Subiectul

Partea principala de propozitie care arata cine savârseste actiunea exprimata de predicatul verbal, cine suporta actiunea unui verb la diateza pasiva sau cui i se atribuie o însusire ori o caracteristica exprimata prin numele predicativ. Altfel spus, subiectul este partea principala de propozitie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului sau care arata despre cine sau despre ce se vorbeste în propozitie.

Exemple Elevul învata. Mihai este laudat de profesor. El este elev. Toti sunt harnici.

- Raspunde la întrebarile: ce (=cine?) despre cine (ce) ni se spune ca?

- Subiect pot avea si verbele care stau la modul infinitiv sau gerunziu: Vine vremea de a pricepe omul ce-i bun si ce-i rau.

B. CLASIFICARE

I. Subiect exprimat (când apare în propozitie):

1. simplu (exprimat printr-o singura parte de vorbire): 2. multiplu (exprimat prin doua sau mai multe parti de vorbire coordonate între ele):

a) propriu-zis: Ion si Maria sunt elevi.

b) grupat: Mama si tata, fratii si surorile te iubesc.

c) disjunctiv: Mihai sau Ion merge la scoala?

II. Subiect neexprimat (nu apare în propozitie):

1. subînteles (este exprimat, de obicei, într-o propozitie anterioara, iar substantivul respectiv sau un pronume personal de persoana a III-a, singular ori plural se subîntelege):

Elevul învata 1/ si scrie. 2/ (în propozitia a doua subiectul este subînteles - elevul) Mergeau la scoala. (ei)

2. inclus (este cuprins în terminatia formelor personale de persoana I si a II-a singular si plural ale verbului cu functie de predicat (se subîntelege pronumele personale de persoana întâi si a doua singular sau plural): Învatam o poezie. (noi) Învatati lectia. (voi)

3. nedeterminat (când nu se indica precis persoana care face actiunea, subîntelegându-se pronumele nehotarât cineva:

Scria în ziare. Spunea la radio.

Aceste subiecte nedeterminare sunt neidentificate sau neidentificabile (din exemplele anterioare). Exista si subiecte nedeterminate care sunt generale si se raporteaza la orice persoana, având o valoare generala: Cum îti vei asterne, asa vei dormi. (pers. a II-a sg.)

Nu traim ca sa mâncam, ci mâncam ca sa traim. (pers. I. pl.)

Aici se manânca bine. (pers. a III-a sg. a unui vb. reflexiv impersonal)

Subiectul nedeterminat poate fi si exprimat prin:

a) pronume personal, de persoana a II-a singular

Ce e rau si ce e bine. Tu te-ntreaba si socoate.

b) substantivul omul cu valoare generala De-ar sti omul ce-ar pati.

4. inexprimabil (nu se poate exprima, deoarece actiunea nu poate fi atribuita unei persoane si propozitia n-are subiect): Afara ploua 1/ si tuna. 2/

Aceasta categorie de subiect se întâlneste în propozitiile care au predicatul exprimat printr-un verb impersonal ca înteles si unipersonal ca forma care se refera la fenomene ale naturii. În vorbirea (creatia) populara aceste verbe pot avea un subiect intern: Ploaia ploua, sau un subiect obisnuit daca sunt folosite cu sens figurat: El tuna si fulgera de suparare.

OBSERVAŢIE:

Se vorbeste si despre un subiect gramatical si unul logic. Primul este obiectul de studiu al gramaticii, iar cel de-al doilea al logicii.

De aceea, în gramatica subiectul logic este complement de agent (El a fost chemat de profesor.) sau complement indirect (Calatorului îi sade bine cu drumul.).

C. MODALITĂŢI DE EXPRIMARE Subiectul se exprima prin: 1. substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:

Stelele au rasarit.Floarea-soarelui a fost recoltata.A sosit si Maria.

2. locutiune substantivala în cazul N.: Te copleseau aducerile aminte.

3. adjectiv substantivizat în cazul N.: Harnicul învata. Cel lenes sta.

4.pronume de orice fel (cu exceptia celui reflexiv) în cazul N.: El este elev. (pronume personal)

Dumnealui este profesor.(pronume personal de politete) Însuti ai fost acolo. (pronume de întarire) Ai mei au plecat. (pronume posesiv)Acesta îmi este coleg. (pronume demonstrativ)Fiecare învata. (pronume nehotarât)Care lipseste? (pronume interogativ)Nu stiu 1/ care lipseste. 2/ (pronume relativ)Nici unul n-a lipsit. (pronume negativ)

5. numeral în cazul N.: Doi învata. (numeral cardinal)Al treilea deseneaza. (numeral ordinal)Amândoi au plecat (numeral colectiv)Se ia o doime din întreg. (numeral fractionar)Se ia câte una din bile si se introduce în urna. (numeral distributiv)

6. verb si locutiune verbala: E usor a scrie versuri. E dificil a baga de seama totul. (infinitiv)Nu e greu de învatat. E greu de luat parte la concurs. (supin)Se aude cântând. (gerunziu) 7. interjectie: Se auzea cirip-cirip!

D. SITUAŢII SPECIALE DE EXPRIMARE A SUBIECULUI

I. Subiect cantitativ (exprima ideea de cantitate):Au venit la concurenti.

II. Subiect reluat (exprimat si a doua oara printr-o alta parte de vorbire): Vine el tata.Elevul 1a/ care învata, 2/ acela ia note bune. 1b/

III. Subiect izolat: Norocul, lui nu-i trebuie ochi.

E. TOPICA SUBIECTULUI

I. Subiectul sta de obicei înaintea predicatului, dar poate sta si dupa acesta.

II. Înaintea predicatului sta întotdeauna când este exprimat prin pronume interogativ-relativ sau prin verb la infinitiv într-o propozitie în care numele predicativ este exprimat tot printr-u verb la infinitiv: Cine lipseste?Nu se stie1/ cine lipseste.2/

III. Dupa predicat sta întotdeauna când predicatul este un verb de declaratie în vorbire directa sau când apare în stilul povestitorilor, în constructii afective, când este subiectul unui verb la infinitiv sau în propozitii subordonate care încep cu un pronume (adverb) relativ cu functie sintactica de nume predicativ: Vino repede, îi zise el.Au venit la copii!.Vine vremea de a pricepe omul ce este bine si ce este rau.Cine esti tu?Nu stiu1/ cine esti tu.2/Lumea ramâne1/ cum este ea.2/

IV. Subiectul poate fi si intercalat între partile unei locutiuni verbale, între verbul copulativ si numele predicativ: Pe el l-am pus eu la cale. Sa fie el sanatos.

