1

Jack London * Ben TaggartBret Harte * Leroy Jorgensen

LA LA CAP TULĂCAP TULĂ CANIONULUICANIONULUI

Traducere de DAN STARCU

Dup volumul ap rut la ă ăEditura FORUM Bucureşti - 1998

2

Cuprins.

Cuprins. ................................................................................ 3 Cuvânt înainte. ..................................................................... 4 Jack London. ......................................................................... 6 MONTANA KID. ...................................................................... 6 Ben Taggart. ....................................................................... 18 PREOTUL PISTOLAR. ............................................................ 18 Bret Harte. .......................................................................... 85 O IUBIRE ÎN SIERRA. ............................................................ 85 Bret Harte. ........................................................................ 128 PRERIA ÎNSÂNGERAT .Ă ...................................................... 128 Leroy Jorgensen. ............................................................... 153 INT PENTRU TO I.Ţ Ă Ţ ......................................................... 153

Traduceri din volumele:Jack London – Son of the Wolf, Grosset and Dunlap, New

York, 1908. Bret Harte – A Waif of the Plain, Tauschnitz, Leipzig, 1882. Bret Harte – A Phillys în Sierra, Tauschnitz, Leipzig, 1882. Ben Taggart – No Fame-for Fools, Cleveland Publishing

Co., 1914. Leroy Jorgensen – Breed of Gun Smoke, Nelson, Glasgow,

1914.

3

Cuvânt înainte.

Cine nu a tres rit fascinat în fa a marii aventuri aă ţ coloniz rii vastului spa iu din vestul s lbatic al Americii?ă ţ ă Goana dup aur, c tre California sau Klondyke, lupteleă ă neîncetate cu îndr zne ele triburi indiene, înfrunt rileă ţ ă necru toare între pistolari, drumul cirezilor de vite mânateţă de neobosi ii cowboys, b t ile de strad dintre şerifi şiţ ă ă ă bandi i, duelurile pe via şi pe moarte în care o frac iune deţ ţă ţ secund stabilea înving torul, iat câteva dintre temeleă ă ă abordate de scrierile unor autori celebri de peste ocean şi din Europa, cum ar fi: Bret Harte, Fenimore Cooper, Karimay, Mark Twain, Jack London etc.

Selec ia de fa nu încearc decât s readuc în prim planţ ţă ă ă ă aceast perioad spectaculoas şi dur , în care conflicteleă ă ă ă dintre marii bog taşi, patronii localurilor ori st pânii cireziloră ă uriaşe şi simplii cowboys se rezolvau prin câteva ap s ri peă ă tr gaci, când locuitorii oraşelor g seau pe str zi, în fiecareă ă ă diminea , cadavre ciuruite de gloan e ori str punse deţă ţ ă s ge i, când bandele vesti ilor desperados mexicani,ă ţ ţ pistolarii de profesie din Texas, Nevada şi Wyoming, vân torii de recompense şi celebrii şerifi se înfruntau f ră ă ă z bav , când diligentele şi trenurile riscau mereu s fieă ă ă pr date ori devastate. Winnetou, Joe Indianul, mohicanii,ă apaşii, Old Shatterhand, Billy the Kid, Vân torul de cerbi, Cată Ballou, Calamity Jane şi mul i al ii au entuziasmat genera iiţ ţ ţ întregi de cititori prin curaj, îndemânare şi inteligen .ţă

Desigur, volumul acesta nu poate s r spund înă ă ă

4

întregime complexit ii fenomenului western. Dar amăţ încercat s cuprindem aici o gam cât mai variat dină ă ă aspectele sale, menite a satisface cât mai multe dintre cerin ele cititorilor, prin alegerea unor povestiri şi a unorţ nuvele incitante, dinamice, ale câtorva dintre autorii celebri ai genului.

Sper m s continu m prezenta antologie printr-un nouă ă ă volum, cât mai curând.

DAN STARCU Bucureşti, ianuarie 1998.

5

Jack London.

MONTANA KID.

I.

Din dou motive temeinice, Montana Kid îşi puseseă deoparte pintenii mexicani şi acei chaperajos1, scuturându-şi praful de pe înc l ri cu cât se îndep rta de mun ii Idaho.ă ţă ă ţ Unul era c o natur aspr impune anumite reguli deă ă ă convie uire şi modeleaz firea p storilor din Mun ii de Vest.ţ ă ă ţ Ca atare, lumea civilizat îi privea, pe el şi pe al ii ca el, cuă ţ destul r ceal , ba chiar dispre . Al doilea motiv era că ă ă ţ ă neamul s u se retr seser multe mii de leghe fa deă ă ă ţă hotarele sale vechi. F r îndoial , noile p mânturi, destul deă ă ă ă s race, nu-i îmbog eau, dar, cel pu in pe o suprafa deă ăţ ţ ţă multe sute de mile p trate, puteau tr i liber to i cei careă ă ţ altfel s-ar fi sufocat.

Iat de ce se bucura Montana Kid. Fugise din inutul s uă ţ ă natal cu o grab pe care numai şerifii din regiune şi-oă explicau, deşi adev rul era c tân rul avea mai mult energieă ă ă decât bani. Reuşise s se îmbarce într-un mic port dină apropiere de Puget şi s reziste atât suferin elor produse deă ţ r ul de mare, cât şi celor cauzate de hrana proast , tr ind înă ă ă condi iile groaznice ale oric rui emigrant.ţ ă

Sl bise mult şi era tare palid la chip atunci cândă debarcase într-o zi de prim var , în golful Dyea. Hot râreaă ă ă lui era îns de neclintit. Pre ul ridicat al proviziilor şiă ţ echipamentului, drepturile b neşti cerute de dou guverneă ă rivale îl f cuser îns pe Montana Kid s în eleag foarteă ă ă ă ţ ă repede c inutul Northland putea fi fatal pentru un omă ţ s rac.ă

1 Chaperajos – ap r tori pentru protec ia pantalonilor (n.r.).ă ă ţ6

De aceea începuse ca s caute c i rapide spre a face bani.ă ă Între golf şi trec toarea din mun i umblau zilnic sute deă ţ emigran i. Tân rul încercase ca s câştige de pe urma lor.ţ ă ă Mai întâi îşi ridicase o barac unde se jucau c r i pe baniă ă ţ grei. Din nefericire, fusese obligat s -l împuşte pe unul dintreă clien ii s i şi se v zuse silit s o ia din loc spre nord, cât maiţ ă ă ă departe, pe drumul str b tut de atâ ia al i c l tori.ă ă ţ ţ ă ă

Se apucase apoi s vând cuie pentru potcovit caii. Leă ă cump ra, apoi le revindea cu un câştig de sut la sut ,ă ă ă dându-le câte patru la un dolar.

Totul mersese bine, legea nu avea nimic cu el, dar, într-o zi, altul scosese la vânzare o cantitate uriaş de cuie cu ună pre mult mai mic decât al lui, aşa c se gr bise ca s -şiţ ă ă ă lichideze stocul şi înc în pierdere!ă

Dup eşecul acela, se stabilise la Sheep Camp şi îşi f cuseă ă un atelier de ambalaje. Pre ul acestora crescuse brusc şiţ afacerea devenise foarte prosper . Spre a-şi ar taă ă recunoştin a, lucr torii din atelier jucar c r i cu el, pierzândţ ă ă ă ţ o gr mad de bani şi, fiindc el câştiga mereu, iar ei nu, într-ă ă ăo zi se n pustir asupra lui, îl b tur , îi arser cabana, îşiă ă ă ă ă împ r ir banii lui şi-l l sar în drum, cu buzunarele goale.ă ţ ă ă ă

Ghinionul îl urm rea deci peste tot. Se apuc deă ă contraband cu whisky împreun cu nişte oameni careă ă aveau ceva bani. Drumurile din inut erau ascunse şiţ cunoscute doar de c l uzele indiene. Din p cate, într-o zi seă ă ă r t ci de c l uze şi transportul lui c zu în mâinile poli iei.ă ă ă ă ă ţ

O mul ime de alte ghinioane îi umplur sufletul deţ ă sup rare. Se r cori terorizând tab ra de lâng lacul Bennettă ă ă ă vreme de o zi întreag . C ut torii de aur fur obliga i s seă ă ă ă ţ ă adune şi s -i hot rasc soarta. Îl silir s p r seasc imediată ă ă ă ă ă ă ă inutul acela şi, fiindc Montana Kid avea destul respectţ ă

pentru astfel de adun ri, plec imediat cu un atelaj de câiniă ă care nu-i apar inea. Fapta lui echivala cu furtul de cai dintr-ţun inut sudic, ceea ce îl condamna la spânzur toare.ţ ă

De aceea Montana Kid avu grij ca s nu se opreasc preaă ă ă repede din curs şi o f cu doar pe în l imile dintre Bennett şiă ă ă ţ Tagish, unde îşi instala noua tab r .ă ă

Prim vara se apropia şi un mare num r de locuitori dină ă 7

Dawson se gr beau s profite de ghea a care înc nu seă ă ţ ă topise ca s c l toreasc în sud. Montana Kid se întâlni cu ei,ă ă ă ă le vorbi, le inu minte numele şi propriet ile şi îşi continuţ ăţ ă drumul. Era dotat cu o memorie foarte bun şi cu o mareă fantezie, iar sinceritatea îi lipsea cu totul.

II.

Oraşul Dawson, mereu la pând dup nout i, v zu într-oă ă ăţ ă diminea cum cobora sania lui Montana Kid de-a lungulţă fluviului Yukon. Un mare num r de locuitori se duser peă ă ghea s îl întâmpine şi s -i pun multe întreb ri. Nuţă ă ă ă ă aducea ziare. Nu era la curent cu nout ile din lume. Nuăţ aflase dac se declanşase r zboiul între Spania şi Stateleă ă Unite.

În schimb îi cunoştea pe cei care plecaser din oraş cuă pu in timp în urm . O’Brien? Nu aflaser trista veste? Seţ ă ă înecase în The White Horse şi doar Sitka Charley, din toată gaşca lor, sc pase cu via .ă ţă

Joe Laduc? Îi înghe aser amândou picioarele şi îiţ ă ă fuseser amputate la Five Fingers. Jack Dalton? Disp rut cuă ă tot echipajul pe Sea Lion. Bettles? Nava lui naufragiase printre stâncile din trec toarea Seymour. N-au putut fiă salva i decât dou zeci şi patru de oameni din to i cei treiţ ă ţ sute care se aflaser la bord.ă

Swiftwater Bill? Înecat cu toate cele şase dansatoare şi cânt re e din trupa lui, pe când traversau lacul Lebarge.ă ţ Ghea a se rupsese sub picioarele lor…ţ

Guvernatorul Walsh? Mort împreun cu to i cei care-lă ţ înso iser şi cele opt s nii pierdute pe drumul c tre Thirtyţ ă ă ă Mile. Devereaux? Cine era Devereaux? Ah, da, curierul. Fusese împuşcat de indieni pe când traversa lacul Marsh.

Iat ce le zise Montana… Veştile se r spândir imediat.ă ă ă Oamenii veneau alergând s se intereseze de prietenii şi deă partenerii lor de afaceri. Când Montana Kid ajunse la mal, era înconjurat de sute de mineri îmbr ca i în bl nuri.ă ţ ă

Când ajunse în centrul oraşului, convoiul care-l înso ea seţ 8

transformase într-o mul ime ce lupta din r sputeri s afleţ ă ă nout i despre fiecare dintre cei absen i. To i îl invitau peăţ ţ ţ Montana s bea ceva. Niciodat în inutul Klondyke nu maiă ă ţ fusese primit cineva cu atâta c ldur .ă ă

Murmurele nu mai încetau în oraş. De când exista Dawson, nu se întâmplase o asemenea serie de nenorociri. Se p rea c fiecare om mai important, plecat prim varaă ă ă c tre sud, disp ruse pentru totdeauna.ă ă

Locuitorii ieşeau gr bi i din ad posturile lor. Oameniiă ţ ă veneau din v i şi mun i ca s -l întâmpine pe cel careă ţ ă povestea despre dezastrele nemaiîntâlnite.

So ia lui Bettles, o metis rus , se aşezase, lipsit de oriceţ ă ă ă consolare, lâng vatra unde nu mai ardea focul şi se leg naă ă înainte şi înapoi, punându-şi cenuş în cap. Doliul ap ruseă ă peste tot în Dawson, iar oraşul îşi plângea mor ii.ţ

De ce f cea Montana Kid aşa ceva? Cine ar putea spune?ă Nu exist nici o explica ie plauzibil , decât faptul c aşa eraă ţ ă ă el, mincinos din fire. Timp de cinci zile oraşul şi inutul seţ cufundar în lacrimi şi durere. Timp de cinci zile Montana Kidă fu singurul de care vorbeau to i. I se d dea ce era mai bunţ ă de mâncare, cel mai bun pat în care s doarm . Tot ce beaă ă era pe gratis. Func ionarii de vaz îl salutau şi-i cereauţ ă am nunte. A fost s rb torit la cazarm de c tre comandatulă ă ă ă ă Constantin şi ofi erii s i.ţ ă

Dar iat c , într-o zi, Devereaux, curierul, îşi opri câiniiă ă obosi i în fa a biroului comisariatului. To i îl credeau mort.ţ ţ ţ Cine le spusese aşa ceva? Putea s le arate c era viu şiă ă nev t mat. Guvernatorul Walsh? Se afla în tab ra de la Littleă ă ă Salmon. O’Brien? Avea s soseasc de îndat ce se vaă ă ă termina dezghe ul. Mort? Cum mort? Nu aveau decât s -iţ ă dea lui ceva de b ut şi le va demonstra c era viu.ă ă

Veştile se r spândir ca fulgerul prin oraş. Se scoaseă ă drapelul regimentului şi fu în l at pe catarg. So ia lui Bettlesă ţ ţ îşi reveni şi îşi puse haine curate pe ea.

Începur s -i insinueze subtil lui Montana Kid c to i ceiă ă ă ţ din inut doreau s scape de el pentru totdeauna. Şi el oţ ă întinse. Potrivit obiceiului s u, îşi lu o sanie şi câini care nu-iă ă apar ineau. Oraşul se bucur s -l vad plecând.ţ ă ă ă

9

Doar proprietarul câinilor nu. Se duse şi se plânse la comandantul Constantin, care-i d du un ofi er pentru a-lă ţ urm ri pe ho .ă ţ

III.

Ghea a începea s plesneasc sub greutatea s niei şiţ ă ă ă Montana Kid, care voia s ajung la Cercle City, se gr bi să ă ă ă profite de faptul c ziua se m rea pentru a-i for a pe câini să ă ţ ă mearg pân seara târziu, iar diminea a s porneasc foarteă ă ţ ă ă devreme.

În plus, nu se îndoia de faptul c proprietarul atelajului seă afla pe urmele lui şi dorea s ajung cât mai repede peă ă teritoriul Statelor Unite.

Dar, în dup -amiaza celei de-a treia zile, îşi d du seamaă ă c nu avea s câştige întrecerea lui cu prim vara. Yukonulă ă ă încerca s se debaraseze de ghea a care-l acoperea şiă ţ mugea cu furie. Fugarul se v zu obligat s ocoleasc destulă ă ă de mult, c ci drumul pe fluviu disp rea uneori sub apeleă ă învolburate care izbutiser s ias deasupra. Când Montanaă ă ă Kid se îndrept c tre o caban din buşteni, ridicat pe oă ă ă ă insuli , bie ii câini mai mult înotau decât mergeau.ţă ţ

Cei doi locuitori ai cabanei nu-l întâmpinar cu prea mareă bucurie. Noul venit nu-şi desh m câinii, ci se apuc să ă ă ă preg teasc ceva de mâncare.ă ă

Davy şi Donald erau doi dintre acei oameni incapabili pe care îi g seşti deseori în inuturile de la grani . N scu i înă ţ ţă ă ţ Canada din p rin i sco ieni şi educa i de ei, îşi p r siser ,ă ţ ţ ţ ă ă ă într-un moment de nebunie, locurile natale, îşi scoseser to iă ţ banii din banca şi plecaser spre Klondyke cu gândul s seă ă îmbog easc .ăţ ă

Acum tr iau din plin greut ile vie ii din acel inută ăţ ţ ţ îndep rtat. F r provizii, descuraja i, regretând locul din careă ă ă ţ plecaser , conveniser cu firma P.C. S taie o anumită ă ă ă cantitate de lemne pentru vasele acesteia, ca pre alţ drumului înapoi spre cas . F r s se gândeasc la efecteleă ă ă ă ă pe care le are dezghe ul pe fluviu, s-au dovedit clar lipsi i deţ ţ

10

minte, alegând insuli a pentru ei şi pentru stocul de buşteni.ţDeşi Montana Kid avea doar no iuni destul de vagi despreţ

dezghe ul unui fluviu uriaş, se uita cu team în jurul lui şi cuţ ă invidie c tre rmul îndep rtat unde colinele înalteă ţă ă promiteau un ad post sigur împotriva sloiurilor din inutulă ţ Northland.

Dup ce d du de mâncare câinilor, îşi aprinse pipa şi ieşiă ă s se plimbe, s -şi fac o imagine mai clar asupra situa iei.ă ă ă ă ţ

Insula, asemeni tuturor celor împr ştiate de-a lungulă marilor cursuri de ap , avea în amonte o ridic tur şi tocmaiă ă ă acolo Davy şi Donald îşi ridicaser cabana şi stivuiser mul iă ă ţ buşteni, pe care-i legaser cu frânghii. Malul cel maiă îndep rtat al fluviului era la cel pu in o mil distan , înă ţ ă ţă vreme ce între rmul cel mai apropiat şi insul se g sea unţă ă ă canal cu o l ime de numai o sut de metri.ăţ ă

Imediat Montana Kid se gândi s -şi lege câinii la sanie şiă s încerce s ajung pe mal cât mai repede cu putin . Oă ă ă ţă examinare mai atent a situa iei îi ar t îns c rapidulă ţ ă ă ă ă curent care-l separa de uscat învinsese deja ghea a. Mai josţ de ei, fluviul f cea o cotitur brusc înspre apus şi acolo erauă ă ă pres rate o mul ime de insuli e.ă ţ ţ

„Acolo ghea a va sf râma tot”, îşi zise Montana Kid.ţ ăVreo şase s nii, care mergeau spre Dawson, avansau cuă

greu spre insula lor, prin ghea a care ceda. S c l toreşti peţ ă ă ă fluviu devenea aproape imposibil şi oamenii aceia abia reuşiser s ajung pe mal şi s se refugieze pe insuli .ă ă ă ă ţă Pornir apoi pe drumul care ducea la cabana t ietorilor deă ă lemne.

Unul dintre ei, orbit din pricina z pezii, se inea în urmaă ţ s niei care îi c l uzea paşii nesiguri. Erau, cu to ii, oameniă ă ă ţ tineri, rezisten i, îmbr ca i în straie grosolane şi rup i deţ ă ţ ţ oboseal datorit drumului f cut prin z pad . Montana Kidă ă ă ă ă întâlnise deseori astfel de oameni şi în elese imediat c nuţ ă aveau nimic în comun cu el.

— Noroc! Cum mai e drumul c tre Dawson? îl întreb celă ă din fruntea convoiului.

Se uit la Davy, apoi la Donald şi în cele din urm laă ă Montana Kid.

11

Când te întâlneşti cu cineva necunoscut în mijlocul unui pustiu de ghea nu ai vreme de prea multe formalit i.ţă ăţ Începur s discute cu to ii şi s schimbe veşti despreă ă ţ ă inuturile din jurul fluviului.ţ

Noii veni i îşi epuizar repede stocul de nout i. Iernaserţ ă ăţ ă la Minook, aflat la patru sute de mile de locul unde se g seau şi nu se întâmplase nimic deosebit. Montana Kidă afirm c venea de la Salt Lake. Începuser deci să ă ă ă vorbeasc numai cu el şi s -l întrebe cele mai diverse lucruri.ă ă

Un zgomot formidabil, care acoperi timp de câteva clipe murmurul fluviului, îi atrase de îndat afar din caban . Apaă ă ă creştea, presa ghea a, iar aceasta, împins de jos şi de susţ ă de lichid, încerca s se elibereze din strânsoare. Sub ochiiă spectatorilor se formau fisuri în fiecare moment, iar zgomotul nu mai înceta.

Doi oameni urcau pe fluviu în sus cu toat viteza alergândă pe lâng un atelaj cu câini, venind pe o bucat uriaş deă ă ă ghea pe care apa înc nu o zdrobise. Dar, chiar în clipa înţă ă care cei de pe insuli credeau c vor ajunge cu bine pe mal,ţă ă câinii disp rur în ap . În spatele lor ghea a se sf râmaseă ă ă ţ ă instantaneu.

Prin g urile care se l rgeau, lichidul furios se rev rsaă ă ă peste sanie şi animale. Luptându-se cu apa, oamenii încercau s le vin în ajutor animalelor şi le t iar repedeă ă ă ă curelele care-i ineau lega i de sanie. Apoi se deplasar cuţ ţ ă greu, printre vârtejuri şi sloiuri, c tre insuli , unde Kid leă ţă s ri primul în ajutor printre ghe urile care se sf râmauă ţ ă izbindu-se unele de altele.

— S m ierte Dumnezeu dac sta nu e chiar Montanaă ă ă ă Kid! strig unul dintre cei salva i de îndat ce puse piciorulă ţ ă pe mal.

Purta uniforma roşie a ofi erilor de poli ie şi glumiţ ţ salutându-l milit reşte pe salvatorul s u.ă ă

— Am adus un mandat de arestare împotriva dumitale, continu el, sco ând o hârtie murdar dintr-un buzunară ţ ă interior al tunicii. Sper s m urmezi f r g l gie.ă ă ă ă ă ă

Montana Kid se uit la dezastrul de pe fluviu şi ridic ,ă ă nep s tor, din umeri. Ofi erul îi urm rise privirea şi zâmbi.ă ă ţ ă

12

— Unde sunt câinii? întreb înso itorul s u.ă ţ ă— Domnilor! zise ofi erul f r s -i r spund la întrebare,ţ ă ă ă ă ă

dânsul este tovar şul meu, Jack Sutherland, proprietarulă acelei comori de pe lotul 22.

To i se repezir la Jack Sutherland, îl duser în untru, îiţ ă ă ă d dur haine uscate şi ceai negru.ă ă

Davy şi Donald, c rora nimeni nu le d duse nici o aten ie,ă ă ţ începur s joace c r i, aşa cum f ceau în fiecare sear .ă ă ă ţ ă ă Montana Kid intr în caban , urmat de ofi er.ă ă ţ

— Poftim, îmbrac astea, zise el, sco ând din sacul s uă ţ ă haine uscate pentru noul venit. Cred c vom fi obliga i să ţ ă dormim în acelaşi pat.

— Eşti un om adev rat, îi zise ofi erul în timp ce îşi puneaă ţ ciorapii usca i, îmi pare r u c va trebui s te duc înapoi laţ ă ă ă Dawson. Sper c nu se vor purta prea urât cu dumneata ceiă de acolo.

— Nu te gr bi prea tare! ăKid îi zâmbi cam ciudat.— Înc n-am plecat de aici. Dac ar fi s plec, aş face-o înă ă ă

sens opus fa de Dawson. Şi ar fi bine ca şi dumneata sţă ă faci la fel.

— Bine, dar…— S ieşim pu in şi o s - i ar t de ce. Proştii ştia, peă ţ ă ţ ă ă

care-i vezi aici, spuse el indicând, peste um r, pe cei doiă sco ieni care-şi continuau jocul, au ar tat c nu-i duce preaţ ă ă mult capul când s-au instalat, pe insul . Umple- i pipa cuă ţ tutun şi fumeaz-o bucuros, cât înc po i!ă ţ

Surprins de vorbele sale, ofi erul îl urm afar . Davy şiţ ă ă Donald se oprir din joc şi ieşir dup ei. Oamenii careă ă ă veniser de la Minook îl v zur pe Montana Kid gesticulândă ă ă şi ar tând spre apele fluviului, în amonte şi în aval. Seă apropiar şi ei.ă

— Ce s-a întâmplat? întreb Sutherland.ă— Nimic important, îi r spunse Kid.ă— Atunci?— Vine pr p dul. Vede i cotul acela? continu Montanaă ă ţ ă

Kid. Ei bine, pe acolo ghea a va veni ca o avalanş furioasţ ă ă de mii şi mii de tone. S rb toarea va începe acolo, sus, înă ă

13

mun i. Presiunea apei va creşte, ghea a, va rezista, pânţ ţ ă când… bum!

F cu un gest care sugera c ghea a va rade tot în drumulă ă ţ ei.

— Da… Milioane de tone, ad ug el.ă ă— Şi atunci? Ce se va întâmpla cu gr mezile mele deă

buşteni stivui i? f cu Davy.ţ ăMontana Kid îşi repet gestul. Totul avea s fie ras.ă ă— Nu se poate!Davy începu s geam , neajutorat.ă ă— Nu se poate întâmpla asta! Nu glumeşti, omule? Hai,

spune-mi c glumeşti!ăCa r spuns, Montana îi zâmbi şi se întoarse cu spatele laă

el. V zând asta, Davy se repezi asupra stivelor de buşteni şiă începu s lupte cu ele spre a le muta cât mai departe deă mal.

— Ajut -m , Donald! strig el. N-auzi ce se va întâmpla? Eă ă ă munca noastr de peste iarn . E pre ul plec rii noastre deă ă ţ ă aici!

Donald îl prinse de bra şi îl scutur , dar cel lalt se smulseţ ă ă din strâmtoare.

— N-ai auzit? f cu Donald. E vorba de milioane de tone deă ghea , care vor veni peste insula noastr şi vor distrugeţă ă totul. Calmeaz -te! Hai s privim lucrurile în fa . Ai camă ă ţă luat-o razna!

Davy se pr buşi peste un buştean. Donald se duse laă caban , îşi puse pu inii bani pe care-i avea la centur şi seă ţ ă îndrept apoi spre locul cel mai înalt de pe insul , unde ună ă pin imens domina to i ceilal i copaci.ţ ţ

Oamenii, strânşi în fa a cabanei, începur s râd cândţ ă ă ă loviturile lui de topor se auzir foarte distinct. Greenwichă reveni din drume ia pe care o f cuse de-a latul insuleiţ ă spunându-le c nu aveau nici o şans s ajung pe malulă ă ă ă fluviului, fiindc era imposibil s traverseze canalul. Orbulă ă din Minook începu s îngâne un cântec cunoscut, iar ceilal i îlă ţ acompaniar .ă

— E un mare p cat, izbucni Davy privindu-i pe ceilal i cumă ţ dansau în razele soarelui muribund, s pierd to i buşteniiă ţ

14

ştia! Atâta munc degeaba!ă ă— O fi adev rat ceea ce ni s-a îndrugat aici? întrebară ă

câ iva dintre cei care dansau.ţBrusc, zgomotul apelor încet şi se f cu o linişte absolut .ă ă ă

Ghe urile se desprinser de rmuri şi începur s pluteasc .ţ ă ţă ă ă ă Nivelul apelor începu s creasc rapid. În câteva clipe seă ă ridic la mai mult de dou zeci de picioare. Liniştea aceeaă ă adânc era întrerupt doar de izbiturile blocurilor enorme,ă ă care se ciocneau cu uscatul în drumul lor spre v rsare.ă

Extremitatea mai joas a insuli ei fu acoperit de ape.ă ţ ă Zgomotul reîncepu brusc. Blocuri enorme de ghea veneauţă pe fluviu c tre ei. Insula se zguduia datorit şocurilor pe careă ă le provocau ciocnirile dintre ghe uri.ţ

Presiunea lor asupra peticului de p mânt pe care seă g seau oamenii deveni uriaş . Blocuri de sute de tone erauă ă aruncate în v zduh precum nişte gloan e. Dezordineaă ţ creştea odat cu pericolul şi zgomotul. Oamenii trebuiau să ă ipe unul la altul pentru a se mai auzi.ţ

Deodat , insula se cutremur . Un bloc de ghea uriaş seă ă ţă izbise de aceasta. Un timp, el r mase blocat în încleştareaă pe care o d dea cu p mântul. Apoi, sub presiunea uriaş aă ă ă fluviului, se ridic pe uscat doborând copacii, izbind cabanaă şi stivele cu buşteni. Toate se pr buşir ca nişte chibrituri şiă ă fur luate de ape.ă

— Munca noastr pe şase luni! gă emu Davy. Pre ul pl titţ ă pentru a pleca acas !ă

Montana Kid şi ofi erul îl traser cât mai departe de loculţ ă acela.

— Ve i mai avea ocazii s pleca i acas , le zise ofi erul.ţ ă ţ ă ţ Dac ve i avea noroc…ă ţ

Abia reuşiser s -l duc pân într-un loc mai ferit.ă ă ă ăDin vârful pinului unde era c rat, Donald v zuse bloculăţă ă

de ghea devastând totul. Satisf cut parc de r ulţă ă ă ă provocat, curentul plin de sloiuri reveni la vechiul nivel şi începu s se mai potoleasc . Zgomotul se reduse, iar cei deă ă fa putur s -l aud pe Donald strigând s priveasc peţă ă ă ă ă ă fluviu în jos.

Aşa cum prev zuser , ghe urile sf râmate se deplasaseră ă ţ ă ă 15

c tre insuli ele de la cotul fluviului, unde se acumulaser ,ă ţ ă formând o uimitoare barier care se întindea de la un mal laă cel lalt. Apa, care nu mai avea pe unde s treac , începu să ă ă ă se ridice. În câteva minute ar fi acoperit insula. Ajungea deja pân la genunchi şi câinii înotau printre resturile cabaneiă sf râmate.ă

Deodat , înce ii s mai creasc şi p ru ca r mâne laă ţ ă ă ă ă acelaşi nivel.

Montana Kid cl tin din cap.ă ă— Asta înseamn c s-a format o alt barier , la fel deă ă ă ă

mare, în amonte, zise el.— Care dintre ele va ceda prima? întreb Sutherland.ă— Într-adev r, acesta este lucrul cel mai important, f cuă ă

Kid. Dac va ceda cea din amonte nu vom mai avea nici oă şans ca s sc p m… Nimic nu va putea rezista uneiă ă ă ă asemenea for e devastatoare…ţ

Cei din Minook se îndep rtar de ei şi curând, în linişteaă ă care domina zona, r sun un alt cântec. Cercul lor se l rgiă ă ă pu in mai târziu, când Montana Kid şi ofi erul li se al turar .ţ ţ ă ă Prinseser gust şi ei pentru melodia aceea, participând laă intonarea refrenului.

— Nu m aju i, Donald? să ţ triga Davy, care se zb tea laă baza pinului unde se refugiase tovar şul lui. Hei, Donald,ă Donald, nu-mi vii în ajutor?

Avea mâinile însângerate datorit eforturilor continue şiă f r sor i de izbând pe care le f cea ca s urce pe scoar aă ă ţ ă ă ă ţ aspr a copacului.ă

Dar Donald, privind int spre fluviu, în amonte, nu aveaţ ă timp de el. Deodat strig cu glasul tremurând de spaim :ă ă ă

— Dumnezeule Atotputernic! Vine!În picioare, cu apa pân la genunchi, Montana Kid şiă

ofi erul, împreun cu oamenii din Minook, se prinser deţ ă ă mâini şi începur s cânte un marş ost şesc. Glasurile loră ă ă fur îns acoperite de mugetul fluviului care-şi repezea apeleă ă c tre ei.ă

Lui Donald îi fu dat s contemple un spectacol m re şiă ă ţ tragic, în urma c ruia nu r mase nici un supravie uitor.ă ă ţ

Un perete uriaş, alb, se îndrept c tre insul . Dup câtevaă ă ă ă 16

clipe, se pr buşi asupra acelui mic petic de p mânt pe careă ă se aflau bie ii neferici i.ţ ţ

Copacii, oamenii, câinii disp rur într-o clip , ca şi cumă ă ă mâna lui Dumnezeu ar fi vrut s fac s nu mai existe nimică ă ă pe p mânt… Dup ce surprinse acea viziune apocaliptic dină ă ă vârful pinului s u, Donald sim i o puternic zguduitur , apoiă ţ ă ă fu aruncat, la rândul s u, în imensa fierbere de ap şi gheaă ă ţă care cuprinsese totul.

17

Ben Taggart.

PREOTUL PISTOLAR.

CAPITOLUL I – Ucigaş pl tit.ă

Duane Masterson ieşise din mun i ca un şoim în c utareaţ ă pr zii. C l rea singur, inându-se drept în şa, în ciudaă ă ă ţ soarelui care ardea necru tor şi a prafului din jur. C l reaţă ă ă gr bit. Avea o treab de îndeplinit.ă ă

Drumul se arcuia printre uriaşele stânci de gresie şi se îndrepta spre sud, prin câmpie. Pistolarul urma calea diligentelor şi urmele ro ilor l sate pe platoul pustiu. Curând,ţ ă ajunse la o r scruce. C l re ul, un om înalt, îşi domoliă ă ă ţ arm sarul, urm rind cu privirea sa rece firul drumului ceă ă cotea spre vest. Potrivit scrisorii, pe acolo trebuia s oă apuce. Soarele îi ardea fa a, la fel cum potopea cuţ fierbin eala lui v ile îndep rtate, ale c ror contururi erauţ ă ă ă ascunse de v lul aerului încins. Arm sarul era ud leoarc .ă ă ă inutul acela nu avea arbori şi se dovedise uscat ca unŢ

deşert.Trecu pe lâng oasele albite ale unor vite, pe jum tateă ă

acoperite de praf. Apoi pe lâng locul unde se aflase odată ă un izvor şi unde nu mai era decât o gaur uscat . Continuă ă ă s c l reasc sub soarele nemilos, pân când ap ru o stâncă ă ă ă ă ă ă ascu it ca un ac de piatr . Acolo drumul cobora printr-unţ ă ă defileu scurt şi apoi o lua prin canion.

Acum mergea mai repede, c ci pere ii înal i aruncauă ţ ţ umbra lor binef c toare peste drum. Se porni vântul,ă ă fierbinte la început, dar mereu mai r coros pe m sur ceă ă ă ziua se apropia de sfârşit. Ieşi din canion şi-şi urm caleaă pân ajunse la marginea unei v i adânci. Cercet cu aten ieă ă ă ţ

18

zona, privind stâncile şi ridic turile de p mânt, pân z ri ună ă ă ă fir sub ire de fum care venea de la un horn din tabl . C su aţ ă ă ţ se afla în v g una aceea, fiind ascuns privirii de un şir deă ă ă copaci. Acolo trebuia s-o g seasc pe Faith Downey.ă ă Travers valea pe când apunea soarele.ă

Duane Masterson se apropie de c su . Fumul se ridicaă ţă spre vârful muntelui asemeni unei frânghii ce se r sucea peă fondul întunecat al cerului. Auzi un topor lovind copacii din p dure. V zu apoi un tân r asudat lâng un morman deă ă ă ă lemne. Chiar în clipa aceea îşi aminti de fratele s u mai mic.ă Len r m sese la ă ă ranch-ul familiei şi muncea probabil ca şi acest fl c u, câştigându-şi existen a. Tân rul sem na foarteă ă ţ ă ă mult cu Len, dac îl priveai de la distan a aceea. Pe m sură ţ ă ă ce se apropria de el, lui Duane i se p ru îns c asem nareaă ă ă ă sc dea.ă

Tân rul se uit la el şi-şi puse toporul pe um r.ă ă ăDuane îşi continu drumul în timp ce fl c ul îl cânt reaă ă ă ă

din ochi, îndreptându-se c tre poarta din spate a unei cur i.ă ţ O femeie deschise poarta şi se apropie de tân r. Nuă împlinise patruzeci de ani, era înc frumoas , iar p rul,ă ă ă str lucitor, i se rev rsa pe umeri. Sânii mici se i eau bine peă ă ţ sub haine. Ştia ca era Faith Downey, al c rei so fusese ucisă ţ de curând, o femeie care tr ia în am r ciune şi ur .ă ă ă ă

Ura ei îl adusese de la o distan de dou mii de mile.ţă ăÎşi opri calul.Ea-l privi foarte atent, din cap pân -n picioare. Ochii i seă

oprir o clip asupra pistolului care se odihnea în tocul deă ă piele lustruit. Nu era nevoie s -l întrebe cum îl chema ori deă ce venise.

— V aşteptam, domnule Masterson.ă— A fost un drum lung, doamn .ă— V pot da câte ceva de mâncare şi-o cafea.ăDuane o privi mai atent. Era sl bu , iar hainele îiă ţă

ascundeau picioarele lungi. Nu observ nici un zâmbet, nici oă urm de bucurie pe chipul ei.ă

— Am venit aici cu o treab , doamn Downey, îi zise elă ă repede. M gr besc s-o termin.ă ă

— Bine.19

— În scrisoare mi-a i spus c vre i s ucid un b rbat.ţ ă ţ ă ă— Se numeşte Valdez.— În scrisoare zicea i c Valdez v-a omorât so ul cu sângeţ ă ţ

rece.— Valdez a pretins c Solomon i-a înc lcat ogorul. S-auă ă

certat şi Valdez a scos pistolul. So ul meu a fost doborât peţ loc. Domnule Masterson, so ul meu nu purta arm !ţ ă

— Şi acum vre i s moar Valdez?ţ ă ă— Vreau s ajung în iad, unde îi este locul! strig ea cuă ă ă

mânie.— Va ajunge.Ochii i se plimbar de la femeie la b iat.ă ă— Unde îl pot g si?ă— Unde se afl de obicei, îi zise b iatul. La Salonulă ă

Fran uzesc din oraş.ţ— Oraş?— Sundown Wells, îi zise Faith Downey.— E chiar dup culme, ad ug b iatul.ă ă ă ăPistolarul se uit spre nord, unde se ridica o stâncă ă

întunecoas ce despica în dou cerul.ă ă— S vorbim şi despre tariful meu, aborda subiectulă

Duane. — Da.— Dou sute cincizeci de dolari, doamn , îi zise el. Eă ă

tariful obişnuit.— Ah! f cu ea.ăDuane se uit spre c su . Era mic , dar îngrijit . Lângă ă ţă ă ă ă

aceasta se g seau trei boi şi o vac de lapte, care seă ă odihneau pe iarb . Mai z ri o capr priponit lâng ună ă ă ă ă hambar pr buşit.ă

— Asta e tot ce avem, domnule Masterson, îi zise tân rul.ă Duane se gândi o clip .ă

— Spune i c Valdez e un tic los?ţ ă ă— Cel mai mare tic los!ă— Atunci trebuie s consider c am de îndeplinit o datorieă ă

public . Doamn , m mul umesc şi cu cincizeci de dolari.ă ă ă ţ Mâncarea şi cafeaua dup .ă

Pentru prima oar Faith Downey zâmbi.ă20

— V mul umim, domnule Masterson.ă ţ— P stra i cald ibricul de cafea, doamn , îi zise el şi-şiă ţ ă

întoarse calul. Porni spre stânca din zare. Dup o jum tateă ă de or , Duane Masterson observ luminile din Sundownă ă Wells şi, ceva mai târziu, c l rea pe strada principal .ă ă ă Salonul Fran uzesc era luminat bine când ajunse acolo. Putuţ s aud muzica unui pian, acoperit , din când în când, deă ă ă râsul s n tos al unuia dintre clien i. Câteva clipe, pistolarulă ă ţ r mase în şa. Pistolul i se odihnea la centur . Pe arm îşiă ă ă însemnase duşmanii doborâ i. Pentru fiecare câte oţ crest tur . Urma s mai fac una.ă ă ă ă

F r grab , Duane Masterson coborî din şa. Privi la uşaă ă ă batant care nu se clintea. Apoi cişmele lui trop ir peă ă ă caldarâmul de lemn în vreme ce-o lu spre intrare şi izbi uşa,ă deschizând-o larg. Salonul Fran uzesc era înecat în fum, iarţ sala unde se bea bere era arhiplin . Duane îşi urm drumulă ă printre cei de acolo, aşeza i la mesele de joc şi se îndreptţ ă spre bar. O fat parfumat , cu p rul r sfirat pe umerii goi, îiă ă ă ă zâmbi invitându-l s-o ia în primire, dar nu-i d du nici oă aten ie. Ajunse la tejghea şi aştept pân ce barmanul veniţ ă ă la el.

— Ce dori i, domnule?ţ— Brandy. Şi o informa ie.ţ— Informa ie? îţ ntreb barmanul, ridicând din sprâncene înă

vreme ce aducea sticla.— Îl caut pe Valdez. — Mda!… De ce?— Am o problem personal cu el.ă ă— Joac poker colo, în col . E cel care poart bluz deă ţ ă ă

m tase. Duane d du peste cap p h relul de brandy şiă ă ă ă arunc o moned pe tejghea. Îşi f cu loc printre clien i, cuă ă ă ţ ochii a inti i pe fa a palid a omului pe care urma s -l ucid .ţ ţ ţ ă ă ă Avea o cicatrice lâng buzele sub iri. Îl v zu pe Valdeză ţ ă rânjind şi strângând o gr mad de bani.ă ă

Brusc, umbra lui Duane acoperi masa.— Valdez?— Eu sunt.Omul cu cicatrice se uit la el.ă

21

— Cine naiba eşti? Nu vezi c joc?ă— M numesc Masterson, îi zise repede. Ai auzit de mine?ă— Da.Valdez p li brusc. Degetele i se prinser de margineaă ă

mesei. Înghe în pozi ia aceea.ţă ţ— Sigur c ai auzit de mine. Şi cred c ştii de ce am venită ă

aici, îi zise Duane.Din ce în ce mai mul i b rba i îşi întoarser privirile c treţ ă ţ ă ă

omul cel înalt care domina masa de joc. Zgomotul din salon încet brusc şi nu se mai auzi decât un clinchet de pahare.ă

— Vrei s -mi spui de ce m aflu aici, Valdez? îl întrebă ă ă batjocoritor.

— Las -m -n pace!ă ă— Sunt aici fiindc ai ucis cu sânge rece pe cineva,ă

Valdez.— Ea te-a trimis, nu? Ea…— Ai l sat-o v duv , Valdez, continu Duane. Deci tu eştiă ă ă ă

p duchele care i-ai omorât b rbatul.ă ă— Mi-a înc lcat… Mi-a înc lcat hotarul, murmur Valdez.ă ă ă— Nu m intereseaz motivul. Ai ucis un om neînarmat.ă ă

Am venit aici s fac dreptate.ăDuane se d du înapoi câ iva paşi.ă ţ— Ai un pistol, Valdez. Foloseşte-l!— Nu, blestematule, strig cel lalt, r guşit. Nu-s nebun să ă ă ă

fiu int pentru un pistolar de meserie! O s ies din local şiţ ă ă nimeni nu va încerca s m opreasc , decât dac îmi vaă ă ă ă trage un glon în spate. Nu cred s-o faci de fa cu atâ iaţ ţă ţ oameni.

Valdez se ridic rânjind dispre uitor.ă ţ— Ştii ceva, Valdez? N-o s ieşi de aici decât târându-te.ă

Am s - i trag câte un glon în fiecare picior şi nu vei maiă ţ ţ putea merge.

Rânjetul i se topi de pe chip.— Tic losule!ă— Eşti gata, Valdez?Acesta se uit furios în jur, aşteptând s -i sar cineva înă ă ă

ajutor, dar nimeni nu se gr bea. Nu v zu decât chipuriă ă înghe ate. În elese crudul adev r. Nici unul dintre ei nu-i eraţ ţ ă

22

prieten. St teau to i ca nişte vulturi în jurul lui, aşteptând să ţ ă fie ucis…

— Du-te dracului! murmur Valdez.ăÎn vreme ce se întorcea cu spatele, îşi scoase pistolul.

Duane Masterson îl l s s-o fac . Aştept pân ce Valdeză ă ă ă ă îndrept eava c tre el, ca s vad toat lumea. Îi v zuă ţ ă ă ă ă ă sclipirea de bucurie din ochi în timp ce arma se îndrepta c tre el. Fata de la bar ip în liniştea aceea cumplit .ă ţ ă ă Pistolarul se mişc apoi cu iu eala fulgerului. Îşi scoase Colt-ă ţul din tocul de piele şi trase direct de la şold. Glon ul îiţ str punse pieptul lui Valdez şi ecoul r sun în tot salonul. Cuă ă ă arma înc rece în mân , Valdez c zu în genunchi, iar sângeleă ă ă âşni imediat. Masterson aştept pân ce-l v zu pr buşit laţ ă ă ă ă

p mânt şi pistolul z când pe podea. Nimeni nu îndr zni s seă ă ă ă mişte în afar de Duane, care-şi puse arma înapoi în toc.ă

Ieşi apoi din salon. Oameni îl urmar gr bi i. Privi spreă ă ţ stânca înalt şi spre oraşul adormit. Se gândi apoi laă mâncare, la cafea şi la cei cincizeci de dolari. Femeia avea s -i foloseasc mai bine decât el. Apoi se gândi la Wassuk. Oă ă mâncare bun îl aştepta şi acolo. Trebuia s ucid înc doiă ă ă ă oameni şi în oraşul acela. Nu avea s mai reduc din tarifă ă pentru serviciul lui.

