de scopul cercetării, cât şi de obiectivele principale.

40

Chestionar

1. Care este opinia dumneavoastră generală despre asigurări?

a) foarte bună

b) bună

c) satisfăcătoare

d) nesatisfăcătoare

2. Cum apreciaţi calitatea serviciilor firmelor de asigurări?

a) foarte bună

b) bună

c) satisfăcătoare

d) nesatisfăcătoare

3. Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte ieftin şi 5 – foarte scump) , în ce măsură consideraţi

ca asigurările de locuinţe sunt scumpe ţinând cont de nivelul de trăi?

a) 1 b) 2 c) 3 d) 4 e) 5

4. Aveţi asigurare de locuinţa facultativă ?

a) da

b) nu

5. Care este preţul maxim pe care sunteţi dispuşi să-l plătiţi pentru o asigurare a locuinţei?

a) între 10-50 euro

b) între 51-100 euro

c) între 101-150 euro

d) peste 151 euro

6. Care consideraţi că este cea mai importantă asigurare?

a) asigurări de viaţă

b) asigurări de auto

c) asigurări de locuinţe

d) asigurări de sănătate

e) alte asigurări

7.Consideraţi necesare asigurările de locuinţe?

a) da

41

b) nu

8. Dispuneţi de informaţii referitoare la asigurările de locuinţe?

a) da

b) nu

9. Cunoaşteţi faptul că în curând asigurările de locuinţe vor deveni obligatorii?

a) da

b) nu

10. Precizaţi gradul în care consideraţi importanta introducerea obligativităţii asigurărilor de

locuinţe.

a) foarte importantă

b) importantă

c) puţin importantă

d) neimportantă

11.Consideraţi că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor

catastrofice?

a) da

b) nu

c) nu ştiu/nu mă interesează

12.Care credeţi că sunt riscurile la care vă supuneţi, dacă nu aveţi o asigurare a locuinţei?

a) cutremur

b) inundaţii

c) alunecări de teren

d) altele

13.Credeţi că profitul firmelor de asigurări este influenţat într-o mare măsură de promovare ?

a) da

b) nu

c) nu cred

14. Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte puţin şi 5 – foarte mult) , precizaţi gradul care

credeţi că va schimba asigurările obligatorii de locuinţe percepţia romanilor fata de produsele

de asigurări?

a) 1 b) 2 c ) 3 d) 4 e) 5

42

15. Cum credeţi că va fi evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei?

a) în creştere

b) în stagnare

c) în scădere

d) nu ştiu/nu mă interesează

În ce categorie de vârstă vă încadraţi?

18 – 25 ani 26 – 35 ani 36 – 45 ani 46 – 55 ani peste 55 de ani

Ultima şcoală absolvită de dvs. este:

şcoala gimnazială şcoala profesională liceul şcoala postliceală

facultate/postuniversitară

Sexul :

Masculin Feminin

Interpretarea rezultatelor urmăreşte să confirme sau infirme ipotezele formulate şi stabileşte, pe

baza rezultatelor şi a testelor de semnificaţie, tendinţe şi factori de influenţă în evoluţia fenomenului

analizat. Ea nu trebuie să se rezume doar la informaţia obţinută din cercetare curentă, deoarece există

anumite aspecte care nu au putut fi surprinse.

Întrebarea nr.1 “Care este opinia dumneavoastră generală despre asigurări?”

a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) nesatisfăcătoare

Analizând răspunsurile date, după cum se poate vedea şi în figura nr.2, cea mai mare parte (58%) a

intervievaţilor au răspuns că au o opinie generală satisfăcătoare în ceea ce priveşte asigurările, 43%

sunt nesatisfăcători, 30% au o părere bună, iar numai 19% foarte bună. Se poate observa că persoanele

între 18-25 ani, respectiv între 26-35 ani şi ultima şcoală absolvită fiind liceul respectiv facultatea au

opinie bună, iar persoanele între 36-45 ani şi ultima şcoala absolvită fiind liceul au avut cele mai bune

impresii despre asigurări, ceea ce denotă faptul că persoanele mai tinere şi cu studii medii şi superioare

au o părere mai bună decât cei mai cu studii gimnaziale.

Figura nr. 2

43

Întrebarea nr.2” Cum apreciaţi calitatea serviciilor firmelor de asigurări?”

a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) nesatisfăcătoare

Din cei 150 de respondenţi, 58 au răspuns că sunt satisfăcători de calitatea serviciilor oferite de firmele

de asigurări, 52 apreciază calitatea serviciilor bună, 29 au o impresie foarte bună despre firmele de

asigurări şi calitatea serviciilor şi numai 11 sunt nemulţumiţi de aceştia.

