Carul de luptă Kliment Voroșilov (KV) a fost un tanc greu sovietic, denumit după Comisarul Poporului pentru Apărare și politicianul Kliment Voroșilov.

Seria de tancuri KV era recunoscută pentru blindajul extrem de gros pe care îl avea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Operațiunii Barbarossa.

Tancul KV era aproape invulnerabil la focul tunurilor de calibru 7,5 cm KwK 37 și 3,7 cm KwK 36 montate pe

tancurile medii germane Panzer III și Panzer IV

Tip Tanc greu

Loc de origine        Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

Istoric operațional

În uz 1939 - 1945

Folosit de URSSGermania și Finlanda (captură)

Războaie Al Doilea Război Mondial

Istoric producție

Proiectant Zh. Kotin, TsKB-2

An proiectare 1938-1939

Producător Fabrica nr. 100 KirovFabrica de tractoare Celeabinsk

An producție 1939 - 1943

Bucăți construite aproximativ 5.219

Date generale (KV-1 Model 1941)

Greutate 45 tone

Lungime 6,75 m

Lățime 3,32 m

Înălțime 2,71 m

Echipaj 5

Blindaj 20 - 160 mm (în funcție de model)

Armamentprincipal

un tun F-34 calibrul 76,2 mm

Armamentsecundar

3 sau 4 mitraliere DT 7,62 mm

Motor model V-2 diesel , 12 cilindri600 CP (450 kW)

Putere specifică 13 CP/t

Suspensie Bare de torsiune

Autonomie 335 km

Viteză maximă 35 km/h

În perioada interbelică, Armata Roșie a cautat un înlocuitor pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

În perioada interbelică, Armata Roșie a cautat un înlocuitor pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

În perioada interbelică, Armata Roșie a cautat un înlocuitor pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

În perioada interbelică, Armata Roșie a cautat un înlocuitor pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

În perioada interbelică, Armata Roșie a cautat un înlocuitor pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului

 Prototipurile au fost dotate cu doar două turele ulterior. Aveau un aspect asemănător, ambele fiind dotate cu suspensie tip bară de torsiune, șenile late, unități radio și tunuri identice.

Două prototipuri au fost propuse în luna mai a anului 1938 pentru a înlocui tancul T-35 .

 În plus, evenimentele din timpul Războiului Civil Spaniol au demonstrat faptul că T-35 era un model depășit, fiind greoi și vulnerabil la atacurile tunurilor anticar de 37 mm

În perioada interbelică, Armata Roșie a cautat un înlocuitor pentru tancul greu T-35, a cărui construcție era mult prea complexă în raport cu performanțele tancului

Kotin a cerut și a obținut permisiunea de la Stalin de a proiecta și o variantă a tancului SMK care avea doar o turelă, tancul fiind denumit Kliment Voroșilov, care era prietenul lui Stalin și Comisarul Poporului pentru Apărare.

Cele trei prototipuri, T-100, SMK și KV, au fost testate în poligonul de la Kubinka de lângă Moscova în septembrie 1939.

Tancul KV s-a dovedit a fi superior: avea o mobilitate mai bună decât celălalte prototipuri și era mai rezistent la tunurile anticar.

Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă.

Prototipul KV a fost ales de către Consiliu de Apărare ca succesor al tancului T-35

Prototipul KV a fost ales de către Consiliu de Apărare ca succesor al tancului T-35

Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă.

Prototipul KV a fost ales de către Consiliu de Apărare ca succesor al tancului T-35

Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă.

Tancul KV s-a dovedit a fi superior: avea o mobilitate mai bună decât celălalte prototipuri și era mai rezistent la tunurile anticar.

Prototipul KV a fost ales de către Consiliu de Apărare ca succesor al tancului T-35

Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă.

Cele trei prototipuri, T-100, SMK și KV, au fost testate în poligonul de la Kubinka de lângă Moscova în septembrie 1939.

Tancul KV s-a dovedit a fi superior: avea o mobilitate mai bună decât celălalte prototipuri și era mai rezistent la tunurile anticar.

Prototipul KV a fost ales de către Consiliu de Apărare ca succesor al tancului T-35

Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă.