CAPITOLUL II – P mântul lui Cooper.ă

Soarele apunea când Len Masterson ap ru c lare.ă ăSpre vest, vârfurile îndep rtate ale mun ilor Toquina seă ţ

z reau cu greu prin pâcla serii. Spre est, platourile pustiiă erau deja acoperite de întuneric. Vântul fierbinte, ce b teaă de obicei dinspre Nevada, care adusese atâta praf ceva mai devreme pe strada principal din Smoke Rim, nu mai eraă decât o şoapt .ă

Smoke Rim era cufundat în t cere. Îngrijitorii de vite de laă fermele din jur nu veniser înc . Cei de la ă ă ranch-ul Radier st teau înc la mas . Chiar şi or şenii care se duceau s beaă ă ă ă ă la Ace High Saloon nu plecaser înc de acas . Aşteptau să ă ă ă se fac noapte bine, c ci distrac ia începea pe la opt seara şiă ă ţ

23

se termina diminea a în zori.ţVânz torul Jim Carthew tocmai îşi încuia magazinul când îlă

z ri pe c l re trecând prin dreptul ferestrei sale. Mastersonă ă ă ţ era un tip înalt, arogant, care se mândrea cu pistolul din tocul s u lustruit. Carthew fu str b tut de un fior de spaim .ă ă ă ă Poate c îşi amintise de vizita pe care Masterson i-o f cuseă ă cu dou luni în urm . Carthew nu-şi pl tise la timp datoriileă ă ă şi Bruno Crouch i-l trimisese pe tân rul pistolar ca s -i dea oă ă lec ie. Cicatricea de pe obrazul lui Carthew era o amintire aţ acelei vizite…

Masterson trecu mai departe. Se apropie de casa parohial . Ajunse în fa a unei ferestre. Reverendul Joshuaă ţ Tranter îşi împacheta c r ile în vreme ce pistolarul treceaă ţ încet prin dreptul casei sale. Sim ind ochii pastorului a inti iţ ţ ţ asupra lui, Len Masterson îşi întoarse capul şi-l privi cu r ceal pe Tranter, dar nu se opri. Mâine, Tranter avea s fieă ă ă în diligent , îndreptându-se c tre est pentru a lua în primireă ă o biseric liniştit dintr-un oraş respectabil. Cel pu in aşaă ă ţ afirma pastorul. Masterson ridic din umeri şi trecu maiă departe. Curând avea s vin un alt pastor în Smoke Rim,ă ă dar n-avea s stea nici el prea mult. De altfel, nici unul nuă z cea prea mult pe acolo.ă

Vizavi de biserica auster se afla biroul şerifului. Acum ună an se mai g sea cineva care s fac pe şeriful, dar Tobyă ă ă Garrod fusese îngropat imediat ce în oraş venise Crouch. De-atunci nimeni nu se mai oferise pentru slujba de şerif. Toby Garrod îşi încheiase cariera pe o str du l turalnic , cu fa aă ţă ă ă ţ în noroi şi cu spatele plin de plumbi. Biroul şerifului era pustiu, cu ferestrele pr fuite şi uşa b l ng nindu-se într-oă ă ă ă singur balama.ă

Masterson c l ri mai departe, îndreptându-se c treă ă ă luminile de la Ace High. Un curent t ios se f cu sim it înă ă ţ vreme ce trecea pe lâng locul gol de lâng biroul şerifului.ă ă Acolo era un acru2 de iarb verde şi b l rii. Se gândi c acelaă ă ă ă era totuşi locul ideal pentru ceea ce avea în cap Bruno

2 Acru – unitate de m sur agrar , în rile anglo-saxone valorândă ă ă ţă aproximativ 4.000 m² (n. tr.).

24

Crouch.Se apropie de salon.— Bun seara, domnule Masterson, îi zise John McDonald,ă

un func ionar de la banc , în timp ce se îndrepta c tre casţ ă ă ă împreun cu nevasta şi o mul ime de copii.ă ţ

Len nu-i întoarse salutul şi func ionarul se îndep rtţ ă ă gr bit. Salutul func ionarului fusese plin de respect.ă ţ „Domnule Masterson” îi spuse. Probabil acest lucru era cel mai pl cut de când lucra pentru Crouch. Îl f cuse om, în acelă ă oraş. Nimeni nu se juca atunci când era vorba de un angajat al lui Bruno Crouch.

Masterson urc treptele şi împinse uşa batant .ă ăLumina de la dou zeci de l mpi abia penetra prin fumulă ă

gros de igar . Masterson o lu printre mese. Dou jocuri deţ ă ă ă poker se desf şurau şi îl v zu pe unul, Miles Hill, tr gând cuă ă ă ochiul la ceilal i. Vreo dou zeci de oameni sprijineauţ ă tejgheaua unde Slim O’Sullivan potrivea whisky-ul în pahare.

B utura era diluat şi aducea un mare profit localului.ă ă Or şenii se plângeau mereu de pre urile exorbitante impuseă ţ de Crouch, dar de când Ace High r m sese singurul local dină ă Smoke Rim, n-aveau de ales şi trebuiau s bea în el. Înainteă ca Bruno Crouch s vin la oraş, mai existaser trei saloane,ă ă ă dar Bruno le închisese pe rând. Unul dintre proprietari fusese împuşcat în mod misterios, iar dou localuri arseser pân laă ă ă temelii.

— Ai venit devreme azi, Len.Masterson se întoarse c tre locul de undi; se auzise glasulă

pl cut al fetei. Mabella st tea în dreptul sc rii. Era o fată ă ă ă înalt , cu p rul l sat pe umeri. Sânii plini i se vedeau bineă ă ă datorit rochiei cu decolteu exagerat.ă

— Domnul Crouch vrea s m vad , îi explic el, sorbind-oă ă ă ă din ochi.

— E în biroul lui, îi zise Mabella zâmbindu-i. Apoi:— Bei o cafea cu mine mai târziu, Len?— O s-avem timp destul s st m în camera ta, îi zise el.ă ă— Z u c da. Trecu pe lâng ea.ă ă ăChiar în acea noapte, trupul fierbinte al Mabellei avea s -iă

in de cald în pat. Era cu zece ani mai în vârst ca el, darţ ă ă 25

lucrul acesta nu-l deranja pe Len Masterson. Zâmbi. Era unul dintre numeroasele avantaje pe care le avea de când îl slujea pe Bruno Crouch.

Cioc ni la uş şi Gorski, pistolarul. Cu fa de maimu ,ă ă ţă ţă recent recrutat, îi deschise.

Bruno st tea în spatele biroului s u ca un p ianjen gras.ă ă ă Îmbr cat în costumul albastru la patru ace, cu c maş deă ă ă satin şi cravat alb , proprietarul salonului umplea fotoliul.ă ă Chipul lui b ie esc, capul acela prea mic pentru asemeneaă ţ trup nu-i erau noi lui Len. Ochii c prui ai patronului se fixară ă asupr -i.ă

— Voiai s m vezi, şefule?ă ăProprietarul salonului îşi alese o igar şi-o strânse întreţ ă

buzele-i uscate.— Ai aflat ultimele ştiri?— Ce ştiri?— Pesemne citeşti ziarul „Clarion”, îi zise Crouch,

plimbându-şi degetele peste ziarul oraşului, aflat pe biroul s u.ă

— Jones tip reşte multe prostii, îi r spunse Masterson. Euă ă nu citesc ziarul niciodat .ă

— Ar fi trebuit s-o faci, îi zise Crouch, aprinzându-şi igara.ţ Exist un articol interesant pe ultima pagin . E vorba despreă ă noul pastor care vine la Smoke Rim.

— De când te intereseaz nout ile de felul sta? îl întrebă ăţ ă ă rânjind Masterson.

Dar Crouch se încrunt :ă— E vorba despre ceva care-ar trebui s v intereseze peă ă

to i. Tranter pleac şi noul pastor vine peste douţ ă ă s pt mâni.ă ă

— Şi ce-i cu asta?Crouch f cu o pauz scurt şi-l privi drept în ochi peă ă ă

pistolar.— Îl cheam Masterson, Len.ăPistolarul se holb la el, apoi îi smulse ziarul din mân .ă ă

Crouch subliniase deja articolul respectiv cu creionul negru. Ochii lui Len descoperiser imediat rândurile care-lă interesau. UN PREOT NOU LA ZION. Paragraful anun a cţ ă

26

venea reverendul Duane Masterson.— Drace! morm i Len.ă— El e, nu? izbucni Bruno. Fratele t u!ă— Da, îi r spunse pistolarul, strângând pumnii. Sigur c eă ă

nebunul de frate-miu. i-am povestit mai demult despre el. AŢ fost pistolar, dar apoi s-a dedicat religiei. Şi-a ag at arma înăţ cui şi a luat în mân Biblia.ă

Gorski izbucni în râs, dar lui Crouch nu-i ardea de-aşa ceva.

— Am vorbit deja cu Daly despre el, îi m rturisi Bruno. Seă pare c Daly se afla prin Snake River Territory când frateleă t u a trecut pe acolo. Daly spune c Duane este o adev rată ă ă ă legend pentru cei de-acolo.ă

— Poate c -l facem pe pastor s treac de partea noastr ,ă ă ă ă zise Gorski.

— Aiurea, replic îndoit Len. Frate-miu n-o s mai iaă ă pistolul în mân . Are un motiv foarte serios.ă

— Poate, zise Crouch.— Blestemat s fie, nu se putu st pâni Len. Oare n-a g sită ă ă

el alt loc pe fa a p mântului unde s -şi in predicile?ţ ă ă ţ ă— Hai s vorbim despre reverendul Masterson mai târziu,ă

zise Bruno. Deocamdat vreau s - i spun de ce te-amă ă ţ chemat.

— De ce?— Preotul poate s mai aştepte. Altul nu.ă— Ce vrei s spui?ă— M-am întâlnit cu Jason Cooper chiar azi dup -amiaz ,ă ă

spuse Crouch. Totul s-a petrecut aşa cum m aşteptam.ă— Cooper e înc p ânat ca un catâr, ghici Masterson.ă ăţ— Mi-a spus c locul gol nu-l va vinde nici în ruptulă

capului, îi zise Crouch pe un ton amenin tor. I-am f cut oţă ă ofert foarte avantajoas , dar nu vrea s renun e la ideea că ă ă ţ ă i-a promis tat lui s u s nu vând p mântul.ă ă ă ă ă

— E hot rât s construiasc un orfelinat pe stradaă ă ă principal , ad ug , glume , Gorski.ă ă ă ţ

— Chiar acolo unde eu pl nuisem s ridic Salonul Persan,ă ă zise Crouch.

— Vre i s m duc la el şi s -l conving? zâmbi Len.ţ ă ă ă27

— Nu, cl tin Bruno din cap.ă ăÎşi scoase igara din gur şi o fr mânt între degete.ţ ă ă ă— M-am hot rât ce fac cu Jason Cooper. ă— Ce?— Vreau s moar . Vreau s moar chiar în seara asta!ă ă ă ă— Aşa vei c p ta locul dorit, domnule Crouch? întrebă ă ă

Masterson. Dac Jason moare, averea i-o moşteneşte sor -ă ăsa, nu?

— Pollyanna, zise Gorski.— Sunt sigur c-o s m în eleg cu ea, f cu Crouch. Suntă ă ţ ă

convins c-o s fie fericit s vând dup ce b ie ii noştri voră ă ă ă ă ă ţ sta de vorb cu ea, zâmbi el c tre Gorski.ă ă

Masterson puse mâna pe mânerul pistolului.— Acum? întreb .ă— Şi f r greşeli, Len? îă ă l vreau pe Jason Cooper mâncat de

muşte!— Nu greşesc niciodat , domnule Crouch. Ştii bine asta.ăPistolarul ieşi din salon. Se opri o clip în strad . Se uită ă ă

c tre vest. Casa lui Jason Cooper se afla la distan de o milă ţă ă în afara oraşului, cuib rindu-se lâng un drum de ar careă ă ţ ă cobora într-o vale îndep rtat . Masterson îşi verific pistolulă ă ă şi se îndrept c tre calul s u.ă ă ă

*Cu zece ani în urm , Keir Cooper, so ia lui şi cei doi copiiă ţ

ai lor sosiser în Smoke Rim într-o c ru cu coviltir şiă ă ţă cump raser o buc ic de p mânt la o distan de o milă ă ăţ ă ă ţă ă de, oraş. Keir construise apoi o c su cu patru camere şiă ţă cump rase câteva sute de vite. Primii ani fuseser foarteă ă grei. Urmase moartea Marinei Cooper, produs de o boală ă necunoscut . Dar pre ul vitelor crescuse brusc şi ei şi-auă ţ vândut cireada cu un profit uriaş. Keir a învestit suma în lotul de p mânt din oraş.ă

În prezent nu mai tr iau decât doi dintre membrii familieiă Cooper. Inima lui Keir nu mai rezistase şi el îşi d duseă sufletul de câteva s pt mâni. Fusese îngropat de c treă ă ă reverendul Tranter în curtea bisericii.

Pollyanna st tea lâng soba fierbinte, de culoare închis .ă ă ă

28

Se gândea la tat l ei. Şocul pierderii lui trecuse, dară cicatricea r m sese. Fusese un p rinte bun, care îi protejaseă ă ă mereu, un om voinic ce muncea de diminea pân seara şiţă ă care reuşea totuşi s aib un suflet cald. Keir Cooper fuseseă ă un om stimat şi iubit.

— Cafeaua e gata, anun Pollyanna.ţăŞi Jason era gânditor. Îi venea în minte discu ia pe care-oţ

avusese cu. Crouch înc de diminea . O privi pe sora luiă ţă care pres ra o arom special peste b utur .ă ă ă ă ă

— Un bordel! murmur el. De-asta vrea Bruno Crouchă locul din oraş, ca s fac un blestemat de bordel!ă ă

— Şi ce nume o s -i pun ?ă ă— Salonul Persan. Spunea c va fi un rai pentru clien iiă ţ

obosi i. Ştim ce înseamn asta. Oricum, chiar dac Brunoţ ă ă Crouch ar dori s construiasc un rai pentru îngeri, tot bordelă ă ar ieşi. Dorin a tat lui nostru a fost clar , întotdeauna a visatţ ă ă s ridice un orfelinat acolo, de aceea şi-a dorit p mântul dină ă oraş.

— Şi ne-a l sat bani pentru construc ie, ad ug Pollyanna,ă ţ ă ă gândindu-se la testamentul citit de avocatul lor din oraş, Mannering.

Lucrul acela nu constituise o surpriz pentru ei. Keiră Cooper fusese orfan de la vârsta de trei ani. Un raid al comanşilor se ab tuse asupra vagonului de tren în care seă aflau p rin ii lui şi c l torii fuseser ucişi de indieni. Dup ceă ţ ă ă ă ă atacatorii au fost în cele din urm , respinşi, copilul de trei aniă a fost încredin at unui vân tor şi so iei lui. Curând, a devenitţ ă ţ o povar pentru ei. Dup al i câ iva ani, a fost p r sit. De-ă ă ţ ţ ă ăatunci, Keir Cooper a dorit mereu s fac ceva pentru copiiiă ă orfani.

— i-am zis ce ofert mi-a f cut, nu? murmur Jason înŢ ă ă ă vreme ce-şi sorbea cafeaua.

— Mi-ai spus c Bruno ne-a oferit cinci sute pentruă p mânt.ă

— Şi i-am r spuns c nu-l vând, indiferent de pre .ă ă ţPollyanna zâmbi. Jason era ia fel de înc p ânat pe câtă ăţ

fusese tat l lor. Odat ce lua o hot râre, nimeni nu-l maiă ă ă clintea. Jason sorbi din cafea.

29

— i-am povestit cum a fost cu Crouch azi. Tu ce ai f cut?Ţ ă Pollyanna avea un chip tare dr gu . Era o fat sub ire şiă ţ ă ţ înalt , ca to i cei din neamul lor. Chipul îi era parc sculptată ţ ă în marmur . P rul, castaniu, i se rev rsa pe umeri. Ochii deă ă ă smarald aruncau s ge i aurii. Abia împlinise dou zeci de aniă ţ ă şi mul i b rba i din inut şi-ar fi dorit-o de nevast . Pollyannaţ ă ţ ţ ă nu l sase nici unuia nici o şans de prietenie…ă ă

— M-am dus la întrunirea femeilor de la biseric , îi zise ea.ă A fost ultima slujb a reverendului Tranter.ă

— Da. Ne-a p r sit.ă ă— Jason, se încrunt ea, multe dintre femei vorbeauă

despre noul pastor care vine s -l înlocuiasc .ă ă— Probabil alt iepure ca Tranter. Ea îl privi atent .ă— Jason! îi zise ca o dojana.— E adev rat ce-am zis, înt ri el. Erau multe subiecte peă ă

care Tranter le-ar fi putut predica în acest oraş. N-a amintit niciodat de terorismul care st pâneşte oraşul ziua-n amiazaă ă mare când angaja ii lui Crouch se plimb pe stradaţ ă principal . N-a amintit niciodat nimic despre f r delegileă ă ă ă lor, despre crimele…

— Aşa cum ai zis, e un iepure, admise, trist , Pollyanna.ă Ca mul i dintre oamenii de-aici…ţ

— Oricum, pleac …ă— Jason, un om pe nume Masterson vine în locul lui. El îşi

aprinse igara, încercând s par interesat.ţ ă ă— Cum?— Îl cheam Duane Masterson.ă— Sper c nu este unul dintre pastorii fercheşi care ies aziă

din colegiile din est.— Toate femeile vorbeau despre el. — De ce?— Mai este un Masterson în oraş. Jason se încrunt .ă— Mâna dreapt a lui Crouch!ă— O coinciden ! îţă ntreb ea.ă— Sigur c e o coinciden , îi zise el zâmbind. Un şarpe caă ţă

Len Masterson nu poate avea un pastor în familie. Ascult ,ă 30

Pollyanna, sunt sute de Mastersoni în Nevada. E un nume obişnuit.

În clipa aceea auzir un zgomot surd de copite, apoiă nechezatul ascu it al unui cal în fa a casei lor. Jason se ridicţ ţ ă şi strivi igara în scrumier . Uneori, noaptea, mai treceauţ ă c l tori întârzia i c tre Smoke Rim.ă ă ţ ă

— Jason! Jason Cooper! strig un b rbat de afar . Ieşi dină ă ă cas !ă

— Vorbeşti de lup şi lupul la uş , şopti el. A venit şarpele!ă— Eşti sigur, Jason?— Îi recunosc vocea oricând.— Cooper! Se auzi iar. Jason îşi lu puşca.ă— Nu, Jason! îl rug ea.ă— Şarpele vrea s st m de vorb . Pollyanna se duse laă ă ă

fereastr .ăPistolarul st tea drept în şa, întunecat ca moartea,ă

nemişcat ca un copac.— Fii atent, Jason! îl preveni ea.Dar impetuosul ei frate ieşise deja. Încet, Len Masterson

îşi întoarse chipul arogant c tre omul neb rbierit care-şiă ă adusese puşca: în ochii pistolarului se citi un dispre total.ţ

— Ce naiba vrei, Masterson? îl întreb Jason.ă— S vorbim.ă— Ia- i calul de pe flori!ţ— Flori?Masterson îşi împinse calul peste o tuf de nem işor.ă ţ— Nu m-ai auzit? url Jason.ă— Ba te-am auzit. Tu eşti cel care nu vrea s -i aud peă ă

al ii, cel pu in aşa mi-a spus domnul Crouch, care i-a f cut oţ ţ ţ ă ofert foarte frumoas pentru p mântul din oraş.ă ă ă

— Nu e de vânzare. Şi-acum pleac de-aici cu arm sar cuă ă tot! îi r spunse Jason.ă

În mod deliberat, Masterson îşi îndemn calul s calceă ă florile pe care Pollyanna abia le plantase.

— Masterson! url Jason.ă— Du-te dracului, Cooper! îi zise scurt c l re ul. ă ă ţJason îşi ridic puşca.ă

31

Fusese o mişcare impulsiv , dar era ceea ce aşteptaseă Len. Ochii pistolarului ardeau ca nişte c rbuni aprinşi. Coltulă tun în timp ce Pollyanna ip îngrozit . Cuprins de spaim ,ă ţ ă ă ă ă îl v zu pe fratele ei pr buşindu-se lâng zid. Îi v zu fa a plină ă ă ă ţ ă de sânge, în vreme ce pistolul lui Len r p i iar, împuşcându-lă ă în burt .ă

Jason Cooper muri pe loc.Pollyanna ieşi îndat afar şi fugi spre trupul însângerat:ă ă

Izbucni în lacrimi peste cadavrul fratelui ei. Apoi se scul , cuă lacrimi în ochi, s -l priveasc pe ucigaş. Dar Len Mastersonă ă disp ruse, înghi it de noapte. Auzi cum trop itul se stingeaă ţ ă în întunericul deplin.

Singurul zgomot din împrejurimi era cel produs de vânt…

CAPITOLUL III – Reverendul.

Zorile înfrigurate şi cenuşii se ridicau peste mun ii Toquinaţ când Duane Masterson se aşez lâng focul micu pe care-lă ă ţ f cuse. Ou le sfârâiau în tigaie şi cafeaua fierbea în cenuş .ă ă ă În jurul s u totul era t cut. Nici m car o adiere de vânt nuă ă ă clintea fumul produs de foc, care se în l a c tre cer asemeniă ţ ă unei sfori f r sfârşit.ă ă

B rbatul cel înalt se trezise înainte de venirea zorilor. Îşiă puse cafeaua în cana de tabl şi o duse la buze. Cu câtevaă clipe în urm se terminase de b rbierit, lucru pe care-lă ă f cuse prima dat de o s pt mân . Pân atunci nu preaă ă ă ă ă ă contase felul în care ar ta, dar se apropia Smoke Rim şiă dorea s se prezinte acolo ca un pastor adev rat, nu ca ună ă c l re oarecare.ă ă ţ

Îşi sorbi cafeaua şi-şi îndrept privirea spre r s rit undeă ă ă primele raze roşiatice ale soarelui se ar tau peste stânci.ă Urma o alt zi fierbinte, ca toate cele trecute de cândă p r sise Bunker Hill.ă ă

Duane Masterson îşi termin masa şi arunc resturileă ă cafelei peste fl c rile muribunde.ă ă

Se ridic . Dac te-ai fi uitat la el, nu i-ai fi ghicit niciodată ă ă voca ia. P rea o c l uz ori un vân tor. Trupul lui d deaţ ă ă ă ă ă ă

32

senza ia de putere. Era un om vânjos. Înalt, dar bine f cut.ţ ă Avea pielea aspr , iar ochii adânci i în orbite îi erau cenuşiiă ţ ca o elul. Nasul îi era proeminent, iar b rbia îi tr da voin a.ţ ă ă ţ În curând avea s se tund , c ci p rul lung şi negru începuseă ă ă ă s i se onduleze peste guler. Oricum, nu ar ta deloc aă ă pastor.

Dup câteva minute reverendul c l rea spre oraş.ă ă ăNu purta pistoale, dar o carabin se odihnea în tocul de laă

şa. Soarele începu s -l bat din spate în vreme ce el ajunseă ă la pista pentru diligente şi porni spre Smoke Rim. Nu ştia prea multe despre oraşul c tre care se îndrepta. Cunoşteaă doar faptul c pastorul dinainte, Joshua Tranter, acceptaseă s plece la Toana, l sând vacant locul de la Zion Tabernacle.ă ă Creştinii din Smoke Rim apelaser la cei din ierarhiaă bisericeasc a inutului, care îi scriseser lui Duane,ă ţ ă rugându-l s se ocupe de problem . Cum contractul lui cuă ă Bunker Hill expira, se oferi s plece acolo.ă

Zion Tabernacle era deci cea de-a dou biseric a lui.ă ăSoarele se ridica în vreme ce el str b tea inutul, urmândă ă ţ

pista des folosit de cei din regiune.ăTrecu astfel pe lâng o min . Câ iva lucr tori, care seă ă ţ ă

odihneau, se uitar dup c l re ul cel înalt îmbr cat înă ă ă ă ţ ă negru. Apoi Duane Masterson p trunse într-un canion. Ieşiă din acesta şi îşi urm drumul, care urca pe o pant abrupt .ă ă ă De pe acea în l ime se z rea Smoke Rim, oraşul unde aveaă ţ ă s fie pastor.ă

Oraşul p rea o comunitate liniştit , toropit de c lduraă ă ă ă Nevadei, aşa cum fusese şi la Bunker Hill. Ochii lui Duane se fixar asupra bisericii cu scar alb , lâng care se afla casaă ă ă ă parohial .ă

Îşi aprinse o igar . Gânduri fugare îi invadar mintea.ţ ă ă Pân nu demult n-ar fi conceput s plece la drum f r pistolă ă ă ă la centur .ă

Îşi aminti cele câteva clipe care-i schimbaser soarta. Seă afla acolo, pe strada principal din Wassuk, ascultândă tânguirea unei proaspete v duve şi deodat surprinseă ă sunetul ascu it al unui tr gaci ce venea chiar de pe o aleeţ ă din spatele lui. Se întorsese foarte rapid şi tr sese în direc iaă ţ

33

aceea, într-o umbr care se z rea prin praf. Umbra seă ă pr buşise la p mânt şi el se îndreptase cu grij spreă ă ă cadavru. Înc mai avea coşmaruri când se gândea laă descoperirea lui de-atunci! Cadavrul era al unui b iat deă şcoal , împuşcase un b iat!ă ă

Şeriful, care îi ştia faima de pistolar, îi lu partea. B iatul,ă ă a c rui siluet , prin praf, se putea uşor confunda cu cea aă ă unui b rbat, fusese ucis în legitim ap rare. Reac iaă ă ă ţ pistolarului fusese fireasc .ă

Judec torul inuse cont de faptul c puştiul era un Morantă ţ ă al c rui tat fusese ucis de Duane. B iatul avusese de gândă ă ă s se r zbune şi s -l împuşte din spate pe Masterson.ă ă ă Pistolarul nu putea uita îns nenorocirea aceea.ă

Din Wassuk plecase un om sfârşit.De atunci l sase deoparte armele şi devenise un om ală

bisericii. Urmase timp de doi ani colegiul de teologie. Nu se mai gândea la trecut, începuse s priveasc doar în viitor.ă ă Desigur, incidentul îl urm rea peste tot, dar ca pastor aveaă s -şi aduc o cert contribu ie la via a comunit ii.ă ă ă ţ ţ ăţ

Ajunse în Smoke Rim. V zu câ iva cai înşira i pe o alee.ă ţ ţ Acolo trebuia s fie salonul, care avea clien i chiar şi la oraă ţ aceea. Tocmai trecea pe lâng Ace High, când uşa batantă ă se deschise şi un tip cu fa de şobolan ieşi în drum. Duaneţă nu-l b g în seam şi trecu mai departe c tre biseric , dară ă ă ă ă ap ru un altul. Cei doi îl studiar pe pastor cu un viu interes,ă ă rânjind ca nişte maimu e.ţ

— Plec ciune, domnule pastor!ăDuane îşi opri calul. Glasul îi p rea cunoscut. Se r suci înă ă

şa, privind apoi c tre cei doi zâmb re i.ă ă ţ— Bun , Daly, îi r spunse celui cu fa de şoarece.ă ă ţă— Deci î i aminteşti de mine, domnule pastor? îi zise pe unţ

ton dispre uitor Reb Daly.ţ— Da. De la Snake River, parc .ă— Snake River, da… Ştii, când ziarul din oraş a anun at cţ ă

vine reverendul Duane Masterson, am în eles c dumneataţ ă eşti acela.

Multe capete începur s se arate pe la uşi şi ferestre. Seă ă p rea c oraşul adormit se trezeşte la via .ă ă ţă

34

— Dup ce-ai plecat de la Snake River, continu Daly, auă ă început s circule zvonuri ciudate despre dumneata. Seă spunea c i-ai ag at pistoalele în cui datorit unui incidentă ţ ăţ ă petrecut la Wassuk. Era ceva care pe mine nu m-ar fi îngrijorat, dar care te-a speriat pe dumneata, Masterson. Ai plecat de-acolo şi ai devenit pastor!

— Aşa e, îi r spunse Duane.ă— Predicator, care va s zic , f cu Daly.ă ă ăDin ce în ce mai mul i oameni se strângeau în jurul lor.ţ

Trei femei, cu rochii sub iri şi p l rii ieşiser dintr-unţ ă ă ă magazin ca s-asculte. Cei din salon se îngr m deau în jurulă ă vorbitorilor.

— i-ai spus poezia, Daly, îi zise Duane. Acum las -m sŢ ă ă ă vorbesc şi eu.

— Supune- i predica, îl invit Daly râzând.ţ ă— O spun pe şleau, ca s m aud toat lumea, începuă ă ă ă

Duane, privind mul imea din jur. În Bunker Hill oamenii auţ aflat trecutul meu şi m-au acceptat aşa cum sunt. M-am hot rât deci s spun adev rul de îndat ce ajung în Smokeă ă ă ă Rim. Nu m-am aşteptat s-o fac aşa de repede, dar fiindcă Daly a adus vorba despre asta în fa a oamenilor, vţ ă m rturisesc totul aici şi acum.ă

Daly schimb o privire cu Gorski.ă— Odinioar am fost pistolar, dar dup ce-am ucis peă ă

cineva din greşeal mi-am atârnat Coltul, în cui, le ziseă Masterson ar tând spre cele dou l di e în care îşi ineaă ă ă ţ ţ hainele şi c r ile. Mai p strez pistoalele ca o amintire aă ţ ă trecutului.

— Deci înc mai ai pistoalele? Întreb Daly.ă ă— Nu- i fie team , Daly, îi zise zâmbind Duane, am juratţ ă

s nu le mai folosesc niciodat . Acum sunt pastor. Am venită ă s iau în primire biserica din Zion Tabernacle şi, fiindc totă ă te-ai str duit s aduni oamenii, profit de moment s -i invită ă ă pe to i la biseric . Inclusiv pe tine.ţ ă

Omul lui Crouch c zu în capcan . Încerc s se scuze:ă ă ă ă— M cunoşti doar, Masterson. Mai este cineva în oraş peă

care îl cunoşti… — Da?

35

— Po i zice chiar c e prieten cu mine. El şi cu mineţ ă lucr m pentru domnul Crouch. Ştii, domnul Crouch e un omă important în acest oraş.

— Şi cum îl cheam pe prietenul t u?ă ăDaly f cu o pauz scurt , ca s dea mai mult greutateă ă ă ă ă

vorbelor sale:— Masterson. Fratele t u. Duane se holb la el. ă ă— Len?— Chiar el.Sim i ostilitatea care-i cuprinsese pe cei din jur la auzulţ

acelui nume. V zu o femeie cuprins de indignare care seă ă întoarse şi plec . Ceilal i or şeni vorbeau în şoapt .ă ţ ă ă

— A trecut mult de când nu l-am mai v zut pe Len. Să ă încerc s vorbesc cu el.ă

Noul pastor porni c tre biseric . Nu privi în urm , dar auziă ă ă murmurele care se ridicau în spatele s u. Daly încercase s -lă ă pun într-o postur proast , Dumnezeu ştie de ce, dar elă ă ă profitase de întâmplare ca s le spun tuturor trecutul s u.ă ă ă Dep şise un obstacol dificil.ă

Începu s se gândeasc la fratele s u. Nu-l mai v zuse deă ă ă ă mult. De fapt, de la înmormântarea p rin ilor lor. Niciodată ţ ă nu fuseser prea apropia i. De fapt, Duane p r sise casaă ţ ă ă p rinteasc pe vremea când Len era doar un puşti. Rareoriă ă mai trecuse pe-acas . Fiul pistolar nu era binevenit. Amândoiă p rin ii muriser în cursul marelui incendiu din câmpiileă ţ ă Kansasului, din 1854. Len, care avea doar treisprezece ani, plecase s locuiasc la un unchi. Deşi nu-l mai v zuse pe Lenă ă ă de-atunci, ştia c acesta plecase s munceasc la un ă ă ă ranch din Long Well Valley.

Nu-i pl cea deloc compania în care-l g sise. Reb Daly eraă ă un tip periculos.

Ajunse la biseric . Lâng aceasta se afla clopotni a, dar şiă ă ţ casa parohial . Coborî de pe cal şi enoriaşii îl înconjurar , cuă ă zâmbetul pe fa .ţă

— Domnul reverend Masterson?Era un om dolofan, care îi strânse mâna cu putere.— Sunt primarul Harrow, preşedintele Comitetului de

primire. Bine a i venit la Smoke Rim!ţ36

*— Trebuie s fim cinsti i, domnule reverend, îi ziseă ţ

primarul Lex Harrow în timp ce beau cafeaua în biroul lui. Vede i, dac merge i prin oraş la ora aceasta, nu v lua iţ ă ţ ă ţ dup aparen e. S nu crede i c este un oraş liniştit şi tihnit.ă ţ ă ţ ă

Duane îi privi pe cei din Comitetul de primire. Primarul avea în jur de cincizeci de ani. Lâng acesta se afla doctorulă Dave Jackson. El cânta la org în timpul slujbelor. Casierulă bisericii era un om cu p rul sur, domnul Rimmer. Comitetulă femeilor era reprezentat de doamna Amelia Porter, care-şi servea cafeaua. Era o femeie înalt şi energic , cu tr s turiă ă ă ă dure. Gustarea pe care o serveau fusese preg tit de ceaă ă mai tân r enoriaş , domnişoara Pollyanna Cooper.ă ă ă

— Îmi place oraşul, le zise pastorul.— În realitate e un iad, vorbi doctorul.Amelia Porter fu pu in şocat de o asemenea descriere,ţ ă

dar trebui s recunoasc adev rul acelor cuvinte.ă ă ă— Spune i-mi tot, îi invit Duane.ţ ă— Domnule reverend, parohia dumneavoastr esteă

condus de un singur om, îi zise Rimmer.ă— Crouch, ad ug doctorul.ă ă— Poate c nu e bine s -l speriem pe domnul pastor cuă ă

necazurile din oraş, interveni Amelia Porter.— Poate. Îmi pare r u, domnule reverend, zise doctorul.ă

Ave i, desigur, altele de…ţ— Ca pastor fac parte din acest oraş, le zise Duane. Soarta

lui nu-mi e indiferent . Cine e Crouch?ă— Smoke Rim a fost un oraş decent, începu să

povesteasc primarul Lex Harrow. Femeile şi copiii se puteauă plimba şi noaptea în siguran pe str zile lui. Dar a venitţă ă Bruno Crouch. A venit însuşi diavolul! A venit cu bani şi a angajat pistolari în slujba sa. Şeriful Toby Garrod a fost ucis, iar bandi ii au pus st pânire pe oraş. Prin amenin ri, Crouchţ ă ţă a pus mâna pe localul Ace High. Oakley a fost gonit.

— Cine e Oakley?Fostul proprietar al celei mai mari p r i din stradaă ţ

principal . Negustorii îi pl teau lui dobând pentruă ă ă

37

magazinele în care-şi vindeau marfa. Acum oraşul e al lui Crouch şi chiriile au crescut de cinci ori într-un an.

— Nimeni n-a încercat s -l opreasc .ă ă— Îi po i condamna pe oameni? fţ cu doctorul. Dac ridică ă ă

glasul cineva, imediat dup aceea e vizitat de pistolari. Nuă sunt nişte b ie i prea prietenoşi…ă ţ

— Aminti i-v ce-a p it Clem McCrae şi familia lui, le ziseţ ă ăţ primarul. Clem avea brut ria şi a refuzat s -i pl teasc chiriaă ă ă ă m rit lui Crouch. Au venit imediat pistolarii. I-au violată ă nevasta şi fetei lui i-au t iat fa a cu un cu it. Biata fat aă ţ ţ ă r mas desfigurat pe via !ă ă ţă

— Îmi pare r u c v-am zugr vit oraşul în culori sumbre,ă ă ă se scuz Rimmer c tre Duane, dar e bine s şti i adev rul.ă ă ă ţ ă

— E bine c mi-a i spus.ă ţ— Oraşul e p c tos, zise cu fermitate Amelia Porter.ă ă— Atunci are nevoie de predicile mele.— Şti i… Fostul pastor nu se b ga în lucrurile astea, vorbiţ ă

primarul.— Probabil aşa era el, îi r spunse Duane Masterson. Euă

sunt alt fel de om.Schimbar câteva priviri între ei în vreme ce Duane îşiă

aprindea o igar . Amelia Porter deschise gura, dar nuţ ă îndr zni s vorbeasc . Încurajat de ac iunea pastorului,ă ă ă ţ Rimmer îşi scoase şi el punga cu tutun.

— Domnule Masterson, începu ezitant Lex Harrow, mai este doar o problem pe care Comitetul ar dori s-o discute.ă

F cu o pauz şi se întoarse c tre doctor, aşteptând caă ă ă acesta s -l ajute. Dar Jackson îşi frec b rbia şi t cu. În celeă ă ă ă din urm , Rimmer vorbi pentru ei:ă

— O s v-o spun direct. Când vi s-a tip rit numele în ziarulă ă Clarion, au început s circule zvonuri prin Smoke Rim,ă zvonuri nefondate…

— Au pornit de la Daly? întreb Duane. ă— Da.— Le-a spus oamenilor c am fost pistolar de meserie?ă— Nimeni nu l-a crezut, îi r spunse primarul.ă— A spus adev rul, zise Duane. R maser to i cu ochiiă ă ă ţ

holba i la el.ţ38

— Am fost pistolar, dar am devenit un om al lui Dumnezeu. Şi ce mi s-a întâmplat mie li se poate întâmpla şi celorlal i. Oamenii se pot schimba. Aşa spune şi ţ Biblia.

— Recunosc faptul c aceasta este prima dumneavoastră ă slujb , zise primarul, zâmbind cam for at.ă ţ

— Dac dori i mai multe am nunte despre trecutul meu,ă ţ ă întreba i-m , îi îndemn pastorul.ţ ă ă

— Mai e ceva, zise doctorul. — Da?— E vorba despre un pistolar care lucreaz pentru Crouchă

şi care v poart numele…ă ă— Len Masterson? — Da.— Len e fratele meu.Auzi un zgomot în spatele s u. Duane se întoarse şi o v zuă ă

pe Pollyanna în dreptul uşii, cu o tav în mân . Fa fetei eraă ă ţă alb ca o cret , buzele îi tremurau, iar privirea îi era a intită ă ţ ă asupra pastorului.

— A i p it ceva, domnişoar ? oţ ăţ ă întreb el.ă— Domnule reverend, îi zise repede primarul, Len l-a ucis

pe fratele ei.— A fost o crim , domnule reverend, îi zise fata. O crimă ă

f cut cu sânge rece.ă ă— Îmi pare r u, spuse Duane cu triste e.ă ţOchii fetei se umplur de lacrimi. Se întoarse şi fugi peă

coridor. — Şti i ceva? fţ cu Rimmer. Pollyannei îi va veni greu de-ă

acum încolo s mai vin la biseric …ă ă ă

CAPITOLUL IV – Fra ii Masterson.ţ

Soarele asfin ea când Frank Jones se hot rî s plece.ţ ă ă Redactorul şef al ziarului Clarion st tea de o jum tate de oră ă ă lâng pastor şi lua noti e.ă ţ

— V mul umesc, domnule Masterson, îi zise. Ziarul nostruă ţ scrie mereu despre cei mai importan i oameni din oraş.ţ

— V mul umesc pentru vizit , îi spuse Duane,ă ţ ă 39

conducându-l c tre uşa din fa .ă ţăDeodat se auzi un zgomot puternic, ca un tunetă

îndep rtat şi ziaristul se încrunt .ă ă— Încep devreme azi, morm i el.ă— Cine?— Oamenii de la Radier. O duzin de nes bui i vin în oraş.ă ă ţ

Se duc direct la Ace High şi îşi toarn pe gât b uturile celeă ă mai ieftine ale lui Crouch.

Apoi îngrozesc oraşul, cam pe la miezul nop ii.ţ— Cât de des fac asta?— O dat la câteva nop i. Cei de la Radier sunt neciopli i,ă ţ ţ

dar au devenit mult mai r i de când a murit şeriful. Nimeniă nu mai aplic legea şi îşi fac de cap cum vor. Oamenii deă treab din oraş n-au decât s se baricadeze în casele lor…ă ă

— Frank, e datoria ta s aju i oraşul.ă ţ— Cum?— Conduci ziarul şi-ar trebui s le spui oamenilor de ce ară

fi bine ca legea şi ordinea s revin aici.ă ă— Aş putea, dar nu vreau s-o fac, îi r spunse ziaristul.ă

Vreau s r mân în via . Crouch nu s-ar purta prea blând cuă ă ţă mine dac aş face aşa ceva. Nu vrea s existe în oraş legeă ă sau ordine. Îi place Smoke Rim aşa cum e, adic subă controlul lui. Astfel îi terorizeaz pe negustori şi ob ineă ţ câştiguri uriaşe cu Ace High. Desigur, asta nu-mi place deloc, domnule reverend, dar ce s fac? Am nevast şi copii…ă ă

— Te-n eleg, Frank.ţC l re ii p trunser pe strada principal într-un nor deă ă ţ ă ă ă

praf. Pornir printre magazine şi începur s trag în aer, înă ă ă ă timp ce, din pragul casei parohiale, pastorul şi ziaristul se uitau la ei. Dintr-o privire rapid , Duane în elesese ce fel deă ţ oameni erau: nişte c l re i s lb tici i, înarma i pân -n din i,ă ă ţ ă ă ţ ţ ă ţ dornici de distrac ie cu orice pre .ţ ţ

— Nu par s fac parte din turna lui Dumnezeu, spuseă ă Jones.

— Biserica e deschis pentru to i, îi r spunse Duane.ă ţ ă— Aş vrea s v avertizez, zise Jones. Sunte i preaă ă ţ

interesat de Crouch şi de situa ia din oraş. Mai bine ave iţ ţ grij de dumneavoastr . Fostul pastor aşa a f cut şi a plecată ă ă

40

întreg de aici.— Mul umesc pentru sfat.ţPastorul îi privi pe cei de la Radier cum desc leca şi intră ă

în local. Porni c tre Ace High. Pe strad se f cuse întuneric,ă ă ă dar în salon ardeau luminile.

Deschise larg uşa batant . Nimeni nu-i acord nici oă ă aten ie când trecu prin mul imea de b rba i şi femei careţ ţ ă ţ vorbeau zgomotos, fumau şi râdeau. Mesele de poker gemeau de juc tori. În jurul pianului era un mic ring de dans,ă unde nişte b rba i ame i i de b utur fug reau femeile.ă ţ ţ ţ ă ă ă

Trei chelneri mergeau de la client la client ducând pahare şi sticle şi strângând banii. Unul dintre aceştia se opri în fa aţ lui Duane.

— Spune i, domnule.ţ— Hei, Walt, nu aşa se vorbeşte cu un pastor! Glasul acela era al lui Daly, care st tea la tejghea.ă— Unui pastor nu-i spui „domnule”, ci domnule reverend.

Pentru c asta el.ăCei din jur se întoarser s -l priveasc mai bine peă ă ă

b rbatul înalt cu p r negru. Walt, chelnerul, rânji c treă ă ă Duane:

— Ce dori i, domnule reverend? Lapte?ţ— N-am venit aici ca s beau, îi r spunse Masterson.ă ă— Nu? Credeam c vrei s serveşti ceva cu doi prieteniă ă

buni ca Gorski şi ca mine, f cu Daly.ă— Îl caut pe Len Masterson. Se f cu o linişte adânc .ă ă— Fratele dumitale este în biroul domnului Crouch, zise

Daly.— Şi nu pot fi deranja i, ad ug Walt.ţ ă ă— Unde este biroul? întreb Duane.ă— Sub scar , îi zise Gorski. Dar nu po i intra neinvitat înă ţ

biroul domnului Crouch.Duane porni drept c tre acea înc pere.ă ă— Hei! Strig Daly. Nu po i intra acolo neinvitat!ă ţDuane deschise uşa f r s bat înainte. N-avea nevoie deă ă ă ă

invita ie ca s intre la Bruno Crouch. Marele patron, despreţ ă care auzise atâtea, st tea cufundat în fotoliul s u, în spateleă ă

41

biroului lustruit. Avea un pahar de vin roşu în mâna dreaptă şi o igar pe jum tate fumat în cealalt . Cel lalt b rbat dinţ ă ă ă ă ă ă camer se sprijinea de perete, lâng fereastr .ă ă ă

— Noroc, Len! zise Duane şi închise uşa.Len şi Crouch se holbar la pastor. Apoi Bruno zâmbi şiă

sorbi din pahar. Tân rul pistolar nu zâmbi. Era nervos şiă derutat.

— Ce-i asta, Duane? De ce dai buzna aici?— Ai crescut, Len, îi zise pastorul şi îi întinse mâna. Len se

întoarse cu spatele la el.— Ia te uit ! ză ise repede Bruno Crouch privind peste

marginea de sticl a paharului, sunte i reverendul Duaneă ţ Masterson, fratele lui Len. Bine-a i venit în Smoke Rim. Amţ auzit multe despre dumneavoastr .ă

— Ar fi fost mai bine s te ab ii s dai buzna aşa aici! îiă ţ ă zise Len furios.

— Nu fi nepoliticos, Len, îi zise Bruno zâmbind. Fratele t uă era ner bd tor s te vad , aşa c a uitat de bunele maniere.ă ă ă ă ă De altfel şi tu ai cam uitat de fratele t u, pastorul…ă

— Nu ne-am v zut de mult timp, Len, îi zise Duane. Îşiă scoase o igar .ţ ă

— Ultima dat când ne-am v zut a fost la înmormântare…ă ă— Am impresia c asist la o emo ionant reuniuneă ţ ă

familiar , zâmbi Crouch, ridicându-se de pe scaun. Cred că ă m duc în salon s beau ceva cu b ie ii…ă ă ă ţ

— Domnule Crouch, morm i Len roşu la fa .ă ţă— Continua i-v reuniunea, îi r spunse Bruno.ţ ă ă— Înainte de a pleca, îl opri Duane. — Da?— Trebuie s v spun câteva vorbe. Crouch îl privi foarteă ă

atent.— Ce fel de vorbe?— Am în eles c afacerile dumitale prosper promovândţ ă ă

p catul. Datoria mea e s predic împotriva acestui lucru. Seă ă pare c ne afl m astfel în tabere adverse.ă ă

— Poate, Masterson, poate, f cu zâmbind Bruno. Dar,ă dac te vei limita doar la predici, nu va exista nici oă neîn elegere între noi.ţ

42

Patronul ieşi din înc pere.ă— Ar fi trebuit s p str m leg tura între noi, începuă ă ă ă

Duane.— De ce? f cu Len. Întotdeauna ai mers pe drumul t u, iară ă

eu pe al meu. Am plecat de la unchiul George când aveam şaisprezece ani, ca s muncesc în Long Well Valley. Apoi mi-ăam dat seama c era mai uşor s fac ceea ce f ceai şi tu.ă ă ă Am început s m angajez pistolar, ca şi tine.ă ă

— Dar eu m-am schimbat, Len.— Da, am auzit.— Am avut anumite motive.— Ei, bine, eu nu renun la pistol. O s -l port şi o s mţ ă ă ă

servesc de el în slujba domnului Crouch.— Din câte am auzit, Crouch este un pericol în oraşul sta.ă— E un om care pl teşte bine.ă— Omul trebuie s doarm noaptea, Len.ă ă— P streaz - i predicile pentru biseric .ă ă ţ ă— Sper s vii la biseric .ă ă— S te ia naiba!ăDuane îşi scutur scrumul de la igar .ă ţ ă— Am auzit anumite lucruri despre tine, Len.— Ce vrei s spui?ă— C l-ai ucis pe Jason Cooper cu sânge rece.ăO vân se umfl pe fruntea lui Len. Pumnii i se încleştară ă ă

şi pentru o clip Duane crezu c fratele lui avea s sar laă ă ă ă b taie.ă

— O minciun neruşinat ! şuier el.ă ă ă — Spune-mi ce s-a întâmplat.— Cooper a ridicat puşca şi eu am tras mai repede.— Ştii ceva, Len? Nu min i prea bine. Acest lucru i seţ ţ

citeşte pe chip.— Ia ascult -m , Duane, îi zise el, tremurând de furie şiă ă

aruncând fulgere din priviri. N-am vrut s vii aici, la Smokeă Rim, dar, dac tot eşti aici, trebuie s - i intre bine ceva laă ă ţ cap: nu te amesteca în via a mea! Tr iesc cum vreau eu! Ceţ ă s-a întâmplat între Cooper şi mine e treaba mea. Aşa c du-ăte la biseric , ine- i predica şi cânt al turi de cor. Las -m -ă ţ ţ ă ă ă ăn pace!

