lltflL IIIIL — Ив. 5. 4

1 l e u

я . o .

• 3 4 4 '

•II Ш№№ 1 Ш

universul Literar — PREŢUL ABONAMENTULUI In t a r ă : pe on a n 6 0 l e i . ta s t r ă ină t a t e pe nn a n 1 2 0 l e i . —

Ocuparea Íjukul ui de frànceui

O secţie de tanköri escortată de ciclişti Irtacezi litra ta Runr. І В і Ы . ц ЛІѴ d u ! . 1 . !

i. — Nr. 5. UNIVERSUL LITER AK Duminică I i t-"rbrua»w H121.

In noaptea Sf Andrei O iubeau amândoi fraţii. Era íeal-

'* cu mijlocul subtjre, ou ochii şi cu ii mai negre ca păcatul, cu gra-duios ca sunetui unui. fl-aut în li-ea arrirn-guhri. işcările-i erau line. iar° mâinele-i ju cu mangue tot ceia ce ating ; um se leagănă un val sub sărutul relui, aşa se legăna şi ea în mers. . visul, toate tainele poenelor îi .1 adunate in privire şi trupul fi, unat ca o floare, împrăştia par­ul sănătos, al câmpurilor fără gini mân doi ii ţ ineau calea când se 2i\ cu cofa pe umăr la fântâna din ginea crângului, viaţa amândo-£ atârna de zâmbetul unei guri, i t oa r e ca un fruct pârguit . Cate­tă, treceau prin faţa casei ei, pe pa căreia ea cu fruntea plecată supra gherghefului, părea că nu э alt nimic decât trandafiriijroşii arc lucra de un veac. ^ ar ocini ei vicleni ca de şarpe, îi deau de sub re ţeaua deasă ' a gfi|| ir şi pe eând cei doi flăcăi se de­au. ea-şi iăsn lucrul şi începea ante o doinîi a tâ t de tristă, de pit­ea'n melodia ei -se tângue sufie-lor irei.

dată. era pe la sfârşitul primn-i. Se însera. Nori negri, ca nişt-? iile întunecate, se adunau a n u ­latori In zare. E a . stând la «fat cu le, întârziase şi acum cu cofa pe ir. înfricoşată, de umbrele nopţâi. bea paşii pe dramul mărginit, de ă şi гша de plopi . Miciodată nu i se usc calea .atât de lungă şi foşne-plopilor atat de trist de-i venea că săfjrfângă.

i sunând dintr 'odată. două ghtsuri icură eă ' tresară. - Seară bună. Marinară ! a se epri. ie răspunse şi once nă-i | fer i din suflet. - Seară bună Răducme ! Seară' vă Ioane ! tânjeniţi de •singurătatea din jii­lor, tăcură. Cerul era a tâ t de

u de nori. île păroa în orice clipă' a să se prăbuşească. Svârlind In­ii albastre, cuie un fulger se svâr-эа prin gol. C'a să rupă tăcerea, i spuse_: - Лп і hitârziat cu alde Florea la tână.. . mai erau şi alic fete. Una

ele învăţase un câtec nou, a tâ t frumos .şi trist. încât uitai cum' :c i impui. >o doină adusă de departe, de ѵл nie vanihaici în sal. <iu-l <ѵшщкеа nimeni... părea un onit. După câtva timp. a fost ,.â-niort în şanţul din marginea crân-ui. \ T 'a fost plâns (I nimeni. Dar

itecul lui a rămas la noi. aninat de nzele pomilor sub umbra cărora,; îl doinise de a tâ tea ori... In fulger ca un cuţit se'nfipse 'n'

k-tipul nopţii şi 'n urma lui un bubuit năprasnic cutremură zările, stîrigàn-

du-se fel depărtări ca ' răgetul unei fiare înlănţui te . Fr ica din nou cuprin­se sufletul fetei şi ea ca să o alunge începu iar să ciripească :

- - Cântecul lui h a m învăţat şi ea асдап... am să vi-I cânt odată de vreţ i . Uite, are ceva din jalea vântului de astăsearâ. . . ceva din foşnetul prelung al plopilor. O, numai odată de i'aţi auzi, aţi plânge ca pe un frate pe ne­cunoscutul venit de cine ştie unde.. . Când îl asculţi, îţi pare că o ploaie de bine cuvântăr i ţ i se lasă pe suflet şi minte.. . Niciodată nu mi-a părut cofa a tâ t de grea... nu pot să o mai ridic... Şi sufletul mi-e greu... dar ma­m a ce-o să zică ?...

