LEUCEMIA - o Anemie Mai Severa Sau Cancer
1
28 Autores científico-técnicos y académicos se podrían escribir palabras como DICHARA- CHERO, HALLULLA y CARRETA. Faltan asi- mismo las grafías correspondientes a los grafe- mas complejos GU y QU, que intervienen en palabras como GUEDEJA y QUESO, por ejem- plo. 3. Como iniciales mayúsculas de una palabra que se escribe con minúsculas, las formas ma- yúsculas de ch y ll son Ch y Ll: Chamorro, Llo- veras. Las formas mayúsculas de gu y qu son, respectivamente, Gu y Qu: Guedeja, Queso. Cuando formen parte de una palabra toda ella escrita con mayúsculas, sus grafías, como se dice en el párrafo anterior, son CH y LL, así como GU y QU. Esta duplicidad gráfica (no tenida en cuenta por la Academia) era considerada anó- mala por Cuervo (1954, I, 941): «Hay también una anomalía insignificante en el uso de la ch y la ll, pues al paso que las dos partes de la letra van en mayúscula al escribir MUCHO, FALLO solo la primera va en dicha forma en casos como Chile, Llaguno». 4. Las formas mayúsculas de la i y la j no lle- van en caso alguno el punto suprascrito que tie- nen las grafías minúsculas de las mismas letras: I, J. La ñ debe mantener su virgulilla (Ñ), y la q, su rasguillo (Q). 5. El fonema intervocálico /r/ se escribe rr, y en mayúsculas, RR. Puesto que no existe en español la grafía rr- (inicial de palabra), tampoco pueden existir Rr- o RR-. 6. Aunque todos los alfabetos técnicos dispo- nen de la letra w, en caso de faltar podría formar- se con dos uves seguidas: vv; en mayúscula, VV. 7. Es grosero error confundir (especialmente en lo impreso) la o mayúscula (O) con el cero (0); este es siempre más estrecho que aquella. En la escritura mecanográfica, a menudo la O ocupa el lugar del 0, por falta de este en el teclado (de la misma manera que a veces la l ocupa el lugar del 1). 2. Generalidades. 1. El tema ortográfico del empleo de mayúsculas y minúsculas es el menos fijado en el idioma español. Existen, por parte de la Academia, unas normas a todas luces insuficientes y en algunos casos contradictorias, sobre todo si, al propio tiempo que se estudia lo legislado en la ORAE, se comprueba su aplicación en el DRAE: una y otro parecen redactados por entidades distintas y en muchos casos contra- puestas, a tal punto que lo que prescribe la ORAE no lo cumple el DRAE, o este tiene aplicaciones no previstas ni tratadas en aquella. A esta falta de coherencia se refieren prácticamente todos los ortógrafos actuales, cuando menos aquellos que han pretendido penetrar en los intersticios de las normas académicas y de sus aplicaciones; así, Moliner (1980, II, 370 ss.); Polo (1974, 187 ss.); Carnicer (1972, 209 ss.), Fernández Castillo (1969, 41 ss.). Carnicer (l. cit.) dice: «Las normas dictadas por la Academia para el uso de las ini- ciales mayúsculas [...] ni son siempre un prodigio de precisión ni resuelven todas las vacilaciones que suscita este aspecto de la ortografía. Reflejo de ello lo hallamos en el Diccionario de la propia Academia, donde palabras sujetas a la misma aplicación o de función equivalente se imprimen unas veces con inicial mayúscula y otras con minúscula». 2. Como norma general orientadora, debe tenerse en cuenta que, por lo que respecta al empleo de mayúsculas iniciales, el español se halla a medio camino entre la superabundancia del alemán, la abundancia del inglés y la esca- sez del francés. Usamos más mayúsculas que los franceses, pero menos que los ingleses y ale- manes. Cada lengua tiene sus características gráficas, y la de la mayúscula es una más. Nuestro idioma debe tender a la minusculiza- ción, la cual obedece a razones históricas difíci- les de justificar, pero que pueden observarse estudiando las grafías clásicas y las actuales. Como dice Carnicer (1972, 210), «Uno de los cambios más notables (y así ha ocurrido en inglés) es el de minusculizar la inicial del sustan- tivo, frante a lo que, por ejemplo, se advierte en dos ediciones que tengo a la vista, una de santa Teresa (1622) y otra de Francisco Fabro (1673), donde es muy frecuente el sustantivo con inicial mayúscula. Un siglo después, en el Diccionario de Autoridades de la Academia (1726) encon- tramos con mayúscula los nombres de profesión (civil, militar y religiosa), así como los gentili- cios. A mediados del siglo XIX (Gil y Carrasco, 1844), apenas hay nombres con mayúscula, salvo los propios. El proceso de minusculización se mantiene, con variantes personales, hasta nuestros días». Mayúsculas y minúsculas
description
despre boala
Transcript of LEUCEMIA - o Anemie Mai Severa Sau Cancer
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
Leucemia
o anemie mai severa sau
cancer?