43

— Suntem rude, Len.— Rude sau nu, aşa s faci, cum i-am zis.ă ţ— Nu pot s - i f g duiesc aşa ceva.ă ţ ă ă— Înainte de a lua Biblia în mân şi tu erai un ucigaşă

pl tit!ă— Adev rat. Lucram pentru anumi i oameni; dar niciodată ţ ă

pentru o n pârc precum Crouch. Alegeam pe cine să ă ă servesc.

— Te-am ascultat destul. Ieşi naibii afar !ăDuane merse c tre uş , apoi se întoarse spre fratele lui.ă ă— Dac ai nevoie de mine, ştii unde m g seşti, îi zise.ă ă ă— N-o s am nevoie de tine nici peste o mie de ani, îiă

r spunse Len.ă— R mas bun, frate.ăDuane trecu prin salon, apoi se îndrept direct spre ieşireă

şi ajunse în strad ..ă

CAPITOLUL V – Pollyanna.

— Bun diminea a, domnule reverend, îi zise Jake Wendonă ţ când Duane se îndrept c tre tejghea.ă ă

Era sâmb t diminea a şi pastorul se hot râse s seă ă ţ ă ă aprovizioneze cu alimente.

— Am o list întreag la mine, îi spuse el patronului.ă ă— Bucuros întotdeauna s v servesc. Deşi nu sunt un omă ă

care crede în biseric …ă— Vom începe cu ou le.ăApoi citi lista, pe m sur ce negustorul îi d dea m rfurile.ă ă ă ă— S încheiem cu tutunul.ă— Tutunul? f cu Wendon surprins. ă— Mda.Când vânz torul se aplec dup tutun, o fat sub irică ă ă ă ţ ă

intr în magazin. Pastorul o recunoscu pe Pollyanna, careă admira noile rochii.

— Bun diminea a, domnişoar Cooper.ă ţ ăEa se întoarse încet. Zâmbetul îi era for at. Era foarteţ

dr gu . Chipul ei emana o frumuse e clasic . Duaneă ţă ţ ă 44

Masterson era pastor, dar şi b rbat.ă— Bun diminea a, îi r spunse ea.ă ţ ă— Domnişoar Cooper, n-am avut ocazia s - i mul umescă ă ţ ţ

pentru cafeaua şi pr jiturile cu care ne-ai servit ieri.ă— Mi-am f cut datoria, domnule reverend.ă— Pl nuisem s - i fac o vizit la domiciliu, în curând.ă ă ţ ă— Nu v deranja i, domnule reverend, sunt sigur c suntă ţ ă ă

mul i al ii din turma dumneavoastr care au mai multţ ţ ă ă nevoie decât mine.

— Poate, îi r spunse Masterson. Dar îmi doresc s te v d.ă ă ă— Stau rareori acas .ă— În eleg.ţ— Pofti i tutunul, îi zise Wendon.ţDuane îi pl ti negustorului. Când se întoarse, Pollyannaă

disp ruse. P storul îşi lu sacoşa, apoi ieşi în strad .ă ă ă ă Pollyanna plecase gr bit din magazin, dar doi tipi careă ă rânjeau îi ineau calea. Unul era Reb Daly, cel lalt Gorski.ţ ă Or şenii observaser întâmplarea, dar nici unul nu-i s rea înă ă ă ajutor. Patru b rba i se uitau de pe trotuar, p strândă ţ ă distan a de siguran .ţ ţă

— Vino cu noi, domnişoar , zicea Daly, în vreme ceă zâmbetul i se stingea pe chip. Domnul Crouch vrea s aib oă ă discu ie prieteneasc cu dumneata.ţ ă

— Nu vreau s vorbesc cu el. Nici acum, nici alt dat .ă ă ă— Hai, nu mai face nazuri. N-auzi c ne aşteapt în biroulă ă

lui?— Discu ia nu dureaz mult, ad ug Gorski. Vrea sţ ă ă ă ă

vorbi i despre…ţ— Despre lotul de p mânt din oraş? Crouch ştie care eă

pozi ia mea. Nu vând. Va trebui s m ucide i, aşa cum l-auţ ă ă ţ ucis şi pe fratele meu!

— Ai grij ce spui, o avertiz Daly. ă ă— L sa i-m s trec, ceru ea.ă ţ ă ă— Vei putea merge unde vrei dup ce-o s te întâlneşti cuă ă

domnul Crouch.— Nu merg nic ieri cu tine, Reb Daly, îi zise ea. În schimb,ă

îi po i duce lui Crouch acest mesaj. Tat l meu a l sat prinţ ă ă testament ca pe acel p mânt s se ridice un orfelinat şi aşaă ă

45

se va face!Gorski o apuc de bra .ă ţ— Haide! ordon Daly.ă— Da i-mi drumul, strig ea.ţ ă— A i auzit ce spune domnişoara, r sun un glas puternicţ ă ă

din spatele lui Gorski.Pistolarii se întoarser mira i c tre cel care îndr znea să ţ ă ă ă

se amestece.— Ia- i labele de pe mâna domnişoarei!ţCei doi bivoli înt râta i îl privir pe Masterson şi sacoşa luiă ţ ă

cu alimente. Reb remarc faptul c mul i or şeni c scauă ă ţ ă ă gura la ce se întâmpla. Pastorul îşi l sase jos pachetele.ă Privitorii voiau s vad cum aveau s se descurce oamenii luiă ă ă Crouch.

— Uite ce e, Masterson, începu Daly. Nu te amesteca.— Vezi- i de predicile tale, ad ug Gorski.ţ ă ăPastorul nu mai aştept . În vreme ce ou le, f ina şiă ă ă

fasolea se împr ştiau pe jos, îi d du un pumn în nas luiă ă Gorski. Maimu oiul, proiectat de lovitur , îi d du drumul feteiţ ă ă şi se izbi cu spatele de peretele magazinului lui Wendon. Sângele îi âşni din gur şi din b rbie.ţ ă ă

Cu un urlet furios, Daly se arunc asupra lui Masterson. Îlă izbi pe pastor cu pumnul, aruncându-l în perete. Duane reuşi s evite pumnul pe care Daly i-l preg tea şi în acest timpă ă Gorski îşi reveni. Cei doi pistolari pornir împreun c treă ă ă pastor, care în elese c trebuie s schimbe pozi ia, altminteriţ ă ă ţ l-ar fi prins la înghesuial , lâng perete.ă ă

Se repezi deci în ei şi începu s dea în dreapta şi-n stânga.ă Mul imea adunat v zu c lovitura lui Duane îl izbise peţ ă ă ă Gorski în b rbie. Acesta, zdruncinat înc dinainte, se pr buşiă ă ă la p mânt. Capul i se izbi de ceva şi nu mai mişc .ă ă

V zând. Soarta lui Gorski, Daly ezit o clip . Apoi mâna iă ă ă se îndrept c tre pistol.ă ă

ip tul Pollyannei îl preveni pe Duane. Se arunc asupraŢ ă ă celuilalt. Cei doi oameni se rostogolir la p mânt, iar pistolulă ă s ri din mâna lui Reb pân la picioarele Pollyannei.ă ă

Duane se ridic primul de jos. Ame it, Daly reuşi s seă ţ ă ridice şi el, dar pastorul îl aştepta deja. Îi trase un pumn în

46

gur . Se auzi un zgomot puternic şi câ iva din i plesnir .ă ţ ţ ăCei de fa îl v zur pe Duane lovindu-l înc o dat , cuţă ă ă ă ă

pumnii uni i, pe Reb. Daly gemu, dar nu c zu. Pastorul îl izbiţ ă iar. Pistolarul lui Crouch se pr buşi pe spate şi r mase înă ă mijlocul drumului. Sângele care i se scurgea din gur i seă amesteca în praful drumului.

— Slav Domnului! să trig unul dintre or şeni.ă ă— Nu credeam s apuc clipa când pistolarii lui Crouch oră

s zac în mijlocul str zii, spuse vesel un altul.ă ă ă— I-a snopit în b taie pastorul nostru! strig Craddock,ă ă

minerul, râzând, în timp ce Duane se scutura de praf, sim iţ c or şenii din jurul lui sufereau o mare transformare. Ceeaă ă ce se întâmplase se putea compara cu primul semn al prim verii. Mul i zâmbeau veseli, iar al ii se strânser de peă ţ ţ ă la magazine ca s vad minunea.ă ă

— Am nevoie de o c ru , f cu pastorul.ă ţă ă— Pastorul nostru are nevoie de o c ru ! strig Rimmeră ţă ă

c tre mul ime. ă ţ— S-o ia pe-a mea, zise repede Leif O’Brien.Şi b rbosul prospector se duse repede s aduc tr sura.ă ă ă ăDuane îl apuc de umeri pe Gorski, îl ridic în picioare şi îiă ă

f cu vânt în c ru de parc era un sac de cartofi. Apoi seă ă ţă ă duse la Daly, îl prinse de picioare şi-l târî prin praf. Dup ce-lă zvârli şi pe acesta în c ru , Masterson urc şi el şi d du biceă ţă ă ă cailor.

Pornir pe strada principal , îndreptându-se c tre Aceă ă ă High. Duane opri în fa a localului şi mul imea se strânseţ ţ acolo imediat, ca s vad ce-avea de gând, Îl lu pe Daly deă ă ă picioare, îl urc pe um r, apoi urc pe trotuarul de lemn şiă ă ă intr prin uşa batant cu el.ă ă

În Ace High nu erau decât vreo dou zeci de clien i. Câ ivaă ţ ţ jucau poker. Erau neb rbieri i, obosi i, c ci jucaser toată ţ ţ ă ă ă noaptea, dar se uitar curioşi la pastor. Walt nu fu în stare să ă scoat un sunet când v zu scena aceea incredibil . P rea ună ă ă ă iepure hipnotizat. Doi be ivi izbucnir în râs. În salon se maiţ ă afla şi Bruno Crouch, care tocmai ieşise din biroul s u.ă

Duane se îndrept c tre o mas şi îl arunc pe Daly peă ă ă ă aceasta. F r s scoat o vorb , se întoarse la c ru şi îlă ă ă ă ă ă ţă

47

aduse şi pe Gorski.Încruntat, Crouch v zu cum masa de poker începu să ă

pârâie sub greutatea celor doi pistolari, apoi se rupse în dou şi trupurile uriaşilor se pr buşir pe podea.ă ă ă

Nici m car atunci Crouch nu clipă i. Era palid la fa şi-l fixaţă din priviri pe p stor.ă

— Din moment ce oamenii ştia sunt proprietarii dumitale,ă m-am gândit c -i vrei înapoi, îi zise Duane. Eu nu lasă gunoaiele pe strad !ă

— Vei pl ti pentru asta, Masterson! îi strig furios Crouch.ă ă Vei pl ti scump!ă

— Am f cut doar ceea ce-ar trebui s fac fiecareă ă ă cet ean de treab din oraş. Sconcşii ştia doi molestau oăţ ă ă femeie pe strad , zise Duane c tre cei din salon.ă ă

Crouch îşi ieşi din pepeni.— Ştii ce, Masterson? f cu el. Daly avea dreptate înă

privin a ta. Când a auzit c vii în oraş, ca pastor, a spus c n-ţ ă ăo s te ii doar de imnuri şi de slujbe. Pe când erai pistolară ţ obişnuiai s te bagi în tot felul de încurc turi. Ca pastor faciă ă acelaşi lucru. Daly a zis c haina bisericeasc şi ă ă Biblia nu-l vor schimba cu nimic pe Duane Masterson.

— Uite cum stau lucrurile, Crouch, îi zise Duane. Eu cred c un pastor adev rat trebuie s se implice în via aă ă ă ţ comunit ii. Exact asta inten ionez s fac în Smoke Rim.ăţ ţ ă

— Fereşte-te din calea mea! gemu Crouch.— Îmi este imposibil. Bruno îl privi câteva clipe.— Atunci va trebui s - i iei pistolul, domnule reverend.ă ţ— Nici asta n-o s-o fac.— Cine pune pariu c pastorul nostru are nevoie de pistol,ă

râse unul dintre be ivi.ţ— Gura, Johnny, f cu Bruno.ă— Scuza i-m , domnule Crouch.ţ ă— Mai e ceva, Masterson, relu patronul. ă— Ce anume?— Localul sta e proprietatea mea. Nu eşti binevenit aici.ă

Dar vom face un târg. Nu vei mai veni aici, iar eu nu voi intra în biserica dumitale.

48

— Nu vom face nici un târg.— Ce vrei s spui?ă— Ce-am spus. Biserica mea e deschis oricui. Chiar şiă

celor p c toşi ca tine, Crouch.ă ăO clip Bruno r mase f r replic .ă ă ă ă ă— Ieşi naibii de aici, morm i apoi.ă— Ne vedem la biseric , le zise Duane patronului şi celoră

din local în timp ce ieşea.Bruno îi cercet apoi pe cei doi pistolari.ă— Walt! strig el.ă— Da, domnule Crouch.— Adu o g leat cu ap . Barmanul o aduse imediat.ă ă ă— Scoal -i!ă— Adic … S -i ud?ă ă— Hai, mai repede! Nişte proşti…Walt îi ud şi cei doi începur s se scuture de ap caă ă ă ă

dou pisici plouate. Daly înghi i sânge şi ap , apoi se ridică ţ ă ă în picioare. Îl urm Gorski.ă

— Veni i în birou, le zise întunecat Crouch.ţAbia închiser uşa dup ei, c patronul se repezi la ei.ă ă ă— Ce-a i f cut, nenoroci ilor?ţ ă ţ— Am f cut ce-am putut, morm i Daly.ă ă— Ce-a i putut? Doi oameni înarma i contra unui pastor?ţ ţ

Unui pastor nebun?— D tare cu pumnul…ă— Neispr vi ilor! V da i seama ce consecin e au celeă ţ ă ţ ţ

întâmplate asupra celor din oraş? Masterson v-a f cut de râsă în fa a lor! Acum or şenii râd de noi cu gura pân la urechi.ţ ă ă În curând o s fie şi mai r u. Îşi vor pierde orice respect faă ă ţă de noi. Şti i ce înseamn asta?ţ ă

— Da, morm i Daly. C nu vom mai fi st pânii oraşului.ă ă ă— M bucur c pricepi, Reb.ă ă— Atunci ce-ave i de gând, domnule Crouch? întrebţ ă

Gorski. Crouch se aşez în fotoliu şi-şi aprinse igara.ă ţ— Trebuie s le ar t m tuturor c tot noi suntem st pânii.ă ă ă ă ă

Reb, pune şaua pe cal!— Cum?

49

— O s faci o mic plimbare.ă ă— Unde?— La Storm Creek.— Asta înseamn dou zile c lare.ă ă ă— Nu conteaz , îi r spunse patronul. O s întrebi acolo deă ă ă

un cuplu de pistolari: McDonald şi Savetta. Spune-le de Bruno Crouch. Am pentru ei o treab de trei sute de dolari înă aur. S -i aduci aici.ă

— Am auzit de ei, f cu Gorski. Sunt nişte bestii.ă— Exact ce trebuie în Smoke Rim, îi r spunse Crouch.ă

*Duane Masterson st tea la masa din buc t rie, iară ă ă

Pollyanna lâng sob . Nu vorbiser prea mult de când el oă ă ă înso ise acas . Doar c ea îl invitase la o cafea. Poate c nuţ ă ă ă ştia ce s spun . Asta nu-l deranja pe Duane. În ceea ce-lă ă privea, Pollyanna nu avea decât s stea lâng el şi s nu zică ă ă ă nimic. Ar ta încânt tor.ă ă

— Am… am fost r ut cioas cu dumneata diminea , înă ă ă ţă magazin, îi spuse ea. Îmi cer scuze.

— Nu e nevoie, domnişoar Cooper.ă— Î i datorez foarte mult, continu fata. Dac n-ai fi fostţ ă ă

dumneata acolo, m-ar fi dus în biroul lui Crouch, unde ar fi fost posibil orice…

— Te-am auzit spunând ceva despre un orfelinat. Pollyanna îi povesti despre testamentul tat lui ei.ă

— De aceea Crouch l-a ucis pe fratele meu, încheie ea.— Cu ajutorul lui Len…Ea înghi i cu greu o linguri de cafea.ţ ţă— Domnule reverend, am s - i fac o confesiune. Când aiă ţ

spus c Len e fratele dumitale, atunci… te-am urât!ă— În eleg…ţ— M hot râsem chiar s nu mai trec pe la biseric atâtaă ă ă ă

vreme cât dumneata ai s fii pastor.ă— Şi-acum?— Deoarece m-ai ajutat aşa de mult, privesc altfel

lucrurile. Am în eles adev rul… Nu eşti dumneataţ ă responsabil pentru ceea ce a f cut Len Masterson.ă

50

— Când începe construc ia orfelinatului?ţ— I-am angajat deja pe Brad Baker şi Chet Sinclair, îi

r spunse ea, doi tâmplari care au ridicat majoritatea caseloră din tab ra minier . Ast zi ni se aduce cheresteaua pentruă ă ă orfelinat. Construc ia începe de s pt mâna viitoare.ţ ă ă

Duane îşi termin cafeaua.ă— Trebuie s m întorc la biseric , f cu el.ă ă ă ă— Nu uita pr jiturile pe care i le-am împachetat.ă ţ— Dar nu era nevoie…— Ba da, insist ea. Când m-ai ajutat i-ai pierdută ţ

proviziile. M car atât pot face pentru dumneata. De altfel,ă nici nu te pl tim prea mult ca pastor. Te rog, ia-le.ă

— Mul umesc, domnişoar .ţ ă— Spune-mi Pollyanna.— N-o s uit. Ne vedem la biseric ?ă ă— Sigur c da. F cu o pauz .ă ă ă— inând cont c nu ai o so ie care s - i preg teasc oŢ ă ţ ă ţ ă ă

mâncare cald , aşa cum au majoritatea pastorilor, oare nuă doreşti s serveşti aici din când în când o mas bun ?ă ă ă

— Bineîn eles c aş vrea, Pollyanna.ţ ă— Atunci te invit duminic , dup slujb .ă ă ă— O s vin, zâmbi el.ă

*La miezul nop ii, în camera Mabellei st tea Len Masterson,ţ ă

întins pe patul cel mare, îmbr cat, cu o igar aprins înă ţ ă ă gur .ă

Mabella îi umplu un pahar cu vin roşu. Era cel de-al patrulea pe care îl bea de când veniser de la local.ă

Len jucase poker şi pierduse şaizeci de dolari. Apoi aflase, de la un client, ce se întâmplase în ziua aceea în oraş. Gorski t cea chitic. La început, Len se înfuriase cumplit pe frateleă s u, apoi sim ise c -l cuprinde o admira ie neobişnuit .ă ţ ă ţ ă

Acum o privea pe Mabella, care se mişca pe lâng el ca oă felin .ă

— Vinul t u, îi zise ea.ăLu paharul, iar ea se strecur al turi în pat.ă ă ă— Ce-i cu tine? f cu ea. Ce te sup r ?ă ă ă

51

— Nu- i bate capul t u frumos cu asta, îi zise Len,ţ ă mângâind-o pe p rul negru.ă

— Pastorul e de vin , nu?ă— Poate.— Faptul c e în oraş te nec jeşte.ă ă— Cine l-o fi pus s vin tocmai aici? explod Len.ă ă ă— Nu-l b ga în seam , îi zise ea.ă ăSe auzi un zgomot afar . Len d du peste cap paharul cuă ă

vin şi se ridic în picioare. Auzi apoi o cheie r sucindu-se înă ă broasc . Se încrunt . Întotdeauna fusese deranjat de faptulă ă c Bruno Crouch avea cheia de la camera Mabellei.ă

Aştept pân ce uşa se deschise larg şi în prag ap ruă ă ă patronul, îmbr cat în costum negru, purtând un ă Stetson3

elegant.— Sper c n-am întrerupt ceva, glumi Crouch.ă— Serveam pu in vin, domnule Crouch, îi r spunseţ ă

Mabella. Bei cu noi?— Nu în noaptea asta.Zâmbetul pieri de pe chipul patronului şi ochii i se a intirţ ă

asupra pistolarului.— Ai trecut pe lâng locul gol din oraş?ă— Da.— Ai b gat de seam ce era acolo?ă ă— Nu.— Lemn rie! iă zbucni Crouch. Au adus tot ce trebuie pentru

construc ia orfelinatului. Pân şi rame de ferestre!ţ ă— Pollyanna e hot rât , murmur Mabella.ă ă ă— E nebun , îi zise Bruno. Dar important e c pastorul aă ă

provocat asta.— Nu-l condamna pe Len, interveni femeia.— Nu, f cu patronul. N-am venit aici s vorbesc despreă ă

Duane Masterson. M preocup doar lemn ria.ă ă ă— Vrei s-o mut? întreb Len.ă— Vreau s-o arzi, îi r spunse el.ă— În noaptea asta?

3 Stetson – tip de p l rie b rb teasc purtând numele inventatoruluiă ă ă ă ă ei (n.tr.).

52

— Mâine, în plin zi.ă— În plin zi?ă— De ce nu? S ştie toat lumea cine a ars cheresteaua.ă ă

Aşa vor în elege cine conduce oraşul. Ai în eles?ţ ţ— Dac aşa vrei…ă— D -i foc mâine pe la ora unsprezece şi jum tate.ă ă— În timpul slujbei de la biseric ? întreb femeia.ă ă— Chiar aşa. Acum v p r sesc, copii, continu Bruno.ă ă ă ă

Len, s treci pe la mine dup ce-ai f cut scrum lemn ria aia.ă ă ă ăPatronul ieşi.Len îşi turn singur un alt pahar din sticla de pe dulapul deă

lâng pat.ă— Vino aici, iubitule, îl invit femeia lâng ea. L s josă ă ă ă

paharul şi se apropie.— Ştiu c e ceva în neregul , îi zise ea. Îl ur şti pe Duaneă ă ă

pentru c a venit aici, pentru c a încurcat treburile. Dar eă ă fratele t u, e familia ta…ă

— Ştii ce, Mabella? Duane nu ştie, dar mereu i-am urmat exemplul. Nu era binevenit la ferma p rin ilor de cândă ţ devenise pistolar. Totuşi l-am admirat, am vrut s ajung caă el. Ceea ce am şi f cut. Apoi el a devenit pastor şi m-amă sim it dep şit cu totul…ţ ă

Femeia se strecur lâng el şi-l s rut pe gât. Trebuia s -lă ă ă ă ă fac s uite. Degetele ei delicate îi descheiar nasturii de laă ă ă c maş . Gura ei fierbinte i se lipi de buze. Îl mângâie peă ă piept.

— Stinge lumina, Len!

CAPITOLUL VI – Noul şerif.

În biserica plin , Duane îi asculta pe enoriaşi cum cântauă din toat iniă ma.

Era o zi în buşitoare şi câteva femei îşi f ceau vânt cuă ă evantaie din hârtie.

— Slujba mea de azi este despre…Brusc, Rimmer se ridic în picioare. St tea în spate, lângă ă ă

uş şi, mirosind aerul, se alarm . ă ă53

— S-a întâmplat ceva? întreb Duane.ă— Arde ceva afar , domnule reverend!ăRimmer şi al i câ iva ieşir imediat afar . Pastorul sim iţ ţ ă ă ţ

cum mirosul de fum intr în biseric şi auzi strig tele luiă ă ă Rimmer, aflat în strad . Ieşi, la rândul lui şi v zu un fum grosă ă care se ridica deasupra oraşului.

— Vine dinspre lotul gol, strig unul.ăDuane, împreun cu primarul Harrow şi Rimmer seă

îndreptar imediat într-acolo. Lemnele ardeau, provocând oă c ldur insuportabil , ca a unui cuptor uriaş. Se sim ea şiă ă ă ţ miros de kerosen.

Oamenii aduser repede g le i cu ap şi le goliră ă ţ ă ă deasupra lemnelor.

— Domnule reverend, strig unul din mul ime, e cinevaă ţ care spune c a v zut cine a dat foc. ă ă

— S vin aici, îi zise pastorul.ă ăUn om slab, îmbr cat într-o piele de capr , ieşi dină ă

mul ime. Purta o musta lung şi p rea un om de treab .ţ ţă ă ă ă— M cheam Miller, zise el.ă ă— Ce-ai v zut, Miller? îă l întreb Duane.ă— Nu e vorba de ce-am v zut eu, f cu el, ci de ce-auă ă

v zut to i.ă ţ— To i?ţ— Eram vreo şase. Ne pute i face p c toşi fiindc nu amţ ă ă ă

venit la biseric s cânt m imnul de s rb toare…ă ă ă ă ă— Nu e vorba de asta, îi r spunse pastorul.ă— Oricum, treaba e c noi am v zut cine a dat focă ă

lemnelor. Incendiul a izbucnit chiar în fa a noastr , dar nu l-ţ ăam putut opri. Când ceilal i au v zut cine era, s-au dat înapoiţ ă speria i.ţ

— Z u? Ai stat şi te-ai uitat cum arde?ă— Pe mine nu m-a speriat omul acela, îi r spunse Miller.ă

Numai c nu puteam opri focul de unul singur.ă— Cine i-a dat foc? întreb Duane.ă— Fratele dumneavoastr , domnule reverend, îi ziseă

repede Miller. A venit cu îndr zneal , ziua-n amiaza mare, s-ă ăa dus la gr mada de lemne şi i-a dat foc.ă

— Dumnezeule! gemu Pollyanna.54

Pastorul se uit la ea. Ochii îi erau roşii de plâns, iar rochiaă cea nou murdar de funingine.ă ă

— Oameni buni, strig Duane, slujba nu s-a terminat înc .ă ă A i stins incendiul, acum reveni i la biseric .ţ ţ ă

To i îl privir mira i.ţ ă ţ— Dar trebuie s ne schimb m, îi zise unul.ă ă— Ba chiar s ne sp l m, ad ug altul.ă ă ă ă ă— Vreau s merge i to i la biseric , imediat, le spuseă ţ ţ ă

Duane.Îl privir mira i, dar se supuser . Revenir în biseric .ă ţ ă ă ă

Duane st tea în amvon.ă— Am preg tit un text pentru slujb , începu el, dar m-amă ă

hot rât s v vorbesc despre altceva. De când am venit înă ă ă oraş am auzit împuşc turi şi strig te noaptea. Am întâlnit ună ă om numit Bruno Crouch, care conduce oraşul prin teroare. Am v zut o femeie atacat pe strad ziua-n amiaza mare.ă ă ă Acum am ajutat la stingerea unui incendiu produs chiar de fratele meu. Toate astea îmi amintesc de o poveste biblic .ă Copiii Israelului erau sclavi în Egipt şi erau chinui i deţ st pânii lor, aşa cum sunte i şi voi acum. Dar Dumnezeu le-aă ţ trimis un conduc tor care s -i fac liberi şi s -i înve e legile.ă ă ă ă ţ E vorba de Moise. To i cunoaşte i povestea asta. Aici, înţ ţ Smoke Rim, e nevoie de un om care s impun legea şi s -iă ă ă interzic lui Crouch s mai st pâneasc oraşul!ă ă ă ă

— N-aş vrea s întrerup slujba, îi zise un b rbat plin şi bineă ă f cut, dar noi am avut un şerif în Smoke Rim.ă

— Ştim to i ce-a p it, ad ug Doc Jackson de la armonic .ţ ăţ ă ă ă— A fost ucis, domnule reverend, vorbi Amalia Porter. Nu

s-a g sit nici o urm care s ne duc la ucigaş…ă ă ă ă— Cu alte cuvinte, cel care vrea s fie şerif aici are nevoieă

de mult curaj, încheie Duane.— Ori s vrea s se sinucid , zise doctorul.ă ă ă— Treaba e c noi to i trebuie s -l ajut m pe cel care neă ţ ă ă

va fi şerif, zise Duane. Nu e suficient s -i punem o stea înă piept şi s -i d m un birou. Crouch trebuie s priceap că ă ă ă ă şeriful ales de noi are în spate tot oraşul.

Primarul se ridic în picioare.ă— Tot ce-am vorbit pare foarte frumos. Sunt convins că

55

acela care va purta insigna va fi şi foarte bine pl tit de c treă ă comitetul oraşului. Problema e, cine va fi acela?

— Poate c se afl chiar în mijlocul nostru, îi r spunseă ă ă pastorul.

Se f cu linişte. Oamenii se uitau în jos, evitând privireaă c ut toare a pastorului.ă ă

— Ce zici, Rimmer? întreb Harrow.ă— Nu pot primi, r spunse acesta. Şti i doar, am nevast şiă ţ ă

copii…— Dar dumneata, domnule reverend? îndr zni doctorul.ă

Am în eles c te descurcai foarte bine cu armele.ţ ă— Dar le-am ag at în cui pentru un motiv personal. Acumăţ

port sutan , sunt pastorul vostru. Nu voi mai folosiă pistoalele. Îl voi sprijini îns întotdeauna pe cel ales.ă

— Îmi pare r u, domnule reverend, c v-am propus, seă ă scuz doctorul.ă

— Vrea cineva de bun voie s devin şerif? întrebă ă ă ă Duane.

Un om micu se ridic în picioare. Nu era prea tân r. P rulţ ă ă ă îi devenise argintiu. Nu era impun tor. Duane nu-l maiă v zuse şi crezu c se al turase turmei lui dup stingereaă ă ă ă incendiului.

— N-am avut pl cerea s v cunosc, îi spuse Masterson.ă ă ă— M numesc Clay Perkins.ă— V oferi i voluntar, domnule Perkins?ă ţ— Oamenii de aici m cunosc. Am fost un om al legii,ă

r spunse el. Am purtat insigna în Tequila City. Am avut chiară şi dou ajutoare.ă

— V-a i retras din func ie?ţ ţ— Nu chiar.— Ce s-a întâmplat?— Am fost dat afar , îi r spunse el r spicat. Cei de faă ă ă ţă

ştiu de ce. Nu puteam s m las de b utura. Apoi am venită ă ă aici şi am cump rat ceva p mânt lâng ă ă ă ranch-ul lui Cooper.

— Şi acum vrei s fii iar şerif?ă— Da. Numai c e o problem .ă ă— Care?— Nu ştiu dac oamenii sunt de acord s port eu insigna.ă ă

56

— To i avem probleme. S uit m de-ale dumitale. Ai curajţ ă ă s fii şerif în Smoke Rim?ă

— Sigur. E o cinste pentru mine.— Foarte bine. N-a mai r mas decât ca primarul şiă

comitetul oraşului s te numeasc oficial.ă ă— Clay Perkins este noul nostru şerif, îi anun primarul.ţă

Când v lua i în primire noul post?ă ţ— Chiar în dup -amiaza asta, dac se poate.ă ă— Perfect!Duane se uit la Pollyanna. Ochii ei str luceau iar. Eraă ă

bucuroas .ăDup câteva minute, pastorul îl binecuvânta pe noul şerif.ă

Dup o şedin fulger a comitetului or şenesc, primarul Lexă ţă ă Harrow ceru s se fac linişte. Cu to ii fur martori laă ă ţ ă jur mântul depus de noul şerif din Smoke Rim.ă

CAPITOLUL VII – Pe via şi pe moarte.ţă

Cu un ceas înainte de apusul soarelui, şeriful Clay Perkins aprindea focul în soba din biroul s u, apoi punea cafeaua laă fiert. Dup ce plecaser de la biseric , oamenii veniser , cuă ă ă ă mic, cu mare şi puseser la punct biroul nefolosit de-atâtaă timp. Pân şi fierarul Jan de Laney îşi oferise serviciile,ă punând broaşte noi la uşile celulelor.

Lui Clay Perkins îi era fric de un singur lucru. Nu deă pistolarii lui Crouch. Mai înfruntase el asemenea tipi. Îi era fric de clopotul care-i b tea în cap şi de nodul care i seă ă punea în gât. Cu alte cuvinte de neputin a lui de a se ab ineţ ţ de la b utur . Înainte intra în Ace High s serveasc vreoă ă ă ă câteva pahare. Acum nu mai putea, era şeriful oraşului.

Pe când era om al legii la Tequila City auzise despre Duane Masterson. Fusese un pistolar renumit în tot Vestul. Se spunea c nimeni nu avea ochi atât de ager încât să ă poat urm ri mişcarea mâinii lui Duane atunci când acestaă ă îşi scotea pistolul din toc.

Dup ce-şi termin cafeaua, şeriful Clay Perkins se hot rîă ă ă s încuie şi s plece acas . Ieşi, apoi închise uşa în urma lui.ă ă ă

57

Doar Ace High era luminat din belşug, celelalte cl diriă r mâneau în întuneric. Se urc pe cal şi porni spre cas .ă ă ă

Deodat se auzi o împuşc tur . Glon ul trecu prin um rulă ă ă ţ ă calului. Animalul se pr buşi, iar Clay auzi şuierul celui de-ală doilea glon , care-i trecuse pe deasupra capului.ţ

Îşi scoase imediat arma. Calul muribund îi oferi pav za deă care avea nevoie. Auzi peste tot cum se z vorau uşile.ă Şeriful Clay Perkins devenise un om izolat în propriul lui oraş.

Profit de întuneric şi privi c tre banc , apoi pe acoperişulă ă ă acesteia. Z ri silueta unui om cu o puşc în mân . Trase deă ă ă dou ori. A treia oar puşca se pr buşi în drum, apoi c zu, cuă ă ă ă zgomot şi cel de pe acoperiş.

Atent, Perkins r mase un timp la ad post, în spateleă ă calului mort.

Supraveghind din priviri acoperişurile, se îndrept c treă ă cel c zut. Se apropie de el. Îl întoarse cu fa a în sus.ă ţ

În clipa aceea o umbr se ivi lâng el.ă ă— E fratele dumneavoastr , domnule reverend. Duaneă

privi trupul plin de sânge.Trei gloan e îl str punseser pe Len şi îi f cuser nişteţ ă ă ă ă

r ni îngrozitoare. Pastorul îngenunche lâng el. Len aveaă ă dou g uri în um r şi una în cutia toracic .ă ă ă ă

— Îmi pare r u c-a fost el, zise Perkins. A încercat s mă ă ă ucid tr gând de pe acoperişul b ncii.ă ă ă

— Tr ieşte înc , f cu Duane. Fugi repede la doctor.ă ă ă Spune-i c vin cu fratele meu. E vorba de-o urgen .ă ţă

Or şenii ieşir s -l vad pe pastor ducându-l în spate peă ă ă ă Len. Ace High se cufund în linişte. Plecat înaintea lui Duane,ă şeriful îl lu pe doctor de la masa de sear , pe care tocmai oă ă servea.

Jackson îl conduse pe pastor într-o înc pere unde se g seaă ă un pat curat, cu cearşaf alb. Acolo fu aşezat Len.

— Da i-v la o parte, domnilor, le zise doctorul, ca sţ ă ă poat respira bolnavul. O s încerc s -l salvez, deşi, după ă ă ă mine, nu face multe parale.

— Sunt şanse s scape cu via ?ă ţă— Roag -te pentru el, domnule reverend, îi r spunseă ă

Jackson. 58

Pastorul şi Clay se retraser .ă— Vom avea mult de aşteptat, spuse şeriful.— Pân atunci s facem ceva folositor.ă ă— Adic ?ă— Crouch l-a trimis pe Len s ard lemn ria pentruă ă ă

orfelinat. S -i cerem bani ca s-o înlocuim.ă— N-ar accepta în ruptul capului s ne dea!ă— N-o s aib de ales, zise Duane.ă ăPornir c tre local şi intrar acolo, spre mirarea clien ilor.ă ă ă ţ

Se l s o t cere adânc .ă ă ă ăCrouch sim i c se întâmpl ceva şi ieşi din birou, înso itţ ă ă ţ

de Gorski. Acesta îşi duse mâna la pistol.V zându-i pe cei doi, patronul p li.ă ă— Credeam c ai în eles ce simt când te v d în localulă ţ ă

meu, Masterson. N-ai ce c uta aici!ă— Am venit din dou motive, îi spuse, foarte calm, Duane.ă

În primul rând, dac cineva nu ştie ce s-a întâmplat azi înă Smoke Rim, poate s afle c avem un nou şerif. Este Clayă ă Perkins, care are nevoie de sprijinul vostru!

— i-ai zis replica, Masterson, îi spuse Gorski furios. AcumŢ du-te naibii la biserica ta!

— Cu doar pu in timp în urm , fratele meu a încercat s -lţ ă ă ucid pe şeriful Perkins, continu Duane. Clay l-a împuşcat înă ă legitim ap rare. Len nu avea nici un motiv personală ă întemeiat ca s -l doboare pe şerif, de aceea cred c a fostă ă pl tit s-o fac .ă ă

— Masterson, mârâi Gorski, ducându-şi mâna la arm .ă— Vreau s -l avertizez pe cel care l-a pl tit pe fratele meu,ă ă

spuse Duane, privindu-l pe Bruno Crouch în ochi. Dac se voră g si dovezi împotriva lui, va putrezi în puşc rie!ă ă

— Ai vorbit destul, Masterson, zise patronul.— Înc nu, f cu pastorul.ă ăSe uit la oamenii de la bar şi de la mese:ă— Vreau s v spun ceva tuturor. Ast zi am avut ună ă ă

incendiu în Smoke Rim. Poate c unii dintre voi ştiu ce-a ars.ă E vorba despre lemn ria viitorului orfelinat. Nebunul deă frate-miu i-a dat foc…

— Las -m s -l dau afar , îi zise Gorski patronului.ă ă ă ă59

— Nu înc , îi r spunse Bruno. Nu e momentul.ă ă— Domnişoara Cooper a pl tit lemn ria cu banii l sa i deă ă ă ţ

tat l ei, continu pastorul. Banii erau pentru copiii orfani.ă ă Ştiu c nu dori i ca bie i copii s sufere, de aceea voi face oă ţ ţ ă propunere care îi va place şi domnului Crouch. Nu mai be iţ dou pahare şi da i banii aceia pentru orfani.ă ţ

Duane îşi scoase p l ria de pe cap.ă ă— O s trec pe la fiecare dintre voi ca s -mi da i ce v lasă ă ţ ă ă

inima. Primul va fi domnul Crouch.Pastorul se duse la patron cu p l ria în mân . Gorski turbaă ă ă

de furie! Crouch era alb la fa ca marmura.ţă— Ce ne da i, domnule Crouch? întreb zâmbind Duane.ţ ă

Fi i generos!ţ— Tic losule, gemu Gorski.ăBruno îşi roti privirile în jur. Pastorul atr sese lumea deă

partea lui. Îl avea şi pe şerif cu el. S îno i împotrivaă ţ curentului ar fi însemnat un adev rat dezastru în clipeleă acelea, chiar dac Gorski era în spatele s u.ă ă

— Bineîn eles c voi face o dona ie, murmur el. Câ ivaţ ă ţ ă ţ aplaudar .ă

— Zece dolari, rosti patronul cu jum tate de glas.ă— Sunt convins c pute i fi mai generos, îi replică ţ ă

pastorul. Domnul Crouch ofer cincizeci de dolari!ă— Blestematule, murmur patronul în timp ce lumeaă

aplauda. Într-o zi o s -mi pl teşti asta, Masterson!ă ă— Nu ne r mâne decât s urm m cu to ii exemplulă ă ă ţ

domnului Crouch, le zise Duane.Îi b g p l ria sub nas lui Gorski.ă ă ă ă— E rândul dumitale.— Pune ceva în p l rie, îi ordon patronul. ă ă ăGorski arunc un dolar.ă— Mul umesc, frate, îi zise Duane.ţP l ria trecu apoi prin dreptul fiec ruia dintre cei afla iă ă ă ţ

acolo.— V mul umesc pentru generozitate, le zise Duane apoi.ă ţ

Se adunaser destule bancnote şi monede.ă— Cu aceşti bani vom cump ra iar lemn ria, continu el.ă ă ă

Sunt sigur c acum pute i servi tot ce v dori i de la bar,ă ţ ă ţ 60

domnul Crouch face cinste!To i se repezir la tejghea, iar Mabella r mase fa în faţ ă ă ţă ţă

cu Duane.— Cum se simte? întreb ea. ă— Len?— Da. Sunt iubita lui.Duane o cercet atent. P rea sincer , iar ochii îi erauă ă ă

trişti.— M rog ca s scape cu via , îi r spunse el.ă ă ţă ă— O femeie ca mine nu se roag , domnule reverend.ă— Fiecare trebuie s înceap odat şi odat , îi zâmbi.ă ă ă ă— Când o s vorbesc cu Len o s -i spun c ai întrebat deă ă ă

el.— Mul umesc.ţÎntre timp, şeriful servea ceva cu or şenii. Duane îl l s caă ă ă

s -şi termine paharul, dar când Perkins vru s ia toat sticla,ă ă ă îl scoase din local.

— Am nevoie de escort ca s duc banii, îi zise el.ă ă— Ai inut o predic tare frumoas la Ace High, îi spuseţ ă ă

Clay. Cred c niciodat n-ai f cut o colect atât deă ă ă ă substan ial de când eşti pastor.ţ ă

— Pollyanna are noroc şi-şi va face orfelinatul. Ajunser laă biroul şerifului şi intrar acolo.ă

— Ştii ceva, Masterson? Am fost împreun în local, dară numai dumneata ai vorbit. Eu am stat şi m-am uitat. Puteai foarte bine s fii dumneata şeriful.ă

Duane ridic din umeri.ă— Am avut ceva de spus şi am spus.Duane num r banii în timp ce Perkins punea de cafea.ă ă— Dou sute şaptezeci de dolari, anun el. Ai avută ţă

dreptate, e cea mai mare colect pe care am f cut-oă ă vreodat .ă

Dup ce-şi b u cafeaua, hot rî s porneasc spre casaă ă ă ă ă parohial . Tocmai atunci cioc ni cineva la uş .ă ă ă

— Cine e? întreb şeriful.ă— Doc Jackson.Duane deschise uşa, iar medicul intr şi se aşez pe ună ă

scaun.61

— Cum se simte? îl întreb imediat pastorul.ă— L-am operat, iar so ia mea l-a bandajat. Respir , darţ ă

jum tate din um r i-a zburat. A pierdut mult sânge.ă ă— Ce şanse are? întreb Masterson.ă— Nu prea mari, oft doctorul. Dac va tr i până ă ă ă

diminea , va sc pa. Va fi o noapte tare lung , domnuleţă ă ă reverend…

CAPITOLUL VIII – Mercenarii

Trei oameni c l reau c tre nord sub razele lunii, urmând oă ă ă veche c rare indian care şerpuia prin canion înainte de aă ă ajunge într-o zon de câmpie.ă

Pentru Savetta şi McDonald, Reb Daly, pistolarul lui Crouch, nu valora mare lucru. Cei trei t ceau şi-şi vedeau deă drum..

Savetta, pe jum tate mexican, era slab, purta p r negruă ă tuns scurt şi avea o fa resping toare. Vorbea rar, iar glasulţă ă îi era incredibil de sub ire. Se îmbr ca asemenea unui dandyţ ă – c maş alb din m tase, cravat neagr , pantaloniă ă ă ă ă ă elegan i, cizme negre, lustruite, cu pinteni din argint. Douţ ă pistoale cu mânerele împodobite cu perle se odihneau în tocuri.

McDonald era înalt şi bine f cut. Purta un singur pistol, ală c rui mâner era marcat cu mai multe t ieturi.ă ă

Se îndreptau c tre Smoke Rim. Dup ce intrar în oraş,ă ă ă pornir c tre locuin a Mabellei. Acolo îi aştepta Crouch.ă ă ţ

— Noroc, Crouch! zise McDonald de îndat ce intra acolo.ă— Nu ne-am v zut de mult, Crouch, f cu Savetta. Parc înă ă ă

Coyote Wells ne-am desp r it ultima oar , nu?ă ţ ă— M-a i ajutat mult acolo, le spuse patronul.ţFata st tea în dreptul ferestrei. Purta o bluz şi blugi careă ă

îi puneau formele în eviden , a â ând poftele. Savetta n-oţă ţ ţ sl bi din ochi pân ce se aşez la mas şi-şi turn ună ă ă ă ă p h rel.ă ă

— Aşa e, f cu McDă onald. Te-am ajutat în Coyote Wells. Au îngropat şase oameni dup ce-am plecat noi de acolo.ă

— De ce ai plecat din Coyote Wells din moment ce erai 62

st pânul oraşului? întreb Savetta.ă ă— M s turasem de oraşul la, îi r spunse Bruno.ă ă ă ă— Şi-acum ai dat de bucluc pe-aici?— Da. Nu v-a zis Daly?— Voiam s auzim direct de la tine. Mesagerul t u a fostă ă

bun doar ca s ne aduc pân-aici.ă ăDaly se încrunt .ă— Mabella, zise Crouch, adu-ne vin!Savetta o privi cu l comie în timp ce punea în pahare.ă

Şoldurile ei pline, sânii frumoşi îl scoteau din min i. Mabellaţ se sim i privit şi tres ri.ţ ă ă

— Am dat într-adev r de bucluc, relu discu ia Crouch.ă ă ţ Totul a început când a venit un preot în oraşul sta.ă

— Cine? întreb Savetta.ă— Un preot.— Un predicator?— Adev rat. Îl cheam Duane Masterson. Savetta se uită ă ă

la Crouch prin paharul s u de sticl .ă ă— sta e într-adev r bucluc, f cu el.Ă ă ă— A i auzit de el?ţ— Bineîn eles. L-am v zut odat în ac iune, spuse Savetta.ţ ă ă ţ

În Carrotto. A înfruntat doi b rba i. I-a împuşcat mai înainteă ţ ca ei s apuce s trag vreun glon . Era foarte rapid pe-ă ă ă ţatunci. Apoi am auzit c s-a f cut pastor. Dac Masterson eă ă ă aici, treaba e foarte serioas .ă

— De Masterson m ocup eu, le zise Crouch.ă— Atunci de ce ne-ai chemat?— Masterson a sculat oraşul împotriva mea. De când a

plecat Daly dup voi au ales un şerif, iar unul dintre oameniiă mei, Len Masterson, a fost împuşcat.

