Kinetoprofilaxie primar - fefsoradea.ro · Kinetoprofilaxie primară Biologia condiţieifizice...
Transcript of Kinetoprofilaxie primar - fefsoradea.ro · Kinetoprofilaxie primară Biologia condiţieifizice...
Kinetoprofilaxie primară
Biologia condiţiei fizice – curs
CARMEN ŞERBESCU
2012
Universitatea din Oradea
Facultatea de Geografie Turism și Sport
Departamentul de Educație fizică Sport și
Kinetoterapie
CLASIFICAREA INTENSITĂŢII EFORTURILOR FIZICE
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Condiţiile apariţiei modificărilor adaptative ale antrenamentului fizic
Organele şi sistemele implicate în activitatea fizică, în urma antrenării, în timp, suferă schimbari adaptative structurale şi/sau funcţionale dacă sunt îndeplinite două condiţii:
1. şedinţele/reprizele de activitate fizică să fie repetate des şi cu regularitate.
2. efortul prestat să depăşească “sarcina” obişnuită pentru un sistem sau pentru un organ, să existe deci o “suprasarcină” fiziologică.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Mărimea efectelor antrenamentului depinde de mărimea “suprasarcinii”
de intensitatea antrenamentului, de tipul de efort de frecvenţa şedinţelor de antrenament.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea antrenamentului
Trebuie să fie suficient de mare:
pentru a stimula creşterea volumului sistolic şi a debitului cardiac
pentru a îmbunătăţii circulaţia locală metabolismul aerob pentru grupele musculare
în cauză.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea de antrenament
1. “sarcina” este un stimul adecvat în funcţie de starea organelor angrenate.
2. intensitatea (încărcătura) antrenamentului este definită în termeni absoluţi: 100 m, 30 de repetări, 5 kg, etc,
3. intensitatea solicitării este definită în termeni relativi: se precizează întotdeauna procentual din puterea aerobă actuală care este intensitatea optimă de lucru
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea (încărcătura) antrenamentului (efortului)
Intensitatea antrenamentului indică valorile: volumului, complexităţii, intensităţii şi ale altor solicitări.
Încărcătura se exprimă prin: numărul de repetări distanţele durata pauza multitudinea dificultăţilor raportate la unitatea de timp
în care apar.
Intensitatea exprimă aspectul calitativ al efortului efectuat.
Se exprimă în unităţi ale puterii, cai putere.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Stimulul de antrenament (totalitatea încărcăturii antrenamentului) poate fi:
minim, când depăşeşte nivelul pragului de solicitare al organismului;
optim, când determină rapid efecte ascendente de antrenament, dar fără consecinţe nedorite;
maxim, când nu se mai observă îmbunătăţiri semnificative sau când apar semnele sau simptomele unei suprasarcini acute (suprasolicitare) sau ale unei uzuri cronice (supraantrenament), deci exerciţiul tinde să devină periculos.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Zona ţintă a frecvenţei cardiace pe decade de vârstă (între 20-70 de ani)
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Deci, dacă nu se depăşeşte “pragul” absolut al sarcinii, dacă stimulul este subliminal, nu au loc schimbări adaptative, iar dacă exerciţiul este foarte uşor nu se produc nici schimbări acute.
De aceea persoanele cu o condiţie fizică foarte slabă nu vor putea beneficia de pe urma exerciţiului fizic până când posibilităţile lor de performanţă nu ating un nivel care să le permită un stimul de antrenament suficient.
Pe de altă parte, persoanele cu un nivel scăzut al CF vor avea şansa de a-şi îmbunătăţii mai mult nivelul CF decât persoanele cu nivel ridicat al CF.
Cu cât nivelul iniţial al CF este mai mare cu atât intensitatea antrenamentului va trebui să fie mai mare pentru a determina schimbări semnificative.
Datorită relativităţii stimulului de antrenament, odată adaptarea instalată la un anumit nivel al stimulului, nivelul acestuia (încărcătura de lucru, intensitatea efortului) trebuie reevaluată şi crescută.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea solicitării sau cheltuiala energetică
= Preţul funcţional plătit de organism pentru efectuarea acelui efort.