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
Program Biologic Semnificativ Special al Naturii: LEUCEMIA De Dr. med. Ryke Geerd Hamer În Noua Medicină Germană, leucemia nu este considerată o "boală", ci mai degrabă faza de vindecare a unui conflict de auto-devalorizare care implică măduva osoasă, în care sunt produse celulele sanguine, cum ar fi eritrocitele (celulele rosii din sânge) și leucocitele (celule albe din sange). Fără îndoială, măduva osoasă poate fi distrusă de contaminări toxice, de exemplu radiații nucleare (cum am vazut la Cernobil, în 1986). După expunerea radioactivă, măduva osoasă produce cantități mari de celule sanguine “imature" roșii și albe, așa-numitii eritroblaști sau leucoblasti, care, după cum știm acum, joacă un rol vital în recons-trucția țesutului osos, inclusiv a maduvei osoase. În medicina convențională, acest proces este numit o "reactie leucemică".
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
Medicina standard etichetează acesti leuco-blasti ca celule maligne, chiar dacă acestia nu au capacitatea de a se diviza si a se multiplica ca celulele canceroase. Dimpo-trivă, după câteva zile, ei sunt defalcati în ficat și sunt eliminati rapid. Deoarece eritroblaștii "imaturi" sunt mai mari in dimensiune decât eritrocitele "normale", s-a presupus chiar că acestia ar putea bloca vasele de sange. Aceasta este o presupu-nere nefondată deoarece lumenul vaselor de sange se poate dilata de trei pană la patru ori in timpul fazei de vindecare vagotonică a leucemiei. Prin urmare, nu există nici un risc ca vasele de sange s-ar putea înfunda. Pe langa asta, nici un patolog nu a observat vreodată vase de sange infundate de eritro-blaști. Argumentul că nu există suficiente leucocite normale în fluxul de sânge în timpul fazei leucemice este, de asemenea, incorect, deoarece, indiferent de cât de multi leuco-
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
blasti "imaturi" se gasesc, pacientul are întot-deauna 5-10.000 de leucocite "normale", care sunt mai mult decât suficiente, având în vedere că sângele este diluat în timpul fazei de vindecare. În timpul vindecarii măduvei osoase după expunere radioactivă, canti-tatea de celule albe din sânge se regula-rizează (în funcție de gradul de deteriorare a măduvei osoase, numărul de leucoblasti poate crește la peste un milion). Acest tip de proces de vindecare leucemică nu este diferit de faza de reparare a măduvei osoase cauzată de un conflict biologic de auto-devalorizare (SDC). În timpul fazei de conflict activ, vedem o pierdere de tesut osos, inclusiv pierdere de măduvă osoasă în acea zonă. In mod absurd, pierderea de tesut osos sau osteoliza este interpretată de către patologi ca un cancer osos. Conflictele de auto-devalorizare sunt, proba-bil, cele mai frecvente conflicte biologice la om si animale deopotrivă. În cazul în care
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
activitatea conflictuală este intensă si durează o perioadă lungă de timp, persoana poate muri ca urmare a anemiei cauzate de pierderea de tesut osos și de măduva osoasă, deoarece aici sunt produse celulele rosii din sange. Odata cu soluționarea conflictului de auto-devalorizare, faza de vindecare leucemică implică creșterea semnificativă a leuco-blastilor, care sunt leucocite "imature" ce ajuta in procesul de reparare a osului. De asemenea, trebuie să luăm în considerare si faptul că - în paralel și proporțional cu umflarea osului aflat in vindecare - exista, de asemenea, umflare în zona asociată a creierului. Un edem mare pe creier poate provoca complicații grave, inclusiv pericolul unei come cerebrale, în cazul în care nu este acordată o îngrijire medicală corespun-zătoare. Simptomele tipice ale leucemiei sunt oboseala și febra. De asemenea, în prima
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
parte a fazei de vindecare, există putine eritrocite și leucocite per volum - dar numai în termeni de număr, din cauza dilatării vaselor de sânge (caracteristice pentru faza de vagotonie) și a diluarii sângelui cu ser sangvinic. În acelasi timp, pacientul simte deseori mari dureri din cauza întinderii periostului (pielea care acopera osul), in locul în care in perioada conflictului activ s-a produs osteoliza (găuri și lacunele), loc care este acum recalcificat. Dar atât oboseala cat si durerea servesc unui scop biologic, care este odihna, repausul de refacere. Din cauza intinderii periostului, care acoperă în mod normal bine strans osul, osul se poate rupe cu ușurință în această perioadă. Odihna, repausul scade semnificativ riscul de fractura. La copii, osteoliza osoasa (pierderea de țesut osos în timpul fazei de conflict activ) este, de obicei generalizată deoarece copiii fac deseori un conflict de auto-devalorizare generalizat daca, de exemplu, un copil suferă