— Len Masterson? se încrunt McDonald.ă— Fratele pastorului. E în slujba mea. Savetta izbucni în

râs:— Asta e prea de tot!— Deci oamenii din oraş şi şeriful sunt împotriva mea,

continu patronul. Lucrurile s-au schimbat peste noapte înă Smoke Rim. În curând negustorii n-au s mai vrea s îşiă ă pl teasc chiriile şi poate altul o s -şi deschid un local laă ă ă ă

63

concuren cu al meu.ţă— Aşa stau lucrurile? întreb Savetta, zâmbind cu r ceal .ă ă ă— Oraşul trebuie pus la punct, continu patronul.ă

McDonald sorbi din pahar:— P i s facem treaba asta pentru tine.ă ă— Vreau s-o face i pân mâine sear . Au s v ajute Dalyţ ă ă ă ă

şi Gorski. Savetta se uit cu dispre la Daly.ă ţ— Pot s vin şi ei, dac insişti, f cu. Poate mai învaă ă ă ă ţă

câte ceva.— Cine e şeriful? întreb McDonald.ă— Clay Perkins.— Be ivanul la nebun? întreb surprins Daly.ţ ă ă— Masterson nu-l las s mai bea, îi zise Crouch.ă ă— Eşti sigur c Masterson n-o s se amestece? întrebă ă ă

Savetta. Crouch f cu semn din cap c nu.ă ă— Nu v face i probleme.ă ţ— N-am tras niciodat într-un pastor, zâmbi Savetta. Mi-ară

pl cea s-o fac.ă— Uit de el, îl sf tui Crouch. F numai ce- i spun eu. Până ă ă ţ ă

mâine la miezul nop ii vreau ca oraşul acesta s stea înţ ă genunchi în fa a mea. O s v dau o list cu oamenii careţ ă ă ă trebuie puşi la punct.

— Şi pân începem treaba ce facem?ă— Sta i aici.ţSavetta rânji c tre Mabella.ă— E o adev rat pl cere.ă ă ăEi nu i se spusese despre în elegere. Deschise gura ca sţ ă

protesteze.— O s m mut de-aici pe timpul nop ii, f cu ea.ă ă ţ ă— Pe naiba, f cu Savetta. O s stai cu noi, scumpo. Poateă ă

Crouch ne mai trimite o fat dulce.ă— Rezolv eu asta, îi zise Crouch, ridicându-se.— Nu, domnule Crouch, strig Mabella. M mut în noapteaă ă

asta.— Ba o s stai aici şi-o s ai grij de domnul Savetta, îiă ă ă

ordon patronul.ă— Dar… dar eu sunt femeia lui Len…— Len Masterson o s fie neputincios tot restul vie ii dac-oă ţ

64

s tr iasc , îi zise Crouch.ă ă ăApoi zâmbi:— N-o s -i fie de mare folos o fat cu sânge fierbinte cumă ă

eşti tu!— Domnule Crouch! Len e b rbatul meu!ă— În noaptea asta o s fie domnul Savetta.ăCrouch ieşi, înso it de Daly. Mabella r mase cu spatele laţ ă

perete şi ochii m ri i de team . Cei doi pistolari îşi puneauă ţ ă de b ut. Peste câteva clipe urma s mai vin o fat cu careă ă ă ă s se distreze. Probabil Rita, blonda aceea îndr cit pe careă ă ă o recrutase Crouch dup moartea b rbatului ei.ă ă

Cu câtva timp în urm n-ar fi sim it nici un fel de repulsieă ţ pentru vreun b rbat. Dar se îndr gostise de Len… De-atunciă ă totul se schimbase pentru ea. Oft . Trebuia s -l asculte peă ă Crouch!

Ieşi din înc pere şi închise uşa. Îi auzi pe cei doi vorbind înă urma ei. Crouch îi alesese bine. Erau spaima Vestului. F ră ă îndoial c vor da o lec ie oraşului pe care oamenii n-o voră ă ţ uita cât vor tr i.ă

Uşa dormitorului se deschise brusc şi în prag ap ruă Savetta. Sim i mirosul de transpira ie pe care-l emana trupulţ ţ lui.

— Mai spune-mi o dat cum te cheam , f cu el.ă ă ă— Mabella.— Mabella, î i dai jos hainele sau o fac eu?ţ— M dezbrac singur .ă ăEl îi puse mâinile pe şolduri şi o privi în lumina slab cumă

îşi descheie nasturii de la bluz . Ea îi auzi respira ia grea şiă ţ brusc sim i o scârb adânc pentru ceea ce f cea, darţ ă ă ă continu s se descheie la bluz pân când sânii ei mari şiă ă ă ă pietroşi atraser ochii lacomi ai b rbatului. Apoi începu s -şiă ă ă trag centura de la blugi. Dup câteva clipe se întinse peă ă pat, cu fa a c tre cearşaf, ca s nu-l vad .ţ ă ă ă

— A durat cam mult, îi zise b rbatul. Ea se întoarse şi-lă privi.

— Ai f cut vreodat dragoste cu o piatr ? îl întreb . ă ă ă ăSavetta se holb la ea, apoi ridic pumnul.ă ă— S - i dai silin a s faci din noaptea asta cea maiă ţ ţ ă

65

frumoas pe care am petrecut-o pân acum, o amenin el.ă ă ţă Altfel o s te desfigurez şi schilodul de b rbatu-t u n-o s teă ă ă ă mai recunoasc .ă

Pumnul lui o izbi cu furie în burt . Ea sim i doar durere şiă ţ sil atunci când trebui s -i cedeze.ă ă

CAPITOLUL IX – R zbunarea.ă

Dis-de-diminea cerul era cenuşiu, iar frigul p trunz tor.ţă ă ă Era abia ora şase, dar Duane se trezise demult, aşa cum obişnuia pe vremea când meseria de pistolar constituia ocupa ia cotidian .ţ ă

Pusese de cafea şi aştepta s fiarb , când auzi deodată ă ă nechezatul unui cal. Apoi cineva îi b tu la uş . Era un b rbată ă ă pe care nu-l mai v zuse.ă

— Domnule reverend…— Da. Ce s-a întâmplat?Zâmbi şi încerc s -l linişteasc pe noul venit, care p reaă ă ă ă

destul de tulburat.— Vrei pu in cafea, întreb .ţ ă ă— N-am timp de asta.— Dar ce s-a întâmplat?— Sunt Simon Hardy. Înghi i în sec cu nervozitate.ţ— Nu fac parte din turma dumneavoastr …ă— Şi?— Şi probabil c mi-am pierdut timpul venind pân aici.ă ă

Vreau s spun c fostul pastor, Tranter, nu dorea s aib deă ă ă ă a face cu cei din familia mea.

— Eu nu sunt Tranter.— Tranter avea grij doar de cei care contribuiau cuă

fonduri pentru biseric .ă— Cum am mai spus, domnul Hardy, eu nu sunt Tranter.— Poate…— Ce te-a adus aici?— Tat l meu e pe moarte, domnule reverend.ă— Trebuia s vorbeşti cu doctorul Jackson.ă— Jackson a f cut tot ce a putut. A fost bun cu tata. Nu ne-ă

66

a pus s pl tim pentru munca lui fiindc ştia c nu avemă ă ă ă cum s -i d m banii. Dar ultima dat când l-am chemat m-aă ă ă tras afar din cas şi mi-a spus c nu mai sunt speran e.ă ă ă ţ

— Îmi pare r u de asta.ă— Tata mai are de tr it doar o lun , iar doctorul nu-i mai eă ă

de folos. Vrea s fie v zut de pastor şi s se împace cuă ă ă Dumnezeu.

— Bine. S mergem la tine acas . Doar s -mi pun şaua peă ă ă cal, îi spuse Duane.

— O s ieşim din oraş. Casa mea e la un ceas de mersă c lare. Din nou Hardy înghi i în sec.ă ţ

Ieşir din oraş în vreme ce vântul r coros ridica praful înă ă jurul cailor. Smoke Rim era înc adormit.ă

Pornir pe o c rare care se îngusta pe m sur ce şerpuiaă ă ă ă prin inutul sterp al unui canion adânc, cu pere i din nisipţ ţ sedimentat.

Curând, în fa a lor ap ru o vale împ r it în dou de unţ ă ă ţ ă ă râu sclipitor.

— Trebuie s ajungem în valea aceea, îi zise Hardy. Acoloă tr ieşte neamul meu.ă

— S mergem, îi zise Duane.ăSe apropiar de râu. Iarba, ars de soare în deşert,ă ă

devenea verde şi gras lâng ap .ă ă ăBrusc, Hardy îi zise:— Trebuie s recunosc, Masterson, c acesta este cel maiă ă

bun loc pentru ceea ce am eu de f cut.ăDuane se întoarse şi uit la el. Hardy îşi scosese pistolul.ă— Dar ce s-a întâmplat? întreb pastorul.ă— Am spus c sta e cel mai bun loc, repet cel lalt. ă ă ă ăRidic zâmbind cocoşul pistolului.ă— Vezi, Masterson, te-am p c lit. Nu exist nici un Alană ă ă

Hardy. Tat l meu a murit de cel pu in dou zeci de ani. Îmiă ţ ă trebuia îns un motiv ca s te scot din oraş. Nu puteam s teă ă ă ucid chiar în Smoke Rim.

— Crouch te-a pl tit s-o faci, nu? Nu ştiu cât i-a dat, dar…ă ţ— ie pot s - i spun, fiindc oricum vei fi mâncat deŢ ă ţ ă

muşte peste câteva minute. O sut de dolari.ă— O sut de dolari ca s - i încarci conştiin a pentru toată ă ţ ţ ă

67

via a cu o crim ? Merit , Hardy?ţ ă ă— Tocmai tu te-ai g sit s vorbeşti despre crime şiă ă

conştiin ? îi zise Hardy. Ia gândeşte-te câ i ai omorât tuţă ţ pân acum.ă

— Ascult -m , Hardy…ă ă— Mai bine spune- i rug ciunea, pastore, îi zise cel lalt,ţ ă ă

punându-i pistolul la frunte.Masterson se arunc din şa, dar în acelaşi timp bubui şiă

arma, al c rei zgomot fu acoperit în parte de cel al râuluiă lâng care se aflau. Sângele âşni pe fa a pastorului. În clipaă ţ ţ urm toare trupul i se pr buşi pe p mânt.ă ă ă

Duane r mase acolo, cu mâna dreapt cufundat în ap ,ă ă ă ă cu sângele âşnindu-i din cap. Hardy se uit la el cu pistolulţ ă fumegând. Apoi coborî de pe cal.

Îl întoarse cu cizma.Simon Hardy se uit c tre pere ii înal i ce m rgineauă ă ţ ţ ă

valea. Nu va trece mult şi vor veni muştele, îşi zise el. Îşi b g pistolul în toc şi se uit dup calul pastorului. Fugise înă ă ă ă vale şi nu avea timp s -l mai caute. Era gr bit s -şi ia banii…ă ă ă

CAPITOLUL X – Noaptea groazei.

Frank Jones, editorul ziarului „Clarion”, îşi drese glasul şi se uit în carne elul cu noti e.ă ţ ţ

— O.K., Clay, zise. Î i voi citi forma final a articolului.ţ ă— De mult nu s-a mai scris despre mine în ziarul oraşului,

îi r spunse Perkins.ă— Se va publica pe prima pagin , continu Jones. Iară ă

mâine î i vom face o poz .ţ ă— Grozav!— Vei ap rea chiar lâng editorial şi vei spune cât de bineă ă

arat oraşul dup ce legea a triumfat în el.ă ă— Lui Crouch n-o s -i plac aşa ceva, îl preveni şeriful.ă ă— Cui îi pas de Crouch? De fapt, m gândesc la ziua înă ă

care Clarion va scrie c Bruno Crouch a fost gonit din oraş.ă Ori poate chiar spânzurat.

Perkins îşi scoase igara din gur şi se gândi c nu maiţ ă ă 68

auzise pe nimeni vorbind astfel în Smoke Rim. Oamenii începeau s capete încredere în for ele lor.ă ţ

— Cam asta e totul, Clay, îi zise Jones şi-şi b g carne elulă ă ţ în buzunar.

Deodat , şeriful se încrunt .ă ă— Spune-mi, Frank, l-ai v zut azi pe pastor?ă— V duva Carrodine l-a v zut plecând din oraş dis-de-ă ă

diminea . Am trecut pe la casa parohial fiindc voiam sţă ă ă ă scriu ceva despre biseric , dar nu era acolo. Apoi v duva mi-ă ăa zis c îl v zuse plecând de diminea cu un alt b rbat.ă ă ţă ă

— Cu cine? întreb Perkins.ă— Nu ştia.Omul legii ridic din umeri:ă— Probabil c s-a întors pân acum.ă ăChiar atunci auzir un trop it de cizme afar şi, pân s seă ă ă ă ă

ridice şeriful de la mas , patru oameni invadar înc perea.ă ă ăPerkins îi recunoscu pe doi dintre ei, Gorski şi Daly.— Ce-i asta?— Gura, Perkins, îi zise Gorski.Daly închise uşa în urma lui. Ziaristul de la Clarion, speriat,

se refugie în spatele şerifului.— Îmi face pl cere s - i fac cunoştin cu doi dintreă ă ţ ţă

prietenii mei, îi zise Reb lui Clay.— Pe mine nu m intereseaz aşa ceva, îi r spunse omulă ă ă

legii. Eu vreau s ieşi i cu to ii din biroul meu.ă ţ ţOchii îi aruncau fulgere.— Data viitoare s cioc ni i mai înainte de a intra în biroulă ă ţ

şerifului, ad ug el.ă ăDaly zâmbi.— Prietenii mei sunt Savetta şi McDonald. Ai auzit de ei,

şerifule? Perkins se uit pe rând la dandy şi la tovar şul s u,ă ă ă le cânt ri din priviri armele. Auzise de ei. Erau ucigaşi c uta iă ă ţ în patru state. Frank Jones încet s mai respire şi se lipi cuă ă spatele de perete. Şi el auzise de ei.

— Ceea ce am spus r mâne valabil, relu Perkins discu ia,ă ă ţ dar cu o jum tate de glas. Bate i la uş înainte de a intraă ţ ă aici!

— Ştii ceva, şerifule, zise Gorski, aprinzându-şi o igar .ţ ă 69

B ie ii ştia doi veniser aici în vacan .ă ţ ă ă ţă— Le urez vacan pl cut , îi replic Perkins. Acum v rogţă ă ă ă ă

s m scuza i, am şi alte treburi.ă ă ţ— Şerifule, am venit aici dintr-un motiv anume, zise Daly.

Vezi, prietenii mei consider oraşul sta prea plictisitor.ă ă— Credeam c e un loc mai plin de via , f cu Savettaă ţă ă

schi ând un zâmbet. Ştii ce înseamn asta, şerifule: b utur ,ţ ă ă ă femei, distrac ie…ţ

— Încearc la Ace High, domnule Savetta, îi r spunseă ă speriat Frank Jones.

— Nici acolo nu-i distrac ie. De fapt, nu e nic ieri în Smokeţ ă Rim. Parc tot oraşul e în doliu. Ce pot face aici doi b ie iă ă ţ buni în vacan ?ţă

— Din câte am auzit, zise McDonald sco ându-şi pistolul,ţ problema eşti tu, Perkins. Tu aduci triste ea în oraş.ţ

Pe şerif îl trecur fiori reci când îl v zu pe pistolară ă îndreptând arma c tre el.ă

— Las pistolul jos, îi spuse r guşit Perkins.ă ă— Da, tu eşti problema, continu McDonald. Domnulă

Crouch încearc s însenineze via a oraşului, dar tu te opuiă ă ţ din r sputeri. Nu-i frumos ce faci, Perkins.ă

— Pune- i pistolul în toc! îţ i ordon şeriful. ăSavetta scoase şi el un Colt.— În elegi ce vreau s spun, Perkins? zise McDonaldţ ă

ironic. Eşti o cârp . Noi suntem doi vizitatori şi tu vrei s teă ă dai mare în fa a noastr . O s pun la punct treaba asta.ţ ă ă

Arma lui McDonald bubui, iar glon ul îi perfora stomaculţ şerifului. Perkins v zu cum sângele i se risipea pe jos,ă izvorându-i de lâng centur . Apoi se pr buşi pe biroul s u.ă ă ă ă McDonald inti cu aten ie. Frank Jones url îngrozit cândţ ţ ă Coltul bubui iar, împr ştiindu-i lui Clay jum tate din cap peă ă podea şi pe birou. Trupul şerifului se pr buşi apoi jos, laă picioarele lor.

— Dumnezeule, murmur Jones, dându-se înapoi din fa aă ţ ucigaşilor, inându-se cu mâinile de cap, ca şi când ar fi vrutţ s se apere de gloan e. Dumnezeule…ă ţ

— S nu- i închipui c acest individ apreciaz ce-am f cută ţ ă ă ă noi pentru oraşul lui, zise McDonald, cl tinând din cap cuă

70

ironie. E al t u, Savy!ăBanditul zâmbi.— Nu, ip Jones.ţ ăSavetta ridic pistolul c tre ziarist, dar acesta se arunc laă ă ă

p mânt, lâng cadavrul şerifului. Cu degetele tremurânde,ă ă încerc s scoat Coltul din tocul lui Perkins, dar o umbr îlă ă ă ă acoperi şi auzi râsul demonic al lui Savetta care-i trimise un glon în cap, împr ştiindu-i creierii.ţ ă

— S -l târâm pe Perkins afar , f cu vesel Daly. Domnulă ă ă Crouch vrea ca toat lumea din Smoke Rim s ştie c nu maiă ă ă exist lege în oraş.ă

Traser de picioare trupul eap n al şerifului şi îl târâr înă ţ ă ă praful de pe strada principal . R maser , zâmbind, lâng el.ă ă ă ă Privitorii se îngrozir . Abia gustaser , vreme de câteva zile,ă ă libertatea şi ar fi vrut s-o apere cu armele. Dar v zând halulă în care ar ta Perkins se d dur înapoi, îngrozi i. Erau de treiă ă ă ţ ori mai mul i decât oamenii lui Crouch, dar nu aveau curajulţ s -i înfrunte.ă

Pistolarii se uitar la ei şi zâmbir .ă ă— Hei, b ie i, acum hai s ne distr m, le zise McDonald.ă ţ ă ă

*Iadul revenise la Smoke Rim. Rimmer îl inform peă

primarul Harrow c şeriful fusese ucis de c tre bandi iiă ă ţ angaja i de Crouch. Apoi Rimmer fugi acas şi se z vorîţ ă ă acolo.

Primarul şi so ia lui se uitar pe fereastr şi v zur oraşulţ ă ă ă ă murind. Mai întâi, pistolarii pornir în galop nebun pe stradaă principal , tr gând în uşi şi ferestre, apoi începur să ă ă ă devasteze magazinele. Micu ul Tim Driver încerc s nu-iţ ă ă lase s intre în pr v lia lui şi bandi ii îl uciser . Alt negustoră ă ă ţ ă vru s -şi salveze o parte din m rfuri, dar îl împuşcar înă ă ă um r şi el fugi acas l sând o dâr de sânge în urma lui.ă ă ă ă

Nemul umi i c nu mai au ce devasta, be i şi sup ra i,ţ ţ ă ţ ă ţ pistolarii începur s distrug casele oamenilor. Unul dintreă ă ă or şeni încerc s -l doboare pe Savetta, dar acesta îl uciseă ă ă cu un glon , apoi îl ciurui cu plumbi.ţ

Curând, al i be ivani şi tâlhari li se al turar celor patru,ţ ţ ă ă

71

dornici s participe la distrugerea oraşului. Violurile, furturileă şi crimele se inur lan în acea noapte de groaz .ţ ă ţ ă

Binnie Harrow st tea în fotoliul ei. Rareori bea, dar înă clipele acelea era cu sticla de whisky lâng ea,ă nemaisuportând clipele grele prin care treceau. So ul ei eraţ în picioare, lâng fereastr .ă ă

O clip mai târziu, primarul înghe .ă ţă— Binnie! Binnie… vin aici!— Vai, nu! ţip ea.ăHarrow tremura ca piftia v zându-i c se apropie de casaă ă

lor. Îl recunoscu. Pe Daly, cu fa a roşie de whisky-ul b ut,ţ ă apoi privirea lui se opri asupra lui Savetta. Ajunser în fa aă ţ casei, iar Daly intr c lare în gr din .ă ă ă ă

— Harrow!— Nu ieşi! îl implor Binnie. Sunt be i şi nebuni. Sunt înă ţ

stare de orice!— Sunt primarul acestui oraş, îi r spunse el. Trebuie s -miă ă

fac datoria! — Lex!Dar primarul ieşise deja. O clip se f cu linişte în rândulă ă

pistolarilor şi înso itorilor lor.ţ— Îmi face pl cere s -i prezint pe prietenii mei domnuluiă ă

primar, zâmbi Daly. Ei sunt domnii Savetta şi McDonald.McDonald desc leca şi se îndrept c tre Harrow. Ceilal iă ă ă ţ

pistolari se oprir la porti a gr dinii cu ochii str lucind deă ţ ă ă bucurie.

— Deci dumneata eşti cel mai mare din Comitetul or şenesc, nu?ă

— Sunt primarul, îi r spunse Harrow. Iar dumneata aiă p truns f r voie pe proprietatea mea. Ieşi afar !ă ă ă ă

— Domnul Crouch mi-a cerut s le fac câte o vizit deă ă prietenie celor din Comitetul or şenesc, îi zise McDonald. Seă pare c acest comitet a f cut ceva care n-a fost deloc peă ă placul domnului Crouch şi anume a angajat un şerif.

— Te afli pe proprietatea mea, repet primarul.ă— Dac mai spui asta o dat , scot pistolul şi termin cuă ă

tine, şuier McDonald. Pricepi, primarule?ăDin spatele uşii, Binnie scoase un ip t. Apoi izbucni înţ ă

72

plâns.— Datoria Comitetului era s aleag un şerif, îi spuse Lex.ă ăBrusc, îl trecu un fior rece, c ci oamenii aceia se mişcau înă

cerc înjurai lui.— Ce… ce ave i de gând? mţ urmur el.ă— Nu te priveşte, Harrow! îi zise McDonald. Tu ascult -mă ă

pe mine. Domnul Crouch vrea s ştii c nu trebuie s maiă ă ă angajezi niciodat un şerif f r voia lui.ă ă ă

— Ce ave i de gând? fţ cu îngrijorat primarul.ă— Ai auzit ce i-am spus?ţ— Da, se recunoscu învins Harrow. Dar… aceşti oameni…— Domnul Crouch crede c e bine ca fiecare membru ală

Comitetului s primeasc o lec ie pe care s-o in minte. Deă ă ţ ţ ă altfel, trebuie s recunosc faptul c meritai o cas maiă ă ă frumoas , primarule!ă

— Ce vrei s spui? Ce fac oamenii aceştia cu f cliile lor?ă ă Nu! ip Harrow. Dumnezeule, nu!ţ ă

— Nu- i face griji, Harrow, Comitetul î i va ridica alt cas ,ţ ţ ă ă mai faimoas ca asta. Pân atunci, ine minte c domnulă ă ţ ă Crouch e st pânul oraşului!ă

— Bandi ilor!ţ— Şi nu uita s - i sco i so ia din fl c ri. N-am vrea s seă ţ ţ ţ ă ă ă

pr jeasc precum o friptur . Nu, Harrow?ă ă ăPrimarul se repezi în casa care ardea şi o trase pe Binnie,

înecat în plâns, pân în strad . Focul se întinse cuă ă ă repeziciune, cuprinzând pere ii usca i. Casa devenise o torţ ţ ţă uriaş , iar lumina pe care o arunca era în evident contrast cuă întunericul de nep truns al nop ii…ă ţ

*D dur foc, pr dar , uciser . Pistolarii erau mul umi i deă ă ă ă ă ţ ţ

cum îşi f cuser treaba, iar or şenii ascunşi în spatele uşiloră ă ă z vorâte ştiau acum al cui era oraşul.ă

De aceea nu se îngrijorar c mai mul i dintre be ivii care-iă ă ţ ţ înso iser în acele ac iuni îşi reluaser locurile la Ace High,ţ ă ţ ă p r sindu-i.ă ă

Gorski b tu la uşa din fa a lui Chet Sinclair cu patulă ţă puştii.

73

— Ce vrei? se auzi o voce.— Dac nu deschizi, vei arde ca un şobolan în untru! îlă ă

amenin Daly: Alege!ţăO cheie se r suci încet în broasc . Apoi uşa se deschise şiă ă

Chet roşcatul le bar drumul cu puşca în mân .ă ă— Vrem s te avertiz m, îi zise Savetta, sco ându-şiă ă ţ

pistolul. Dac vrei s mai respiri arunc arma din mân şiă ă ă ă pofteşte- i oaspe ii în untru.ţ ţ ă

— Ce vre i? îţ i întreb Sinclair.ă— Chet, nu-i l sa s intre, ip o femeie în spatele lui. ă ă ţ ăDaly zâmbi c tre ă McDonald:— i-am spus c-o s ne distr m pe cinste. Lily Sinclair e oŢ ă ă

f tuc tare frumoas .ă ă ăÎn ciuda hainelor decente pe care le purta, Lily fu sorbită

din ochi de pistolari, care îi ghicir formele pline ale sânilor şiă şoldurilor. Era cea mai frumoas femeie din Smoke Rim, laă cei dou zeci şi patru de ani ai ei, iar Chet era considerată drept un om tare norocos.

— Arunc puşca, url Savetta.ă ăChet arunc arma şi cei patru t v lir peste ei.ă ă ă ă— Vrei s ştii de ce-am venit aici, Sinclair? întreb Gorski.ă ă

i-am f cut o vizit la fel cu cea pe care i-am f cut-oŢ ă ă ă tovar şului t u, Brad Baker. Voi era i cei doi tâmplari careă ă ţ lucra i pentru domnişoara Cooper, nu?ţ

— Şi?— Domnul Crouch nu vrea un orfelinat pe strada

principal , îi zise Gorski. Dac mai lucrezi pentru domnişoaraă ă Cooper eşti un om mort. Cred c i-am vorbit destul de clar,ă ţ nu?

— Destul de clar. Acum ieşi i afar , le zise speriat Lily.ţ ă ă— Prea te gr beşti, doamn , zâmbi Daly. Nu te por iă ă ţ

frumos cu nişte oaspe i.ţ— Nu ne sunte i oaspe i, îi spuse ea. Noi nu primimţ ţ

n pârci în cas !ă ă— Nu e prea prietenoas , remarc Daly ironic.ă ă— Pleca i, v rog, le spuse Chet. Am în eles tot ce mi-a iţ ă ţ ţ

spus.— Sigur c-o s plec m, îi zise Gorski. Domnul Crouch însă ă ă

74

vrea s fie sigur c hu mai greşeşti. De aceea ne-a cerut s -ă ă ăi d m o lec ie. Ne-am gândit pu in la so ia ta…ţ ă ţ ţ ţ

— Dar ce leg tur are ea?ă ă— Una foarte serioas , îi r spunse Daly rânjind cu guraă ă

pân la urechi. Pistolul lui Savetta se îndrept c tre stomaculă ă ă lui Chet.

— S nu mişti, omule!ăCeilal i trei o luar pe Lily de lâng so ul ei.ţ ă ă ţCu pistolul îndreptat c tre el, Sinclair fu martorul aceleiă

scene zguduitoare. Cei trei o duser pe Lily în dormitor.ă Femeia ipa din r sputeri, iar cei de pe strad , care oţ ă ă auzeau, se f ceau c nu se întâmpl nimic… în noapteaă ă ă aceea mul i ipaser în Smoke Rim…ţ ţ ă

Sinclair se rug de Savetta cu lacrimi în ochi, dar degeaba.ă Brusc, auzi cum îi rupeau lucrurile de pe ea şi nu mai putu suporta.

Pumnul s u îl izbi pe Savetta în plin figur , iar acesta seă ă ă cl tin pe picioare ca un om beat. Dar pistolul îi r m sese înă ă ă ă mân şi ap s pe tr gaci în clipa în care se izbi de pereteleă ă ă ă din spatele s u.ă

Urm o bubuitur şi Chet fu izbit în piept de c tre glon ulă ă ă ţ ucigaş. Se r suci pe picioare şi c zu în gol peste mas .ă ă ă Ceştile şi farfuriile se sparser şi se împr ştiar pe duşumeaă ă ă în vreme ce Lily ipa din r sputeri.ţ ă

*Sângerând şi goal , Lily se îndrept prin întuneric spreă ă ă

so ul ei mort. Apoi, ca hipnotizat , merse c tre fereastr .ţ ă ă ăUcigaşii lui Chet plecaser , îndreptându-se c tre local. Eaă ă

r mase privind int spre oraş. Ardeau dou focuri. Unulă ţ ă ă mistuia lemn ria cea nou pentru orfelinat. Cel lalt p rea să ă ă ă ă fie casa primarului.

Închise ochii şi se sim i cuprins de ur şi durere. Chetţ ă ă murise. Oraşul murise. Şi ea era aproape moart …ă

CAPITOLUL XI – Pastorul poart arm !ă ă

75

Pe m sur ce întunericul se diminua, îşi revenea şi Duane.ă ă Capul îi bubuia ca o tob . Mirosi sângele din jur şi sim i cevaă ţ ud pe mâna lui dreapt .ă

Deschise ochii şi, la lumina slab a zorilor ce abia seă iveau, v zu pietrele din jur stropite de sânge. Gemu deă durere. Se sim ea foarte r u. Se ridic încet.ţ ă ă

Îşi duse mâna la cap. Degetele îi dibuir o gaur de-aă ă lungul tâmplei, un fel de t ietur . Crest tura aceea îl f cuseă ă ă ă s zac inconştient acolo. Începu s -şi aminteasc totul, cumă ă ă ă fusese ademenit acolo, cum Simon Hardy tr sese în el chiară în clipa când s rea din şa… Cu tot sângele din jur nu era deă mirare c ucigaşul fusese convins c -i venise de hac…ă ă

Totuşi tr ia. Ame it, însângerat, dar întreg. Îşi aminti ceă ţ vorbise cu Hardy… Crouch trebuia s pl teasc !ă ă ă

Trebuia s mearg la Smoke Rim, s -l ia pe şeriful Perkinsă ă ă şi s îl aresteze pe Crouch.ă

În aceeaşi clip îşi z ri arm sarul, pe Sox. Calul se afla nuă ă ă departe de el, p scând pe un petic de iarb . Credinciosulă ă arm sar, pe care-l avea de şapte ani, se întorsese la el.ă

— Sox! vocea îi era spart şi îşi d du seama c aveaă ă ă sânge în gur . Se stropi cu ap pe fa şi pe gur . Apoi urcă ă ţă ă ă în şa.

Capul i se limpezise. Mai resim ea durerea, dar era înţ stare s c l reasc şi se îndrept c tre canion. Apoi porni peă ă ă ă ă ă aceeaşi c rare pe care venise.ă

Curând ajunse pe o în l ime de unde se z rea oraşul. Cevaă ţ ă nu era în regul . În Smoke Rim ardeau nişte focuri.ă

Ajunse la casa Pollyannei. O lumin slab ardea în spateleă ă perdelelor. Fata nu dormea la ora aceea? Îşi opri calul acolo, apoi desc leca. Uşa casei se deschise încet şi eava lung aă ţ ă unui Winchester ieşi cu pruden .ţă

— Cine e? întreb Pollyanna cu un glas care-i tr da teama.ă ă— Duane.— Slav Domnului! să trig ea, deschizând uşa larg şiă

repezindu-se în întâmpinarea lui.Îşi arunc puşca şi îl prinse cu bra ele de gât, apoi începuă ţ

s plâng la pieptul lui.ă ă— Cineva a zis c ai plecat din oraş, îi reproşa ea.ă

76

— Am fost îndep rtat de Smoke Rim, îi zise el. Ună oarecare Simon Hardy m-a chemat dis-de-diminea s …ţă ă

— Duane, dar Hardy lucreaz pentru Crouch!ă— Mi-a spus c tat l lui e pe moarte. Apoi a încercat s mă ă ă ă

ucid într-o vale, dar m-a r nit numai.ă ă— Vai, Duane!— Am sc pat, Pollyanna. Dar ce s-a întâmplat aici?ă

Luminile, focurile… Ce s-a întâmplat?— Crouch s-a r zbunat pe oraş. A adus doi pistolari,ă

Savetta şi McDonald, apoi l-au ucis pe şerif şi au r v şită ă Smoke Rim.

Ascult apoi cu mânie povestirea ei. Oamenii ucişi,ă femeile violate, magazinele devastate, casele arse… Tot pr p dul acela nu avea alt scop decât s aduc Smoke Rimă ă ă ă sub controlul total al lui Bruno Crouch.

Povestea trist a lui Chet Sinclair şi a so iei lui, Lily, careă ţ se refugiase în casa Pollyannei, îl cutremur .ă

— Deci oamenii lui Crouch st pânesc oraşul…ă— N-am fost acolo, îi r spunse ea, dar am auzită

împuşc turile, focurile… apoi a venit Lily şi mi-a povestită nenorocirea întâmplat .ă

Ochii lui ardeau asemeni fl c rilor ce se ridicau dinspreă ă Smoke Rim.

— Intr în cas , îi zise ea. Probabil c i-e foame…ă ă ă ţ— Nu acum. — Dar…— Am ceva de îndeplinit.— Duane! Rana ta trebuie cur at şi bandajat .ăţ ă ă— Poate s mai aştepte.ăSe întoarse şi o privi în ochi:— Cred c ştii ce trebuie s fac.ă ă— Duane…Îl cuprinse cu bra ele pe dup gât şi îl s rut .ţ ă ă ă— M voi întoarce, îi promise el, dându-se un pas înapoi.ă— Nu te duce! Te vor ucide! Sunt nişte lupi înseta i deţ

sânge!Dar el s ri în şa. Porni c tre Smoke Rim. Vântul începu să ă ă

adie, p rând a îngâna o şoapt de r zbunare.ă ă ă77

— Pe curând, Pollyanna!Ajunse în oraş pe când întunericul nu fusese cu totul

izgonit de c tre ziu . Cadavrele st teau împr ştiate peă ă ă ă strada principal . Cel al vânz torului, cel al or şeanului careă ă ă încercase s -l ucid pe Savetta, cel al şerifului…ă ă

Trecu pe lâng cenuşa r mas de la lemn ria pentruă ă ă ă orfelinat, apoi pe lâng cea a casei lui Harrow.ă

Curând, tot oraşul avea s afle c se întorsese Duaneă ă Masterson. Observ chipuri palide, speriate, pe la ferestre.ă Trecu pe lâng local, de unde r sunau râsetele be ivilor şi seă ă ţ îndrept c tre casa parohial .ă ă ă

Acolo desc leca şi se duse imediat c tre odaia lui deă ă studiu. Pe peretele acesteia atârna, prins într-un cui,ă centura lui de pistolar.

Câteva clipe st tu nemişcat în fa a armei sale. Jurase înă ţ fa a lui Dumnezeu c n-avea s mai pun mâna pe pistol.ţ ă ă ă Trebuia s rup jur mântul!ă ă ă

Lu centura din cui.ăScoase Coltul din toc şi îl cânt ri o clip în mân . Apoi îlă ă ă

încarc , îşi prinse centura la şold şi-şi puse arma în toc.ăPrivi în oglind şi-l v zu pe Duane Masterson, pistolarul.ă ăIeşi din cas . Vântul rece şuiera pe strada principal ,ă ă

ridicând praful.Privi c tre local. La Ace High se f cuse linişte deplin . Priviă ă ă

apoi c tre biserica lui, cea cu pere ii albi. Dup câteva clipeă ţ ă se uit iar c tre local. O auzi apoi pe v duva Carrodineă ă ă ipând:ţ

— Dumnezeule, pastorul poart arm !ă ă*

În lumina zorilor, or şenii îl privir pe Duane Mastersonă ă mergând prin mijlocul str zii principale c tre localul luiă ă Crouch. Îi observar chipul de piatr şi ochii neîndupleca i.ă ă ţ Şi-i v zur arma, atârnând destul de jos, legat de piciorulă ă ă lui drept.

Mergea repede, hot rât. Brusc, uşile batante seă deschiser şi doi be ivani n v lir în strad . O luar la fugă ţ ă ă ă ă ă ă pe o alee lateral . Duane continu s mearg în acelaşi ritm,ă ă ă ă

78

inând mâna lâng pistol. Când ajunse pe trotuarul de lemnţ ă din fa cl dirii, se f cu o linişte deplin .ţă ă ă ă

Nu mai b tea nici vântul. Duane deschise uşa batant şiă ă intr .ă

În untru era întuneric. Se sim ea mirosul de tutun ieftin,ă ţ b utur şi parfum. Peste tot se vedeau semnele petreceriiă ă date în cinstea lui Bruno Crouch, care revenise la putere – sticle goale, pahare murdare, scaune rupte, urme ale orgiei desf şurate în cursul nop ii, la care participaser cu sufleteleă ţ ă şi trupurile be ivanii şi fetele „bune” de la Ace High.ţ

— Bun ziua, domnule reverend, se auzi glasul patronului.ăCinci oameni st teau în jurul unei mese ca nişte stafiiă

cenuşii în penumbr .ăCrouch tr gea dintr-o igar . Lâng el st tea Daly, cuă ţ ă ă ă

chipul împietrit de ur . Al turi de el era un dandy, Savetta.ă ă Vizavi de Crouch se afla Gorski, iar lâng acesta ucigaşul cuă chip palid, McDonald.

— Am auzit c ai lipsit din oraş, continu patronul.ă ă— Cred c ştii mai bine decât mine pentru ce, îi r spunseă ă

t ios Duane.ă— Ei bine, lucrurile s-au cam schimbat în Smoke Rim cât ai

lipsit, Masterson, îi zise Crouch zâmbind.— Am v zut, îi replic pastorul, privindu-l int .ă ă ţ ă— N-ai v zut prea multe, râse patronul. Masterson, amă

preluat pe de-a-ntregul oraşul. De acum încolo to i ascultţ ă doar de mine. Noaptea trecut le-am dat o lec ie celor dină ţ Smoke Rim. Nu-mi imaginez c vrea cineva s-o mai repet.ă

— Cine l-a ucis pe şeriful Perkins? întreb Duane.ă— Nu te por i cum trebuie, pastore, mârâi Daly.ţ— Şi nu e genul de întrebare pe care ai voie s-o pui în

oraşul meu, f cu Bruno.ă— Cine l-a ucis pe Perkins? întreb el iar.ă— Cam insistent tipul, nu? f cu McDonald.ă— Ai de ales, Masterson, îi zise Crouch, ridicându-se în

picioare şi sco ându-şi igara din gur . Po i s - i sco i pistolulţ ţ ă ţ ă ţ ţ de la centur şi s mi-l dai mie şi în cazul acesta vom bea ună ă p h rel cu to ii, iar dumneata î i vei putea scrie textul pentruă ă ţ ţ slujba de duminic sau…ă

79

— Nimeni n-o s pun mâna pe arma mea! ă ăMcDonald se ridic în picioare. Zâmbea.ă— Nu obişnuiesc s beau cu şobolanii şi tic loşii, ziseă ă

Duane privindu-l pe McDonald în ochii lui str lucitori.ă— Ştii ceva, Crouch? f cu tovar şul lui Savetta, amă ă

impresia c despre noi vorbeşte.ăSe ridic şi Savetta în picioare, cu mâinile pe pistoale.ă— E ultima ta şans , Masterson, îi zise Crouch. D -miă ă

arma sau oamenii mei te vor ciurui. Savetta rânji:— Pari tare sigur de tine, pastore. Cred c - i place s treciă ţ ă

în ochii celor din turma ta drept un erou. Por i arm , dar n-aiţ ă mai folosit-o de mult timp, tare de mult… Ştii şi tu, Masterson, c asta nu e bine. i-ai ieşit din mân , b iete şiă Ţ ă ă amândoi ştim asta!

— Î i pierzi timpul, îi zise Reb Daly. Masterson ne-a jignit,ţ aşa c trebuie s -l ciuruim.ă ă

— Întotdeauna mi-a pl cut s cur un pop , vorbiă ă ăţ ă Savetta. Acum a venit clipa s-o fac. E al meu!

Ceilal i se d dur la o parte şi Savetta r mase singur înţ ă ă ă fa a lui Duane. Acesta privea ochii de şarpe ai pistolarului luiţ Crouch, pândind clipa când avea s scoat Coltul. Brusc,ă ă mâinile lui Savetta se îndreptar spre pistoale.ă

Nimeni nu apuc m car s vad când şi-a scos pastorulă ă ă ă Coltul, dar to i au auzit împuşc tura. Glon ul i-a str punsţ ă ţ ă pieptul lui Savetta, trecându-i prin inim . Banditul s-aă pr buşit pe podea, plin de sânge.ă

Daly şi-a dus mâna la arm mult înaintea celorlal i. Coltulă ţ lui Duane a bubuit iar. Glon ul i-a str puns um rul lui Daly.ţ ă ă Pastorul trase a treia oar , f cându-i înc un ochi lui Rebă ă ă chiar în frunte.

Ceilal i începur s trag , dar Duane se r suci rapid şi seţ ă ă ă ă arunc sub o mas . R p ind înjur, gloan ele îi aruncară ă ă ă ţ ă aşchii de lemn în obraz. Unul i se înfipse în bra ul stâng.ţ

— S -l încercuim! strig Gorski.ă ă— Eu îl iau dinspre tejghea, ip McDonald.ţ ăO puşc bubui dinspre uş . Gorski url str puns de glon .ă ă ă ă ţ

Puşca bubui iar şi Gorski, lovit din nou, se pr buşi pe o masă ă 80

de joc. Duane privi c tre uş .ă ăAcolo era Len, îmbr cat sumar, abia inându-se peă ţ

picioare, dar cu ochii plini de ur .ă— Len, îi strig Crouch. Ai înnebunit?ă— Mabella era femeia mea, îi spuse tân rul. De ce i-ai dat-ă

o dobitocului sta?ă— Fereşte-te, Len, îi strig Duane, v zându-l pe McDonaldă ă

c ridic pistolul.ă ăArmele bubuir în acelaşi timp. Pistolul lui McDonald şiă

puşca lui Len îşi atinser ambele inta. Fratele lui Duane seă ţ pr buşi la p mânt, plin de sânge, lovit de glon chiar în fa .ă ă ţ ţă McDonald, cu pieptul str puns de plumb, se învârti lângă ă tejghea într-un ciudat dans al mor ii, dup care se pr buşi peţ ă ă podea pentru totdeauna.

Pastorul se ridic în picioare, c utându-l din priviri peă ă Crouch. Dar patronul fugise. Duane v zu c o uş laterală ă ă ă r m sese deschis . Pe acolo, Bruno se strecurase pe o aleeă ă ă de lâng localul s u.ă ă

Pastorul se repezi c tre uşa batant , ca s -i taie calea. Nu-ă ă ăl v zu, în balconul interior al salonului, pe Simon Hardy careă îl intea atent cu pistolul. Pl nuise s -i înfig un glon înţ ă ă ă ţ spate.

— Aten ie, pastore! îţ l avertiz un glas.ăSe arunc la p mânt şi glon ul şuier pe lâng urechea lui,ă ă ţ ă ă

înfigându-se în podea pu in mai departe. V zu flac ra de laţ ă ă arma lui Hardy şi trase de dou ori. Jum tate din capul luiă ă Hardy zbur cât colo. Deşi mort pe loc, duşmanul lui Duaneă r mase o clip în picioare. Apoi se pr buşi peste margineaă ă ă balconului şi se zdrobi de podea…

— Crouch e pe strad , îi zise Mabella. Ucide-l!ă— Asta şi vreau s fac. Mul umesc, doamn , pentru ajutor,ă ţ ă

îi r spunse el, privind o clip cadavrul lui Hardy.ă ăApoi se repezi în strad . Mabella avea dreptate. Patronulă

ei se afla acolo, c znindu-se s încalece un arm sar.ă ă ă— Pleci undeva, Crouch?Tremurând, palid la chip, Bruno se îndep rt de cal.ă ă— De ce naiba nu te-ai inut de slujbele tale, Masterson?ţ— Tic loşii de teapa ta au nevoie de altfel de slujbe, îiă

81

r spunse Duane.ă— Stai pe loc! îi strig Bruno. Uite ce: tu m laşi s plecă ă ă

liniştit din Smoke Rim şi tot oraşul î i va r mâne ie.ţ ă ţ— Nu pleci nic ieri, îi zise Duane, sco ând pistolul.ă ţ— Ba da.— Ca s distrugi alt oraş? S faci ceea ce ai f cut şi aici?ă ă ă

Nu, Crouch, drumul t u se sfârşeşte în Smoke Rim.ăOchii mici şi arzând de ur ai lui Bruno îl fixar .ă ă— Şi cum ai s m opreşti, domnule reverend? O să ă ă

împuşti un om lipsit de arm ?ă— N-ai pistol?— Verific , Masterson. Patronul nu purta arm .ă ă— Nu-i nimic, î i fac rost de una. ţPatronul cl tin dă ă in cap.— N-o s-o folosesc, zise.— În cazul acesta, îi spuse Duane, îmi scot şi eu centura şi

ne vom bate cu pumnii goi, ca b rba ii.ă ţDuane îşi scoase centura cu pistolul şi o arunc în prafulă

drumului. Crouch aştept pân când cel lalt începu să ă ă ă mearg spre el, apoi îşi scoase pistolul pe care îl aveaă ascuns dup centur .ă ă

Arma patronului scânteie. Duane în elese într-o frac iuneţ ţ de secund şiretlicul şi se arunc la p mânt, încercând să ă ă ă ajung la pistolul pe care-l l sase în strad . Coltul lui Crouchă ă ă bubui în clipa aceea.

Glon ul g uri um rul stâng al pastorului, arzându-l caţ ă ă fierul înroşit. Reuşi îns s ajung la pistolul s u în vreme ceă ă ă ă Crouch îl ochea iar.

— Mori, pastorale! gemu patronul.Duane se rostogoli rapid într-o parte, cu pistolul în mân .ă

Glon ul lui Bruno se înfipse în praful str zii. Din rostogolireaţ ă sa rapid , pastoral trase.ă

Pieptul îi fu str puns şi Bruno se sprijini o clip de baraă ă unde îi era legat calul. Apoi pistolul îi c zu din mân . Via a iă ă ţ se risipi şi el se pr buşi în drum.ă

Liniştea mai domni un moment peste oraş, apoi uşile se deschiser larg şi oamenii n v lir afar . Mabella fu primaă ă ă ă ă care ajunse la Duane.

82

— Domnule reverend şi el m-a iubit, şopti ea. Len m-a iubit. Când i-am spus ce mi-a f cut Crouch, s-a ridicat din pată şi a luat puşca.