Se apreciază prin diferite valori funcţionale:
frecvenţa cardiacă
tensiunea arterială
frecvenţa respiratorie
consumul de oxigen
capacitatea metabolică a individului.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea solicitării se poate exprima:
► luându-se în considerare durata maximă cât poate fi suportat un efort fizic de către un subiect:
Maximă - 10 secunde (după alţii 20sec) cu aceeaşi intensitate - eforturi maximale;
Submaximală - 60 secunde – eforturi submaximale; Mare - 3 minute – eforturi mari; Medie - 60 de minute; Mică - peste 60 de minute.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea solicitării se poate exprima:
► În funcţie de capacitatea motrică maximă a subiectului
se exprimă prin:
2/4, 3/4, 4/4 din posibilităţile maxime ale
sau 50%, 75%, 100% subiectului
Această apreciere este posibilă pentru un efort specific în atletism, înot, ciclism, haltere (cm, gr, sec).
În celelalte ramuri sportive această apreciere este mai dificilă şi cu aproximaţie mult mai mare.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea solicitării se poate exprima:
►în funcţie de energia medie cheltuită şi mai
mulţi parametrii corespunzând acestei cheltuieli energetice care ne permit o mai bună înţelegere a necesităţilor fiziologice ale efortului.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Clasificarea
efortului
FC
b/min
VO2
l/min
VO2
ml/kg/
min
METKcal
/min
F
resp.
/min
Durata
menţinerii
efortului
1. Uşor
a.F. uşor <100 <0,75 <10,5 <3 <4,0 <14 Indefinită
b.Moderat <120 <1,50 <21,0 <6 <7,5 <15 8h/ zi la servici
2. Mare
a.Optimal <140 <2,0 <28,0 <8 <10,0 <16
8h/zi pt.câteva
săpt.(sezonier,
manevre milit.)
b.Viguros <160 <2,5 <35,0 <10 <12,5 <20
4h de 2-3ori/
săpt pt. câteva
săpt.(antren. sp)
3. F. mare
a.Maximal <180 <3,0 <42,0 <12 <15,0 <251-2h ocazional
(competiţii sp.)
b.Extenuat >180 >3,0 >42,0 >12 >15,0 >30 Câteva min, rar
Wells (1979)
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea solicitării
După ACSM eforturile sunt:
Foarte uşoare <10% Vo2max
Uşoare 30% - 49% Vo2max
Moderate (cât de cât grele) 50-74% Vo2max
Grele 75% - 84% Vo2max
Foarte grele >85% Vo2max
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
short-term (5–10 min),
light (30–49% of maximal oxygen consumption, VO2max)
to moderate (50–74% of VO2max) submaximal exercise;
long-term (greater than 30 min),
moderate to heavy submaximal (60– 85% of VO2max) exercise;
or incremental exercise to maximum, increasing from 30% to 100% of VO2max.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Intensitatea
efortului percepută
de subiect
Intensitate
a relativă
ca % din
VO2 max
Intensitatea absolută
TineriVârstă
mijlocieBătrâni
Foarte
bătrâni
Repaus <10 1 1 1 1
Uşoară <35 <4,5 <3,5 <2,5 <1,5
Destul de uşoară <50 <6,5 <5,0 <3,5 <2,0
Moderată <70 <9,0 <7,0 <5,0 <2,8
Mare >70 >9,0 >7,0 >5,0 >2,8
Maximă 100 13 10 7 4
► O clasificare a intensităţii activităţilor de timp liberBouchard şi Shephard -1994 - relaţia dintre intensitatea absolută şi
relativă a activităţii pentru subiecţi aparţinând unor grupe diferite de
vârstă.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
In funcţie de tipul de antrenament ales (algoritmul succedării intervalelor de lucru cu pauzele de lucru), efectele antrenamentului pot fi direcţionate astfel:
Tonifiere musculară fără o creştere semnificativă în consumul total de oxigen.