Vorbea repede ca un copil ce s ta gata să plângă, încercând in zadar să urnească cofa din Joc. 'Flăcăii «e repeziră aproape să. se certe care din ei să-i ducă povara.

I .a lumina unui fulger, văzundtw. siădmdu-se ea începu eă r âdă . щюі spuse :

— „E târziu... Răducule vino tu cu mine... lasă tu Ioane în altă seară".. . .

După puţin fata şi feciorul se de­pă r t a ră 'n noapte. I n urma Lor, plopii 'ncepură să foşnească şi mai trist şi jos. căzut lângă iaiifrina unuia din ei, cineva muşca ţ ă m a ca să-şi iînăbtişc plânsul.

Când ajunseră 'n faţa casei, Ma-r ioara luă cofa, mulţumi şi vru să m tre . Dar flăcăul o apucă -sfios de mână •Şl pe ijdţrcne, wa eiutj ar i r c t p r * , я к п » і

era mic. spuse : ; — A i să-mi cânţi .şi mie odată ч4Ьі-na străinului ?.„

— Sufletul meu are să ti*o cânte numai ţie. Săducule. Noapte bună !

m ÍV ara cu pă ru l ei încărcat 'de-soare,

cu ocnii-i plini de vraja cerurilor se­nine, plecase de mül t culcată mola­tec pe valuri de vânturi . Livezile şi pocnilc. printre florile cărora ea se răsfăţase jucându-se ca un copil, e-rau acum pustii şi pe aripele ultimi­lor stoluri de cocori, palide şi sdron-IJjuite se duceau si ultimile nădejdi. Äcum. Octombrie era pe sfârşite. Tiu fântâna din marginea crângului. în­totdeauna spre seară, cei doi îndră­gostiţi după ce umpleau cofa. por­

neau alături, ascnltând înfieraţi foşi netul plopilor, d în .a le căror cresie, încet r u m cad lacrimile din ochii o-bosiţi de plâns, cădeau peste cape­tele lor frunze îngălbenite. Croncă­nitul unui stol de corbi, lă t ratul înde­pă r t a t al câte unui câine, ori clopo­tul bisericuţei sunând vecerne, mai

. tu rburau t ihna amurgurilor lungi şi t r is te. Dar, ori de câte ori el, se ple­ca să sărute cu evlavie şi drag ne­mărgini t pleoapele copilei, cari ca nişte aripi de pasăre speriată tremu­r a u peste întunericul şi ta ina ochilor, ei blânzi, un fior de teamă-i făcea sa1

se despartă şi să privească cu frică' în jurul lor. Li se părea că cineva ne­văzut îi u rmărea p a s cu_pas amenin­ţ ă t o r din uram. %л se pă rea c'aud sus­pine, c 'aud pe cineva plângând. Se uitau, dar nu vedeau nimic. Vântul poate adnoe« ou el jalea zărilor mu­gurate, ome ştie.

In fiece sea ră aeeiaş îndoială le ohimiia .sufletul, (în fiece seară por­neau tăcuţ i spre sat, simţind cum deasupra lor, o prevestire 'n tunecată îşi falfâia aripele 'nfricoşătoare.

..Şezi ici Mnrioară. şi lasă-mă să mi odihnesc o dlipă fruntea pe samt! tău.. . De zile 'ntregi cade zăpada, şi »nrmeni afară de -noi. nu-si mai în­dreaptă paşii epre drumul matgini t de plopii desfrunziţi şi tr işt i . Mâine p o a t e maieă-ta m'o să te mai lase să' \таі aşa (departe şi numai eu singur «iui . n a i magra p o m i i eí**mí "»oAta.«. ' ! ' (Se länn. ap), g] пій doarr- rr&ndul că va tfcrebui rmăoar o clipa eă nu t e văd ! Ж с и т тогеті -să ?mă odihnesc pe sâ mii tău c a pe un ean 'bun чуі sfânt de m a m ă . Curând poate, când flori de ghiaţft vor înflori la geamuri, vei veni la voi acasă, t e voi lua ou sfinţenie, de mână şi te voi duce spre ca su'.a mea.. . a noastră, iu p ra fu l ei, ea flori te vor întâmpina credinţa şi iu­birea mea nemărginită. Cântă-mi şi îndepărtează cu clasul tău . nelinişte.t careul astă seara mi s 'a l lăsat pe su­flet, cum se Insă o noapte grea şi în­tunecată pe lumë".