O părere foarte bună despre calitatea serviciilor o au persoanele între 36-45 ani, pe lângă cei între 18-

25 ani, respectiv 26-35 ani care au o părere bună, iar ce peste 46 ani sunt satisfăcători de calitatea

serviciilor firmelor de asigurări. Cei cu studii gimnaziale sau şcoala profesională sunt majoritar

mulţumiţi de calitatea serviciilor, faţă de cei cu liceul care au răspuns că este bună calitatea firmelor de

asigurări.

Figura nr. 3

Întrebarea nr.3.” Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte ieftin şi 5 – foarte scump) , în ce

măsură consideraţi că asigurările de locuinţe sunt scumpe ţinând cont de nivelul de trăi?”

a) 1 b) 2 c)3 d) 4 e) 5

Analizând răspunsurile date în chestionar, persoanele intervievate au declarat că asigurările de locuinţe

sunt foarte scumpe (44.66%) şi scumpe (20.66%) şi numai 7.33 % au declarat că asigurările de

locuinţe sunt ieftine, persoanele de sex feminin consideră asigurările de locuinţe ca fiind ieftine,

acordându-le nota 2, însă persoanele de sex masculin le acordă nota 3.

44

Se constată că intervievaţii între 18-25 ani, 26-35 ani şi respectiv 36-45 ani, pe când cei între 46-55 ani

le-a dat nota 4, iar cele peste 55 consideră că asigurările de locuinţe sunt acceptabile ca preţ, iar

persoanele din toate categoriile de studii cred că asigurările de locuinţe sunt foarte scumpe .

În concluzie, asigurările de locuinţe sunt văzute ca fiind foarte scumpe şi inacesibile.

Figura nr. 4

Întrebarea nr.4. „Aveţi asigurare de locuinţa facultativă ?”

a) da b) nu

Majoritatea respondenţilor (57.33%) nu au o asigurare facultativă şi numai 42.66 % au deja o

asigurare pentru locuinţă. Se constată că persoanele între 26-35 ani, 26-45 ani şi respectiv 46-55 ani au

deja o asigurare facultativă a locuinţei, pe când cei tineri între 18-25 ani şi cei peste 55 ani majoitatea

nu au încă o asigurare facultativă. Din cercetare, se poate vedea că cei cu liceul şi cei cu studii

postliceale au răspuns majoritar că au o asigurare facultativă pentru locuinţă

Figura nr. 5

Întrebarea nr.5 “Care este preţul maxim pe care sunteţi dispuşi să-l plătiţi pentru o asigurare a

locuinţei? “

a) între 10-50 euro b) între 51-100 euro c) între 101-150 euro d) peste 151 euro

Analizând răspunsurile date, se constată că majoritatea persoanele nu ar da mai mult de 50 euro pe o

asigurare a locuinţei, acestea având studii gimnaziale şi medii, faţă de cei cu facultate care ar da pe o

asigurare între 100-150 euro, după cum se poate vedea şi în figura nr.6.

45

Preţul maxim plătit de 45 de persoane din cei intervievaţi este între 51-100 euro, iar 32 de persoane ar

plăti între 101-150 euro, şi numai 9 persoane din cei 150 chestionaţi ar plăti mai mult de 151 euro.

Se constată că cu cât este mai mare preţul asigurării cu atât este mai mic procentul celor care ar plăti

această sumă.

Figura nr. 6

Întrebarea nr.6. „Care consideraţi că este cea mai importantă asigurare?”

a) asigurări de viaţă b) asigurări auto c) asigurări de locuinţe d) asigurări de sănătate

e) alte asigurări

Cea mai mare parte a subiecţilor chestionaţi, 54 de persoane, adică 36 % din total consideră că cea mai

importanţă asigurare este asigurarea de locuinţe, urmată de asigurarea de viaţă (25%), asigurarea de

sănătate(24%), asigurarea auto(12%), iar doar 3% aleg alte asigurări.

Din cei chestionaţi, se constată că persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-45 ani prefera asigurările de

locuinţe, faţă de cei peste 46 ani care se gândesc mai mult la sănătate, decât la locuinţa lor, alegând

astfel asigurarea de sănătate. În funcţie de nivelul de studii, se constată că cei cu studii gimnaziale

consideră asigurarea auto cea mai importantă, cei cu şcoala profesională, liceul şi facultate alegând

asigurarea de locuinţe, iar cu şcoala postliceală consideră asigurare de viaţă ca fiind cea mai

importantă.