Kotin a cerut și a obținut permisiunea de la Stalin de a proiecta și o variantă a tancului SMK care avea doar o turelă, tancul fiind denumit Kliment Voroșilov, care era prietenul lui Stalin și Comisarul Poporului pentru Apărare.

Cele trei prototipuri, T-100, SMK și KV, au fost testate în poligonul de la Kubinka de lângă Moscova în septembrie 1939.

Tancul KV s-a dovedit a fi superior: avea o mobilitate mai bună decât celălalte prototipuri și era mai rezistent la tunurile anticar.

Prototipul KV a fost ales de către Consiliu de Apărare ca succesor al tancului T-35

Cele trei tancuri au fost trimise pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă.

Începând cu anul 1942, odată cu introducerea tunurilor antitanc germane cu țeavă lungă de calibru 5 cm și 7,5 cm, blindajul tancurilor din seria KV nu mai era de necucerit .

Tunul de calibru 76,2 mm , desi era eficient împotriva tancurilor de model mai vechi, nu putea penetra blindajul frontal al noilor tancuri germane ..

Tancul KV avea o design complex, fiind mai greu de construit și mai scump

Avantajele acestui tip de tanc nu mai justificau performanțele și costul fabricației. Cu toate acestea, în interesul standardizării, tancul a continuat să fie produs fiindcă era un model avansat .

Din cauza înălțimii și greutății turelei, reușea cu greu să se deplaseze pe teren accidentat.

Echipajele tancurilor se plângeau din cauza mobilității reduse a vehiculului și fiindcă seria KV avea un tun cu performanțe similare tancului mediu T-34. Producția tancurilor KV a fost foarte aproape de a fi oprită, însă în 1943 au apărut pe front noile tancuri germane: Panther și Tiger.

Când tancul greu sovietic IS-2 a intrat în producție , producția carelor de luptă Kliment Voroșilov a fost abandonată.Succesorul tancului KV-85 a primit o altă denumire deoarece Kliment Voroșilov intrase în dizgrație.

Seria KV a primit un avânt odată cu apariția modelului KV-85. Acest model a fost însă doar o soluție temporară la avansul tehnologic al tancurilor germane.

Armata sovietică nu folosea denumiri diferite pentru tancurile KV din dotare. Astfel, denumiri precum Model 1939 sau Model 1941 au apărut după război în publicațiile de specialitate. Armata germană folosea denumirile de tipul KV-1A pentru a face diferența între modelele seriei de tancuri KV

KV-1 Model 1939 – Primul model produs în serie. Deși nu era foarte fiabil din punct de vedere mecanic, tancul era foarte bine protejat împotriva armelor antitanc din timpul Războiului de Iarnă. Tancurile din această serie erau dotate cu un tun L-11 de 76 mm, dar majoritatea nu aveau mitraliera de pe șasiu. Au fost construite 141 de exemplare.

Model 1940 (denumirea germană: KV-1A) – Era dotat cu tunul F-32 de 76 mm și avea masca tunului schimbată. . Era modelul aflat în producție în momentul invaziei germane

Model 1941 (KV-1B) – Blindajul a fost mărit cu 25-35 mm la turelă, în partea frontală și laterală a șasiului.Turela nu mai era sudată, era turnată dintr-o singură piesă. Tancul era dotat cu tunul lung F-34, iar mai târziu cu tunul ZiS-5 de calibru 76,2 mm.

Model 1942 (KV-1C) – Avea turela sudată sau turnată și un blindaj mai gros.

Model 1940 (KV-1E) – Era dotat cu blindaj suplimentar prin placare (prins cu bolțuri).

Folosea un motor îmbunătățit și era dotat cu tunul ZiS-5 .

La sfârșitul luptei, asupra tancului comandantului sovietic s-au tras 135 de proiectile perforante, fără a perfora blindajul. Zinoviy Kolobanov a fost decorat cu Ordinul Lenin , iar lupta a fost mediatizată de către propaganda sovietică.

Tancurile grele KV și tancurile medii T-34 au fost unele dintre cele mai bune modele aflate la dispoziția armatelor sovietice.

Deși a fost un model de succes, tancul KV avea și câteva puncte slabe. Primele modele aveau probleme la transmisie și la ambreiaj.