Şi ea cu graiul ei dulce ca un su­net de flaut, cântă. Fulgi răzleţi \hi zăpadă cadeau uşor din cerul moho­râ t şi seara se lăso fcetmai grea. m a i

óh

Ù

„Zefirul din Trandafirii roşii •

...Şi basmul calm ca o bunică deşiră tain'ca comoara „S.'ou sfetnicii pe împăratul să-l mângae de griji ащиг :

-guranfa bătăliei năvalnic bale la hotare, l/omniţa, biala, ca o floare s'a ofilit şi stă să moară.

Frumos ca visul de isbândă şl drag ca un surâs curat, Un vis din vrăjite ţesute din raze de lumină vie, Păşind uşor ca o minune, cu glasu-l sfântă armonie, El ţine tn jertfa lui norocul frumoasei fete de 'mpărat.

„Domniţă, vei trăi de-apurttri, iubită, albă ca un crin, Şi câni vei sta să-ţi plimbi iubirea pe sub alei de trandafiri, Să mângâi finele petale însângerate şi subţiri;

Şi-o clioă să-fi aduci aminte de mine, visător strein; E vesel împăratul, mândru, şi... toate se înseninară... Sub zâmbetul domniţei Münde, zefirul fu ursit să moară.

P e l r e A n t o n e s e u

tSb.

•

I minicá li Г 1 I l U h l i i m H ' UNIVERSUL LITERAR Nr. 5. — 7

Uonlná pe- ^ О у і - '•' reîfrtoarecere CA-• v a L'.'. . . . .y. « :. t impul boa loi fu ѵкЧ - і і? • régeto *'"hun şi regulat e-

Tmlfctmt- <k> mersul boalei saie i a r în I Septembrie »847 îşi d ă d u sa-

ttap ce încă buzele lui şop­teau cán ••••ni Ьакіасеэе şi mur i cu i S i r t r v . e ,.Mtr in '.-ятв**.

La auzii! mort" lui-Coletti s'a sgu-a, .-donándu-se doliu

naţional pe t imp de 3 zile Gui /o t in Mémoires sur la Grèce

.'zice : „Tn persoana lui Co-lotti pe deapcrte Grecia a pierdut pe

glorios !.î. luptătorii muia tă , ; singur pun exceleâţa pôlitican, nur гщ&е Otíion a pierdut uû prim mi-uistru, zckib pentru monarhie şi în acelaş timp un feifvent patriot . L'ni-cele defecte ale Іи і іТЯбШ" erau pa­triotismul şi marele lui zel pentaji li­berarea щ ішіер.ь lenta înkegei Gre­cii şi pentru mărirea ggfeS Щ ^ і а '

o-ctfta defeca nu se arocateca n i " i ividual. său nici o al tă dorinţă lulţumire. Nicioda­tă , in nicio altă ţamn ' .a existai un alt patrio cu atâta ,goism ca Coletta, viu -a' viaţa lui ora mai simplă, ou

t ie mare era sufletul lui. Mi-al mi u rege clătinător. a ridi­

ca t în gradul cel mai mare respw-tu l şi atitudinea poporului pentru

stituţional era р<мі-t r u Goretti rvtm n< alt ca mijloc decât un i s scop. scopul lui era mărirea

continuu pent ru asta chicii cárul -uf avea mar i spe­ranţe pentru uşa ceva".

Astfel era Coh ' ti. 11 i avea o ointă de fer şi prea

f i io tm. Arh « a n i lui şopteau, că el «iâcuTa ataşamentul sau pentru Me­géli Eora, linguşi i.d pe Otbon p é r i r a glorie, căci iu ai ră de gloria regeas­că şi de motivam de dictator nimic nu i-a lipsit ;;. bletti. Megali ideea urmărea el z ea Gudos în mod sin-eer, numai' pe i gloria, neamului, Гш prin simplă .vernare, fie prin r+-PalH afp

N o i armânii

P a g i n i d i n t r e c u t

t t e & m n i i K » 3 i r

f i ţ i ' u i t ' o l e t t

ь ѳ в т u r i ; i ' a l t m e d i u l u i sortai

• î mândri că din şit aşa celebri-Â - serveau alte ii : vina fiind a ucaţiei de pe a-

fcunci şi a lipsei asm culturi naţi.o-lale. b â f p nu pierdem şi -Asfcă; ne ii m bă nouă şi tarei ca 8 a mi li să m să piardă anriâ-