F cu o pauz .ă ă— Şi eu l-am iubit, domnule reverend. L-am iubit mult…

*Reverendul Masterson îşi plimb privirile peste bisericaă

plin de oamenii care cântau ultimul imn. Se p rea c totă ă ă oraşul se adunase acolo, între pere ii de la Zion Tabernacle.ţ Primarul Harrow şi so ia lui, Binnie, se aflau în rândul dinţ fa . Cu dou zile înainte, comunitatea îi terminase casa ceaţă ă nou . Şi Rimmer era acolo, purtând insigna şlefuit de şerif.ă ă Ba chiar zâmbea celor din jur. Era şi Mabella, care f r pudră ă ă pe fa şi farduri cânta al turi de ceilal i. Câteva dintreţă ă ţ femeile bisericoase fur cam şocate de faptul c Mabella seă ă schimbase şi venise s se roage, dar so ia doctorului Jacksonă ţ venise împreun cu ea şi st teau în aceeaşi stran . Chiar şiă ă ă doi dintre cert re i erau acolo, fiind cam incomoda i deă ţ ţ c m şile lor albe şi de cravatele de la gât.ă ă

Cântau ultimul verset. În curând aveau s ias pe strad şiă ă ă s arunce o privire la orfelinatul care era aproape gata.ă

Oraşul ar ta cu totul altfel acum. Era un loc al p cii, dară ă avea amintiri pe care nu le putea uita.

Duane îi binecuvânta şi se întoarse în sacristia sa.Uşa se deschise şi Pollyanna intr dup el. Având grij să ă ă ă

nu-i ating um rul r nit, îl îmbr işa. El o s rut , mai întâi cuă ă ă ăţ ă ă grij , apoi cu pasiune.ă

— Te iubesc, domnule reverend Masterson, îi zise ea fericit . Şi mi-a pl cut slujba pe care ai inut-o despre cumă ă ţ s p str m oraşul curat şi decent. To i sunt convinşi c o voră ă ă ţ ă putea face. Duane, Smoke Rim arat altfel acum.ă

Îl s rut iar.ă ă— Pollyanna.— Te iubesc, îi zise ea, cu ochii aprinşi de dragoste.— Pollyanna… — Da?— Dac vrei s s ru i un pastor, mai înainte trebuie s teă ă ă ţ ă

83

asiguri de ceva anume.— De ce anume?— C uşa din spatele t u e închis . Pollyanna, n-a ieşită ă ă

nimeni din biseric . To i s-au înghesuit în fa a uşii s ne vadă ţ ţ ă ă pe noi.

— Iertare, murmur ea, privindu-i pe cei care şopteau şiă râdeau ar tând c tre ei.ă ă

— Asta e, f cu Duane, am fost prinşi asupra faptei. Nu neă r mâne decât un singur lucru de f cut ca s nu fim bârfi i deă ă ă ţ cei din oraş.

— Care? Întreb fata.ă— S chem m un pastor, îi r spunse el în ur rile celor dină ă ă ă

apropiere. De altfel, mi-e greu s tr iesc de unul singur înă ă casa parohial .ă

— Duane, zise ea, s rutându-l în ciuda mul imii de lângă ţ ă ei.

Discret, Doc Jackson închise uşa, l sându-i singuri.ă S rutându-şi viitoarea so ie, Duane îngropa cu totul trecutul.ă ţ O lu apoi de mân pe Pollyanna şi ieşir afar ca să ă ă ă ă vorbeasc celor din turma lui.ă

84

Bret Harte.

O IUBIRE ÎN SIERRA.

I.

C tre lă ocul unde drumul principal din Sierra se apropie de culmea muntelui, unde pinii încep s lase a se z ri stâncileă ă dezgolite, pl cu ele care indic potecile se înmul esc brusc.ă ţ ă ţ Ochii oric rui c l tor plin de praf se îndreapt de la vecheaă ă ă ă diligent , care l-a purtat pân acolo, c tre luminişurile şiă ă ă umbrele preistorice ale acelor inuturi virgine.ţ

Dac un c l tor ar fi coborât acolo, ar fi urmat una dintreă ă ă potecile diferite care str bat p durea. Liniştea din jur ar fiă ă fost în curând întrerupt de apa care dep şeşte un digă ă invizibil pus în calea ei sau de şuier turile şi vibra iile uneiă ţ maşini cu abur ascuns de verdea .ă ţă

Iat , de fapt, ce a întâlnit în drumul s u un tân r deă ă ă dou zeci şi cinci de ani, cu haina pe spate, bastonul în mân ,ă ă dup ce a p r sit drumul principal şi s-a afundat în p dureă ă ă ă într-o frumoas dup -amiaz de iulie. Evident, era ună ă ă m rş luitor convins şi nu un c l tor adus de diligenta careă ă ă ă tocmai trecuse pe acolo.

Hainele sale, dintr-o stof solid şi confortabil erau maiă ă ă bine concepute pentru o asemenea c l torie decât cele aleă ă obişnuitului drume californian. Nu purta puşc ori carabin .ţ ă ă La centur nu avea nici cu it, nici pistol.ă ţ

La o distan de jum tate de mil de drumul principal,ţă ă ă care disp ruse cu totul privirii sale, ajunse într-o zonă ă defrişat unde trunchiurile pinilor t ia i la repezeal p reauă ă ţ ă ă resturile unor coloane ale unui templu antic.

Tân rul se aşez pe o buturug şi respir adânc aerulă ă ă ă curat, un adev rat balsam, ce îi cauz o tuse uşoar şi oă ă ă

85

accelerare a suflului. Acele manifest ri indicau, f r îndoial ,ă ă ă ă o sl biciune a pl mânilor s i. Cu toate acestea, dup câtevaă ă ă ă clipe de odihn , se ridic , energia şi pofta de a c l tori îiă ă ă ă reap rur , îşi aranja pu in hainele, apoi începu s îşi cauteă ă ţ ă drumul printre resturile copacilor doborâ i.ţ

La câ iva paşi dep rtare, zgomotul unei maşini cu aburţ ă începu s se aud mai intens. Un atelaj cu boi îi ieşi în cale.ă ă Animalele, târând tot felul de lan uri dup ele, tr geau,ţ ă ă leneşe, o cantitate însemnat de scânduri.ă

Dup ce trecu de atelaj, se opri brusc într-un defileu. Înă fa a lui se vedea o construc ie rudimentar , din bârne şiţ ţ ă scânduri, ascuns în parte de verdea a p durii. Printr-oă ţ ă fereastr îngust din peretele bar cii în care se t iauă ă ă ă trunchiurile copacilor, z ri un chip b rb tesc privindu-lă ă ă binevoitor.

— Cred c m-am r t cit pu in, i se adres el lucr torului,ă ă ă ţ ă ă f când un anumit efort ca s fie auzit datorit zgomotuluiă ă ă produs de maşina de t iat copaci. Îl cunoaşte i cumva peă ţ domnul Bradley?

Cel de la fereastr îi r spunse.ă ă— Bineîn eles. Eu sunt Bradley.ţ— Minunat! Am o scrisoare pentru dumneavoastr pe aici,ă

pe undeva. Ah, iat-o!Scrisoarea fu aruncat c tre fereastra îngust şi prins cuă ă ă ă

îndemânare de c tre cel lalt.ă ăBradley o desp turi, o citi pe grab , zâmbi şi f cu un „da”ă ă ă

din cap, privi în urma sa, ca pentru a ruga maşina ner bd toare s -i mai acorde o amânare spre a-şi reluaă ă ă treaba, apoi se aplec mult pe fereastr , punându-şi înă ă pericol echilibrul şi îi zise tân rului:ă

— Priveşte acolo! Vezi bradul acela argintiu? — Da.— La stânga lui e o potec . Urmeaz-o şi vei ajunge laă

marginea canionului, unde vei z ri o cas . Strig-o pe so iaă ă ţ mea, doamna Bradley şi d -i ei s citeasc scrisoarea.ă ă ă

Îşi scoase din buzunar un creion de tâmplar, puse câteva cuvinte pe hârtia mototolit şi i-o arunc apoi tân rului.ă ă ă

— Ne vom revedea la ceai! Scuza i-m , domnuleţ ă 86

Mainwaring, nu prea avem mân de lucru şi maşina nu vreaă s mai aştepte.ă

Disp ru imediat de la fereastr .ă ăF r s mai citeasc biletul, str inul se gr bi s -l pun înă ă ă ă ă ă ă ă

buzunar şi plec în direc ia bradului argintiu. G si poteca deă ţ ă care vorbise Bradley şi porni în vitez pe aceasta. Drumulă cotea brusc la dreapta.

O pr pastie uriaş , cu o adâncime de mii de picioare, seă ă deschise deodat înaintea sa. Marele Canion!ă

La prima privire p rea destul de îngust. Dac îns cugetaiă ă ă mai bine, comparându-i deschiderea cu în l imile arboriloră ţ de pe cel lalt perete, î i d deai seama de greşeal !ă ţ ă ă

Totul p rea aşa de liniştit, contururile erau t iate foarteă ă clar, încât ai fi crezut c mun ii din jur se oglindeau în undaă ţ netulburat a unui lac. Spectacolul acela m re îl f cu peă ă ţ ă tân r s z boveasc o vreme la marginea. Canionului spre a-ă ă ă ăl contempla mai bine.

Apoi, îndep rtându-se cu regret, porni mai departe peă poteca urmat . Mergând pe acolo, se întreba de ce Bradleyă îşi alesese, ca s revin la casa lui, un drum atât deă ă întortocheat, de complicat.

Dup vreo zece minute se opri. Pretutindeni înaintea lui,ă printre frunze şi copaci, se z rea albastrul canionului. Ună glas femeiesc, pl cut şi catifelat, r sun din apropiere. Seă ă ă uit în dreapta şi în stânga, dar nu v zu pe nimeni, înă ă disperare de cauz , îşi ridic privirea c tre arborii sub careă ă ă se afla.

— Da, continu glasul, era caraghios. Se aflau acolo două ă fete din Missouri, venite de la Skinner, cu p rul aranjat,ă draga mea, ca în vechile reviste „C r ile frumuse ii”, purtândă ţ ţ rochii şi eşarfe de un verde crud ca al fructelor necoapte. Una dintre ele punea atâta suflet, c pornea mereu înainteaă viorii şi mai mult ipa decât cânta.ţ

De unde putea veni glasul acela? Str inul mai f cu câ ivaă ă ţ paşi, astfel c ajunse, pe neaşteptate, în fa a unei lungiă ţ terase care înainta deasupra pr pastiei şi se afla înainteaă unei construc ii joase, moderne, care-i fusese pân atunciţ ă ascuns de p dure şi care p rea un cuib de p s ri aşezată ă ă ă ă

87

chiar pe marginea canionului.Pe un fotoliu basculant, cu spatele spre el, se leg na oă

fat brunet , îmbr cat cu o rochie alb . Un al doilea glas seă ă ă ă ă auzi din interiorul casei şi r spundea persoanei de afar .ă ă

— Cred c a fost tare caraghios, dar cât vreme Jim vaă ă continua s -i aduc aici pe invita ii s i, nu ştiu cum aş puteaă ă ţ ă face s ajung şi eu prin locurile acelea. Ai avut noroc, dragaă mea, c i-ai sc pat ca prin degete noului intendent de divizieă ă care ne-a vizitat. Îi devenise insuportabil pân şi lui Jim cuă poveştile sale despre prietenul lui, milionarul din San Francisco.

Situa ia devenise stânjenitoare pentru noul venit.ţ Momentul nepotrivit al sosirii sale, ideea c surprinsese oă conversa ie intim îl afectau. Înainta îns hot rât pe teras .ţ ă ă ă ă

Persoana de pe fotoliu se ridic în picioare. Chipul eiă dr gu se fix asupra str inului.ă ţ ă ă

— E cineva aici, murmur ea.ăAcest lucru îl încurc şi mai tare pe tân r. O clip maiă ă ă

târziu, pe o uş deschis , îşi f cu apari ia cealalt femeie, laă ă ă ţ ă fel de tân r , dar parc mai frumoas ca prima.ă ă ă ă

— Sper c m ve i scuza, se bâlbâi el, c sunt… deplorabilă ă ţ ă de pr fuit… dar cred c … de fapt… şti i… am urmat potecaă ă ţ pân în fa a casei dumneavoastr … aşa am ajuns aici.ă ţ ă

Mai înainte ca el s fi terminat, cele dou femei îiă ă surâdeau cu gra ie. Noua venit îi f cu semn s se aşeze peţ ă ă ă un scaun. Str inul îns relu discu ia:ă ă ă ţ

— E stânjenitor, nu? Ar fi trebuit s fiu mai iste , s mă ţ ă ă întorc şi s revin într-un moment mai potrivit…ă

— Nu dori i s v aşeza i? îţ ă ă ţ l întreb cea de-a doua, pe ună ton mai degajat.

— Ah, mul umesc. Am aici o scrisoare…ţSpunând aceste cuvinte, îşi trecu bastonul şi p l ria înă ă

mâna stâng , scotocindu-şi cu dreapta buzunarul lateral.ă Dar, neîndemânatic, sc p din mân bastonul. Cele două ă ă ă femei, dintr-un impuls inexplicabil, se aplecar dup obiectulă ă c zut. Tân rul fu îns mai rapid şi îşi lu singur bastonul deă ă ă ă pe p mânt.ă

— Iat scrisoarea! fă cu el. Mi s-a spus s i-o dau doamneiă ă 88

Bradley.Îşi plimb privirea de la o femeie, la cealalt , neştiind ceă ă

hot râre s ia.ă ă— Eu sunt doamna Bradley, îi r spunse râzând cea maiă

dr gu dintre ele.ă ţăScrisoarea era astfel conceput :ă„Drag Bradley f -i vânt lui Mainwaring cât de departeă ă

vrea el sau atârn -l de balcon, dac asta prefer . Bancaă ă ă garanteaz pentru el. P l ria lui s-a albit de praful drumului,ă ă ă dar nu este genul de om care s fie inut în puf. Cred c î iă ţ ă ţ va pl cea ca om. Este fiul cuiva din Anglia. B.”ă

Doamna Bradley îşi arunc privirea doar asupra primeiă fraze.

— V rog, sta i jos, domnule Mainwaring. Mai întâi îns ,ă ţ ă l sa i-m s v-o prezint pe verişoara mea, domnişoara Macy.ă ţ ă ă

— Încântat, r spunse tân rul. Cred îns c nu a i remarcată ă ă ă ţ ceea ce v-a scris so ul dumneavoastr pe marginea biletului.ţ ă

Doamna Bradley zâmbi, apoi îşi arunc privirea peă rândurile concepute de so ul ei.ţ

— Jim n-ar fi trebuit s v trimit aici urmând poteca.ă ă ă Drumul principal e mai drept şi mai pu in periculos. De altfel,ţ e vina lui c ne-a i surprins conversa ia. Dac a i fi venit peă ţ ţ ă ţ drum, acest lucru nu s-ar fi întâmplat. De când a i coborâtţ din diligent ar fi trebuit…ă

— N-am venit cu diligenta, f cu Mainwaring. Am mers peă jos de la platoul Pinului Singuratic.

— Pe jos? se mirar femeile.ă— Da, r spunse simplu Mainwaring. L sându-şi josă ă

bagajele şi aşezându-se pe un scaun. E un peisaj minunat pe aici!

— Dar drumul are o lungime de cincisprezece mile! f cuă doamna Bradley, privind îngrijorat c tre verişoara ei. Eă ă teribil. În plus, Jim ar fi putut s v trimit un cal la Pinulă ă ă Singuratic! Cred c sunte i mort de oboseal .ă ţ ă

— Mul umesc, m simt destul de bine. Vede i, c l toriaţ ă ţ ă ă asta a fost deosebit de pl cut .ă ă

— Dar, zise domnişoara Macy, uitându-se la hainele lui, ave i nevoie de ceva… ca s v schimba i… ca s vţ ă ă ţ ă ă

89

r cori i… dup cincisprezece mile.ă ţ ă— V rog, nu v deranja i, le spuse tân rul, ridicându-seă ă ţ ă

repede.Fata îns disp ruse în interiorul casei, de unde reveni înă ă

curând, aducând o caraf şi câteva pahare.ă— Poate c domnul Mainwaring prefer s mearg înă ă ă ă

camera lui Jim, s se spele pe mâini şi s -şi ia o alt perecheă ă ă de pantofi, f cu doamna Bradley, foarte atent .ă ă

— Nu, mul umesc. De fapt, nici nu sunt obosit. Am trimisţ ieri o parte din haine cu o tr sur la hotelul Piscului, continuă ă ă el, observând c femeile îi priveau îmbr c mintea. Am laă ă ă mine cu ce s m schimb, dac ar trebui s o fac.ă ă ă ă

— Pân atunci, servi i ceva r coritor, îi zise doamnaă ţ ă Bradley, amuzat . O s v îmboln vi i de atâta efort.ă ă ă ă ţ

— Nu v face i griji pentru mine, zâmbi Mainwaring. Îmiă ţ place mult mersul pe jos şi sunt destul de s n tos pentru ună ă astfel de efort.

— Poate c sunte i mai voinic decât p re i, zise doamnaă ţ ă ţ Bradley, cercetându-l curioas .ă

— Ave i dreptate, recunosc, r spunse el zâmbind. Aproapeţ ă c uitasem c , într-un fel, sunt un bolnav şi c l torescă ă ă ă tocmai pentru a-mi îngriji s n tatea. Stau cam prost cuă ă pl mânii, continu el, b tându-se uşor pe pieptul destul deă ă ă pipernicit, în raport cu l imea umerilor s i.ăţ ă

Vocea lui îşi pierduse claritatea.Doamna Bradley, care-l cercetase îndeajuns, se ridică

autoritar : ă— Ar trebui s v îngriji i mai mult, spuse ea. Ve i începeă ă ţ ţ

prin a mânca acest biscuit, a bea acest pahar de whisky şi a v odihni în camera lui Jim pân ce vom aranja pu ină ă ţ înc perea de oaspe i.ă ţ

— Sper c nu m trimite i la culcare? f cu Mainwaring, înă ă ţ ă acelaşi timp amuzat şi îngrijorat.

— Nu ştiu înc sigur. Deocamdat , m voi mul umi s vă ă ă ţ ă ă fac o baie bun şi apoi o s v relaxa i în acest fotoliu înă ă ă ţ timp ce verişoara mea şi cu mine vom face câteva preg tiriă necesare. Vede i, ad ug ea, pu in umilit , nu avem decâtţ ă ă ţ ă un servitor, un chinez şi nu-i putem încredin a prea multeţ

90

lucruri de f cut.ăMainwaring în elese c orice protest din partea lui ar fiţ ă

încurcat mai mult planurile încânt toarelor sale gazde. Deă aceea o urm prin cas pe doamna Bradley. Cele dou femeiă ă ă se reîntâlnir apoi în buc t rie.ă ă ă

— Ai mai auzit aşa ceva? f cu doamna Bradley.ă Cincisprezece mile parcurse pe jos de pl cere şi cu pl mâniiă ă atinşi de boal !ă

— Şi ce haine purta!— Totuşi e dr gu , nu-i aşa? tă ţ atona doamna Bradley

terenul.— Da, îi r spunse domnişoara Macy. Dar ce pantofi are!ă

Cum a parcurs cu ei întregul drum?— Oricum, sunt mai utili decât cei cu tocuri înalte ai

c pitanului Greyson.ă— Dar c pitanul umbl numai c lare şi îşi st pâneşte bineă ă ă ă

arm sarul, f cu Louisa, gânditoare.ă ăUrmar câteva clipe de t cere.ă ă— Cred c Jim ne va mai spune destule despre acestă

str in, concluziona doamna Bradley, suflecându-şi mânecileă şi apucându-se de treburile buc t riei.ă ă

— Dar nu cred s Jim ştie mai multe despre el decât celeă men ionate în bilet, zise domnişoara Macy.ţ

— Poate c nici nu trebuie. Probabil c e fiul unui bog taşă ă ă din Anglia, venit aici ca s -şi îngrijeasc s n tatea.ă ă ă ă

— Taci!Domnişoara Macy auzise zgomotul unor paşi pe coridor.Zgomotul încet , ca şi cum omul ezita s ia o hot râre înă ă ă

fa a uşii deschise de la buc t rie. Str inul ap ru totuşi, pu inţ ă ă ă ă ţ dezorientat. Scurta lui absen fusese suficient ca s -şi facţă ă ă ă toaleta şi acum era exact tipul de tân r englez dichisit şi plină de s n tate.ă ă

Cele dou femei îl examinar cu o fine e de pisic .ă ă ţ ă— V rog s m scuza i, le zise el, dar aş vrea s v ajut.ă ă ă ţ ă ă

Ştiu s fac multe lucruri, aşa c pune i-m la încercare! Amă ă ţ ă tr it mult vreme în cort şi m pricep la g tit.ă ă ă ă

Doamna Bradley îns îi r spunse:ă ă— Nici nu poate fi vorba de aşa ceva! Ne-a i încurca maiţ

91

mult… Apoi, ave i nevoie de odihn …ţ ă— Sta i pe teras , pe fotoliu şi dormi i pân ce soseşteţ ă ţ ă

Jim.Mainwaring nu avu de ales, aşa c se refugie pe teras .ă ă

De abia se aşez pe fotoliu c ap ru domnişoara Macy, cu ună ă ă platou întins, din metal alb, pe care avea maz reă nedezghiocat .ă

— Iat , îi spuse ea, aşezându-i platoul pe genunchi. Dacă ă dori i s ne ajuta i, aceasta este o treab pu in obositoare.ţ ă ţ ă ţ Cur a i maz rea!ăţ ţ ă

— Dar cum s fac? îă ntreb el zâmbind.ă— Cum? Privi i-m , o s v ar t.ţ ă ă ă ăSe apropie mult de el, încât hainele şi trupurile li se

atinser . Se aplec peste genunchii lui, lu cu mâna stângă ă ă ă o p staie de maz re şi, ap sând-o cu degetul mare, scoaseă ă ă la lumin perlele verzi şi mici.ă

Tân rul o privea zâmbind. Şi ea îl privea, cu ochiiă str lucitori.ă

— E uşor, murmur femeia. Apoi se îndep rt .ă ă ă— Dar… o clip ! Domnişoar … Domnişoar …?ă ă ă— Macy, îi r spunse Louisa.ă— Ce voi face cu cojile?— Arunca i-le acolo! E loc destul.ţŞi îi ar t canionul, deasupra c ruia terasa p reaă ă ă ă

suspendat , înaintând prin aer câ iva metri buni.ă ţCum fata se apropiase mult de marginea terasei,

Mainwaring o prinse, speriat de bra :ţ— Ce ciudat! Nu crede i c este periculos? îi zise el. N-ar fiţ ă

fost mai bine s ave i o balustrad la teras , ca s nu existeă ţ ă ă ă pericolul de a c dea în gol?ă

— Aşa şi-a dorit domnul Bradley. Lui îi plac în l imile.ă ţ— Da, poate c e mai frumos aşa, f cu Mainwaring,ă ă

privindu-i cu aten ie buzele arcuite şi b rbia micu .ţ ă ţă— Asta îns nu ne ajut cu nimic la munc , îi zise femeia.ă ă ă

Trebuie s m întorc lâng Jenny.ă ă ăI se p ru c ea se retr sese cam gr bit . S -i fi greşit cuă ă ă ă ă ă

ceva?Era pl cută s arunce cojile în abisul imens care se c sca înă ă

92

jurul lui. Experien a pe care o tr ia era destul de ciudat şiţ ă ă avea s -şi aminteasc de ea, de farmecul acelei vie iă ă ţ departe de civiliza ia marelui oraş…ţ

Nu se compara, desigur, cu întâlnirea lui de s pt mânaă ă trecut , cu acel urs uriaş din v g una aceea strâmt . Nici cuă ă ă ă întâmplarea prin care îl cunoscuse pe vestitul bandit Jack Spaniolul sau cu scena de linşaj la care fusese martor în Los Angeles.

Mai p stra înc în memorie noaptea aceea, petrecut într-ă ă ăo caban din comitatul Pike, unde fata care îngrijea casa, oă fiin tare frumoas , i se furişase în camer şi nu-l l sase sţă ă ă ă ă doarm nici m car un ceas.ă ă

Femeile acelea dou nu-i sem nau ei. P reau nişteă ă ă englezoaice veritabile, precum cele din familia lui, doar că aveau mai mult farmec.

Gândindu-se la ele şi la domnul Bradley, la fier str ul cuă ă aburi şi la cabana în care îşi inea maşin ria, îşi d du seamaţ ă ă c îl cuprinsese o agita ie febril , c respira mai greu şi că ţ ă ă ă nevoia de a tuşi îi revenise. Îşi duse batista la buze, c ci nuă dorea ca zgomotul produs s le alerteze pe femei. Pe batistă ă i se întip ri o pat de sânge…ă ă

Îngrijorat şi sup rat, se refugie în camera care-i fuseseă destinat . Spera ca femeile s nu-i observe absen a. F ră ă ţ ă ă îndoial , pentru ele nu era decât un fanfaron lipsit deă energie, chiar dac se l udase cu eforturile pe care le f cuseă ă ă mergând atâtea mile pe jos. Ele erau atât de active, de harnice, iar domnul Bradley iute şi plin de via …ţă

Aceste gânduri îi mai aduseser parc roşea a în obraji şiă ă ţ îi d dur puteri noi. Vru s se ridice din pat, dar o ame eală ă ă ţ ă puternic îl cuprinse şi se pr buşi în neant.ă ă

Când îşi reveni, un miros ciudat st ruia în jurul lui. Îl z riă ă pe domnul Bradley, aşezat parc la fereastra cabanei sale înă care îşi inea fer str ul cu aburi. Acesta se apropie apoi de elţ ă ă şi îi lu pulsul. Era oare doctor?ă

— Acum totul e bine, îi zise, zâmbitor, Bradley. Nu vă alarma i, continu el. Nu sunt doctor, dar ştiu destule despreţ ă medicin şi chirurgie, c ci eu îi tratez pe muncitorii meiă ă atunci când are loc un accident. A i pierdut pu in sânge, darţ ţ

93

dac ve i sta aici m car dou s pt mâni, o s v vindeca iă ţ ă ă ă ă ă ă ţ de tuberculoza asta şi o s ave i trupul tare ca al unui copac.ă ţ

— Dou s pt mâni! murmur , sl bit, Mainwaring. Dar euă ă ă ă ă vroiam s plec mâine!ă

— N-o s pleca i nic ieri, îi zise doamna Bradley, careă ţ ă ap ru din spatele so ului ei. Am aranjat totul. Jim a trimisă ţ mesaje prietenilor dumneavoastr aşa c vor veni ei aici şiă ă nu ve i mai merge pân la ei.ţ ă

— Trebuie s-o asculta i pe so ia mea, ea comand aici, îiţ ţ ă spuse Bradley. Cincisprezece zile sunte i sechestrat la noi,ţ dar ve i putea trimite mesaje oricui dori i.ţ ţ

— Asta înseamn c v-am speriat, murmur tân rul.ă ă ă ă— Ne-a i speriat? fţ cu doamna. Privi i pu in.ă ţ ţSe uit pe fereastra care d dea spre teras . Domnişoaraă ă ă

Mary se aşezase pe un scaun, cu obrajii îmbujora i, Ochii peţ jum tate închişi, p l ria de paie prins de gât cu o panglic ,ă ă ă ă ă p rul legat la spate şi îşi face vânt cu un evantai din frunză ă de palmier.

— A venit în galop furtunos la cabana mea unde lucrez cu fier str ul, îi zise domnul Bradley. C l rea mustangul nostruă ă ă ă pe jum tate s lbatic şi care ar fi putut-o arunca de zece oriă ă din şa pân s m anun e c ai nevoie urgent de ajutorulă ă ă ţ ă ă meu. Doar dumnezeu ştie cum a izbutit s fac un asemeneaă ă tur de for …ţă

II.

Bradley nu exagera cu nimic efectul curativ al p durii.ă Exista, desigur, o misterioas şi binef c toare influen înă ă ă ţă acel rezervor vast de miresme balsamice de marginile c ruiaă st tea suspendat acel Balcon şi unde p reau s urce, vizibilă ă ă câteodat , emana iile curate ale v ii. Datorit acelor efecteă ţ ă ă salvatoare şi prin respectarea regulilor de odihn care-iă fuseser prescrise, Mainwaring n-a mai avut hemoragii.ă

Medicul cel mai apropiat, adus pe grab , n-a mai ad ugată ă nimic tratamentului ce-i fusese impus, ba chiar se mir că ă tân rul se înzdr venise aşa de repede doar prin c l torii şiă ă ă ă

94

exerci ii fizice. Mainwaring refuzase pân atunci orice pilulţ ă ă ori elixir, lucru care le mir pe femei. Cunoscând miile deă panacee care se aflau în rafturile Magazinului General, gestul lui nu putea fi decât surprinz tor şi, într-un fel, xenofob.ă

Patul lui fusese aşezat în apropierea terasei, astfel că putea comunica şi cu cei de afar sau asculta lecturaă domnişoarei Macy, atunci când st tea pe fotoliul cu balans.ă

Bradley spulbera monotonia convalescen ei prin câtevaţ anecdote originale, ori de câte ori trecea, seara, pe lângă bolnav. Englezul remarcase în Bradley un om spiritual şi cultivat. Afl c acel p durar, proprietar al instala iei de t iată ă ă ţ ă lemne, primise o educa ie clasic de care d dea dovad oriţ ă ă ă de câte ori se ivea ocazia. Ştiind c gazda sa nu ar fi putută studia decât într-o şcoal de provincie, diferite mult deă Oxford sau Cambridge, ar fi dorit ca acesta s uzeze maiă pu in de cunoştin ele sale în public şi s aib o comportareţ ţ ă ă mai re inut .ţ ă

I se p rea totuşi ciudat c Bradley, deşi se purta destul deă ă familiar cu el, nu f cuse niciodat aluzie la ceea ce l-ar fiă ă legat de familia Mainwaring. Americanii manifestau, de obicei, o mare curiozitate fa de str inii cu care se întâlneauţă ă ori el nu observase aşa ceva la gazdele lui.

Era chiar privit cu indulgen şi uneori profita de acestţă lucru, scriind familiei sale din Anglia.

— E ciudat c la voi, la englezi, nenorocirea unui membruă al familiei îi aduce fericire altuia, îi zise într-o zi domnişoara Macy.

— Adic ? îă ntreb tân rul.ă ă— Dac ve i muri, nu-i aşa c fratele dumneavoastr maiă ţ ă ă

mic, Robert, ar deveni baronet şi Sir Mainwaring?Aceea a fost prima şi singura aluzie la familia sa şi la

viitorul s u rang nobiliar.ăLa rândul s u, punând tot felul de întreb ri, aflase destuleă ă

despre so ii Bradley. Astfel, aceştia veniser în Californiaţ ă înso i i de verişoara lor, Louisa, renun ând la rentabilaţ ţ ţ profesiune de avocat şi stabilindu-se pe acel domeniu muntos şi p duros, pe care îl achizi ionaser în urma uneiă ţ ă afaceri juridice.

95

— Deci sunte i avocat, nu? îţ ntreb Mainwaring. ăBradley izbucni în râs.— Sunte i înscris oficial în barou, nu-i aşa? Ap re i astfel înţ ă ţ

toate actele oficiale?— Adev rat, îi r spunse Bradley vesel. Ar trebui îns ca să ă ă ă

mi se acorde circumstan e atenuante în leg tur cu aceasta.ţ ă ă— Nu este cazul, continu Mainwaring. Am şi eu un v ră ă

care este om al legii. A p r sit armata pentru noua luiă ă carier .ă

— Deci nu g si i c e r u s încerci mai multe profesiuniă ţ ă ă ă prin locurile astea? îl întreb domnişoara Macy.ă

— Uneori, nu.De altfel, constata c îl admira sincer pe Bradley.ă— Şti i, e frumos din partea lui c discut cu cineva caţ ă ă

mine, care n-a câştigat nici m car un premiu la Oxford şiă care nu în elege înc lucrurile practice ale vie ii, îi m rturisiţ ă ţ ă Mainwaring, într-o zi, doamnei Bradley. Are o inteligenţă extraordinar şi ştie mai multe lucruri decât înv m noi laă ăţă Oxford.

— Jim a str lucit întotdeauna, îi r spunse femeia, pu ină ă ţ indiferent . Aş fi vrut s -l v d ceva mai practic.ă ă ă

— Mai practic? Cum? Un om care conduce o grupă întreag de lucr tori, d ordine în dreapta şi în stânga, careă ă ă nu are nevoie de valet, de doctor, de avocat! Cine poate fi mai practic decât el?

— Vreau s spun, vorbi cu r ceal doamna Bradley, că ă ă ă sunt lucruri în care un gentleman nu se poate ar ta practic şiă de care nu are cum s scape. Jim ar fi f cut mai bine s îşiă ă ă foloseasc talentele într-un mod mai legal şi conformă uzan elor.ţ

Mainwaring o privi surprins.Pentru judecata lui neexperimentat , energia şiă

inteligen a lui Bradley.ţOriginalitatea lui ar fi trebuit s par de nepre uit în ochiiă ă ţ

so iei sale, adev rata femeie american .ţ ă ăFu şocat deci de acest lucru, asemeni tuturor b rba iloră ţ

loiali şi ra ionali care se afl pentru prima oar fa în fa cuţ ă ă ţă ţă neloialitatea lipsit de jen , cu logica indescifrabil aă ă ă

96

sentimentelor femeieşti. Cum? Un b rbat cu care oriceă femeie s-ar fi mândrit s ... ă

Dar se opri brusc din gândurile sale. Se întreb dac şiă ă domnişoara Macy împ rt şea acelaşi punct de vedere caă ă verişoara ei.

Toate acele lucruri nu ştirbeau cu nimic farmecul vie iiţ idilice pe care o duceau la Balcon. Pr pastia deasupra c reiaă ă locuiau era la fel de încânt toare prin iluziile ei poetice deă spa iu, adâncime, culoare. Oamenii din jur, activit ileţ ăţ agreabile de zi cu zi, glumele îl f ceau s se simt bine, totă ă ă mai bine.

Fu foarte mirat într-o zi, când Bradley îi aduse câteva exemplare din cele mai recente ziare englezeşti, cump rateă tocmai la Sacramento. Gazda lui fu mirat , la rândul ei, deă faptul c tân rul nu le d du prea mare importan , în plus,ă ă ă ţă refuz şi vizita pe care vroia s i-o fac unul dintreă ă ă compatrio ii s i cu influen , aflat în America.ţ ă ţă

În absen a femeilor, absorbite de activit ile lor casnice, îiţ ăţ f cea pl cere s discute cu Fu-Yup, servitorul chinez, care îlă ă ă îngrijea. Ceva mai târziu avea s cunoasc o alt persoană ă ă ă neobişnuit , fata fierarului.ă

Când Mainwaring fu în stare s îşi p r seasc înc perea înă ă ă ă ă care z cuse şi s îşi ocupe iar locul la masa familiei Bradley,ă ă doamna Jenny crezu de cuviin s m reasc personalulţă ă ă ă domestic şi aranja cu vecinul lor cel mai apropiat, fierarul, ca fata lui s vin la Balcon câteva zile ca s le ajute în treburileă ă ă casnice, aşa cum o mai f cuse.ă

În ziua când ea veni, Bradley intr în camera luiă Mainwaring, închise uşa dup el cu un aer misterios şi îl priviă cu ochii s i albaştri, str lucitori şi şire i.ă ă ţ

— Dragul meu, cred c ştii c în prezent tr ieşti într-o ară ă ă ţ ă liber unde nu se cunosc diferen ieri artificiale între oameni,ă ţ unde fiecare poate urca oricât de sus pe scara social .ă

— Am aflat ce înseamn libertatea tr ind al turi deă ă ă dumneavoastr şi de rudele dumneavoastr . Nic ieri nuă ă ă exist mai mult egalitate ca deasupra acestui abis f ră ă ă ă fund.

— Atunci iat despre ce este vorba. Domnişoara Mintyă 97

Sharpe, fata fierarului, a fost de acord, pentru un salariu modest, s ne ajute câteva zile ca s inem gospod ria. Eaă ă ţ ă vine azi. Întotdeauna am considerat-o egala noastr , în modă firesc, se va aştepta ca s o trat m la fel şi azi. Doamnaă ă Bradley a considerat deci c , în cazul în care s n tatea nu iă ă ă ţ se acomodeaz cu simplitatea democra iei noastre, să ţ ă mânca i mai departe aici, în camer .ţ ă

— Domnişoara Sharpe va constata ea îns şi c m voiă ă ă comporta într-un mod exemplar, îi zise, foarte serios, Mainwaring.

— S sper m c aşa va fi, încheie conversa ia Bradley.ă ă ă ţ Acum, c a i consim it aceasta, vreau s mai adaug doar că ţ ţ ă ă nimeni nu face pr jituri mai bune ca domnişoara Minty şiă numai pentru asta merit s -i facem orice concesie posibil .ă ă ă

Veni şi ora mesei…Mainwaring, purtând pe chip o paloare care-l f ceaă

interesant, bra la bra cu gazda sa, travers vestibulul şiţ ţ ă intr , pentru prima oar , în sufrageria casei în care locuia deă ă trei s pt mâni. Înc perea era luminoas şi vesel , iară ă ă ă ă ferestrele d deau c tre stânci, fiind impregnat şi deă ă ă parfumul v ii. Uşa şi cele patru ferestre mari, larg deschise,ă p reau ramele unor tablouri în care p durea, stâncile, cerulă ă infinit alc tuiau combina ii de forme şi culori de o rară ţ ă frumuse e.ţ

— E minunat aici! şopti Mainwaring, privind în jurul lui ca un copil încântat.

Doar c domnişoara Minty nu se afla acolo. Avea s -iă ă serveasc Fu-Yup, chinezul priceput la toate.ă

Mainwaring nu se putu ab ine s nu-i şopteasc , mali ios,ţ ă ă ţ Louisei:

— V d c şi voi, americanii, v delimita i clar de servitorulă ă ă ţ vostru chinez.

— Ba deloc, f cu ea. Dimpotriv , el se delimiteaz de noi.ă ă ă Ne consider ca inferiori în rang fa de el. Dar… t cere! Neă ţă ă va auzi!

Atunci ap ru în sal domnişoara Minty, zâmbitoare,ă ă încrez toare în puterile ei. Se apropie de mas .ă ă

Chipul ei, care nu cunoscuse vreodat pudra sau fardul,ă 98

îmbujorat, îl atrase pe englez în mod deosebit, chiar din clipa în care ea veni şi se aşez pe scaunul de lâng el.ă ă

— Nu v face i griji pentru mine, prieteni, li se adres ea,ă ţ ă punându-şi cotul pe mas şi privindu-l cu o vie curiozitate peă tân rul de lâng ea. Am picat acum câteva clipe şi mi-am şiă ă schimbat hainele, astfel c acum sunt gata s v ajut.ă ă ă Trebuie s remarc totuşi c domnul care este bolnav arată ă ă mult mai bine decât atunci când l-am v zut prima oar . Da,ă ă nu v mira i, domnule. S pt mâna trecut , când am trecută ţ ă ă ă pe la Jenny Bradley, dormea i ca un bebeluş, cu fereastraţ deschis . V-aş fi îngrijit de atunci, dar am crezut c a iă ă ţ înc put pe mâinile Louisei.ă

Mainwaring se îmbujora uşor la aceast remarc . Doamnaă ă Bradley şi domnişoara Macy schimbar priviri discrete întreă ele. Bradley se gr bi s -i spun englezului:ă ă ă

— Vede i, domnule Mainwaring, natura lucreaz cu toateţ ă for ele ei ca s v face i bine, iar acum a trimis-o peţ ă ă ţ domnişoara Minty, care în mod cert v va pune pe picioare!ă

— Nu trebuie s îmi spune i domnişoara Minty, continuă ţ ă fata, uitându-se la oaspete.

— Dac nici dumneata nu-mi vei spune domnule, atunciă voi folosi doar Minty, atunci când voi vorbi cu tine, îi r spunse Mainwaring.ă

Chipul lui Bradley se lumin .ăMinty îşi ridica ochii negri din farfuria ei şi îi zise:— Mi-ai f cut o propunere ispititoare. Care este deciă

prenumele t u?ă— Nu e la fel de frumos ca al t u. Este Frank.ă— Nu-i adev rat, râse ea. Trebuie s fie Francis. Doară ă

speri ca într-o zi, lumea s î i spun Sir Francis, nu?ă ţ ăF r s mai aştepte vreun r spuns, Minty se ridic de laă ă ă ă ă

mas , sub pretextul c oaspetele murea de foame şi insistă ă ă s aduc chiar ea un platou cu gust ri de la buc t rie spre a-ă ă ă ă ăl servi copios. Urm o mic lupt cu Francis, care insista să ă ă ă serveasc el, dar for a lui Minty, îl oblig s stea pe scaun.ă ţ ă ă Dup ce-i umplu farfuria cu felurite bucate, fata îi spuse:ă

— Acum vei mânca liniştit şi îi vei l sa pe al ii s facă ţ ă ă pu in conversa ie la mas .ţ ă ţ ă

99

În curând, conversa ia se generaliza, în ciuda faptului cţ ă Minty trebuia s fac fa , mai mult sau mai pu in,ă ă ţă ţ îndatoririlor profesionale, alergând deseori la buc t rie. Înă ă ciuda aluziilor încurajatoare pe care fata fierarului le f cea laă adresa lui Mainwaring şi a Louisei, englezul o sim ea parcţ ă pe domnişoara Macy la fel de distant şi re inut ca în primaă ţ ă zi în care o cunoscuse.

Ridicându-şi privirea cu ochii a inti i asupra lui. Îl priveaţ ţ amuzat şi afectat, ca un frate mai mare care asist cuă pl cere la masa unui şcolar ce înfulec pofticios toateă ă bucatele.

— Adev rat, Bradley, dar n-am ce face, zise el, punând peă farfurie cu itul şi furculi a. Ştiu c pofta mea de mâncare deţ ţ ă azi e revolt toare, dar n-am ce face. Aerul curat şi oameniiă din jur m-au stimulat.

— E prima mas ca lumea din ultimele şase luni, nu? îiă zise Bradley.

— Cred c voi, cei din Marea Britanie, nu v îngriji i la felă ă ţ de bine ca noi, interveni Minty.

— Sunt o reclam minunat a ceea ce au f cut îngrijirea şiă ă ă aten ia pe care mi le-a i acordat, i se adres Mainwaringţ ţ ă doamnei Bradley. Dac dori i s construi i un sanatoriu aici,ă ţ ă ţ voi fi primul care va semna certificatul de func ionare.ţ

— Ave i grij ce spune i, Mainwaring. Doamnele ar puteaţ ă ţ s v cread pe cuvânt. Louisa şi Jenny au f cut tot ce le-aă ă ă ă stat în putin , anul trecut, ca s ne mut m la Sacramento şiţă ă ă s transform m Balconul într-un hotel pentru turişti.ă ă

— Chiar v gândea i la aşa ceva? le întreb Francis peă ţ ă cele dou femei, privindu-le mai atent.ă

— În acest mod ne vom bucura mai mult de societate decât o facem de obicei şi ne-am sim i mai aproape de lume,ţ îi r spunse Louisa.ă

— Iar domnul Bradley ar avea mult mai mult de câştigat decât de pe urma afurisitului de fier str u cu aburi,ă ă complet doamna Bradley.ă

Mainwaring nu mai ştia ce s spun . Oare ele considerauă ă mai onorabil conducerea unui hotel de c tre Un om al legiiă ă decât directoratul unei instala ii de t iat copacii?ţ ă

100

— Eu înc nu m-am hot rât ce cale s urmez, draga mea,ă ă ă interveni Bradley. Deocamdat am refuzat hotelul, fiindcă ă afacerile îmi merg bine. Dar, a propos, Mainwaring, am g sită azi diminea o scrisoare de la domnul Richardson. Vrea sţă ă ne viziteze aici, la Balcon.

— Dar i-am scris c -mi este mult mai bine şi c nu eă ă necesar s vin …ă ă

— Are ca pretext pentru vizita sa legalizarea unei afaceri în care îi sunt partener. Crede c simplul fapt c seă ă deplaseaz tocmai de la San Francisco pân aici ine loc uneiă ă ţ invita ii oficiale din partea mea, invita ie pe care nu vreau,ţ ţ poate, s i-o fac.ă

— Dar el… este bancherul tat lui meu! Îi trebuie condi iiă ţ deosebite, ar trebui s stea aici la hotel şi dumneavoastr nuă ă dispune i de aşa ceva!ţ

— Înc nu, zâmbi Bradley, dar Balconul este elastic şi euă sunt sigur c -l putem metamorfoza.ă

Se f cu brusc linişte.ăDoar Bradley îşi p str voia bun şi el continu :ă ă ă ă— Vom servi cafeaua pe teras , Mainwaring, iar doamneleă

ne vor urma acolo în curând. De altfel, nu ştiu dac e bine să ă las un convalescent ca tine s m nânce tot ceea ce ne-aă ă preg tit Minty. Ve i servi desertul alt dat .ă ţ ă ă

De îndat ce fur singuri pe teras , Bradley îi şopti:ă ă ă— M întreb dac domnul Richardson o va tolera pe Minty.ă ă— Dac eu pot şi el o va face, îi zise englezul. Bradleyă

merse mai departe cu confesiunile sale.— Privi i adâncul acesta, Mainwaring şi închipui i-vi-l privitţ ţ

ostentativ de o gr mad de turişti, de femei g tite şi de alteă ă ă creaturi snoabe, închipui i-v cât zgomot ar fi, ce vorb rieţ ă ă goal , câ i chelneri vor alerga în dreapta şi în stânga, câteă ţ sticle de şampanie se vor desface! A i mai reg si vreodatţ ă ă liniştea în care a i dormit atâtea zile aici? Doar femeile arţ putea dori s se metamorfozeze astfel acest loc izolat şi atâtă de pl cut…ă

— Ascultându-v vorbind, Bradley, ajung la concluzia c şiă ă dumneavoastr sunte i la fel de vandal ca turiştii aceia, c ciă ţ ă a i instalat un fier str u ce ucide în continuare p durea.ţ ă ă ă

101

— Ah, dar eu lupt împotriva naturii, îns nu vreau s oă ă domin sau s o schimb. Apoi, fier str ul acela îmi aduceă ă ă destui bani… Mi-am amintit c trebuie s m întorc la lucru,ă ă ă zise el, ridicându-se şi scuturându-şi cenuşa din pip .ă

— Ah, vre i s juca i rolul yankeului care fuge mereu, c înţ ă ţ ă c r ile americane? Nici nu v-a i terminat bine masa…ă ţ ţ

— Avem o treab dificil de îndeplinit în seara asta, îiă ă r spunse Bradley. Şi nu avem prea mul i oameni…ă ţ

Intr apoi în cas , de unde reveni îmbr cat în hainele deă ă ă lucru. Îi f cu, vesel, un semn din cap lui Mainwaring şi porniă spre instala ia lui cu aburi.ţ

Seara, târziu, când şi doamna Bradley se retrase pentru câteva clipe în camera ei, Mainwaring şi Louisa r maseră ă singuri pe teras . O vreme p strar t cerea, respirândă ă ă ă liniştea adânc , f r de hotar. Luna, abia r s rit , îiă ă ă ă ă ă împodobea cu es tura razelor ei. Câteva stele sticleau înţ ă dep rtare. Aromele plantelor s lbatice îi înv luiau, iar vântulă ă ă le mângâia uneori pletele.

