ARARATFond

at în 1924 (serie nouå)Periodic

al Uniunii

Armenilo

r

dinRomânia

Anul XIXnr. 23-24 (404-405)�1-31 decembrie 2008

UUnniiuunneeaa AArrmmeenniilloorr ddiinn RRoomm`̀nniiaa,, EEddiittuurraa,, TTiippooggrraaffiiaa ==ii RReeddaacc\\iiaa

AARRAARRAATTvv[[ uurreeaazz[[ SS[[rrbb[[ttoorrii FFeerriicciittee ==ii

LLAA MMUULL||II AANNII!!

??yyuummaanniiyy HHaaooyy]] MMiiyyuuttooyyuunn;; &&

AARRAARRAATT--ii ,,mmppaaccrraaggaazzmm;; iirr ;;nntteerr]]yykknneerryyuunn ggmmaakkttee

>>NNYYRRHHAAVVYYRR NNYYRR DDAARRII

EEVV SSYYUURRPP ||NNYYUUNNXX

��

22 Actualitate 23-24/2008 ARARAT

Bilunar alUniunii Armenilor din Româniawww.araratonline.com

Redactor ºef : Mihai STEPAN-CAZAZIANRedactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fabian ANTONFotoreporter : Mihai GHEORGHIUColaboratori : Carmen DROPOL (Constanþa)Corespondenþi din strãinãtate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York), Haig CHIBA-RIAN (Los Angeles), Anton Lanis ªAHAZIZIAN (Toronto), Giuseppe MUNARINI (Padova)

Difuzare : Drtad BARTUMIANTehnoredactare : Mihai HÃÞULESCUPaginã web : Constantin DEOCLEÞIAN (Keean Media srl)e-mail : zz ii aa rr.. aa rr aa rr aa tt @@ ggmmaa ii ll .. cc oomm

ADRESA REDACÞIEI: Str. Armeneascã 13, Bucureºti – 2Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

Tiparul executat la ARARAT s.r.l. ; I.S.S.N. 1220-9678

ARARAT

Potrivit art. 206 Cod penal, responsabilitatea juridicã pentru conþinutularticolului aparþine autorului. În cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi

citate, responsabilitatea juridicã le revine acestora. Redacþia nu împãrtãºeºte în mod obligatoriu punctele de vedere

exprimate în articolele semnate de colaboratori.

Redac\ia Ararat v[ aduce la cuno=tin\[ c[ pentru anul 2009abonamentul este de 10 RON / an.

Plata se poate face la redac\ie, la sediul UAR sau prin mandat po=tal pe numele

NATALIA GHEORGHIU, Bd. Carol I, Nr. 43, Sector 2, Bucure=ti – Rom`nia

Aproape 200 deintelectuali şi aca -demicieni turci auprezentat scuze pen -tru purificarea et -nică a armenilor întimpul Primului Răz -boi Mondial, un su -biect încă tabu înTurcia, scrie „TheIndependent“.

„Conştiinţa meanu acceptă negareamarii catastrofe lacare au fost supuşiarmenii otomani în1915“, se men ţio nea -

ză în comunicatul pregătit de grupul de intelectuali turci. „Respingaceastă nedreptate şi înţeleg sentimentele şi durerea fraţilor mei armeni.Le cer scuze“, adaugă textul.

Naţionaliştii turci au reacţionat violent la publicarea documentului,pe care îl consideră un act de trădare naţională. Liderul partidului na ţio -nalist, care ocupă 70 de locuri în parlament, a descris iniţiativa ca pe unexemplu „al dimensiunilor îngrijorătoare pe care s-a răspîndit degenerarea“.

Publicarea documentului coincide cu o perioadă de apropiere di plo -matică între Turcia şi Armenia, a căror graniţă este închisă de la războiuldin Nagorno-Karabagh, în 1993. Preşedintele Abdullah Gül a devenit, înseptembrie, primul lider turc care a vizitat Armenia, iar cele două ţări aupurtat discuţii pentru restabilirea relaţiilor diplomatice.

Pe de altă parte, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a contestatscuzele emise de mai mulţi intelectuali turci populaţiei armene pentrugenocidul făcut de forţele Imperiului Otoman în timpul primului războimondial, avertizînd că acestea ar putea încetini eforturile sale de arestabili relaţiile cu Armenia, scrie „The Guardian“.

Scuzele, prezentate de intelectualii turci sub forma unei petiţii, auprovocat proteste din partea naţionaliştilor de extremă dreapta, iar Er -dogan a spus că Turcia nu are niciun motiv pentru care să îşi ceară scuze.„Nici eu nu accept sau susţin această campanie. Nu am comis nicio crimă,prin urmare nu avem de ce să ne cerem scuze“, a spus primul ministrulTurciei. „Nicio ţară nu va beneficia din această acţiune, ci doar va creaprobleme şi va anula paşii care au fost luaţi spre reabilitarea relaţiilor“.

Peste 11.000 de oameni au semnat petiţia, la două zile după ce apelula fost lansat. Printre semnatari se regăsesc academicieni, scriitori şijurnalişti. Unul dintre organizatori, Cengiz Aktar, profesor de studiieuropene la universitatea Bachesehir din Istanbul, a spus că „din acestmoment, oricine vorbeşte despre problema armenă va trebui să ia înconsiderare această expresie a conştiinţei“.

Scuzele nu menţionează cuvîntul genocid, însă recunoasc faptul căarmenii au fost victimele „unei mari catastofe“ în 1915 şi critică negareaauto rităţilor turce. Guvernul armean susţine că aproape 1.5 milioane dear meni au murit în timpul expulzărilor ordonate de guvernul ImperiuluiOtoman.

Intelectualii turci cerscuze armenilor

Ne-a părăsit Iulia Trancu-Iaşi.

Născută 21 mai 1923 la Iaşi, ca fiică a ingi ne -rului şi traducătorului ieşean Ioan Cassanovschi,Iulia Trancu-Iaşi provenea dintr-o veche familie no -biliară poloneză, Cassanovschi, refugiată în Mol do -va odată cu prima împărţire a Poloniei de către ruşi.

Studiile primare le-a făcut la Pensionul Francezdin Iaşi (pînă în 1937) şi la Pensionul „EcaterinaUrziceanu“ din Craiova (între 1937 – 1942) dîndu-şiapoi bacalaureatul la Iaşi (1942). Au urmat studiisuperioare de Medicină şi Litere-Filosofie la Iaşi(între 1942 - 1943) şi de istorie şi franceză laUniversitatea Bucureşti (începînd din 1943).

Profesoară de istorie la Liceul „Regina Maria“şi la Notre Dame de Sion Bucureşti, activează apoiîn cercetare la Biblioteca Universitară Bucureşti şica bibliograf, documentarist şi cercetător antro -polog istoric la Institutul de Antropologie Bucureşticondus de Francisc Rainer.

Căsătorită în 1953 cu avocatul şi muzicologulEugen Trancu-Iaşi, fiul primului ministru al Muncii,Grigore Trancu-Iaşi, devine pentru acesta, de-alungul anilor, sprijin constant.

Mai multe despre personlitatea Doamnei IuliaTrancu-Iaşi puteţi citi în numărul nostru viitor.

Foto Alina Prod[nescu(http://alinapro.wordpress.com)

La sediul Uniunii Scriitorilor din Rom`nia a avut loc, vineri 12 decembrie, o sear[ dedicat[ scriitoruluiamerican de origine armean[ William Saroyan cu ocazia centenarului na=terii. Vom reveni cu am[nunte ]nnum[rul viitor.

La clubul U.A.R. au putut fi vizionate, dumi nic[14 decem brie, scurt metrajele „Na=terea“, „Alogic 11…“=i „Iubire de-o noapte…“, ]n regia lui Florin Kevorkian.

Filme au fost prezentate în festivalurile na\io -nale de la Sibiu, Bucure=ti, Sinaia =i interna\ionalede la Erevan, Ierusalim, Salonic =i Los Angeles. Vineri, 19 decembrie, a

avut loc ]n Aula AcademieiRom`ne o sear[ dedicat[ cen -tenarului VICTOR AMBAR -|UMIAN. Au luat cuv]ntulAcad. Ionel Haiduc, Pre=e -dintele Academiei Rom`ne;Dl. Varujan Vosganian, Pre=e -dintele U.A.R., Dl. Ye ghisheSargsyan, Ambasa do rul Re -pu blicii Armenia; Prof. Iero -nim Mih[il[ cu lucrarea „Vic -tor Ambar\umian, astro nomde prim[ m[rime al se coluluiXX“ =i Dr. Magda Sta vinschicu lucrarea „Victor Ambar \u -mian ]n Rom`nia“.Aceast[ sear[ a avut loc

sub auspiciile Academiei Ro -m`ne – sec\ia de =tiin\e ma -tematice, Ambasadei Repu -blicii Armenia ]n Rom`nia, aUniunii Armenilor din Ro m` -nia =i a Reprezentan\eiUNESCO ]n Rom`nia.Vom reveni cu am[nunte

]n num[rul viitor.

CENTENAR VICTOR

AMBAR|UMIAN }NAULA ACADEMIEI

ROM~NE

Cengiz Aktar

Vizion[ri de filme la Clubul UAR

C[treOrganiza\ia Raffi

Consiliul Parohial al Bisericii Armene din Bucure=timul\ume=te prin prezenta Organiza\iei Raffi, ]n numeletuturor celor ce au nevoie de sprijin =i ajutor din cadrulcomunit[\ii noastre pentru generoasa dona\ie de 2.500$trimis[ ]n acest an cu ocazia s[rb[torilor de Cr[ciun.Mul\umim pe aceast[ cale =i ]n numele Comunit[\ii

din Constan\a pentru dona\ia primit[ de 1.500$.Suma de 2.500$ a fost ]mp[r\it[ ]n mod egal celor

21 de enoria=i cu nevoi materiale.}n numele Consiliului Parohial al Bisericii Armene

=i enoria=ilor s[i, v[ mul\umim pentru sprijinul oferit =icu ocazia Sfintelor S[rb[tori =i a Anului Nou v[ dorimun Nou An Bun =i Cr[ciun Fericit cu pace =i bun[stare.

Dumnezeu s[ v[ Binecuv]nteze!La Mul\i ani!

Consiliul Parohial Bucure=ti

33ARARAT 23-24/2008 Actualitate

Profesor Andrei Pippidi:Se împlinesc 35 de ani de la moartea lui

Siruni şi abia acum apare cartea pe care oaşteptam de atîta vreme: inventarul manus -criselor învăţatului armean, păstrat din 1974la Arhivele Statului. Publicarea acestui vo -lum va înlesni consultarea celor două fon -duri de arhivă formate din acea donaţie, dar,totodată, va permite aprecierea personali -tăţii lui H. Dj. Siruni la adevăratele saledimensiuni. Căci, spre sfîrşitul vieţii, bă -trînul domn din strada Vaselor, nesocotit deoficialitatea academică, intrase în legendăpentru comunitatea în mijlocul căreia trăiaşi pentru tinerii care-şi începeau atunci stu -diile. În acelaşi timp, de altfel, el con tinua,prin relaţiile peste hotare, de la Lisa bona laBeirut, să fie o prezenţă interna ţio nală.

Paginile lui Vartan Arachelian prin carese deschide cartea evocă biografia lui Si -runi. Născut în 1890 la Adabazar, în Turcialui Abdul Hamid, el, ca student, s-a alăturatpartidului naţionalist armean „Daşnak” şi afost silit, după un an de închisoare, să tră -iască ascuns în vremea persecuţiilor din1914-1918. S-a refugiat în 1922 în Ro -mânia, unde N. Iorga l-a luat sub protecţiasa, îndrumîndu-l către studiile istorice şiînsărcinîndu-l cu cursurile de limbi orien -tale (turcă şi armeană) de pe lîngă Institutulsud-est european care fusese creat în ajunulrăzboiului. A lucrat la Arhive şi a publicatrevista „Ani“ pînă cînd, în 1944, a fostdeportat în URSS: exilul acolo a durat undeceniu. Reluîndu-şi activitatea de biblio -tecar şi arhivist la Bucureşti, n-a contenit,în ultimii săi ani, să cerceteze neobositistoria popoarelor armean şi român.

O bibliografie a fost alcătuită de Clau -diu V. Turcitu. Lipseşte monografia N. Iorga,în limba armeană, tipărită la Beirut în 1972.Articolul Evenimentele din Balcani din1732-1740 după documentele din arhivaMekhitariştilor, încă inedit, va apărea înRevue des Etudes Sud-Est Européennes dupăce-l voi termina de tradus în limba franceză.Între numeroasele lucrări inedite sînt derelevat manualul de turcă şi manualele dearmeană clasică şi modernă. De asemenea,a rămas nepublicată culegerea de docu men tedin arhiva lui Manuk-bei, întocmită în co -laborare cu Ion Ionaşcu; cu privire la Ma -nuk, Siruni a reluat adeseori subiectul aşaîncît există diverse versiuni şi fragmente pecare doar o muncă răbdătoare şi devotată le-ar putea reuni în forma definitivă a unei bio -grafii. O carte despre Iacob Melik, arhitectbucureştean şi revoluţionar în 1848, n-a fostîncheiată deşi au rămas 200 de pagini (înlimba armeană). La fel, un manuscris dac ti lo -grafiat (373 pag.), în limba română, conţinestudiul Încercările de eliberare a Armeniei

şi rolul poporului rus (pe marginea unuidocument găsit la Botoşani). E vorba de pro -iectul arhiepiscopului de Chişinău NersesAştaragheţi (1770-1851), fostul arhiepiscopde Tbilisi din timpul războaielor ruso-per -san (1826-1828) şi ruso-turc (1828-1829).Alt manuscris în limba română, dactilo gra -fiat (560 pag., 2 vol.), se intitulează O mişcarede redeşteptare naţională şi culturală însînul armenilor din Moldova, 1840-1859.Sute de dosare stau mărturie despre varie -tatea subiectelor care l-au interesat pe isto -ric, căruia nici un aspect al vieţii armeneştinu i-a fost străin. Astfel, ar trebui să atragăatenţia însemnările despre şcolile din Mol -dova în secolul XIX, despre tipografii şicărţi armeneşti din aceeaşi vreme sau despretinerii armeni din Moldova care au studiatatunci în străinătate. Unul dintre docu men -tele aflate în această arhivă este diploma dedoctor în filosofie căpătată în 1831 la Hei -delberg de fiul lui Manuk.

Se vede că Siruni a revenit de multe orila studiile sale din tinereţe, din Turcia, pecare le găsim evocate în diferite însemnăriîn limba armeană. Ele se referă la mişcareade opoziţie din anii 1889-1907, la organiza -ţiile armeneşti şi la revoluţia Junilor Turci.Titlul memoriilor ar fi urmat să fie Plîns şisurîs. Cincizeci de ani încredinţaţi vîntului.Autor al unei opere poetice originale, la carese adaugă traduceri în versuri, Siruni a lăsatîn manuscris şi trei drame cu subiect istoric.

Numeroase documente privesc viaţaarmenilor din Moldova şi Ţara Romîneascăîn secolul XIX. Actul de fundaţie emis în1911, cu prilejul începerii lucrărilor de con -strucţie la biserica armeană din Bucureşti,care a înlocuit-o pe cea veche, refăcută în1781 şi 1897, se găseşte, în original şi chiarîn conceptul scris în armeneşte, tot în arhivalui Siruni, care fusese secretar al consiliuluieparhial, situaţie în care a avut divergenţecu episcopul Husik. Corespondenţa, cîtă s-a păstrat, dovedeşte că o remarcabilă reţeade solidaritate s-a menţinut în jurul luiH.Dj.Siruni, asigurîndu-i primirea cărţilorde la Brill sau a volumelor din Revue desétudes arméniennes şi schimbînd informaţii.

Cartea de faţă este hărăzită a fi uninstrument de lucru, de folosit doar din cîndîn cînd. Cine însă o va citi atent, o paginădupă alta, va cîştiga cunoaşterea unei figuride mare distincţie, care inspiră respect pen -tru toate calităţile sale publice şi private, unsavant, un om de caracter, credincios fami -liei şi prietenilor care i-au răspuns cu ostatornică afecţiune. [...]

Am o amintire personal[ pe care fire=tem[ sfiam s[ o public al[turi de comentariulacademic al lucr[rii care ne este oferit[. }n1971 cu ocazia centenarului Iorga am venits[-l vizitez pe Siruni pe strada Vaselor =i cuaceast[ ocazie ]l conduceam pe unul dinverii mei din Italia, pe care ]l interesa atunciarhitectura armean[. Adineaori am avut sur -priza s[ ]l v[d fotografiat ]ntre imaginile cares-au perindat ]n fa\a dumneavoastr[ =i ]nindice i-am g[sit numele tot a=a, ]ntre c[r\ilede vizit[ ale oaspe\ilor care se perindau ]ncasa b[tr]neasc[ ai c[rei oaspe\i eram atunci.Nu mi se stinge din auz ecoul cuvintelorstrigate atunci de cineva pe sc[ri c[tre biroul

spre care ne c[\[ram ]n v]rful casei, unde nea=tepta gazda. V[ m[rturisesc c[ spectacolulacelei chilii ]n care b[tr]nul continua cu otenacitate admirabil[ s[ lucreze, spectacolulrafturilor ]nc[rcate de registre =i dosare des -pre care el spunea ]ntinz]nd m]na cu m]n -drie Aici e istoria armenilor din Rom`nia,aici e istoria armenilor din Europa! , ]norice caz, mari teme de care el nu se ]nfri -co=ase =i se apropiase de ele st[ruitor. Toateacestea pentru cineva care, ca mine, abiaavea 25 de ani, erau o lec\ie =i aceast[ lec\iemi-a revenit ]n minte r[sfoind cartea pe careo avem ast[zi ]naintea noastr[.”

Profesor Nicolae +erban Tana=oca:…Vreau s[ aduc un omagiu cu acest

prilej marelui savant Siruni, pe care l-amcunoscut, mai exact i-am fost prezentat ]ntr-un context ce merit[ s[-l evoc pentru c[ \ine=i de biografia lui. Ie=ise din pu=c[rie VictorPapacostea, care era na=ul meu, m[ bote -zase =i care avea leg[turi str]nse de familiecu familia noastr[ =i care a fost o per so -nalitate politic[, nu numai ca istoric, f[cuseparte din guverne politice, S[n[tescu =i R[ -descu. A fost creatorul Institutului de Studii=i Cercet[ri Balcanice din Bucure=ti, pelinia lui Iorga… El avea str]nse leg[turi cuSiruni, =i ]i intrase ]n cap ca eu s[ ma re -profilez pe orientalistic[, s[ m[ fac orien -talist, =i mi-a spus, trebui s[-l cuno=ti peSiruni… L-am cunoscut la el acas[, am statde vorb[ =i am amintirea acestei venerabilefigure, parc[ ]l v[d cum st[tea ]n fotoliu…La Institutul Balcanic, citesc ]n prefa\adomnului Vartan Arachelian c[ exist[ undo cument pe care nu l-am g[sit sau poatenu l-am identificat, Victor Papacostea ]linvitase pe Siruni s[ fac[ parte din Consiliulcelor =ase membri consultativi pe l]ng[ cei=apte membri permanen\i. }i invitase pe Si -runi s[ conduc[ sec\ia de armean[, de turc[osman[ =i studii orientale. ‚…ƒ Via\a luiSiruni a ]nceput ]n Turcia, unde de altfel a]nceput =i via\a alor mei. Tat[l meu s-a n[s -cut =i el supus Otoman, dar ca arom`n nu caarmean, dar am avut puternice leg[turi defamilie, ]ncuscriri cu armeni, unele din ve -ri=oarele mele s]nt pe jum[tate armence. Deasemenea atmosfera de acolo o cuno=teamdin pove=ti, situa\ia ]n timpul Junilor Turci,atmosfera arom]nilor care s-au contaminatde ideea =i iluzia c[ va fi libertate pentruminorit[\i, f[cuser[ =i un Congres. Cred c[=i t]n[rul Siruni a fost ]nfl[c[rat =i a aderatla programul Junilor Turci, pentru ca dup[aceea =ovinismul turcesc s[ biruie fantastic=i s[ se ]nt]mple ceea ce s-a ]nt]mplat, ne -norociri. Siruni era o figur[ de roman =i prinatitudinea sa insolit[, f[r[ ]ndoial[ aici s]ntlucruri care vor trebui cercetate ]n arhivelesovietice, el a avut o curba a vie\ii lui foarteinteresant[. La ]nceput, pe timpul Revo lu -\iei Bol=evice el a fost printre cei care amilitat pentru crearea unui stat armean in -dependent ]n cadrul Uniunii Sovietice, asus\inut aceast[ chestie… Siruni a avut

aceast[ clarviziune politic[, a ]ncercat unaranjament c]t se poate cu sovieticii, sigurc[ este un capitol foarte interesant. E foartemisterioas[ de asemenea =i aceast[ depor -tare a lui, care s-a desf[=urat ]n Siberia, ]nGulag foarte mul\i ani de zile dup[ proprialui marturisire. Apoi a stat la Erevan =i alucrat, a fost pus s[ lucreze, s[ fac[ cerce -t[ri, p]n[ i s-a dat drumul s[ vin[ aici ]nRom`nia, p[str]ndu-=i tot aparatul de rela\iiinterna\ionale, care este ]ntr-adev[r impre -sionant. Este o figur[ care merit[ neap[ratpus[ ]n lumin[ pentru valoarea operei sale,dar =i pentru onorarea comunit[\ii armene=tidin Rom`nia, o comunitate cu care poporulrom`n a avut ]ntotdeauna cele mai bunerela\ii. Sigur c[ o minoritate trebuie s[-=ispecifice identitatea, f[r[ ]ndoial[, iar ar -menii au o contribu\ie important[ pe toateplanurile vie\ii rom`ne=ti. Aceast[ carte, ac[rei apari\ie a fost stimulat[ de c[tre VartanArachelian =i p[rintele Bogdan Eszras, este

eu a= spune un ]nceput, este foarte util[, f[r[]ndoial[ pentru un specialist, nu numai s[ oconsulte pentru indica\ii precise de arhiv[,este arhiva lui Siruni. Este un ]nceput devalorificare a mo=tenirii impresionante aacestui savant prodigios cu interese ]n toatedomeniile, culturale, politice, care a scrischiar =i literatur[, jurnalistic[. Biografia luiva trebui de acum ]nainte scris[, este un pashot[r]tor pe aceast[ cale. +i ar fi bine dac[am avea pentru mai multe personalit[\i =iarmene=ti, =i rom`ne=ti asemenea lucr[ri, deasemenea acribie =i d[ruire ]n redactarealor… La Institutul Iorga direc\ia de studiiarmene=ti =i orientale era ]nc[ de la ]nfiin -\are preconizat[ ]n program. }n momentulde fa\[ noi nu mai avem ]n Institut oamenicare s[ practice aceste studii. }nainte eraudou[ minorit[\i care au avut un rol im -portant ]n via\a rom`neasc[, erau armenii pede o parte =i minoritatea evreiasc[. Erau stu -den\i care se ocupau =i ]ntre\ineau contactepentru a stimula aceste studii. Ar trebui s[revenim la aceast[ tradi\ie…

Lansarea volumului Munca unui savant armean în România: H. Dj. Siruni

la Biblioteca DudianAşa cum am anunţat în numărul

trecut, duminică, 30 noiembrie a.c., laBiblioteca „Dudian“ a avut loc lansareavolumului „Munca unui savant armeanîn România: Hagop Djololian Siruni“.Redăm în continuare din evocărilesusţinute de istoricii Andrei Pippidi şiprof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca.