•*•»• oas* i.- ultură şi progres. .n«ÎJ A m i n c e a n o l

BIBLIOGRAFIE Lumea Copii or. -Anul II No. 56 cu

ш cuprins variat şi eresant şi numeroa-rocse ilustrativii ce în mai mulţi eo-iori. — Exemplarul 2 lei. "* ' 1 v'<

Peni i u interesul ce credem că і pre­zintă astăzi când Bucovina este i a -răş un t rup ou noi, reproducem după Revista Română a lui Al. Odobescu o interesantă descriere a monumen­tului ,,Crucea Tătar i lor" din valea Prisaca, ridicat de Minai R a c o l a Voevod la 1 7 1 7 în u rma bătăliei delà Rodna ; descrierea este datori tă fa­bulistului G . Sion.

„In vara anului 1 7 1 7 — P o a r t a a trimis ordin Hanului Tă tă rasc să tre-că în Transilvania ; asemeni şi lui Mihaiu Racoviţă ca să'l însoţească ca oştirea sa.

Expediţ iunea se făcu. Tătari i , cu Turcii delà Hotin şi cu Moldovenii, in t rară în Ardeal, pela Câmpu-lungul Bucovinei ; se bă tură puţin la Rodna cu strejele nemţeşti , şi apoi,, mergând înainte împresurară cetatea Bistriţei : nu se putură însă apropia de ea, căci Tătar i i se temeau de tunuri , şi ei nu aveau astfel de arme. Mihaiu Vodă. primind ştire că Nemţii bătuseră pe Turci la Belgrad şi în alte locuri, gă­si prudent ca să se întoarcă înderăpt la Iaşi... şi spre a înregistra numele său în istorie şi cu această împreju­rare, la întoarcerea sa din Ardeal, în-nă l ţă pe Valea Prissaca. monumen­tul despre care vorbim.

Inscripţ iunea acestui monument abia se poate descifra, căci peat ra din care s ' a făcut fiind moale, literi le s'au ros chiar de băt ta ia elementelor. I a t ă ce se poate citi :

(Pe partea din spre Sud) Iu Mihai Racoviţa V. V. Domn şi

stăpânitoriu ţării Moldovei, la anal 177... Se răsboia împărăţia Turcului cu Nemţii... dar Nemţii ce erau che-

maţi de unii boeri Moldoveni au sti/tv rit mare pagubă.

(Pe par tea dinspre Est) Uniţi cu câţi-va Nemţi, căutau M< l-

dovenfTşi Muntenii să subjuge scau­nul nostru din Iaşi spre a ne prinde şi aşi supune oraşul, precum făcus> -ră mai înainte cu Domnul Muntenesc Nicolae Mavrocordat şi cu oraşvi Bucureşti... Pe numitul Domn Van dus la Sibiu în Ardealu. Insă noi i-at.a învins cu ajvtorid lui Dumnezeu şi am grămădit trupurile lor la olaltă.

(Pe partea de Nord). Crucea aceasta de peatră s'au făcut

când ne-am răsbătut pe la munţii Me-stecănişului şi a Suhardului în tar a Ungurească şi mai ales pe lângă satul Rodna. De aice ne-am abătut îm­preună cu Hanid de Tătari până la Bistriţă. Am făcut pretutindeni mulţi robi. dând pe la toate locurile focu, numai cetatea Bistriţa a rămas ne-arsă.

De aci întorcându-se Tătarii pe la Maramureş au făcut de asemenea prădăciuni ce va rămânea neuitat de Unguri, ş-i aşa ne-am întors şi noi.

(Pe partea dinspre Vest). Subt... Im Iordache Cantacuzino ..

Mazililor... sau întâmplat această nenorocită soartă căci prin răutatea unor generări ardeleni mai ales a hn Ştefan Freo generariu din Sibii {r.: a baronului Festetici generartd din Brost şi a lui Sabronoii.. generariu din Bistriţa au răsbătut din Moldova în ţara Ungurească pentru care îşi run­da seama înaintea lui Dumnezeu ţi a judecatei cei înfricoşate fiindcă ei din pricina poftei de prădăciune şi a 'dorinţei de a ne subiuqa...

(Restul este şters. Nik.