F. PUNCTUAŢIA SUBIECTULUI

I. Între partile subiectului multiplu, coordonate prin juxtapunere sau prin orice conjunctie, cu exceptia lui si, ori, sau, nerepetate, se foloseste virgula: Ion(,) Maria si Ileana sunt elevi. Nu numai el(,) ci si ea învata bine.

II. Între subiect si predicat nu se foloseste virgula daca nu exista alte parti de propozitie intercalate: Alexandru învata.

III. Între partile subiectului multiplu nu se foloseste virgula daca sunt coordonate prin conjunctiile si, sau, ori nerepetate ori prin locutiunile si cu, împreuna cu: Ileana sau Maria sa vina? Luna si cu stelele vegheau întinderile.

SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ

Definiţie: constituie în frază o realizare propoziţională a subiectului.Ex. Învingătorul a primit trofeul. Cine a învins/ a primit trofeul/.Propoziţia subiectivă este cerută de următoarele elemente regente:

1) verb personal: „Cine se scoală de dimineaţă/ departe ajunge./2) verbe şi construcţii impersonale:

a) verbul impersonal a trebui: Trebuie/ să citesc această carte./b) Verbe reflexive impersonale: Nu se cade /să nu-i respect pe cei în vârstă./c) Expresii verbale impersonale alcătuite din verbul copulativ a fi + adverb sau

locuţiune adverbială sau verb la supin:E bine /că ai învăţat şi că ştii./E de prisos /să-ţi mai explic./Ar fi de dorit /ca eforturile să ne fie răsplătite./

d) verbe personale folosite ca impersonale, singure sau precedate de pronume

personale în dativ sau acuzativ: Rămâne / să scriem tema./ Nu contează /că ai greşit./ Era/să pierd banii./ Îmi place /să citesc./ Îţi ajunge /cât ai lucrat astăzi./ Ne doare /că nu te putem ajuta./ V-a convenit/să plecaţi./

e) verbe pasive folosite ca impersonale: Este dovedit /că abuzul de medicamente este dăunător./

f) Locuţiuni verbale impersonale: I-a venit la socoteală /să-mi ceară datoria./3) adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative: fireşte, desigur, probabil, pesemne,

poate, negreşit, cu siguranţă, fără îndoială etc.Negreşit /că voi reuşi în viaţă./ Fără îndoială /că va veni./

Atenţie: Subiectivele care determină verbe personale sunt introduse doar prin pronume şi adjective pronominale relative şi nehotărâte: Care elev învaţă ia premiu. Oricine răspunde bine / ia notă mare./ Orice copil învaţă/ ştie. Expresiile verbale impersonale pot avea în componenţa lor şi un alt verb copulativ: A ajuns imposibil /să-ţi mai petreci concediul la mare/. Rămâne de dorit /ca Mihai să mai citească un roman./Elemente introductive:

1. pronume şi adjective pronominale relative:a) în nominativ: Cine fuge după doi iepuri / nu prinde niciunul./b) În acuzativ cu prepoziţie: Pe care l-a muşcat câinele/ se teme şi de lătrătură./c) În dativ: Cui i-e frică de orice nor / nicio călătorie nu face. Care om urmăreşte binele/ binele gaseşte.

2. pronume şi adjective pronominale nehotărâte:a) în nominativ: Oricine întreabă / nu greşeşte./b) în acuzativ: Pe oricine am chestionat / mi-a răspuns./c) în dativ: Oricui i-am povestit / m-a înţeles./ Orice om munceşte / câştigă./

3. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca…să, dacă, de: Fireşte/ că o să vină./ Trebuie/ să citeşti mult./ Îi plăcea/ ca fiecare copil să scrie tema zilnic./ Nu se ştie/ dacă vine./ Mi-e indiferent/ de vii acum sau mâine./4. adverbe relative: unde, când, cum, cât:

Nu contează/ unde pleci./Ne intereseazi/ când vei sosi./E de înţeles/ cum a reuşit în viaţă./Nu e suficient/ cât ai lucrat.

Notă: Conjuncţia compusă ca…să, când introduce o propoziţie subiectivă nu se poate folosi decât disociată prin intercalarea unor părţi de propoziţie: Trebuie ca fiecare elev să înveţe.Regenta unei subiective poate fi intercalată în subordonată: Ei/ trebuie/ să plece la munte./ Privirea lui/ mi se părea/ că mă mustră./Verbul impersonal a trebui admite acordul doar la pers. a III-a plural, când subiectul subordonatei este antepus: Ei/ trebuiau/ să plece./Topica şi punctuaţia. Propoziţia subordonată subiectivă poate sta înainte sau după regentă. Indiferent de locul faţă de regentă, propoziţia subiectivă nu se desparte prin virgulă de aceasta. Folosirea virgulei este admisă ca mijloc de clarificare a unor fraze care ar permite interpretări diferite sau când subiectiva este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ:

Ce ţi-e scris,/ în frunte ţi-e pus./ Cine a lipsit,/acela nu ştie./Propoziţia insuficientă – este, cel mai adesea, o regentă (principală sau secundară) care cere obligatoriu un determinant. Insuficienţa poate fi :

a. semnatică: Poate/ că va mai sta./b. sintactică (regentele subiectivelor sau predicativelor etc.).

Insuficienţa este mare când regenta are drept subiect o subiectivă şi este urmată de o predicativă: Ceea ce doreşte/ este/ să intre la liceu. Dacă i-ai scris bunicii / înseamnă / că n-ai uitat-o.//

Predicatul

Predicatul este partea principala de propozitie, fara de care o comunicare nu se poate realiza, si care atribuie subiectului o actiune, o stare, o insusire, o calitate. Raspunde la intrebarile : ce se spune ?, cum este ? sau chiar cine este ? puse subiectului.