44 Restituiri 23-24/2008 ARARAT

O extrem de incitant[ carte desprepovestea cafelei, cafenelelor =i cafe -giilor din Bucure=ti se dovede=te sur -prinz[torul volum allui Gheorghe Flo -rescu „Confesiunileunui cafegiu“ (Edi -tura Humanitas,2008). Un întreguni vers bucu re=tean,românesc, desigur,dar cu multe in ser -turi „armene=ti”, deo -potriv[, uman =iistorico-politic iesela iveal[ din pagi -nile c[r\ii. Volumulmerit[ citit pe înde -lete, mai ales acumîn sezonul de iarn[,cînd st[m mai multprin cas[ =i umbl[mcreanga mai pu\inprin ora=. Cump[ r[ -turi, necump[r[turi,toate pove=tile narate de GheorgheFlorescu sînt în primul rînd tr[ite =iapoi povestite. Un impresionant sim\al observa\iei se combin[ fericit cu unneobi=nuit talent de povestitor, la care

se adaug[ =i o memorie de istoric ex -perimentat. Sau de negustor de cafea.Comer\ul =i afacerile presupun multe

calit[\i... literare! Ca -feaua =i cafenelelesînt o lung[ povesteîn sine, nu doar în spa -\iul românesc. Flo -rescu nu abordeaz[„istoria cafelei“ – ex -traordinar[ =i ea,sau a cafegiilor =icafenelelor celebrede pe tot globul, ciarunc[ o privire înpropria-i via\[. Cinee interesat poate g[ -si detalii în multeleistorii dedicate cafe -lei =i cafenelelor. Dintrecut pîn[ în pre zent.Cu titlu privat pu temm[rturisi c[ am cititacum 15 ani maimul te c[r\i „de gen“

la Berlin, unde un arhitect olandezavea o mare pasiune pentru acest su -biect. A=a am ajuns =i noi s[ d[m ogroaz[ de bani pe „Jamaica Blue Moun -tain“ – cea mai scump[ dintre sortu -

rile de cafea „Arabica“, 90 % din pro -duc\ie se export[ în Japonia, cum ne-a fost dat =i nou[ s[ nu spunem cît amdat pe o pung[ de cafea din Kenya,cump[rat[ la Londra, cam tot în lunadecembrie. Marile produc[toare decafea r[mîn Brazilia, =i fapt mai pu\incunoscut, Vietnamul. Chiar dac[ Etio -pia r[mîne \ara de origine a cafelei,

chiar dac[ o „turceasc[“ r[mîne oamintire pentru cei din genera\ianoas tr[, cei mai tineri utilizînd mailesniciosul „filtrul“ sau mai gustosul„expresso“. Fiecare dintre noi ar aveacîte ceva interesant de povestit. Darnu to\i avem talentul lui Gh. Florescude a aduna întîmpl[ri =i evenimentelaolalt[. +i a=a avem o istoria postbe -

BEDROS HORASANGIAN

Cafeaua,cafenelele şiarmenii dinBucureşti

Foto revista

Tim

eOut

Gheorghe Florescu

[...] Aşa se face cătovarăşul Puzderie nuprea avea spor. În aceaperioadă, în Polonă100, la conducereabiroului Desfacere, seafla doamna Androne,o persoană deosebită,atît profesionql, cît şimoral. Armenii mer -geau la această doam -nă şi obţineau produ -sele necesare activităţiilor. Eu îi vizitam per -sonal la magazin peDai-Dai şi pe AvedisCarabelaian, de undeluam notele de co man -

dă şi le expediam apoi prin şoferi.E timpul să povestesc mai mult despre domnul Avedis.

Avedis (care înseamnă în armeană „Buna Vestire”)Carabelaian s-a născut la 6 ianuarie 1891 în Turcia, încomuna Pacarici, provincia Kemah, într-o zonă locuită înmajoritate de armeni. Tatăl său, un mare comerciant decovoare, blănuri şi piei de animale, dar şi de coloniale,avea un mare magazin la Istanbul. Aici, fratele său Agoppregătea cafeaua pentru Curtea Impe rială Otomană.Avedis face şcoala primară în localitatea natală, iargimnaziul la Istanbul, la o şcoală unde învaţă mai multelimbi străine, franceza, rusa, bineînţeles turca, limbaoficială a Statului, dar aprofundează şi armeana. LaIstanbul, îşi vizi tează mai tot timpul unchiul, de la caredeprinde marea artă de preparare a cafelei (preia toate

reţetele Curţii Imperiale). Şi la Sublima Poartă ce cafea seputea bea dacă nu una sublimă?

Evenimentele din anul 1915 din Imperiul Otoman,soldate în final cu asasinarea a circa două milioane dearmeni, îl găsesc în localitatea natală. La intrarea trupelorde represiune turceşti, se salvează prin fugă împreună cuvărul său Dai-Dai, mama sa fiind prinsă şi tăiată cusăbiile de soldaţi. Ajuns la Istanbul, reuşeşte să-şiîntîlnească tatăl, pe Garabet Carabelaian, şi el urmăritspre a fi asasinat. Unchiul Agop, cu puţin înainte de a fiucis, îi încredinţează o cantitate de bijuterii din aur, printrecare un frumos inel cu un briliant de vreo 20 de carate.Garabet, împreună cu cei doi tineri, vine în România, laBucureşti, unde cumpără un teren pe strada Banu Mantala numărul 6. Aici înfiinţează mai multe magazine, printrecare excelează „Cafeaua Martinica”. În scurt timp, tatălşi fiul ajung să fie cunoscuţi şi apreciaţi în întreagaCapitală. Înfiinţează un maga zin de cafea în pasajulCreţulescu şi astfel se naşte cafeaua Avedis, preţuită detoată lumea bună a Capitalei, inclusiv de Curtea Regală aRomâniei. În toamna anului 1917, Avedis este trimis înRusia pentru a aduce un important transport de blănuri şipiei de animale rare. Între Moscova şi Petrograd esteprădat de trupele bolşevice, reuşind să-şi salveze viaţadato rită statutului său de cetăţean străin şi cunoaşteriilimbii ruse. Ajunge în portul Simferopol, unde este găzduitde o rudă, un bogat comerciant armean. La intrareatrupelor albe ale gene ralului Denikin, comunitateaarmeană dă un banchet în onoarea marelui general. Darsorţii victoriei se schimbă, oraşul Simferopol este cuceritde trupele bolşevice. Majoritatea „colaboraţioniş tilor”sunt arestaţi, domnul Avedis reuşind să dispară din casagazdei sale, fugind pe fereastră.

Ajunge în portul Simferopol şi acolo izbuteşte să seîmbarce la bordul unui cuirasat francez. Se reîntoarce laBucureşti, unde îşi reîncepe activitatea în pasajulCreţulescu. Se căsătoreşte cu o frumoasă armeancă, fiicaunui important comerciant din oraşul Corabia. Are doicopii, un băiat şi o fată. În anul 1940, în plin război, îşiconstruieşte un bloc de locuinţe cu magazine la parter, înstil armenesc. Devine epitrop al Bisericii armene dinBucureşti, unde cunoaşte doi armeni cu vederi de stînga,un învăţător şi un inginer. La un moment dat, cei doi intrăîn conflict cu autorităţile române din vremea aceea,atrăgîndu-şi represaliile acestora. Alături de alţi armeniinfluenţi, intervine şi le salvează viaţa, obţinînd să fie doarexpulzaţi. Învăţătorul pleacă în Armenia Sovietică, undese călugăreşte şi avansează pe scara ierarhică pînă laînalta funcţie de Patriarh al Bise ricii Ortodoxe ArmeneSovietice şi al tuturor armenilor, de pretutindeni. Inginerulemigrează în SUA, unde devine un important membru alcomunităţii armene din New York.

În anul 1952, într-o discuţie cu doi prieteni referitoarela alegerile din Marea Britanie, Avedis Carabelaianafirmă că „venirea lui Churchill la putere înseamnărăzboi”. A doua zi pe seară este arestat. Cît timp i se facepercheziţie, cîştigă încrederea securistului care reuşise sădesfacă galeria de la draperie şi-i propune să împartă cuel monezile de aur ascunse acolo. Acesta închide la locgaleria şi ulterior îşi ia partea de la soţia arestatului care,imediat după percheziţie, fusese trimis la Canal. Laarestare era un om de 1,82 m şi 90 kg. După 3 ani dedetenţie, întorcîndu-se la Bucureşti, vine direct la Dai-Daişi-i spune: „Dai-Dai, hai să bem o bere!” Pe moment,acesta nu-1 recunoaşte. Avea în faţă un bărbat adus despate, care nu cîntărea decît vreo 45 kg.

Avedis Carabelaian

Aţi condus o prăvălie de cafea, pe vremea comuniştilor.Da, pe Bd. Hristo Botev nr. 10. Foarte aproape de Piaţa Rosetti, care era punctul de

vărsare a două mari cartiere: Titan-Balta Albă şi Drumul Taberei. Tot aici erau toate oficiilede spionaj ale României, în acele întreprinderi comerciale de export în care erau numaiofiţeri sub acoperire. Şi toţi voiau să aibă succes în activitate, aşa că le trebuia un„stimulent“; acest stimulent a fost cafeaua Avedis.

Avedis?...„Avedis“, în limba armeană, înseamnă Buna Vestire. Şi este prenumele maestrului meu,

cafegiul Avedis Carabelaian. El a fost furnizorul Casei Regale, starostele cafegiilor dinRomânia. Eu am fost ucenicul lui, timp de trei ani am stat lângă el.

Ce v-a învăţat? Să faceţi cafea, să o vindeţi sau să o cumpăraţi?Integral! Am făcut studii complete: filosofie, tehnica vânzării cafelei, a discuţiilor cu

un client, indiferent ce fel de om era... El avea o vorbă: „Dacă îţi intră în prăvălie un nebun,nu trebuie să fii nebun ca el. Trebuie să fii docil şi să cauţi să scapi cât mai repede de el.“Fiindcă întotdeauna când se iveşte un scandal într-un magazin, negustorul e vinovat. „Euservesc“: ăsta e crezul meu. Şi am servit întotdeauna pe cei mai mari oameni, pe artişti. Afost o şansă a vieţii mele să strâng, în câţiva zeci de ani, cei mai renumiţi actori.

Fragment dintr-un interviu acordat de Gheorghe Florescu revistei TimeOut

În vremea aceea, comerţulde cafea cu amănuntul era

aproape în exclusivitate în mînaarmenilor. În Bucureşti erau cîtevamagazine, adevărate temple sacre alecafelei, aflate aproape toate în cen -tru. Pe primul loc se afla magazinullui Mendoian din strada Academiei 1.Pe locul doi era Keşcherian din stra -da Nuferilor 19 (lîngă Catedrala Ca -tolică Sfîntul Iosif), iar pe locul 3 eraDai-Dai din Batistei 7. Absolut toţierau comercianţi remarcabili, experţiîn branşă, foarte apreciaţi de marelepublic. România avea nevoie de ei,iar Partidul, chiar dacă era dominatde oameni ca Puzderie, n-avea deo -camdată ce face, trebuia să accepte

această situaţie.

lic[ a românilor, este o istorie vie acelor care au apucat s[ tr[iasc[ aniide dup[ ocuparea României de c[tresovietici. Cînd cafeaua =i cafenelelesînt bune prilejuri de ob\inut infor ma -\ii, dar =i favoruri, cînd cafeauaatrage pe toat[ lumea. Lume bun[ =imai pu\in, c[l[i =i victime se strîng înjurul aromelor de tot felul. GheorgheFlorescu devine cafegiu stînd în preaj -ma unor armeni de la care înva\[ me -serie. Un om simplu, aruncat în via\aBucure=tilor, =i apoi prins în v[lm[ -=agul istoriei, careia îi supravie \uie= -te. Via\a unui om adunat[ într-o carte.Se adun[ decenii întregi de istoriepersonal[ =i colectiv[, cu momentefericite sau drame de tot felul. Me -lanjul de tip caragialian din „La mo=i”ce se poate analiza la rece în indicelede nume este atotcuprinz[tor. Numede mari cafegii armeni, de la faimo=ii,cîndva, Mendoian, Ke=kerian, clanulCarabelaian, inginerul Agop Suke -sian, care aduce ma=ini de m[cinatcafea tocmai din Suedia, despre carenu =tiam mare lucru. Ciudat, c[ totsîntem aici, c[ nici un armean nu ascris o carte despre istoria familiilorarmene=ti din Bucure=ti. Poate ocercetare viitoare, finan\at[ cu banide la Uniunea European[, s[ atrag[interesul vreunui istoric. Mai apare încarte =i un alt nume faimos precumbucure=teano-newyorkezul SarchisAprozar sau nu mai pu\in cunoscutulnostru +aram Hazarian. Care ani în=ir a avut pr[v[lia de cafea „Aroma“de la parterul blocului „Aro“, cuibu=orde nebunii =i cules informa\ii, =i des -pre care, la urma urmelor, putem oferi=i noi pove=ti personale nu prea ve -sele, Ohanes Aznavurian, dar cine nu-=i mai aminte=te de acele faimoasemagazine de cafea care f[ceau deliciulcump[r[torilor cum le treceai pragul?

Mult[ lume se plimb[ prin paginilec[r\ii lui Gh. Florescu. Nume mari =imici, de toate felurile. Ora=ul =i me -moria unui om ni-i readuc în actua -litate. Mari arti=ti, ofi\eri =i generali,scriitori =i oameni politici de toategradele =i func\iile se intersecteaz[într-un v[lm[=ag uluitor. Cine ar fiputut aduce laolalt[ pe Tudor Arghezi=i pe Liviu Ciulei al[turi de subofi -\erul Coco=el, dar =i Fane Spoitoru,zis Titi=or =i Janos Fazeka=, pe c[pi -ta nul Parpalic[ Mandache – aliasNev[stuica, lîng[ Ion Caramitru =i N.Carandino, Horia C[ciulescu =i G.C[linescu, Iosif =i Liuba Chi=i nevki,

Carlos +acalul =i Marin Enache,generalii Macri, Pintenogu, Ple=i\[,Giani Popescu, Militaru, Nu\[ =i Ma -

rin Neagoe s[ zburde printre paginiunde apar =i Emil Botta =i AdrianP[unescu, Mariana Mihu\ =i Anastas

Mikoian, Mitic[ – agent de circula\ie,se intersecteaz[ cu Vartan Arachelian=i Vasile Prost[l[u, de la Mili\ia Ca -pitalei, Nu\i – vînz[toarea, cu AmzaPellea =i Emanoil Petru\. Nici familiaCeau=escu nu putea s[ lipseasc[ dinacest panopticum. Re\inem apari\ia =iutilizarea cuvintelor „a brichisi“/ „bri -chi sire“, utilizat =i de generalul Ple -=i\[, semn c[ era folosit în jargonulepocii pentru „prelucrare“ a celor careulterior puteau fi utiliza\i ca infor -matori ai serviciilor secrete comu nis te.Cafeua curge prin carte mult mai pu -\in decît pove=tile cu oameni, întîm -pl[ri dramatice sînt relatate sec, f[r[accente demascatoare sau acuzatoare,ceea ce m[re=te doza de credibilitate araiului-infernului fericit parcurs deto\i participan\ii la acest imens car -naval.O carte teribil[ ce merit[ a fi citit[

cu aten\ie =i lungi paranteze analitice. Istoria se dovede=te mai compli -

cat[ decît o =tim de la televizor. Olume a cafelei =i cafenelelor a disp[ -rut din peisajul vechiului Bucure=ti, oalt[ lume, cu internet, bere =i whisky,se na=te sub ochii no=tri. Fiecare b[u -tur[ induce un alt tip de discurs, tai -fasul aducea o dulce lene, „negocie -rile“ la un vin induc pragmatism =ieficien\[. Putem lungi aceste conside -ra\ii metafizice, fiecare dup[ expe -rien\a =i sensibilitatea lui. Distinsulcritic =i istoric literar Dan C. Mih[i -lescu, pe bun[ dreptate, are dreptul s[considere volumul lui Gheorghe Flo -rescu, unde mul\i armeni se num[r[printre protagoni=ti „Cartea anului2008“. Poate n-ar strica, dup[ ce semai domolesc fervorile S[rb[torilor deIarn[, oficialit[\ile armene s[-l invitepe Dl. Gheorghe Florescu la o dez -batere =i cafea „armeneasc[“ la Casade Cultur[ Dudian din Bucure=ti.Cre dem c[ ar ie=i o întîlnire plin[ dearome. Dac[ nu cumva =i cu scîntei pealocuri.Pîn[ atunci v[ dorim „La mul\i

ani“ =i multe cafele fierbi\i =i fericite!

55ARARAT 23-24/2008 Restituiri

În 1933, un inginer de origine armeană, Sukesian, a adus din Suedia, pentruconaţionalii săi, maşini speciale de măcinat cafeaua, numite de aceştia, în

cinstea lui, maşini Sukesian. Ele erau prevăzute cu nişte cuţite în formă de turbină,făcute dintr-un oţel special. Foarte puţini se pricepeau să întreţină aceste utilaje.Domnul Avedis avea omul său încă de la început. Odată cu magazinul, 1-ampreluat şi pe domnul Niţu. Preţul cerut de el era foarte ridicat, dar merita.Cafeaua era măcinată pudră, precum cacaua olandeză de Zaan. Majoritateacafegiilor din Bucureşti aveau astfel de maşini, dar, în urma emigrării masive aarmenilor, locul lor a fost luat de români, care, de cele mai multe ori, au renunţattreptat la întreţinerea maşinilor, abandonîndu-le.

Şi totuşi, ceva mă intrigă: colonelul Cucu făcea parte, împreună cu VictorRanga, dintr-o Comisie interguvernamentală pentru studierea „fenomenului

armenesc“, dar cei doi aveau interpretări diferite: Ranga reuşise să insuflemajorităţii Comisiei ideea că numiţii cafegii reprezintă „un pericol public“,colonelul Cucu refuzase să ia drept bună afir maţia lui şi, prin mine, dorea săcunoască mecanismul, deşi deja reuşise să-şi apropie pe unul dintre cei maiimportanţi cafegii de origine armeană, Şaram Hazarian, şeful cafenelei din bloculPatria. Colonelul Cucu avea nevoie de informaţii serioase din mai multe surse, dareu 1-am refuzat „în mod ostentativ” (cum mi-a spus mult mai tîrziu). Între el şiHazarian, în schimb, au existat relaţii profunde. Colonelul Cucu îmi ofereaprivilegiul de a-i fi prieten, în speranţa că voi fi în cele din urmă „brichisit“, darrelaţia dintre noi continua prin propria sa brichisire de către mine, el devenind,alături de colonelul Aurelian Stan, o sursă de informaţii de mare încredere dininteriorul Ministerului de Interne pentru mine şi apropiaţii mei.

După această întîmplare, întregul comerţ din Capitală şi nu numai e zdrun -cinat din temelii de un cutremur: este arestat însuşi viceprimarul Capitalei,

marele strateg al comerţului românesc din acele vremuri, Radu Abagiu. I se însceneazăun proces pe baza unor acuzaţii de luare de mită. Principala dovadă se spune că ar fifost organizarea nunţii fiicei sale cu un tînăr economist de la Bacău pe nume ViorelCataramă, pe care Abagiu îl cunoscuse în RFG şi-1 luase sub aripa sa protectoare,făcîndu-1 ginerică. Se pare însă că după arestarea lui Radu Abagiu tînărul ar fidivorţat de fiica lui, care la scurt timp după aceea s-ar fi sinucis. La nunta celor doitineri s-a servit fiecărui mesean cîte o sticlă de whisky Ballantine’s de 25 de anivechime, marfă primită direct de Radu Abagiu ca plocon din partea unui grup de şefide restaurante. Din păcate, printre martorii acuzării se află şi marele cafegiu armeanŞaram Hazarian, din blocul Patria. Acesta declară că i-ar fi dat lui Abagiu un ceaselveţian de aur. Conform spuselor colonelului Cucu, Şaram era cola borator alSecurităţii şi avea misiunea de a planta diverse scumiere dotate cu microfoane lamesele unde se aşezau anumite persoane vizate. Se pare că de aici i s-ar fi trasinginerului Ursu marile necazuri care au culminat cu moartea sa în arest. Vizaţi erauatît turiştii străini, cît şi şoferii demnitarilor.

După 1958, comerţul particular s-a desfiinţat. Comercianţii evrei, înmare parte, au emigrat şi doar cîţiva au rămas în ţară în cadrul

comerţului de Stat. Soţii Friedman plecaseră, urmaţi de familia Moscovici.Nimic nu mai era ca înainte. Unchii mei au devenit aprozarişti, salariaţi laStat. Una dintre surorile mamei mele, Caterina, avea doi băieţi, Costică şiNicolae; ambii fuseseră comercianţi particulari şi acum erau la Stat. Nicolae,mai pregătit, a devenit coleg, la un magazin de legume-fructe aflat pe CaleaVictoriei 114, cu Sarchiz Aprozar, un armean celebru în zonă. La un momentdat, cei doi s-au mutat pe strada Batiştei 9, la cel mai elegant, modern şiaprovizionat magazin de legume-fructe din Capitală. Totuşi, cel mai mareaprozar din Capitală rămînea cel al lui Faibisch, unde Costică era vînzător şi

mîna dreaptă a renumitului său şef.

U.S.I.C. – Uniunea Sindicatelor de Industria=i =iComercian\i, Sec\ia Armean[. Casa de Cultur[ „Stepan+ahumian“, Bucure=ti.

1. Baruir Nalbandian, 2. Teofil Hazarian, 3. AvedisCarabelaian, 4. Hampar\um Muradian, 5. Vahan Danielian,6. Antranig Mcighian, 7. N=an Hazarian, 8. Sahac Asadurian-Ia=i, 9. Horen Andonian, 11. Garabed Tufenkgian, 12. ErvantAzarian, 13. Hmaiag Kellerian, 15. Yeprem Pelenghian, 17.Hazar Andonian, 18. Antranig Pa=alian, 19. Sarkis Gebelian,20. +ake Ghiurgian, 21. +ahnazar Docuzian, 22. AntranigPelenghian, 24. Vahan Ohanesian, 26. Serop Arakelian, 29.Aram Hazarian, 32. Hazar Mcighian, 36. Sarkis Andonian,37. Garbis Surian, 38. Bedros Bedrosian, 41. GarabedGinian, 42. Toros Che=kerian, 43. Dadjad Hazarian.

66 Interviu 23-24/2008 ARARAT

Domnule, tata a fost, la vremea lui, sin -gurul armean care muncea în Iaşi.

Fusese născut aici?Nu, în Armenia.Cum îl chema?Ghiragos Ghiragosian.Şi în ce an se născuse?Uite, citeşte singur…„Ghiragos Ghiragosian s-a născut la 11

noiembrie 1892 şi a decedat la 29 iulie1940“… Şi în România cînd a sosit?

În 1915. Însă mai întîi a nimerit la Con -stanţa. Era birjar, căpraş cum i se spunea pe-atunci. Cu timpul şi-a făcut trăsura lui, a maifăcut vreo două trăsuri şi a angajat doioameni care să lucreze pe ele…

Apoi s-a împrietenit cu un alt armean,Haciadur, care mai tîrziu a devenit clopotarla Biserica Armeană. Ăla a cunoscut o fatădin Chişinău şi l-a luat şi pe tata acolo, să ocunoască pe fata aia…

Tatăl dumneavoastră avea atunci 23 de ani…Aşa… Şi a plecat cu Haciadur ăsta la

Chişinău. Acolo a cunoscut-o pe mama,care are şi ea rădăcini armeneşti. Buniculmeu după mamă avea o frizerie în Chişinău.

Aici, în dosarul dumneavoastră, scrie căpe mamă o chema Ana şi era născută în 1900.

Exact.Iar numele de fată care era?Stepanian.Aşa… Povestiţi-ne cum s-au cunoscut…Păi prin Haciadur ăsta…Prin armeanul ăsta care se dusese la

Chişinău să cunoască o fată…Cunoscuse deja o tînără şi la ea a în tîl -

nit-o tata pe mama. Apoi, mă rog, s-au că -sătorit…

Nunta a avut loc acolo?Da, la Chişinău. A fost o ceremonie în

rit armean ortodox. Şi apoi m-am născut eu.V-aţi născut deci în Chişinău.Da, de fapt acolo sînt născut şi, cînd

aveam doi ani, sora mamei mele, care eracăsătorită cu cineva din Iaşi, i-a chemat şipe ai mei aici.

