Lectia 1 (inregistrarea luminii)

32
PROCESUL INREGISTRARII LUMINII Intelegerea relatiei dintre lumina si mediul de inregistrare Definirea fotografiei

Transcript of Lectia 1 (inregistrarea luminii)

PROCESUL INREGISTRARII LUMINII

Intelegerea relatiei dintre lumina si mediul de inregistrareDefinirea fotografiei

Afirmarea identităţii

Etapa dezvoltării tehnice, influentata de descoperirile stiintifice- fizica: bazele opticii, sistemul oglinda reflex, crearea lentilelor etc- chimie: materalele fotosensibile, distinctia intre caldura, aer si

lumina, materialele folosite ca suport pentru emulsii- matematica/electronica/informatica

Etapa dezvoltării conţinutului, a afirmarii ca arta- organizarea continutului prin intermediul compozitiei- descoperirea si exploatarea a noi mijloace de expresie- extinderea ariei de preocupari prin abordarea de noi teme

DEFINIŢIE

Fotografie = a desena cu lumina

fotografie din fr. photographie

photographie din gr. photos = lumina 

graphos = a desena/a scrie

FOTOGRAFIE

Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu

ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră

obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ

pe care a fost imprimată

Camera obscura ( camera intunecata)

• O cutie/camera de culoare neagra cu o gaura in unul din pereti; prin calcularea dimensiunii deschiderii aceasta poate proiecta pe peretele opus imaginea rasturnata a scenei vizate.

• Primele observatii asupra formarii imaginilor printr-o mica deschidere din peretele unei camere intunecate apartin filozofului Mo Ti (470-391 I.C.).

• Camera obscura s-a transformat intr-o cutie mobila care putea fi remontata pentru a fi folosita la observarea scenelor sau desenarea schitelor. Ulterior (1570) pentru a se inbunatati calitatea imaginii proiectate aceasta a fost dotata cu lentile si oglinzi de tip prisma (1807) devenind camera lucida.

• Camera obscura/lucida a fost folosita atat de artsti cat si de oameni de stiinta pentru observarea eclipselor.

Fotograma 1790

Prima metoda de copiere a unei imagini vizibile pe un suport chimic cu ajutorul lumininii.

Procedeul consta in expunerea la lumina a unei suprafete (hartie, piele, ceramica) tratate cu nitrat de argint peste care se suprapune un obiect. In urma expunerii diferentiate a zonelor, pe suportul chimic se inregistra forma acestuia. Cu ajutorul acestei metode puteau fi copiate si picturi pe sticla datorita gradelor diferite de transparenta a suprafelor. Imaginea creata putea fi ulterior pastrata intr-o camera intunecata.

Heliograful 1822

Cunoscut astazi ca litografie, a fost primul procedeu de fixare a unei imagini pe un suport; folosind un fel de lac negru care, expus razelui soarelui un timp indelungat, se intarea, partile neexpuse fiind indepartate cu ulei de levantica si benzina. Suportul de hartie, calcar, sticla, zinc si mai tarziu metal, astfel obtinut purta imaginea obtinuta prin efectul soarelui-helios.

In 1826, Niepce, folosind ca suport o placa din aplaca introdusa intr-o camera obscura, obtine prima fotografie, o vedere din curtea casei sale. Durata expunerii a fost de 8 ore, situatie in care soarele a luminat de-a lungul traseului, ambele parti ale cladirilor fotografiate.

In 1826, Niepce obtine primul portret printr-o expunere de 3 ore, pe care il multiplica prin procedeul litografiei in doua exemplare

Prima fotografie 1826

Portretul Cardinalului d’Amboise 1827

Daguerotipul

Reinoieste procedeul de fixare al imaginii fiind prima fotografie comercializata si cunoscuta pentru detalii si fidelitatea reproducerii. Folosind experienta heliografului dar folosind placi de cupru acoperite cu iodura de argint, se putea, ca urmare a reactiei intre metal si iodura, forma o imagine pozitiva, expusa apoi la soare si developata cu vapori din mercur incins. Mercurul se amesteca cu argintul expus formand un amalgam tare,restul fiind spalat cu o solutie pe baza de sare. Durata expunerii se scurteaza la mai putin de 1 ora si duce la “crearea” primei fotografii comerciale. Sunt ilustrate atat zone faimoase de pe glob cat si portrete in studio.