Exemple : Elevul invata (Ce se spune despre elev ? Invata) Cartea aceasta este interesanta . (Cum este cartea aceasta ?Este interesanta)

Acesta este inginerul-sef. (Cine este acesta ? Este inginerul-sef).

Predicatul este de doua feluri : A.Predicat Verbal B.Predicat Nominal

A.Predicatul VerbalPredicatul verbal se exprima prin :1.Verb la moduri personale : indicativ , conjunctiv , conditional optativ , imperativ , la toate cele trei diateze :activa, reflexiva, pasiva

a)IndicativPrezent : -Baiatul meu citeste o revista .(diateza activa)

-El isi aminteste de vacanta . (reflexiva ) -Poezia este compusa de tine . (pasiva)

Imperfect : -Noi mergem catre scoala. (activa) -El se gandea la examen. (reflexiva) -Cantecul era interpretat la pian de doi copii.(pasiva)

Perfect Simplu : -Tu citisi repede scrisoarea .(activa) -Ea se gandi la prietenii ei .(reflexiva) -Poezia fu recitata de acesta .(pasiva)

Perfect compus : Tu ai cumparat o carte.(activa) El s-a spalat pe cap.(reflexiva)

Casa a fost zugravita de mine.(pasiva)

Mai mult ca perfectul : Voi admiraserati indelung aceste rochii.(activa) Noi ne amintiseram de prietenii nostrii.(reflexiva) Cartea fusese citita deja de tine.(pasiva)

Viitorul I : Eu voi cumpara o carte.(activa)Tu te vei imbraca elegant.(reflexiva) Poezia va fi recitata de autor.(pasiva)

Viitorul II : Tu vei fi vazut spectacolul.(activa) Ea se va fi imbracat cu rochia alba.(reflexiva) Cartile acestea vor fi fost citite de noi.(pasiva)

Viitorul popular : Tu o sa mergi la teatru.(activa) El o sa-si aminteasca de noi.(reflexiva)

Cartea o sa fie citita de elev.(pasiva)

b) Conjuctivul :

Prezent : (eu)sa citesc aceasta carte.(activa) (tu)sa-ti amintesti de parinti.(reflexiva) (el)sa fie respectat de prieteni.(pasiva)

Perfect : (eu)sa fi citit aceasta carte.(activa) (tu)sa-ti fi amintit de parinti.(reflexiva) (el)sa fi fost respectat de prieteni.(pasiva)

c) Conditional optativ :Prezent : As citi aceasta carte.(activa)

Mi-as aminti de parinti(reflexiva) El ar fi respectat de prieteni.(pasiva)

Perfect : A-s fi citit aceasta carte.(activa) Mi-as fi amintit de parinti.(reflexiva) El ar fi fost respectat de prieteni.(pasiva)

d)Imperativ : Citeste ! Cititi ! (activa) Spala-te ! Spalati-va ! (reflexiva) Fii respectat ! Fiti respectati ! (pasiva)

Predicatul verbal poate avea forma afirmativa sau negativa, dupa cum este insotit sau nu de adverbul de negatie « nu ».Daca predicatul este insotit de adverbul de negatie « nu »,spunem ca el este la forma negativa.Adverbul « nu » este simpla marca a formei verbului, nu are functie sintactica si nu schimba flexiunea sau functia sintactica a verbului.Exemple : Eu nu citesc, tu nu te speli, el nu este respectat de prieteni.

2.Locutiuni verbale, cu verbul component la un mod personal Locutiunile verbale sunt grupuri de cuvinte in structura carora intra un verb, au inteles unitar si se comporta morfologic si sintactic ca un verb :a-si aduce aminte(a-si aminti), a-si baga mintile in cap (a se cuminti), a o lua la sanatoasa(a fugi) etc. De frica lupului, noi am luat-o la sanatoasa.Nu-ti mai aduceai aminte de fostii colegi. (nu-ti aminteai)3.Interjectii predicative : Interjectia are valoare verbala, deci poate forma predicat verbal.Iepurile tusti ! din tufis. ( a sari) Tu poc ! o palma.

4. Verbul « a fi » cand inseamna : a exista, a se afla, a se gasi, a se petrece, a se intampla, a consta, a valora, a se duce, atrai, a-si avea originea, a dura etc

La facultatea noastra sunt studenti straini. Caietul este pe masa. In acest magazin este marfa proaspata. Cat e kilogramul de cartofi ?

5.Adverbe si locutiuni adverbiale predicative : desigur, fireste, posibil, probabil, natural, evident etc. Fireste 1/ca te voi astepta in gara.2/ 1=PP 2=SB Lipsa predicatului verbal sau nominalIn anumite enunturi, predicatul verbal sau o parte din predicatul verbal ori nominal (verb auxiliar, verb copulativ, sau nume predicativ) poate lipsi, fara a afecta comunicarea.Partile lipsa se subinteleg din context.

a) Predicatul verbal poate lipsi :-in propozitii cu valoare imperativa : Alarma !,Foc !,Hotii !, Pericol de moarte !, Pericol de electricitate ! etc.-predicat verbal exprimat intr-o propozitie anterioara : Copilul fuge prin gradina 1/si catelul dupa el. 2/ Pentru propozitia 2, predicatul este verbul « fuge » subinteles din context.-verbul auxiliar lipseste : Ai citit 1/ si invatat toata cartea 2/ (ai invatat) b) O parte a predicatului verbal poate lipsi :-verbul copulativ lipseste : Baiatul era inalt si frumos, iar sora lui, cuminte si ascultatoare (era cuminte si ascultatoare).-numele predicativ lipseste : Daca esti serios, si eu sunt. (sunt serios) Pentru ca tu te-ai facut medic, si eu ma fac. (medic) Lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ este marcata grafic in propozitie prin linia de pauza sau virgula. In fata mea- padurea deasa, in spate, prapastia. In fata mea era padurea deasa, in spate se gasea prapastia.

B.Predicatul NominalPredicatul Nominal se exprima prin verbe copulative si nume predicative.Verbele copulative sunt verbele care nu pot forma singure predicatul, adica nu au putere de predicatie, propozitia este incompleta daca nu se adauga un nume predicativ, care indica, numeste ce este, cum este, cine este (devine, ajunge, pare,etc.) subiectul.