În ce an se întîmpla asta?Prin 1924. Ştiu că tata s-a angajat atunci

la un armean, Kerestegian, care avea o mo -şie înspre Bucium şi care l-a numit pe tataadministrator la moşia asta. Şi mulţi ani amlocuit acolo…

La moşie…Da. Apoi a trebuit să plecăm pentru că s-

a vîndut moşia iar copiii lui kerestegian auplecat prin Franţa, prin Anglia şi s-au pier -dut de tot. Tata nu mai avea ce face acolo şia fost nevoit să revină în Iaşi. Aici, necu -noscînd pe nimeni, s-a dus la epitropia bi se -ricii armene. Cei de la epitropie i-au zis:„Du-te domnule la cimitirul armenesc căacolo avem un armean bătrîn, cu doi copii,care pleacă la Bucureşti şi o să poţi rămîneîn locul lui. Ai acolo o casă unde să poţirămîne!“

Iar tata şi-a luat familia şi s-a mutatacolo.

D-asta vă spun, eu practic am crescut încimitirul ăla. Acolo înhămam cîinii lupi lasanie ca să mă plimbe la deal şi la vale, aco -lo am crescut şi eu şi ceilalţi fraţi mai micişi mai mari.

Pe fraţi cum îi chema?Pe primul după mine îl chema Simion

(noi îi spuneam Simon), apoi venea Antra nik(pe care noi îl strigam Anton) şi Constantin.

Am crescut cu toţii acolo şi, cînd a murittata, pe la vreo 40 de ani, am rămas eu capulfamiliei.

Mergeaţi la şcoală?Am făcut gimnaziul „Ştefan cel Mare“

din Iaşi (care, la un moment dat, s-a desfiin -ţat). Eram în clasa a III-a cînd s-a întîmplatasta iar elevii au fost repartizaţi la celelaltelicee din Iaşi.

Pe mine, fiindcă eram premiant, m-aurepartizat la liceul „C. Negruzzi“, un liceu-internat considerat unul din cele mai buneastfel de licee din ţară.

Tatăl dumneavoastră de ce murise? Eratotuşi tînăr…

În acte, la vremea aia, s-a scris „vătămă -tură“. Ce înseamnă exact asta nu ştiu, pro -babil este un soi de cancer. Ştiu că tata setot plîngea de dureri de stomac, veneau şi îipuneau aplicaţii cu spirt pe burtă… A duratasta o dată, de două ori… pînă într-o noaptecînd totul s-a terminat…

Tatăl dumneavoastră cu ce se ocupa înIaşi?

După ce plecase armeanul ăla la Bucu -reşti tata rămăsese intendentul cimitiruluiarmenesc de aici.

Un fel de administrator…Da. Ăla plecase cu copiii lui şi noi am ră -

mas acolo, am crescut acolo toţi, la cimitir.D-asta cunosc atît de bine locurile şi po -vestea.

Practic acolo locuiaţi…Da, în cocioaba aia din cimitir.Nu vă era frică?Da’ dormeam de multe ori prin cimitir.

Ne jucam acolo pînă ne striga mama: „Haibăi, veniţi odată şi vă culcaţi!“

Nu vă înspăimînta moartea…Nu. Noi sîntem obişnuiţi cu chestii d-

astea. Eram acasă la noi acolo.Pe vremea aceea erau mulţi armeni în

Iaşi bănuiesc…Da. Mult mai mulţi.Cimitirul era mai mare sau tot ca acum?Nu, era cam la fel. Mă rog, pe vremea

aia era întreg, că acum au vîndut jumătatedin el hoţii de armeni.

La cine vă referiţi? La cei de acum?

La ei şi la cei dinaintea lor. Ăia dinain -tea ăstora au fost mai hoţi decît ăştia de azi.Au vîndut atunci jumătate din cimitir.

Pe vremea aceea cum erau armenii?Erau armeni adevăraţi.Mai faini decît sînt acum?Acum nu sînt armeni.Dar ce sînt?Acum s-au dat cu românii iar românii

sînt hoţi. Azi trebuie să ştim doar că poporularmean se pierde, mai rezistă vreo douăgeneraţii şi apoi o să dispară.

Vă referiţi în general sau doar laarmenii din România?

Mă refer la armenii din diaspora, în ge -neral. Poate să se mai salveze cei din Ger -mania, Franţa, Italia, Anglia, cei din colo -niile puternice, oamenii cu parale multe, căpolitica se face cu parale.

Dumneata nu ştii dar, spre deosebire deceilalţi, armenii au venit cu bani aici şi aufăcut comerţ. Ceilalţi au venit cu fundul gol.Evreii, au venit în Moldova trăgînd la că -ruţe. Diferenţa între evrei şi ţigani este căţiganii aveau cai la căruţe.

Însă, faţă de armeni, evreii erau foartehabotnici: nu mîncau carne de porc, nu secăsătoreau cu creştinii, aveau voie să secăsătorească verii între ei…

Pe cînd armenii, fiind un popor creştin-ortodox, încă de la 301, au venit cu bani, cuaur, şi, poate cel mai important, s-au căsă -torit cu români, cu românce, aşa începînd săse piardă…

S-au diluat…Exact. Aşa s-a ales praful de numele

Ghi ragosian, Gandjumian, Stepanian… Toates-au pierdut. Şi, pe timp ce trece, tineretulnăscut din combinaţiile astea s-a trezit întreromâni, cu discoteci, curvărie, beţii…

A dispărut spiritul ăsta armenesc…Absolut!De ce credeţi că nu mai interesează pe

nimeni asta?Pentru că au uitat.Şi de ce au uitat?Pentru că s-au corcit de la români.

Pentru că nici românul nu mai este cum era.Românii erau un popor muncitor, cu fricăde Dumnezeu. La ora asta românul a ajunsun hoţ, un om care nu munceşte şi care vreadoar să îi dea guvernul. Dar dacă tu numunceşti şi nu dai nimic statului, statul deunde să-ţi dea?

Şi ţiganii cer de pildă… Ce, ţiganii nusînt bogaţi? Uită-te la ei, nu mă refer doar laregii şi împăraţii lor. Şi, cu toate astea, seajută? Nu. Se trimit la guvern.

Domnule Ghiragosian, haideţi să reve -nim. Spuneaţi că, după moartea tatălui, aţirămas capul familiei…

Da.Locuiaţi tot în cimitir?Tot acolo. Eu am fost încorporat la

TTR-ist – termen redus – cum era înainte.Începuse războiul şi am făcut Şcoala Mi -litară de Ofiţeri de Cavalerie timp de 2 ani,la Sibiu.

Am primit de pe front 10 zile de per -misie, atît, că se făcea şcoală militară, nu caacum. Azi am nepoţii de la fecioră-meu,Dan Gabriel Ghiragosian, el e la Ploieştiacum şi, de cîte ori îi sun, dau de ei. Nu credcă au stat în cazarmă 3 luni de zile. Mereudau de ei pe acasă.

Ei, şi cînd am primit alea 10 zile depermisie şi am venit la Iaşi mama tot lacimitir era, cu fraţii mei mai mici.

La Sibiu era un regim drastic, cînd sunadeşteptarea dimineaţa, la ora 6, săreai înciubote (cum spun moldovenii la cizme), înindispensabili sau cu pantalonii de la pi -jama, cu ştergarul de gît şi săpunul în mînăţineai pas alergător pînă hăt, cam de aici înmalul celălalt al Bahluiului, unde era spă -lătorul. Cînd ajungeai acolo dădeai dejapeste soldatul de serviciu, care stătea culampa de benzină şi încălzea ţeava cu apă,că fuseseră temperaturi şi de – 20 de grade.

Te spălai repede, fuga la dormitor, laechipare, la sala de mese, unde beai o zeamănumită ceai şi apoi la front, la adunare.

Şi n-am răcit niciodată. Abia în alea 10zile de permisie, cînd am venit acasă dupăăia 2 ani de Şcoală militară, eram plutonierTR, a pus mama cazanul cu apă la încălzit,să mă spăl, şi atunci am răcit.

M-am întors apoi la unitate, unde fuse -sem repartizat, dar unitatea mea era de-acumpe front. Şi du-te Agopică pe front, să cauţiunitatea…

Unde pe front?Pe la Horleşti, dincolo de Iaşi, la vreo

20 de kilometri de aici. Acolo am găsit uni -tatea şi, coincidenţă, comandantul de esca -dron era tot un armean, maiorul Maximo -vici, Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Maximovici îl chema…Da.De unde era, din Iaşi?Nu, el era din Botoşani. Cînd m-a văzut

acolo s-a prins că sînt armean, după numeşi-a dat seama…

Dar dumneavoastră nu ştiaţi că şi el earmean…

Nu. Am aflat mai tîrziu, el mi-a spus. Şitot el m-a numit comandant de pluton.

Maximovici ăsta cam ce vîrstă avea?Vreo 40 de ani.Aţi mai păstrat legătura cu el apoi?Da. Şi uite cum: după ce s-a terminat

războiul am fost rănit, am fost trimis la spi -talul militar din Iaşi, spitalul fusese mutat laMediaş şi m-au trimis cu un tren sanitar acolo.

Cum anume aţi fost rănit?

Am văzut oameni morţi în război, de ce să mă mai tem?

– Fabian Anton ]n dialog cu Agop Ghiragosian –

77ARARAT 23-24/2008 InterviuMi-a intrat o schijă în gît.Unde?La Horleşti. Şi m-au trimis la Mediaş,

unde se refugiase spitalul militar din Iaşi.Cum te coborau din tren te băgau în sala deoperaţii. Ei bine, după ce m-au operat, mi-audat concediu medical 30 de zile.

La Iaşi nu mă puteam duce, că eraocupat de ruşi, şi mă tot gîndeam unde sămerg. Eu ştiam limba rusă, la noi toatăfamilia vorbea rusa (ca să vezi pînă undemerge mintea armeanului: mama, venită dela Chişinău, nu ştia româneşte, vorbea doarruseşte şi armeneşte. Ca să nu se simtă eaprost toţi au învăţat rusa şi, uite aşa, vor -beam în casă ruseşte). Aveam o rudă refu -giată la Cîmpulung Muscel şi am decis sămerg la ea. Am ajuns, ea a avut grijă demine, mi-a spălat uniforma, m-a îmbrăcatcivil şi, uite aşa, am stat acolo pînă mi s-aterminat concediul medical. Apoi, vrînd-ne -vrînd, am zis să mă întorc înapoi la Unitate.Da mătuşă-mea m-a liniştit, s-a dus ea şi avorbit, cunoştea pe comandantul din Iaşi, şiaşa am mai primit încă 30 de zile concediu.Cînd s-a terminat şi perioada aia iar s-a dusea să vorbească şi, cînd s-a întors, să nucrezi, a venit cu răspunsul de la Comisariat:„lăsat la vatră“.

M-am întîlnit cu prietenii atunci: „Cefaci măi?“„Păi uite, mă duc să mă angajezpe undeva…“„Unde?“„Păi CFR-ul e a douaarmată a ţării, mă duc la ei!“ Şi ăia îmi spun:„Băi, nu fii prost, laşi tu pistolul şi viaţafaină… hai cu noi la Poliţie, îţi dăm un postacolo!“

Tot vorbind cu ei chestii d-astea, la unşpriţ, la o plimbare, am decis să mă duc săvăd ce e la Miliţie. Tocmai atunci era vacantpostul de secretar general al InspectoratuluiPoliţiei de Nord Iaşi.

M-am dus acolo şi am obţinut postul.Nu eram încă înscris în Partidul Comu -nist… Şi am luat meseria aşa cum ştiam eusă o fac, milităreşte…

După vreo 7-8 luni se desfiinţează Po -liţia şi am fost ales să merg să fac Şcoala deOfiţeri de Poliţie judiciară la Bucureşti. M-auînscris şi în Partid atunci, a venit unu’ şi mi-a zis: „Semnează aici!“ Am semnat dar niciacum n-am habar ce.

Prin ce an era asta?Prin 1944-1945. Şi m-am prezentat la

Şcoală, la Ministerul de Interne. După ceam terminat Şcoala trebuia sa ies agent depoliţie sau comisar ajutor. În cazuri ex cep -ţionale te făceau ofiţer.

Pe mine, după ce am absolvit, în funcţiede mediile avute, m-au numit Comisar Şefşi m-au repartizat la Inspectoratul de Si -guranţă Iaşi.

Eram deci şeful Serviciilor Siguranţeipe Moldova de Nord. Am stat la Iaşi înfuncţia asta vreo cîteva luni pînă cînd m-achemat inspectorul Amurescu, şeful meu,care, punînd pistolul pe masă, îmi zice:„Măi Agoape, uite, ai voie să spui da sau nu.E simplu. La Botoşani şeful poliţiei şi cuşeful siguranţei, mînă în mînă cu toţi in -dustriaşii din Botoşani şi cu bogătaşii ora -şului, joacă poker şi fac tot felul de prostii.Mergi pînă acolo, te infiltrezi în rîndurile lorşi restu’ ştii ce trebuie să faci. Te duci saunu?“ „Tovarăşe inspector, mă duc!“ „Per -fect, ai hotelul asigurat, mesele la restaurantsînt plătite, nu ai voie să stai în gazdă…Trebuie să te infiltrezi cît mai repede îngrupul lor şi să raportezi tot ce afli.“

Să culegeţi informaţii…Trebuia să spun tot. Unde joacă, cine

sînt ăia de vin la întîlnire… Tot. Dar acolose discuta politică şi asta interesa pe cei dela Siguranţa Statului.

Am plecat deci la Botoşani, m-am cazatla un hotel şi m-am împrietenit la cataramăcu feciorul unui fost prinţ, Caligari în chema.

Păi aveaţi voie să vă împrieteniţi cuburghezii?

Special am făcut-o… El, fără să ştie, m-ainfiltrat în grupul ăla.

Nu ştia cine sînteţi…Nu. Ştia doar că-s venit de pe front.Aveaţi numele dumneavoastră sau pur -

taţi un nume conspirativ?Nu, aveam numele meu. Lăsasem nu -

mele meu pentru că, pe vremea aia nu eramcunoscut.

Nu spunea nimic nimănui…Nu spunea nimic. „Am fost pe front,

sînt venit din Basarabia, sînt născut în Chi -şinău…“ asta ştiau. Aşa am picat în mijlocullor care erau toţi de viţă nobilă pentru că, petimpuri, Botoşaniul a fost leagănul boierimiidin Moldova.

Dar cine anume era în grupul acela?Boieri.Mai ştiţi vreun nume?Nume nu mai reţin, dar erau boieri.Armeni?Nu. Evrei. Majoritatea erau evrei.Şi unde se întîlneau?Făceau cu schimbul. Azi mergeau la

mine, apoi la altul, apoi la ălălalt… Acolose punea ţara la cale. Şi uite-aşa am stat vreoşase luni în Botoşani.

Mai ştiţi la întîlnirile alea ce se discuta?Chestiuni politice… Despre ruşi, despre

nemţi, că-i mai bine cu nemţii, că-i mai binecu ruşii…

Despre monarhie se vorbea?Sigur. Pe vremea aia încă se mai vorbea.

Cu greşeala lui Carol de a lăsa tronul pemîna lui fecioră-său, că mama regelui era încombinaţie cu Antonescu, mă rog, fel şi felde chestii…

La vreo 4-5 zile ieşeam în oraş şi dă -deam un telefon…

Le spuneaţi ce se întîmplă…Nu, nu la telefon… Ce, eram tîmpit?

Sau ei erau tîmpiţi? Spuneam doar atît: „Amnoutăţi!“ Ei ziceau: „Perfect. Mîine, la oracutare, o să vină un călător… În aştepţi îngară, vezi că o să aibă o floare sau un ziar înmînă. Îi predai tot!“

A doua zi mă duceam în gară, mă întîl -neam cu ăla, mergeam la un restaurant, vor -beam şi îi dădeam tot ce am aflat: ce a spusăla, ce a spus ălălalt, care-i treaba, mă rog,tot ce ştiam.

După încă o săptămînă iar sunam…Spuneţi-mi însă un lucru, plata era şi în

funcţie de ce informaţii dădeaţi? Adică, depildă, vă luaţi salariul dar vă dădeau banişi pentru fiecare informaţie obţinută?

Pentru informaţii îmi plăteau masa larestaurant şi hotelul. Salariul îl lua mama,că-i făcusem delegaţie.

Păi şi vă convenea?Sigur că da. Pentru că, dacă eram la Iaşi

mîncam din banii mei de salariu, beam dinbanii mei… Aşa mîncau din banii ăia şimama şi fraţii iar eu eram la cel mai bunhotel din oraş, la cel mai fain restaurant…

Asta în Botoşani.Da. Şi nu exista notă de plată. Mîncai cît

doreai şi apoi plăteai.Deci cînd v-au trimis la Botoşani v-au

dat şi bani…Absolut. Cînd se terminau sunam la ei:

„Nu mai am un sfanţ!“„Stai liniştit, disearăvine omu’!“ Şi terminai bîlciul imediat!

Deci nu erau probleme de genul ăsta…Absolut deloc. Şi în grupul ăla cîte persoane erau?Vreo 15…Toţi evrei?Majoritatea. Vreo 2-3 români, în rest

doar evrei…Şi, ce a urmat?Păi v-am spus… după vreo cîteva luni

am primit un telefon: „Agoape, gata, avemdestule informaţii, trecem la treabă! Alege

o zi, cînd crezi tu, şi începem percheziţiile.Să iei declaraţii la fiecare!“

V-au băgat în faţă practic…Da.Nu v-a fost teamă?Nu. De ce?Păi să nu vă facă ăia cine ştie ce, fiul

prinţului, mai ştiu şi eu…Nu. Ce era să-mi facă? Pe vremea aia

cînd auzeai de Siguranţa Statului înlemneai,nu mai aveai curaj să faci ceva…

Mi-au trimis de la Iaşi două autobuze cusergenţi de stradă, verificaţi de mine per -sonal. Eu le cerusem, că nu mă puteam bazape ăia din Botoşani, erau toţi mînă în mînă…

Se acopereau…Da. I-am luat deci pe ai mei, le-am dat

ordine la fiecare ce să facă, i-am împărţit şiam mers cu toţii la Chestor. Ăia deja ştiau căvin, ştiau cine sînt, şi au dat imediat adunarea.

Am stabilit ora acţiunii şi, cînd a sositmomentul, i-am luat pe toţi ca din oală. Amgăsit ceasuri de aur, pistoale, bani…

Şi ăia ce au zis cînd au descoperit cinesînteţi de fapt?

Ce să mai zică, au rămas interzişi… Numai puteau să spună nimic, erau înnebuniţi.Şi, după ce le-am luat declaraţiile, i-am săltat.

Domnule Ghiragosian, vă întreb, oameniiaceştia aveau familii, copiii poate…

Şi ce-i cu asta?Nu v-a impresionat deloc?Ce să-mi fie milă? Nu mă interesa

familia lor, pe mine mă interesau ei…Dar au fost arestaţi totuşi…Sigur că au fost arestaţi, le-am luat

declaraţiile şi i-am arestat.Nu v-a părut rău?Nu! Îmi făceam doar datoria! Nu există

părere de rău cînd e vorba de datorie!I-am dus apoi pe toţi la Poliţie, ăia de la

poliţie, din Botoşani, au fost aduşi înapoi iareu cu oamenii mei şi cu cei arestaţi amplecat la Iaşi.

Aveaţi voie să plecaţi cu cei arestaţi înBotoşani taman la Iaşi?

Păi de ce să nu am voie?Nu ştiu, întreb… Poate spuneau: „Dom -

nule Ghiragosian, îi arestezi dar rămîn aici,în Botoşani!“

Nu. Pentru că Inspectoratul era la Iaşipentru toată Moldova de Nord.

Interesant e că, stînd alături de ceiarestaţi pînă dimineaţă, cînd a sosit maşinace trebuia să ne ducă la Iaşi, ăia au încercatfel şi fel de chestii: „Mă Agop, nu fii prost,uite, schimbă datele din procesele verbale,spune că ai găsit doar jumătate din ce aiconfiscat şi restu’ e partea ta! O să-ţi parărău!“ „Îmi pare rău pe mă-ta!“

Şi Caligari a fost arestat?Bineînţeles. M-am dus şi i-am spus: „Îmi

pare rău, aici prietenia nu contează! Astami-e meseria! Sînt agent sub acoperire!“

Şi el ce a spus?Nimic.Dar familia lui, copiii?Habar n-am ce s-a ales de ei.Cert este că, odată ce am ajuns cu ei la

Iaşi, inspectorul m-a felicitat şi mi-a datvreo 5 zile de permisie, „să mă odihnesc“…de parcă acolo trăsesem la jug…

Nu v-au decorat?Nu.Dar, la Botoşani, nu aţi avut şi cazuri cînd

oamenii ăştia încercau să vă ispitească, săvă treacă de partea lor?

Nu. Poate aş fi avut dar ăia nu ştiau cinesînt.

Nici femei trimise să vă descoasă, nicialtceva?

Nu. Pentru că ei n-aveau habar că sîntsub acoperire.

Dar nu era bătător la ochi să vină unstrăin în oraşul ăla şi să intre într-unasemenea grup?

Nu. După război era Botoşaniul plin destrăini, era o harababură, nu mai ştia nimeninimic… O debandadă…

Partea tristă este că, după vreo 5 zile dela chestia asta mă trezesc că sînt chemat lacomisariat: „Mă Agoape, sîntem nişte proşti.Te-am riscat pe tine, m-am riscat şi eu, amdat toate sesizările tale la Bucureşti, le-amspus că am dosarele aici şi că oamenii îsarestaţi. M-au pus să-i trimit pe toţi laBucureşti şi de-acolo, după nici trei zile, i-au eliberat!“

Au luat ăia de la Bucureşti banii cu carefusesem eu ispitit…

Crezi că am mai auzit că a fost vreunuljudecat? Crezi că a fost cineva condamnat?

Păi şi nu v-a fost teamă?Am început şi eu apoi să mă dez me ti -

cesc: „Uite măi ce tîmpit am fost. Eu mun -cesc şi alţii iau banii… Mai bine luam eujumătate şi ei jumătate!“

Dar nu v-a fost teamă?Nu. N-am ştiut ce-i teama… Am văzut

oameni morţi în război, de ce să mă maitem?

Păi nu pentru dumneavoastră, dar eierau liberi de-acum, aveaţi familie, copii…

Nu eram căsătorit atunci. Era doar mamaşi cei trei fraţi ai mei.

Deci nu aţi avut apoi probleme…Nu.Nu v-a ameninţat nimeni?Nu.Ca dovadă, am fost numit la Botoşani –

unde de acum aveam deja relaţii – Se cre -tarul Chesturii Poliţiei Botoşani, şef al Ser -viciului Siguranţă din Botoşani.

Nu v-a dat un sentiment de mîndrie treabaasta?

Cum să nu… Mai ales că era şi un soide avansare în grad.

Asta se vedea şi la bani bănuiesc…Mai ales la bani! Dar ce folos? Acum tot

mică este pensia mea… Eu pentru asta ammuncit?

Fiind secretarul poliţiei de acolo şi şefulsiguranţei din Botoşani am cunoscut pesoţia mea…

Era din Botoşani?Da. Tatăl ei era Dumitru Tunsu şi avea

ceva legături cu haiducii din zonă. Era unom foarte înstărit, cu opt copii (dintre caredouă fete)…

Cînd se întîmpla asta?Prin 1945, cam aşa…Păi şi, cum aţi cunoscut pe fata unui boier…Era chiabur de fapt, ca să spun direct…Şi cum de v-aţi oprit tocmai la fata asta?

El nu ştia cine sînteţi?Cum să nu ştie… Eram şeful Siguranţei…Şi nu îi era frică?Dimpotrivă…Avea pile…Sigur. Să ai un ginere care este şef al

Siguranţei în judeţul tău…Dar nu era circumspect?Deloc. Eu de fapt l-am cunoscut prin

cumnatul meu, care era polonez, comisarajutor la Botoşani… Aşa l-am cunoscut…

Cînd a fost să facem nunta eu am fostcorect, trebuia să am aprobare de la Partid şim-am dus şi am cerut-o…

Pentru că vă căsătoreaţi cu o fiică dechiabur…

Exact. Socră-meu, Dumnezeu să-l ierte,avea într-o comună, la vreo 7 kilometri deBotoşani, 3 mori, 36 de hectare de pămîntşi 10 hectare de pădure. Vă daţi seama…

Aşa că m-am dus la Inspectorat ca să ceraprobare să mă căsătoresc. Ăia m-au camluat la puricat şi mi-au cerut să fac un soi dedosar cu starea socială a părinţilor soţiei.