Antrenarea condiţiei aerobe fără mobilizarea proceselor anaerobe.
Antrenarea condiţiei anaerobe, fără afectarea maximală a sistemului de transport al oxigenului.
Antrenarea simultană a condiţiei aerobe şi a celei anaerobe.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Răspunsurile acute şi efectele adaptative ale antrenamentului au un anume grad de specificitate
Efectele sunt puse în evidenţă doar pentru organele angrenate în efortul respectiv - adaptări metabolice şi fiziologice.
Efectele pozitive ale antrenamentului sunt specifice pentru grupele musculare folosite în cadrul antrenamentului.
Diferite tipuri de activitate pot determina efecte diferite din punct de vedere calitativ.
Rezultă că tipul de activitate trebuie ales astfel încât să îndeplinească cerinţele antenamentului dorit şi să producă efectele scontate.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Toate efectele antrenamentului sunttranzitorii şi reversibile
efectele care se bazează pe schimbări structurale, mai ales la nivelul ţesuturilor cu un metabolism lent dispar în săptămâni sau luni de zile.
efectele care se bazează pe un metabolism rapid pot să dispară în săptămâni sau zile.
Astfel, după numai 2 săptămâni de întrerupere a antrenamentelor apar reduceri semnificative ale capacităţii aerobe, iar în câteva luni se pierd complet efectele antrenamentului aerob.
Beneficiile obţinute în urma unui program de antrenament aerob, de cel puţin 2 luni, se pierd în cea mai mare parte la 4-8 săptămâni după oprirea antrenamentelor.(Fox şi Henriksson) Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Toate efectele antrenamentului sunttranzitorii şi reversibile
Anumite efecte ale antrenamentului, cum ar VO2 max crescut şi producţia scăzută de acid lactic pe parcursul antrenamentului aerob submaximal, se pot menţine câteva luni prin antrenament de menţinere constând în 1-2 şedinţe/săptămână.
În cazul regimului la pat, după o săptămână VO2 max şi hemoglobina totală scad cu 6-7%, iar cytocromul C (un important sistem enzimatic de transport al oxigenului) scade la jumătatea câştigului obţinut prin antrenament, în 7 zile de neantrenare, şi la valoarea de dinaintea începerii programului, în aproximativ o lună.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Nu există o sumare aritmetică a beneficiilor perioadelor de antrenament
La neantrenaţi, după aplicarea unui program (2 luni) cu întreruperea lui pentru o perioadă de o lună, la reluarea antrenamentelor se ating indicii morfo-funcţionali câştigaţi după prima perioadă, după un interval de timp egal cu prima perioadă, chiar dacă la sfârşitul perioadei de antrenare indicii morfo-funcţionali nu au coborât până la valorile iniţiale.
Astfel, a doua perioadă începe de la indici intermediari superiori celor iniţiali.
În cazul iniţiaţilor, după o perioadă de pauză şi una de reantrenare (egale ca timp) nu se vor atinge indicii de la sfârşitul primei perioade de antrenare, adică indicii premergători pauzei.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Există o mare variabilitate individuală în răspunsurile la antrenament datorită:
diferenţelor în zestrea genetică;
activităţilor anterioare;
statusului nutriţional;
activitatea habituală a individului;
altor caracteristici de viaţă (obiceiuri relevante pentru sănătate, atitudinea faţă de activitatea fizică, etc);
atributelor personale (sex, vârstă, statusul socio-economic, caracteristicile de personalitate şi motivaţia).
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Nu toţi indivizii au acelaşi nivel de risc sau de beneficiu.
De regulă, efectele activităţii fizice pot fi anticipate.