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
un stres emoțional, cum ar fi: "Mami nu ma mai iubeste, tot ce face este sa il rasfete pe fratele meu mai mic ". Medicina standard nu este interesata de creierul unui pacient, nici de psihicul sau. Se poate cita aici Prof. Pediatru Niehammer: "În nicio imprejurare, copiii și, în special, sugarii, nu pot sa faca conflicte! " Medicii sunt orientati nebunește in directia reducerii în mod artificial a numărului de leucocite - un proces care apare in mod natural in timp ce osul se vindeca! Este de la sine înțeles că în acest timp psihicul, de asemenea, se vindecă - și la fel si zona creierului (maduva cerebrala), de unde este condus și controlat acest "Program biologic semnificativ special". Tipurile de leucemie sunt: Leucemia acuta indică un proces de vindecare leucemica pentru prima dată
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
Leucemia cronica presupune ca faza de vindecare este continuu întreruptă de recurențe scurte de conflict de auto-devalorizare, rezultând o faza de vindecare leucemica "cronică" Leucemia monocitica: Numar mare de mono-blasti "imaturi" Leucemia mieloica: Numar mare de mielo-blasti "imaturi" Leucemia limfatica: Numar mare de limfo-blasti "imaturi" Leucemiile monocitice, mieloice și limfatice pot apărea simultan în timpul fazei de leucemice; ele pot, de asemenea, alterna între o recadere si o vindecare. Leucemia limfoblastică este un tip de leucemie în care se găsesc limfoblasti atât în sângele periferic, cat și în măduva osoasă. Ei se numesc "limfo" deoarece se presupune că acestia sunt produsi în ganglionii limfatici. În trecut, leucemia la vârstnici și leucemia limfatica la copiii foarte mici au fost conside-
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
rate ca fiind total inofensive, acestea nu au fost considerate ca tipuri autentice de leucemie. Niciun pediatru nu ar fi efectuat o puncție a măduvei osoase, deoarece o re-analiza la trei luni dupa prima, de obicei, arăta că leucemia a disparut. Fapt este că fiecare caz de lumbago (dureri în partea inferioară a spatelui) este însoțit de o mica leucemie! Când devenim conștienți de toate acestea, ne dăm seama că nimeni, și în special nici un copil, nu ar mai trebui să moară de leucemie. De fapt, în Noua Medicina Germană vorbim de "marele noroc al leucemiei "- bazat pe înțelegerea faptului că leucemia este un semn pozitiv al faptului că conflictul de devalorizare conex s-a rezolvat și că simpto-mele sunt întotdeauna semnificative biologic. Administrarea de Chemo sau morfină în acest stadiu este nebunie pură. Aceasta contrazice în totalitate vindecarea biologica
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
naturala care are loc. Nebunia tratamentelor convenționale se află în faptul că atât chimioterapia cat si radiatiile distrug măduva osoasa tocmai cand ea se afla intr-un proces de recuperare! Adesea dauna tratamentului este atât de severa încât măduva osoasă nu are nici macar o șansă de a se recupera. Culmea acestei nebunii este așa-numitul "transplant de maduva osoasa": prima data măduva osoasă a pacientului este complet distrusa prin Chemo "terapie" și radiații, apoi maduva osoasa a unui donor (uneori si măduva osoasă proprie a pacientului, dintr-o faza de remisiune) este injectata în fluxul de sânge, cu speranța că celulele vor germina în precedenta – acum distrusa - maduva osoasa, ca ciupercile după ploaie. Până în prezent, nici un cercetător nu a mai fost în măsură să identifice sau să urmeze migrarea de celule de maduva osoasa donata către măduva osoasă a pacientului, unde se presupune că ele prospera. Cazul este exact opusul: Celulele donoare sunt
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
rapid defalcate și nu mai sunt detectabile. Numai acei pacienți reușesc să supraviețuiasca a căror măduva osoasă nu a fost complet distrusa în timpul Chimioterapiei si radiatiilor anterioare. Aceasta este singura șansă pentru a-i permite maduvei osoase sa se regenereze. Acum e de înțeles de ce niciun medic nu ar permite vreodată un astfel de "tratament" pe sine sau pe rudele sale. Dr. Winkler, Centrul de leucemie Münster, Germania: "După patru săptămâni de tratament chimio, celulele canceroase nu mai sunt detectabile la microscop. Cu toate acestea, trebuie să continuăm încă cinci luni de teroare " (Spiegel, 1991/47, p.336)...
Ajutor pentru a opri aceasta nebunie!
Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro - 2013
© Dr. med. Mag. theol. Ryke Geerd Hamer -------------------------------------------------- -------- Extras din: www.LearningGNM.com Tradus de Costea Paul George – www.terapieinarmonie.ro