Încet, încet, începur s vorbeasc despre frumuse ileă ă ă ţ care-i înconjurau, apoi despre întâmpl rile pe care leă tr iser . Mai târziu trecur la gusturile lor, obiceiuri,ă ă ă cunoştin e, dorin e… Cercetar câteva aspecte de moral ,ţ ţ ă ă etichet , doctrin .ă ă

Când reap ru doamna Bradley ca s -l avertizeze peă ă convalescent c trebuia s mearg la culcare, amândoi seă ă ă sim ir deranja i, nepl cut impresiona i de timpul careţ ă ţ ă ţ zburase aşa de repede.

— Ei, ce spui? o întreb doamna Bradley pe verişoara eiă de îndat ce Mainwaring disp ru pe culoarul care ducea laă ă camera lui.

— Ce s spun? Mi-a vorbit despre lumea lui, despre Anglia,ă iar eu despre americani. A fost ceva pl cut.ă

— Parc s-a mai înzdr venit.ă ă— Da, dar e departe de a fi vindecat.Mainwaring nu avea îns nici un confident c ruia s -iă ă ă

împ rt şeasc impresiile sale. F cuse un pas mai aproapeă ă ă ă de frumoasa Louise, dar gândurile îi zburar , f r voie, laă ă ă domnul Richardson, cel a c rui vizit , apropiat , avea să ă ă ă

102

distrug parc familiaritatea lui cu cei de la Balcon.ă ă Presim ea acest lucru, deşi nu avea nici o baz logic pentruţ ă ă a-şi sus ine punctul de vedere.ţ

De ce oare Richardson nu venea mai târziu? De ce nu venise mai devreme?

Adormi cu aceste gânduri în minte.O vis pe Louisa, m turând p mântul cu fusta ei lung şiă ă ă ă

frumoas , privindu-l cu ochii ei delica i şi albaştri.ă ţDiminea a, când se trezi, abia mijeau zorii. Liniştea,ţ

libertatea, mun ii care abia se z reau, nimic nu l sa s seţ ă ă ă în eleag c undeva, în inima p durii, fier str ul cu aburi alţ ă ă ă ă ă lui Bradley distrugea metodic natura.

III.

C su a în care tr iau Minty, tat l ei şi un frate mai mic seă ţ ă ă afla pe marginea unei râpe, umplut par ial cu lemneă ţ putrezite, frunze, praf şi cenuş , provenit de la forjaă ă domnului Sharpe. Locuitorii c su ei aruncaser şi ei în râpă ţ ă ă tot felul de resturi: l zi sparte, faian , font , haine vechi. S-ă ţă ăar fi putut crede c locuin a fusese special aleas acolo,ă ţ ă tocmai datorit existen ei acelei râpe, atât de comodă ţ utilizat pentru a te debarasa de lucrurile inutile.ă

Casa se compunea dintr-o sufragerie spa ioas , oţ ă buc t rie şi dou dormitoare. Pe pere i atârnau afişe uriaşeă ă ă ţ cu maşini agricole, calendare, imagini ce ilustrau texte din Scripturi.

Când Minty ajunse acas în seara aceea, primul lucru fu să ă mearg la hangar. Un b iat care avea aceleaşi tr s turi cuă ă ă ă ale ei, cu p rul ciufulit, muncea la forj al turi de tat l s u,ă ă ă ă ă un b rbat atletic, care cânta în vreme ce prelucra oă potcoav .ă

F r a scoate o vorb , Minty travers hangarul şi, cândă ă ă ă ajunse în dreptul celor doi lucr tori, îi trase fratelui ei oă palm peste o ureche.ă

— Ai luat-o pe asta şi o s mai primeşti una dac te maiă ă îmbraci cu pantalonii noi imediat ce eu plec de acas !ă

103

— Ceilal i s-au rupt la genunchi, îi r spunse b iatul,ţ ă ă încercând s se apere cu genunchiul şi cotul.ă

— Fugi şi te schimb , imediat!ă— Hei, Minty, mi-ai adus amestecul acela pentru febr ?ă

interveni domnul Sharpe.— Nu. Bradley mi-a spus c o s cheleşti dac foloseştiă ă ă

mereu scoar a aceea de copac am ruie, chinina, f r s fiiţ ă ă ă ă bolnav. Sus inea c n-ai avut niciodat febr şi c eştiţ ă ă ă ă puternic ca un cal.

— Bradley nu se pricepe.— Dar i-a pus um rul la loc la fel de bine ca un medic.ţ ă— Asta nu înseamn nimic. Dar ce s-a întâmplat? De ce te-ă

ai întors în seara asta?— Vreau s îmi mai iau câteva lucruri, îi r spunse el,ă ă

plecând spre cas .ă— L-ai v zut? ă— Da.— Biby a trecut pe aici la prânz. Spunea c necunoscutulă

acesta e un personaj foarte important în ara lui, iarţ milionarii din San Francisco sunt plini de aten ii pentru el.ţ Unde te duci?

— În cas .ă— Fii atent pu in, Minty. Preg teşte câ iva biscui i pentruă ţ ă ţ ţ

cin , mi-e foame de nu mai pot. O s -mi povesteşti nout ileă ă ăţ la mas .ă

Mai târziu, când domnul Sharpe a p r sit forja pentru a seă ă aşeza la mas , biscui ii calzi înotau în unt. Acesta era felul luiă ţ preferat şi, uitând de curiozitatea lui cu privire la Mainwaring, înfuleca de zor, riscând o indigestie.

Dup ce termin de mâncat, domnul Sharpe îi zise fetei:ă ă— Ce mai spunea Bradley despre minele acelea de pe

p mânturile lui?ă— Tat , Bradley nu scoate nici m car un cent de pe urmaă ă

lor. El pretinde c lemnele t iate cu fier str ul îi aduc baniă ă ă ă destui şi c va deveni milionar atunci când calea ferat vaă ă trece pe aici şi când le vor trebui traverse.

— Pân atunci îns , trebuie s tr iasc , s pl tească ă ă ă ă ă ă ă salariile angaja ilor s i, s -şi între in instala iile. Biby mi-aţ ă ă ţ ă ţ

104

spus c are de gând s -i foloseasc pe milionarii din Sană ă ă Francisco cu ajutorul englezului. Ai auzit ceva despre asta?

— Nu. Absolut nimic.— Nimic? Dar atunci despre ce s-a vorbit acolo?— Lucruri de societate, pe care dumneata nu le-ai pricepe,

fiindc nu ai f cut colegiul. Nu ai prieteni la Frisco şi nici nuă ă cunoşti bunele maniere. Nici eu, de altfel. Nu ştiu s cânt laă pian, nu vorbesc deloc fran uzeşte, nici nu am toalete laţ mod . Noi nu avem decât o forj într-o zon de munte.ă ă ă

— Minty, nu asta vroiam eu s aflu.ă— Ba da. Nu sunt o proast şi ştiu c atunci când deschidă ă

eu gura, ceilal i încep s se uite în jos ori îşi muşc buzele caţ ă ă s nu râd . Poate c nu sunt o companie prea bun .ă ă ă ă

— Cum, Minty? se înfierbânt fierarul, ridicându-se de peă scaun. Şi-au dat aere în fa a ta?ţ

— Nu este vorba de asta, îi r spunse fata.ă— Atunci?— Mi se pare destul de urât c vrei s -i furi b iatul uneiă ă ă

mame b trâne din Anglia sau unui tân r englez s -i r peştiă ă ă ă fratele prin procedee femeieşti, f r s le ceri permisiunea.ă ă ă Ce-ai spune dac fratele meu, Richelieu, ar fi mare şi s-ară îmbarca, e destul de aiurit pentru asta, apoi s-ar îmboln viă într-o ar str in , unde o prin es ori o alt femeie l-ar ineţ ă ă ă ţ ă ă ţ ascuns ca s -l îngrijeasc , f r voia noastr ?ă ă ă ă ă

Pe domnul Sharpe nu l-ar fi deranjat prea mult o asemenea mezalian .ţă

— Fratele t u are numai g rg uni în cap! Îi plac doară ă ă lucrurile frumoase şi hainele noi, se plânse tat l fetei. Dară Louise Macy nu are deja pe cineva? Pe c pitanul Greyson?ă Ce s-a întâmplat cu el?

— A fost trimis la plimbare, îi r spunse Minty. Totuşi,ă Louise îl poate chema oricând înapoi dac nu-l va puteaă îmbrobodi pe tân rul englez. Aşa merg lucrurile la Balcon.ă Cele dou femei de acolo sunt în stare de orice! N-ai vedeaă în ochii lor nici o pic tur de ap din dragoste adev rat .ă ă ă ă ă Asta m sup r . Dac Louise ar ine cât de pu in la b iatulă ă ă ă ţ ţ ă sta, nu mi-ar p rea r u. Ea îns nu doreşte decât s ajungă ă ă ă ă ă

baroneas , prin orice mijloace!ă105

— Nu are rost s ne amestec m noi în treburile lor,ă ă încerc s o împace fierarul.ă ă

— Bine, n-o s ne amestec m! Mai e un englez, care vineă ă mâine de la Frisco spre a-l vedea pe bolnav. Dar unde este Richelieu? De ce nu este la mas cu noi?ă

— Mi-a zis c nu-i este foame. Cred c s-a dus la veciniiă ă noştri. Acolo e o fat de vârsta lui, c reia trebuie s -i facă ă ă ă pu in curte, la ora asta.ţ ă

— La vârsta lui! f cu Minty, indignat . Cu cine o fiă ă sem nând. Nimeni din familia noastr nu s-a comportat caă ă el.

Aici, domnul Sharpe prefer s tac .ă ă ă— Curios, Minty, spuse el ceva mai târziu, cum se

împlinesc lucrurile aşa cum e scris. Un personaj important ajunge prin locurile noastre, se îmboln veşte şi e îngrijit înă prima cas care-i iese în drum. Nu putea s fie aceea forjaă ă noastr ? Nu puteai s -l îngrijeşti tu, chiar în camera asta?ă ă Îns n-a fost s fie aşa…ă ă

— Ce tot spui, tat ? Nu i-am povestit c avea o scrisoareă ţ ă pentru Bradley?

— Ce conteaz ? Dac ar fi venit c lare, ca orice omă ă ă important, prima oar s-ar fi oprit la fier rie, unde te-ar fiă ă v zut pe tine. A venit îns pe jos, fiindc aşa i-a fost scris,ă ă ă astfel c a întâlnit-o mai întâi pe Louisa.ă

O clip , Minty fu tulburat de teoria original a tat lui ei.ă ă ă ă— Totuşi, tat , ui i c …ă ţ ă— Vreau doar s spun c totul a fost destul de ciudat,ă ă

încheie el discu ia. Se ridic apoi, se duse la ea şi o lu înţ ă ă bra e.ţ

— Nu mai fi nec jit .ă ăApoi se desp r ir . Domnul Sharpe plec s se culce, după ţ ă ă ă ă

o zi de munc grea, iar Minty r mase pân noaptea târziu,ă ă ă s -l aştepte pe ştrengarul de Richelieu.ă

IV.

A doua zi de diminea , când Mainwaring se trezi,ţă 106

constat c avea din nou febr şi era foarte agitat. Seă ă ă îmbr c şi se duse pe terasa înc pustie. Scaunele, pe careă ă ă st tuser el şi Louisa, se aflau înc unul lâng altul. Priviă ă ă ă Marele Canion, care se deschidea înaintea lui şi constat că ă se schimbase ceva în acel peisaj.

O cea uşoar se ridica din vale, ca o ultim iluzie aţă ă ă nop ii ce trecuse. Aerul rece al dimine ii îl irita. Auzi unţ ţ zgomot de paşi din cel lalt cap t al terasei şi se întoarseă ă într-acolo.

Ap ru un b iat, care-i sem na foarte mult lui Mintyă ă ă Sharpe! Mainwaring îi zâmbi. Richelieu înainta şi îi întinse mâna.

— Jim Bradley a plecat deja? îl întreb apoi b iatul.ă ă— Nu, nu cred. Eu sunt Frank Mainwaring. B iatul zâmbi.ă— Eu sunt Richelieu.— Richelieu?— Da, e un nume fran uzesc. Un domn cardinal, şti i…ţ ţ

Mamei i-a pl cut mult acest nume.ă— Richelieu… şi mai cum?— Richelieu Sharpe.— Aha, eşti fratele lui Minty!Îşi strânser iar mâinile. B iatului i se p ru c englezulă ă ă ă

acela era un om încânt tor.ă— Ei, bine, dac eşti gr bit, îi zise Mainwaring, bate la uşă ă ă

şi intr în cas . Aud zgomote la buc t rie.ă ă ă ăRichelieu fu de acord. Mai întâi îns , se duse pe teras şiă ă

l s pe podea o mic batist albastr , înnodat , careă ă ă ă ă ă con inea obiecte grele.ţ

— Hei! Richelieu! Nu i-ai g urit batista cu obiectele taleţ ă valoroase? Ce ai acolo?

— Nişte mostre, îi r spunse scurt b iatul. Apoi intr înă ă ă cas . Reveni imediat.ă

— Ei, bine, cardinale! îi zise Mainwaring. Ai g sit peă cineva?

— Pe doamna Bradley, dar Jim este la instala ia dinţ p dure. M voi duce acolo.ă ă

— Ai v zut-o şi pe domnişoara Macy?ă107

— Pe Lily?— Da, pe Lily.— Nu, n-am v zut-o. E plecat s flirteze cu c pitanulă ă ă ă

Greyson.— S flirteze cu Greyson? ră epet Mainwaring bulversat.ă— Da, se plimb cu caii pe creast .ă ă— Vrei s spui c acum ea se plimb cu calul al turi deă ă ă ă

domnul… c pitanul Greyson?ă— Da. C l reşte şi flirteaz .ă ă ă— Ce în elegi tu prin” flirteaz ”?ţ ă— Dumneavoastr şti i foarte bine. Ca şi Lily, de altfel. Seă ţ

f cu linişte.ăEnglezul nu mai p rea interesant. Conversa ia cu el nuă ţ

mai era nici amuzant , nici instructiv . Richelieu îşi pierdeaă ă vremea degeaba.

— Am plecat, îi zise el.— La revedere! Îi r spunse Mainwaring, f r a-l mai privi.ă ă ăB iatul îşi lu mostrele şi se îndep rt , convins că ă ă ă ă

englezul era o nulitate. Pe la ora 8, doamna Bradley ieşi din cas .ă

— Jim şi-a petrecut întreaga noapte în p dure, îi zise ea.ă Va veni s m nânce şi îl va aduce pe prietenulă ă dumneavoastr , domnul Richardson. Din p cate, domnişoaraă ă Sharpe lipseşte azi.

Mainwaring nu b g de seam c Jenny accentuaă ă ă ă termenul politicos prin care o desemnase pe Minty.

— De aceea a venit fratele ei aşa de diminea ?ţă— L-a i v zut?ţ ă— Da, e amuzant. Era foarte interesat s dea şi pesteă

domnul Bradley, aşa c a fugit la instala ia din p dure.ă ţ ă— Louisa v va ine companie de îndat ce-şi va schimbaă ţ ă

hainele, relu discu ia doamna Bradley. A ieşit dis-de-ă ţdiminea ca s fac o plimbare cu un prieten. Ador sţă ă ă ă ă c l reasc în zori.ă ă ă

„Şi s flirteze”, ad ug , în gând, Mainwaring.ă ă ăEra firesc faptul c Louisa c l rea în zori, aşa cum seă ă ă

obişnuia în inutul lor şi c o înso ea cineva. De ce b iatulţ ă ţ ă insistase îns asupra cuvântului „flirteze”? Ştia oare maiă

108

multe de la Minty?Ceva mai târziu ap ru Louisa, cu ochii str lucitori. Îi spuseă ă

c obişnuia, de mai mult vreme s ias diminea a cuă ă ă ă ţ c pitanul Greyson, dar renun ase în ultimele zile, de când…ă ţ

— De când? o întreb Francis.ă— De când sunte i la noi… bolnav, îi r spunse ea.ţ ă

Mainwaring se îmbujora de pl cere şi ochii îi str lucir maiă ă ă tare. Luau masa, când ap ru domnul Richardson, singur. Leă explic faptul c Bradley avea o afacere important şiă ă ă neprev zut , care l-a silit s întârzie. Mainwaring nu fu preaă ă ă afectat de lipsa lui.

Bancherul, cu o constitu ie masiv , pu in obez, fu imediatţ ă ţ fascinat de atitudinea gra ioas şi puritan a doamneiţ ă ă Bradley şi devenise foarte galant cu ea, lucru care-l deranja pe Mainwaring. Când r maser singuri, fa în fa , peă ă ţă ţă teras , Richardson îi zise lui Francis:ă

— E ciudat c pân acum n-am auzit nici un cuvânt despreă ă nevasta lui Bradley. Este tare dr gu şi o bun gospodin .ă ţă ă ă Are noroc cu ea aici.

Mainwaring îi r spunse, cu r ceal :ă ă ă— E o tovar ş admirabil pentru un b rbat care trebuie şiă ă ă ă

mai mult admirat decât ea. Au fost foarte binevoitori cu mine şi m-au îngrijit cu aten ie. Nici fratele sau sora mea nu s-ar fiţ purtat ca ei.

— Desigur, desigur, se gr bi s confirme Richardson. I-amă ă scris doamnei Mainwaring c aceşti oameni v-au îngrijită foarte bine şi c …ă

— Doamna Mainwaring ştie deja ce cred eu despre ei şi ce datoreaz bun t ii lor, îi r spunse rece tân rul.ă ă ăţ ă ă

— Adev rat, adev rat, zise bancherul, parc scuzându-se.ă ă ă I-a i cunoscut bine… Bradley a încercat s ob in de la bancţ ă ţ ă ă fonduri ca s îşi monteze alte fier straie. ă ă

Tân rul t cea, politicos şi nu punea ă ă nici o întrebare referitoare la afacerile gazdei sale.

— Nu o cunoşteam pe verişoara lui, domnişoara Macy, continu Richardson. Am auzit îns vorbindu-se despre ea peă ă vremea când îşi vizita nişte prieteni la Menlo Park, acum un an. Se spunea c Johnson, un colonel din Sacramente, eraă

109

înnebunit dup ea. Ar fi fost o partid bun , c ci colonelulă ă ă ă este foarte bogat, dar afacerea a c zut, dintr-un motivă necunoscut. Se zicea apoi c ea a vrut s se m rite cu ună ă ă tân r spaniol, Pico, de la ă ranch-ul Amador, dar familia lui nu a vrut s aud de aşa ceva. Deci, fata asta e camă ă ghinionist . Presupun, totuşi, c se va aranja, în cele dină ă urm , cu acest c pitan Greyson, cu care se plimb c lare înă ă ă ă fiecare diminea .ţă

— Oare banca n-a considerat o investi ie bun noileţ ă fier straie ale lui Bradley? îl întreb liniştit Mainwaring.ă ă

— Nu po i face afaceri cu el. Nu e un om practic.ţ— Credeam c e. Pare aşa de energic, îşi face treaba aşaă

de bine.— Tocmai de aceea. Şi-a pus în cap idei absurde, de

colaborare cu muncitorii s i. Face lucrurile încet şi la o scară ă limitat . Aici ar trebui s cumpere întreaga regiune, s -i de-aă ă ă la o parte pe vecinii s i, s închid celelalte instala ii de t iată ă ă ţ ă arbori din zon şi s organizeze o societate pe ac iuni cuă ă ţ sediul la San Francisco. Doar aşa ne-ar conveni nou .ă

— Dar nu considera i c tot ceea ce întreprinde el ar fi unţ ă plasament dezavantajos pentru banc , în cazul c s-ară ă merge dup ideile lui?ă

— Poate c nu.ă— Îl da i deci la o parte doar fiindc afacerea nu vi se pareţ ă

suficient de important pentru banc ?ă ă— Adev rat.ă— Richardson, îi zise tân rul, ridicându-se încet şiă

frângându-şi mâinile în buzunarele pantalonilor, doresc s vă ă ocupa i personal de aceast afacere, în numele meu. Vreauţ ă s -i fiu de folos într-un fel domnului Bradley. Vreau s -i oferă ă sprijinul de care are nevoie şi s se dezvolte doar aşa cumă gândeşte el. E clar? Vreau acest lucru şi cred c tat l meuă ă doreşte şi el ce-mi doresc eu. Dac vre i s -i scrie i înă ţ ă ţ leg tur cu acest subiect…ă ă

— Nu este necesar, îi r spunse încet bancherul. Voi faceă aşa cum dori i… Nu este o investi ie prea rea şi, în felulţ ţ acesta, v ve i recompensa fa de familia Bradley.ă ţ ţă Deoarece m aflu aici, mi se pare firesc s preiau afacereaă ă

110

asta.— Mai e ceva, Richardson.— Da?— Cum doamnele nu prea au mul i servitori, ar fiţ

preferabil s nu r mâne i masa de prânz ori la cea de sear .ă ă ţ ă Va trebui s merge i la hotelul Piscul, care se afl la vreoă ţ ă dou mile de aici. Pute i veni disear . Pân atunci nu amă ţ ă ă treab cu dumneavoastr .ă ă

— Desigur, murmur Richardson. S -mi iau r mas bun deă ă ă la doamne…

— Nu este necesar, îi zise liniştit Mainwaring. N-a i faceţ altceva decât s le deranja i de la treburile lor casnice. Leă ţ voi spune c a i plecat, dac m vor întreba. V ve i g siă ţ ă ă ă ţ ă bastonul şi p l ria pe coridor şi pute i pleca de pe teras peă ă ţ ă sc rile acelea. G si i-mi pe cineva la hotel, care s -miă ă ţ ă transporte mâine bagajele la Sacramente îmi va trebui un cal. V aştept disear , s mai discut m problema. Bun ziua!ă ă ă ă ă

Mainwaring îl conduse şi îl urm ri cu privirea cum seă îndep rta de casa lui Bradley.ă

Când reveni pe teras , o v zu pe Louisa. Ce dr gu şi ceă ă ă ţă distins era în rochia aceea de zi! Ce era de mirare c oă ă admiraser colonelul Johnson, spaniolul şi Greyson? Cine n-ăar fi vrut-o de so ie?ţ

— De ce l-a i gonit pe domnul Richardson? îl întreb fata.ţ ă— Mi s-a p rut obositor pentru doamna Bradley şi pentruă

dumneata s -l g zdui i f r a avea vreun ajutor din parteaă ă ţ ă ă servitorilor.

— Dar era oaspetele nostru, nu trebuia s v amesteca i.ă ă ţ— Îmi pare r u, am greşit, domnişoar Macy. M ve iă ă ă ţ

ierta?— Sigur, v voi ierta, mai ales c v pare r u pentru ceeaă ă ă ă

ce a i f cut, râse Louisa. Nu ştiu îns ce va spune Jenny cândţ ă ă va afla ce uşor dispune i de cuceririle ei.ţ

Se opri brusc din râs şi îl privi mai atent.— V-a adus cumva o veste proast ? Sper c nu v-a stricată ă

buna dispozi ie pe care a i ob inut-o prin cura urmat laţ ţ ţ ă noi… Dac v-a întristat, atunci mai bine c l-a i gonit!ă ă ţ

— Din p cate, cura mea aici s-a încheiat. Am dată 111

dispozi iile necesare ca s plec mâine.ţ ă— Aşa de repede?— Vi se pare c e prea repede, domnişoar Macy?ă ă— Am uitat c st tea i aici ca un bolnav şi c datorită ă ţ ă ă

suferin ei dumneavoastr am avut pl cerea de a v aveaţ ă ă ă printre noi.

Cuvintele ei potrivite nu tr dau existen a vreunuiă ţ sentiment.

— Acum, fiindc s-a încheiat munca dumneavoastr caă ă sor de caritate, pute i reveni în lumea pl cerilor avândă ţ ă conştiin a împ cat , zâmbi trist Mainwaring. Pute i s vţ ă ă ţ ă ă relua i plimb rile c lare pe care le-a i întrerupt datoritţ ă ă ţ ă bietului bolnav…

Louisa îşi ridic spre el ochii limpezi şi str lucitori. Nu citiă ă în ei nici reproş, nici indignare, nici m car mirare. El vruseseă s o insulte, dar nu-şi nimerise inta.ă ţ

— Verişoara mea ştie c pleca i aşa de repede? îl întrebă ţ ă ea.

— Nimeni nu ştie. M-am hot rât cu câteva clipe în urm ,ă ă dup ce am aflat de la Richardson c am de rezolvat oă ă afacere important .ă

— Ar trebui s mai l sa i afacerile şi s v ocupa i, înă ă ţ ă ă ţ primul rând, de s n tatea dumneavoastr . Nu spun c ar fiă ă ă ă bine s v sechestr m aici, râse ea, dar ar fi p cat s risipi iă ă ă ă ă ţ ceea ce a i câştigat la noi prin odihn şi aer curat.ţ ă

Mainwaring ar fi vrut s -i spun multe, dar nu şiă ă adev ratul motiv al plec rii lui precipitate.ă ă

Cum ar fi putut s o întrebe acele lucruri delicate careă constituiau adev ratul motiv al plec rii lui precipitate? Ca s -ă ă ăşi acopere nepriceperea, era nevoit s mint în continuare.ă ă P rând c vrea s schimbe subiectul conversa iei, îi zise:ă ă ă ţ

— Richardson v-a mai v zut o dat … La Menlo Park…ă ăLouisa i-a r spuns îns , mirat , c ea nu l-a mai întâlnită ă ă ă

niciodat .ă— Cred c la un anume domn Johnson, continu el. Sau laă ă

unul dintre ranch-urile spaniole. Parc a pomenit de ună anume… Pico…

Louisa îl privi tulburat , pre de o clip . Apoi izbucni într-ă ţ ă112

un râs irezistibil, îmbujorându-se totodat .ă— Deci, îi zise ea, cu ochii înl crima i de râs, vre i s îmiă ţ ţ ă

spune i c n-a i auzit bine ceea ce v-a povestit domnulţ ă ţ Richardson fiindc special nu a i vrut s o face i… E ună ţ ă ţ compliment englezesc?

— Poate. Cert este un lucru, îi zise el, privind-o drept în ochi. Plec la drum tocmai pentru a g si iubirea adev rat . N-ă ă ăa i vrea s m ajuta i. Domnişoar Macy?ţ ă ă ţ ă

Se apropie încet de ea. Devenise şi mai palid, dar mult mai îndr zne . Ea îns se îndep rt uşor de el, punându-şiă ţ ă ă ă mâinile pe sp tarul unui scaun.ă

— Şi unde vre i s v începe i c utarea? Sau înc nu v-a iţ ă ă ţ ă ă ţ hot rât? La domnul Johnson? La domnul Pico?ă

— Aici, îi r spunse el.ă— Eu cred c ar fi bine s -i spune i verişoarei mele că ă ţ ă

vre i s pleca i mâine, murmur ea, cu un zâmbet abiaţ ă ţ ă schi at. V cam gr bi i. Ah, iat c tocmai a ap rut, continuţ ă ă ţ ă ă ă ă ea, auzind zgomot în vestibul.

— Poate c nu m gr besc, aşa cum crede i.ă ă ă ţ— Atunci „c utarea” nu este aşa de important , mai poateă ă

fi amânat ? Uşa se deschise şi doamna Bradley, surâz toare,ă ă îşi f cu apari ia.ă ţ

— Domnul Mainwaring te c uta, îi zise Louisa. Nu doar că ă l-a gonit pe domnul Richardson, dar vrea s plece şiă dumnealui chiar mâine!

Apoi Luisa îi explic verişoarei sale c anumite afaceriă ă urgente îl sileau pe oaspetele lor s le p r seasc .ă ă ă ă

— Nu cred c poate fi vorba de aşa ceva, interveniă doamna Bradley. Înc nu v-a i ref cut şi Jim nu va fi de acordă ţ ă cu plecarea dumneavoastr …ă

— Chiar dac voi pleca mâine sau poimâine, îi zise el grav,ă sper s ne revedem în curând, fie aici, fie în Anglia. Deja amă scris multe despre dumneavoastr familiei mele şi, continuă ă el, privind-o drept în ochi pe Louisa, în ara mea exist un locţ ă special pentru dumneavoastr , în care sunte i bineveni iă ţ ţ oricând, în orice împrejurare. Ca tineri americani nu ve i fi,ţ poate, încânta i de p rin ii mei, care au cam început sţ ă ţ ă îmb trâneasc şi v d altfel lucrurile, dar surorile mele o voră ă ă

113

considera, în mod cert, pe domnişoara Macy ca f când parteă din familie.

O scânteiere de mul umire se ivi în ochii Louisei.ţ— Dar, îi spuse vesel doamna Bradley, o c l torie înă ă ă

Anglia este, deocamdat , un vis irealizabil pentru noi. Doară printr-o întâmplare fericit s devin o realitate… O creştereă ă ă neaşteptat a pre ului lemnului de construc ie sau ridicareaă ţ ţ hotelului la care ne gândim de atâta vreme ar rezolva situa ia.ţ

— O s discut acest subiect cu domnul Bradley şi sper să ă g sim o rezolvare practic , îi r spunse Mainwaring.ă ă ă

— Nu cred c ve i reuşi m car s îl face i s v lase ca să ţ ă ă ţ ă ă ă pleca i, replic doamna Bradley. S mergem, Louisa, nuţ ă ă trebuie s uit m c avem datoria s ne ocup m de confortulă ă ă ă ă domnului Mainwaring, iar Minty ne-a p r sit ca o laş .ă ă ă Oaspetele nostru nu va suferi nici o priva iune cât vreme neţ ă va mai onora cu prezen a sa.ţ

Mainwaring r mase singur pe terasa.ăF r îndoial , femeile în eleseser exact vorbele sale. Nuă ă ă ţ ă

mai avea de f cut decât s vorbeasc şi cu Bradley şi să ă ă ă ob in , în ziua urm toare, un r spuns definitiv din parteaţ ă ă ă Louisei.

Felul în care ea reac ionase, nep s toare, la presupunerileţ ă ă lui Richardson, l muriser multe lucruri. Calea spre inima eiă ă îi era deschis … Ştia c pozi ia lui social , influen a lui, erauă ă ţ ă ţ lucruri importante, de care orice femeie ine cont, inclusivţ independenta şi încânt toarea verişoara a doamnei Bradley.ă

Trecu îns e or , iar Louisa nu mai ap ru pe teras , ca să ă ă ă ă completeze întâlnirea lor între patru ochi ce fusese întrerupt prin apari ia so iei lui Jim. Nu-i spuseseă ţ ţ domnişoarei Macy nici m car jum tate din tot ce inten ionaă ă ţ s fac . Dac în momentele acelea ea nu punea prea multă ă ă pre pe vorbele lui, fiind obişnuit cu promisiunile neserioaseţ ă ale tinerilor americani care-i f cuser curte pân atunci?ă ă ă

Acest gând îl f cu s intre în camera lui, unde smulse oă ă foaie de hârtie dintr-un carne el şi îi scrise fetei un bile el,ţ ţ solicitându-i o întâlnire urgent , între patru ochi. Cum s -iă ă trimit îns bile elul? F r îndoial , trebuia s i-l pun chiară ă ţ ă ă ă ă ă

114

el pe tocul ferestrei mereu deschis de la camera Louisei.ăTrebuia îns ca s îl fixeze cu ceva, s nu îl ia vântul. Luă ă ă ă

de jos o piatr c zut din batista „cardinalului”. Culoarea eiă ă ă frumoas , alb struie, i-ar fi atras şi mai mult aten iaă ă ţ încânt toarei domnişoare Macy asupra foi ei de hârtie. Puseă ţ apoi biletul pe partea interioar a tocului ferestrei, piatraă deasupra lui şi se îndep rt mul umit.ă ă ţ

N-avea de unde s ştie c Richelieu, care îşi d duseă ă ă seama, între timp, c una dintre pre ioasele lui mostreă ţ disp ruse, îşi amintise c îşi l sase batista pe teras , astfelă ă ă ă c se întorsese s o caute. Uitându-se cu aten ie peste tot,ă ă ţ z ri fereastra deschis de la camera Louisei. R maseă ă ă stupefiat! Ea îi luase piatra!

Îşi recupera comoara nepre uit şi disp ru de îndat cuţ ă ă ă ea. O rafal de vânt arunc în canion bile elul englezului, laă ă ţ câteva clipe dup aceea.ă

Când Mainwaring reveni pe teras , observ c piatra şiă ă ă bile elul disp ruser . Louisa îns întârzia s apar …ţ ă ă ă ă ă

Încet, încet, decep ia şi îngrijorarea puser st pânire peţ ă ă el.

— V mira i, desigur, de ce am venit aici, dup ce deă ţ ă diminea am trimis vorb c nu voi putea veni. Ei bine, s-aţă ă ă întâmplat ceva cu totul deosebit: Am f cut o treabă ă nemaipomenit acas ! Tata şi-a uitat şi numele vreme deă ă zece minute. Abia ce mi-am revenit şi eu din z p ceal şi mi-ă ă ăam zis: „Pune- i şalul pe tine, domnişoar Minty, ia- i p l riaţ ă ţ ă ă şi fugi la Jim Bradley ca s le aju i pe doamne să ţ ă preg teasc masa pentru str inul bolnav.” Aşa c , mai ziseă ă ă ă ea, aşezându-se pe un scaun, iat -m !ă ă

— Dar nu mi-a i spus ce s-a întâmplat, îi r spunseţ ă zâmbind Mainwaring, privind mai mult spre camera Louisei decât spre Minty.

— Adev rat! să e lumin la fa domnişoara Sharpe.ă ţă Uitasem ce e mai important! Ei, bine, ne-am îmbog it.ăţ Z p citul de frate-miu, Richelieu…ă ă

— Cardinalul?— Poftim? Fratele meu, pe care nimeni nu d doi bani, aă

dus mostrele lui domnului Bradley. Acesta a venit alergând 115

la noi. De necrezut! I-a spus tat lui meu s pun gard pesteă ă ă tot! Locul pe care se afl forja noastr , este, de fapt, un filonă ă de argint şi de cupru! Richardson, acest str in pe care îlă cunoaşte i, a venit şi el cu Jim. Ne-a spus c , dac probele luiţ ă ă Bradley se adeveresc, mina valoreaz mai mult de o sut deă ă mii dolari de aur…

— Datoria mea este s v felicit, domnişoar Sharpe, îiă ă ă zise Mainwaring, f când eforturi s par interesat, dară ă ă privirea lui nu se dezlipea de fereastra Louisei şi de coridorul care ducea la camera ei.

Minty observ acest lucru şi se posomorî pu in.ă ţ— Aici au aflat to i vestea cea mare, continu ea. Jim aţ ă

trimis un bile el so iei sale, iar dumneavoastr v-am spus-oţ ţ ă chiar eu, mai ales c ştiam c mâine ve i pleca.ă ă ţ

— Cine i-a spus asta?ţ— Lily Macy.— Da? Chiar ea? E posibil totuşi s m r zgândesc, îi ziseă ă ă

el, cu un zâmbet for at.ţDoamna Bradley şi domnişoara Macy ap rur şi ele,ă ă

venind de la buc t rie. Felicit rile lor p reau pu ină ă ă ă ţ exagerate, dup p rerea lui Mainwaring.ă ă

— Nu-i aşa c Sir Francis v-a spus c pleac mâine? oă ă ă întreb Minty pe Louisa.ă

— Aşa am în eles, r spunse domnişoara Macy, privindu-lţ ă pe englez cu ochii ei limpezi şi indiferen i. Nu ştiu dac nu s-ţ ăa r zgândit.ă

— Poate c domnişoara Sharpe, care acum face parteă dintre capitalişti, îl va ruga s mai r mân , vorbi doamnaă ă ă Bradley pe un ton acidulat, neobişnuit la ea, de obicei veselă şi lipsit de pref c torie.ă ă ă

— Cred c domnişoara Sharpe şi-a g sit locul pe care l-aă ă meritat dintotdeauna, îi r spunse Minty. Am venit îns aici caă ă s -mi fac treaba, nu s stau la discu ii sau s -l împiedic pe elă ă ţ ă s îşi fac bagajele. Asta dac mai ave i nevoie de mine…ă ă ă ţ

Pentru a evita o disput între femei, c ci spiriteleă ă începeau s se încing , Mainwaring interveni prompt:ă ă

— Dup ce a i f cut atâta drum, ca s ne aduce iă ţ ă ă ţ asemenea veşti minunate, domnişoar Sharpe, nu mai ave iă ţ

116

dreptul s pleca i. Dac o ve i face, voi merge şi eu cuă ţ ă ţ dumneavoastr .ă

Curând îns , femeile plecar la buc t rie, de undeă ă ă ă r sunar râsete vesele. Mainwaring se duse în camera lui şiă ă începu s îşi fac bagajele.ă ă

Nu mai avu ocazia s se întâlneasc între patru ochi cuă ă Louise.

La masa care a urmat, subiectul discutat a fost descoperirea fabuloas de la forja lui Sharpe, cu efecteă multiple pentru regiunea lor. Englezul ghici c plecarea luiă trecea drept o tem mai pu in important decât evenimentulă ţ ă ce agita apele în inut. Totul se terminase între el şi Louise,ţ cel pu in aşa i se p ru lui, înainte de a fi început. Îi era însţ ă ă greu s -şi ia privirea de la ochii ei albaştri, minuna i.ă ţ

Bradley se întoarse târziu, aducând confirmarea sigur şiă în detaliu a norocului care d duse peste Sharpe. Deja,ă bancherul Richardson îi oferise credite fierarului spre a începe construc ia noii mine de argint.ţ

— Nu m-ar mira, Mainwaring, îi zise acestuia, dac ve i fiă ţ obligat s participa i la aceast afacere şi s ob ine i ună ţ ă ă ţ ţ profit minunat.

— Ar fi cazul, ad ug şi doamna Bradley.ă ă— În ceea ce m priveşte, eu nu m ocup decât cu mineleă ă

de aur, f cu Jim.ă— Nici n-ai g sit vreodat aur, îi reproşa so ia lui, înă ă ţ

schimb î i petreci nop ile muncind pe brânci la fier str ulţ ţ ă ă t u, f r nici un folos. Gândeşte-te c s-ar mai putea aşezaă ă ă ă cineva, pe cel lalt versant al Canionului, un b rbat maiă ă deştept ca tine, care i-ar mina proiectul viitorului hotel,ţ construindu-l el înaintea ta!

Bradley oft , ab tut. Apoi i se adres afectuos luiă ă ă Mainwaring, spunându-i c regret mult plecarea sa, chiară ă dac avea treburi importante de rezolvat.ă

— Sper c nu ve i uita, drag prietene, c grijaă ţ ă ă dumneavoastr cea mai mare va fi s v îngriji i s n tatea şiă ă ă ţ ă ă dac , din când în când, v ve i mai aminti de Balcon şi deă ă ţ locuitorii s i, aceasta va fi cea mai bun recompens pentruă ă ă pu inele îngrijiri pe care vi le-am acordat, îi zise Jim,ţ

117

strângându-i mâna..Iat îns c Richardson întârzia. Când ap ru bancherul,ă ă ă ă

conversa ia intrase deja într-o faz de lâncezeal , mai alesţ ă ă datorit proastei dispozi ii pe care o manifesta doamnaă ţ Bradley.

Doamna Bradley îl privi pe Richardson cu mult c ldur ,ă ă ă iar acesta începu s -i fac iar curte! Mainwaring îi f cu însă ă ă ă un semn bancherului şi acesta îl urm într-o alt cameră ă ă unde r maser doar b rba ii. Jim şi bancherul fur l sa i apoiă ă ă ţ ă ă ţ s discute afacerile care îi priveau, iar Francis se îndreptă ă c tre Louise, care inea un obiect cunoscut în mân . Eraă ţ ă piatra pe care o pusese pe biletul s u.ă

Nu ştia îns faptul c Jim adusese piatra acas pu in maiă ă ă ţ devreme şi c aceasta fusese proba pe care identificaseă argintul de la mina lui Sharpe.

Neştiind aceasta, i se p rea c fata, ironic , vroia s -iă ă ă ă arate c îi descoperise şiretenia.ă

— Ave i o piatr deosebit , îi zise el cu r ceal .ţ ă ă ă ă— Da, îi r spunse ea. E din „mina” lui Sharpe. Credeam că ă

a i v zut-o deja, a mai fost în casa noastr .ţ ă ă— A i g sit-o pus pe ceva important, nu? ţ ă ăLouise ridic din umeri, nep s toare:ă ă ă— Nu ştiu. Putea fi pus şi deasupra unor lucruri lipsite deă

valoare. Totul este din ce punct de vedere apreciem valorile.— Mul umesc! îţ ncheie el, afectat, conversa ia. Apoi ieşi.ţÎn cursul nop ii, discu iile dintre Bradley şi bancher auţ ţ

continuat pe teras .ă— Deci, având în vedere pozi ia lui Sir Robert şi faptul cţ ă

fiul s u Francis, pe care a i avut norocul s -l g zdui i, esteă ţ ă ă ţ moştenitorul comitatului, pute i veni oricând la bancaţ noastr , uşile ei v sunt deschise. Aş pune îns o condi ie.ă ă ă ţ

— Care?— Opri i prostia care se desf şoar sub ochiiţ ă ă

dumneavoastr !ă— Ce prostie? întreb , mirat Jim.ă— Doamna Bradley în elege foarte bine, îi r spunseţ ă

bancherul. Întâlnirile dintre Francis şi Louise Macy nu au nici o perspectiv . Gândi i-v ce situa ie social are el şi la cea aă ţ ă ţ ă

118

ei! Am crezut c acest lucru o s v dea de gândit, Bradley.ă ă ă— Singurul lucru care îmi d de gândit, în clipa aceasta,ă

este c v-a i aşezat cu scaunul chiar la marginea pr pastiei.ă ţ ă Pe Dumnezeu, dac nu p r si i imediat scaunul acela şi casaă ă ă ţ mea, nu mai r spund de consecin e!ă ţ

— Aştepta i o clip , le strig Mainwaring, ap rând la oţ ă ă ă fereastr . S ri apoi pe teras .ă ă ă

— Ascult -m , Richardson, ce i-am spus eu s faci? seă ă ţ ă r sti apoi la bancher. De ce pui alte condi ii decât cele peă ţ care le-ai discutat cu mine? De când hot r şti tu ceă ă perspective am eu în via şi cu cine trebuie sau nu s mţă ă ă întâlnesc?

— Dar… Sunt sigur c tat l dumneavoastr va fi deă ă ă aceeaşi p rere cu mine!ă

— Dispari din ochii mei. L-ai insultat pe domnul Bradley, m-ai insultat şi pe mine. De acum nu mai am nevoie de serviciile dumitale. Niciodat ! M-ai în eles?ă ţ

— Prea bine, domnule Mainwaring. Dar… Voi folosi prima ocazie ce se va ivi ca s -i explic lui Sir Robert ceea ce s-aă întâmplat, azi, aici! Mai zise bancherul, apoi disp ru înă noapte.

— Îmi pare r u, Bradley, pentru tot ce s-a întâmplat,ă continu englezul. i-am r spl tit bun tatea printr-o insult .ă Ţ ă ă ă ă

— Nu. Ave i nici o vin , domnule Mainwaring. Dreptţ ă dovad , privi i semnul prieteniei mele.ă ţ

Cei doi îşi strânser mâinile cu c ldur .ă ă ăMai discutar apoi, pre de un ceas. Dup ce Mainwaringă ţ ă

plec s se odihneasc , Bradley, gânditor, r mase ca să ă ă ă ă priveasc stelele. Când intr , la rândul s u, în cas , îi ziseă ă ă ă nevestei sale:

— Ast zi m-am gândit la proiectul t u privitor la hotel.ă ă Mâine voi scrie la Sacramento pentru a-mi c uta noiă parteneri de afaceri ce vor accepta s învesteasc aici.ă ă

V.

Soarele tocmai se ridica.119

Timp de doi ani, astrul zilei asistase la metamorfoza pe care o suferise acel „cuib de vr bii” de la margineaă Canionului, proprietate a familiei Bradley. Pe stâncile din Sierra se ridicase între timp o cl dire impun toare,ă ă lunguia , cu numeroase înc peri: un hotel.ţă ă

Pe locul unde se g sea forja lui Sharpe existau acumă numeroase instala ii înnegrite de fum şi mul i oameni.ţ ţ Minele de argint erau deosebit de rentabile, iar proprietarii extrem de boga i.ţ

Pe cealalt parte a oceanului, razele lui mângâiau, înă aceeaşi zi, gr dinile şi castelul de la Oldenhurst, zidurileă masive, statuietele, aleile, copacii cu bogatele lor coroane, şan urile cu ap . Genera ii întregi contribuiser laţ ă ţ ă construirea lui, luptaser cu focul şi cu s biile între zidurileă ă sale, min iser şi uciseser pentru a-l poseda. Unii dintreţ ă ă foştii s i st pâni fuseser trimişi la eşafod, al ii în exil, ceiă ă ă ţ mai mul i îşi sfârşiser îns zilele bolnavi de gut şi deţ ă ă ă guturai, neputincioşi, b trâni. Tot acel trecut zbuciumat,ă în l tor ori decadent, strig tele de victorie, cântecele deă ţă ă glorie, poveştile nefericite ale atâtor secole r m seseră ă ă împietrite în zidurile masive şi mândre cu care castelul Oldenhurst înfrunta timpurile.

Iat îns c o telegram , care îi parvenise, chiar în aceaă ă ă ă diminea lui Sir Robert, distruse, zdrobise Oldenhrust-ul cuţă o for de mii de ori mai puternic decât cea a secolelor. Oţă ă hârtie, o simpl hârtie pu in îng lbenit , r pusese mândrulă ţ ă ă ă castel englez. Sir Robert Mainwaring, a c rui familieă st pânea vastul edificiu de peste trei sute de ani, aflase că ă era ruinat! Ceea ce nu reuşiser s fac r zboiul, prigoanaă ă ă ă religioas , molimele, focul, intriga sau progresul, a reuşit ună duşman pe care nobilii britanici nici m car nu-l luaser înă ă seam şi îl crezuser de competen a evreilor şi trafican ilor:ă ă ţ ţ banul. A câştiga bani altfel decât prin munca oamenilor de pe domeniu, prin daruri, favoruri regale sau moşteniri, fusese de neconceput pentru cei din neamul Mainwaring.