Se mai numesc verbe nepredicative . Ele sunt : a fi, a deveni, a se numi, a iesi, a se face, a ajunge, a ramane, a se naste, a parea, a insemna, a constitui.Exemplu : El este elev. Tu vei deveni inginer.(n-ar avea inteles propozitiile daca am spune : El este. El va deveni.De aceea e necesar numele predicativ.)Nota bene ! In anumite situatii verbele copulative devin predicative, formeaza singure predicatul. Verbul «a fi » este predicativ cand are sensurile : -a exista, a se afla, a trai Exemplu Era odata o baba.(traia)-a se intampla :Ce-o fi o fi.-a trece (despre timp) : Sunt multi ani de atunci.-a costa : Merele sunt opt lei.-a dura : Cat va fi pamantul..-a se duce : Am fost la rau.Verbele « a ajunge », « a ramane », « a iesi » nu sunt copulative in urmatoarele situatii :A ajuns acasa. A iesit din casa. A ramas acasa. Numele predicativ Este partea de vorbire care ajuta la formarea predicatului nominal,

Se exprima prin :-substantiv la Nominativ,Genitiv, Acuzativ : El este elev.(N) Caietele sunt ale Irinei.(G) Florile sunt pentru Cristina.(Ac)-adjectiv : Tu esti harnic.-numeral de diferite feluri : Banca lui este a doua. Voi sunteti doi. Au ramas cate trei.

-pronume de diferite feluri:

Tu esti acela.(pronume demonstrativ) Florile sunt pentru tine.(pronume personal) -verbe la moduri nepesronale : Infinitiv : Dorinta lui este de a citi. Supin : Fapta ta este de laudat.-adverbe :Ea este altfel.-interjectii :Este vai de el.

Numele predicativ poate fi :-simplu-multiplu(cand se exprima prin mai multe parti de vorbire)Exemplu Fata babei era sluta, lenesa, rea.Acordul predicatului cu subiectulPredicatul verbal se acorda cu subiectul in persoana si numar : El citeste.(persoana a-III-a, singular, ca si subiectul)Predicatul nominal-verb copulativ-in persoana si numar-nume predicativ- in gen, numar,caz Acordul predicatului nominal cu subiectul multiplu :-cand elementele subiectului sunt nume de fiinte, genul masculin este cel care se impune : Monica si Victor sunt veseli.

-cand subiectul multiplu este exprimat prin substantive de genuri diferite, la plural, si nu sunt nume de fiinte, substantivul subiect cel mai apropiat de verb impune forma numelui predicativ : Muntii si campiile sunt frumoase. Salcile si stejarii sunt ramurosi.

Propoziţia subordonată predicativă (PR)

Elemente definitorii4) PR se obţine prin extensia unui nume predicativ;5) Ea îndeplineşte funcţia de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă;6) Propoziţia regentă are un predicat nominal incomplet;7) Prin contragere, se obţine un nume predicativ;8) PR nu are element de relaţie specializat.

e.g. După terminarea şcolii, va ajunge ce doreşte.

ATENŢIE!e.g. Prietenul meu este politicos, aşa cum îl ştii.Dacă verbul copulativ are nume predicativ, subordonata nu mai poate fi PR.

Elemente regentePR poate avea element regent un verb copulativ fără nume predicativ.e.g. Se pare că e obosit.

Elemente de relaţie9) Conjuncţii subordonatoare: Călătoria părea că nu se mai termină.10) Prepoziţii: Problema este dacă va găsi drumul.11) Pronume relative: Întrebarea este cine se află acolo.12) Adverbe relative: Dificultatea va fi unde stăm la cabană.13) Adverbe nehotărâte: Meritul este al oricui se pregăteşte.

ATENŢIE!Între două sau mai multe PR se poate stabili un raport:

14) De juxtapunere: Datoria elevului este să înveţe, să ia notiţe, să fie atent.15) Adversativ: Şcoala pare că este mică, dar că e luminoasă.16) Conclusiv: Întrebarea este cine face referatul, aşadar, cine va fi autorul.17) Disjunctiv: Daniel a ajuns ce a vrut el sau ce au dorit părinţii.18) Copulativ: Problema este dacă a ajuns la cabană şi dacă s-a instalat.

Extensia numelui predicativModificări:

19) Apare un predicat;20) Apare un element de relaţie (ce, cum, dacă);21) Apare o propoziţie subordonată;22) Propoziţia este echivalentul numelui predicativ.

El a devenit blond. El a devenit cum bănuiam.

Contragerea PRModificări:

23) Dispare un predicat;24) Dispare elementul de relaţie;25) Dispare o propoziţie subordonată;26) Propoziţia regentă primeşte un nume predicativ, echivalent al PR.

e.g. Nu este pentru cine se pregăteşte. – Nu este pentru prieteni.

TopicaPR este aşezată aproape totdeauna după regentă.e.g. Problema este pe cine vor pune comandant.

PunctuaţiaPR nu se desparte prin nici un semn de punctuaţie de regenta ei.e.g. Copilul se făcea după cum sperau părinţii.

ATRIBUTUL

A. DEFINIŢIE Partea secundara de propozitie care determina un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral):

Elevul harnic învata. Noi, elevii, mergem în excursie. Doi dintre ei au plecat. Raspunde la întrebarile: care? ce fel de? cât? câta? câti? câte? al (a, ai, ale) cui? al (a) câtelea (câta)? Atributul se recunoaste dupa întrebari si dupa termenul regent, iar felul lui se stabileste dupa partea de vorbire prin care se exprima.

B. CLASIFICAREA ATRIBUTELOR

1. Atributul substantival se exprima printr-un substantiv propriu-zis sau provenit din alte parti de vorbire ori prin numeral cu valoare substantivala si se împarte în:

a) atribut substantival genitival care sta în cazul G, fara prepozitie sau locutiune prepozitionala si se exprima prin:

- substantiv comun sau propriu: Cartea elevului este îngrijita.

- numeral cardinal ordinal, colectiv, distributiv si fractionar: Meritele celor trei sunt de necontestat.

b) atribut substantival prepozitional, care sta în cazurile Ac, G si D, precedate de prepozitii sau locutiuni prepozitionale si se exprima prin:

- substantiv comun sau propriu: Cartea de citire este pe banca.Oameni asemenea parintilor lui, rar gasesti.

- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar, distributiv:Cartile de la cei doi au fost interesante.

Mergem în grupuri de câte doi.Sanctiunile împotriva celor doi au fost aspre.Succesul datorita celor doi a fost impresionant.

c) atribut substantival apozitional, care aduce o explicatie, face o precizare s sta în toate cele cinci cazuri, exprimându-se prin:

- substantiv comun sau propriu: Elevul Popescu învata.

Pe elevul Popescu l-am vazut în oras.Pe colegul meu, pe Mihai, l-am vazut în parc.I-am dat vecinului meu, lui Gigel, o minge.Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit.Baiete, elevule, vino la mine!

- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fractionar: Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci.

Se ia aceasta parte, o doime, din întreg. Îi dau copilului, celui de-al doilea, o minge. Cartile lor, ale amândurora, mi-au fost de folos.

d) atribut substantival în Ac. si D. fara prepozitie: Satisfacerea un timp a doleantelor este o necesitate.

Am asistat la înmânarea de medalii unor sportivi.

2. Atributul pronominal se exprima prin pronume de diverse feluri si are aceleasi feluri ca si atributul substantival:

a) atributul pronominal genitival Cartile lor se afla pe banca.

b) atribut pronominal prepozitional: Cartile de la el sunt interesante.Lauda de sine nu miroase a bine.De care carte citesti?

c) atribut pronominal apozitional: Colegii, ei, n-au fost de acord cu propunerea facuta.Pe fratele meu, pe el, nu îl vorbeste nimeni de rau.Baiete, tu de acolo, vino repede!

d) atribut pronominal în dativ fara prepozitie: Paru-i atingea pamântul.Atribuirea de premii acestora le-a stârnit invidia.

- atributul pronominal, cu exceptia celui apozitional, nu se acorda cu termenul regent.

3. Atributul adjectival se exprima prin adjective propriu-zise, prin adjective pronominale si prin parti de vorbire cu valoare adjectivala:

- adjective propriu-zise, la orice grad de comparatie: Elevul harnic învata.

- adjective pronominale posesive, de întarire, demonstrative, nehotarâte, interogative, relative, negative:

Cartile mele sunt noi. El însusi a fost acolo. Toti copiii sunt acolo.

- numerale cardinale, ordinale, colective, distributive, multiplicative: Doi elevi învata.

Al treilea elev citeste.Amândoi copiii au plecat.

-verbele la participiu si gerunziu acordat: Cartea citita mi-a placut.Cosuri fumegânde polueaza atmosfera.

- atributul adjectival se acorda întotdeauna în gen, numar si caz cu termenul regent.

4. Atributul verbal se exprima prin verbe la modurile infinitiv supin si gerunziu neacordat:

Elevii au datoria de a chiuli.Problema de rezolvat n-a fost dificila.Pomi gemând de rod strajuiesc soseaua.

5. Atributul adverbial se exprima prin adverbe cu sau fara prepozitii si prin locutiuni adverbiale:

Sportivii exerseaza mersul înapoi.Baiatul de acolo este prietenul meu.Stationarea în fata este interzisa.

6. Atributul interjectional se exprima prin interjectie: Strigatul bravo! se auzea pe tot stadionul.

Apozitia

1. Este un cuvânt sau o construcţie mai largă, care reia şi explică, detaliază un alt cuvânt:Câinele lui, un lup, îl însoţea pretutindeni.Am plecat cu Alexandru, vărul meu dinspre mamă.

Apoziţie = atribut?Deşi în cele mai multe cazuri cuvântul reluat şi explicat este un substantiv, apoziţia depăşeşte sfera atributului, adică termenul explicat poate fi un adverb, un verb, un adjectiv etc:L-am auzit lamentâdu-se, adică plângându-se de felul cum era tratat.L-au găsit a doua zi tot acolo, adică în şanţ.Şi deodată a apărut el: nenorocitul, hoţul, condamnatul, cel dispreţuit de toţi.Gustul fructului era ciudat, adică dulce-amărui.

Cazul apoziţiei.

De regulă, apoziţia care explică un substantiv sau un pronume este în cazul nominativ. [stil.] Mai rar, ea poate repeta cazul cuvântului explicat, dar această exprimare este învechită, populară sau apare în limbajul poetic:I-a lăsat o casă moştenire lui Radu, lui fecioru-meu.

Adverb + apoziţie.

Uneori apoziţia este anunţată de un adverb explicativ: adică, anume, bunăoară, ca:Am doi fraţi, anume Radu şi Mircea.Ai putea să-mi dai un ajutor, bunăoară la spălat vasele.

[stil.] Apoziţia precedată de adverb apare mai ales în limba familiară, vorbită.

2. Explicaţia sau detalierea unui cuvânt poate fi uneori extinsă la nivelul unor propoziţii, juxtapusă sau legată de principală fie prin conjuncţii (ca, să, ca…să), pronume relative (mai ales ceea ce) sau adverbe relative:Mi-a venit o idee: împachetăm şi plecăm imediat.

A venit cu o propunere: să renunţăm la cumpărarea casei şi să luăm o maşină.M-a minţit cu neruşinare, ceea ce m-a înfuriat.

Ca şi în cazul apoziţiei, propoziţia cu această valoare poate fi anunţată sau nu de un adverb explicativ:A început să se poarte ciudat, adică încearcă să mă evite.S-a pregătit temeinic pentru concert, adică a exersat şi a compus piese noi.

3. Locul apoziţieiAtât apoziţia cât şi propoziţia cu această valoare se plasează întotdeauna după cuvântul pe care îl explică (vezi exemplele de mai sus).