În scopul atingerii şi menţinerii efectelor dorite, trebuie să existe o concordanţă între:
activitate – individul implicat – rezultatul scontat
în termenii:
intensităţii
duratei
frecvenţei
continuităţii
specificităţiiCarmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Consumul de calorii
depinde de mai mulţi factori:
greutate,
temperatură ambiantă,
echipament etc.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Cauzele sindromului de hipertermie
perfuzie sanguină mărită a suprafeţei corporale a pielii, în detrimentul celei musculare;
reducerea perfuzării ficatului, şi, consecutiv, a funcţiilor acestuia;
deshidratarea ţesuturilor odată cu creşterea concentraţiei hematiilor şi a vâscozităţii sângelui.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Efectele sindromului de hipertermie:
reducerea proceselor catabolice,
hiperventilaţia cu „suflu scurt“,
predispoziţie pentru apariţia crampelor,
scăderea presiunii sanguine,
tulburări de coordonare,
apariţia precoce a oboselii.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Condiţiile pentru evitarea instalării sindromului de hipertermie (1)
Consumul de lichide nu trebuie redus, în scopul scăderii în greutate, ci chiar mărit pe parcursul efortului fizic, mai ales atunci când temperatura ambiantă este peste 25-28ºC, astfel încât să nu se resimtă senzaţia de sete.
Studii recente arată că este bine ca ingerarea de lichide să fie mai mare decât cea necesară pentru a nu se resimţi senzaţia de sete.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Condiţiile pentru evitarea instalării sindromului de hipertermie (2)
Se cunoaşte că efectuarea lucrului muscular se face cu un randament maxim de 30%, restul se transformă în căldură.
Pentru a se menţine constantă temperatura internă a corpului, pentru a nu se produce fenomenul de hipertermie, are loc formarea transpiraţiei. Deci rolul principal al transpiraţiei este de a evita acumularea căldurii în organism şi nu eliminarea toxinelor din organism.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Condiţii pentru înlăturarea sindromului de supraîncălzire (3)
O altă (hipertermie), este cedarea umedă a căldurii prin evaporarea transpiraţiei.
Prin evaporarea completă de pe suprafaţa pielii a unui litru de sudoare, se împrăştie aproximativ 540 de calorii. Pentru consumarea de calorii este importantă evaporarea transpiraţiei şi nu producerea ei. Dacă transpiraţia nu se evaporă, ci este ştearsă, sau menţinută prin echipamente impermeabile (folie de plastic sau altele), ea nu-şi îndeplineşte rolul de eliminare a căldurii din organism.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Condiţii pentru înlăturarea sindromului de supraîncălzire (4)
Numai prin evaporare de pe suprafaţa pielii, ea poate împrăştia căldura. Pentru mărirea consumului de grăsime, este bine ca sudoarea să nu apară deloc pe suprafaţa pielii, adică, ea trebuie să se evapore permanent (este chiar indicat să se întindă pe suprafaţa pielii, pentru a se evapora cât mai multă cantitate, şi nu să se înlăture prin ştergere sau prin împrăştiere cu mâna atunci când sudoraţia este în broboane).
Din motivele expuse mai sus, se recomandă o îmbrăcăminte cât mai lejeră, costum de baie dacă se poate, sau un echipament hidrofil (bumbac).
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Condiţiile pentru evitarea instalării sindromului de hipertermie (5)
O altă recomandare este să nu se ţină pumnii închişi deoarece mâinile, având o proporţie ridicată de suprafaţă faţă de volumul lor reprezintă o suprafaţă liberă pentru eliminarea căldurii.
Pentru înot, mers şi alergare, cele mai accesibile tipuri de efort, s-au conceput tabele (tabelul nr. 6-2) pe baza cărora consumul de calorii poate fi estimat luând în calcul greutatea corporală, viteza de deplasare, sau nivelul tehnicii (la înot).
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Supracompensarea în antrenamentul aerob, la neantrenaţi, survine în a treia zi.
Antrenamentul pe intervale oferă organismului sănătos posibilitatea de a executa o cantitate totală de efort mult mai mare decît atunci când efortul este efectuat continuu.
Se cer cel puţin l0-l2 repetări cu pauze mai scurte de 90 sec. pentru a nu permite revenirea pulsului la valorile indicate.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Antrenamentul la efort
Un obiectiv deosebit de important, pe care îl găsim atât în kinetoprofilaxie, cât şi printre obiectivele kinetoterapiei de recuperare.
Antrenarea forţei musculare şi/sau a rezistenţei musculare nu atrage automat şi creşterea capacităţii de efort.
