Metodele ortopedo-proteticeîn tratamentul complex alafecţiunilor parodontului

Planul lecţiei

1. Tratamentul leziunilor parodontului,caracteristica generală.

2. Metodele de tratament ortopedo-protetic:

a.şlefuirea selectivă.

b.intervenţii ortodontice.

c.şinarea dinţilor mobili.

d.protezarea imediată.

Tratamentul afecţiunilor parodontului este unul complex şi prevede măsuri

Terapeutice

Chirurgicale

Ortopedice

Combinate

Tratamentul complex alafecţiunilor parodontului prevede

depistarea factorului etiologic

determinarea mecanismului patogenetic

determinarea factorilor defavorizanţi la dezvoltarea afecţiunilor parodontului

Metodele ortopedice

şlefuirea selectivă

intervenţii ortodontice

şinarea dinţilor mobili

protezarea imediată

metode combinate

Sarcinile tratamentului ortopedic

1. repartizarea forţelor ocluzale proporţional asupra parodontului dinţilor restanţi.

2. reechilibrarea forţelor ocluzale de pe parodontul dinţilor afectaţi pe contul dinţilor cu parodontul sănătos.

3. restabilirea integrităţii arcadelor dentare prin lichidarea spaţiilor interdentare.

4. protecţia dinţilor de influenţa forţelor ocluzale orizontale care au un caracter traumatic.

5. restabilirea morfofuncţională a arcadelor dentare prin intermediul construcţiilor protetice.

Cerinţele către tratamentul ortopedic al afecţiunilor parodontului

1. să fie complex, să prezinte o corelare corectă, adecvată între tratamentul local şi cel general.

2. să fie individualizat în dependenţă de particularităţile tabloului clinic, starea organismului etc.

3. alegerea întemeiată a metodelor de tratament local şi general.

4. să respecte consecutivitatea utilizării diferitor metode şi mijloace ale tratamentului complex.

5. de efectuat cure repetate de tratament profilactic înperioada de remisie

6. efectuarea măsurilor de reabilitare.

7. dispanserizarea pacienţilor.

Şlefuirea selectivă prevede înlăturarea contactelor premature dento-dentare,menajând punctele şi suprafeţele de contact, menite să păstreze dimensiunea verticală de ocluzie în poziţia de intercuspidare maximă(PIM).

Principiul metodei de şlefuire selectivă este în funcţie de conceptul ocluzologic agreat de autor.

Scopul şlefuirii selective

1. echilibrarea ocluzală.

2. repartizarea presiunilor funcţionale pe totalitatea dinţilor sau pe un număr cât mai mare de dinţi.

3. crearea condiţiilor optime de funcţionare a sistemului stomatognat.

Diagnosticul contactelor ocluzalepremature

I. metode clinice1. lipsa concordanţei dintre

vârsta pacientului şi gradul abraziuniifizionomice.

2. prezenţa zonelor cu abraziune accentuată la nivelul unui dinte sau aunui grup de dinţi.

3. senzaţia de mobilitate la palparea dinţilor în ocluzia de intercuspidaremaximă.

4. prezenţa dinţilor migraţi.

II. metode paraclinice

1. ocludograma

2. hârtia de articulaţie.

3. studiul modelelor însimulatoare şi în afara lor.

Clasificarea contactelorpremature după Jankelson

grupa I – contactele premature localizate peversantele externe ale cuspizilor vestibulari apremolarilor şi molarilor inferiori.

grupa II – contactele premature localizate peversantele interne ale cuspizilor linguali a premolarilorşi molarilor inferiori.

grupa III – contactele premature localizate peversantele interne ale cuspizilor vestibulari apremolarilor şi molarilor inferiori.

Metoda Jankelsonde şlefuire selectivă

I. Principiul1. ocluzia “adevărată” este întotdeuna

anterioară RC.2. la triturarea alimentelor sunt folosite numai

mişcări verticale.3. mişcările de lateralitate se fac fără contacte

dento-dentare, ghidarea lor estedeterminată de forma şi consistenţa alimentelor.

4. contactele dento-dentare în mişcarea de lateralitate este considerat ca interferenţă (prematur).

Metoda Jankelsonde şlefuire selectivă

II. Tehnica:1. vizita I – şlefuirea contactelor premature

din grupa I.2. vizita II – controlul calităţii şlefuirii

contactelor premature din grupa I şi şlefuirea contactelor din grupa II.