Propozitia atributiva apozitiva

Propozitia atributiva apozitiva este propoziţia atributivă care determină în regentă:- substantive: Mai am un singur dor/ În liniştea serii/ să mă lăsaţi să mor…- pronume cu valoare de substantiv: Asta să faci, adică să-ţi scrii tema.- Numerale cu valoare de substantiv: Dintre toate temele îţi rămâne una: să înveţi poezia Luceafărul şi care îndeplineşte rol de atribut apoziţional. Se introduce prin juxtapunere, adverbele anume şi adică, conjuncţii subordonatoare, pronume relative şi adverbe relative. 1.Juxtapunerea: Mare bucurie am în suflet: am ajutat pe cineva. 2.Adverbele anume şi adică: Simt razele soarelui în felul meu, adică pictez un cerc galben de foc. 3.Conjuncţii subordonatoare: că (De alminteri observ un lucru…Că la intrarea în acţiune suntem în continuu în linie înaintată - să şi ca să (Am o rugăminte: să (ca să) se stabilească orarul). 4.Pronume relative: Vreau să aflu o chestie: Cine mă apreciază/ care învaţă/ câţi vor lua premiu. 5.adverbe relative: Vreau dă am de la voi o precizare: când sosiţi/ unde veţi pleca. Topica şi punctuaţia Propoziţia atributivă apozitivă stă întotdeauna după substantivele, pronumele şi numeralele pe care le determină.

Propoziţia atributivă apozitivă se poate separa de regentă prin:- două puncte: Mai am un singur dor: / În liniştea serii/ Să mă lăsaţi să mor/ La marginea mării (Mihai Eminescu, Poezii).- virgulă: Se căina cum de să facă el fapte de care nu mai făcuse în viaţa lui, să-şi bea

adică şi simţurile. linie de pauză: A spus un lucru- că mă ajută.

Complementul

Complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb, unadjectiv, un adverb sau o interjecţie. Complementele se clasifică în : complemente necircumstanţiale directe şi indirecte şi complementecircumstanţiale de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză, consecutiv,condiţional, instrumental.

I) Complementul direct - arată obiectul asupra căruia se exercită direct acţiunea exprimată de verb.Întrebări : pe cine?,ce?, ultima dintre ele întâlnindu-se şi în cazul subiectului.Diferenţa se face astfel: dacă propoziţia are un subiect exprimat sauneexprimat, atunci partea de vorbire care răspunde la întrebarea “ce ?” estecomplement direct.Complementul direct se exprimă prin:a) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate saunu de prepoziţia pe.ex.: Am văzut-o pe eleva mea în parc.vb. pr. prep.+subst.AcPe cei doi îi cunosc bine.prep. nr.card. pr. vb.b) verb la modurile infinitiv,supin sau gerunziu.ex.: Aud cântând.vb. vb. gerunziuObs.: dacă un verb acceptă CD atunci el este un verb

tranzitiv.

II) Complementul indirect - arată obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acţiunea exprimată de verb. Se clasifică în :- complement indirect în dativ;- complement indirect cu prepoziţie.Complementul indirect în dativ (cui?) se exprimă prin substantive, pronume sau numerale în cazul dativ.ex. : Dau copiilor câte o bomboană.vb. subst.Acestuia i s-a făcut foame.pr. dem.D vb.Complementul indirect cu prepoziţie (pe ce?, cu cine ?, cu ce ?, de cine ?, dece ?, pentru cine ?, pentru ce ?, despre cine ?, despre ce ?) se exprimă prin :- substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ cu prepoziţie ;ex. : Vorbeşte despre tine frumos.vb. prep.+pr.pers.Ac.- verb la un mod nepersonal ;ex. : S-a plictisit de aşteptat .vb. vb.la supin- adjectiv precedat de prepozitie ;ex. : Din gri s-a făcut alb.adj.Ac.Există un tip special de complement indirect în genitiv exprimat prinsubstantive, pronume sau numerale precedate de prepoziţii.ex.: Au complotat contra acestuia.vb. pron. dem.G.III. Complementele circumstanţiale – arată circumstanţa(împrejurare)în care se petrece acţiunea.

Pot fi:

a). complement circumstanţial de loc; întrebări: unde?, de unde ?, până unde ?.Se exprimă prin:1) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate deprepoziţie; ex.: Mergem la şcoală . prep.+subst.Ac CCL

2) substantive, pronume sau numerale în cazul genitiv precedate deprepoziţiile: deasupra, de-a lungul, dedesubtul, de jur împrejurul, înstânga ;ex.: Deasupra acestuia locuiesc eu.prep.+pr.dem.G.3) substantive in cazul dativ (D locativ);ex.: Stai locului!4) pronume personal sau reflexiv în cazul dativ (posesiv);ex.: Înaitea-mi se întindea o pădure.prep.+pr.D.posesiv5) adverbe si locuţiuni adverbiale de loc;ex.: Aici nu mai avem ce face.adv.de loc

b). complement circumstanţial de timp; întrebări : când?, de când ?, pânăcând ?, de cât timp ?. Se exprimă prin :1) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ cu sau fărăprepoziţie;ex.: Două zile a lipsit.subst.Ac.După el a venit şi mama.prep.+pron.Ac.2) substantive, pronume sau numerale în cazul genitiv precedate de

prepoziţie;ex.: Nu mai bea apa î naintea mesei .prep.+subst.G.3) adjective cu prepoziţie;ex.: De mic era neastâmpărat.adj.Ac.4) adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp;ex.: Ieri a început să plouă.adv.de timp5) verbe la un mod nepersonal;ex.: Î nainte de a scrie învaţă !prep.+vb.la infinitiv

c). complement circumstanţial de mod; întrebări: cum ?, în ce mod ?. Seexprimă prin :1) substantive pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate deprepoziţie; ex.: Lucrează cu grijă.prep.+subst.Ac.2) substantive pronume sau numerale în cazul dativ precedate de prepoziţie;ex.: Se poartă asemenea celor doi.prep.+nr.D.3) adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod;ex.: A învăţat bine astăzi.adv.de mod4) interjecţie;ex.: Merge lipa-lipa.interj.5) verb la un mod nepersonal;ex.: Vine alergând.vb.G.

d). complement circumstantial de cauza;întrebări:din ce

cauză?, din ce pricină?.Se exprimă prin:1) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate de prepoziţieex.: A luat-o la goană de frică.prep.+subst.Ac.2) substantive, pronume sau numeral în cazul genitiv precedate de locuţiunileprepoziţionale “din cauza” sau “din pricina”.ex.: Din cauza alor săi a întârziat la şcoală.loc.prep.+pron.pos. G3) adjectiv în cazul acuzativex.: De leneşă ce este nici nu-şi spală vasele.adj. Ac.4) verb la un mod nepersonalex.: Alergând după tramvai a căzut.vb. ger.5) locuţiunile adverbiale de cauză: “pentru aceasta”, “de aceea”, “de-aia”.ex.: De aceea a lipsit de la şcoală pentru că este bolnav.loc. Adv.