(continuare ]n num[rul urm[tor)

Aspect din timpul vizitei conduc[torilor de partid =i de stat în regiunea Bac[u (Gh. Gheorghiu-Dej)

88 Retrospectivå 2008 23-24/2008 ARARAT

Alegerile preziden\iale din19 februarie se anun\audestul de lini=tite. Candi -

datul puterii, primul ministru SerjSarksian, p[rea c[ ]i va succedaf[r[ probleme pre=edintelui Ro -bert Kocearian, al c[rui colabo ra -tor cel mai apropiat era. Opozi\ia,cea care ]l contestase vehement peKocearian, se stinsese, ]n timp cesondajele de opinie ]l d[deau dreptfavorit deta=at pe Serj Sarksian.Dar, ]n septembrie anul trecut, sur -priz[: dup[ o t[cere de piatr[ depeste zece ani, fostul (=i primul)pre=edinte, Levon Ter-Petrosian,cel care ]=i d[duse demisia ]n fe -bruarie 1998 ]n urma ne]n\ele ge -rilor cu (pe atunci) primul ministruRobert Kocearian =i ministrulap[r[rii Vazghen Sarksian, revine]n politic[ =i declar[ c[ vrea s[redevin[ pre=edinte pentru a sc[pa\ara de corup\ie =i cleptocra\ie.Dup[ ce ]n ultima perioad[ a gu -vern[rii sale Levon Ter-Petrosianse aflase ]ntr-o criz[ de credibi -litate intern[ care ]l ]mpinsese, cao ultim[ solu\ie, s[-l cheme pe Ro -bert Kocearian (pe atunci pre=e -dinte al Karabaghului, <nep[tat>,spre deosebire de apropia\ii luiTer-Petrosian) s[ ocupe func\ia deprim ministru, acum acesta seangajeaz[ ]ntr-o virulent[ campa -nie ]mpotriva puterii =i candi da -tului Sarksian, promi\]nd s[ <cu -re\e> \ara de karabagh\i. Retoricamurdar[, bazat[ pe dezbinarea =i]nvr[jbirea dintre armeni, de su -

bliniere a imaginarelor diferen\edintre <armeni> =i <karabagh\i>,are destul[ priz[ ]n electorat. Ter-Petrosian, cel care i-a adus pekarabagh\i la conducere la Ere -van, se angajeaz[ s[ fie garantulalung[rii <clanului> celor din Ka -rabagh =i ]i consider[ <scursori>pe cei ce nu ]i sus\in ini\iativapolitic[. Petrosian reune=te ]n juruls[u un nucleu al opozi\ie dure =i se

declar[ ca =i ]nving[tor, cu destulde mult[ vreme ]nainte de alegeri.Adic[, ]n spiritul tradi\ie electoralearmene=ti post-sovietice (c[reia el]nsu=i a fost nevoit s[ ]i fac[ fa\[]n septembrie 1996, c]nd a scostancurile pe str[zile Erevanuluiagitate de sus\in[torii contra can -didatului s[u de atunci, VazghenManukian), Levon Ter-Petrosianse preg[tea s[ nu accepte nici unalt rezultat ]n afar[ de propriavictorie. <Dac[ ceilal\i spun c[ vorc]=tiga, eu spun c[ deja am c]= -tigat>, declar[ Levon Ter-Petro -sian care se arat[ convins c[ ale -gerile vor fi marcate de fraudemasive, dar promite s[ contesterezultatele doar pe c[i legale.

19 februarie: alegerile au loc,72% din electorat se prezint[ lavot, Serj Sarksian ob\ine 52,82%,Levon Ter-Petrosian 21,51%, Ar -tur Baghdasarian (partidul Orina\Erkir) 16,69%, Vahan Hov hanni -sian (da=nak) 6,18%.

Diferen\[ uria=[ ]ntre primul =ial doilea clasat. Da, dar totul a fost

furat =i trebuie contestat. LevonTer-Petrosian ]=i mobilizeaz[ sim -patizan\ii =i organizeaz[ mitinguride protest, cer]nd anularea rezul -tatelor =i repetarea alegerilor. Cusiguran\[ c[ au fost abuzuri aleputerii, abuzuri ce au dus, pro ba -bil, la marirea diferen\ei de voturi<num[rate> ]ntre Serj Sarksian =iLevon Ter-Petrosian. Dar dife ren -\a, a=a <fraudat[>, este uria=[ =inici cel mai performant mecanismde deturnare a voturilor nu ar fiputut fura at]t de mult sub ochiicelor 600 de observatori inter na -\ionali. Mai ales exit-poll-ul co -mandat de televiziunea public[ =irealizat de institutul de sondajebritanic Populus indic[ victoriadin primul tur a lui Serj Sarksiancu 53% din voturi, urmat de Le -von Ter-Petrosian cu 20%, ArturBaghdasarian cu 13% =i VahanHovhannisian cu 6%. Adic[ foarteaproape de rezultatele oficiale. Iarraportul misiunii interna\ionale deobservare, cu observatori ]n spe -cial ai OSCE, spune c[ alegerilepreziden\iale din 19 februarie s-au

desf[=urat „]n mare parte conformcu angajamentele interna\ionaleasumate de \ar[, de=i s]nt necesareamelior[ri pentru eliminarea pro -blemelor ]nc[ nerezolvate“. Ob -servatorii constat[ c[ <autorit[\ileau depus eforturi reale pentru re -medierea insuficien\elor consta ta -te ]n timpul alegerilor precedente>.

Levon Ter-Petrosian =i par -tizanii s[i contest[ victorialui Serj Sarksian la ale ge -

rile preziden\iale din 19 februarie=i sus\in c[ acestea au fost c]=ti -gate chiar de primul pre=edinte,Ter-Petrosian, cu nici mai mult,nici mai pu\in de... 65% din vo -turi! Opozi\ia coalizat[ ]n jurul luiLevon Ter-Petrosian adun[ mul -\imea ]n Pia\a Libert[\ii (Operei)=i cheam[ la continuarea protes -telor p]n[ c]nd alegerile vor fi anu -late. Mitingurile din Pia\a Liber -t[\ii se transform[ ]ntr-un protestde tip sit-in, c]teva sute de de -monstran\i petrec]ndu-=i nop\ile ]ncorturi, iar c]\iva radicali declar[greva foamei. Num[rul parici pan -\ilor cre=te de la zi la zi, ajung]ndla c]teva zeci de mii, exacerba\i dediscursurile agitatoare ale lui Ter-Petrosian.

}ntre timp, pre=edintele ales,Serj Sarksian, ]=i consolideaz[ po -zi\ia politic[: ceilal\i candida\i im -portan\i =i partidele lor ]i recunoscvictoria ]n alegeri =i ]ncheie unprotocol de colaborare la guver -nare cu cel de-al doilea clasat ]ncursa preziden\ial[, Artur Bagh -dasarian, care ]=i rezerv[ func\iade secretar al Consiliului de Se -curitate al \[rii.

Este momentul ]n care Sark -

sian decide s[ pun[ cap[t protes -telor =i, printr-o ac\iune ]n for\[ apoli\iei, la prima or[ a dimine\iizilei de 1 martie, cur[\[ pia\aOperei de protestatarii instala\i ]ncorturi. Circa 1.500 de mani fes -tan\i s]nt ]mpr[=tia\i de sute depoli\i=ti, iar liderul lor, Levon Ter-Petrosian, este re\inut la domiciliu.Partizanii lui Ter-Petrosian nu selas[ =i, ]n timp ce Pia\a Operei este]ncercuit[ de poli\ie, se regrupeaz[pe dup[-amiaz[ ]n alt[ pia\[ aora=ului, ]ntre prim[rie =i am ba -sada Fran\ei, cei 6-8 mii de oa -meni aduna\i acolo ar[t]ndu-sedeci=i s[ r[m]n[ ]n strad[ p]n[ laapari\ia liderului lor. Dar situa\iadegenereaz[ ]n violen\e =i, ]nluptele de strad[ ce izbucnesc =idureaz[ p]n[ ]n diminea\a zileiurm[toare, mor opt oameni – =apteprotestatari =i un poli\ist – s]nt in -cendiate vehicule =i jefuite maga -zine. Num[rul victimelor va cre=te]n timp, cel pu\in ]nc[ un poli\istmurind la spital ]n urma r[nii deglon\. Tocmai folosirea armelor defoc este pretextul pentru care pre -=edintele ]n func\ie, Robert Kocea -rian, decreteaz[ starea de urgen\[la Erevan p]n[ pe 20 martie. }ndiminea\a zilei de 2 martie calmulrevenise pe str[zile Erevanului con -trolate de trupele sus\inute de blin -date. Sindromul 1996 se repeta.

F[r[ ]ndoial[ c[ 2008 va r[ -m[ne un an de referin\[ ]nrela\iile armeno-turce. Dar

nu =i neap[rat de cotitur[. Pe fon -dul contest[rii interne din parteaopozi\iei radicale conduse de Le -von Ter-Petrosian, al dezastruluipsihologic =i al monitoriz[rii im -puse de Adunarea Parlamentar[ aConsiliului Europei dup[ eveni -men tele s]ngeroase din 1-2 martie,pre=edintele Serj Sarksian vine cuo ini\iativ[ surprinz[toare =i cu -rajoas[, menit[ – printre altele –s[-l scoat[ din b[taia valuriloreve nimentelor =i s[-l fac[ motor allor. Sarksian se declar[ gata s[ ]n -ceap[ un dialog cu Turcia, s[ ac -cepte cerin\a turc[ de formare aunei comisii care s[ discute desprecele petrecute ]n 1915, dar cucondi\ia deschiderii grani\ei turco-

armene, =i ]l invit[ pe omologuls[u turc, Abdullah Gül, la Erevanca s[ urm[reasc[ ]mpreun[ meciulde fotbal Armenia-Turcia din ca -drul preliminariilor campionatuluimondial din 2010.

Invita\ia lansat[ public nu poa -te fi refuzat[ de Abdullah Gül =i,astfel, pe 6 septembrie are loc vi -zita istoric[ a pre=edintelui turc laErevan. 2-0 pentru Turcia ]n me -ciul disputat pe stadionul Hradzan,dar scorul politic este pozitiv pen -tru ambele p[r\i. Oricum, ]n c[u -tarea unei imagini c]t mai bunepentru o mult visat[ aderare laUniunea European[, Turcia nu ]=iputea permite un refuz care s[-ilipeasc[ eticheta intransigen\ei.<Mingea nu mai este ]n terenulnostru>, le-a spus Abdullah Güljurnali=tilor ce l-au ]nso\it la Ere -van. <Nu trebuia s[ r[m]n[, noi i-amdat Turciei o imagine bun[ ]n fa\a]ntregii lumi. Vizita mea va fiapreciat[ =i interpretat[ drept unact curajos>.

<Dezghe\ul> armeano-turc, pre -zentat ca o mare cucerire la careaspir[ ambele p[r\i, are ast[zi=anse mai mari ca niciodat[ s[ seproduc[, dar =ansele s]nt, de fapt,foarte mici. +i iat[ de ce: Turciacere o comisie de istorici care s[dezbat[ chestiunea <pretinsului ge -nocid> =i care ar trebui, ]n viziu -nea Ankarei, s[ ajung[ la conclu -zia c[ ]n 1915 =i anii urm[tori nu aavut loc, de fapt, un genocid, ciarmenii au pierit ]n v]ltoarea eve -nimentelor din r[zboi, evenimentec[rora le-au c[zut victime, deo -potriv[, =i turci; Armenia accept[ideea cre[rii unei comisii, dar carear trebui s[ discute despre detaliileextermin[rii armenilor otomani,despre detaliile genocidului a c[ -rui comitere este dintotdeauna unfapt dovedit =i ne]ndoielnic; pre\ulcerut de Erevan pentru ]nfiin\areaamintitei comisii este deschidereagrani\ei; ]n schimb, pentru des chi -derea frontierei, Ankara ]i cere Ar -meniei pre\ul renun\[rii la Karabagh.

Pe fondul acestor am[nunte –care s]nt, de fapt, obstacole majore–, Erevanul =i Ankara se declar[dispuse s[ contribuie la o apro -piere istoric[. Cu toate acestea,ambele p[r\i sus\in c[ nu bat deloc]n retragere =i c[ nu renun\[ la niciunul din punctele lor de vedere.Cu alte cuvinte, nimeni nu ce dea -z[ nimic. Dac[ nimeni nu cedeaz[nimic, ]nseamn[ c[ nu exist[ =i nicinu va exista vreun compromis. Iar

f[r[ compromis unde ar mai fidezghe\ul? Ar putea fi doar ]ntr-orecunoa=tere a genocidului. Darnumai printr-o formulare de genul:<Turcia recunoa=te genocidul ar -mean din 1915, dar Imperiul Oto -

99ARARAT 23-24/2008 Retrospectivå 2008

man nu a comis nici un genocid>.Pentru ca Ankara s[ nu renun\e lanimic din pozi\ia sa actual[. Sun[de-a dreptul anecdotic. +i atunci,ne putem ]ntreba, pe bun[ drep -tate, cum decurg negocierile se cre -te ]ntre diploma\ii turci =i armenicare de ceva vreme se tot petrec peteren neutru, cum ar fi Elve\ia?Declara\iile oficiale, cel pu\in celevenite de la Ankara, insist[ asuprafaptului c[, dup[ fiecare rund[ denegocieri, pozi\iile celor dou[ p[r\is]nt din ce ]n ce mai apropiate. Ces[ credem?

S[-l credem pe ministrul deex trene al Turciei, Ali Babacan,care, dup[ ce s-a ]nt]lnit la Istanbulcu omologul s[u armean, EduardNalbandian, a declarat c[ discu \iilebilaterale s-au desf[=urat ]ntr-o <at -mos fer[ favorabil[>. <Scopiulnostru este asigurarea normaliz[riidepline a rela\iilor. Cu voin\[ fer -m[ vom continua s[ ne ]nt]lnimpentru a ne atinge scopul>, spuneAli Babacan. }n ceea ce ]l prive=te,Eduard Nalbandian refuz[ s[ vor -beasc[ despre mult vehiculata co -misie, ]n schimb se arat[ tot opti -mist: <Am mai spus c[ s]nt optimist.Negocierile continu[. P[r\ile tre -buie l[sate s[ se ]nt]lneasc[>.

Chestiunea Karabaghului afost oarecum eclipsat[ deshow-ul politico-diplo ma -

tic din rela\iile armeano-turce. Cutoate acestea, evenimentele regio -nale au f[cut ca 2008 s[ fie un ande risc maxim pentru reizbucnirear[zboiului. Haosul intern din Ar -menia de la ]nceputul lui martie a]mpins Azerbaidjanul s[ <zg]n d[ -re> =i s[ testeze ap[rarea armean[de pe linia frontului. Astfel, pe 4martie, la numai dou[ zile de laluptele de strad[ din Erevan, seproduce cea mai grav[ ]nc[lcare aarmisti\iului ]ncheiat ]n 1994. Spredeosebire de ciocnirile ordinare,cu schimburi de focuri ale unor tr[ -g[tori izola\i, la ]nfruntarea armat[din 4 martie din districtul Marta -kert din nordul Karabaghului par -ticip[ trupe de asalt sus\inute deartilerie. Azerii atac[ =i ocup[ opozi\ie armean[, dup[ care s]ntrespin=i de contraatacul armean.Fiecare din p[r\i sus\ine c[ ina mi -cul a ]nregistrat mai mul\i mor\i.

Criza gruzino-osetin[ din au -gust a ]naripat, timp de o clip[,por nirile belicoase ale guvernan -\ilor de la Baku care s-au declaratgata s[ urmeze exemplul Gruziei=i s[ ocupe prin for\[ teritoriileseparatiste (sau s[ <restabileasc[ordinea constitu\ional[>). }ntr-uncomunicat dat publicit[\ii pe 8 au -gust, chiar la ]nceputul opera\iu -nilor militare, ministerul de exter -ne de la Baku insist[ asupra ca -racterului exemplar al ofensivei

gruzine ]mpotriva Osetiei de Sudcare ar avea valoare de <precedentpozitiv pentru toate \[rile ce ]n -cearc[ s[ recurg[ la for\[ pentru a-=irestabili integritatea teritorial[>,subliniind faptul c[ <Azerbai dja -nul are dreptul s[ ]=i recuperezeteritoriile prin for\[>. }nfr]ngerearapid[ =i total[ a Gruziei dup[interven\ia rus[ a t[iat elanul r[z -boinic al pre=edintelui azer, IlhamAliev, care devine, brusc, un om alp[cii. Convoca\i la Moscova deliderul de la Kremlin, pre=edin\iiArmeniei =i Azerbaidjanului, SerjSarksian =i Ilham Aliev, semneaz[o declara\ie de principii prin carese angajeaz[ s[ rezolve chestiuneaKarabaghului doar prin negocieripurtate ]n cadrul Grupului de laMinsk al OSCE coprezidat deRusia, Statele Unite =i Fran\a. Grupcare, departe de lumina reflec toa -relor show-ului politic ocupataproape exclusiv de baletul turco-armean, =i-a continuat misiunea demediere. Misiune ce pare impo -sibil[, aceasta trebuid s[ ]mpaceprincipiul integrit[\ii teritoriale a

Azerbaidjanului cu cel al dreptuluila autodeterminare al armenilordin Karabagh. Principii diametralopuse care au blocat timp de undeceniu =i jum[tate orice progresal negocierilor. Negocieri care, po -trivit copre=edin\ilor Grupului dela Minsk, ar fi – dup[ eveni men -tele care au fr[m]ntat regiunea ]naugust – mai aproape ca niciodat[de un compromis. +i ]nc[ o dat[trebuie s[ ne autoimpulsion[m cre -dulitatea =i s[ sper[m c[ =i Kara -baghul va cunoa=te pacea ]nscris[]n acte interna\ionale. +i c[ var[m]ne armenesc.

Preferatul armenilor ]n cursapentru Casa Alb[ de laWashington c]=tig[ deta=at

alegerile preziden\iale din 4 no -iembrie . Senatorul democrat deIlinois, Barack Obama, i-a cuceritde partea sa pe armenii americani]nc[ din timpul cursei pentru in -vestitura democrat[, ]n timpul c[ -

reia a fost angajat ]ntr-o curs[ deo duritate f[r[ precedent ]mpotrivacontracandidatei sale, Hillary Clin -ton. Echipa Barack Obama – pre -=edinte – =i Joe Biden – vice pre -=edinte – =i-a atras voturile arme -ne=ti prin promisiunile f[r[ ocoli -=uri privind recunoa=terea genoci -dului armean. Dup[ ce anul trecut,odat[ cu instalarea majorit[\ii de -mo crate ]n Camera Reprezentan -\ilor – a c[rei pre=edinte deveniseo notorie simpatizant[ a armenilor,doamna Nancy Pelosi –, militan\ii=i sus\in[torii Cauzei Armene eraupe punctul de a ob\ine o majoritatefavorabil[ recunoa=terii genoci -dului – majoritate pierdut[ pe ulti -ma sut[ de metri, ]n urma presiu -nilor diploma\iei turce pe l]ng[administra\ia Bush –, alegerea luiBarack Obama promite s[ fie poate

cea mai favorabil[ ocazie pentruavansarea rezolu\ie genocidului ]nCongres. Tocmai aceasta a fost =iexplica\ia pentru care, la sf]r=itul

anului trecut, congresmenii sus\i -n[tori ai Cauzei Armene au justi -ficat retragerea de pe ordinea de zia rezolu\iei: necompromiterea ac -\iu nii de recunoa=tere prin expu -nerea ei la riscul unui eventual votnegativ. }n a=teptarea unui mo mentmai favorabil. Iar Barack Obamale-a promis armenilor c[ alegereasa va reprezenta acel moment.

Pre=edintele ales al StatelorUnite ]nc[ nu s-a instalat la CasaAlb[. P]n[ ]n ianuarie, c]nd ]=i vaprelua func\ia, Barack Obama =i-aconstruit deja o echip[ de baz[ aviitoarei administra\ii. Presat decriza mondial[, economic[ =i nunumai – dar c]nd nu a fost ome -nirea ]n criz[, ]ntr-un fel sau altul?–, Obama spune c[ ]=i alege cola -boratorii cei mai buni, indiferentdin ce partid vin ei. +i astfel, dinviitoarea administra\ie democrat[vor face parte =i membri ai actua -lei admnistra\ii, printre care Ro -bert Gates ce ]=i va p[stra func\iade Secretar al Ap[r[rii. Adic[, ]n

majoritate, oameni opu=i afect[riirela\iilor americano-turce de dra -gul armenilor. Mai mult, Obama odesemneaz[ Secretar de Stat toc -mai pe... Hillary Clinton. Tocmaicea cu care s-a r[zboit f[r[ me -najamente ]n interiorul PartiduluiDemocrat. Printre remarcile grelepe care =i le-au aruncat B. Obama=i H. Clinton s[ o amintim poate pecea mai grosolan[: Obama spuneac[ Hillary Clinton s-a ]nt]lnit cu=efi de stat doar ca s[ stea la mas[cu ei. +i iat[ c[, odat[ ales pre =e -dinte, Barack Obama las[ deo -parte toate barierele de partid =i nunumai. Pragmatism? O fi acestlucru ]n conflict cu principialitatea(a se ]n\elege „cu promisiunileelectorale“)? Din viitoarea admi -nistra\ie vor face parte deja oa -meni care nu agreeaz[ ideea re -

cunoa=terii geno ci du -lui armean. Viitorul Se -cretar de Stat, HillaryClinton, se num[r[printre ace=tia. +i ast -fel, vedem cum terenulpentru respectarea pro -misiunilor f[cute deBarack Obama ]n fa\aarme nilor devine dince ]n ce mai alu necos.

Cu doi ani ]nurm[, ]n 2006,spuneam c[ la

cea de a 37-a Olim -piad[ de =ah de la T -orino echipa mascu -lin[ a Ar meniei a ]n -registrat una din cele

mai mari succese din istoria =a hu -lui armenesc, cucerind aurul olimpic.

Iar ast[zi putem spune c[ lacea de a 38-a Olimpiad[ de =ah dela Dresda echipa masculin[ a Ar -meniei a ]nregistrat poate cea maimare reu=it[ a =ahului armenesc,aduc]nd pentru a doua oar[ la r]ndaurul =i cupa olimpic[ la Erevan.

De aceast[ dat[ marii mae=triiarmeni – Levon Aronian, VladimirHakobian, Gabriel Sarksian, Arta -=es Minasian =i Tigran L. Petro -sian – au marcat victorii str[lucite]n ]nt]lnirile cu Italia, InsuleleFaroe, Olanda, Azerbaidjan, Rusia,Fran\a =i China, au terminat laegalitate ]nt]lnirea cu Ucraina =i aupierdut doar ]n fa\a Israelului.

Nici echipa feminin[ nu s-a

comportat r[u, zdrobind cu 4-0reprezentativa Azerbaidjanului =iocup]nd un onorabil loc 6.

Succesul =ahi=tilor a fost pri -mit cu entuziasm ]n Armenia.Pre=edintele Serj Sarksian, careeste =i pre=edinte al federa\iei de=ah, s-a repezit la Dresda pentru atr[i bucuria victoriei al[turi demembrii na\ionalei. }ntor=i la Ere -van cu avionul preziden\ial, =a -hi=tii armeni au fost ]nt]mpina\i laaeroport ca ni=te eroi =i ]nso\i\i cugard[ de onoare p]n[ la echi va -lentul armenesc al S[lii Poli va -lente unde a fost organizat un con -cert festiv ]n cinstea lor. +ahi=tiiolimpici =i antrenorul lor, marelemaestru Ar=ak Petrosian, au fostdecora\i cu medalia <Pentru ser -vicii aduse \[rii>, gradul I.