3. vizita III – controlul calităţii şlefuirii contactelor premature din grupa II şi şlefuirea contactelor din grupa III.

4. vizita IV – controlul calităţii şlefuirii contactelor premature din grupele I-III.

Metoda Schuylerde şlefuire selectivă

I. Principiul(conceptul ocluziei funcţionale)

toţi indivizii prezintă un long centric, intercuspidarea maximă este anterioară poziţiei de relaţie centrică.

pe parcursul long centric-ului să nu existe contacte de interferenţe.

posibilitatea de glisare de la PIM sprepoziţiile respective.

glisarea mişcărilor de lateralitae poate fi în grup şi canină.

Metoda Schuylerde şlefuire selectivă

II. Tehnica (modificată de Kalamkarov)

diagnostica şi şlefuirea contactelor premature în RC.

diagnostica şi şlefuirea contactelor premature la mişcarea din RC spre PIM.

diagnostica şi şlefuirea contactelor premature din PIM în poziţia de ocluzie anterioară.

diagnostica şi şlefuirea contactelor premature din PIM în poziţia de ocluzie de lateralitate dreapta şi stânga.

diagnostica şi şlefuirea contactelor premature la nivelul caninilor.

Metoda Ramfordde şlefuire selectivă

I.Principiulse bazează pe afirmaţia că în afară de factorul

anatomic, ocluzia funcţională este interesată de factorul neuromuscular (conceptul miocentric).

Metoda Ramfordde şlefuire selectivă

II.Tehnica

Se realizează şlefuirea fosetelor ocluzale, pentru a debloca mişcările mandibulei cu contact dento-dentar. În rest se efectuează ca şi tehnica

după Jankelson.

Metoda Burlui de şlefuire selectivă

I. Principiulrezultă din criteriile conceptului ocluziei naturale, care

acceptă variantele echilibrate de natură

existenţa poin centric-ului şi a long centric-ului.

contacte dento-dentare de tip cuspid fosetă, cuspid ambrazură, marginea incisală suprafaţa palatinală.

ghidarea mişcărilor de lateralitate în grup sau canină.

Metoda Burlui de şlefuire selectivă

II.Tehnica1. I şedinţă – şlefuirea se efectuează în sens vestibulo-

oral şi vertical. Se şlefuiesc punctele premature care depăşesc dimensiunile normale cu scopul restabilirii curbelor de ocluzie.

2. II şedinţă – şlefuirea contactelor premature evidenţiate în ocluzia dinamică la mişcarea din RC în PIM.

3. III şedinţă – şlefuirea contactelor premature la mişcarea de lateralitate, iniţial se şlefuiesc contactele de pe partea nelucrătoare.

4. IV şedinţă – şlefuirea contactelor premature la mişcarea de protruzie, iniţial se şlefuiesc contactele din zona distală.

Tratamentul ortodontic

I. Scopul corectarea tulburărilor morfuncţionale cu lichidarea

ocluziei traumatice primare.

II.Indicaţiile către tratamentul ortodontic redresarea dinţilor migraţi.

lichidarea tremelor şi a diastemei.

majorarea DVO.

corecţia protruziei.

corectarea ocluziei inverse.

se efectuează în faza iniţială a afecţiunilor parodontului, după lichidarea proceselor inflamatorii.

Imobilizarea dinţilor

I.Scopulde a obţine un complex rigid, capabil să asigure funcţia şi distribuirea proporţională a presiunilor ocluzale, anulând forţele cu direcţie oblică, care au o influienţă negativă.

II.Indicaţii către imobilizarea dinţilorÎn fazele incipiente – pentru a asigura înlăturarea suprasolicitării funcţionale.

În fazele avansate – pentru a curma (întrerupe) cerculvicios.

Protezarea imediată

Scopul

a evita suprasolicitarea dinţilor restanţi, restabilirea echilibrului morfofuncţional, fizionomic şi fonetic.

Importanţa metodelor ortopedice este determinată de faptul că ele permit:

lichidarea factorilor traumatici.

lichidarea mobilităţii patologice a dinţilor.

normalizarea relaţiilor de ocluzie.

lichidarea ocluziei traumatice.

repartizarea uniformă a forţelor ocluzale.

refacerea unităţii arcadelor dentare.

integritatea arcadelor dentare nu poate fi obţinută prin metode terapeutice şi chirurgicale.

Metodele ortopedice contribuie la:

lichidarea procesului inflamator.

normalizarea circulaţiei sangvine.

îmbunătăţirea troficii ţesuturilor parodontului.