e). complement circumstanţial de scop;întrebări:cu ce scop?.Se exprimă prin:1) substantive, pronume sau numerale în cazul acuzativ precedate deprepoziţie.ex.: A cules flori toată ziua pentru cei doi.prep.+nr.Ac2) substantive, pronume sau numerale în cazul genitiv precedate de locuţiunile prepoziţionale “cu scopul”, “în scopul”.ex.: În scopul obţinerii unor rezultate foarte bune munceşte din greu.loc.prep.+subst.G3) verb la un mod nepersonal.

ex.: A plecat la piaţă pentru a-şi cumpăra fructe.vb.inf.4) locuţiunile adverbale de scop:”de aceea”, “pentru aceea”, “de-asta”,“de-aia”.ex.: De-aia nu a venit la mine, ca să nu ne certăm.loc.adv.

SUBORDONATA COMPLETIVĂ DIRECTĂ1. DEFINIŢIE. CARACTERISTICISubordonata completivă directă este subordonata care îndeplineşte funcţiasintactică de complement direct pe lîngă un verb tranzitiv, o locuţiune verbalătranzitivă sau o interjecţie predicativă.Am văzut că a primit o scrisoare.Are de gind să vină in ospeţie.Iată ce am găsit eu.Subordonata completivă directă răspunde la aceleaşi întrebări la care răspunde şi complementul direct (pe cine? Ce?).

2. REGENTUL SUBORDONATEI COMPLETIVE DIRECTESubordonata completivă directă are ca elemente determinate, în propoziţia regentă, următoarele părţi de vorbire:- un verb tranzitiv:Nimeni nu ştia / ce se intimplase.I-am spus / să vină cit mai repede.

- un verb dublu tranzitiv:L-am rugat să mă ia şi pe mineI-a anunţat că nu mai soseşte.

un verb reflexiv tranzitiv:Şi-a zis / că nu mai poate aştepta.Se intrebau ce să povestească celor veniţi.

- o locuţiune verbală (cu sens tranzitiv):Il dădea de gol / pe cine minţea.Am băgat de seamă / că drumul era străjuit de meri.

- o interjecţie predicativă:Poftim / ce ţi-ai dorit.Uite / ce zice ea.

Iată / cum stau lucrurile

3. ELEMENTE INTRODUCTIVESubordonata completivă directă poate fi introdusă în frază prin următoarelecategorii de mijloace:a) prin conjuncţii subordonatoare: că, să, ca...să, dacă (mai rar).Şi dumneata vrei să spui / că nu-ţi mai aduci aminte de moş Procor? (M.Sadoveanu).Deodată simţi / cum că pe marginea patului său şede cineva... (M.Eminescu).Şi Scoroambă povesti popii cum şi-a luat măsurile (V. Voiculescu).Imi cere / să-l mai aştept citeva zile. I-a spus / ca să aibă grijă de el. Amhotărit cu toţii / ca fiecare să facă cite ceva. Află / dacă se vor intoarce pină miine.Nu ştie / de-i vis.

b) prin pronume şi adjective pronominale relative propriu-zise sau relativ interogative (cine, ce, care, cit, cel ce, ceea ce):El excludea / ceea ce s-a intimplat mai tirziu. Apreciez / pe cel ce spuneadevărul. Eu singur n-am / cui spune nebunul meu amor (M. Eminescu). Elcunoaşte / ce are de făcut. Uite / cite necazuri imi faci. El cunoaşte / care esteadevărul.

c) prin adverbe relative propriu-zise sau relativ-interogative (cind, unde, cum).Ştie / unde se găseşte magazinul central. Ştie / cum trebuie să se comporteun student. Ştie / cind trebuie să vină la lecţii.

d) prin locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cum că, precum că:Nu ştia / cum că trebuie să plece urgent. Au aflat / cum că duşmanul era peaproape. Aflase / precum că copilul ei nu e vinovat. Zicea supărat / precum că n-aumai dat nici astăzi pe la dinsul.

5. TOPICA ŞI PUNCTUAŢIACa determinativă obligatorie a verbului, topica sintactică (nemarcată) acompletivei directe este de a fu plasată imediat după regentul său: El intreabă / cine a scris scrisoarea; El spune / că a scris o carte.Trebuie să menţionăm însă că nu întotdeauna subordonata completivădirectă urmează imediat după verbul regent, ea fiind despărţită de regent de altepoziţii sintactice: Ofişerul a ordonat soldaţilor / să respecte programul; Mama le-aspus dragilor ei copii / să fie cuminţi.Subordonata completivă postpusă nu se izolează.Subordonatele completive directe introduse prin pronume şi adverbe relativ interogativepot preceda uneori propoziţia regentă: Unde se dusese, nimeni nu ştia;

Cind/cum/unde pleacă, nu mi-a spus.Subordonatele completive directe antepuse prepoziţiei regente se izolează.

SUBORDONATA COMPLETIVĂ INDIRECTĂ

1. DEFINIŢIE. CARACTERISTICISubordonata completivă indirectă este subordonata care îndeplineşte funcţiasintactică de complement indirect pe lîngă un verb tranzitiv, o locuţiune verbală,un adjectiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă. De exemplu:Scriu şi eu / cui mi-a scris.A avut grijă / să-l scoale mai devreme.E un om ingăduitor / faţă de cine greşeşte.

2. REGENTUL SUBORDONATEI COMPLETIVE INDIRECTESubordonata completivă indirectă are ca elemente determinate, în propoziţiaregentă, următoarele părţi de vorbire:

- un verb tranzitiv sau intranzitiv:Ca să văd un chip se uităCum aleargă apa-n cercuri (M. Eminescu).I-a dat / cui i-a cerutA rămas acolo / pentru cine venise.

un verb la diateza pasivă:Sint convins / că nu vine.Au fost ajutaţi / să culeagă fructe.

- un verb copulativ + un nume predicativ (= predicat nominal):Pentru cine o cunoaşteToate-s vechi şi nouă toate (M. Eminescu)Cui ii place / cafeaua ii pare un deliciu.Eşti liber / să acţionezi.