}n cuv]ntul s[u de salut, pre -=edintele Sarksian a spus, printrealtele: <Prin jocul lor minunat, prinm[iestria =i voin\a lor, sportiviiArmeniei au demonstrat ]nc[ o dat[c[ \ara noastr[ este o superputere=ahist[.

To\i comentatorii str[ini au su -bliniat spiritul de echip[ al na -\ionalei noastre. Fiecare dintremem brii na\ionalei noastre de aureste o individualitate de excep\ie,dar ]mpreun[ s]nt o echip[: ovoin\[, un \el, un drapel. Drapelcare flutura la Dresda ]n onoareacampionilor en-titre =i care vaflutura =i la olimpiada urm[toare.Putem =i trebuie s[ avem victoriide echip[.

Dragi =ahi=ti, a\i f[cut deja unmare lucru, a\i spart =ablonul po -trivit c[ruia s]ntem o na\ie doar deindivizi =i cum c[ putem c]=tigadoar ]n mod individual. Chiar =i]ntr-un sport individual a\i reu=its[ ob\ine\i o victorie de echip[.

}n toate planurile vie\ii noastretrebuie s[ ne bizuim pe aceast[for\[ triumf[toare a unit[\ii. C]nds]ntem uni\i ]n fa\a noastr[ nuexist[ obstacole insurmontabile.Acest lucru a fost dovedit de is -toria noastr[ secular[, iar ast[zi deb[ie\ii na\ionalei noastre. S]ntemiar[=i uni\i, uni\i ]n victoria =i bu -curia noastr[. Victorie =i unitate:acestea nu se demonetizeaz[ nicio -dat[.“ Cuvinte bine alese =i ideibine ]nchegate, formulate =i suge -rate. Bravo =ahi=tilor armeni! Bravo=i pre=edintelui pentru exploatarea]n\eleapt[ a momentului!

1100 Reportaj 23-24/2008 ARARAT

O s[pt[m]n[ a stat Arthur fa\[-nfa\[ cu moartea. „Doamna ]n negru“a ]ncercat s[-l ispiteasc[, s[-l ame -nin\e, s[-i dea speran\e ori s[-l r[ -pun[. A ]nvins el, p]n[ la urm[, unbiet om muritor, dar s-a ]ntors ]n lu -me numai ca s[ urce muntele pro -priului s[u calvar. Iar[=i =i iar[=i,]ntr-un co=mar f[r[ de sf]r=it. Dedou[zeci de ani, trupul ]n aparen\[firav al acestui b[rbat t]n[r a su -portat ]n mod incredibil opera\iedup[ opera\ie. Peste o sut[! Poate osut[ dou[, o sut[ trei, nici el nu le mai=tie num[rul...

Gyumri, ora= din Armenia (fost Leni -nakan), 7 decembrie 1988. Un muget apo -caliptic, venit din m[runtaiele p[m]ntului af[cut s[ ]ncremeneasc[ toate ceasurile. Apoi,cutremurul =i nimic n-a mai fost ca ]nainte.Ruine =i durere =i disperare.

„To\i ai mei au murit lacutremur“

C]teva zile, supravie\uitorii au mai trasn[dejde c[-=i vor g[si ]n gr[mezile de mo -loz rudele disp[rute, ]nc[ vii. }ntr-un t]rziu,au renun\at =i au ]nceput s[ cure\e urmeledezastrului. A=a l-au g[sit pe Arthur. „Nuprea =tiam ce era cu mine. Amor\isem, darauzeam cum taie cu drujbele s]rmele groasecare-mi intraser[ ]n picioare. Mi-au pus peurm[ o c]rp[ neagr[ pe ochi =i m-au scos lalumin[.“ Un miracol, au spus cei mai mul\i,v[z]ndu-l pe adolescentul m[run\el scos desub ruine, cu inima ]nc[ b[t]nd. Trupul ]i erazdrobit, mai multe fiare contorsionate ]istr[punseser[ mu=chii mem brelor, m]nast]ng[ ]i era ca =i pierdut[, dar tr[ia. Aveadoar 18 ani c]nd s-a ]ntors printre oameni.Abia mai t]rziu a aflat c[ nimeni din familialui nu supravie\uise, nici p[rin\ii, nici fra -tele, dar ]nc[ nu sosise momentul s[ seg]ndeasc[ la situa\ia sa de om singur pelume. Astfel a ]nceput o incredibil[ odisee,care l-a adus, de aproape zece ani, ]nRom`nia – victim[ a unor jocuri periculoaseori a hazardului. C]nd a fost scos prima dat[din Armenia, totul era foarte tulbure, sevorbea despre o „arm[ seismic[“ folosit[ deru=i s[ tempereze spiritele aprinse ]n r[z -

boiul din Nagorno-Karabagh, dar =i despreexplozia unui uria= depozit de muni\ie sub -teran, tot al „marelui p[rinte al popoarelor“.Apoi, evenimentele s-au derulat astfel ]nc]t,pentru el, tragedia de la Gyumri a r[masistorie.

Din spital, la sec\ia de poli\ie

}n c[m[ru\a de vreo 15 metri p[tra\i, areun pat pliant, o mas[ cu un scaun, plus dou[fi=ete metalice pe post de mobilier. Ar aveadreptul, conform legisla\iei pentru refugia\iicu probleme de s[n[tate foarte grave, la olocuin\[ numai a lui, totu=i el se declar[ mul -\umit, al\ii n-au nici m[car at]t. }mi spune c[se-n\elege de minune cu directorul Cen tru -lui, Ni\u, ca =i cu ceilal\i poli\i=ti, de la careprime=te din c]nd ]n c]nd m]ncare. Dac[ seg]nde=te cumva s[ se ]ntoarc[ aca s[? Deloc!Nu numai c[ nu mai are pe ni meni acolo, dari s-au f[cut multe necazuri, ]n mod gratuit,aproape pretutindeni, unde s-a aflat. Totul apornit de la o promisiune de ajutor, pe carefostul pre=edinte Levon Ter-Petrosian i-of[cuse pe c]nd era internat ]ntr-un spital dinErevan. Promisiune uitat[, timp ]n caret]n[rul a fost dus de Crucea Ro=ie, pentruopera\ii dificile, ]n Rusia, Anglia, Cehia,Polonia. }n cursul unui ase menea drum, ]n -t]mplarea a f[cut s[-l re]n t]lneasc[ pe pre -=edinte =i s[-i repro=eze „amnezia“.

La schimbul de replici dur au asistat =ic]\iva jurnali=ti str[ini, iar dup[ c]teva zile,un articol cu acest subiect, publicat ]ntr-unziar polonez, a inflamat autorit[\ile armene.„Am fost luat noaptea din spitalul Rasdan,f[r[ mandat, dus la o sec\ie de poli\ie =iinterogat. Ce caut[ poza mea ]n ziar, de ce eamestecat numele pre=edintelui, iar c]nd eul-am ]mpins pe poli\istul care deveniseagresiv, m-a lovit =i mi-a rupt claviculast]ng[. Cred c[ s-au speriat, fiindc[ de di -minea\[ mi-au dat drumul. Nu m-au dus]napoi, la spital, m-au l[sat doar s[ plec“, ]=iaminte=te Arthur =i ochii i se ]ngusteaz[ afurie. De altfel, cu o anume team[ a r[mas=i el, motiv pentru care ne-a rugat s[ nu-ifolosim ]n articolul de fa\[ numele real =i s[nu apar[ fotografiat ]n ziar.

}=i face pu\in de lucru prin camer[,amintindu-=i c[ ne num[ratele sale opera\iise al[tur[ unei malforma\ii cardiace, care l-a f[cut pe un medic s[-l ]ntrebe foartecircumspect: „Dumneata e=ti de pe planetaasta?“, dar =i unei hepatite, de care a sc[patteaf[r. Totu=i, ]n mod paradoxal, nu s[ -n[tatea pare s[-l preocupe cel mai mult, cipribegia sa f[r[ sf]r=it.

„C]nd am plecat ultima dat[ din \ar[, unlucr[tor de la cancelaria pre=edintelui mi-aspus c[ ei m[ ajut[, dar s[ uit tot =i s[ nu m[mai ]ntorc“, ]mi spune, cu am[r[ciune. Aplecat, dar necazurile nu se terminaser[. Nu

]n\elege nici azi de ce. Se afla ]n Sofia, uncunoscut ]i promisese sprijin pentru a ajun -ge ]n Vest, chiar prin intermediul amba -sadei, c]nd lucrurile au luat o ]ntors[tur[nedorit[. „S-a vorbit la telefon cu cineva din\ar[, nu =tiu ce, dar au venit doi b[rba\i =im-au urcat ]ntr-o ma=in[, ca s[ m[ duc[ laaeroport. Credeam c[ plec ]n Ungaria, darpe drum, =oferul mi-a spus c[-i pare r[upentru mine, fiindc[ eram trimis la Erevan,cu avionul de la ora 15.30. L-am sunat peprietenul meu =i, a=a cum m-a sf[tuit, laprimul semafor am fugit. Tot cu ajutorul lui,a doua zi am putut s[ plec cu autocarul ]nUngaria. Am vrut s[ primesc statut de re -fugiat la ei, dar nu am reu=it =i a=a am ajunsla Londra, printr-o organiza\ie umanitar[.“Arthur se opre=te, ]mi pune ]n fa\[ un dosar=i ]ncepe s[-mi explice de-a valma ce repre -zint[ fiecare document, fiecare adres[, le -g]ndu-le de persoane, institu\ii, ]mpre jur[ricare au l[sat urme mai mult sau mai pu\inad]nci ]n via\a lui.

Refugiat ]n Rom`nia

Constat c[ gazda mea de c]teva ceasurivorbe=te bine rom`ne=te. }mi spune c[ sedescurc[ =i ]n ceh[, =i ]n polon[, nemai dis -cut]nd despre rus[ =i englez[. }ns[, oriundea ajuns, tot l]ng[ armenii lui s-a sim\it celmai bine. Aici, pe majoritatea ]i ]nt]lne=teduminica, la biseric[. Iar ei ]l ajut[ cum pot.Vartan =i Levon, Arthur, Karen, Sako,Tigran, sau p[rintele Bogdan, f[r[ ei poatec[ acum nu am mai fi stat de vorb[.Adev[rul e c[ ]n Rom`nia a primit statut derefugiat foarte repede. Are =i un ajutorspecial, b[nesc, dar la c]t ]l cost[medicamentele, abia dac[-i mai r[m]ne osum[ derizorie; eventual, s[-=i cumperem]ncare, doar trebuie cumva s[ traiasc[, nu?Observ discret c[, tot r[sfoind prin h]rtii, ]=iajuta bra\ul st]ng cu cel drept, mai s[n[tos.}l rog s[-mi vorbeasc[ despre spitalele ro -m`ne=ti, cu o und[ de speran\[ c[ nu va finimerit niciodat[ ]n „culisele“ sistemului. Aprimit =i ajutor, dar... „Nu m[ mai operez ]nRom`nia. Voi =ti\i mai bine asta: p]n[ nu dai=pag[, nu prea ai parte de ]ngrijire ]n spital.Un medic mi-a zis c[ m[ opereaz[, dar s[-idau patru milioane. A pl[tit pentru mine unprieten. La Floreasca, m-a ]ntrebat alt medicdac[ pot s[-mi mi=c m]na a=a: =i =i-a frecatdegetul mare de ar[ t[tor, apoi mi-a spus c[pleac[ ]n concediu =i are cheltuieli mari.“Arthur nu se pl]nge, nu reclam[. Doarconstat[ =i se revolt[ ]n el ]nsu=i. }mi spunec[ ar trebui s[ fac[ balneo terapie pentrurecuperare. Pe h]rtie, da, face, dar ]nrealitate ]=i macin[ tinere\ea ]n c[ m[ru\a de15 metri p[tra\i =i suport[ chinul manelelorcare url[ dinspre blocul pr[p[dit, de al[turi,plin de \igani. E tare sup[rat =i pe cei de laorganiza\ia ARCA, pe cei de la UNHCR,care i-au refuzat ajutorul pentru medica -mente =i trimiterea ]n str[in[tate, pentru a fioperat. „M-au f[cut s[ suf[r mai mult dec]tla cutremurul din Armenia.“ Rabd[, dar nuaccept[. Sper[. Spre sf]r=itul lui de cembrie,iar[=i cu sprijinul Crucii Ro=ii, va merge s[fac[ alt[ opera\ie, ]n Suedia. Poate c[ nu vamai avea nevoie de altele. +i poate c[ peurm[ va ]ncepe =i el s[ traiasc[, s[-=itr[iasc[ via\a, cu-adev[rat. Aici ori ]n alt[\ar[, doar e un cet[\ean european autentic.+i, la urma-urmei, niciodat[ nu e prea t]rziu.

Adrian-Nicolae POPESCUdup[ ziarul Ziua

20 de ani de la cutremurul din Armenia

Omul cu 100 de opera\ii

1111ARARAT 23-24/2008 Diaspora

Nu cu mult timp ]n urm[ pos -tul Australian de televiziune ABCa difuzat un reportaj despre o pic -tori\[ australian[ de origine ar -mea n[ din New South Wales, carea f[cut o c[l[torie in\iatic[ ]n Ar -menia. Nu cunoa=te nici limbaarmean[ =i acolo a stat ]ntr-un satunde a ]ncercat s[ tr[iasc[ al[turide localnicii armeni via\a lor de zi

cu zi. Reportajul a fost foarte in -teresant, dar problema a survenitatunci c]nd realizatorii emisiunii,vorbind despre genocidul armean,s-au exprimat spun]nd c[ estevorba despre „ un presupus geno -cid“. A urmat ]n Australia un val

de proteste din parte comunit[\iiarmene =i nu numai. Dup[ c]tevas[pt[m]ni la TV a fost difuzat unalt reportaj, de data aceasta desprec[l[toria ]n Armenia a c]nt[re\eide oper[ armeano-canadian[ Isa -belle Bayrakdarian, care a efectuatun turneu la Erevan =i nu numai.Acum ]n emisiune s-a vorbit corectdespre genocidul armean. }ns[aceste fapte nu au r[mas numai ]nstadiul de proteste =i indignare.Senatorul australian Joe Hockey,de origine armean[ a luat cuv]ntul]n Parlamentul australian cer]nd la20 octombrie recunoa=terea de c[ -tre Australia a genocidului ar -mean. Printre altele Hockey =i-asus\inut pozi\ia ]n acest sens spu -n]nd c[: „…Aproape 1,5 milioa nede armeni au fost uci=i ]n timpulgenocidului armean dintr-un nu -m[r estimat la 2,5 milioane de

oameni at]t c]t num[ra popula\iaarmean[ din imperiul Otoman laacea vreme. Scopul turcilor a fostca s[ =tearg[ orice urm[ de arme -nitate =i de cultur[ armeneasc[ depe teritoriul imperiului nu numais[ ]i extermine pe armeni ca po -por. Astfel simpla existen\[ a ar -menilor ]n Imperiul Otoman a fostoficial denigrat[, h[r\ile =i istoriaau fost rescrise. Bisericile =i =co -lile au fost profanate =i demolate.Copiii au fost lua\i cu for\a del]ng[ p[rin\ii lor, reboteza\i =icres cu\i ]n tradi\ia turc[… Ast[ziguvernul Turciei refuz[ cu vehe -men\[ s[ recunoasc[ genocidularmean. Se duce o campanie pu -ter nic[ de denigrare a genocidului.}n Turcia ]n conformitate cu arti -colul 301 Cod Penal persoanele,intelectualii, jurnali=tii, editoriicare denigreaz[ imaginea statului

turc pot fi condamna\i. Pentru aevita pedeapsa c]nd se refer[ lagenocidul armean cet[\enii turciprefer[ termenul de „genocidul]nchipuit“. }n ciuda acestui faptfoarte multe state au recunoscutoficial genocidul armean. Austra -lia nu a f[cut-o ]nc[. }mi pas[ cuat]t mai mult cu c]t aceast[ trage -die m[ afecteaz[ personal =i ]nmod direct c[ci bunicul meu a fostun supravie\uitor al acestui geno -cid… }n timpul unei emisiuni aprogramului TV ABC, emisiunedespre o australianc[ de originearmean[ ce a c[l[torit ]n Armeniapentru a-=i reg[si indentitatea, co -mentatorii postului au repetat re -ferindu-se la genocid expresia„presupusul genocid“. F[r[ ]ndo -ial[ c[ ceea ce s-a spus prin aceste

cuvinte la un post de televiziuneaustralian constituie o jignire =i oofens[ la adresa armenilor. Popo -rul australian depl]nge rasismul =ibarbaria. |ara noastr[ a prosperat

datorit[ nenum[ra\ilor emigran\i,oameni de toate na\ionalit[\ile,inclusiv armeni. Solicit Parlamen -tului recunoa=terea genocidului ar -mean, nu ]nchipuit, nu a=a numit,nu presupus ci a=a cum a fost…“

Lu[rile de pozi\ie nu s-au opritaici. }n camera superioar[ a Parla -mentului Australian, la ini\iativapeti\iilor depuse de c[tre Comi te -tul Na\ional Armean din Australia(ANC Australia) =i a partiduluiDa=nac, senatorul Chris Ellison apledat ]n favoarea recunoa=teriigenocidului armean. Dup[ ce areadus ]n memoria colegilor s[iefortul =i jertfele australienilor ]nPrimul R[zboi Mondial, a subli -niat rolul jucat de australieni ]ntimpul genocidului armean atuncic]nd ace=tia au organizat taberepentru refugia\i, precum =i nume -roase orfelinate ]n Orientul Apro -piat. Ellison a ]ncheiat spun]nd:„…Este important s[ con=tienti -z[m aceast[ dram[ din punct devedere istoric. Un proverb spunec[ lucrurile rele se ]nt]mpl[ atuncic]nd oamenii buni nu fac nimic.Este un fapt istoric dovedit ceea ces-a ]nt]mplat, iar negarea recunoa= -terii genocidului nu va mai putea fiposibil[. Iat[ de ce, solicit Sena -tului Australian sus\inerea imedia -ta a recunoa=terii genociduluiarmean.“

Ceea ce au demonstrat cei doipoliticieni prin discursurile lor nureprezint[ nici pe departe finali -zarea chestiunii recunoa=terii geno -cidului armean ]n ]ntreaga lume.Dar este ]nc[ un pas important ]nlungul (sau scurtul?) drum c[treaceea ce scorto=ii politicieni nu -mesc „repara\ie moral[“. Noi i-amspune mai degrab[ o odihn[ bine -meritat[ =i o dreptate at]t material[c]t =i divin[ pentru str[bunicii no=tri.

Eduard ANTONIAN

}ncerc[ri de recunoa=tere a Genocidului Armean ]nParlamentul Australiei

SenatorulJoseph Benedict„Joe“ Hockey s-an[scut la Sid neydintr-o familie deorigi ne ar mea n[din Bethlehem.Nu mele original

al familiei a fost Hokeydonian.Este licen\iat ]n Arte =i =tiin\ejuri dice. }n cariera sa politic[ ade\inut func\ii ca Ministrul alTurismului =i al Mi cilor }ntre -prinderi (2001-2004), Vice mi -nistru al Muncii (2006) si apoi]n 2007 ca Ministru al Muncii=i Industriilor. Trec]nd ]n opo -zi\ie ]n 2008 a devenit poten\ialmi nistru al finan\elor al guver -nului din umbr[ ce ar urma s[

ajung[ la putere.

Christopher MartinEllison – n[scut ]n Zimbab we,este licen\iat ]n drept =i repre -zint[ Western Australia ]n Par -la ment. A fost secretar ]n mi -nisterul s[n[t[\ii =i asigur[rilorsociale. }n 1997 a devenit pro -curor general al Australiei. Ade\inut nenum[rate alte func\iidevenit ministrul justi \iei cu celmai ]ndelungat man date. Ellisoneste un catolic =i un conser va -tor, sus\in[tor necondi \io nat almonarhiei britanice. Ini\iator almultor legi ]n Parlament, din2007 aflat ]n opozi\ie, este ca =iHockey poten\ial ministru ]num br[ al viitorului guvern ]n pro -ble mele ministerului pentru pro -ble mele emigr[rii =i cet[\e niei.

La sfîrşitul veacului XVII, odată cu ase -diul Vienei, locotenentul de origine armeanăFr. Jerzy Kulczycki din armata aliată,învin gătoare a turcilor, a intrat în posesiaunor saci cu boabe de cafea, a căror utilizarenu se cunoştea. Ideea folosirii cafelei pentruuz public i-a revenit ofiţerului, care a des -chis primele cafenele la Viena, moda răspîn -din du-se în tot Occidentul. În decursul ani -lor familia sa a prosperat, s-au adunat fon -duri pentru achiziţionarea unei viitoarecolecţii de artă în paralel cu îmbrăţişareaocupaţiilor intelectuale.

Lvovul avea o colonie însemnată de ne -gustori originari din Armenia istorică,împărţită în urma unor războaie sîngeroaseîntre imperiile turc, persan şi rus. Cum înastfel de situaţii comercianţii cădeau victi -me ocupanţilor, mulţi au emigrat (diasporă)către vestul Europei naturalizîndu-se în Ru -sia, Polonia, Principatele Române ş.a. Ne -goţul era o meserie bănoasă, totodată ris -cantă deoarece în epoca medievală ca ra -vanele parcurgeau imense teritorii (ex. Dru -mul Mătăsii), unde erau expuse pericolelorgeografice, războaielor şi atacurilor ban -diteşti. Buni cunoscători ai limbilor străine,cu relaţii întinse, armenii au intermediat co -merţul de mirodenii, coloniale, ţesături, darmai ales de covoare orientale pe tot par -cursul zonelor străbătute. În Lvov, ce apar -ţinea în trecut Coroanei poloneze, se con -struise prima biserică armeană (1363) la o

sută de ani după înfiinţarea aşezării. Acoloera unul din cele mai importante centre eco -nomice, juridice şi culturale armeneşti pînăîn secolul XIX, unde comunitatea se bucurade autonomie deplină. Armenii, mari ţesă -tori şi iubitori de covoare încă din Anti -chitate, s-au ilustrat şi drept colecţionari aiacestor valoroase ţesături, care aduc un pe -tec de natură viu colorată în existenţă, în -frumuseţînd-o. Predilecţia pentru textilele

orientale era obişnuită în acest oraş multi -etnic şi cultural reputat, o piaţă seculară aproduselor de artă decorativă. Armenii aucontribuit foarte mult la dezvoltarea arteiţeserii covoarelor şi la popularizarea lor înEuropa, aşa cum menţionează şi Marco Poloîn scrierile sale. Multe muzee expun carpetevechi şi picturi medievale celebre cu astfelde reprezentări.

Colecţia de covoare a familiei de armenipolonezi Kulczycki a început oficial în 1906odată cu Dr. Woldzimierz Kulczycki(1862-1936) profesor universitar la Aca de -mia Veterinară din Lvov (act. Ucraina), careachiziţiona draperii, şaluri, kilimuri şi co -voare din Orientul Apropiat şi Mijlociu,con comitent cu literatura legată de aceastăpasiune. De-a lungul timpului a strîns nu -meroase exemplare de covoare vechi de variidimensiuni, modele, texturi (lînă, mătase) şimodele ţesute cu noduri după diversemetode şi densităţi în ţările caucaziene, asia -tice (Persia, Turcia, Turkestan, China, India)şi africane (Algeria, Tunis, Maroc). Dupămoartea lui W. Kulczycki colecţia a intrat înposesia fiului său – Dr. Jerzy Kulczycki(1898-1974) de profesie arheolog, istoric şiistoric de artă, iar după al Doilea RăzboiMondial profesor universitar la Varşovia.Acesta a mărit metodic cu atenţie, dragosteşi pricepere colecţia fiind sprijinit de soţiasa Anna Pietrowicz Kulczycka cu studiiuniversitare în domeniu. Pînă în 1964, anul

pensionării celor doi, covoarele au fost adă -postite în apartamentul lor din Varşovia.Ulte rior din motive de sănătate, ambii s-aumutat în zona subcarpatică Podhale lîngăZakopane, unde Anna Kulczycka lucra la„Muzeul Tatrei“. Colecţia a fost împărţită:64 de exemplare de lux au fost vîndute Mu -zeului Naţional din Castelul Regal Waweldin Cracovia; alte covoare cu caracter fol -cloric au fost donate galeriei de artă a„Muzeului Tatrei“ înfiinţat în 1886; o ultimăparte a rămas în posesia familiei. CovoareleKulczycki au fost expuse periodic în ora şele:

COLEC|IA DE COVOARE A FAMILIEI KULCZYCKI

(continuare ]n pagina 15)

1122 Note de cãlãtorie 23-24/2008 ARARAT

Exist[ zile dup[ care regre\i cînd le vezitopindu-se ]n apusuri sîngerii, pentru tot -deau na. Exist[ =i locuri de care te despar\icu strîngere de inim[, =tiind c[ poate nu levei mai revedea niciodat[. Totul apare =idispare t[cut, sub bagheta Atotdiri guito ru lui.El m-a ajutat s[ p[=esc pe un t[rîm de vis, pecare ]l voi p[stra mereu ]n suflet =i ]n gînd.