Se poate constată că persoanele mai în vârstă de gândesc mai mult la asigurările de sănătate, decât la

cele pentru locuinţe, faţă de pesoanele tinere care aleg asigurările de locuinţe.

Figura nr. 7

46

Întrebarea nr.7 „Consideraţi necesare asigurările de locuinţe? “

a) da b) nu

În ceea ce priveşte necesitatea asigurărilor de locuinţe, din cei 150 de respondenţi, 95 de persoane sunt

de acord cu necesitatea asigurării locuinţelor, şi numai 55 nu consideră necesare asigurările de

locuinţe, doar persoanele de peste 55 ani şi cele cu studii gimnaziale au răspuns majoritar că nu

consideră necesare asigurările de locuinţe, ceea ce denotă faptul că persoanele mai în vârstă şi cei cu

studii gimnaziale sunt sceptici în ceea ce priveşte asigurarea locuinţelor. Deşi majoritatea persoanelor

intervievate cred că asigurările de locuinţe sunt necesare, totuşi 86 persoane nu au o asigurare şi preţul

maxim plătit nu depăşeşte 50 euro.

Figura nr. 8

Întrebarea nr.8.” Dispuneţi de informaţii referitoare la asigurările de locuinţe?”

a) da b) nu

Analizând răspunsurile date în chestionar 65,33 % din persoanele intervievate au declarat că dispun de

informaţii referitoare la asigurările de locuinţe şi numai 34,67% că nu au informaţii referitoare la

asigurările de locuinţe. Cei mai neinformaţi sunt persoanele de peste 55 ani şi persoanele care au

terminat gimnaziul şi postliceală.

Figura nr.9

47

Întrebarea nr.9. „Cunoaşteţi faptul că în curând asigurările de locuinţe vor deveni obligatorii?”

a) da b) nu

60 % din persoanele chestionate au afirmat că ştiu despre asigurările de locuinţe vor deveni în curând

obligatorii şi numai 40 % nu ştiu acest lucru, printre aceştia sunt persoanele care au absolvit

profesională, din cei 41 de persoane cu studii superioare; din total 65,8% au răspuns da şi numai

34.2% au răspuns nu, pesoanele cu vârste între 26-35 ani, respectiv 36-45 ani au un grad ridicat al

cunoaşterii asigurărilor de locuinţe .

Mult mai informaţi cu privire la asigurările obligatorii sunt pesoanele de sex masculin 63% din total,

pe când persoanele de sex feminin 55,7% din total cunosc faptul că asigurările de locuinţe vor deveni

în curând obligatorii.

Figura nr. 10

Întrebarea nr.10. „Precizaţi gradul în care consideraţi importanţa introducerea obligativităţii

asigurărilor de locuinţe.”

a) foarte importantă b) importanta c) puţin importantă d) neimportantă

În ceea ce priveşte importanţa introducerii obligativităţii asigurărilor de locuinţe, 52% au răspuns că

introducerea asigurărilor obligatorii este puţin importantă, din care 50% femei şi 52.7% bărbaţi din

totalul de 70 femei, respectiv 80 barbarbati au răspuns varianta c.

Se constată că tinerii între 18-25 ani şi cu ultima şcoală absolvită fiind liceul sunt mult mai receptivi în

ceea ce priveşte asigurarea de locuinţe, considerând că este foarte importantă, faţă de ceilelalte

48

persoane cu vârste peste 26 de ani care considera puţin importantă importanţa introducerii

obligativităţii asigurărilor.

Deşi majoritatea respondenţilor au informaţii referitoare la asigurările de locuinţe, şi le consideră

necesare, nu sunt de acord cu introducerea obligativităţii acestora.

Figura nr. 11

Întrebarea nr.11. „Consideraţi că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în

cazul riscurilor catastrofice?

a) da b) nu c) nu ştiu/nu mă interesează

Din răspunsurile date se observă că cele mai multe persoane, 78 din totalul de 150 persoane, consideră

că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice, 31 de

persoane consideră că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor

catastrofice şi 41 persoane nu ştiu sau nu îi interesează acest aspect.

Se poate vedea că tinerii cu vârste între 18-25 ani, şi cu liceul nu ştiu sau nu sunt interesaţi că această

asigurare poate fi o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice, persoanele între 26-35 ani, 36-45

ani şi respectiv 46-55 ani şi persoanele cu şcoala gimnazială, profesională, postliceală şi facultate sunt

cei mai interesaţi de acest aspect, iar persoanele de peste 55 de ani nu consideră această alternativă ca

fiind viabilă.

