Lp Neoformațiuni
-
Upload
georgiana-stoian -
Category
Documents
-
view
215 -
download
0
description
Transcript of Lp Neoformațiuni
7/21/2019 Lp Neoformațiuni
http://slidepdf.com/reader/full/lp-neoformaiuni 1/3
Neoformaţiunile solului
Neoformaţiunile solului reprezintă acumulări sau separaţii locale de diverse
materiale care au luat naştere în cuprinsul profilului de sol, ca o consecin ţă a
proceselor de pedogeneză. După natura şi originea compuşilor de acumulare,
neoformaţiunile se clasifică astfel:
- neoformaţiuni rezultate prin acumulări de săruri; - neoformaţiuni ale acumulărilor de oxizi;
- neoformaţiuni ale coloizilor minerali şi organici;
- neoformaţiuni reziduale;
- neoformaţiuni biogene.
Neoformaţiunile rezultate prin acumulări intense de săruri apar ca
neoformaţiuni de carbonaţi şi neoformaţiuni de săruri solubile. Neoformaţiunile de
carbonaţi sunt alcătuite cu precădere din acumulări de carbonaţi de Ca+ şi Mg
2+. Din
această categorie fac parte eflorescenţele, pseudomiceliile, vinişoarele, tubuşoarele,
petele, pungile şi concreţiunile.
Eflorescentele sunt depuneri de carbonaţi de culoare albă sau alb-murdar ă,
care apar de-a lungul traseelor de circulaţie a soluţiei solului.Pseudomiceliile reprezintă depuneri incipiente, de culoare albă, pe feţele
agregatelor structurale, sub forma cristalelor aciculare fine de carbonaţi secundari, cu
aspect de micelii de ciupercă.
Vinişoarele constituie acumulări fine de carbonaţi în golurile r ămase prin
descompunerea r ădăcinilor foarte subţiri.
Tubuşoarele sunt depuneri de carbonaţi asemănătoare vinişoarelor, dar care
prezintă în interiorul lor canale de-a lungul axei longitudinale.
Petele constau din acumulări foarte fine de carbonaţi, care apar pe feţele
elementelor structurale sau pe pereţii cr ă păturilor.
Pungile reprezintă acumulări friabile de carbonaţi, de culoare albă sau alb-
cenuşie, depuse în spaţii libere, adică fisuri, culcuşuri de larve, cr ă pături etc.
Concreţiunile sunt noduli de carbonaţi, de formă sferică sau ovoidă, cu
dimensiuni diferite şi care sunt bine cimentate. Unele concreţiuni prezintă şi spaţii
goale în interior, motiv pentru care se numesc concreţiuni septarice. După mărime,
concreţiunile se clasifică în mici, cu diametru <5 mm; medii, cu diametru între 5 şi 15
mm; mari, cu diametru >15 mm. După modul de distribuţie în profilul solului,
concreţiunile pot fi diseminate în toată masa solului sau concentrate în anumite
orizonturi intermediare şi bazale.
Neoformaţiunile de săruri uşor solubile sunt depuneri alcătuite cu precădere
din cloruri şi sulfaţi de K +, Na
+, Mg
2+ şi Ca
2+. Aceste neoformaţiuni au mai fost
denumite şi neoformaţiuni saline. Neoformaţiunile saline apar sub formă de:
eflorescente, tubuşoare, pungi, pete şi cruste,
Neoformaţiunile formate prin acumularea oxizilor iau naştere prin procese
de iluviere a oxizilor, de reducere şi oxidare, sub influenţa excesului de umiditate.
Neoformaţiunile rezultate prin iluvierea oxizilor sunt: duripanurile, cuirasele
şi orizontul de ortstein.
Duripanurile reprezintă orizonturi situate la suprafaţa sau în apropierea
suprafeţei solului, cimentate îndeosebi cu silice, secundar cu oxizi de fier sau
carbonaţi. Duripanul are o consistenţă extrem de tare şi poate fi casant.
7/21/2019 Lp Neoformațiuni
http://slidepdf.com/reader/full/lp-neoformaiuni 2/3
Cuirasele reprezintă orizonturi subţiri, puternic cimentate sau indurizate prin
îmbogăţirea în sescvioxizi de fier şi/sau aluminiu, reziduali sau iluviaţi. Cuirasele sunt
întâlnite la plintosoluri şi feralsoluri plintice, în savane, unde climatul prezintă
contraste sezoniere.
Orizontul de ortstein este un strat subţire, format prin cimentarea nisipurilor de
către oxizii de fier şi mangan, cu sau f ăr ă materie organică. Asemenea orizonturi sunt
caracteristice solurilor nisipoase din regiunile umede.
Neoformaţiunile rezultate prin procese de oxidare şi reducere, sunt
reprezentate prin pete de oxidare şi de reducere, dendrite şi concreţiuni feri-
manganice. Petele de oxidare sunt depuneri fine de oxizi de fier şi mangan, de culoare
brună sau roşcată, pe suprafeţele agregatelor structurale. Petele de reducere constau
din acumulări fine de oxizi feroşi hidrataţi, de culoare cenuşie, verzuie sau albăstruie,
pe suprafeţele agregatelor structurale. Dendritele sunt pelicule de oxizi de fier şi
mangan, depuse pe suprafaţa agregatelor structurale, având conturul ramificat.