Spicuind publicaţiile franceze — De t o i i - d e s p r e toate —

Medicina şi Istoria. Doctorul Cabanes este una ain figurile cele mal expresive ale unei întregi mişcări : importanţa pe care au iuat-o medicii, In serolul al XlX-lea, nu numai in societate dar şi in istorie. Noul său volum (editura Albin Michel). «La Píinccsse de Lamballe intim*» aduce adevărate r-velaţiuni nu numai asupra vîe-ţei intime a prinţesei de Lamballe şi a na­túréi legatarei sate cu Maria Antoinetta, dar şi asupra relaţiutulor reginei însăşi.

Dr. Cabanes ne faze să pătrundem în culisele tainice aie Revoluţiei franceze. A-sistăm la conciliabul le Cartei cu ţefii par­tidului / cobin, al cărui rol ne apari intr^ lumină în care nu eram cbişnuiţi să-l vedem. *

Prosper Mérimée inti'o scrisoare a sa către Panizzi, face o observaţie, caie, pri­vita la lumina tvenimenielor poiilice inter­nationale d: astăzi, parc surpri izător de adevărată:

„Eu cred, z'ce scriitorul francez, că ma­rea cauză a neîuţe !egerei di.itre Fianţa şi Anglia provine dn aceia că, a:ias!a din urmă, stă, în cea ce priveşte afacerile Eu­ropei, intt'o politică expectantă care îi este uşoară ei şi care e imposibilă Franţei".

(„La Vie'- Ianuarie 1 9 2 3 )

Numele vigurosului şi pătrunzătorului

scriitor Paul Adam a fost dat unei străzi din Bamakau (Sudan) in amintirea măreţei sale opere; «Notre Corthage* (Fasquelle 1922).

Se crede că marele actor Firmin Gémier va fi însărcinat să organizeze pariea tea-tială a distracţiilor din Expoziţia Colo­nială delà Paris ce se va d?schide ia 1924 (25 sau 26),

m Celebrul caricaturist Lèandre, din ambi­

ţie, spune fean Carré in *La Vie^, s'a a-pucit de pictură la bătrâneţe. El expune ia Galeria Hodebert la Paris o sene de posteiuri care dă loc la oare cari înţepă­turi din partea critice! ; aceasta susţine, cu ocazia ciudatei expoziţii, că Leindre.... a-vea multă fineţe în caricaturi şi în legen­dele lor.

* Henri Duvernois, acest maestru alpoves-

tirei, a pus h punct o comeiie în 4 acte : „La Fugue" carz va apare curând.

* „Les loups dans la steppe" a là Jean

Raynaud a obţinut premiul Taylor. <• j ;'• ». ->x*úiiu -<f* : í«eir-<»«*á «ai*.

Marea artista Suzana Despiès Dovedeşte că a treb iii să rămână o noapte într aga într'un canton, Ii grau ţ* dintre Komânia şi Ungaria, de oarc-ce luoii, in zăpadă, asediau trupi ei; artiştii nu putură ajunge ia ţară de гЯ" І*¥Щ*щв№і íiaiy

... jVti

«. A M N U t t

Povestea simplă şi mişcătoare a i.dpinei", a acestui cântec născut din tânguirea unui popor ocolitele soar­tă, am auzit-o, şezând într'un bordeiu, pe front.

Iarna erau dose pe front zilele de li­nişte.

îngropaţi adânc în pământ şi îngra* (uiţi de "im păienjeniş des de sârmăi stăteam în bordeile calde şi întune­coase, şi ascultam firul poveştilor i a r ă sfârşit.

Era adunată lume din toate părţile. Erau aci şi oameni vânjoşi, cu părul bălaiu delà Nord, şi leneşii şi cam eecii ucraineni şi tătarii, par'că incré­ment i, cari se ţineau tot deauna deo­parte, şi oacheşii şi cam sălbaticii moldoveni. Şi după ce terminau po­veştile lungi despre cei deacasă, des­pre Carpaţii sălbaticij despre suferin­ţele Poloniei şi oboseam de cântecele

• încete în mai multe limbi, toţi râ-• deau de obiceiurile şi apucăturile pro-• vinoiei fiecăruia. Insă glumeau ou

multă bună voinţă,; iară răutate. Intr'o zi de acestea ne-a fost poves­

tită şi povestea „doinei". 0 povestise Işcgnoo, un pm glumeţ,

siniplu şi prietenos, cu bogăţia de ; spirit original a oamenilor deai sud.