Cu toate ca blindajul a fost mereu îmbunătățit, motorul a rămas același, iar tancul nu avea suficientă putere.

Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .

Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .

Cu toate ca blindajul a fost mereu îmbunătățit, motorul a rămas același, iar tancul nu avea suficientă putere.

Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .

Deși a fost un model de succes, tancul KV avea și câteva puncte slabe. Primele modele aveau probleme la transmisie și la ambreiaj.

Cu toate ca blindajul a fost mereu îmbunătățit, motorul a rămas același, iar tancul nu avea suficientă putere.

Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .

Tancurile grele KV și tancurile medii T-34 au fost unele dintre cele mai bune modele aflate la dispoziția armatelor sovietice.

Deși a fost un model de succes, tancul KV avea și câteva puncte slabe. Primele modele aveau probleme la transmisie și la ambreiaj.

Cu toate ca blindajul a fost mereu îmbunătățit, motorul a rămas același, iar tancul nu avea suficientă putere.

Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .

La sfârșitul luptei, asupra tancului comandantului sovietic s-au tras 135 de proiectile perforante, fără a perfora blindajul. Zinoviy Kolobanov a fost decorat cu Ordinul Lenin , iar lupta a fost mediatizată de către propaganda sovietică.

Tancurile grele KV și tancurile medii T-34 au fost unele dintre cele mai bune modele aflate la dispoziția armatelor sovietice.

Deși a fost un model de succes, tancul KV avea și câteva puncte slabe. Primele modele aveau probleme la transmisie și la ambreiaj.

Cu toate ca blindajul a fost mereu îmbunătățit, motorul a rămas același, iar tancul nu avea suficientă putere.

Tancurile KV au fost folosite până la sfârșitul războiului. În 1944, câteva unități din Leningrad și din Crimeea încă aveau aceste model de tanc în dotare .

La începutul Operațiunii Barbarossa, Armata Roșie avea 508 tancuri din seria KV. Blindajul tancului era atât de gros, încât singurele arme eficiente erau tunul antiaerian de calibru 8,8 cm sau loviturile directe ale obuzierelor de 105 mm. Tancurile germane nu puteau să avarieze un blindat KV decât printr-o lovitură de la câțiva metri în spatele vehiculului.

In practică, această poziționare era extrem de greu de obținut pe câmpul de luptă

Majoritatea tancurilor KV erau distruse de soldații germani prin avarierea șenilelor folosind tunul antitanc de 3,7 cm, apoi detonarea unei mine magnetice în spatele turelei sau aruncarea unei grenade ofensive pe țeava tunului.

La începutul războiului, tancurile din seria Kliment Voroșilov erau dispersate printre alte unități de luptă, iar această eroare tactică a contribuit la succesul blindatelor germane din anul 1941 .

Au existat și excepții: în Bătălia de la Raseiniai (Lituania), un singur tanc KV-2 a imobilizat formațiile de luptă ale Divizei 6 Panzer pentru o întreagă zi.

Tancul a rezistat până când a rămas fără muniție, iar echipajul a trebuit să abandoneze vehiculul blindat și să se retragă

In apropierea Leningradului, avangarda Diviziei 8 Panzer a fost imobilizată pe 14 august 1941 când 5 tancuri KV-1 au reușit să distrugă 43 de tancuri germane și două piese de artilerie

Tancurile sovietice erau camuflate într-o dumbravă aflată la marginea unei mlaștini. Atacul blindatelor germane, deși venea din 3 direcții, trecea printr-un punct îngust. Comandantul sovietic , a distrus primul și ultimul tanc din coloană, imobilizând astfel întregul grup.

Blindatele germane s-au împotmolit în mlaștină, nefiind capabile să lanseze un atac coordonat.

În august 1945, un regiment de tancuri KV a fost folosit în Manciuria, în timpul Operațiunii "Furtună de august".

Armata finlandeză a folost două tancuri KV capturate: unul era Model 1940, iar celălalt era Model 1941. Aceste două tancuri erau poreclite Klimi de către soldații finlandezi și au fost îmbunătățite semnificativ în timpul utilizării lor. Ambele au supraviețuit războiului, fiind expuse la Muzeul Tancului din Parola (Finlanda).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Tancuri