Concreţiunile feri-manganice reprezintă acumulări sferice de oxizi de fier şi mangan,
depuse în strate concentrice în jurul unor particule de cuar ţ.
Neoformaţiunile coloizilor minerali şi organici. Neoformaţiunile de coloizi minerali sunt rezultate prin procese de iluviere a
mineralelor argiloase şi se prezintă sub formă de pelicule (cutane). Peliculele
(cutanele) sunt depuneri foarte fine de minerale argiloase, sub formă de film, pe
suprafaţa agregatelor structurale. Mineralele argiloase iluviate sunt orientate vertical,
deosebindu-se de restul masei agregatului, la care particulele argiloase nu prezintă o
anumită orientare. De asemenea, peliculele de argilă iluviată se deosebesc prin
coloritul ceva mai închis, în comparaţie cu interiorul agregatelor structurale, întrucât
preiau compuşi minerali din orizonturile superioare. După grosime, cutanele pot fi:
- subţiri, când particulele elementare şi agregatele structurale sunt îmbr ăcate
într-o peliculă foarte fină de argilă;
- moderate, când particulele elementare şi agregatele structurale sunt
acoperite cu o peliculă argiloasă al cărei contur nu este clar;
- groase, când particulele elementare şi agregatele structurale sunt acoperite în
întregime de pelicule argiloase.
După gradul de dezvoltare peliculele se împart în:
- rare, când peliculele argiloase acoper ă par ţial feţele agregatelor structurale;
- discontinui, când peliculele acoper ă pe suprafeţe mari agregatele structurale, dar nu
în totalitate;
- continui, dacă peliculele acoper ă în întregime atât agregatele structurale, cât şi unele
canale de mici dimensiuni ale r ădăcinilor plantelor ierboase sau ale microfaunei din
sol.
Neoformaţiunile de coloizi organici se formează prin acumulare, datorată iluvierii humusului. In anumite condiţii, humusul din orizonturile superioare migrează
pe profil şi se acumulează în orizonturi subiacente, sub formă de limbi de humus.
Limbile de humus sunt acumulări mecanice, care se formează prin antrenarea
compuşilor coloidali ai humusului (sub acţiunea apei de infiltraţie), depuşi pe pereţii
agregatelor structurale. Aceste neofomaţiuni se întâlnesc cu precădere la solurile cu
textur ă mijlocie-fină şi fină.
Neoformaţiunile reziduale s-au format prin îndepărtarea progresivă a
peliculelor de coloizi minerali şi/sau organici din unele orizonturi situate la partea
7/21/2019 Lp Neoformațiuni
http://slidepdf.com/reader/full/lp-neoformaiuni 3/3
superioar ă a profilului de sol şi acumularea în loc a particulelor reziduale de nisip fin
şi praf. Aceste neoformaţiuni sunt specifice proceselor de eluviere argiloiluvială şi
humico-feriiluvială şi caracterizează orizonturile eluviale. Din această categorie fac
parte: pulberile de silice şi petele silicioase. Petele silicioase sunt depuneri fine de
silice, de culoare albă, la suprafaţa agregatelor structurale şi caracterizează
orizonturile eluviale, cu o levigare par ţială a coloizilor. Pulberile de silice reprezintă
aglomer ări de particule minerale fine, de culoare albă, alcătuite din silice amorfa. Suntspecifice orizonturilor eluviale cu procese foarte intense de îndepărtare a coloizilor
minerali şi/sau organici, dar şi a oxizilor sau hidroxizilor.
Neoformaţiunile biogene sunt acumulări locale de materiale minerale şi
organice, rezultanta directă a acţiunii vegetaţiei şi faunei din sol.
Neoformaţiunile biogene de origine vegetală cuprind cornevinele şi
dendritele. Cornevinele sunt canale ale r ădăcinilor plantelor lemnoase, umplute, de
obicei, cu material humifer sau cu materiale din alte orizonturi, superioare celui în
care s-au depus. Dendritele reprezintă urme de r ădăcini (ierboase şi/sau lemnoase)
imprimate pe feţele agregatelor structurale.
Neoformaţiunile de origine animală sunt de mai multe tipuri: coprolite,
crotovine, cervotocine şi culcuşuri. Coprolitele constau din aglomer ări organo-
minerale (rar minerale) formate prin acţiunea râmelor, în urma trecerii materialului desol prin aparatul lor digestiv. Crotovinele sunt vechi galerii ale animalelor din sol,
umplute cu material pământos adus din alte orizonturi, dar pot fi şi galerii goale.
Cervotocinele reprezintă canale create de râme sau alte animale mici umplute
sau nu cu material pământos. Culcuşurile sunt locaşuri de larve.
Neoformaţiunile de origine animală determină la nivel de varietate caracterul
vermic (când peste 50% din volumul unui orizont este constituit din canale de râme,
coprolite, galerii de animale umplute cu material de sol adus din orizonturile supra şi
subiacente). Caracterul vermic se aplică la cernoziomuri şi kastanoziomuri (SRTS).