Vancouver – gr[dina Canadei, sc[ldatde apele Pacificului, paradis terestru, cu ovegeta\ie luxuriant[, unde inima mi-a b[tutnebune=te, al[turi de ochi dragi, admirîndd[rnicia cu care Creatorul a ]mpodobit acestemeleaguri.

Flori, flori, flori pretutindeni, ]nmires -mînd v[zduhul: bujori, trandafiri albi =i rozpe taluzurile m[rginind =oselele, ortensiiimense, margarete zvelte, maci galbeni, pe -tunii multicolore, crini imperiale^ =i ni -meni nu le atinge decît cu privirea.

Aici te sim\i mai bun, ]ntîlnind privirilepline de solicitudine ale trec[torilor care ]\izîmbesc =i te salut[ amical, cu un <hello>sau cu un <good morning>, de parc[ te-arcunoa=te de cînd lumea, ]\i fac loc s[ treci,te ajut[ s[ traversezi.

Aici te sim\i purificat, admirînd crestelemun\ilor albite de nea, chiar =i ]n plin[ var[.Pretutindeni, cur[\enia este la ea acas[ –nic[ieri nu z[re=ti vreo urm[ de neglijen\[adunat[ ]ntr-un muc de \igar[ sau vreo hîrtiemototolit[.

Aici respiri cu adev[rat – aerul ozonatte ]nv[luie =i ]\i d[ aripi.

Aici ]ntîlne=ti reala fericire de a existape acest p[mînt, de a te bucura de o raz[ de

soare, de albastrul cerului, de jocul veve -ri\elor ghidu=e, ]nso\ite de pui micu\i cîtpalma, venind s[ primeasc[ aluna sau mie -zul de migdal[ oferite cu drag.

Aici =i arborii seculari sînt ]n largul lor– nimeni nu-i consider[ prea b[trîni, nim[ -nui nu-i trec prin gînd s[-i doboare cu o ne -cru\[toare (a=a cum se ]ntîmpl[ pe alte me -leaguri); eu sînt l[sa\i <s[ moar[ ]n picioa -re>, iar trupurile lor o dat[ pr[bu=ite, devinlocuri de popas, ]n parcuri, pentru cei oste -ni\i, iar scorburile lor ascunzi=uri pentruvie t[\ile care le populeaz[. Lacurile sîntpline de pe=ti mai mari sau mai mici, care-=i deap[n[ acela=i trai fericit, al[turi de ra\e]nso\ite de =iraguri de r[\u=te urmîndu-lecumin\i pe luciul apei. Amintindu-mi de ele,privirea ]mi alunec[ spre un medalion d[ruitde un pui de om singuratic =i reprezentîndun pui=or cu ciocul deschis, parc[ dorind aspune multe, parc[ ciripind a dor, parc[ a= -teptînd acel ceva, pe care cu to\ii ]l a=tept[mde la via\[, dar care nu vine niciodat[ la timp,sau, mai r[u, poate c[ nu vine niciodat[, dartotu=i ]l a=tept[m cu r[bdare =i ]ncredere.

Aici, te sim\i cu adev[rat liber, st[pîn pegîndurile =i faptele tale – este o libertateasumat[ cu sim\ de r[spundere, ]n care ego-ul se contope=te cu civiliza\ia din jur =i te]ndeamn[ la bine. Valoarea libert[\ii esteper ceput[ egal de oameni veni\i din toate

col\urile lumii, pentru a se contopi ]ntr-omare uman[ echilibrat[.

+i aici bog[\ia se opune s[r[ciei, dar f[r[ostenta\ie, f[r[ provoc[ri. Ar\arul ]nv[luiesub umbra lui deopotriv[ pe to\i, cu aceea=igrij[; terenurile de joac[ pentru copii cu -prind pe to\i micu\ii, dup[ cum acvariumuldin Stanley Park reune=te multe minunicreate de Dumnezeu: stele de mare ro=ii =i

albastre, meduze, c[lu\i de mare, delfini ju -c[u=i, rechini, maimu\e, crocodili, =erpi, ta -rantule, p[s[ri =i pe=ti exotici, corali, scoici,\estoase, o balen[ alb[ cu al s[u pui – sim -bol al maternit[\ii ]ngr[dite =i totu=i fericite.

}ntr-un golfule\ al oceanului – o foc[mic[, r[t[cit[, c[utînd poate =i ea acel ceva,aidoma unui fost dirijor al Filarmonicii dinSeul, ]mpins aici de acela=i gînd, dar care,resemnat, a acceptat s[ conduc[ un bar, nuo orchestr[, a=a dup[ cum ar fi vrut.

Aici, metroul aerian sose=te din dou[ ]ndou[ minute. Circula\ia pe drumurile ora -=ului, dar =i ]n afara lui, este domoal[ =i sedesf[=oar[ sub semnul deferen\ei reciproce=i al respect[rii cu stricte\e a codului rutier– la aceasta vegheaz[ =i o poli\ie foarte vaj -nic[ =i omniprezent[. La poalele mun\ilor,zgîrie norii, de=i seme\i, par mai pu\in in -sipizi. Pe cea mai veche strad[ din ora=, tro -neaz[ un ceas care func\ioneaz[ cu aburi,amintind de vechile locomotive care tr[geautrenurile copil[riei noastre. Trotuarele sînt]ncrustate cu pece\i de ar\ar – emblema \[rii– dar =i cu alte plante. Este suficient[ vede -rea artezienelor pentru a te r[cori. }nghe\i]ns[ de-a binelea doar v[zînd pre\urile eta latecu non=alan\[, ]n marile magazine luxoase.

Seara, ora=ul feeric luminat te ]mbie la oplimbare pe falez[ sau la un popas ]ntr-unmic restaurant chinezesc pentru a savura un

<sushi> adev[rat sau alte delicatese speci -fice locului, unde pe=tele ocup[ un loc decinste. Nu te po\i opri s[ nu admiri frumo=iicîini, urmîndu-=i lini=tit st[pînii =i supu nîn -du-se =i ei unor reguli stricte impuse de ociviliza\ie ]n ac\iune.

Totemuri indiene, m[=ti deosebit de in -te resante ]\i surîd ]n parcuri, gr[dini =i vitrine.

Iahturi elegante, iole, vapoare uria=e ple -cînd spre Alaska defileaz[ prin fa\a pri vi -rilor uimite, pierzîndu-se ]n zare. Ai impre siac[ toat[ lumea este ]ntr-o perpetu[ vacan\[.

Aici, nu sim\i povara anilor – b[trîniisînt vioi, prieteno=i, longevivi pentru c[ facmult sport =i duc o via\[ cump[tat[, lini=tit[;ei sînt respecta\i de toat[ lumea, ca =i per -soanele handicapate care sînt socializate =iele, nesim\ind suferin\ele ap[s[toare. Totuleste firesc, ]n limitele normalului, ale bu -nului sim\, al grijii fa\[ de om.

Aici nu se pune pre\ pe aspectul exte rior,ci pe starea de bine a fiec[ruia. Semaforulciripe=te sau lanseaz[ un <cu-cu> pentru ate aten\iona pe tine, pieton dus pe gînduri,c[ trebuie s[ traversezi. Casele cochete,]ngrijite, ]mbr[\i=ate de arbori, flori, peluzeverzi, urm[rite de zborul fluturilor aurii teprivesc cu drag. Por\ile bisericilor sînt des -chise. A=a am g[sit =i intrarea ]n bisericaarmeneasc[ din ora=, ]ntr-o duminic[ ]nso -rit[ de var[ – micu\[, primitoare, ]ngrijit[,loc de ]ntîlnire a cona\ionalilor mei veni\is[ g[seasc[ aici clipe de ]n[l\are sufleteasc[,de comuniune fr[\easc[, sub obl[duirea luiDer hair Keghart Garabedian. Am reg[sit]n acest sfînt l[ca= aceea=i pace ca ]n bi -serica noastr[ din Bucure=ti, acelea=i vi -bra\ii calde ]n glasurile cori=tilor, cît =i ]ncuvîntul preo tului.

|ipetele pesc[ru=ilor str[pung v[zduhul– ei proclamîndu-=i cu mîndrie libertatea.Lor li se al[tur[ sunetele pl[cute ale muziciipicurate din instrumentele unor amatoripricepu\i, ]ncîntînd auzul, trezind amintiri.

Pie\ele sînt adev[rate expozi\ii aranjatecu rafinament =i cu bun gust, etalîndu-=i bo -g[\ia de sortimente ]n culori variate =i undedomin[ aceea=i ordine =i cur[\enie ca pestetot.

Central Park sau Wueen Elisabeth Park,Down Town, Granville – cu ale sale locuin -\e lacustre, podul suspendat de la Capilano,cartierul chinezesc, White Rock, ora=ul Vic -toria cu ale sale comori de art[, cu al s[u su -perb ora= vechi, cu case stil victorian, de orar[ frumuse\e, ]necate ]n smaraldul gr[di -nilor, ]n bog[\ia floral[, pe care o reg[se=ti ]nplenitudinea ei ]n Buchart Gardens, c[su\ajaponezilor refugia\i ]n or[=elul ]n=irat de-alungul rîului Fraser, ]n timpul ultimuluir[zboi mondial – mi-a evocat copil[ria mo -dest[, cu al s[u radio str[vechi (un A.E.G.care a rezistat timpului) =i o ma=in[ de cusuttot atît de <tîn[r[>, cît =i vechi fotografii defamilie – atîtea popasuri de suflet!

Aici gu=ti din plin fiecare clip[ tr[it[,e=ti solidar cu ace=ti oameni veseli, care ]=ipoart[ pruncii ]n bra\e sau pe umeri, dar =i]n c[rucioare confortabile ata=ate de bici -cleta lor. +i peste toate: IUBIREA! Concen -trat[ ]n bucuria revederii, a re]ntregirii fa -miliei – cît a mai r[mas din ea – fie =i pentruun scurt r[stimp; a fost o reiterare a nu -meroaselor tabere de vacan\[ ale unei co -pil[rii apuse, ale unei adolescente care nuse d[ ]nc[ dus[, cînd se m[r=[luia mult =i seadmira frumosul care ne ]nso\ea. Aici pa=iiau devenit mai domoli iar amintirile mai vii.Timpul a zburat, luînd cu el doruri, lacrimi

de fericire =i de ]ntristare, de regrete pentrutot ce ar fi putut s[ fie =i^ nu a fost s[ fie,cînd un tren ne-ar fi putut purta cîndva spreacest p[mînt al f[g[duin\ei; mul\i dintre noiau ezitat s[ se avînte ]n aceast[ c[l[torie sauau f[cut-o tîrziu, nepo\ii r[mînînd s[ ]m -plineasc[ visele unor bunici ]ncerca\i desoart[ =i care 1915 nu va putea fi =tersniciodat[ din memoria lor.

Via\a, ca =i oceanul ]=i are fluxurile =irefluxurile ei, focurile ei de artificii maiample sau mai estompate.

Dup[ desp[r\irea dureroas[ – ca toatedesp[r\irile – au r[mas ]ncrustate pe retin[=i ]n adîncul fiin\ei un profil de tîn[r ar -mean, mîndru de neamul lui, ni=te mîini fru -moase =i destoinice conducînd o TOYOTAalb[ ca =i sufletul lui curat =i cîrlion\ii uneiinegalabile surori – copilotul s[u de n[dej -de, totul aureolat de un soare care parc[acolo este mai blînd, mai prietenos.

Malviné KE+I+IAN-CIUREL

Ora=ul Vancouver

1133ARARAT 23-24/2008 Istorie

Ora= care a marcat nu demult 2500 anide existen\[ =i unde de 1000 de ani s-a con -semnat prima atestare documentar[ a arme -nilor aici, Cetatea-Alb[, este =i locul ]n carearmenii, mai ales din sec. XIV, au scris oparte din istoria acestui ora= str[vechi,istorie care avea s[ se ]ntrerup[ dramatic det[v[lugul celui de al doilea r[zboi mondial.

Istoria veche a acestei urbe a atras aten -\ia multor arheologi =i istorici, chiar revistanoastr[ a publicat unele rînduri privitoare laacest subiect, dar acum ceea ce ne va preo -cu pa este s[ amintim pe armenii tr[itori ]nprima jum[tate din sec. XX pe acele me lea -guri, cei care urmau s[ se risipeasc[ apoi ]ncele patru vînturi odat[ cu ]ncheierea r[z -boiului, care a mai spulberat, totodat[, =iarhivele biserice=ti, dar =i pe cele publice,arse ]n focul opera\iunilor militare. A=a ]ncîtnu putem da cuvînt decît memoriei fragileomene=ti, dar care ]n ciuda acestei fragilit[\ip[streaz[ uneori ]n chip miraculos detalii decare ea ]ns[=i poate nu-=i d[ seama.

Men\inut[ aproape un secol st[pînirearuseasc[ a l[sat amprente adînci ]n acelelocuri =i b[trînii, ]n anii interbelici, mai uzi -tau denumirile ruse=ti ale str[zilor \ariste,ca =i apelativele rusificate ale numelor ar -mene=ti, chiar dac[ majoritatea, ]n acte, lep[strase ]n armeana neao=[. Ovanes cu di -minutivul de Vano devenise Vania, Hagop cudiminutivul Agopic devenise Ia=a, Avakiandevenise Avakov iar celor mai de vaz[ , saucare pretindeau c[ sînt, li se ad[uga patro -nimicul dup[ obiceiul rusesc. A=a era apelatCalust Marcovici (fiul lui Marc) Asfadurov,sau Ovanez fiul lui Siragan Asdvadzaturianera Ivan Siraganici Asfadurov. La uniiaceste schimb[ri erau =i ]n acte. Desigur, nua= putea spune multe despre multe familiialt ceva decît numele, dar cele despre carepot spune cîte ceva m[ voi str[dui s[ le a= -tern aici pe hîrtie. De exemplu nu =tiu nimicdespre familiile Abramov (Abra mian), Aci -kian (Hacikian), Akimov (Hovakimian).

Andonian\ Sarkis era inginer agronom.Fiul s[u, Gheorghe, este inginer chimist laBucure=ti. V[rul s[u, Grigore Andonian\ esteinginer metalurg. Aprilian Eremia, protoie -reu, era preotul paroh =i tat[ a unei nume -roase familii. A fost socrul lui Baruir Le vo -nian (redactorul de la Nor Arsaluis) =i a luiDro Kanayan (general =i ministru ]n gu ver -nul primei Republici Armenia)1. Araratianera o familie de refugia\i de la revolu\iasovietic[ =i care ]n anii 1920-1923(?) aemigrat ]n Fran\a. Artiunov (Arutiunian)erau proprietari de vii =i livezi. Asfa duroverau trei familii ne]nrudite una cu alta. Ca -lust Asfadurov era medicul comunit[\ii, custudii la Berlin =i la Paris. Un alt CalustAsfadurov era avocat. El a reprezentat ani]ndelunga\i comunitatea armean[ din Ceta -tea-Alb[ pe lîng[ Consiliul Eparhial pe \ar[,de la Bucure=ti. Ivan Asfadurov era pro -prietarul unei mori moderne care produceaf[ina pentru toat[ regiunea =i era expediat[

]n toat[ \ara. Brut[ria lui care folosea numaicurent electric asigura pîinea alb[ S[n[tateapentru tot ora=ul =i ]mprejurimi. Aceste dou[unit[\i erau ac\ionate de curentul produs ]nuzina electric[ proprie. Surplusul de curentera vîndut popula\iei =i municipalit[\ii careilumina tot ora=ul cu el. Atelierele careutilizau motoare electrice erau abonate =i elela Asfadurov. Tot el mai avea o fabric[ deconserve =i mai multe rînduri de case ]n carelocuia sau le ]nchiria. Era filantropul bi se -ricii reparînd periodic gardul de incint[ saucl[direa bisericii ]n=i=i. A avut patru fii =i ofiic[. Ivan a fost contabil, Marc, Martin =iDumitru au fost func\ionari.

Avakian erau =i ele mai multe familiicare nu toate erau ]nrudite.

Avakov Stepan era propritar de vii =ilivezi. Avea una din cele mai frumoase casedin ora= cu o curte mare ]nconjurat[ de zid=i ]n care cultiva struguri de mas[ de vi\[nobil[ pentru uz propriu sau prieteni.

Avakian Grigore era profesor de istorie=i arheolog2. A fost c[s[torit cu profesoarade limba francez[ Maria Bogdan de la=coala Misakian-Kesimian din Bucure=ti.

Avakian Arutiun, fratele lui Grigore, pic -tor care a restaurat picturile din biserica dinCetatea-Alb[ precum =i de la multe bisericisi m[n[stiri din Rom`nia.3 Fiul s[u estecunoscutul critic muzical Dumitru Avakian.

Avakian Elisabeta (Misirian\) avea unmare salon de lux de coafur[ cu un nu me rospersonal =i avea clien\i nu numai din ora=dar =i din localit[\ile ]nvecinate. Era cunos -cut[ =i prin faptul c[ ]nv[\a meseria de coa -fez[ pe tinerele ]ncep[toare, care apoi ple -cau ]n localit[\le de unde veniser[ =i deschi -deau ateliere pe cont propriu specificînd pefirm[ faptul c[ au fost eleve la Avakian.

Avakian Harutiun proprietar de vii, =i aunui salon de frizerie de lux.

Apoi mai erau =i alte familii despre carenu avem detalii: Avedicov, Baclagian, Bar -samov, Bedrosov(frizer), Benni, Bogosov,Bubli. Croitorul Aris Buciaccian era =i jam go -ciul (clopotarul) bisericii =i se ocupa cu pro -blemele administrative ale cl[dirii. A avut ofiic[ S[rpuhi, c[s[torit[ la Cahul =i un fiuSarkis. Cei trei fra\i Calipov (Halip pian) erauproprietari de vii =i case de ]nchi riat. SimionSimonian (Semionov) – Can targi era avo cat,iar fratele s[u Dumitru era inginer chimist =iinspector la Regia Mono polurilor Statului.Caragheozian, aveau =i ei o sfoar[ de vie dar\ineau =i o frizerie care avea o numeroas[clientel[. Caraoghlanian aveau un atelier decroitorie de dam[ unde se ]mbr[cau toatedoamnele elegante ale comunit[\ii.

Ceamurian erau proprietari de vii =i aveauo mare pivni\[ de vinuri de unde desf[ceauproduse de diverse calit[\i en-gros la negus -tori. Aveau =i vinuri de o calitate deosebit[care se vindeau numai cunosc[torilor =i cu -no=tin\elor. Kirkor Ceamurian a fost ani ]n -delunga\i epitropul bisericii =i era nelipsit ]nfiecare duminic[ de la slujb[, de=i cu vîrsta]i venea mai greu s[ se deplaseze pe distan\e

mai mari. Cunosc[tor ]n ale vinului, era dene]nlocuit ]n momentele decisive cînd sealc[tuia buchetul vinului sau se decidea s[se fac[ un cupaj.

Atanas Ceamurov era proprietrul uneib[c[nii care, pe lîng[ diferite produse aveanelipsit ]n galantar ulei provansal =i zah[rcandel.

Ruben Ceamurian era func\ionar la Ad -ministra\ia Financiar[ =i a avut patru fete:Ar=aluis care a f[cut facultatea de litere dinBucure=ti =i a fost ani ]ndelunga\i redactor

la TVR, A=hen, care a f[cut Institutul deLimbi Str[ine =i a predat ca profesoar[,Hrip sime care a f[cut facultatea de Fizico-Matematici, a predat la liceu =i a func\ionatca inspector la Ministerul Educa\iei, Ast -ghik care a avut =i ea studii superioare =ic[s[torit[ a avut dou[ fiice. Haiganu=, careeste muzicolog ca absolvent[ al Conserva -torului din Bucure=ti, este c[s[torit[ laViena =i are un fiu Ruben-Gabriel, iar soraei mai mic[ Araxi, a absolvit facultatea deMeca nic[ din cadrul Universit[\ii Poli -tehnice din Bucure=ti.

Despre familiile Casapov (Casapian),Cemberdji, Chiose (Keoseian?) =i Chir co -rov, nu avem date.

Colpacci (Calpaccian) Alexandru esteun cunoscut regizor =i are mont[ri apreciatela Oradea, Timi=oara, Craiova, Tg. Mure= iarla Bucure=ti la TNB, Bulandra =i Nottara. Aregizat piese =i la unele teatre din Paris.

Chiurdian Ovanez a fost func\ionar. Aavut o fiic[, Ersilia, care era specializat[ ]nlimba englez[ cu stagii de specializare ]nAnglia.4

Nu avem date nici despre familiile Chiur -doghlu, Cinarov, Cre\, Cristea (aviator), Da -vidov, Draghici.

Covaldji era o familie mixt[ bulgaro-armean[, mama fiind ]nrudit[ cu familia Ur -falian. Fiul, Kiril Covaldji este un cunoscutprozator =i poet de limb[ rus[, =i a fost o

bun[ bucat[ de vreme redactor =ef la revistaIunost care ap[rea ]n 10 milioane de exem -plare. Kiril Covaldji a vizitat de mai multeori România ca invitat al Uniunii Scriito ri -lor =i are un volum de versuri tradus pentrucititorul rom`n, de el ]nsu=i, publicat laBucure=ti.

Eremeev Gheorghe (Eramian Kevork)era proprietar de vii =i poseda tehnologiemecanizat[ de prelucrare a strugurilor. Ge -rurile nea=teptat de puternice din 1929 i-auzdruncinat pozi\ia economic[ ca dealtfel amajorit[\ii propritarilor de vii din regiune.

Bedros Ere\pohanian era grefier la tri bu -nalul din Cetatea-Alb[. Regimul antone scianepura justi\ia de elementele care nu aveauorigine etnic[ rom`n[. Bedros, care intrase=i la cheltuieli pornind s[-=i con struiasc[pentru famila sa o cas[ din piatr[, a decis c[este prudent s[-=i schimbe nu mele. A de -venit Petre Eretescu. Scriitorul ConstantinEretescu, stabilit ]n Canada =i publicat ]nmai multe rînduri ]n Rom`nia este fiul lui.

Din nou lipsesc date despre familiileGa zarian\, Gurunoghlu, Hagiev, Hazlian\,Isaia(Esayian) =i Kalfaian.

So\ii Kalustian erau func\ionari la po=t[.Ulterior, dup[ r[zboi, au predat ca profesori ]n]nv[\[mîntul preuniversitar. Fiica Ana, cu -noscut medic pediatru are un fiu Gheor ghe(medic) =i o fiic[ Cristina (inginer me ta lurg) =icare la rîndul ei are o fiic[ Ruxandra (me -dic) =i un fiu Andrei student la arhitec tur[.

Nu avem date nici despre familile Ke -le=ian, Kevorkov, Klimov (medic) (Kilimov),Manukian.