Figura nr. 12

Întrebarea nr.12.”Care credeţi că sunt riscurile la care vă supuneţi, dacă nu aveţi o asigurare a

locuinţei?”

49

a) cutremur b) inundaţii c) alunecări de teren d) altele

Din cele 150 de persoane chestionate, 42,66 % cred că cel mai mare risc la care se supun, dacă nu au o

asigurare a locuinţei este cutremurul, urmat de inundaţii cu 31.33 %, alunecări de teren cu 15.33 % şi

alte riscuri cu 10.66 %. Toate persoanele intervievate de orice vârstă şi orice nivel de studii, 42.5 %

din persoanele de sex masculin şi 42.8% din persoanele de sex feminin, considera că riscul la care se

supun este cutremurul.

Figura nr. 13

Întrebarea nr.13.„Credeţi că profitul firmelor de asigurări este influenţat într-o mare măsură de

promovare ? ”

a) da b) nu c) nu cred/ nu mă interesează

52% dintre subiecţii chestionaţi au declarat că motivul pentru care apelează firmele de asigurări la

promovare şi impicit la publicitate este profitul, care este influenţat de acest lucru, 16.66% nu

consideră că promovarea influenţează profitul firmelor de asigurări, şi 31.33 % nu cred sau nu îi

interseaza acest subiect. Indiferent de sex, vârsta sau studii, respondenţii au avut aceeaşi părere

generală, aceea că promovarea influenţează profitul firmelor de asigurări.

Figura nr. 14

50

Întrebarea 14 . Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte puţin şi 5 – foarte mult), precizaţi gradul

care credeţi că va schimba asigurările obligatorii de locuinţe percepţia romanilor faţă de

produsele de asigurări?

a) 1 b) 2 c ) 3 d) 4 e) 5

Majoritatea persoanelor, 67 din totalul de 150 (44,66%), intervievate cred că va schimba foarte puţin

percepţia oamenilor faţă de produsele de asigurări, 31 de persoane le acordă nota 2, 18 persoane nota

3, 23 nota 4, şi numai 11 persoane nota maximă, 72.85% din persoanele de sex feminin acorda nota 1,

iar pentru persoanele de sex masculin, cele mai multe răspunsuri le are varianta b) cu 31.25%,

indiferent de nivelul de studii, persoanele consideră că nu va schimba percepţia romanilor faţă de

produsele de asigurări, ceea ce rezulta că majoritatea persoanele intervievate considera că asigurările

obligatorii de locuinţe va schimba foarte puţin părerea romanilor faţă de produsele de asigurări.

Figura nr. 15

Întrebarea 15. Cum credeţi că va fi evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei?

a) în creştere

b) în stagnare

c) în scădere

d) nu ştiu/nu mă interesează

În ceea ce priveşte evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei, 38.66 % cred piaţa de asigurări este în

creştere, dintre care 10 % femei şi 28.66 % bărbaţi, ceea ce arată scepticismul femeilor în ceea ce

priveşte asigurările de locuinţe, considerând majoritatea ca piaţa este în scădere.

Persoanele cu vârste cuprinse între 18-25 ani, 26-35 ani consideră că piaţa asigurărilor de locuinţe este

în scădere, persoanele cu vârste între 36-45 ani consideră că piaţa se afla în stagnare, şi persoanele de

peste 46 ani afirmă că evoutia va fi în creştere. În ceea ce priveşte nivelul de studii, numai cei cu liceul

51

afirmă că piaţa este în scădere, în rest ceilalţi consideră că evoluţia pieţei asigurărilor de locuinţe va fi

în creştere.

Figura nr. 16

Concluzii

Cercetarea de marketind privind atitudinea consumatoarilor privind asigurările de locuinţe a

demonstrat faptul că opinia generală despre asigurări şi calitatea serviciilor firmelor de asigurări a

persoanelor intervievate este una satisfăcătoare, nu la nivelul aşteptărilor lor.

65 % din persoanele intervievate consideră că asigurările de locuinţă sunt scumpe şi foarte

scumpe, şi un ar da mai mult de 50 euro pe o asigurare de locuinţe, de aceea la procentul celor care au

asigurare este de 57.33 %, totuşi majoritatea persoanelor intervievate cred că asigurările de locuinţe

sunt necesare şi cele mai importante.