- o locuţiune verbală (tranzitivă sau intranzitivă):A adus elogii /cui le merită.N-are habar / de ce facem noi.Nu are idee / unde locuim noi.

- un adjectiv calificativ:Doritor / să facă excursiiEste o comisie / favorabilă / celor ce s-au pregătit.

- o interjecţie (predicativă):Na / pentru cine te-a trimis.Vai / celor ce ne fac rău.Şi pe neaşteptate pleosc una / cui spuse asta.

3. ELEMENTE INTRODUCTIVESubordonata completivă indirectă poate fi introdusă în frază prinurmătoarele categorii de mijloace:a) prin conjuncţii subordonatoare: că, să, ca...să, dacă, de.Nu s-a gindit / că51-l va deranja.Era bucuroasă / să52-l primească.Se teme / ca lucrurile să53 nu ia o altă intorsătură.S-a gindit serios / dacă procedează corect.

b) prin locuţiuni conjuncţionale subordonatoare54: cum că, ca nu cumva să:Nu mă indoiesc deloc / cum că au luat-o pe alt drum; Ii era teamă / ca nucumva să-l piardă.

c) prin pronume şi adjective relative (de obicei în D. sau în Ac.): care,cine55, ce, cite, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce:Nu s-a sinchisit / de oricite observaţii a primit.

d) prin adverbe relative: unde, cind, cum, incotro, cit.Nu-mi aduc aminte / cind s-a intimplat.Se mira / cum a reuşit să scrie poezii.Nu are idee / incotro a plecat.Nu-mi dau seama / unde mă aflu.Te uită / cum ninge decembrie (G. Bacovia).

4. TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA COMPLETIVEI INDIRECTESubordonata completivă indirectă stă, de obicei, în postpoziţia verbului regent:Mă gindesc / să plec la studii in străinătateNimeni nu se interesa / cum mergea cu şcoala lui (M. Sadoveanu)Uneori, în anumite interese stilistice, completiva indirectă precedă propoziţia regentă:De ce m-am temut, n-am scăpat (M. Sadoveanu)Propoziţia completivă indirectă se izolează de regentă numai în următoarele cazuri:- Dacă propoziţia subordonată indirectă este antepusă regentei, se poate aplica un semnde punctuaţie, preponderent, virgula: Dacă va exista o altă şansă, / voi mai medita.- Dacă propoziţia subordonată indirectă este juxtapusă: Incerc să meditez: vor maiexista şi alte şanse.

Propozitia subordonata circumstantiala de loc

Rolul în fraza Îndeplineste functia de complement circumstantial de loc aratând locul ( însensul descris la complement) în care se petrece actiunea din propozitia regent.Cuvântul determinat• Verb:Vei pleca1/ unde îti spun eu.2/• Locutiune verbala:A luat-o la fuga1/ încotro vedea cu ochii.2/• Interjectie:Hai1/unde ne-am propus!2/• Adjectiv:Victorioasa,1/ oriunde joaca,2/ echipa a câtigat campionatul.1/Elemente jonctionaleAdverbe relative cu sau fara prepoziii (unde, de unde, pâna unde, încotro, dincotro, cât) sau compusele lor nehotrâte (oriunde, orideunde, oriîncotro, oridincotro):Unde intra soarele,1/ nu intra medicul.2/A plecat1/ încotro a vazut cu ochii.2/A umblat1/ cât e lumea de mare.2/Oriîncotro priveti,1/ vezi locuri pitoreti.2/

• Pronume si adjective pronominale relative: care, ce, cine, cât(cât, câi, câte) cu prepoziii:Plecam1/ la cine ne-a invitat.2/Am fost cazati1/ la ce hotel am dorit.2/Ne-am îndreptat1/ spre care ne-a invitat.2/Ne-am îndreptat1/ spre care coleg ne-a invitat.2/

• Pronume si adjective pronominale nehotrâte: oricine, oricare,orice, oricât, cu prepoziii:Se duce cu placere1/ la oricare îl cheama.2/Se duce cu placere1/ la oricare coleg îl cheama.2/

Topica Sta, de obicei, dupa regent. Când se insista asupra ei, sta înaintea regentei: Astazi ne putem duce1/ unde vrem.2/Unde vreau eu,1/ acolo sa mergi!2/

Punctuatia Atunci când urmeaza dupa regent, de obicei, nu se desparte prin virgula.Antepus, despartirea prin virgula este obligatorie când apare corelativul acolo:Unde nici nu ne-am gândit(,)1/ acolo a aparut.2/Daca este intercalat si este aezat înaintea predicatului regentei, se izoleaza prin virgule:Elevii(,)1/ unde au vrut(,)2/ puteau merge în parc.1/

Propozitia circumstantiala de mod

Indeplineste rolul unui complement circumstantial de mod, aratand cum se desfasoara actiunea sau cum se prezinta o insusire exprimata prin propozitia regentCuvantul determinat din propozitia regent:Verb A citit compunerea cum a pututLocutiune verbalaA luat-o la sanatoasaAdjectivTu din tanar precum esti tot mereu intinerestiAdverbMai bine sa fie ce zice baba decat ce arata visul meu

Felul si elementele jonctionaleSubordonata circumstantiala modala propriu-zisa- arata fie modul cum se desffasoara actiunea exprimata printr-un verb, fie calitatea sau cantitatea unei actiuni sau insusiri. Este introdusa prin: cum,precum,cat,dupa,cat, ceIn caz deincendiu fiecare se salveaza cum poatePrecum ai aflat si tu el este campionulSubordonata circumstantiala modala de egalitate sau de inegalitate arata print-o comparatie cum se desfasoara actiunea sau cum este insusirea exprimata in propozitia regentElementele relationale sunt: cum, precum, decatCum nu se da ursul scos din barlog asa nu ma dadeam eu dus din Humulesti.Subordonata circumstantiala modala de masura arata masura actiunii sau cum insusirea din regenta se dezvolta treptat in raport cu actiunea exprimata in propozitia subordonata. Este introdusa prin: pe masura ce, cu cat.de ceTopica. Poate sta atat inainte cat si dupa regentPunctuatia. De obicei se desparte prin virgula de regenta. Nu se desparte prin virgula cand corelativul ,,asa” sta inaintea adverbului relativ,, cum”.