Marcar (Marcarian) era sacagiul cartie -rului armenesc. Ora=ul nu avea ap[ curent[,ea se aducea de la pompele instalate ]n uneleintersec\ii. Mo= Marcar umplea butoiul cug[le\ile de ap[ =i le vindea pe pre\ de nimicpe la gospod[rii. Cu pantalonii bufan\i al -ba=trii de infanterist din armata \arist[, =ap cacu cozoroc =i must[\ile albe stufoase ceumbreau obrajii lui ve=nic rumeni, era oapari\ie pitoreasc[. Iarna Marcar mergea laapa Limanului =i sp[rgea ghea\a ce se f[ceala mal. Ghea\a era transportat[ cu c[ru\a luitras[ de c[lu\ul galben =i ve=nic trist, pîn[ laghe\arul lui Gri=a (Grikor) Semionov (Si -monian) care \inea o b[c[nie ]n col\ul str[ -zii, chiar peste drum de pompa de ap[.Acolo ghea\a a=tepta, ]nvelit[ ]n baloturi depaie, venirea verii pentru ca tot Marcar s- odistribuie clien\ilor b[canului. Ghe\arul nuera decît o groap[ cît funda\ia unei case,]nvelit[ cu un acoperi= foarte gros de paie.

Mardiros (Mardirosian) era b[can =ivenit de fapt din Constan\a. El era singurulcare pe lîng[ m[rfuri alimentare vindea =iarticole de uz gospod[resc: var, petrol, fe -linare, lope\i, mangal etc. 5

Marta\ov Garabet (aviator) a avut ofiica. Martianov a fost inginer chimist.

Familia Mna\akanian era de func\ionari,cu ]nclina\ii artistice (pian, pictur[) la nivelde amatori.

Se mai men\oneaz[ familiile Muratov(Muradian), Mutafulov (Mutafian), Nuni,Ovanesov, Ozun (Ozunian), Papucibuiuk,despre care nu avem date.

Ohanov era func\ionar. A ocupat func\iade epitrop ]n timpul ultimei repara\ii ge -nerale a Bisericii Armene, cînd s-a schimbattabla de pe acoperi=, s-au f[cut tratamenteantiigrasie, s-au repictat toate icoanele (Ava -kian) =i s-au a=ezat clopotele pe un e=afodajnou. Erau anii 1942-1943. }n anul urm[torarmenii au p[r[sit definitiv ora=ul.

Popov Manuc era avocat. Alt[ familiePopov alc[tuit[ din dou[ surori, din careuna avea un fiu, erau func\ionare la po=t[.

Familia Saakov era o familie de func -\ionari. Bunica lor \inea o pensiune undeluau masa mai toate persoanele singure cuvenituri modeste. Familia +aghinov era =iea alc[tuit[ din func\ionari.

OAMENI CARE AU FOST… LA CETATEA-ALB{

(continuare ]n pagina 14)

Profesorul Hosrov Sahaghian =i Avocatul Manuc Popov (1913)

Familia Casapian, din Cetatea Alb[, 9 Aprilie, 1915

Un grup de fete din Cetatea-Alb[ , 26 martie 1915

1144 Personalitå¡i 23-24/2008 ARARAT

Sahaghian Hosrov era profesor la =coala armean[,dirijor al corului bisericesc, =i ]n deplinea =i func\ia dedasc[l.Fiul lui este inginer chimist.

+ahnazarian A=ot era reparator de in strumente muzicale=i avea un fiu, Vladi mir. Vara, A=ot +ahnazarian dirija s[p -t[mînal concerte simfonice ]n parcul central al ora =ului, carese bucurau de o larg[ audien\[. Orchestra era alc[tit[ din fan -fara garni zoa nei militare din ora=, pentru sufl[tori =i per cu \ie,iar corzile erau asigurate de amatorii civili, care erau destuipentru ca s[ rezulte o orchestr[ complet[. Buc[\ile inter -pretate erau din crea\iile lui Ceaikovski, Enescu, Ippolitov-Ivanov, Bizet, Suppe. Beethoven, Strauss, =.a.

Despre familiile S[tmalov, Seferov, Sinin (Sinanian)datele lipsesc.

Tat\izian Nerses =i Adreas erau doi fra\i, avoca\i, ie=i\ila pensie. Nerses a avut un fiu, Mikael (Mi=a) care a ajunsfunc\ionar la CFR la Cluj. T[u=anu Iacob a fost fun\ionar =ia avut o fiic[.

Despre familiile Terzi, Terzian, Tevo sian, Tekirdaglian, Tu -manian (c[s[torit[ Ciuben co), nu s-a reu=it s[ se culeag[ date.

Topalov era inginer iar fiul s[u Maikael (Mi=a) Topalova devenit agronom.

Topalian Ovanes a fost administrator al mo=iilor, viilor=i p[durilor Contelui Vol konski, care tr[ia ]n str[in[tate. Aavut multi copii: patru fete (Catarine, Elisapet, Hrip sime,Sanduht) =i trei fii (Calust c[zut ]n cel de al doilea r[zboimondial, Garabet care \inea un salon de frizerie ]n lo ca li ta teaS[ rata, Alexandru care a fost directorul b[ncii or[=ene=ti).Alexandru a avut doi fii ingi neri, Sarkis =i Vladimir din careunul este directorul statiunii balneare Bugaz avînd ]n admi -nistra\ia sa 24 km de plaj[ cu mai multe hoteluri =i pensiuni.

Tzitrakian (Setrakian) era muncitor la moara luiAsfadurov. Urfalian era contabil la moara lui Asfadurov =ia avut dou[ fiice.

Vartanian, emigrat din Persia, se ocupa cu comer\ul delegume, a avut doi fii Ha zaros =i Harutiun, ambii au profesatmeseria de contabil. Vekilian era procuror.

Despre familiile Voskanov, Zadikian, |a turov (Astva \a -turov) Agemolu, Sarkisov =i Jamagor\ian nu avem date.

Simon Tavitian =i Babichian s-au n[s cut ]n Cetatea-

Alb[, ]ns[ au p[r[sit ora=ul la vîrste foarte fragede 3-4ani=ori. A=a ]ncît nu pot fi socoti\i de ba=tin[.

Indubitabil am omis, din necunoa=tere, unele familii.Este posibil s[ fi introdus, din eroare una sau dou[ din auzite]n mod eronat. Dar ce am reu=it s[ reconstitui am preferats[ consemnez, ]n ideea c[ poate va fi util cuiva.

Ast[zi din aceste familii nu a mai r[mas mai nimeni.Urma=ii unora sînt acum de parte =i nu au nici un fel deamintiri din locurile de unde se trag. Cam 20-40 de fa miliide armeni proasp[t veni\i din Armenia sufocat[ de blocad[,locuiesc acum ]n ora=. Ei nu alc[tuesc o comunitate, nu se preacu nosc ]ntre ei =i nu au =ef spiritual. Biserica armean[ esteacum magazia de materiale a muzeului etnografic din lo -calitate, iar cimitirul armenesc – care era un adev[rat muzeu]n aer liber – vandalizat =i nivelat ]n anii 1980 de autorit[\ileukrainiene. O mie de ani de istorie au pierit ca un fum.

Arpiar SAHAGHIAN

1 Despre familia Aprilian mai pe larg vezi S.Tavitian,Armeni din Romania, Ex Ponto, Constan\a.

2 Vezi S.Tavitian, ibid. =i Bogdan – C[u=, Figuri dearmeni din Rom`nia.

3 vezi mai pe larg Bogdan-Cau= ibid.4 vezi mai pe larg Bogdan-Caus, ib.5 Detalii ample ]n S.Tavitian op.cit.

Ambii p[rin\i, Grigore A. T[b[caru =iEliza Manug T[b[caru provin din vechifamilii de armeni din Moldova.

Bunicul dinspre tat[ descinde dintr-oveche familie de negustori armeni. Tabacar(sau, cum se scria sub austrieci, Tabakar),bine cunoscut[ la Cern[u\i. Dup[ istoriculSiruni (vezi studiu publicat ]n revista <Ani>)familia ar fi venit cu numele Tabacar dinCrimeea, unde armenii fugi\i din Ani au fostprimi\i de colonia genovez[ iar apoi, subpresiunea t[tarilor, au fugit ]n Moldova. Dareste tot a=a de posibil ca, fie c[ au venitdirect din Ani sau dup[ ce au stat un timp ]nCrimeea, numelul Tabacar s[ fie c[p[tat ]nMoldova. Cel mai vechi act pe care ]l arefamilia este un certificat de =coal[ sau stagiucomercial pe numele Elias (Ilie) T[b[car,n[scut la Suceava, dat la Lemberg (ac tual -mente Lwow), scris cu litere gotice =i pre v[ -zut cu pecete de cear[ ro=ie. Elias T[b[car,frate al str[bunicului, a fost declarat cet[ -\ean de onoare al ora=ului Cern[u\i pentruactele sale filantropice. }n casa lui, mo=te -nit[ de bunicul =i apoi de tat[, au copil[rit,au copil[rit fra\ii T[b[caru. Casa se afla pestrada Petrovici (numit[ dup[ un primar alCern[u\ilor, tot armean), lîng[ casa Miculi(Axinian), iar ]n cap[tul dinspre centru alstr[zii se afla o foarte frumoas[ biseric[armeano-catolic[ de c[r[mid[ ro=ie. Fa mi -lia T[b[caru, ]ns[, p[stra tradi\iile armeano-gregoriene, p[rin\ii fiind cumna\i, iar copiiboteza\i de acela=i preot, Knel Mandaliandin Suceava, care era foarte iubit ]n familie=i venea periodic s[ binecuvînteze casa. Secrede c[, la origine, familia T[b[car din Cer -n[u\i provenea din Suceava, din moment ceramura ]nrudit[ din vechiul regat (Bo to =a nii)migrase de la Suceava (<O veche familie dearmeni> de Elena Florica +uster, Ararat,Ani XVI, nr. 11 (320), 1-15 iunie 2005), iar]n co pil[rie Ionel a cunoscut foarte bine ofamilie T[b[car la Suceava, familie din careprovenea mama bunului s[u coleg =i prietenRadu Negru, profesor universitar de estetic[=i critic de art[ plastic[, ]nmormîntat ]ncimitirul armean din Ia=i. Bunica dinspretat[, Ecaterina (Kasunia) T[b[car, n[scut[G[in[, descindea dintr-o veche familie dearmeni agricultori de la Gura Humorului(satul – mo=ie Stej[roaia).

Tata, Grigore T[b[caru (Cern[u\i 1900– Bucure=ti 1984) a urmat liceul sub au -strieci la Cern[u\i =i de pe b[ncile liceuluiaustriecii l-au trimis la =coala de ofi\eri de laJägersdorf, dar dup[ ce a devenit ofi\er, elcare militase pentru unirea Bucovinei cuRom`nia, nevrînd s[ lupte ]mpotriva Ro m` -niei sau a Italiei, a fugit ]n Rom`nia. Dup[unirea Bucovinei cu Rom`nia, Grigore T[ -b[ caru a urmat Facultatea de Medicin[ la

Ia=i, iar apoi s-a specializat ]n oftalmologiela Paris la profesorul Felix Terien =i, ulte -rior, la Viena =i la Berlin, la profesorii Fuchs=i Möller. Grigore T[b[caru a fost medicoftalmolog =i medicul =ef al municipiuluiCern[u\i, iar apoi, dup[ ocuparea Cer n[u \i lorde c[tre ru=i, medic oftalmolog la Bucure=ti.

Mama, Eliza Manug T[b[caru, era fiicac[pitanului Anton Vartan, din garnizoanaIa=i. El descindea dintr-o familie de agricul -tori din Ive=ti, unde exista o mic[ coloniede armeni (<Armenii din Ive=ti> de EdvardJeamgocian – <Ararat>, Anul VI, nr. 4 (97)16-29 febr. 1996). Din nefericire, cînd Elizaavea numai cîteva luni, Anton Vartan moare]n urma unei duble pneumonii, la ]ntoar ce reade la Ive=ti, unde fusese la ]nmormîntareatat[lui s[u, =i a fost ]nmormîntat lîng[ bise -rica armean[ din Ia=i. Bunica s-a rec[s[toritcu farmacistul Manug A. Manug care aveafarmacia Sfîntul Gheorghe din Br[ila =i carea adoptat-o pe mama. Dar =i Manug moare detuberculoz[ cînd mama avea numai doi ani,iar bunica, dup[ cî\iva ani se mut[ ]n Buco -vina (Austria), c[s[torindu-se cu GarabetG[in[, consilier de curte =i pre=edinte detribunal la Suceava (fratele lui KasuniaT[b[ car), astfel ]ncît p[rin\ii lui Ionel T[ -b[caru s-au cunoscut de mici copii. Bunicadinspre mam[, Mathilda Martceiga, n[scut[=i ea la Ive=ti, descindea dintr-o fa milie denegustori, Doing =i Oschihada Chir coriandin Tecuci. Bunica ]ns[ i-a ar[tat lui IonelT[b[caru la Zamca (Suceava) casa ]n cares-a n[scut bunicul ei (tat[l lui Donig) cunumele Krikor G[in[, care trecînd ]n Mol -dova a luat numele Chircorian. Bunica =tias[ citeasc[ armene=te pentru c[ ea a urmat=coala primar[ la o =coal[ armean[ iar apoi=coala medie la Notre Dame de Sion la Ga la\i,unde a fost coleg[ =i prieten[ cu Sophie Fer hat(care a devenit so\ia generalului Cihoschi).

Mama, Eliza Manug T[b[caru (Tecuci1902 – Bucure=ti, 1982) a urmat liceul laSuceava unde a luat =i lec\ii de pian =i decanto cu profesoara Legrand – Philip laSchola Cantorum la Paris. Activitatea artis tic[a mamei este prezentat[ ]n volumul <Arta]n Bucovina> de Emil Satco, vol. 2, pag.122, Suceava 1991 precum =i par\ial ]n <Isto -ricul reuniunii muzical-dramatice CiprianPorumbescu din Suceava> de Victor Mora riu=i +tefan Pavelescu, Suceava 1939.

Ionel Grigore T[b[caru s-a n[scut la 12septembrie 1932 ]n ora=ul Cern[u\i. Clasa Iprimar[ a absolvit-o la Cern[u\i, a II-a laSuceava, a III-a =i a IV-a primar[ precum =i

prima clas[ de liceu la Cern[u\i, la Liceul<Mihai Viteazul>. Aceasta fiindc[ ]n 1940,la vîrsta de 8 ani, ]mpreun[ cu bunica, a reu -=it s[ fug[ cu un autovehicul la Suceava, darp[rin\ii =i fratele au fost prin=i =i abia dup[mai multe luni, timp ]n care nu au =tiut ni -mic de ei, au ob\inut aprobarea s[ treac[,doar cu hainele de pe ei, ]n Rom`nia.

}n 1941, dr. T[b[caru a primit ordin s[reorganizeze serviciul sanitar din Cern[u\iuleliberat, ]n calitate de medic =ef al muni ci -piu lui. Dar ]n 1944 a trebuit s[ lase casa =itoate bunurile =i s[ se refugieze mai ]ntîi laArad iar apoi la Bucure=ti, unde ]n 1945 tat[l,dup[ ce a fost pe front pîn[ la ]ncheierear[zboiului, a primit un post de medic oftal -molog.

}ntre anii 1951-1955 Ionel T[b[caru aur mat cursurile Facult[\ii de Biologie (sec -\ia Biologie-Zoologie) a Universit[\ii dinBucure=ti, sus\inînd ]n sesiunea din iunie1955 examenul =i lucrarea de diplom[ pre -g[ tit[ ]n cadrul cercului studen\esc de Hi -dro biologie.

Doctoratul l-a sus\inut ]n cadrul In sti tu -tu lui de +tiin\e Biologice Bucure=ti, avîndconduc[tor de doctorat pe prof. dr. Mar ga -reta Dumitrescu.

Dup[ absolvirea facult[\ii, ]n 1955, afost repartizat la Sta\iunea Zoologic[ de laSi naia a Facult[\ii de Biologie din Bucu -re=ti, ]n func\ia de preparator principal.

}n 1956 a fost transferat cercet[tor =tiin -\ific la Institutul de Speologie <Emil Raco -vi\[> prin decizia de ]nfiin\are a Institutului.La acela=i institut a fost promovat prin con -curs ]n 1968 cercet[tor principal III, ]n 1990cercet[tor principal II iar ]n 1933 cercet[torprincipal I, func\ie ]n care a activat pîn[ ]n2005. A ]ndeplinit un timp – pîn[ s-a ]m bol -n[vit grav =i func\ia de adjunct al profe so ru luiOrghidan la conducerea Institutului ]nce -pînd din 1964, ]n urma deciziei PrezidiuluiAcademiei s-a ocupat =i de publica\ia Tra -vaux de l’Institut de Speologie Emil Raco -vitza mai ]ntîi ca secretar de redac\ie, apoica redactor responsabil iar ]n prezent ca di -rector de publica\ie. De asemenea, ]ncepînddin 1990 este conduc[tor de doctorat ]ncadrul Academiei Rom`ne. A desf[=urat obogat[ activitate de cercetare. A publicat 92lucr[ri =tiin\ifice, peste 40% dintre lucr[riau fost publicate ]n str[in[tate ]n publica\iide prestigiu iar la peste 63% din lucr[ri estesingurul autor. De asemenea a realizat cincistudii cu caracter monografic.

A fost secretar al comitetului de orga -

nizare al centenarului Racovi\[ (1968) =isecretar de redac\ie al volumului <Livre duCentenaire Emil G. Racovitza>, precum =isecretar al comitetului de organizare al Se -micentenarului Institutului (1971) =i secre tarde redac\ie al volumului <Livre, du cin -quan tenaire de l’Institut de Spéologie EmilRacovitza>.

}ntre anii 1978-1988 a condus contractede cercetare =tiin\ific[ privind rezerva\iilenaturale =i ocrotirea carstului =i a pe=terilor;dup[ 1990 a condus partea ce revenea In -stitutului de Speologie din contractele pri -vind ocrotirea naturii desf[=urate sub egidaInstitutului de Biologie Bucure=ti; a fostresponsabil al unui Grant (1995) acordat deAcademia Rom`n[ privind endocarstul dela Pe=tera de la Movile; a fost responsabilulgrantului <Okologische und evolutions bio -logische Chemoautot hropher Basis in Sud-Rfumanien> (1996-1997) acordat de c[treVolkswagen Foundation =i realizat ]n cola -borare cu Institutul =i Muzeul Zoologic dinHamburg; a fost titular al granturilor acor -date de Academia Rom`n[: GAR Nr.48/1998, GAR Nr. 238/2000. GAR Nr.121/2001-2002, GAR Nr. 79/2003-2004.

De asemenea i-a fost aprobat =i proiec -tul GAR pentru anii 2005-2006.

A efectuat cercet[ri =i specializ[ri ]nAustria la invita\ia nominal[ a AcademieiAustriece de +tiin\e, respectiv ]n 1994,1994, ]n 1998 =i 2001, ]n timpul acestorstagii a lucrat la Muzeul de Istorie Natural[din Viena =i la Laboratorul de dimnologieal Academiei Austriece de +tiin\e, unde]mpreun[ cu Prof. Dr. D. Danielopol a rea -lizat studii privind filogenia CrustaceilorIso pode. A participat la Congrese =i simpo -zioane interna\ionale: Ljubljana, Paris, Stut -gart, Floren\a, Amsterdam, Creta, Grecia,Verona.

Este membru ]n Centrul Interna\ionalde Megriapodologie – Paris, membru deonoa re al International Society for Sub -terranean Biology; Clubul Humboldt dinRom`nia, Grupul de Studii =i Reflec\ii asu -pra Evo lu\iei Crustaceelor (GEREC) –Paris, etc.

Premiul Emil Racovi\[ al Academiei Ro -m`ne ]n 1965 pentru anul 1963 pentrulucrarea <Dezvoltarea postembrionar[ laspecii cavernicole de la Gervaisia (Diplo -poda Gervaisudae)>.

Activitatea sa =tiin\ific[ a fost prezen -tat[ ]n numeroase publica\ii =i pe Internet ]ncadrul Societ[\ii Interna\ionale de Bios peo -logie.

Elena Florica +USTER

Articolul este alc[tuit dup[ materialulpublicat ]n dic\ionarul <Armeni din Ro m` -nia> volumul III, de Simion Tavitian

Portret Ionel T[b[caru

(continuare din pagina 13)

OAMENI CARE AU FOST…

Armeni din Cetatea Alb[, ]n centru Kirkor Ceamurian, epitrop(pre=edintele consiliului parohial) aproximativ anul 1925

1155ARARAT 23-24/2008 CulturãÎn colecţia „Fapte, idei, documente” a

editurii Vremea a apărut de curînd un volum– îngrijit de Fabian Anton – ce reuneştediferite fragmente confesive şi diaristice alelui Arşavir Acterian sub titlul Intelec tua -litatea interbelică între ortodoxie şi tra -diţionalism. Cuvîntul înainte reproduce untext din 1935 al lui Eugen Ionescu, prietenapropiat al lui Arşavir, dincolo de oricedespărţiri vremelnice. Este un portret „lacald” ce nu şi-a pierdut, după şase deceniişi mai bine, valabilitatea, şi care începe –surpriză – cu o destăinuire despre nepu -blicarea, în anii ’30, a unui manuscris in -titulat… Jurnalul unui leneş. Iată fragmentin extenso din mărturia lui Eugen Ionescudespre reacţia tînărului său prieten:

„Arşavir este acela din „generaţia” luicare trăieşte, singurul, autentic, problemelesale exterioare, pe cînd toţi ceilalţi le-ausustras livresc şi şi-au făcut instrumente.Arşavir nu este naiv: e prea inteligent pentrua nu fi văzut aceast; e prea înţelept pentru ase fi mirat sau întristatş e prea sceptic pentrua se fi opus, critic, instaurării valorilorproaste şi-şi trăieşte prea adevărat pro ble -mele ca să se zbată pentru o exterioară, tre -cătoare ieşire în lume. Numai subsemnatul– care nu va învăţa niciodată înţelepciuneaşi inutilitatea de a-şi striga dezgustul şi de ascuipa – se revoltă. (…) Petru Comarnescuîmi spunea că este adevăratul ins metafizicdin „generaţie“; Mircea Vulcănescu şi Mir -cea Eliade ştiau că Arşavir, înainte şi maiautentic cu o mie de glasuri decît autorulŞantierului, dezbătea în sine şi-şi însemnape caiete problemele pe care atîţia tineri le-au speculat inautentic şi numai pentru setealor de căpătuire. Cînd toţi băteau false mo -nede, Arşavir era şi este singurul care aremonedă adevărată. Se ştia lucrul acesta”. Cesă mai spunem despre drastica amendare a„oportunismului“ celorlalţi congeneri, amen -dare prefigurînd – de pe alte coordonate, ce-i drept – dezamăgirea politică postbelică dincelebra scrisoare către Tudor Vianu: „Toatedisperările s-au soldat: Eliade, profesor;Cioran, bursier; Manoliu (…) – în consiliide administraţie“. Iar „spiritualitatea“ ce lor -lalţi, Doamne Dumnezeule, ce s-a făcut?”