Mult mai informaţi cu privire la asigurările obligatorii sunt pesoanele de sex masculin 63%, pe

când persoanele de sex feminin 55,7% din totalul persoanelor de sex feminin, cunosc faptul că

asigurările de locuinţe vor deveni în curând obligatorii.

Deşi majoritatea respondenţilor au informaţii referitoare la asigurările de locuinţe, considera că

asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice şi le

consideră necesare, nu sunt de acord cu introducerea obligativităţii acestora.

Cutremurul este riscul de care se tem, 42,66 % din persoanele chestionate, urmat de inundaţii

cu 31.33 %, alunecări de teren cu 15.33 % şi alte riscuri cu 10.66 %.

În ceea ce priveşte evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei, 38.66 % cred piaţa de asigurări este în

creştere, ceea ce arată scepticismul persoanelor în ceea ce priveşte asigurările de locuinţe.

Persoanele cele mai active şi abordabile în ceea ce priveşte asigurarea locuinţelor sunt între 26-

46 ani şi cele care au ultima scoală absolvită liceul şi facultatea.

52

3.2 Concluzii si propuneri

Asigurarea locuinţelor este cel mai bun mod în care ne putem proteja împotriva riscurilor. Oricât

de mult au evoulat lucrurile, nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jur, cel mai bun exemplu

fiind natura (inundaţii, cutremure, traznet, incendii ).

Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creşterea populaţiei, înfiinţarea unor

localităţi în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creşterea

numărului de construcţii de locuinţe şi unităţi economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariţia

de noi aglomerări urbane, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale cresc în mod vădit

potenţialul de catastrofă şi preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare firească nevoie de

documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de

decizie economică şi politică. În fiecare an, pagubele produse de inundaţii scot din bugetul de stat zeci

de milioane de euro.

Autorităţile române au alocat, în ultimii ani, peste 100 milioane de euro doar pentru reconstrucţia



existenţei unor constrângeri bugetare şi a crizei economice.

S-a produs o schimbare în comportamentul financiar al romanilor, şi aşa insuficient de sofisticat

chiar înainte de declanşarea crizei, încă un se poate vorbi de o maturizare a segmentelor care ar trebui

să conteze într-adevăr - asigurările de viaţă, asigurările de sănătate, cele de locuinţe.

De aceea, eforturile industriei de asigurări trebuie să se canalizeze, în continuare, pe creşterea

notorietăţii conceptului de asigurare, pentru că, de fapt, cunoaşterea insuficienta a acestei pieţe de către

potenţialii clienţi este principalul impediment în dezvoltarea industriei de asigurări.

Inundaţiile apar după o avertizare prealabilă ce poate preceda riscul cu câteva zile chiar. Deoarece

forţele naturii sunt imprevizibile şi greu de controlat, eforturile de control al riscului dau uneori o

falsă senzaţie de siguranţă. Vigilenţa şi profesionalismul pot ajuta la diminuarea pericolelor cauzate de

aceste condiţii vitrege. Totuşi, cele mai semnificative pagube materiale şi umane se produc în urma

seismelor, fenomene tot mai des întâlnite pe teritoriul ţării noastre.

Pentru a trăi şi a evolua, omul trebuie să producă şi să creeze bunuri materiale, folosind unelte şi

astfel acţionează asupra naturii. În acest mod între om şi natură se creează raporturi de

interdependentă, omul neputând trai înafara naturii, chiar dacă acţionează asupra ei, dar în interiorul ei,

de aceea omul se supune condiţiilor naturale, dar în acelaşi timp încearcă şi să adapteze aceste condiţii

53

nevoilor sale. Fenomenele sau evenimentele naturale pot duce la pierderi materiale, de vieţi omeneşti

sau deteriorarea bunurilor sau vătămarea sănătăţii omului. Aceste pericole pot produce pagube, de

aceea omul trebuie să cunoască efectele acestor pericole, pentru a le putea combate. Natura produce

calamitaţi, printre care enumeram: inundaţiile, incendiile, seismele, uraganele, seceta etc. Aceste

calamitaţi pot provoca distugeri materiale imense, dar şi decese sau îmbolnăviri ale oamenilor,

animalelor şi plantelor(culturile).

Cunoaterea acestor pericole permite omului să ia măsuri preventive, adică de a se asigura sau să ia

măsuri asiguratorii pentru a evita sau limita distugerile provocate de aceste pericote, denumite

catastrofe/calamităţi naturale.