Sir Robert se lansase îns în nişte specula ii bancare şi deă ţ burs , despre care nu ştia mai nimic. Plasase sume uriaşe înă nişte mine din California şi devenise ac ionarul principal alţ

120

unei b nci din San Francisco. Minele îns se închiseser , c ciă ă ă ă filonul era epuizat, iar banca îşi încetase pl ile dup ceăţ ă sus inuse o mare companie de exploatare forestier .ţ ă

Chiar în acea zi, la Oldenhurst se desf şura o petrecere.ă Tradi ia îi cerea îns lui Mainwaring s îşi accepteţ ă ă înfrângerea b rb teşte. Se aşez deci la mas , al turi deă ă ă ă ă invita ii s i şi îi zise doamnei Mainwaring:ţ ă

— Milady, nu uita i c ast zi trebuie s mergem la gar caţ ă ă ă ă s -i lu m pe cei din familia Bradley. Frank ne-a scris din Sană ă Francisco despre ei.

Doamna Mainwaring îi arunc o privire rapid so ului ei şiă ă ţ îi r spunse sotto voce:ă

— Crede i c , acum, mai vor s vin ? Probabil c au aflatţ ă ă ă ă şi ei despre situa ia noastr .ţ ă

— E adev rat. Familia Bradley este foarte bogat înă ă prezent. Au vândut pe la pre extravagant c su a în care aţ ă ţ fost îngrijit Francis.

— În ceea ce priveşte zvonurile despre Francis şi domnişoara Macy…

— Draga mea Geraldine, ştii ce ne-a spus doctorul Paget: „Doar Dumnezeu îl mai poate face bine pe Frank”. Să sper m c va rezista destul de mult ca s -mi urmeze la titlu.ă ă ă Care femeie îns va accepta s se lege de un b rbată ă ă condamnat s fie bolnav şi s rac? În nici un caz, domnişoaraă ă Macy.

Avea dreptate. De altfel, din familia Bradley a ap rut doară Jim. Femeile regretau c nu putuser veni, dar invita iaă ă ţ anterioar a ducelui de Northforeland şi a marchizului deă Dungeness le obligase s participe la o alt reuniune.ă ă

— Eu nu mi-am v zut nici so ia, nici pe verişoara ei, deă ţ când m-ara întors din Elve ia, de la fiul dumneavoastr . Credţ ă c au g sit o distrac ie şi nu m-au mai aşteptat în Londra,ă ă ţ deşi eu aş fi preferat s le fi întâlnit acolo.ă

Sir Robert şi Lady Mainwaring se ar tar curtenitori, dară ă pu in încurca i. Lady Canterbridge, care venise şi ea la gar ,ţ ţ ă îl privi pe Jim cu ochii ei de un minunat albastru deschis. Nu p rea un so prost. Oare îşi iubea cu adev rat egoistaă ţ ă nevast ? Aşa se comportau oare americanii, ei mergeau laă

121

anumite petreceri, iar so iile lor la altele? Lady Canterbridgeţ nu putea r spunde la asemenea întreb ri.ă ă

Bradley fu pu in agasat de inspec ia la care-l supuseseţ ţ doamna aceea înalt şi frumoas .ă ă

— Lady Canterbridge, verişoara lui Frank, îi explic Siră Robert, dup o mic ezitare.ă ă

Bradley şi doamna se salutar printr-o înclinare a capului.ă Apoi Jim începu s povesteasc toate am nuntele c l torieiă ă ă ă ă sale, felul în care îl întâlnise pe bolnav la Saint-Moritz şi starea în care se g sea acesta.ă

A doua zi de diminea , Bradley, profitând de ocaziaţă favorabil de a fi singur cu Sir Robert, i se adres :ă ă

— Scuza i-m , începu el, dac v vorbesc la fel de directţ ă ă ă ca fiului dumneavoastr , fiind la fel de sincer cuă dumneavoastr ca şi cu el. Deşi eu nu mi-am vândută terenurile lui Richardson, nici nu am fost de acord cu procedeele sale, e posibil ca vreuna dintre ideile mele s fiă stat la baza planului vast şi fatal care a ruinat banca.

Sir Robert fu la fel de sincer ca şi el, povestindu-i cum decurseser investi iile în California, astfel c Jim r maseă ţ ă ă uimit de superficialitatea şi nes buin a de care tat l luiă ţ ă Francis d duse dovad . Naivitatea şi ignoran a în domeniulă ă ţ afacerilor erau inexplicabile pentru Jim, mai ales c Robertă Mainwaring tr ise în mijlocul unei societ i intrigante, lipsiteă ăţ de sinceritate, în care capcanele nu lipseau.

Bradley asculta cu un zâmbet trist marile viziuni pe care contase gazda sa ospitalier . Apoi îi prezent lui Sir Robertă ă un plan de ajutor rapid potrivit c ruia, printr-o finan areă ţ adecvat , din resursele lui financiare, catastrofa st pâniloră ă de la Oldenhurst putea fi evitat cel pu in o vreme, iară ţ Compania în care învestise banca avea s fie repus pe liniaă ă de plutire.

Urmar cinci luni de zile, în care, în mare secret, Bradleyă ac iona în California şi f cea, totodat , vizite dese în Anglia.ţ ă ă Castelul de la Oldenhurst începea s îi plac din ce în ce maiă ă mult. Liniştea, natura încânt toare, construc ia impun toareă ţ ă îi pl ceau mai mult decât petrecerile la care participa so iaă ţ lui. Al turi de el ap rea tot mai des lady Canterbridge.ă ă

122

Dup o vreme, Jim îns dori s se întoarc definitiv înă ă ă ă America şi încerc s îşi conving so ia s vin cu el.ă ă ă ţ ă ă

— Nu vei fi niciodat mai fericit decât în California, înă mijlocul omule ilor de acolo, îi r spunse ea. Decât s continuiţ ă ă s î i împ rt şesc s r cia în America, prefer s î iă ţ ă ă ă ă ă ţ împ rt şesc bog ia printre nobilii civiliza i din Anglia. Deă ă ăţ ţ altfel, trebuie s m ocup de Louise, ad ug ea. Aproape că ă ă ă ă am logodit-o oficial cu lordul Dunshunner şi sper c n-ai deă gând s -i strici aranjamentele, aşa cum ai f cut în California.ă ă

Frunzele copacilor au c zut, între timp, pe terasele vasteă de la Oldenhurst, f r ca destinul castelului şi al st pâniloră ă ă lui s se fi schimbat în vreun fel.ă

Invita iile pentru Cr ciun fuseser adresate lui ladyţ ă ă Canterbridge, al c rei so se afla înc la Hamburg, al turi deă ţ ă ă lordul Dunshunner şi lui Bradley, a c rui nevast se afla înă ă Fran a, împreun cu verişoara ei.ţ ă

Jim fu un pic dezorientat când lady Canterbridge i se adres într-o dup -amiaz , când reveneau de la lac,ă ă ă felicitându-l pentru apropiata c s torie a Louisiei.ă ă

— Parc nu a i ine aşa de mult la felicit rile mele,ă ţ ţ ă observ ea, c ci el nu-i r spunsese imediat. Poate prefera iă ă ă ţ pe altcineva în locul lordului Dunshunner.

— Pe cine?— Crede i c noi, cei de la Oldenhurst, n-am aflat c Frankţ ă ă

se apropiase foarte mult de domnişoara Macy acolo, în California?

— Dumneavoastr poate ştia i, noi îns nu.ă ţ ă— Nu v sup ra i pe mine din pricina asta. Vroiam doar să ă ţ ă

v felicit… Dunshunner nu e un b iat r u şi, în curând, vaă ă ă moşteni o avere impresionant , în plus, societatea nobiliară ă din Anglia este destul de capricioas , astfel c verişoaraă ă dumneavoastr ar trebui s profite cât mai repede deă ă situa ia pe care o are azi, pentru c în viitorul apropiat…ţ ă

— Ce se va întâmpla?— A i auzit de o anume domnişoar Araminta Eulalieţ ă

Sharpe? Bradley tres ri.ăSub numele acela lung se ascundea Minty, fata fierarului,

123

vecinul lor de la Balcon… Ochii lui str lucir .ă ă— E o veche prieten de-a mea, lady Canterbridge.ă— Ce întâmplare! Ea va fi cea care va face senza ie înţ

curând. Se spune c este foarte bogat , dar are multă ă ă naturale e. Fitz Harris este nebun dup ea. Lady Dungenessţ ă a invitat-o la mai multe serate, iar Northforeland nu aşteaptă decât c s toria verişoarei dumneavoastr ca s o întoarcă ă ă ă ă delicat c tre domnişoara Araminta Eulalie Sharpe.ă

— V mul umesc pentru veşti, zâmbi Jim.ă ţ— O cunoaşte i demult pe domnişoara Sharpe?ţ— Atunci când locuiam la Balcon, ne era cea mai

apropiat vecin .ă ă— Deci v ve i bucura dac o ve i vedea aici, ca invitat aă ţ ă ţ ă

mea?— Bineîn eles, îi r spunse Bradley.ţ ăAjunser la poarta care separa curtea castelului de parculă

din jurul zidurilor.— Dori i s reintra i în castel?ţ ă ţ— Nu, doamn . Aş vrea s m mai plimb pu in.ă ă ă ţ— Şi m-a i iertat pentru ştirile pe care vi le-am dat?ţ— Cine se poate sup ra pe dumneavoastr ? o întreb elă ă ă

zâmbind, privind-o în ochii ei albaştri.Vestea reuşitei lui Minty în via a monden britanic a fost,ţ ă ă

mai târziu, confirmat de c tre Sir Robert, care l-a chemată ă pe Bradley în cabinetul s u.ă

— Frank ne-a scris de la Nisa c a reîntâlnit-o peă domnişoara Sharpe. Cum lady Canterbridge mi-a spus c a iă ţ cunoscut-o bine pe aceast fiin fascinant , am avut deă ţă ă gând s v întreb câteva lucruri despre ea. Iat îns c acumă ă ă ă ă câteva clipe, am primit o scrisoare de la domnul Sharpe, prin care îmi cere o întrevedere de afaceri.

— O întrevedere de afaceri?— Întocmai.— Ar trebui s v m rturisesc ceva. Domnul Sharpe esteă ă ă

cel care a pl tit cea mai mare parte a datoriiloră dumneavoastr . A f cut-o îns cu condi ia ca s nu şti iă ă ă ţ ă ţ nimic despre asta. De fapt, nu e decât un fierar care a f cută avere. Din acest punct de vedere, lady Canterbridge este

124

bine informat şi cunoştea acest element.ă— Ce ciudat! Vreau s spun ce om generos… Va trebui să ă

fiu politicos cu el, din cauza lui Frank. Îi voi invita de Cr ciun.ă Fiica lui se numeşte…

— Araminta Eulalie Sharpe, îi r spunse Bradley zâmbind.ă Veni şi Cr ciunul, dar Minty nu se ivi. La Oldenhurst veniră ă mul i vizitatori atraşi de curiozitate şi de frumuse eaţ ţ castelului. Sir Robert, care suferea pu in de gut , sup rat deţ ă ă absen a familiei Sharpe, absorbit îns de alte gânduri,ţ ă r m sese acas , iar Bradley se plimba prin vasta bibliotec ,ă ă ă ă prin fa a lui Sir Percival, înaintaşul gazdei lui, care-i zâmbeaţ dintr-un tablou uriaş, când auzi nişte paşi uşori. Lâng elă ap ru lady Canterbridge, inând în mân o carte.ă ţ ă

— Ce p rere ave i despre înaintaşii noştri? îl întreb ea. Seă ţ ă pare c acolo, în America, nu da i doi bani pe aşa ceva.ă ţ

— Poate.— Oare cum vede i voi, americanii lumea noastr ? Valorileţ ă

noastre? Îmi pl ce i, sunte i oameni entuziaşti, cu multă ţ ţ ă imagina ie. Dar… nu ave i stil deloc.ţ ţ

Bradley nu-i r spunse.ă— Cred c v-am nec jit din nou, continu femeia ceaă ă ă

înalt , cu ochi albaştri. V rog, fi i cu adev rat un creştin şiă ă ţ ă ierta i-m .ţ ă

Bradley o prinse de mâna ei sub ire şi alb .ţ ăChiar în clipa aceea îns , nişte voci r sunar de dincolo deă ă ă

uşa bibliotecii. Cineva se îndrepta c tre ei. A-i g si acolo peă ă amândoi, unul lâng altul, era un lucru destul deă compromi tor şi ei în eleser imediat situa ia în care seţă ţ ă ţ aflau. Lady Canterbridge se trase cu un pas înapoi, ascunzându-se dup o perdea groas , tr gându-l pe Jimă ă ă dup ea. La timp!ă

Uşa bibliotecii fu deschis de un valet şi, în urma acestuia,ă în camer p trunse un b rbat cu umeri la i, care avea oă ă ă ţ valiz şi o umbrel .ă ă

— Nu mai pierde i o clip , tinere, i se adres aceastaţ ă ă valetului şi merge i la Sir Robert Mainwaring pentru a-lţ anun a c domnul Demander Sharpe, din California, doreşteţ ă s -i vorbeasc de îndat . E vorba de afaceri, clar?ă ă ă

125

— Da, domnule.Câteva clipe mai târziu, ajutându-se de bastonul s u,ă

st pânul castelului îşi f cu apari ia în bibliotec .ă ă ţ ă— Bine v-am g sit, Sir Robert, îi spuse noul venit. Suntă

Demander Sharpe, din California şi am de discutat cu domnia voastr nişte afaceri urgente. Eu şi fata mea Minty,ă am avut pl cerea s -l cunoaştem pe b iatul dumneavoastră ă ă ă şi s -l reîntâlnim, de curând, la Nisa.ă

— M bucur mult s v cunosc, domnule Sharpe. De altfel,ă ă ă am aflat de la domnul Bradley despre generozitatea pe care a i ar tat-o fa de familia mea şi de mine, personal.ţ ă ţă

— Cum? Bradley nu şi-a putut ine gura. Ah, tic losul,ţ ă nemernicul! În loc s aib grij de Jenny Bradley şi de Lilyă ă ă Macy, care se învârt ca nişte fluturi în jurul con ilor şi ducilorţ din Anglia, se amestec în treburile altora.ă

— Dar mi-a vorbit despre secretul dumneavoastr doar că ă s în eleg de ce dori i s ne vedem azi.ă ţ ţ ă

— Bine, fie! S revenim la afaceri. Dumneavoastr ave iă ă ţ un b iat, Francis. Eu am o fat . Au fost f cu i unul pentruă ă ă ţ cel lalt şi vor s se c s toreasc . Când l-a v zut prima oară ă ă ă ă ă ă pe Francis, Araminty era o fat s rac . Printr-o minune a luiă ă ă Dumnezeu, a devenit foarte bogat , în vreme ce familiaă Mainwaring şi-a pierdut averea…

— O clip , domnule Sharpe, îl opri baronetul. Sunt flatat şiă apreciez mult obiectul vizitei dumneavoastr . F r îndoială ă ă ă c m-am gândit ce consecin e nefericite ar putea avea oă ţ leg tur între fata dumneavoastr şi fiul meu, dară ă ă domnişoara Araminty Sharpe cunoaşte, poate, la rândul ei, starea atât de proast a s n t ii lui Francis.ă ă ă ăţ

— Asta vroiam s v spun şi eu. A aflat tot de la medicii cuă ă care a vorbit. „Tat , nu mai are ca avere decât titlul deă baronet şi se poate s nu tr iasc prea mult ca s ajung să ă ă ă ă ă îl poarte”, mi-a spus ea. „Cere-i tat lui s u s m lase s îlă ă ă ă ă iau de so ”.ţ

— Francis ştie c a i venit aici?ă ţ— Bineîn eles c nu! Nu ştie c ea îl iubeşte. Aramintyţ ă ă

vrea mai întâi s ştie care este pozi ia dumneavoastr .ă ţ ă— Adic … iubirea ei nu e împ rt şit şi de Francis?ă ă ă ă

126

— Bineîn eles c nu. Mai întâi trebuie s aranjez lucrurileţ ă ă cu domnia voastr .ă

Sir Robert se plimb câteva clipe prin camer , f r să ă ă ă ă scoat o vorb . Se opri apoi lâng oaspetele s u.ă ă ă ă

— Drag domnule Sharpe, îi zise el, nu pot permite ună astfel de sacrificiu. E prea mare.

— Atunci, îi spuse Sharpe, m tem c va trebui să ă ă ac ion m f r permisiunea dumneavoastr . Nu m aşteptamţ ă ă ă ă ă s dau aici peste un alt Jim Bradley. Dac nu permite i fiiceiă ă ţ mele s se sacrifice c s torindu-se cu Francis, nici eu nu voiă ă ă permite ca ea s îşi sacrifice dragostea, neluându-l deă b rbat. Deci întrevederea noastr s-a încheiat.ă ă

— Cred c suntem amândoi doi b trâni proşti, domnuleă ă Sharpe. Dar… haide i s discut m şi cu lady Mainwaring.ţ ă ă Haide i! L sa i-m îns ca s v scap de aceast valiz şi deţ ă ţ ă ă ă ă ă ă umbrel .ă

— Doar dac îmi permite i s -i telegrafiez un „da” luiă ţ ă Minty, altfel… Când camera r mase iar pustie, Jim Bradley şiă lady Canterbridge se strecurar afar din ascunz toare,ă ă ă inându-se de mâini. Începea oare şi pentru ei o nou via ?ţ ă ţă

** *

A urmat apoi un Cr ciun fericit, atât la Oldenhurst, cât şiă la Nisa.

A fost acceptat pân la urm sacrificiul lui Minty? A ajunsă ă ea st pâna castelului şi a primit titlul de baroneas ori soartaă ă a lovit-o, l sând-o v duv de tân r ?ă ă ă ă ă

Cine ştie?Dar, cum Oldenhurst exist înc în toat puterea sa, esteă ă ă

de presupus c pericolul care a planat asupra destinului s uă ă a fost îndep rtat şi poate c iubirea n scut în Sierra a avută ă ă ă for a de a îndep rta norii negri de pe cerul familieiţ ă Mainwaring, l sând soarele s str luceasc iar pe domeniileă ă ă ă întinse ale acelui neam vechi de peste trei secole…

127

Bret Harte.

PRERIA ÎNSÂNGERAT .Ă

I.

Era în 1852. Câmpia imens , de culoare gri închis, careă lua, în dep rtare, o tent alb struie, prezenta, din loc în loc,ă ă ă pete mai întunecate, care p reau ochiuri de ap . Acolo undeă ă solul era lipsit de iarb , negru, carbonizat, mai ales înă interiorul unor cercuri neregulate, se z reau resturi de ziare,ă cârpe, cutii de conserve ce fuseser desf cute, urme deă ă cenuş .ă

În zare, o linie continu , joas , întunecat , care eraă ă ă înghi it de întuneric la c derea serii pentru a reap rea înţ ă ă ă zori, nu suferea, de atâtea zile, nici o modificare de form .ă Deşi se deplasau necontenit spre o int nedefinit , deşiţ ă ă trecuser atâtea zile, la apusul soarelui li se p rea că ă ă reveniser în acelaşi loc din care plecaser diminea a.ă ă ţ

Aşa în elegeau lucrurile cei doi copii care priveau lumeaţ din fundul unei c ru e cu coviltir, cum aveau emigran ii.ă ţ ţ Spectacolul oferit de prerie dura de dou s pt mâni şi p reaă ă ă ă s nu suporte nici o modificare, cât de mic . Cu toateă ă acestea, copiii nu ar tau a fi nici mira i, nici plictisi i de celeă ţ ţ din jurul lor.

Cel mare, un b iat de unsprezece ani, p rea str in deă ă ă uzan ele şi obiceiurile unui trai care i se p rea firesc feti eiţ ă ţ de şapte ani şi familiei acesteia, al turi de care c l torea.ă ă ă Hrana, f r preten ii, era preg tit cu destul neîndemânare.ă ă ţ ă ă ă Rela iile dintre oameni erau simple, directe, lipsite chiar deţ jen . I se p rea nepl cut faptul c dormea îmbr cat, învelită ă ă ă ă cu nişte cuverturi. Se zb tea singur s îşi aduc ap şi s seă ă ă ă ă spele, c ci celor din jur nu le p sa deloc de cur enie.ă ă ăţ

128

Acele greut i nu i se p reau îns de netrecut. Ca dovad ,ăţ ă ă ă mânca şi dormea bine, ba chiar g sea via a vesel . Ştia însă ţ ă ă c , pentru cei din jur, nu! Era decât un copil orfan,ă încredin at expedi iei, la Saint Joseph, de c tre o rud aţ ţ ă ă mamei lui vitrege şi care trebuia dus altei rude, din Sacramento.

Cum mama lui vitreg nu-i spusese nici m car adio şiă ă f cuse totul pentru a-l îndep rta de lâng ea, din Saintă ă ă Joseph, se gândea c ea nu urm rea decât s scape pentruă ă ă totdeauna de el. Cei din convoi consideraser lucrurile înă acelaşi mod ca şi b iatul.ă

Doamna Silsbee, so ia celui care conducea trupa, ar taţ ă destul de r u, fiind o femeie îmb trânit înainte de vreme,ă ă ă h r uit de griji, neavând nici m car timpul necesar ca s îşiă ţ ă ă ă demonstreze tandre ea matern pentru fata ei.ţ ă

Ei trei se g seau în ultima c ru , care pârâia, se deplasaă ă ţă încet, cu mare i greutate.

Copitele boilor care formau atelajul scoteau zgomote surde când izbeau solul, ridicau nori mici de praf în jurul lor. Ne inând seama de acel praf, copiii se jucau de-a”ţ „negustorul cu pr v lie”.ă ă

Feti a, în rolul cump r toarei bogate şi mofturoase, f ceaţ ă ă ă târguiala cu b ie elul, care se instalase în spatele unei l ziă ţ ă cu vechituri ce inea locul tejghelei şi de unde îi vindea toateţ lucrurile avute la îndemân . Ea îşi pl tea cump r turile cuă ă ă ă d rnicie şi uşurin , prin intermediul unor buc i de hârtie.ă ţă ăţ Dac trebuia s -i dea rest, nu era nici o problem , nu aveaă ă ă decât s rup i hârtia în mai multe buc ele şi treaba seă ă ăţ rezolva. Pe m sur ce m rfurile se vindeau şi îi r mâneauă ă ă ă din ce în ce mai pu ine, le schimba denumirile, iar eaţ cump ra acelaşi obiect, dar sub un alt nume.ă

— S v prezint o pânz de cea mai bun calitate pentruă ă ă ă draperii! Nu cost decât patru şilingi yardul. E din lân pură ă ă şi se comport foarte bine la sp lat, ad ug el cu gravitate.ă ă ă ă

— Mai bine îmi fac cump r turile la Jackson, îi r spunseă ă ă fata, aparent nemul umit de serviciile ori de marfa lui.ţ ă

— Foarte bine! Atunci eu nu m mai joc cu tine!ă— Şi ce-mi pas ?ă

129

Imediat, b iatul r sturn tejgheaua, iar cuvertura careă ă ă fusese atât de tentant pentru cump r toare c zu peă ă ă ă podeaua c ru ei. Acest lucru îi suger o nou ideeă ţ ă ă negu torului.ţă

— Ia zi, eşti de acord s ne juc m de-a cump r torii deă ă ă ă lucruri vechi? Voi pune tot ce avem la loc, talmeş-balmeş, apoi le voi vinde în pierdere.

Fata îşi ridic ochii spre el.ăIdeea era îndr znea , nou şi atr g toare. Dar Susy îiă ţă ă ă ă

r spunse:ă— Nu!F r îndoial , o f cea mai mult din obişnuin . Îşi lu deă ă ă ă ţă ă

jos p puşa, iar b iatul trebui s o lase s treac în partea dină ă ă ă ă fa a c ru ei.ţă ă ţ

Dup câteva minute, uitaser cu totul de cele întâmplateă ă pân atunci. B iatul, Clarence, urm rea din priviri c ru aă ă ă ă ţ dinaintea lor. Unul dintre oamenii care mânau animalele coborâse din aceasta şi mergea în spatele vehiculului.

— Cla’ence, îi zise fata.— Da, Susy.— Ce vei face?— Ce voi face?— Când vei fi mare! îi strig ea.ăClarence ezit s -i r spund imediat. Planul s u, bineă ă ă ă ă

conceput de mai mult vreme, era s devin pirat. Un pirată ă ă necru tor, dar care s îşi aleag cu grij prada. Citiseţă ă ă ă demult o carte, pe care v zuse multe urme de degete,ă numit „Ghidul din prerie”. Acolo unde scria despre fortulă Laramie şi vestitul Kit Carlson, se men iona c acestaţ ă preferase cariera de c l uz celei de pirat, întrucât i seă ă ă p ruse mai accesibil şi mai pu in periculoas .ă ă ţ ă

Totuşi, din compasiune pentru ignoran a de care d deaţ ă dovad Susy, nu pomeni nimic despre cele dou proiecte, ciă ă îi r spunse cu simplitatea specific oric rui tân r american:ă ă ă ă

— M voi face preşedinte!ăAceast declara ie nu-l obliga cu nimic, nu îl silea s îi facă ţ ă ă

o descriere am nun it în continuare.ă ţ ă— Eu o s m c s toresc cu un preot, îi zise fata. Voiă ă ă ă

130

creşte p s ri, voi avea o mul ime de, lucruri, îmbr c minteă ă ţ ă ă pentru copii, mere, marmelad , melas , chiar şi carne deă ă porc, atunci când se va t ia câte unul.ă

Apoi se aşez pe duşumeaua c ru ei şi nu-l mai b g înă ă ţ ă ă seam . Îşi leg na p puşa. El putea s -i vad , din spate,ă ă ă ă ă capul rotund şi p rul ondulat, genunchii goi, cu gropi e, peă ţ care îi inea ridica i şi încerca s -i acopere cu margineaţ ţ ă c m şu ei ei scurte.ă ă ţ

— N-aş vrea s fiu so ia unui preşedinte, murmur eaă ţ ă dup o vreme.ă

— Nici n-ai putea!— Aş putea, dac aş vrea.ă— Ba nu!— Ba da!— N-ai putea!— De ce?Îşi d du seama c nu putea s -i dea un r spuns. De ce eraă ă ă ă

oare convins de acea imposibilitate? Nu avea nici un motiv plauzibil şi prefer s tac o vreme.ă ă ă

C ldura şi praful deveniser sufocante. C ru a de abia seă ă ă ţ mişca… Clarence contempla desenul pe care îl l sa în urmaă lor drumul f cut de convoi.ă

Apoi se ridic şi merse lâng ea. Încalec t blia de lemnă ă ă ă care constituia un fel de capac pentru c ru .ă ţă

— Vreau s cobor, îi zise, ridicând un picior peste capac.ă— Mama a zis s nu faci asta.ăClarence nu-i r spunse, ci se d du jos, pe p mânt, lângă ă ă ă

ro ile ce se învârteau încet. Îi era uşor s se in de un ciotţ ă ţ ă de lemn al c ru ei, f r a fi obligat ca astfel s mearg maiă ţ ă ă ă ă repede.

— Cla’ence.Îşi ridic privirea spre ea.ă— Ajut -m s cobor!ă ă ăÎşi pusese deja pe cap p l rioara de paie şi se ridicase înă ă

picioare, inându-se de o margine de lemn cu micile ei bra e,ţ ţ cu o încredere atât de mare, c b iatul nu o putu refuza.ă ă

O prinse în bra e cu îndemânare.ţSe oprir o clip şi l sar vehiculul greu, care se balansaă ă ă ă

131

în dreapta şi în stânga, s se îndep rteze de ei. Dup ceă ă ă c ru a ajunse la vreo sut de yarzi distan , alergar şi oă ţ ă ţă ă prinser .ă

Reluar jocul de câteva ori, pân obosir şi se plictisir ,ă ă ă ă apoi pornir în urma c ru ei cu paşi leneşi, inându-se deă ă ţ ţ mâini.

Pu in mai târziu, Clarence exclam :ţ ă— Ia te uit , Susy!ăUltimul vehicul se îndep rtase de ei, iar în spa iul care-iă ţ

separa se ivise un animal extraordinar!La prima privire ai fi zis c era un câine, dar unulă

sl b nog, obraznic, f r st pân, vagabond mai curând decâtă ă ă ă ă un animal cinstit, care pierduse urma vreunui convoi. Când îl privir îns mai bine, v zur c p rul s u gri, de pe spinare,ă ă ă ă ă ă ă forma un fel de coam ridicat , c pe p r ile laterale blanaă ă ă ă ţ lui avea pete întunecate ce p reau vân t i. Când îşi ridică ă ă ă spre ei capul, ca o provocare, îi v zur buzele sub iri, preaă ă ţ scurte pentru a-i acoperi din ii albi, trase în sus ca s -iţ ă permit parc s rânjeasc încontinuu.ă ă ă ă

— Vino la mine, c elule! îăţ i zise Clarence. M i c eluşule,ă ăţ vino aici!

Susy izbucni într-un râs dispre uitor:ţ— Nu e câine, prostule, e coiot!Clarence se înroşi. Nu era prima oar când fata unuiă

pionier îi dovedea c ştia mai multe decât el. Se gr bi s -iă ă ă r spund , pentru a-şi ascunde greşeala:ă ă

— Nu conteaz , tot îl voi prinde! Nu este mai de soi decâtă al ii…ţ

— N-o s po i, îi r spunse ea, sco ându-şi p l ria de paie.ă ţ ă ţ ă ă Fuge mai repede ca un cal.

Totuşi, Clarence, urmat de Susy, fugi dup el. Cândă ajunser la vreo dou zeci de paşi de ciudata creatur ,ă ă ă aceasta, f r nici un efort. F cu dou -trei salturi şi ajunse laă ă ă ă distan a care-i separa la început.ţ

Repetar vân toarea de câteva ori, dar animalul îi evitaă ă mereu cu salturile sale în lateral, f r a bate îns înă ă ă retragere în mod normal din fa a lor.ţ

În cele din urm în eleser c nu-l puteau nici prinde, niciă ţ ă ă 132

speria. Concluzia fu formulat de Susy, care zise cu oă grimas semnificativ :ă ă

— Cla’ence, nu ine.ţB iatul lu de jos o bucat de p mânt înt rit şi o aruncă ă ă ă ă ă

dup coiot. intise bine şi lovi animalul în şold. Coiotul s ri înă Ţ ă sus, scoase un ip t scurt, care se asem na cu un l tratţ ă ă ă furios, dup care disp ru.ă ă

Clarence se întoarse la prietena lui cu un aer victorios. În ochii ei se citea îns spaima.ă

Nu îşi d du seama de ce, dar observ , în aceeaşi clip , că ă ă ă animalul nu se îndep rtase de ei, ci se deplasase, într-ună semicerc, în jurul lor.

— Cla’ence, abia îi zise ea. — Ce e?— C ru a. A plecat! ă ţB iatul tres ri.ă ăEra adev rat, c ru a nu se mai z rea!ă ă ţ ăÎntregul convoi disp ruse, nu doar vehiculul din careă

coborâser ei. Parc fusese înghi it de un ciclon sau chiar deă ă ţ lacomul p mânt… Un norule de praf mai st ruia departe,ă ţ ă deasupra solului, indicând pozi ia trupei.ţ

Câmpia nesfârşit se întindea înaintea lor f r s p strezeă ă ă ă ă nimic din ceea ce înseamn via ori mişcare. Marea boltă ţă ă de cristal, plin de praf şi de foc în timpul zilei, de întunerică şi de stele în timpul nop ii şi care li se p ruse întotdeauna oţ ă cupol construit în jurul lor pentru a-i ine închişi înl untru-i,ă ă ţ ă se ridicase într-un anume fel şi l sase c ru ele s treac ,ă ă ţ ă ă reînchizându-se apoi deasupra lor…

II.

Prima lor senza ie fu tipic oric ruia care devine liber. Seţ ă ă privir unul pe cel lalt în linişte, cu ochi scânteietori,ă ă respirând adânc. Numai c str fulgerarea s lb ticieiă ă ă ă spontane se risipi imediat.

Susy întinse mâna ei micu şi se prinse de vesta luiţă Clarence.

133

B ie elul o în elese şi îi zise:ă ţ ţ— Nu sunt prea departe şi se vor opri de îndat ce voră

b ga de seam c nu suntem în c ru .ă ă ă ă ţăÎncepur s mearg mai repede.ă ă ăUrm riser , în fiecare zi, mersul soarelui şi urmele l sateă ă ă

de c ru e, lucruri ce reprezentau adev rate c l uze care nuă ţ ă ă ă puteau greşi. Aerul. Proasp t al preriei, dincolo de prafulă care izbutea s p trund peste tot şi mirosul de vită ă ă ă transpirat le d deau for e noi.ă ă ţ

— Nu trebuie s ne fie deloc team , îi zise feti a.ă ă ţ— De ce s ne fie team ? oă ă întreb Clarence cu dispre .ă ţPronun cuvintele cu atât mai decis cu cât îşi amintiţă

deodat c , de mai multe ori, îi l saser singuri timp deă ă ă ă câteva ore, în c ru , f r a trimite pe cineva s îi vad .ă ţă ă ă ă ă Absen a lor putea deci s nu fie remarcat decât abia atunciţ ă ă când convoiul s-ar fi oprit pentru a face tab ra, odat cuă ă c derea nop ii, adic peste cel pu in dou ceasuri.ă ţ ă ţ ă

Nu alergau foarte repede dar, fie c erau mai obosi i decâtă ţ crezuser , fie aerul era mai rarefiat, li se p rea c respirauă ă ă mai repede şi mai greu decât s-ar fi aşteptat.

Clarence se opri brusc.— Iat -i!ăIndic îndat , cu degetul, un mic nor de praf care se ridicaă ă

la linia orizontului şi deasupra c ruia se z ri, pentru câtevaă ă clipe, silueta unei c ru e, numai c aceasta disp ru, spreă ţ ă ă dezam girea lor.ă

Ei nu ştiau c preria, în aparen perfect plat , seă ţă ă compune de fapt din felurite ondula ii succesive şi c ai lor,ţ ă disp rând, nu f cuser altceva decât s treac de pe culmeaă ă ă ă ă unei asemenea mici coline sau dune pe cealalt parte a ei. Eiă se gândir îns c totul nu fusese decât un cumplit miraj…ă ă ă

Susy nu mai rezist şi izbucni în lacrimi fierbin i.ă ţ Sl biciunea ei deştept în b iat mândrie şi putere. N-o maiă ă ă privi ca pe egala lui, nu-i mai vorbi cu sinceritate. Devenise protectorul ei şi r spunderea aceea îl ap sa de dou ori maiă ă ă greu ca înainte.

— Degeaba plângi, îi zise cu o anumit brusche e. Nu- iă ţ ţ este de nici un folos. Linişteşte-te! În câteva minute se vor

134

opri şi vor trimite pe cineva s ne caute. Nu m-ar mira caă vreun om s fie deja pe urmele noastre chiar acum.ă

Susy îns , datorit intui iei ei feminine, sim i c suna cevaă ă ţ ţ ă fals în glasul lui. Se repezi la el şi începu s -l bat în piept cuă ă micii ei pumni.

— Nu vin! Nu vin! Ştii asta foarte bine! De ce m min i?ă ţEpuizat de efort, se întinse brusc pe p mânt, închiseă ă

ochii şi strânse în mâini câteva fire de iarb .ă— Ridic -te! îă i zise b iatul, cu chipul palid.ă— Las -m !ă ă— Deci vrei s plec singur… S te las aici, îi mai zise el.ă ăSusy deschise cu iu eal ochii ei mari şi albaştri, dinţ ă

umbra p l riei sale şi îi privi chipul hot rât.ă ă ă— Da.El se pref cu a se îndep rta, dar nu vroia decât să ă ă

priveasc de pe o în l ime oarecare soarele ce se apropia deă ă ţ apus.

— Cla’ence.— Cee?— Ia-m cu tine!ăÎi întinse mâinile, ca s o ridice. El o lu în bra e, iar ea îşiă ă ţ

puse c puşorul pe um rul lui.ă ă— Fiecare se va uita în câte o parte şi îi vom vedea. Acum!Ideea îi pl cu lui Susy. Dup ce el f cu câ iva paşi,ă ă ă ţ

cl tinându-se sub povar , ea îl întreb :ă ă ă— Vezi ceva, Cla’ence?— Deocamdat nu.ă— Nici eu…Similitudinea percep iilor lor p ru s o satisfac . În curândţ ă ă ă

cânt rea mai mult în bra ele lui: adormise.ă ţSoarele îşi urma drumul c tre apus. Linia orizontuluiă

muşcase bine din el. Clarence îl privea cu ochii s i obosi i deă ţ momentele prelungite în care aten ia îi fusese atât de multţ solicitat . Uneori, razele str lucitoare înc p reau s -l jenezeă ă ă ă ă în c ut rile sale şi îi solicitau privirea la o prob destul deă ă ă dur .ă

Aburii, în pânze negre, pluteau la orizont, formând uneori figuri rotunde ce p reau discuri solare şi str luceau când seă ă

135

ridicau de pe suprafa a întunecat a câmpiei. Nu vedeaţ ă decât un platou nesfârşit, dezolant şi pustiu…

Discul solar c p tase o culoare roşu aprins. Se p rea că ă ă ă razele sale aveau s incendieze preria.ă

Cl tinându-se sub povara lui, merse mai departe. F cu ună ă pas greşit, fiind cât pe ce s se pr buşeasc . Se opri. Nu maiă ă ă putea merge în continuare.

Îi lipsea aerul. Era plin de sudoare. Picioarele îi tremurau, auzea un bâzâit ciudat în urechi, iar discuri roşii, asem n toare soarelui, i se iveau pretutindeni în jur.ă ă

În dreapta lui se ridica o colin mic , unde crezu c seă ă ă poate odihni în linişte, supraveghind în acelaşi timp orizontul. Când se apropie de acel loc, îşi d du seama c nuă ă era decât o tuf deas de iarb şi crengi, ce crescuse maiă ă ă înalt decât cele din jur. Îşi aşez acolo povara cu grij , apoiă ă ă se pr buşi el însuşi, epuizat. G sise un ad post moale pentruă ă ă Susy.

Copleşit de oboseal , nu se l s îns furat de toropeal .ă ă ă ă ă Într-un genunchi, cu mâna streaşin la ochi, cerceta câmpia.ă

Timpul trecu. Când soarele îşi retrase în teac ultima rază ă roşiatic , b iatul în elese c nu mai putea face nimic, c deă ă ţ ă ă acum încolo doar Cel de Sus îi mai proteja…

III.

Dup apusul soarelui, o linişte adânc puse st pânire peă ă ă întreaga prerie. Clarence auzea, de la câ iva paşi distan ,ţ ţă respira ia uşoar a lui Susy şi îşi percepea, parc , propriileţ ă ă b t i de inim .ă ă ă

Era copleşit de rolul salvatorului resemnat, pe care şi-l asumase înc de la început, f r ezitare. Susy avea s seă ă ă ă trezeasc destul de repede şi avea s sufere de foame şi deă ă sete. Ce avea s fac atunci?ă ă

Dac ajutoarele pe care le aşteptau ar fi venit pân atunci,ă ă totul era perfect. Dac îns nu? Refuz s se gândeasc laă ă ă ă ă aşa ceva. Poate c avea s plou şi problema apei s-ar fiă ă ă rezolvat. Oricum, diminea a puteau strânge roua de peţ

136

ierburi spre a-şi mai potoli setea…Pe m sur ce timpul trecea şi întunericul începea s -iă ă ă

amenin e, vântul se pornise şi trecea prin câmpieţ murmurând un suspin prelung ce câştiga mereu în intensitate. Curând, întreaga întindere adâncit , multă ă vreme, în linişte total , p ru a se trezi la via , prin lungiă ă ţă vaiete, gemete nesfârşite, sunete joase.

Uneori, lui Clarence i se p rea c aude chem rile unoră ă ă glasuri îndep rtate, alteori nişte şoapte izvorâte chiar dină apropierea lui. Dar erau simple impresii eronate sau chiar lucruri adev rate?ă

Sim i c e cuprins de o ciudat toropeal . S ri în picioare.ţ ă ă ă ă În acelaşi moment, o siluet care se mişca ap ru între el şiă ă orizont. Se g sea la dou zeci de paşi distan , foarte clară ă ţă decupat pe fondul înc luminos al cerului. I se p ru c seă ă ă ă apropie de el…

O fiin omeneasc ! Era c lare. Constat , o dispropor ieţă ă ă ă ţ groteasc între c l re şi dimensiunile minuscule aleă ă ă ţ poneiului ce îi servea la transport, ale c rui picioare sub iriă ţ erau fixate şi bine înfipte în praf. P rea a fi un refugiat de laă un bâlci. Purta o p l rie caraghioas , f r calot , cuă ă ă ă ă ă marginile îndoite, de care avea prins o pan de curcan. Peă ă umeri avea o cuvertur zdren roas , cu pete, care abiaă ţă ă reuşea s îi ascund picioarele colorate în galben. Într-oă ă mân inea o puşc . Examina cu aten ie un punct îndep rtat,ă ţ ă ţ ă aflat în alt direc ie decât se g seau copiii, spre est deă ţ ă ascunz toarea lor.ă

Curând dup aceea, o duzin de paşi sprinteni, f cu i f ră ă ă ţ ă ă zgomot de c tre ponei, îl purt pe necunoscut înspre parteaă ă lor dreapt . El îşi p stra îns privirea fixat c tre acel punctă ă ă ă ă misterios de la orizont.

Lui Clarence îi era cu neputin s se înşele! Profilulţă ă semitic al figurii aceleia pictate, nasul mare şi curbat, pome ii osoşi, gura mare, ochii înfunda i în orbite, p rulţ ţ ă neted, lung şi în şuvi e, atingerea mor ii pe care o inspirauţ ţ toate acele lucruri, indicau un indian. Ucigaşii preriei, nemiloşii, sângeroşii st pâni ai câmpiei nesfârşite c utau noiă ă victime spre a le ad uga ca trofee al turi de urechile de ursă ă

137

ori de bizon care le împodobeau locuin ele… Cine avea sţ ă pice, de aceast dat , prad bestialit ii lor?ă ă ă ăţ

Spre lauda lui, b iatului nu-i era îns fric . Totuşi, o clipă ă ă ă mai târziu, când silueta ciudat se întoarse şi disp ru printreă ă ondula iile preriei dinspre vest, Clarence sim i cum îl treceauţ ţ fiorii, f r s în eleag de ce. Amenin area sumbr a mor ii,ă ă ă ţ ă ţ ă ţ trecuse, t cut , la numai câ iva paşi de el…. ă ă ţ

— Mam !ăEra glasul lui Susy, care se trezea.— Sst! Mai dormi, Susy, îi şopti el.Îşi îndrept , chiar atunci, privirea c tre punctul pe care îlă ă

supraveghease indianul. Acolo era ceva!O linie întunecat abia se putea desluşi prin negura careă

domina câmpia. Câteva clipe nici nu îndr zni s dea o formă ă ă precis gândurilor sale…ă

Trebuia s fie un alt convoi care venea c tre ei! Şi, dacă ă ă ar fi judecat dup rapiditatea mişc rilor acestuia, oameniiă ă aceia dispuneau de cai, pe care-i zoreau spre a ajunge într-un loc prielnic, unde s instaleze tab ra din timpul nop ii. Nuă ă ţ se aşteptase deloc s primeasc ajutor într-un asemeneaă ă fel… Iat ce desluşiser ochii mult mai bine antrena i aiă ă ţ indianului şi care fusese cauza fugii lui grabnice.

Convoiul se apropia de ei la trap rapid. Evident, era bine organizat. Se compunea din cinci sau şase c ru e şi maiă ţ mul i cavaleri pentru escort .ţ ă

Într-o jum tate de or avea s ajung la ei…ă ă ă ăTotuşi, Clarence evit s o trezeasc pe Susy, care c zuseă ă ă ă

iar în somnul ei greu. Îşi scoase vesta pentru a-i acoperi umerii şi îi aranja culcuşul. Apoi arunc o alt privire c treă ă ă convoiul care se apropia.

Dintr-un motiv inexplicabil, acesta deviase înspre stânga fa de ei! Peste zece minute, s-ar fi aflat pe aceeaşi linie cuţă ei, la o distan de cam o mil …ţă ă

Dac ar fi trezit-o în acea clip pe Susy, teama ar fiă ă paralizat-o, iar el n-ar fi putut s fac nici m car jum tateă ă ă ă din drumul acela c rând-o în bra e.ă ţ

Îi r mânea doar s fug în întâmpinarea acelor oameni şiă ă ă s le cear ajutorul… Acest lucru însemna îns s o laseă ă ă ă

138

singur pe Susy, p r sind-o în noapte, iar el nu voia aşaă ă ă ceva cu nici un pre ! Dac ea s-ar fi trezit, în întuneric, ar fiţ ă putut chiar s moar de fric , ori ar fi plecat orbeşte, f ră ă ă ă ă nici o int , prin câmpie… Nu avea de ales. Trebuia s feseţ ă ă convoiul s treac şi astfel ultima lor şans de salvare… — Iă ă ă se puse un nod în gât. Vântul nop ii îi d dea frisoane.ţ ă

Convoiul ajunse la cea mai mic distan de ei. Nu se putuă ţă ab ine şi ieşi dintre ierburile înalte, agitându-şi p l ria deţ ă ă paie deasupra capului, în speran a c le va atrage aten ia.ţ ă ţ Nu ajunse îns prea departe, c ci, întorcându-se pu in, v zuă ă ţ ă mişcându-se tufa de iarb care de abia se distingea de restulă câmpiei.

Nu trebuia s se îndep rteze!ă ăAr fi reuşit s ajung la convoi şi s aduc ajutor, dar cumă ă ă ă

aveau s o mai g seasc pe Susy în câmpia nesfârşit ?ă ă ă ăUrm ri din priviri trupa care se îndep rta încet. Îşi agita înă ă

continuare p l ria, f r mari speran e c gestul s u avea să ă ă ă ţ ă ă ă aib un efect concret.ă

Deodat , i se p ru c trei dintre cavalerii din escort , careă ă ă ă precedau prima c ru , îşi schimbaser formele. Nu mai erauă ţă ă nişte siluete clar delimitate, lungite şi negre, care se desenau la orizont… Mai întâi îşi pierduser claritatea,ă deveniser parc mai greu de distins, apoi începuser a seă ă ă alungi şi mai mult, îngustându-se, pân ajunser ca nişteă ă semne de exclamare.