Cu acest .prieten minunat niciodată : nu ne era urât şi un prieten iarna, pe : front, e o .c<>mofl,ră.'. й

— ştii deoe tnoldovami-i cu camâşea veşnic, deschisă şi :i se vede peptul pă­ros * mă mtrebă el pe mine*: :.

V Nnşti i '? E simplu,fiindcă n'are : nasturi; nici chéutori. Dar e vorba de ce nu le, are.' Şi aceasta'îşi are ex­plicaţia. E o chestie veche... • Lucra odată moldovanui în vie.

• (El lucra tofàeauna öu%agomet, aşa că •ise auzea de departe;: iâu.eèàuiai sau ' Istriga, sau cânta, cât îl ţmea gura,

iŞi i-a ieşit la strigătele lui dracul.. - ~ 11 deşteptase moidovanul. l i ieşi şi-i

: aise : '.' • • -, • , •, — Frumos eânţi tu. Dare eu pot

" cânta şi mái* frumos. " ;

V Inima moldovanulüi^éra аще^іІа d© Vin. " " ••' • ' " ' ;

• Nü se poate, -—îi strigă el. : - - Sa ne р т г е т і ă m a ş a g , cine poa- • %,le să cânte• mai;frúmös. , * *;-<•

~ . Bine:. Să;ne p ^ i n á e r t í . . ^ 1 , ' " ' Se prinseră rărnăşag. Ş e ^ u î ^ r a c u l

pe spinarea moïdovanûlui, se; aşeză •bine şi '1 mână ca pé .un cal iar el •in çur'a încercat .să cânte.' " "

Dracul.cânta desţire-iep^yile .s'a?e : cum îndemnase pe -un itâlhar sc iure , cum smintise pe un^e&Iäg^r, ciim a-de menise o fată tânără-. Multe treburi áredramil, — în toate îşi-bag$ el coa­da. Se făcuse ziuă; soarele "ae jfidiça'se -sus," se apropiase 'iş amiaza 'şî dracul -nu se dădea jos, — cânta mereu, iar moMovnul tace,, nu zicea nimic, nu mai gâfâia din când în când.

Dar şi isprăvile necurate* eJş iteac»-hii au un sfârşit ei o măsură, ---'şi pe'"

Ja amiază tăcu dracul; Se ridică a-tutici moldovanui.

;— Ai sfârşit ? întrebă. — Uf ! Am sfârşit... răspunse dra­

cul gâfâind, par'că el l-àr fi dus î d spinare. Ostenise de mult şi năduşise de nu mai putea. <.'• •••

•-- Ei, acum voi cânta şi eu, - zise moldovanui. Tu ai cântat despre co m făcut, iar eu voi cânta despre cele ce au făcut alţi cu mine.

S'a euit'în spinarea dracului şi Га mânat. Cu o mână se ţineaidè Chica dracului iar 'pealta îşi rezemă obrazul şi începu să cânte „doina".

Un cântec deosebit „doina" — un cântec amar trist. In ea se cântă des­pre viaţa moldovenească, despre via­ţa lor greu apăsată, cum au.stat.şub

' jugul turcilor o mie de ani, cum ar- ' deau turcii casele, cum luau fetele şi nevestele, cum îi legau în lanţuri gre­le, cum trimeteau ieniceri cu iataga­ne ascuţite să tae capul cèïâr ce nu se supuneau... !

Soarele se lăsa spre asfinţit,'ceni-1 limpede se înroşise, umbre'lungi-se lăsase pe pământ şi dinspre vii înce­puse să se revarşe mirosul dulce şi tare. Şi moldovanui tot cânta.

Îşi amintea, cum turci nù-1 -l&an să se roage în limba lui, cum îşi băfva joc de credinţa strămoşilor, cum tri­miteau după bir pe.curzii sălbatici, şi

, cum ei dădeau foc câmpurilor şi vii­lor, că fumul ascundea soarele şi pè lângă dramuri răsăreau" flori roşii de -sânge...- •"• i l . . - - r r r 'xrr-' Se ascunsese soarele dupS'Зѳайіігі, tăcerea tristă a serii se lăsase peste . câmpii, umbre-' negre—albăstrui se întinseră peste vii,, se întunecase ce-

. rul şi stele albe dè cristal. începuseră, să sclipească surâzând şi moldovanui încă tot cânta „doina" lui. :