Deficientele legii asigurării obligatorii a locuinţelor

Prin poliţa PAD suma asigurată obligatoriu este stabilită pe eveniment şi în agregat şi nu poate

fi depăşită, în total, indiferent de numărul şi cuantumul daunelor produse pe parcursul valabilităţii

poliţei PAD, astfel, suma asigurată obligatoriu se va consuma cu fiecare daună.

Ideal ar fi ca sumă asigurată obligatoriu - limita maximă de despăgubire pe eveniment şi în agregat

care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei,

în total pe parcursul valabilităţii Poliţei PAD, indiferent de numărul şi cunatumul daunelor produse în

această perioadă, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condiţiile prezentei legi.

Primele de asigurare stabilite sunt insuficiente atât pentru plasarea riscurilor în reasigurare, cât

şi pentru acoperirea unui comision rezonabil datorat asiguratorului autorizat, prima de asigurare ar

trebui stabilită anual în funcţie de cheltuielile de reasigurare implicate, daunele din anii anteriori şi

comisioanele datorate asigurătorilor autorizaţi, primele cuvenite pentru sumele asigurate, denumite în

continuare prime obligatorii, ar trebui să fie echivalentul în lei, la cursul Băncii Naţionale a României

valabil la data efectuării plăţi.

Valoarea sumelor asigurate obligatoriu şi a primelor obligatorii se poate face anual. Criteriile

care pot sta la baza modificării se stabilesc prin normele de aplicare a prezenţei legi. Criteriile trebuie

să vizeze cel puţin suprafaţa locuinţei, costurile de înlocuire şi rata inflaţiei, în ceea ce priveşte suma

asigurată obligatoriu şi cel puţin costurile reasigurării, daunele anterioare şi comisionul datorat

asigurătorului autorizat, în ceea ce priveşte valoarea primelor obligatorii.

Conform legii, asiguratorii vor face plata despăgubirilor, PAID decontând ulterior aceste sume, în

condiţiile în care primele de asigurare colectate de asigurători sunt transferate la PAID, dar acest

concept de funcţionare a legii atrage următoarele situaţii neacceptabile din punctul meu de vedere:

54

• Răspunzători faţă de asiguraţi pentru plata despăgubirii sunt asigurătorii autorizaţi, în condiţiile în

care primele de asigurare sunt transferate către PAID; în mod firesc, obligaţia de despăgubire trebuie

să o aibă asigurătorul, în acest caz PAID, şi nu intermediarii încheierii Poliţei, în acest caz asigurătorii

autorizaţi să emită PAD;

• Asigurătorii autorizaţi sunt puşi în situaţia de a plăti despăgubirile pentru producerea unui risc din

surse proprii (pentru că primele de asigurare încasate, mai puţin comisionul reţinut, sunt transferate

către PAID), grevând astfel nejustificat bugetele societăţilor asigurătoare emitente de Poliţe PAD;

• Mai mult decât atât, conform Legii, pentru plată cu întârziere a despăgubirilor se plătesc penalităţi

de întârziere persoanei păgubite, aceste penalităţi putând fi imputate asigurătorului care a constatat şi

evaluat dăuna.

Sunt de acord cu ideea ca orice daune (despăgubiri datorate asiguraţilor şi cheltuieli cu activitatea de

constatare a prejudiciilor datorate asiguraţilor) care depăşesc reţinerea netă a PAID în cadrul

contractului de reasigurare să fie plătite doar după încasarea sumelor din reasigurare.

Cred că despăgubirea ar trebui să se plătească către asigurat direct de către PAID, asigurătorii

autorizaţi să nu aibe nicio obligaţie legată de plată despăgubirii. În cazul unui dezastru, când este

depăşită reţinerea proprie a PAID, despăgubirile să se plătească după primirea sumelor

corespunzătoare din reasigurare.

Introducerea unor franşize atinse obligatorii vor permite degrevarea activităţii asiguratorilor autorizaţi

de daunele mărunte şi neînsemnate. Astfel, se permite să nu se deschidă dosare pentru aceste daune

minore, situaţii în care cel mai probabil cheltuelile cu constatarea daunelor ar putea fi aproape egale cu

despăgubirile .

Nivelul comisionului ar trebui să fie stabilit astfel încât acesta să acopere cel puţin toate

costurile de emitere, administrare şi distribuire a poliţelor PAD suportate de asigurătorul autorizat.

Trebuie să existe clar exprimata posibilitatea că nivelul comisionului să fie modificat. Trebuie să

existe posibilitate că nivelul franşizelor să se modifice după aceeaşi procedură ca şi în cazul

modificării sumei asigurate obligatorii şi a primei de asigurare.