Daguerotipul

Calotypul (calos-frumos, typos-impresie)

Apare la 2 saptamani dupa daguerotipes si aduce pentru prima data conceptele de imagine negativa si imagine pozitiva.

Reluand experimentele ce au la baza fotograma, acum hartia acoperita cu nitrat de argint se expune la razele soarelui si se fixeaza cu iodura de potasiu creand o imagine negativa sau “latenta” care suprapusa peste o a doua hartie tratata la fel va forma imaginea pozitiva.

Prin cresterea sensibilitatii materialului sensibil acesta scurteaza durata expunerii la 1 min.

Pentru ca transferul de informatie avea ca suport negativ hartia copiile pozitive nu erau clare precum rezultatul daguerotipului.

Ministers who formed Free Church of Scotland in 1843

Procedeul umed cu colodiu

Folosind colodiu (utilizat initial in chirurgie) pentru a acoperi placile fotografice din sticla, inmuiate apoi in nitrat de argint, acestea trebuiau expuse in stare umeda si developate imediat.

Reprezinta o faza importanta in dezvoltarea fotografiei prin calitatea obtinuta, durata de pana la 20 ori mai scurta a expunerii si producerea imaginilor negative pe suport transparent care puteau fi manipulate ulterior in industria graficii artistice prin lipiri si suprapuneri.

Placile umede nu aveau o sensibilitate foarte ridicata si de aceea erau greu de folosit pentru fotografierea unor grupuri. De asemenea sensibilitatea lor limitata fata de nuantele de albastru si ultraviolet facea ca la fotografia de peisaj sa nu fie redate in mod natural toate tonurile.

Primele copii pozitive au fost facute dupa metoda calotypului iar ulterior s-a creat hartia acoperita cu albumen, care era impresionabila direct, fara a fi developata.

Placi umede (colodiu) 1851

Procedeul placilor uscate cu gelatina

Apar ca urmare incercarilor de a scapa de dependenta camerei intunecate si a riscului de uscare prematura a placilor.

Descoperirea gelatinei, cu proprietati foarte bune de emulgator pentru substantele chimice, flexibilitate la umezeala si rezistenta fizica mare a dat posibilitatea manufacturarii placilor in serie, prin intermediul masinilor, si scoaterea procesului din zona ”meseriasilor”.

Marcheaza inceputul erei fotografiei moderne fiind de cca 60 ori mai sensibile decat colodiul. Aparatul ajunge la dimensiuni portabile, nu mai are nevoie de trepied si poate inregistrarea instantanee.

Placi uscate (gelatina) 1871

Filmul fotografic

In locul placilor de sticla, in aparatele portabile a fost introdusa o rola pe care era incarcat un material flexibil care s-a schimbat in timp de la hartie, nitroceluloza, acetat de celuloza la poliester.

Sarurile de argint suspendate in gelatina alaturi de alte componente chimice, impuneau caracteristicile acestora in functie de viteza de expunere, sensibilitatea spectrala, contrast, rezolutie, granulatie etc

Procesul de impresionare a filmului consta in reactia chimica provocata de lumina sarurilor de argint din stratul de gelatina, care apoi sunt conservate sub forma unei imagini latente. Dupa developare acestea formeaza imaginea negativa, argentica, folosita la obtinerea copiei pozitive.

Fotografia color 1861

Prima fotografie color a fost obtinuta prin suprapunerea a trei cadre separate ale aceluiasi subiect, folosind trei filtrele de culoare albastru, verde si rosu. Astfel fiecare cadru a preluat tonurile corespunzatoare spectrului permis de filtru sa expuna emulsia.