Creşterea capacităţii de efort reprezintă o adaptare specifică a întregului organism la efortul fizic.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Există 4 categorii de subiecţi care beneficiază de antrenarea la efort:
Bolnavii cardiovasculari (mai ales coronarienii după infarct miocardic)
Bolnavii respiratori (bronhopneumopatii cronice obstructive, cu sindroame posttuberculoase)
Bolnavii locomotori (limitarea mişcării)
Sedentarii (printr-o conduită greşită de viaţă pierderea capacităţii fizice de performare a efortului)
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Examinarea subiectului
Subiectul să fie examinat întotdeauna în aceeaşi poziţie-aşezat (nu produce modificări mari hemodinamice, şi nu necesită eforturi mari pentru a fi menţinută).
Să se reducă la minimum timpul dintre terminarea efortului şi începerea examinării, sau dacă există totuşi un interval de timp, acesta, ca şi mişcările efectuate pe parcursul acestuia să fie aceleaşi la toate momentele
examinării. Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Metodica unei şedinţe de antrenamet la efort
1. 6-15 min. - perioada de încălzire,
• exerciţii de gimnastică generală lente
• fără efort deosebit
• gimnastică respiratorie.
2. antrenamentul propriu-zis (bicicletă, covor rulant), controlând reacţia pacientului la efort.
3. trecerea la starea de repaus care durează 5-10 min., permiţând organismului o revenire lentă (se evită astfel instalarea hipotensiunii bruşte postefort).
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Metoda determinării FC
FC trebuie să se încadreze în zona frecvenţei cardiace ţintă sau optime de lucru
între valoarea Limită superioară şi Limită inferioară
FC să fie măsurată pe 10 secunde sau 15 secunde:
înainte de efort
la sfârşitul perioadei de încălzire
aproximativ la jumătatea şedinţei
la sfârşitul acesteia
la încheierea şedinţei de antrenament
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Curba intensităţii efortului pe parcursul unei şedinţe
de antrenament şi momentele măsurării FC
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
RĂSPUNSURILE ACUTE ALE ORGANISMULUI LA EFFORT FIZIC ŞI EFECTELE ADAPTATIVE ALE ANTRENAMENTULUI
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
RĂSPUNSURILE SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
Răspunsul vegetativ
vasoconstricţie periferică generalizată
creştere a contractilităţii miocardului
creştere a frecvenţei cardiace
creştere a tensiunii arteriale
rezultă astfel o creştere marcată şi o redistribuire a debitului cardiac.
Răspunsul este în funcţie de masele musculare
implicate şi de intensitatea efortului.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
RĂSPUNSUL CARDIAC
Creşte frecvenţa depolarizării nodulului sinoatrial
Creşte frecvenţa cardiacă: stimulul vagal (parasimpatic) scade şi creşte stimulul SNV simpatic.
Creşte forţa dezvoltată de miofibrile: un răspuns direct, inotropic al SN simpatic creşte contractilitatea miocardului.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Efectele periferice
Vasoconstricţia periferică permite sângelui să fie şuntat din muşchii inactivi şi din viscerele abdominale către muşchii activi.
Independent de sistemul nervos vegetativ, în patul vascular al muşchilor activi se realizează o reducere locală a rezistenţei, produsă de metaboliţi cum ar fi K+, H+, şi PCO2.
Venele muşchilor activi şi inactivi rămân în constricţie.
Rezultă o netă reducere a rezistenţei periferice
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
DEBITUL CARDIAC CREŞTE DATORITĂ:
Creşterii contractilităţii miocardului.
Creşterii frecvenţei cardiace.
Creşterii circulaţiei periferice la nivelul muşchilor activi.
Creşterii constricţiei venulelor atât în muşchii activi, cât şi în cei inactivi, ceea ce creşte presiunea periferică venoasă.