Comisionul încasat de asigurătorii autorizaţi să încheie contracte de asigurare obligatorie a

locuinţelor, pentru asigurarea corespunzătoare PAD, se stabileşte prin ordin al preşedintelui C.S.A.,

astfel încât acesta să acopere cel puţin toate costurile de emitere, administrare şi distribuire a poliţelor

PAD, costuri care sunt în sarcina asigurătorului autorizat care emite poliţe PAD.

55

Societăţile de asigurare care participă la constituirea PAID nu pot şi nici nu trebuie să aibă

obligaţia de a suporta din fonduri proprii acoperirea oricăror diferenţe dintre despăgubirile datorate şi

fondurile existente la PAID.

De asemenea, nu cred că este normal din punct de vedere legal şi nici nu trebuie să fie posibil ca

societăţile de asigurare care participă la constituirea PAID, ca şi acţionari ai acestei societăţi, să fie

obligaţi împotriva voinţei şi interesului lor să participe la o eventuală majorare de capital.

Ţinând cont de scopul acestei legi şi de intenţia de a exista continuitate în ceea ce priveşte existenţa

asigurării obligatorii, consider că, în cazul schimbării proprietarului unei locuinţe, obligaţia încheierii

unei noi asigurări de către noul proprietar trebuie să existe înainte de expirarea poliţei PAD încheiată

de fostul proprietar, noua Poliţă de asigurare fiind emisă în continuarea celei expirate şi nu după

expirarea acesteia.

Conform Legii, atât activitatea de constatare a daunelor cât şi evaluarea acestora se efectuează de către

asigurătorul care a eliberat PAD. În acest caz, trebuie să precizeze expres că şi cheltuielile legate de

evaluarea daunelor sunt suportate de către PAID şi nu doar cele referitoare la constatarea daunei.

De asemenea, consider că, la solicitarea unui asigurător autorizat, PAID ar trebui să aibă

obligaţia de a avansa cheltuielile de constatare şi evaluare a daunelor sau asigurătorul autorizat să aibă

dreptul de a deduce aceste cheltuieli din primele de asigurare încasate în numele PAID.

Reîntregirea sumei asigurate după producerea unei daune este necesară atât în scopul existenţei

continue a acoperirii la suma asigurată obligatorie, cât şi a clarificării problemei consumării sumei

asigurate după fiecare daună.

Neexistând nicio prevedere referitoare la aceste imobile, înseamnă că şi pentru acestea există obligaţia

de asigurare, atât din partea proprietarilor, cât şi din partea PAID., problema este că aceste locuinţe

reprezintă un risc deosebit pentru PAID şi pentru asiguratori, astfel, în cazul producerii riscului

asigurat daunele sunt certe.

Legea nu reglementează în mod expres relaţia dintre PAD şi o poliţa de asigurare facultativă care

acoperă unul sau mai multe din riscurile acoperite de PAD în cazul producerii unei daune, respectiv,

faptul că vor exista două poliţe care acoperă aceeaşi daună.

În funcţie de felul în care poliţa facultativă este construită, aceasta ar putea acoperi daunele în

completarea acoperirii oferite de PAD sau ambele poliţe ar putea fi activate simultan.

De asemenea, având în vedere sumele asigurate destul de mici care nu acoperă integral valoarea

unora din locuinţele asigurate, este de presupus că proprietarii acestora vor dori să încheie poliţe de

56

asigurare facultative în completarea PAD pentru a beneficia de o acoperire completă. Astfel, este

absolut necesar să se stabilească relaţia dintre poliţele PAD şi poliţele facultative.

Pentru gestionarea sistemului este constituit Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor - PAID.

Acesta este constituit ca societate pe acţiuni care va gestiona fondul de risc destinat platii sumelor

asigurate în sistem obligatoriu, în cazul producerii dezastrelor naturale, către societăţile abilitate să

încheie contractele de asigurare obligatorie a locuinţelor, în vederea despăgubirii proprietarilor de

locuinţe. Asiguratorii au mai multe obiecţii la actuala formă a proiectului de lege, de exemplu, exista

riscul ca una dintre firmele participante să dea faliment şi nu este clar ce se va întâmpla cu pool-ul în

acest caz. Apoi se pune problema celor care vor să intre ulterior în această combinaţie. Va fi posibil

după ce acţionarii au fost stabiliţi la înfiinţare?

Poate va fi necesară elaborarea unor norme metodologice prin care trebuie să fie reglementate

criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a subscrie în pool-ul de asigurare împotriva dezastrelor,

condiţiile cedării în reasigurare, constituirea rezervelor pentru constatarea daunelor asigurate prin

PAID etc.