îşi amintea toate durerile, toate chinurile de zece veacuri, toate 'gân? durile amare, toate supărările eeie mari... Aşa de lung era„doina'^cuci, nici moşnegii nu o ţineau minte tóa-

.tă, iar cei tineri nici atâta,-findca,cu fiecare generaţie necazuri noi se

, eau în vată. Şi nü prin. vorbe se cân­tă cântecul acesta, - ci prin suflet,

.fiindcă nu sunt şi nu găseşti •cuy.injte ca să poţi spune toate necazurile .de,, • mie de ani. N'are cuvinte, —, şi u v tându-se la cer şi cu mâna;la obraz.,

. se gândeşte la tote cestea moldova-

. nul şi plânge-geme fără sfârşit : •—Il-la-la... I-il-la-la... -

' ^ Şe aprorjie miezul nopţi,, luna vxb-^'t irS^eiTt^KirW^e^ey ІН reca«oà-. stere prin stele, se treziseră prin scor­buri, bufniţele, iar moldovaniil tot îţi plângea amarul

• — IMa-la... ï-il-la-la... El uitaăe toate de pe lume, uitase

; cu tot sufletul în trecut, în cântecul său trist.

r -Dracul de sub el obosise cu totul, nu mai avea puteri, scosese limba" ca ffn câine şi târâia coada pe pământ. Se oprise la o răscruce-şi întrebă.'

— Ai sfârşit ? V . - — E> nu/.» F a m isrăvit încJL

T^ie. dar cânţi de Ia атіака ei

euntem la miezul^ nopţii... DegrabU âfârşeşti ? . l s . . . • — Nu, nu, degrabă. N,'ar^ sfârşit.

Câtă-i viaţa, — amarul tot creşte şi In cântec se varsă... •

Açi se supără foc dracul. întinse la­bele; înapoi, îl apucă pe moldo van şirl aruncă cu toată puterea. Şi aşa 4§ tare l'a ; aruncat că moldovanului îi săriră toţi nasturii şi-i se rupseră toa­te cheutorile.

Şi singur" dracul o rups^ de fugă-. Şi àcpm, w • fiindcă a venit vorba, - ~ Га ocolit sparta pe moldovp.n : hu-i a dat dracul rămăşagul câştigat.

tată de ce, înça de atunci, cămaşa moldovanului e deschisă şi-i se vede peptul'gol.

' '. Din ruseşte de I. B,

T e a t r u l N a f ' O a l . — S'a pus in rtpt-tifie .Sanda" frumoasa dramă a lui Al-Floresru.

* * *

O p a r a J t o m l n ă . — Se fie ottgatiá pew.ru o inon'ше deosebită a lai Fausl ă% Gouno L cár* ţ'a şi pas în rfpetiţii cu Tf-nenrf У/йЬіеШ tn rolul lui Faust,

T .. S^éUmMkélfimiM»rlm.-Mèrésaiita

áramú a iui François de Curei „Teri» Inhumaine" s'a dus In repetiţie, pentru- a-ceastá stagiune, *.*

T a t r u l M i c ,Patfmt Roşie" M Mi­hail Sorbul se. va reprezenta fot 15 Februa­rie tn f tos t oierilor de bintţ tcere alt M S. R'gtna Alifia. ; LI axastă reprezentaţi* de gală vor «• sista fi Sjv?rani.

•' ' * * • ' T e a t r u l Ca rp i c a l M a r a . - 5 « repe-

petu „Soldatul de ciocolată* operetă di OscarStrtius dupäcomedta lui „Bernari

я£гаиі fi soldatul.* • • • m m In cursul tonei M mie, Compania Léo­

nard va lace щп tut neu in ţară; primeler* prezentat uni tor avea loc Ut Craiota.

CITIŢI Z I A R U L

ŞtHflt̂ orpopulare 1

irtfiMli й p«i р#ѵміігі -ifterltf şi 4lMtr#{luil.

Aboiamcattl« •• f u шпмі aa«al «I codé M W hi t iTi, 1 2 I W H miMKito

A apinrt şl se • № 4* « innre A L M A N A H U L

Zlaru la l „ U N I V M » N . M

«1 càiui cost cos a lei 12. La cererii* pria Mandat prştal se va a<Hhigá 4 LEI ptatfíi iwrio «i RECOMANDAT.

Orrll ia to«i chfO»c« ii ţid рат-UerHdeiiáre