Reducerii nete a rezistenţei periferice totale. Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
RĂSPUNSUL RESPIRATOR LA EFORT
Modificările respiratorii apar rapid prin creşterea schimburilor gazoase de la prima sau de la a doua respiraţie: apare o scădere a concentraţiei de oxigen în sângele venos,
a PCO2 şi a H-+
a temperaturii corpului
a epinefrinei, o stimulare crescută a receptorilor articulari şi musculari;
oricare din aceşti factori, prin acţiune singulară sau combinată poate stimula sistemul respirator.
Reflexele baroceptive cele protective durerea emoţiile controlul voluntar al respiraţiei - pot de asemenea să contribuie la creşterea ventilaţiei pulmonare.
Minut ventilaţia creşte prin mărirea frecvenţei respiratorii şi a volumului pulmonar.
Ventilaţia alveolară care apare cu difuziunea gazelor la nivelul membranei capilar-alveolare, creşte de 10-20 de ori în exerciţiile grele, pentru a asigura oxigenul suplimentar necesar şi pentru a elimina excesul de dioxid de carbon produs.Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
RĂSPUNSURI CE ASIGURĂ OXIGENAREA SUPLIMENTARĂ A MUSCULATURII Creşterea circulaţiei la nivel periferic muscular asigură
oxigenul suplimentar.
Creşterea extracţiei de oxigen din sânge datorită:
scăderii concentraţiei de PO2, datorate extracţiei crescute de oxigen la nivelul muşchilor activi; pentru că presiunea parţială a oxigenului scade, este uşurată eliberarea oxigenului de către hemoglobină.
producţiei suplimentare de dioxid de carbon care face ca: ţesutul să devină acid (creşte concentraţia ionilor de hidrogen)
și temperatura acestuia să crească.
creşterii producţiei eritrocitare de 2-3 difosfoglicerat. DPhG contribuie şi el la creşterea eliberării de oxigen.
Ambele situaţii cresc cantitatea de oxigen eliberat de hemoglobină, oricare ar fi presiunea parţială
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
IMPLICAŢIILE FUNCŢIONALE ALE
SISTEMELOR ENERGETICE
Activităţile intense (al doilea tip) dezvoltă forţa musculară, şi duc la întărirea tendoanelor şi ligamentelor. ATP-ul este asigurat de sistemul fosfagen.
Activitatea intensă (1 până la 2 minute), repetată după 4 minute de repaus sau exerciţii uşoare asigură putere anaerobă. ATP-ul este asigurat de sistemul fosfagen şi sistemul glicolitic anaerob.
Activitatea cu grupe mari musculare, care este de intensitate submaximală, timp de 3 până la 5 minute, repetată după o pauză egală ca timp cu timpul de lucru, pauză în care se face repaus total sau exerciţii uşoare, dezvoltă puterea aerobă şi rezistenţa. ATP-ul este asigurat de sistemul fosfagen, anaerob glicolitic şi cel aerob.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
implicaţiile funcţionale ale sistemelor energetice Activitatea cu intensitate submaximală, cu o durată
de 30 minute sau mai mult este asigurată preponderent de sistemul aerob şi dezvoltă rezistenţa.
Activitatea prelungită se realizează fără datorie de oxigen, având energia asigurată într-un procent de 99% de sistemul aerob.
Procesul de adaptare la eforturi aerobe, dacă se folosesc intensităţi maxime aerobe, apare în circa 4-6 săptămâni.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
implicaţiile funcţionale ale sistemelor energetice
Pragul anaerob, în funcţie de antrenament, intensitatea, complexitatea şi volumul acestuia se situează între
Iar efortul continuu cu intensităţi inferioare a 60% din VO2 max nu duce la îmbunătăţirea capacităţii de efort aerobe.
65-85% din VO2
max
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
DACĂ INTENSITATEA EFORTULUI ESTE APRECIATĂ PRIN VO2MAX:
Sub 50-60% din echivalentul mecanic al consumului maxim de oxigen al subiectului
Efortul este complet aerob
Se realizează în stare stabilă
adevărată.