Dupa developare au fost suprapuse cu ajutorul proiectiei, folosind aceleasi filtre de culoare, rezultand o imagine color.

Prima fotografie color

Trei cadre proiectate prin trei filtre de culoare

Sistemul Autochome 1903

Obtinerea fotografiei color prin recompunerea cadrului din puncte corespunzatoare culorilor verde, albastru si rosu, inregistrate pe emulsie alb negru.

Specificul consta in adaugarea unui ecran formatdin granule acoprite in cele trei culori care formau un filtru ce interpreta fotografia la trecerea luminii, expunand corespunzator o emulsie pancromatic.

Prin prelucrare se creaza o copie pozitiva ca si in cazul diapozitivelor, astfel ca la vederea ei prin transparenta filtrului care a ramas in aceiasi pozitie se creeze efectul color.

Senzatia de culoareapare la vederea generala a fotografei datorita predominantei anumitor culori in anumite zone ca in cazul picturilor apartinand pointilismului.

Pictura apartinand stilului Pointilism

Autochrome 1908

Filmul color multistrat

In structura filmului se gasesc trei straturi de emulsie acoperite de cate un filtru de culoare. Fiecare strat are in componenta sa doua “etaje” de sensibilitate, formate din granule mari, mai sensibile, si mici, mai putin sensibile.

Prin expunere, fiecare strat reactioneaza la culoarea desemnata de filtru, formand astfel trei imagini separate, suprapuse, care prin transparenta compun imaginea color.

Datorita suprapunerii imaginilor formate in etaje diferite de emulsie, rezolutia si luminozitatea acestuia este mult mai buna decat in cazul procedeului autochrome.

alb negru / un strat color / trei straturi

Fotografie color, film multistrat 1936

Senzorul digital

Folosind acelasi principiu, al filmului cromatic, moleculele substantelor fotosensibile au fost inlocuite cu milioane de sensori, numiti pixeli. Acestia inregistreaza intensitatea luminii si o transforma in semnale electrice convertite ulterior in numere digitale care sunt stocate in memorie.

Pentru a face posibila diferentierea culorii luminii receptate de pixeli senzorii pot fi acoperiti cu doua tipuri de filtre de culoare:

Filtrele laterale, asezate intr-o ordine prestabilita pe senzori (rosu, verde sau albastru), lasa fiecarui pixel posibilitatea de a inregistra numai culoarea respectiva. Prin interpolare, proces realizat de catre microprocesor, se apeleaza la informatiile pixeliror vecini, care prin proportie ofera baza de calcul a culorii in acel punct.

Filtrele verticale sunt suprapuse peste senzor, dand posibilitatea fiecarui pixel sa inregistreze separat fiecare din cele trei culori.

Filtre laterale de culoare (Bayer)

Filtre verticale de culoare (Foveon)

Evolutia fotografiei / Definirea ca arta

Fotografia a oferit la inceput un procedeu tehnic de transferare a unei imaginii “reale” pe un suport bidimensional. Aceasta metoda de “copiere” a creat iluzia dependentei fata de realitatea inconjuratoare. Fotograful era considerat un observator neutru, un operator al unei masini pe care o manuia in scopul preluarii unei imagini cat mai clare si reprezentative pentru subiect.

Ulterior fotografia a depasit functia de copiere oferind o noua modalitate de expresie artistica. Acest lucru subordoneaza procesul tehnic conceptului ilustrat uneori de un continut ce nu mai are legatura cu realitatea.

Fotografia devine o combinatie intre procedeul tehnic, subiect si viziunea fotografului.

Evolutia imaginii fotografice

Interventii, combinatii, suprapuneri

Naturalistii

Pictorialistii

Secesionistii

Realistii

Documentaristii

F64 / fotografia directa

Fotografia de strada

Postmodernistii

Imaginile digitale

THE TWO WAYS OF LIFE 1857

PHOTO BY: OSCAR GUSTAV REJLANDER