Continu s îşi agite p l ria. Siluetele se alungeau şi seă ă ă ă sub iau mai departe.ţ

În elese! Cele trei siluete îşi schimbaser formele pentruţ ă c se îndreptau c tre ei!ă ă

Brusc, necunoscu ii de oprir . Ce f ceau, de ce nu maiţ ă ă avansau?

Un fulger orbitor âşni de la unul dintre ei. Lui Clarence îiţ şuier glon ul pe lâng ureche şi se lipi imediat de p mânt,ă ţ ă ă tremurând tot. Îl întâmpinau ca pe un tâlhar!

Cu toat spaima pe care i-o insufla puşca, se ridic de josă ă şi le f cu iar semne cu p l ria.ă ă ă

Atunci un c l re se desprinse din grup şi se lansă ă ţ ă impetuos c tre el. Pe m sur ce se apropia, c p taă ă ă ă ă

139

dimensiuni impun toare, gigantice, care se decupau înă obscuritatea prin care înc îl percepea. Brusc, necunoscutulă îşi arunc arma la p mânt şi le strig celorlal i înso itori aiă ă ă ţ ţ s i:ă

— Opri i! Nu mai trage i! Nu e un indian, ci un copil!ţ ţDup câteva clipe, ajunse lâng Clarence şi se aplecă ă ă

asupra-i impun tor şi protector.ă— Hello! Ce faci aici?— M-am r t cit de convoiul domnului Silsbee.ă ă— R t cit? De când?ă ă— Cred c de trei ore. Îi aşteptam s se întoarc după ă ă ă

mine şi s m caute, ad ug Clarence.ă ă ă ă— Şi vrei s stai aici s -i aştep i?ă ă ţ— Da, aşa m gândeam… pân în clipa în care v-amă ă

z rit…ă— Atunci de ce nu ai mers drept c tre noi în loc s bântuiă ă

pe aici şi s ne obligi s ne abatem din drum?ă ăB iatul aplec privirea în p mânt. Avusese motivele lui,ă ă ă

dar se ab inea s i le spun b rbatului acela impun tor.ţ ă ă ă ă— Din fericire pentru tine, suntem cu ochii pe indieni,

relu necunoscutul. F r asta nu v-am fi remarcat. i-am pusă ă ă Ţ via a în pericol tr gând asupra ta. De ce ii îns mor iş sţ ă ţ ă ţ ă stai în locul sta?ă

B iatul nu-i r spunse.ă ă— Cla’ence, se auzi un gl scior.ăBubuitura o trezise pe Susy. Necunoscutul se întoarse

repede c tre tufa de unde venise gl sciorul.ă ăClarence tres ri şi îşi recap t aplombul.ă ă ă— Vede i ce a i f cut, a i trezit-o! îi reproşa el omului. Dinţ ţ ă ţ

cauza asta st team aici. Nu puteam s o duc în bra e pân laă ă ţ ă voi. Nu puteam nici s o fac s mearg prin întuneric, fiindcă ă ă ă îi era fric . Dac aş fi l sat-o singur şi s-ar fi trezit, n-aş maiă ă ă ă fi g sit-o niciodat în prerie.ă ă

Feti a era în siguran , de acum nu-l mai interesa nimic.ţ ţă B rbatul îi privi pe rând.ă

— Deci, îi zise el calm, nu ai venit la noi din cauza surorii tale?

— Nu e sora mea. E o feti , fiica doamnei Silsbee.ţă 140

Mergeam împreun în c ru şi am coborât… A fost vinaă ă ţă mea, eu am ajutat-o s coboare.ă

Cei trei oameni îşi conduser caii astfel încât îi înconjurară ă şi st teau apleca i asupr -le, cu mâinile prinse de genunchiă ţ ă şi capetele întinse înainte.

— Deci, prietene, erai hot rât s r mâi aici ca s n-o laşiă ă ă ă singur , în loc s vii la noi şi s fii salvat?ă ă ă

— Da, îi r spunse pu in agasat b iatul, c ci întreb rileă ţ ă ă ă acelea se cam repetau.

— Vino aici.F cu un pas înainte. B rbatul îi arunc p l ria de paie deă ă ă ă ă

pe cap şi încerc s -l priveasc în ochi. Apoi îi puse mâna peă ă ă um r şi le zise celorlal i:ă ţ

— Vede i? Nu e decât un puşti.ţMai înainte ca b iatul s -l întrebe dac era sau nu oă ă ă

inten ie injurioas în calificarea aceea, omul îşi scoaseţ ă piciorul din scar şi, invitându-l, îi zise:ă

— Hai, urc !ă— Dar Susy?— Priveşte, ea l-a ales deja pe Phil! Clarence privi într-acolo.Susy ieşise din tuf . P l rioara ei, l sat pe spate, bucleleă ă ă ă ă

ei, rev rsate în jurul fe ei înc umflat de somn, vesta luiă ţ ă ă Clarence care-i atârna pe um r, toate acestea n-oă împiedicau s priveasc , satisf cut , pe b rbatul care,ă ă ă ă ă râzând, cu bra ele deschise, se aplecase asupra ei.ţ

Nu-i venea s îşi cread ochilor.ă ăFeti a aceea speriat , capricioas , nesupus , pentru careţ ă ă ă

suferise şi riscase tot, se arunca în bra ele primului venit, caţ şi când ar fi uitat tot ceea ce se petrecuse pân atunci…ă

IV.

Cursa impetuoas pentru revenirea la convoi, pe arm sariiă ă focoşi, le produse celor doi copii un moment de bucurie secret , care se spulber îns repede.ă ă ă

Galopul în care îi purtau caii, vântul şuier tor al nop ii,ă ţ 141

întunericul dens în care erau cufundate c ru ele opriteă ţ undeva, în fa a lor, le f ceau pe acestea s par nişte colibeţ ă ă ă conice, aşezate în cerc într-un mod atât de regulat, c p reaă ă un adev rat exerci iu militar.ă ţ

Copiii fur surprinşi de organizarea complex a aceleiă ă expedi ii. Cincizeci ori şaizeci de cai erau lega i în interiorulţ ţ cercului, unde focurile de tab r ardeau liniştite. În fa a uneiă ă ţ c ru e se ridica un cort impun tor, prin a c rui deschiz tură ţ ă ă ă ă se putea vedea o mas acoperit de un material alb.ă ă

Era s rb toare sau aşa se tr ia acolo în fiecare zi?ă ă ăClarence şi Susy îşi amintir de mesele pe care le serveauă

afar , pe nişte scânduri sau sub prelata joas a c ru ei,ă ă ă ţ atunci când ploua. Erau încânta i de ceea ce vedeau acolo.ţ

Dup ce coborâr de pe cai, ajunser în fa a unei c ru e ală ă ă ţ ă ţ c rei interior era amenajat ca un dormitor, dup care trecură ă ă pe lâng alta, amenajat ca buc t rie. Nu se putur ab ineă ă ă ă ă ţ s nu-şi arunce, între ei, priviri admirative, f r a scoate însă ă ă ă nici un cuvânt.

Omul care îi condusese pân acolo şi care p rea şefulă ă expedi iei, intr într-un cort. Nu întârzie îns mult acolo şiţ ă ă reveni lâng ei, împreun cu o doamn cu care schimbaseă ă ă câteva cuvinte în grab .ă

Doamna alerg gr bit spre ei, cu un surâs încânt tor peă ă ă ă buze. Se opri în fa a fetei, pe care o ridic în bra e. Clarenceţ ă ţ fu bucuros s o vad pe mica lui protejat pe mâini atât deă ă ă bune, încât uit imediat c nici nu fusese b gat în seam .ă ă ă ă Susy, mirat , zâmbea.ă

B rbatul b rbos, care p rea so ul doamnei, o avertiză ă ă ţ ă imediat de omisiunea f cut . Ea ad ug câteva cuvinte peă ă ă ă care b iatul nu le în elese. Apoi se apropie zâmbitoare de elă ţ şi îi puse o mân alb şi curat pe um r.ă ă ă ă

— Aşa, deci, ai avut grij de micu a creatur ? E frumoasă ţ ă ă ca un înger, nu?

Clarence se înroşi de pl cere. El îns nu reuşise s o vadă ă ă ă niciodat pe Susy sub forma unui mesager ceresc. De fapt,ă era mai sensibil la frumuse ea celei care îi f cuseţ ă complimentul decât la cea a micu ei sale tovar şe.ţ ă

Doamna lu pe Susy în c m ru a ei, de unde feti aă ă ă ţ ţ 142

reap ru în curând piept nat , parfumat , acoperit deă ă ă ă ă panglici şi îmbr cat foarte pl cut, încât p rea o p puş .ă ă ă ă ă ă

În acest timp, b iatul r m sese cu so ul doamnei şi cuă ă ă ţ înc un om din tab r .ă ă ă

— Ei, bine, nu mi-ai spus înc numele t u.ă ă— Clarence, domnule.— Şi mai cum?— Brant.— Eşti rud cu colonelul Brant? întreb cel de-al doileaă ă

om.— Era tat l meu, zise b iatul, înroşindu-se de pl cere laă ă ă

gândul abia schi at c g sise şi el pe cineva care s îlţ ă ă ă cunoasc într-un fel..ă

Cei doi oameni schimbar o privire între ei. Ştiau c Brantă ă era un r uf c tor urm rit în mai multe state, în vreme ceă ă ă ă b iatul habar n-avea.ă

— Eşti chiar fiul colonelului Brant, de la Louisville?— Da, domnule, repet Clarence, sim ind de aceast dată ţ ă ă

o greutate pe suflet.— Şi când a murit? întreb repede omul.ă— Ah, de mult vreme! Nu-mi amintesc prea multe despreă

el, eram prea mic.— Nu- i aminteşti de el?ţ— Nu!— Dar cum ai ajuns s c l toreşti cu Silsbee?ă ă ăClarence îi povesti tot. Primul dintre cei doi oameni

r mase gânditor, apoi arunc o privire spre mâinile bronzateă ă ale b iatului. Zâmbetul binevoitor îi reveni pe buze.ă

— Presupun c î i este foame, nu?ă ţ— Aşa e, îi r spunse timid Clarence. Dar… aş vrea s mă ă ă

sp l înainte de mas .ă ăSe gândea la fa a de mas atât de curat pe care oţ ă ă

v zuse în cort, la doamna cea elegant , la Susy, care era aşaă ă de împodobit .ă

— Desigur, îi r spunse b rbatul. Vino cu mine!ă ăÎl duse pe b iat într-o c ru unde se g seau o toalet cuă ă ţă ă ă

mas şi o chiuvet din por elan alb, cu un s pun careă ă ţ ă mirosea foarte frumos.

143

Când revenir la cort, Clarence remarc faptul c nu seă ă ă puseser cuverturi pe b nci decât pentru gazda sa, so ia luiă ă ţ şi personajul care-i înso ea pretutindeni şi r spundea laţ ă numele de Harry, desemnându-i pe ceilal i doi cu doamna şiţ domnul Peyton.

Susy, care era coco at pe un scaun mai înalt, amenajat înţ ă mod special, îi deturna aten ia, indicându-i un loc liber lângţ ă ea.

— Clarence, îi zise ea, avem la mas pui frip i, cl tite şiă ţ ă biscui i şi dulce uri şi domnul Peyton spune c am voie sţ ţ ă ă m nânc tot ce vreau!ă

Doamna Peyton începu s o îndoape pe feti cu toateă ţă bun t ile avute la îndemân şi nu f cea pauz decât pentruă ăţ ă ă ă a-i aranja buclele ondulate. So ul ei o privea grav şiţ satisf cut.ă

Deodat , ochii b rbatului şi ai femeii se întâlnir .ă ă ă— Ar fi avut cam vârsta ei, John, murmur doamna.ăB rbatul nu-i r spunse decât printr-o înclinare a capului,ă ă

apoi îşi întoarse privirea spre noaptea adânc .ăDomnul Harry se l s mai tare pe sp tarul scaunului, ca şiă ă ă

cum ar fi vrut s îşi cear scuze pentru prezen a lui acolo, înă ă ţ acel moment delicat.

Clarence se întreb cine putea fi cea despre careă vorbiser ei doi, de ce c zuser dou lacrimi din geneleă ă ă ă doamnei Peyton în ceaşca lui Susy şi de ce feti a nu protestaţ cu toat energia, aşa cum f cea de obicei în asemeneaă ă situa ii.ţ

Ceva mai târziu afl c so ii Peyton îşi pierduser uniculă ă ţ ă copil.

— Cred c mâine le vom ajunge din urm convoiul, chiară ă de diminea . Poate c unul dintre ei va veni la noi înc dinţă ă ă timpul nop ii, suspin doamna, aruncându-i o privire plin deţ ă ă regret lui Susy.

— Ce ciudat c totuşi cercetaşii lor, care ar trebui s -iă ă caute pe copii, n-au ajuns pân acum la noi, f cu Peyton. I-ă ăam pus pe Hank şi Pete s patruleze pe pist pentru a le ieşiă ă în cale.

— Sunt oameni f r inim , murmur doamna, indignat .ă ă ă ă ă 144

S-ar mai fi în eles, dac era vorba doar despre acest b iat,ţ ă ă care e mare şi se descurc singur. S ar i îns o asemeneaă ă ăţ ă nep sare fa de aceast micu e o mare neruşinare!ă ţă ă ţă

Pentru prima oar , Clarence cunoscu cruzimea preferin ei.ă ţ Acest lucru îl duru cu atât mai mult, cu cât începuse s oă adore, în felul s u copil resc, pe femeia cea elegant cu chipă ă ă frumos.

Domnul Peyton observ starea lui sufleteasc şi interveniă ă imediat:

— E posibil ca Silsbee s se gândeasc la faptul c feti aă ă ă ţ lui e pe mâini sigure şi are cine s -i poarte de grij , zise el.ă ă Pe de alt parte, n-ar fi exclus s fi fost înşela i, ca şi noi, deă ă ţ semnele pe care le-au pus indienii şi s fi încurcat drumul.ă

Presupunerea aceea îi aminti imediat lui Clarence de personajul care ap ruse în apropierea lui pe când se g seaă ă lâng tufa de iarb .ă ă

S îndr zneasc s le vorbeasc ? L-ar fi crezut sau ar fiă ă ă ă ă râs de el?

Ezit s le spun ce ştia, apoi se hot rî s vorbeasc , dară ă ă ă ă ă numai cu domnul Peyton.

Dup ce terminar cina şi o ajut pe doamn s strângă ă ă ă ă ă vesela, toat lumea se adun afar , instalându-se în jurulă ă ă focului de tab r din fa a cortului mare.ă ă ţ

Lâng un alt foc, oamenii jucau c r i şi se distrau, dară ă ţ b iatul nu dorea s fac parte dintre ei. Se sim ea foarteă ă ă ţ bine în tov r şia gazdei sale, dar era nemul umit de faptulă ă ţ c nu-i vorbise despre indian.ă

V.

În jurul focurilor se cânta, se spuneau versuri ori se jucau c r i. La un moment dat Susy, cu vocea ei pi ig iat , vru să ţ ţ ă ă ă cânte ceva.

— „Slav lui Dumnezeu”, îi suger Clarence.ă ăFeti a, care asistase mereu la slujbele religioase dinţ

tab ra lui Silsbee, începu, sigur pe ea:ă ă„Slav lui Dumnezeu, de la El ne vin toate cele bune…”ă

145

La sfârşitul celui de-al doilea vers, încetar toate şuşotelileă şi râsetele din jur.

Un glas cu timbru grav, cel al voinicului juc tor de poker,ă se auzi la al treilea vers. Curând, acesta era acompaniat de o duzin de voci sonore şi, când ajunser la ultimul vers, seă ă formase un cor complet, în care accentele mai dure ale conduc torilor de c ru e şi ale c l re ilor se amestecau cuă ă ţ ă ă ţ intona iile de sopran ale doamnei Peyton ori cu tonul falsţ ă din gl sciorul ascu it al feti ei.ă ţ ţ

Cântecul se repet de mai multe ori, iar ochii oameniloră erau plini de recunoştin . Sunetele se ridicau şi se coborauţă odat cu vântul nop ii, cu altern rile de lumin şi deă ţ ă ă întuneric produse de fulgere şi de focurile din tab r , pentruă ă a se stinge, în final, în misterul câmpiei aflat în putereaă nop ii.ţ

Urmar câteva clipe de linişte, dup care, ca la un semn,ă ă grupul se dispers .ă

Doamna Peyton se retrase cu Susy, dup ce Clarence oă pupase şi îi urase noapte bun .ă

— Cred, începu timid b iatul, c azi am v zut un indian, îiă ă ă zise lui Peyton, când r maser numai ei doi.ă ă

— Un indian? Unde? tres ri b rbatul, îi d du toate detaliileă ă ă necesare.

Peyton se îndep rt de el câteva clipe, apoi reveniă ă împreun cu Harry şi un alt b rbat.ă ă

— Eşti sigur de ceea ce ne povesteşti? îl întreb pe b iat.ă ă— Da, domnule.— La fel de sigur cum eşti c l-ai avut ca tat pe colonelulă ă

Brant, care a murit? râse Harry.— Nu mint, murmur Clarence.ă— Te cred, b iatule, îi zise Peyton. De ce nu ne-ai vorbită

despre asta mai devreme?— N-am vrut s vorbesc de fa cu Susy… şi cu ea…ă ţă— Care ea?— Doamna Peyton, r spunse b iatul, înroşindu-se.ă ă— Ah, râse Harry, eşti foarte politicos!— L sa i-l în pace! lă ţ e strig Peyton. Copilul ştie ce spune…ă

Dar, continu el, adresându-i-se lui Clarence, cum se face că ă 146

indianul nu v-a v zut?ă— Am evitat s fac cel mai mic zgomot, ca s nu o trezescă ă

pe Susy şi… — Şi?— Indianul p rea mai preocupat de ceea ce avea i voi deă ţ

gând s face i.ă ţ— Aşa e! îl întrerupse cel de-al treilea om, care avea o

anumit experien în domeniu. Indianul se afla împotrivaă ţă vântului fa de copii, de aceea nu le-a g sit ascunz toarea.ţă ă ă Restul hoardei lor îl precedase… în mod cert, vor încerca să ni se aşeze în drum, ca s ne atace. Altceva ce ai maiă observat?

— Înainte de asta am v zut un coiot.ă— Foarte bine. Şi acest lucru e un indiciu. Coio ii nu mergţ

niciodat dup indieni, fiindc nu au nimic de câştigat de peă ă ă urma lor. Când l-ai v zut?ă

— Imediat dup ce ne-am dat jos din c ru .ă ă ţă— M-am gândit eu c aşa trebuie s fie! Animalul a fostă ă

nevoit s mearg înaintea indienilor sau în lateral de ei. Astaă ă înseamn c pieile roşii se g sesc între noi şi cel lalt convoi,ă ă ă ă dac nu cumva îi urm resc pe oamenii lui Silsbee.ă ă

Peyton deveni foarte palid. Îi f cu un gest celui de-ală treilea om, avertizându-l c b iatul auzea tot. Clarence îiă ă v zu gestul şi se mir .ă ă

Discu ia continu , pe şoptite, între cei trei oameni. B iatulţ ă ă auzi concluzia:

— Toate acestea nu prevestesc nimic bun, domnule Peyton. Dumneavoastr nu ve i reuşi decât s ne expune iă ţ ă ţ pe p mântul lor, dac ve i ridica tab ra în noaptea asta. Peă ă ţ ă de alt parte, v îndoi i c pe noi ne urm reau indienii… Dar,ă ă ţ ă ă vede i, dac nu ne-am fi întors din drum când copiii r t ci iţ ă ă ă ţ ne-au f cut semn şi am fi mers înainte, am fi c zut înă ă ambuscada acestor nemernici înseta i de sânge. Dupţ ă p rerea mea, am avut mare noroc şi pentru c am avută ă c l re i care ne-au asigurat paza. Doar pentru faptul c ne-ă ă ţ ăam întors dup aceşti doi copii, acum ştim c pieile roşii seă ă afl înaintea noastr , cel pu in pân mâine diminea .ă ă ţ ă ţă

Ceva mai târziu, Peyton se desp r i de cei doi, luându-l cuă ţ 147

el pe Clarence.— B iatul meu, îi zise, mâine la prima or vom fi înă ă

picioare şi vom porni pe pist dup convoiul vostru. Ar fi bineă ă s te culci acum în c ru a mea. Cum eu îmi voi petreceă ă ţ noaptea în şa, nu cred s te deranjez pân în zori…ă ă

Îl duse la o c ru al turat celei în care se odihneau Susyă ţă ă ă şi doamna.

Clarence fu surprins când v zu c acolo se g seau o tablă ă ă ă de scris, burete şi chiar o etajer cu câteva c r i. Un cuf ră ă ţ ă lung, dispus ca o canapea, fusese aranjat pentru a servi ca pat. Era acoperit cu un cearceaf, avea perne albe şi curate. Totul p rea de un lux cu care copilul nu era obişnuit.ă

Un covor gros acoperea planşeul greoaiei c ru e ceă ţ folosea ca dormitor şi care era suspendat pe arcuri, pentruă a evita efectul gropilor în timpul deplas rilor, dup cum îiă ă explicase domnul Peyton. Exista o uş cu vitralii şi ferestreă culisante, pentru a lumina şi a aerisi interiorul.

L sat singur acolo şi vârât în aşternutul alb, Clarence nuă îşi putu re ine curiozitatea de a cerceta pe îndelete toateţ lucrurile care-l înconjurau.

Se întreb apoi de ce se ar tase interesat Peyton de oriceă ă dat referitoare la tat l s u. Detaliile respective erauă ă ă importante pentru nişte str ini? Mama lui nu-i vorbise preaă mult despre acestea…

Apoi coborî încet din culcuş. Merse f r zgomot la oă ă fereastr , o deschise ca s vad cum func ioneaz şi priviă ă ă ţ ă afar . Focurile stinse, ale taberei, stelele care str luceau f ră ă ă ă a reuşi s lumineze locurile, conturul neclar al unei patruleă aflat în mişcare, dincolo de cercul c ru elor, îi schimbară ă ţ ă cursul gândurilor.

De ce spusese domnul Peyton, atunci când se întâlniseră prima oar , c nu era decât un puşti? Oare fraza aceeaă ă reprezenta ceva r u?ă

Se întoarse, f r zgomot, la culcuşul s u. Stând lungit înă ă ă pat, îşi zicea c , atunci când se va face mare, va deveniă c l uz ori un om în genul domnului Peyton, va aveaă ă ă convoiul lui şi îi va invita pe Susy şi Silsbee s -l înso easc .ă ţ ă Era, deja, o autoritate în privin a indienilor. Chiar se tr seseţ ă

148

asupra lui fiindc fusese luat drept una dintre pieile roşii!ăCând se trezi, fu foarte mirat s constate c soareleă ă

inunda c ru a cu lumina lui şi f cea aerul insuportabil deă ţ ă încins. Sim i, pe dat , mirosul cunoscut al prafului ridicat deţ ă copitele cailor. Percepu scâr âitul uşor al ro ilor şi alţ ţ resorturilor, micile oscila ii ale suspensiei, zgomotul distinctţ al h urilor. Deodat , convoiul se opri brusc.ăţ ă

F r îndoial , ajunseser în dreptul c ru elor lui Silsbee.ă ă ă ă ă ţ Peste câteva clipe aveau s fac transferul celor doi copii, iară ă minunata aventur avea s înceteze. Trebuia s se scoale!ă ă ă

Se mai întinse îns de câteva ori în culcuşul s u somptuos.ă ă Ce linişte era peste tot!

Auzi apoi nişte voci îndep rtate. Apoi multe glasuriă agitate… Sim i c inima începe s i se strâng . Ceva nu eraţ ă ă ă în regul … De c ru a lui se apropiar în goan doi c l re i.ă ă ţ ă ă ă ă ţ

— Scula i-l pe b iat şi întreba i-l! auzi Clarence şi voceaţ ă ţ aceea p rea a fi a lui Harry.ă

— Aştepta i! Aştepta i s vin Peyton, zise alt om. Elţ ţ ă ă trebuie s hot rasc .ă ă ă

— E mai bine s afl m imediat dac ei au fost…ă ă ă— Aştepta i! Sta i pe loc, se auzi glasul lui Peyton. Îl voiţ ţ

întreba imediat! Clarence, mirat, deschise uşa şi se g si înă fa a lui Peyton care plin de praf, abia coborâse din şa. Peţ chip avea întip rit o expresie de spaim .ă ă ă

— Câte c ru e erau în convoiul vostru, Clarence?ă ţ— Şapte, domnule.— Exista vreun semn pe vreuna dintre ele?— Da. Pe una scria: „în drum spre California”, iar pe alta:

„Râm , purcelule, altfel vei cr pa!”.ă ăOchii lui Peyton se fixar asupra lui Clarence. B rbatulă ă

p rea gata s -i fac nişte dezv luiri îngrozitoare…ă ă ă ă— Câ i era i în convoi?ţ ţ— Dou zeci şi unu şi cu doamna Silsbee…ă— Mai erau şi alte femei?— Înc trei.ă— Ridic -te şi îmbrac -te, îi zise grav, în liniştea careă ă

pusese st pânire pe cei de afar . P streaz - i sângele rece şiă ă ă ă ţ mintea limpede. M întorc imediat.ă

149

Apoi îi şopti:— Se pare c azi va trebui s le ar i celor din jur c eştiă ă ăţ ă

un b rbat adev rat, Clarence.ă ăUşa se închise în urma lui Peyton. Cu mişc ri mecanice,ă

începu s se îmbrace. Teama care se cuib rise în el luaseă ă propor ii. Inima îi b tea la fel de tare ca în clipele cândţ ă v zuse disp rând convoiul s u, cu o zi în urm .ă ă ă ă

În cele din urm , nemairezistând acelor clipe de tensiune,ă se duse la uş şi o deschise. Caravana lor era cufundat înă ă linişte. Doar Susy, dintr-o c ru , tr nc nea f r nici o grij .ă ţă ă ă ă ă ă S ri jos şi alerg în fa , unde se g seau Peyton şi al iă ă ţă ă ţ c l re i.ă ă ţ

Primul lucru care-l mir fu, la vreo dou sute de yarzi,ă ă silueta inert şi melancolic a unei c ru e c rei apar inea luiă ă ă ţ ă ţ Silsbee. Era lipsit de animalele de trac iune, de oişte, stândă ţ singur şi nemişcat sub cerul orbitor.ă ă

Pe m sur ce se apropia de grupul c l re ilor, v zuă ă ă ă ţ ă resturile sf râmate ale unei alte c ru e. Ro ile din fa şi osiaă ă ţ ţ ţă lor disp ruser , iar vehiculul se pr buşise ca un taur c zută ă ă ă sub maiul m celarului…ă

Mai încolo, resturile carbonizate şi înnegrite ale altei c ru e… în jurul aceleia se reunise toat ceata lui Peyton.ă ţ ă Din grup se desprinser doi oameni, care duceau cu ei ună trup mutilat îngrozitor. În acel moment fu observat de ceilal i.ţ

Se auzir imediat strig tele:ă ă— Înapoi! Opri i-l!ţNu-i mai p sa; de vântul care se n pustise cu violenă ă ţă

asupra lui. Se îndrept cât putu de repede c tre vehiculul dină ă fa , în care se jucaser el şi Susy. O mân viguroas i seţă ă ă ă puse pe um r. Era cea a lui Peyton.ă

— E c ru a doamnei Silsbee, murmur el, cu buzele albite.ă ţ ă Dânsa unde e?

— Lipseşte, îi r spunse b rbatul, împreun cu alteă ă ă unsprezece persoane. Ceilal i sunt mor i…ţ ţ

— Ea trebuie s fie aici! îă i strig b iatul, fugind dină ă prinsoarea lui. L sa i-m !ă ţ ă

— Clarence, îi zise Peyton, prinzându-l iar de bra , poart -ţ ă150

te ca un b rbat! Priveşte în jurul t u! Încearc s ne spuiă ă ă ă cine sunt oamenii aceştia…

Acolo se g seau dou gr mezi de haine vechi ce z ceau laă ă ă ă p mânt, unele peste altele şi, ceva mai încolo, un alt mald ră ă aşezat într-un loc unde Peyton le ordonase oamenilor s i să ă le pun .ă

În acele zdren e pr fuite, de unde via a fusese gonit f rţ ă ţ ă ă ă mil , nu mai exista nimic de care s se team … Trecu de laă ă ă un cadavru la altul, îi recunoscu, dup diferite indicii, pe ceiă care, pân mai ieri îl fuseser tovar şi de drum… Ceilal i, înă ă ă ţ frunte cu Peyton, îl urmau, îngrozi i şi curioşi, în acelaşi timp.ţ

Nu în elegea de ce, dar sim ea nevoia s ajung cât maiţ ţ ă ă repede la c ru a din fa , la cea cu care c l toriser el şiă ţ ţă ă ă ă feti a.ţ

— Nu-i nimic pe acolo, îi zise Peyton. Am cercetat noi mai devreme. Clarence, în loc s -i r spund , merse mai departe,ă ă ă iar oamenii îl urmar .ă

C ru a aceea i se p ru mai prost îngrijit , maiă ţ ă ă dezordonat şi mai rudimentar ca niciodat . Resturi deă ă ă oase, cutii de metal alb, provizii împr ştiate pretutindeni,ă oale, castroane, cuverturi, haine formau un amestec confuz, acoperit de praf. Dar, în acel amestec eterogen, ochii b iatului remarcar un rest de stamb destr mat .ă ă ă ă ă

— E rochia doamnei Silsbee! strig el cu însufle ire,ă ţ gr bindu-se s urce în vehicul.ă ă

Ceilal i se privir cu chipuri îngrozite. Dup o clip îns ,ţ ă ă ă ă zeci de mâini începur s r scoleasc lucrurile. Apoi, ună ă ă ă b rbat scoase un ip t de groaz , s ri un pas înapoi,ă ţ ă ă ă deopotriv însp imântat şi furios. Îşi ridic privirea spre cerulă ă ă arz tor de deasupra lor.ă

— Dumnezeule! Privi i!ţChipul doamnei Silsbee era galben ca de cear şi abia seă

vedea printre lucruri. Pentru Clarence, femeia nu mai era aceeaşi. Tr s turile ei îmb trânite, ridurile s pate de atâteaă ă ă ă griji, neliniştea ei moroc noas f cuser loc unei liniştiă ă ă ă profunde, unui repaos cum numai la statui întâlneai.

În clipa urm toare, b rbatul care o descoperise f cu ună ă ă gest rapid, îşi arunc batista pe urmele de sânge uscat aleă

151

victimei, ca pentru a-i ascunde lui Clarence un lucru înfior tor. La rândul lui, b iatul fu tras înapoi, dar unul dintreă ă cei de fa murmur , cu buzele albite de spaim :ţă ă ă

— Dumnezeule mare! Şi ea e scalpat !ă

152

Leroy Jorgensen.

INT PENTRU TO I.Ţ Ă Ţ

Sfatul lui Dan fu ascultat. Barmanul se ridic bucuros, îşiă puse mâinile pe tejghea. Bra ul drept al lui Masters se aflaţ într-o stare destul de proast . Reuşi totuşi s -l întind şi, cuă ă ă greu, îşi puse arma pe tejghea, la dispozi ia lui Dan,ţ Tovar şul lui Lobo, care nu-şi putuse folosi pistoalele câtă timp ac ionase prizonierul, le arunc şi ridic mâinile.ţ ă ă

Tân rul Wheeling le lu de jos şi le puse la centur , al turiă ă ă ă de arma lui Masters.

— i-am spus, Lobo, c te afli pe o pist greşit . S ştii cŢ ă ă ă ă ă am avut dreptate. Nu in îns deloc s ajung la puşc ria dinţ ă ă ă Shale-City. Nici în cea din Culver. M preocup altceva.ă ă

— Nu faci astfel decât s - i agravezi situa ia, Dan, îiă ţ ţ r spunse Masters şi în glasul lui nu se ghicea nici un fel deă pic . Nu vei lupta mult împotriva legii.ă

— Vreau s duc o via vesel înainte de a fi spânzurat.ă ţă ă Pân atunci trebuie s mai pun la punct nişte lucruri. Tipiiă ă care au trecut pe aici înaintea celor din Shale ce v-au spus despre mine?

— S te arest m, fiindc eşti c utat de oamenii legii.ă ă ă ă— Adev ra i vr jitori. Cum puteau şti? Înseamn c le eraă ţ ă ă ă

fric s nu-i urm resc. Nu se înşelau. Mai d -mi un pahar,ă ă ă ă barman şi caut -mi ceva de mâncare. Mai am de mers înă noaptea asta şi mi-e foame.

Cei doi prizonieri se uitau încrunta i la el. inea pistoaleleţ Ţ lâng el. Dup ce termin de mâncat şi le puse în tecile de laă ă ă centur şi lu un altul în mân . Focul tras ceva mai devremeă ă ă trezise oamenii din localitate.

— R mas bun! Nu m urm ri i, Lobo, nu ve i câştiga nimică ă ă ţ ţ

153

şi risca i s primi i câteva gloan e în cap. Dup câte ştiu;ţ ă ţ ţ ă trebuie s m comport ca şi când aş fi int universal , deă ă ţ ă ă aceea restul lumii este format din duşmanii mei.

Trecu prin uşa batant de la intrare, apoi urc în şa.ă ă Trebuia s înfrunte iar viscolul. Avea s îşi continue drumulă ă spre sud, drumul r uf c torilor…ă ă ă

Se p rea c nu-l urm reşte nimeni. De fapt, nici nu seă ă ă aştepta s -l vad pe Lobo pornind în urm rirea sa. Deă ă ă tovar şul acestuia nici nu putea fi vorba.ă

Ar fi fost greu s aduni o ceat în noaptea aceea, cu atâtă ă mai mult cu cât oamenii care ar fi r spuns la apel nu erauă l muri i despre ce era vorba şi nu aveau nici un interes s seă ţ ă ia dup Dan Wheeling.ă

Singurul duşman adev rat al c l re ului era viscolul. Nuă ă ă ţ intrau la socoteal cei care, între localitatea aceea şiă trec toare, puteau fi oameni care se temeau de Wheeling.ă

Îi fusese frig, fusese obosit, dar acum era dominat şi de sentimentul c nici un om cinstit nu avea s -i deschid uşaă ă ă în noaptea aceea, dac ar fi cerut ajutor. Pentru to i elă ţ devenise un pericol, o amenin are secret , un criminalţ ă poate, în orice caz, un r uf c tor. Iar, dac acei care slujeauă ă ă ă legea nu puneau mâna pe el, via a îi va scoate în cale alteţ pericole, al i duşmani.ţ

În primul rând, cei care erau implica i direct în povesteaţ lui. Aveau s -l atace f r nici o mil , iar el trebuia s seă ă ă ă ă apere ca un şobolan prins în curs .ă

Dan îşi zise îns c nu se temea de întâlnirea cu Devarraă ă şi cu cel lalt bandit. Avea o socoteal de pus la punct cu ei.ă ă

Poate c vântul glacial, p trunz tor, întunericul,ă ă ă singur tatea, inutul pustiu îl for au s îşi g seasc ună ţ ţ ă ă ă ascunziş. Numai c toate clipele grele prin care trecuse,ă suferin a îndurat , foametea, oboseala, dezonoarea,ţ ă trebuiau pl tite.ă

Vântul spulbera z pada. Drumul era acoperit de ghea .ă ţă Începea s urce. Arborii deveneau mai rari pe m sur ce seă ă ă apropia de trec toare.ă

Dan lupt cu furtuna întreaga noapte. Urc în continuu şiă ă diminea a.ţ

154

Observ c vântul se potoli. În jurul lui totul era alb. Doară ă câ iva fulgi de nea mai c deau de sus. În spatele luiţ ă str lucea soarele. Începea dezghe ul.ă ţ

Se afla la mare altitudine. Aerul era foarte rece. Ghe urileţ aveau nişte forme ciudate pe acolo.

Era obosit, înghe at, disperat.ţPe la prânz ajunse la frontier . Se vedea o barac peă ă

jum tate acoperit de z pad . Era singurul semn de via peă ă ă ă ţă care îl d dea natura. Coborâse de pe cal. Îşi ducea de frâuă arm sarul, iar acesta îl urma supus, cu capul plecat.ă

În ceea ce-l privea, Dan era complet vl guit. Se deciseă deodat s caute ad post în coliba aceea d r p nat .ă ă ă ă ă ă ă Oricum, era mai bine s ai un acoperiş deasupra capuluiă decât s te afli sub cerul liber.ă

Apropiindu-se mai mult, v zu c pe coşul construc ieiă ă ţ ieşea un fir sub ire de fum. Puse mâna pe pistol şi b tu înţ ă uş . Dan era convins c aceasta nu mai fusese deschis deă ă ă cel pu in dou zeci şi patru de ore. De altfel, se deschidea înţ ă afar şi un strat de ghea îi bloca mişcarea.ă ţă

Un glas se f cu auzit, ca o dovad c acea colib eraă ă ă ă locuit . Eforturile locatarului şi ale musafirului reuşir să ă ă deblocheze pân la urm uşa.ă ă

— Cum merge, str inule? îă l salut omul care st tea acolo.ă ă Acesta purta o barb scurt şi fuma dintr-o pip veche.ă ă ă

Dan, care o clip crezuse c Devarra se ad postise înă ă ă cabana aceea, privi peste tot ca s nu aib vreo surpriz .ă ă ă

— Cum merge? întreb , la rândul lui. Am avut noroc şi amă z rit fumul care iese pe coş. Ai cumva o can de cafeaă ă fierbinte pentru un biet c l tor care merge spre sud?ă ă

Locatarul nu p ru deloc suspicios. Fireşte, fusese pu ină ţ surprins de vizita aceea, c ci nu era o or la care s circuliă ă ă de bun -voie prin inuturile respective. Nu avea îns obiceiulă ţ ă de a pune prea multe întreb ri.ă

— De fapt, mor de foame, îi zise Dan.Se l s pe cuvertura de pe o banchet aşezat lângă ă ă ă ă

perete.— N-am g sit nici un ad post unde s m pot odihni înă ă ă ă

cursul nop ii, ad ug el.ţ ă ă155

— Dormi pu in aici, îi zise gazda, v rsând cafeaua înţ ă ceştile de tinichea. Voi avea grij de calul t u. Pari vl guit deă ă ă tot, ceea ce nu m mir având în vedere gerul pe care l-aiă ă îndurat pe drum. Alte am nunte nu m intereseaz .ă ă ă

Dan nu se l s rugat de dou ori. Se sim ea în siguran înă ă ă ţ ţă cocioab şi, oricum, chiar dac i-ar fi fost team , tot trebuiaă ă ă s se odihneasc .ă ă

Adormi şi timp de trei ore nici m car nu mişc . Se treziă ă brusc dup aceea.ă

Paznicul de la frontier îşi fuma pipa şi citea paginileă îng lbenite ale unui ziar vechi. Auzindu-l pe Dan c se mişc ,ă ă ă îl privi întreb tor:ă

— Eşti singur, nu?— Da. De ce?— Au trecut mai devreme doi, îi r spunse încet cel lalt.ă ă

Dis de diminea . I-a întâlnit unul dintre oamenii noştri. Înţă timp ce dormeai mi-a spus c respectivii ne-au omorât ună vi el şi i-au t iat o pulp de la un picior din spate, dup careţ ă ă ă şi-au continuat drumul spre Mexic.

— Dis de diminea ?ţă— Da. Ar fi bine s ai grij , dac nu- i sunt prieteni. După ă ă ţ ă

mine nu e chiar bine s -i întâlneşti în cursul nop ii.ă ţ— Deci in drumul acesta? mţ urmur Dan, ieşind dină

înc pere ca s se spele pu in.ă ă ţP rea destul de îngândurat când ad ug :ă ă ă— Nu, nu-mi sunt prieteni, dar cred c ştiu cine sunt ei. Înă

orice caz, voi pleca foarte repede de aici, spuse el ştergându-se pe fa şi pe mâini cu prosopul. Î i mul umescţă ţ ţ pentru ospitalitate, mai zise el în vreme ce îşi punea paltonul.

— Nu ai pentru ce s -mi mul umeşti. Este una dintreă ţ rarele pl ceri ale celor din mun i, îi r spunse gazda. E destulă ţ ă de pustiu pe aici. Î i urez s nu dai de cei doi c l re i. Vei daţ ă ă ă ţ de noroi între cabana asta şi trec toare, c ci dezghe ul aă ă ţ fost însemnat în dup -amiaza asta. Dac îns vei c l toriă ă ă ă ă toat noaptea, vei da iar de ghea , dar mâine vei uita ceă ţă înseamn z pada, norocosule!ă ă

— Poate! îi strig Wheeling. ă156

Dup ce îi strânsese mâna celui care-l g zduise, se gr biă ă ă s porneasc la drum c tre sud. Nu-i venea s cread c seă ă ă ă ă ă afla atât de aproape de un inut cu totul diferit.ţ

Nu mai vizitase niciodat regiunea aceea, fiind completă str in de ceea ce îl aştepta acolo. Refuza s se gândeasc laă ă ă viitor. Lucrurile îi erau neclare.

Ceea ce ştia sigur era c trebuia s se hr neasc , s seă ă ă ă ă înc lzeasc , s fie preg tit ca s întâmpine necunoscutulă ă ă ă ă care-l aştepta dincolo de întinderea de z pad .ă ă

Avea s fie mereu un r uf c tor sau va reveni la o viaă ă ă ă ţă normal ? Numai destinul avea s decid . Dac va r mâneă ă ă ă ă singur, ştia ce va trebui s fac . Dac va fi îns for at deă ă ă ă ţ evenimente, urma s vad ce era de f cut.ă ă ă

Nu avea nici un plan în minte. Nu putea îns uita cuvinteleă tat lui s u. B trânul avea o proprietate în Quicapos şi Dană ă ă nu se îndoia de faptul c luptele care se duceau în regiuneă nu aveau nici o leg tur cu ferma respectiv .ă ă ă

Wheeling tat l era prea în vârst ca s se duc şi să ă ă ă ă tr iasc în alt ar , unde s lupte aşa cum f cuse înă ă ă ţ ă ă ă tinere e. Se gândise c fiul s u îl putea înlocui? Sfidase astfelţ ă ă tinere ea şi îndr zneala lui Dan?ţ ă

Acesta murmur ceva doar pentru el. Îi datora pu ină ţ ă recunoştin tat lui s u.ţă ă ă

Îşi aducea aminte c , înc din copil rie, acesta avuseseă ă ă grij de el, îl înv ase ce înseamn for a şi curajul,ă ăţ ă ţ temeritatea, îndemânarea la tras şi în lupt .ă

Numai c în prezent era un r uf c tor şi se vedea for ată ă ă ă ţ s fie un c l tor singuratic pe un drum care îl ducea acoloă ă ă unde doar Dumnezeu ştia. Felul în care îl ajutase şi îl dezavantajase tat l s u se compensau reciproc?ă ă

Poate c nu. Totuşi, în adâncul inimii sale, Dan p strase oă ă dragoste neobişnuit pentru tat l s u, Omul de Fier, careă ă ă voia întotdeauna s fac dreptate şi era de un curajă ă nebunesc.

Aceast dragoste filial îl sf tuia s ierte greşelile pe careă ă ă ă le comisese B trânul fa de el. Chiar dac Omul de Fier seă ţă ă ar tase drept sau incorect în ceea ce-l privea, Dan trebuia să ă fie fidel fa de el.ţă

157

Nu se opri deci odat cu c derea nop ii. Cu atât mai multă ă ţ cu cât drumul îl obliga s mearg când c lare, când pe jos.ă ă ă

Z pada nu mai c dea, deşi amenin a s o fac . Peisajul seă ă ţ ă ă prezenta altfel sub razele gri ale lunii. Era greu de crezut că în scurt timp regiunea înghe at avea s cedeze locul unuiţ ă ă climat mai blând. Şi totuşi Dan avea s întâlneasc soarele.ă ă

Trec toarea, acoperit de neaua alb , se desluşea subă ă ă cerul întunecat.

În afara unui punct negru, de dimensiunile unei evi deţ puşc , nimic nu tulbura puritatea peisajului.ă

Dan îşi zise c , dac o pas re ar fi traversat spa iul vast înă ă ă ţ clipele acelea, n-ar fi sc pat vederii lui.ă

Deodat îns , privirea lui se ascu i instinctiv. Parc oă ă ţ ă umbr se furişase peste pânza imaculat a z pezii. Urc iară ă ă ă în şa, apoi porni c tre locul acela, ca s observe mai bineă ă despre ce era vorba.

S fi fost, din întâmplare, un lup? Nu era imposibil. Un lupă american s-ar fi putut aventura pe acolo, dar cu ce s-ar fi hr nit? Umbra p ruse a se mişca, apoi disp ru brusc.ă ă ă

Tân rul Wheeling îşi continu drumul înc o sut de metri,ă ă ă ă dar nu se întâmpl nimic deosebit. Probabil c imagina ia îiă ă ţ era tulburat de nervii întinşi la maximum. Totuşi, eraă convins c în apropierea lui se g sea o fiin . Nu aveau cumă ă ţă s fie Devarra şi tovar şul s u, fiindc ei nu ştiau c elă ă ă ă ă plecase pe urmele lor. Pe m sur ce mergea mai departe,ă ă z rea şi alte umbre, dar acelea erau închipuiri ale lui.ă

Nu mai avea decât dou sute de metri pân s p trundă ă ă ă ă în trec toare. Uitase c putea fi v zut de departe…ă ă ă

V zu alt umbr . De aceast dat foarte distinct. Laă ă ă ă ă intrarea în trec toare se afla cineva! Duse mâna la pistol,ă dar chiar în clipa aceea r sun o împuşc tur . Glon ul îlă ă ă ă ţ şterse pe obraz.

Nimerise într-o ambuscad ? Cineva voia s -l omoare? S riă ă ă din şa în clipa când ceva îl lovea în obraz. Glon ul îiţ traversase gulerul mantalei.

158

Colec ia ţ AVENTURI ÎN VESTUL S LBATICĂVa mai cuprinde:

* Leroy Jorgensen – Drum pres rat cu gloan e.ă ţPovestirea semnat Leroy Jorgensen din volumul de faă ţă

159

este un capitol din romanul s u Drum pres rat cu gloan e,ă ă ţ ce va ap rea curând la Editura FORUM.ă

* Jack London, Roger Lecureux, Kirk Hamilton – Fiul lupului şi al i pistolari.ţ

* Hal G. Evarts – Ferma în eleptuluiţ* Fenimore Cooper, Cal Marryat, Bret Harte – R zbunareaă

apaşului.* James O. Curwood – Vân torul de oameni.ă

160

161