Sistemul îi dezavantajează pe cei care sunt asiguraţi, cum ar fi cazul persoanelor care şi-au

cumpărat locuinţele prin credit bancar, care vor trebui să probeze cu acte că sunt asiguraţi. Aşa că

autorităţile le pregătesc noi cozi, timp pierdut pe la ghişee doar pentru a nu plăti de două ori

asigurarea.

Poate fi şi benefic proiectul întrucât statul nu are obligaţia să despăgubească victimele unor

evenimente catastrofale. În plus, ar putea apărea situaţii în care nici măcar statul nu ar dispune de

fonduri suficiente pentru a despăgubi victimele. Este dat exemplul cutremurului din 1977, când statul

nu a dat victimelor decât 800.000 de dolari, deşi pagubele au fost de aproximativ două miliarde de

dolari.

În cazul unei astfel de catastrofe naturale, statul urmează să acopere diferenţa., asigurarea locuinţelor

în proporţie de 100% ar fi o estimare mult prea optimistă, însă multe persoane îşi vor asigura casa, mai

ales ca legea prevede sancţiuni pentru cei care se abat de la lege.

În concluzie , în acest moment avem o lege care a fost adoptată de către parlament, avem normele

care au fost eminse de către CSA, avem o societate care va gestiona acest lucru, dar sunt anumite

dificultăţi în implementarea acestei legi cu privire la asigurarea obligatorie a locuinţelor. PAID trebuie

57

să constituie o bază de date, toate acele informaţii de le nivelul unităţilor teritoriale cu privire la

locuinţele asigurabile .

Asigurarea obligatorie este de fapt o primă de asigurare de 10 euro, respectiv 20 euro în care intra

cutremurul, inundaţiile şi alunecările de teren, dar dacă se vrea să se acopere toate riscurile, pe lângă

asigurarea obligatorie trebuie să existe şi asigurarea facultativă.

Prin această lege a asigurărilor obligatorii de locuinţe se încearcă popularizarea şi

familiarizarea cetăţenilor cu conceptul de asigurarea locuinţei, necesitatea şi importanţa unei poliţe de

asigurări, să fie promovată şi în acelaşi timp înţeleasă.

Existenţa unei asigurări obligatorii va ajuta la conştientizarea riscurilor la care sunt expuşi proprietarii

de case şi credem că aceştia vor observa foarte rapid ca riscurile acoperite prin AOL, respectiv

cutremur, inundaţii şi alunecări de teren, deşi grave, nu sunt unicele şi nici cele mai frecvente care pot

afecta o locuinţă.

58

BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor

2. Kotler Philip, Armstrong Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2004

3. Tanasescu Paul, Lăzărescu Sorin, Asigurări moderne de bunuri şi persoane, Editura ASE, Bucureşti,

2003

4.Bistriceanu Gh.D,Bercea F, Macovei E, “Lexicon de protectie sociala, asigurari si

reasigurari”,Editura Karat, Bucuresti, 1997

5. Bistriceanu, D, Gheorghe, ‘Sistemul asigurărilor în România’, Editura Economică, Bucureşti, 2002

6. Revista “Amfiteatrul economic”, nr 15, 2005

7. Revista “Informatică economică” nr. 4 (20)/2001

8. www.csa-isc.ro

9. www.wall-street.ro

10. www.asigurari-de-locuinte.ro

11. www.portaldeasigurari.ro

12. www.asigur.com

13. www.asigura.ro

14 .www.1asig.ro

15. www.asigurari.ro

16. www.reoer-grup.ro

17 .www.bursaasigurarilor.ro

18. www.fiar.ro

19. www.vreauasigurare.ro

20. www.wikipedia.ro

21. www.9am.ro

22 .www.asigurari-sanatate.ro

59

http://www.asigurari-sanatate.ro/

http://www.9am.ro/

http://www.wikipedia.ro/

http://www.vreauasigurare.ro/

http://www.fiar.ro/

http://www.bursaasigurarilor.ro/

http://www.reoer-grup.ro/

http://www.asigurari.ro/

http://www.1asig.ro/

http://www.asigura.ro/

http://www.portaldeasigurari.ro/

http://www.asigurari-de-locuinte.ro/

http://www.csa-isc.ro/

Lucrare de Dizertatie -Ioanitescu Elena Diana

Documents

Transcript of Lucrare de Dizertatie -Ioanitescu Elena Diana