Între 50-80%din VO2max
Efortul este aproape
complet aerob
Stare relativstabilă
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ EFORTUL PENTRU A PUNE ÎN ACŢIUNE SISTEMELE ENERGETICE AEROBE:
I. Durata lui să depăşească 2 minute (3-5 minute sau chiar 10 minute după părerea altor autori).
II. Intensitatea lui să nu depăşească 80% din echivalentul mecanic al consumului maxim de oxigen şi să rămână constantă (fiecare creştere a intensităţii necesită o perioadă de adaptare a marilor funcţii la necesităţile energetice crescute).
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
FC ESTE CEA PRIN CARE SE APRECIAZĂ CARACTERUL TOTAL SAU PARŢIAL AEROB:
• atunci există condiţii pentru intrarea în funcţie a proceselor energetice pur aerobe
Dacă FC rămâne constant
sub 120-130 b/min
• stare relativ stabilă (aportul de oxigen poate acoperi aproape în totalitate necesarul de oxigen).
Dacă FC este constant
sub170 b/min
• se atinge 75% din VO2 max fără să apară acidul lactic
La aproximativ
140 b/min
• poate să apară o creştere a FC cu 5-8 b/min faţă de efortul aşteptat
La efortul de peste 30 min
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
Bibliografie:
1. Sbenghe T. - Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Ed. Medicală, Buc, 1999, Cap. 10 - Exerciţiul aerobic şi antrenamentul la efort, pag.312-365
2. Şerbescu Carmen - Kinetorofilaxie primară, Ed. univ. Oradea, 2007
3.http://www.medicinasportiva.ro/medicina%20sportiva/fiziologie/fitness.html
4. http://cis01.ucv.ro/educatie_fizica-kineto/suportcurs/kineto/note_LP1.pdf
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
ADAPTĂRI CARDIOVASCULAREMODIFICĂRI ÎN REPAUS:
o reducere a fecvenţei cardiace de repaus datorită
o descreştere a presiunii sângelui
o creştere a volumului sângelui şi a hemoglobinei, ceea ce facilitează capacitatea de eliberare a oxigenului pe care o are sistemul.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
ADAPTĂRI CARDIOVASCULARE MODIFICĂRI ÎN EFORT:
o reducere a frecvenţei cardiace de repaus
o creştere a volumului sistolic datorită:
creşterii contractilităţii miocardului
creşterii volumului ventricular
o creştere a debitului cardiac
creşterea debitului cardiac este urmare şi a creşterii volumului sistolic
creşterea debitului cardiac are loc în timpul exerciţiilor maximale, şi nu în timpul celor submaximale.
creşterea acestuia este direct proporţională cu creşterea volumului sistolic şi cu scăderea frecvenţei
cardiace de repaus.Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
ADAPTĂRI CARDIOVASCULARE MODIFICĂRI ÎN EFORT:
creşterea extracţiei de oxigen la nivelul muşchilor activi datorită schimbărilor enzimatice şi biochimice din muşchi.
creşterea consumului maxim de oxigen (VO2 max).
creşterea VO2 max înseamnă o capacitate de muncă crescută.
debitul cardiac crescut creşte aprovizionarea cu oxigen a muşchilor activi
capacitatea sporită a muşchilor de a extrage oxigenul din sânge sporeşte eficienţa utilizării sângelui disponibil
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
ADAPTĂRI CARDIOVASCULARE MODIFICĂRI ÎN EFORT:
o scădere a sângelui circulant per kg la nivelul muşchilor activi
acest lucru se întâmplă chiar dacă o cantitate crescută de sânge este îndreptată către masele musculare active
creşterea extracţiei oxigenului din sânge compensează acest lucru
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie
ADAPTĂRI CARDIOVASCULARE MODIFICĂRI ÎN EFORT:
o scădere a consumului de oxigen la nivelul miocardului exprimată de dublul produs (FC x TA sistolică) la orice valoare a intensităţii de lucru.
acest lucru rezultă din scăderea ratei pulsului, cu sau fără o uşoară descreştere a tensiunii arteriale.
acest lucru poate să scadă semnificativ la subiectul sănătos fără scăderea eficienţei la o încărcătură dată.
Carmen Șerbescu/ Kinetoprofilaxie