Evident, titlul volumului poate să de -ruteze. Căci nu avem de-a face cu opţiunileîntregii intelectualităţi româneşti dintre celedouă războaie (atît de controversate, ieri şiazi încă, pentru asocierea lor, uneori, cudreapta politică radicală), ci de cele ale uneipărţi semnificative a ei, grupate cu precă -dere în jurul Gîndirii, Cuvîntului şi re -vistelor „tinerei generaţii“. Cartea este or -ganizată pe două mari secţiuni. Întîia –intitulată Mari personalităţi ale ortodoxieiromâneşti – reproduce fragmente evoca -toare ale lui Arşavir Acterian despre figuriale culturii şi spiritualităţii ortodoxe precumSandu Tudor, Alexandru Elian, Mihail Avra -mescu, Nicolae Steinhardt, Petre Ţuţea, Va -sile Voiculescu, Nae Ionescu, Mircea Vulcă -nescu, Mihai Vâlsan, Alexandru Codin Mi -ronescu, un jurnal cu I.P.S. Tit. Simedrea şicîteva consideraţii despre Noica, Cioran şiNae Ionescu între filozofie şi religie.Diversitatea tipologică a personalităţilorevocate e marcată: apropiaţi ai ortodo xis -mului gîndirist (Vasile Voiculescu), „di -sidenţi“ ai Gîndirii (poetul Sandu Tudor,ortodoxist de stînga de la Credinţa şiFloarea de foc), viitori bizantinologi re -putaţi (Alexandru Elian), ezoterişti gueno -nişti (ex-avangardistul Mihail Avramescu,convertit ulterior la ortodoxie, sau MihaiVâlsan, convertit la islamism), reprezentanţide marcă ai „tinerei generaţii“ (cu tot cumentorul lor Nae Ionescu), figuri cu totulparticulare, inclasabile ale spiritualităţiinoastre precum N. Steinhardt sau, în altplan, Alexandru Codin Mironescu, înaltefeţe bisericeşti precum mitropolitul Tit.Simedrea al Bucovinei, prieten apropiat allui Nae Ionescu… Unii dintre cei men -ţionaţi vor face parte în anii ’40-’50 degrupul isihast al „Rugului Aprins“, cîţiva(Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, VasileVoiculescu) plătind cu viaţa sau cu ani grei

de temniţă, sub regimul stalinist, aceastăasociere clandestină întru libertatea şiapărarea credinţei. Lăsînd la o parte inter -viul despre Vasile Voiculescu (dar şi desprepropriul jurnal, proaspăt apărut!) acordat deArşavir în 1992 Sabinei Măduţa şi reluat,postum, în volumul Vasile Voiculescu,scrii torul martir şi Rugul Aprins, Bucu -reşti, 2001, unele dintre mărturiile din aceastăprimă secţiune au un caracter inedit, resti -tuirea lor editorială fiind meritorie. Preţioa -se documentar şi uman, ele decupează dim -preună un segment important de istorieculturală românească, filtrată subiectiv prinprisma unui martor privilegiat al ei. FabianAnton, căruia îi datorăm şi utilele precizăridin note, a făcut o treabă bună, pentru carese cuvine felicitat. Sigur, multe pagini au uncaracter convenţional, reluînd lucruri carese ştiu de multă vreme. Altele oferă însăamănunte cîteodată surprinzătoare, detaliimai puţin cunoscute care au darul de a lu -mina expresiv figurile mai sus-menţionate.Primul text despre Sandu Tudor (Rătăcirileunui ortodox) interesează nu doar prinportretul viitorului martir de la SchitulRarău ci şi printr-o oportună rememorare aasociaţiilor culturale şi religioase de dupăPrimul Război Mondial (de la „Poesis”-ullui Ion Marin Sadoveanu la ciclul de con -ferinţe „Forum“ iniţiat de Ionel Jianu şi fai -mosul „Asecere“), cu toată atmosfera deefervescenţă adiacentă. Plin de pătrundereeste fragmentul despre Marcel-Mihail Avra -mescu: „Avramescu, care în anii de primătinereţe dădea impresia unui om perfectechilibrat, şi care te distra bucuros cu ghi -citul, cu subtile giumbuşlucuri ce reclamaudesigur o adresă specială, era de fapt, înadîncu-i, pradă unei învolburate experienţespirituale. În această privinţă, schimbărilelui la faţă nu-i pot fi imputate“. Mijlocită deIon Marin Sadoveanu în anii de la anti -criatul „Nastratin“, cea dintîi întîlnire a luiArşavir cu Vasile Voiculescu, deja tuber -culos înainte de arestarea şi detenţia căreiaîi va supravieţui ca prin minune, emoţio -nează: „Doctorul poet era slăbit, chiar bol -nav, şi frigul din camera de lucru îi făceavizibil rău“, din care cauză ne mutam – decîte ori am fost la el – din bibliotecă în dor -mitor, unde, după obiceiul casei, ceaiul măaştepta cu cîţiva biscuiţi“. Arşavir Acterianrecunoaşte că „Singurul care a scris cu obună cunoaştere a omului şi cărturaruluiMircea Vulcănescu, ca şi a rectitudinii şiînzestrărilor lui nenumărate, a fost în cin -stitele lui amintiri profesorul H.H. Stahl”.Despre Constantin Noica, Arşavir va scrie,în 1991, că „a avut o scurtă perioadă creşti -nească în viziunea lui filozofică, părăsind-ode îndată ce a început să studieze cumeticulozitate filozofia hegeliană. Credinţalui n-a fost suficient de adîncă spre a rămînecreştin în filozofia lui, inteligenţa împin -gîndu-l precumpănitor spre raţiune”. PetreŢuţea „furat de beţia vorbei, era gata săapere cauze străine de el, pe care în modobişnuit le dezaproba“. Există şi cîteva micirevelaţii, cum ar fi destăinuirile mitropo -litului Simedrea privind motivele reprimăriica „pornograf“, în 1937, a lui Mircea Eliade(pentru Domnişoara Christina, nu pentruMaitreyi cum afirmă Arşavir Acterian):„Cum noi susţineam că a fost o mare ne -dreptate ce i s-a făcut lui Mircea Eliade,Mitropolitul, care avea legături de amiciţiecu profesorul Nae Ionescu, ne-a revelat cădetronarea lui Eliade a fost, de fapt, olovitură indirect dată profesorului Nae Io -nescu, care din carlist devenise anticarlist“.La acea dată Eliade era asistent fără leafă allui Nae Ionescu şi preda cursul de filozofie

a religiei. Multe alte figuri – secundare, darnu mai puţin interesante – traversează amin -tirile lui Arşavir Acterian. Printre ele – SorinPavel, co-semnatar al Manifestului „Cri -nul Alb“, „sortit să sfîrşească în anonimat”.Traiectoriile existenţiale, spirituale şi cul -turale proprii majorităţii acestor intelectualiau fost, e adevărat, sinuoase, cîteodată de-adreptul bulversante. Dar tocmai în tensiuneacăutării de sine şi de Dumnezeu – nu o datădramatică sau de-a dreptul tragică – stămăreţia şi autenticitatea lor: „Nevoia pe careau simţit-o aceşti cărturari, de atitudini saunuanţe spirituale diferite, de a-şi cîntărifaptele adunate în orbita conştiinţelor şi dea-şi lumina gîndurile şi sentimentele cuadevărurile ortodoxiei nu e lipsită de sem -nificaţie.

Într-un moment cînd pe toboganul isto -riei se revizuiesc pe o scară întinsă toate va -lorile lumii contemporane, a te îndrepta spreun absolut, iată desigur un început de în -ţelepciune.

Cu o condiţie însă (…) să nu fie acestefort de înălţare în duh un simplu exerciţiuori accident, o curiozitate intelectuală, orecreaţie, ci un prilej fecund de revizuire aconştiinţei şi de caznă mîntuitoare”.

A doua secţiune a volumului de faţă oalcătuiesc fragmentele diaristice interbelice:„Criterioniştii“ – pagini de jurnal despreo generaţie pierdută cuprinde însemnăridin perioada 1929-1945 – reproduse şi înJurnalul unui leneş – ce alcătuiesc unexpresiv şi ataşant „profil de generaţie“surprins sur le vif. Şi în prima secţiuneinserturile de jurnal erau bine reprezentate(v. paginile din anii ‘90 despre „ereticii”Cioran, Noica şi Nae Ionescu, cele din anii‘70 despre Alexandru Codin Mironescu,desfigurat de cancer…), numai că datau dinperioada comunistă sau postcomunistă.Însemnările tînărului Arşavir – despre caream mai avut prilejul să scriu, chiar în revistaArarat – sunt însufleţite de un pathos alsincerităţii şi al smereniei. Căci autorul lora fost, înainte de orice, un autentic(ist) însmerenie.

Scrie, în 1932, Arşavir Acterian: „Omulnu vede decît în durere întunericul, vidul, şinu-şi simte decît atunci singurătatea. Deaceea omul stăruie, doar, doar s-o arăta olumină să-i dumirească nedumerirea. O can -titate egală de tristeţi şi bucurii şi la drept-credincios şi la păgîn, ca şi la ateu. Numaică drept-credinciosul are o axă, un sprijin înDumnezeu. (…) Nădejdea în acea bucurieimaculată şi permanentă – vis al visului deviaţă – ne face să îndurăm eroic atîtea rele.Şi chiar dacă această bucurie n-ar fi decît oiluzie, încă această sfîntă iluzie merită sa -crificiul neînsemnatei noastre vieţi“.

Aşa este.

Cristina MANUK

Arşavir Acterian şi ortodoxiaromânească interbelică

Lwow (1928), Cracovia (1934, 2.006), Varşovia (1926-27, 1935, 1978), Zakopane (1977,1981, 1983, 1985, 1986), Lodz (1979), Radom (1980), Gdansk (1981). Ultima expoziţiede la Wawel a ocupat 4 săli. S-au etalat covoare: turceşti de rugăciune cu desenulmihrabului, ce reprezenta simbolic Mecca (Ghiordes, Ushak, Kula, Melas, Ladik, Konya,Mudzur, Bursa, Hereke, Kisehir, Transilvane), persane (Ispahan, Tabriz, Kirman, Kashan,Ardabil, Heart, Senneh), caucaziene (Shirman, Kazak, Talish, osetine), Asia Centrală (oazaKhotan din Turkestanul de est, actualmente din China). Numele unor tipuri de covoare nudenotă neapărat locul lor de origine. Astfel, denumirea de covoare Transilvane s-a în -cetăţenit după regiunea din România unde acestea au fost descoperite în sec. XIX (Braşov– Biserica Neagră, Bistriţa, etc), aduse de negustori şi etalate ca ofrandă în multe lăcaşuride cult şi în locuinţele private. Multe modele de covoare persane, inspirate de miniaturilenaţionale, erau de mătase cu adaosuri din fire de argint şi aur; unele reprezentînd herburinobiliare poloneze, făcute la comandă, sînt cunoscute în literatură drept covoare Poloneze.Covoarele şi textilele caucaziene provenind dintr-o zonă cu 350 de grupuri etnice şi diversereligii au o mare varietate de modele frecvent împrumutate, iar cele mai timpurii exemplarese numeau tradiţional carpete cu dragoni. Literatura de specialitate poloneză foarteconsistentă în domeniu menţionează colecţia Kulczycki drept cea mai mare în mîiniprivate din ţară numărînd 200 de piese datînd între sec. XVI-XX. Aceasta a fostgrupată în 4 secţiuni regionale – Turcia, Persia, Caucaz, Asia Centrală, fiecarenumărînd cîte 50 de exemplare. Alţi colecţionari reputaţi de covoare, polonezi deorigină armeană, au fost Erazm Baronci şi Teresa Sahakian. Familia Kulczycki a expusexemplarele cu diverse ocazii tipărind cataloage explicative privitor la tipul ţesăturilor şiistoricul colecţiei (Covoare mahomedane, 1929; Covoare orientale, 1988, Covoare şiţesături orientale în colecţia Kulczycki, 2006) pentru a o face cunoscută. În 1934 la Ex -poziţia de Artă Orientală de la Muzeul Naţional din Cracovia au fost prezentate 69 din cele200 de covoare ale Prof. Kulczicki. În timpul războaielor ce au traversat Europa, covoareleşi posesorii lor au trecut prin multe aventuri, maltratări sălbatice, riscul deportărilor, alrapturilor, dar s-au salvat cu abilitate, reuşind să ajungă în Polonia, pe care au considerat-o patria lor. Drept recunoştiinţă în afară de covoare şi obiecte de artă orientală, cărţi,savantul Dr. Jerzy Kulczycki s-a gîndit la oamenii de artă şi ştiinţă din ţară. Prin urmare,cu banii obţinuţi din vînzarea covoarelor a cumpărat un teren la poalele munţilor Tatra,unde a trasat un drum şi a început construcţia unei case de odihnă şi creaţie.

Dr. Simona CONDURĂŢEANU

COLECTIA DE COVOARE AFAMILIEI KULCZYCKI

(continuare din pagina 11)

1166 Magazin 23-24/2008 ARARATGAGODRAGO -Un armeanface legea în K1

Gago Drago, pe nu -mele s[u real Gagik Ha ru -tiunian, s-a n[scut în Ve -rinshen, Karabagh, la 8martie 1985. În 1989, lavîrsta de patru ani, GagoDrago a p[r[sit Armenia=i, împreun[ cu tat[l s[u,s-a stabilit în Olanda.

La 14 ani a început s[practice kickboxing-ul an -trenîndu-se cu Gym Alkmaar =iavînd al[turi renumi\ii lupt[toriK1 Sahin Yakut =i Dennis „Rus“Sharoikin. La vîrsta de 20 de aniGago Harutiunian, odat[ cu acce -derea în competi\iile interna\io -nale de K1 din Olanda =i Belgia,î=i schimb[ oficial numele în„Gago Drago“ începutul cariereisale fiind totu=i negativ influen\atde refuzul autorit[\ilor din spa\iulBenelux care îi refuz[ sistematiceliberarea vizei. Abia în 2005, oda -t[ cu primirea cet[\eniei olandeze,prime=te acceptul de a c[l[tori înîntreaga lume.

Drago =i-a f[cut, de-a lungulcarierei sale, numero=i fani, dato -ri t[ stilului s[u de lupt[ foarteagresiv =i ofensiv.

Timp de 4 ani, între 2002 =ifebruarie 2006, Drago a fost neîn -

vins. +irul succeselor i-a fost în tre -rupt abia la 5 februarie 2006 cînd,în cadrul galei WFCA din Olanda,a fost învins de Faldir Chahbari.

La data de 6 aprilie 2006 Gago=i-a f[cut debutul în turneul K-1World MAX 2006 - World Tour -na ment Open luptînd în final[ cudanezul Ole Laursen pe care l-atrimis la podea în runda a douaob\inînd astfel decizia unanim[ cel-a clasat printre primii 8 lupt[toriK-1 MAX.

La data de 13 mai 2006 a ac -ceptat provocarea lui Ray Staringde a boxa la categoria Superfightîn cadrul K-1 World Grand Prixdin Amsterdam, pierzînd îns[ lup -ta la puncte.

Aproape dou[ luni mai tîrziu,pe 30 iunie 2006, Drago lupt[ pen -tru prima dat[ în K-1 World MAX

2006 unde, în prima rund[, l-a în -genuncheat pe campionul K-1 WorldMAX 2002, Albert Kraus. Cu celedou[ victorii ob\inute la puncteDrago a reu=it astfel s[ avansezeîn semifinale unde l-a întîlnit peBuakaw Por. Pramuk. Din p[cate,în acea lupt[, Gago a fost f[cutK.O. în runda a doua Buakaw Por.Pramuk devenind astfel noul cam -pion World MAX.

La data de 3 octombrie 2007, încadrul finalei K-1 World MAX 2007World Championship, Gago Dragoa luptat împotriva campionului K-1World Max 2005, Andy Souwerfiind învins din nou prin K.O.

De-a lungul carierei sale GagoDrago a ob\inut 63 de victorii (dincare 31 prin K.O.) =i a fost învinsdoar de 11 ori.

Nume: Gagik Harutiunian

Pseudonim: Drago

Na\ionalitate: armean[

Data na=terii: 8 martie 1985

Locul na=terii: Verinshen, Karabagh

Domiciliul: Alkmaar, Olanda

În[l\ime: 1, 73

Greutate: 70 kg

Stil practicat: Muay Thai

Coechipier: Gym Alkmaar

Antrenor: Edwin van Os

Activitate: 7 ani

Palmares:

Lupte: 80; Cî=tigate: 63; Prin

K.O.: 31; Pierdute: 11; Prin

K.O.: 2; Remize: 4; Abandon: 2

Pr[jitura Marlenkaacum =i ]n Rom`nia

}nanul 2003 s-an[scut o companie ]n Cehiafondat[ de GEVORG AVER -TYSIAN care a ]nceput producereapr[jiturii Marlenka cu miere =i nuc[, cu lapte =i cacao dup[ o re\et[tradi\ional[ armenneasc[. De=i nu con\ine conservan\i chimici, pr[jituraMarlenka r[mîne proasp[t[ 30 de zile la temperatura camerei.

Fabrica din Republica Ceh[ a crescut în 5 ani în ritm uimitor, de la2 angaja\i la 200, avînd în prezent o capacitate de 100 000 de pr[jituriîn fiecare lun[ iar distribu\ia s-a extins pe teritoriul Europei, Marlenkafiind gustat[ =i apreciat[ ast[zi în Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria,Slovenia, Austria, Germania, Anglia, Spania =i Irlanda.

De curînd, gra\ie firmei SC ATI Srl din Odorheiul-Secuiesc(http://marlenka.ro) pr[jitura armeneasc[ Marlenka poate fi procurat[=i în România.

A=a a botezat-o „New YorkTimes“ pe Jessica Vartoughian, ro -mânca de origine armean[ care le-af[cut manichiura multor cele brit[\ide la Hollywood. De la Lu cilleBall, Barbra Streisand, Madonnasau Jodie Foster, la Demi Moore,Reese Whitherspoon, Sarah Jessi -ca Parker sau Jessica Simpson. Nuau sc[pat de pila ei de unghii nicimembrii familiei pre=edintelui Rea -gan sau Prin\esa Diana de Wales,pe care a ajutat-o s[ nu-=i mairoad[ unghiile.

Tr[ie=te, de aproape jum[tate

de secol, în Statele Unite. A plecatdin Rom`nia în 1962, împreun[ cufamilia, de nevoie. +i tot de nevoies-a angajat ca manichiurist[ într-unsalon de înfrumuse\are din Be -verly Hills. +apte ani mai t]rziu, adeschis un salon dedicat exclusivmanichiurii =i pedichiurii, pentruc[ nu-i pl[cea „s[-=i împart[ spa -\iul cu coafeza“, a creat brandulexclusivist „Jessica“ =i a dezvoltatun sistem de îngrijire a unghiilornaturale, declar]nd „r[zboi total“celor false. Ast[zi, produsele –folosite de parteneri din 32 de \[ri

– fac legea în SUA, în cele dou[saloane pe care le de\ine: pe Sun -set Boulevard, Beverly Hills, =i peLarchmont Boulevard, Los Angeles.

Jessica Vartoughian „primadoamn[ a unghiilor“…

În mijlocul celei mai grave crize financiare de dup[ anii 1929-1930,armenii de pretutindeni au contribuit cu peste 35 de milioane de dolaripentru proiectele de dezvoltare ale Armeniei =i Karabakh-ului ]n timpulcelui de-al 11-lea teledon al Fondului Armenia, dobor]nd ultimul recordde 15,3 milioane dolari.

Cifrele preliminare arat[ astfel: Los Angeles 1,3 milioane dolari,Liban 200.000 dolari, Montreal 130.000 dolari, Argentina 100.000dolari, Marea Britanie 200.000 dolari, Olanda 40.000 dolari, Australia50.000 dolari, New York 200.000 dolari, Franta 1,5 milioane dolari,Germania 85.000 dolari, Elve\ia 33.000 dolari, Toronto 250.000 dolari,Grecia =i Cipru 40.000 dolari, etc.

Fondul a declarat c[ cifra de 35 milioane dolari include sumele co -lectate anterior cu ocazia altor evenimente cum ar fi concerte caritabile, radio-maratonul care a avut loc ]n Liban, dineul de gal[ de la Erevan =i altele.

Numai la dineul de gal[ de la ]nceputul lunii noiembrie 2008desf[=urat sub egida pre=edintelui Armeniei Serdj Sarkisian (care este =ipre=edintele consiliului de conducere al fondului), aproximativ 120 dedonatori din Rusia =i Armenia s-au angajat s[ doneze suma record de 30de milioane de dolari. Printre donatori s-au num[rat Samuel Garabedian(15 milioane de dolari pentru construirea unui spital la Stepanakert),Mikael Vartanian, Samuel Alexanian, Edward Ernekian, GagikAdibeghian, Varujan Krikorian sau firme precum Viva Cell.

„Am dovedit ]nc[ o dat[ c[ na\iunea noastr[ este unit[ =i puternic[“a declarat directorul executiv al Fondului Armenia – Ara Vartanian. „S]ntvremuri grele nu numai pentru Armenia =i Karabakh ci pentru ]ntreagalume, datorit[ crizei economice. Totu=i, ]n pofida acestor dificult[\i,armenii de pretutindeni au ]ntins o m]n[ de ajutor fra\ilor =i surorilor dinArmenia =i Karabakh“ a mai spus dl. Ara Vartanian.

}mpreun[ cu cele 19 filiale de pe glob (la care sper s[ se adauge c]tmai repede =i planificat[ filial[ din Rom`nia) Fondul Armenia a im -plementat p]n[ ]n prezent proiecte de infrastructur[ ]n valoare de 120 demilioane de dolari ]n Armenia =i Karabagh, de la ]nfiin\area sa ]n 1994.

O list[ cu toate proiectele fondului precum =i alte informa\ii desprefond se g[sesc acces]nd site-ul fondului www.himnadram.org.

V[ prezint ]n continuare lista donatorilor din Rom`nia:1. Garabedian Anahid - Bucure=ti2. +ahinian Any - Bucure=ti3. Demirgian Andreea - Bucure=ti4. Moag[r (Poladian) Gabriel - Bucure=ti5. Moag[r Poladian Victor - Bucure=ti6. Budan Ines - Pite=ti7. Danielian Haig - Bucure=ti8. Ozanian Diran - Bucure=ti9. Haciaturian Emanuel Vartan =i Muza - Bucure=ti10. Gheorghiu Armenuhi - Bucure=ti11. Ohanesian Anne-Marie - Bucure=ti12. Urd[reanu Gabi - Bucure=ti13. Ghemigian Vlad - Bucure=ti14. Dumitrescu Mirella - Bucure=ti15. Bl[naru (Maganian) Ulnia - Bucure=ti16. Agopian Levon - Bucure=ti17. Teodorescu Angela - Bucure=ti18. Alexandrian Alice =i George - Constan\a19. Haciaturian Maria - Bucure=ti

Contribu\iile dvs. s]nt a=teptate ]n continuare. Ing. G. Haciaturian (mobil: 0726.666.827) – reprezentant al

Fondului Armenia ]n Rom`nia

Peste 35 de milioane de dolari s-au colectat la teledonul Fondului Armenia

Prin decret preziden\ial semnat de Serj Sarksian,celebrul c]nt[re\ francez de origine armean[ CharlesAznavour =i impresarul s[u, Levon Sayan, au primitcet[\enia Republicii Armenia. <Pre=edintele Serj Sark -sian a semnat un decret care ]i acord[ cet[\enia ar mea n[eminentului c]nt[re\ =i erou al poporului ar mean CharlesAzanavour>, precizeaz[ comunicatul pre=edin\iei.

Autorit[\ile de la Erevan ]l cinstesc astfel pe Az -navour, autor =i interpret a peste o mie de c]ntece, cupeste o sut[ de milioane de albume v]ndute ]n ]n -treaga lume.

}n acela=i timp, Armenia salut[ angajamentul luiCharles Aznavour ]n sprijinul Armeniei prin asocia\iasa umanitar[ <Aznavour pentru Armenia> ]nfiin\at[imediat dup[ devastatorul cutremur din 7 decembrie

1988. Acord]ndu-i cet[\enia =i lui Levon Sayan, Ar -menia ]l cinste=te =i celui mai fidel tovar[= =i impresaral c]nt[re\ului.

}n v]rst[ de 84 de ani, n[scut la Paris din p[rin\iarmeni, Charles Aznavour (pe numele s[u adev[rat+ahnur Vaghinag Aznavurian) s-a implicat direct ]najutorarea Armeniei distruse de cutremur. Prin aso -cia\ia <Aznavour pentru Armenia> a dunat fonduripentru refacerea \[rii dup[ cutremurul care a l[sat ]nurm[ circa 25 de mii de mor\i =i o jum[tate de milionde oameni f[r[ ad[post. Aznavour s-a dus ]n \ara str[ -mo=ilor s[i =i a scris textul c]ntecului umanitar Pour toiArménie ce a fost ]nregistrat la ]nceputul anului 1989]n compania a 90 de arti=ti =i a fost v]ndut ]n peste unmilion de exemplare. }n urma implic[rii sale, Azna -vour a fost numit ambasador permanent al UNESCO]n Armenia.

}n 2001, o pia\[ din Erevan cap[t[ numele s[u,precum =i o statuie cu efigia sa, iar ]n 2004, la 80 de ani,Aznavour este numit <erou na\ional> al Armeniei depre=edintele Robert Kocearian.

ARMENIA }I CINSTE+TE PE CHARLES AZNAVOUR +I LEVON SAYAN