ISPITE COMPARATISTE N FILOSOFIE (I) ZAMOLXIS THALES

*Text publicat n Revista de filosofie , LI, 1 2, p. 193 200, Bucuresti, 2004

Abstract. The study is a three-parts comparative approach (Zamolxis-Socrates-Pla to) proposed, as a necessary technique of reconstruction along millennia of the content of Zamolxian wisdom (the originally sapientia of Thraco-Geto-Daks), too briefly presented within the antique sources. The first part heuristically assoc iates Zamolxis personality with the one of the philosophers with whom, usually, t he histories of Greek philosophy begin, that is Thales.

Ispita dacica a fost sintagma prin care filosoful Mircea Vulcanescu, prestigios n e poca, anunta, n mai 1941, o conferinta a sa la Fundatia Dalles, n cadrul unui cicl u de conferinte, Ideea dacica , organizat de Comitetul de initiativa pentru dezgrop area cetatilor dacice din Muntii Orastiei. Prin Mircea Vulanescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga si altii se continua, n secolul XX, o preocupare pe care meditatia filosofica romneasca o ncercase specific si n veacul anterior, ndeosebi prin cei pe care istoria filosofiei nationale i-a retinut ca marile noastre spirite enciclop edice: Bogdan Petriceicu Hasdeu si Ion Heliade Radulescu; si nu mai putin prin M ihai Eminescu. Dar ispita dacica n filosofie ( revolta a fondului autohton manifestata ca efort compr ehensiv de recuperare a doctrinei zamolxiene) nu desemneaza limitativ doar exerc itarea intelighentiei din spatiul nostru spiritual. Pionierii ispitei dacice au fo st nsisi grecii Antichitatii: miracolul grec al filosofarii vadindu-se astfel insuf icient siesi contine n el semnele clare ale mirarii si ale interesului fata de na tura aparte si doar ntrezarita a ntelepciunii barbatului strain , Zamolxis. Gnditorii romni, pna astazi, spre a si-l apropria pe Zamolxis, au practicat cu prec adere calea raportarii explicative a sapientei acestuia la universul spiritual g eto-dacic, larg comunitar, la cultura si modul de viata perpetuate istoriceste n arealul carpatic, cu imanente virtualitati de considerare metafizica a existente i. Grecii, n schimb, defavorizati, ca straini, prin imposibilitatea unei asemenea practici interpretative, spre a si-l apropria mental pe barbarul filosof al nceput urilor, Zamolxis, de imemoriala notorietate doxografica n nsasi cultura lor, au co nvertit prin excelenta ispita dacica n ispita comparatista: figura regala a nteleptului trac parea astfel ca se poate dezvalui prin tehnica raportar ii ei la Rev. filos., LI, 1 2, p. 193 200, Bucuresti, 2004 continuturile de gndire ale sophoi-lor eleni, ce excelau n efortul de ntemeiere pen tru umanitate a discursului filosofic. Ca si n cazul divinitatilor barbare , aproxim ate de greci prin asocieri mai totdeauna cu rest, daca nu fortuite cu zeii propr

iei mitologii, nteleptul Zamolxis avea sa fie alaturat explicativ, la rndul sau, f ilosofilor Helladei Thales, Parmenide, Empedocle, Socrate, Platon, Pythagoras Sig ur ca si tratarea istoriografica romneasca se arata, n plan secund, interesata de asemenea apropieri doctrinare comparatiste. Dar cu o grija: valoarea acestei pro ceduri generale de analiza comparata ramne functie de pastrarea unei anumite inse nsibilitati metodologice la cronologie; altfel, comparatismul decade n critica sur siera amenintata de stereotipul operarii fatale cu principiul post hoc ergo propte r hoc . Discutnd tocmai posibilitatile si limitele metoei comparative, Georges Dumzi l sublinia regula ei de aur, anume a mentine treaza constiinta ca metoda n cauza permite recunoasterea si clarificarea structurilor de gndire, dar nu permite reco nstituiri evenimentiale, fabricarea istoriei ori a preistoriei, ispita ideativa la care sunt expusi filologul, arheologul, istoricul1. Filosofii autohtoni preocupati de Zamolxis si de spiritualitatea geto-dacilor re simt ca demersul lor cognitiv este unul intrinsec traditiei culturale de care ap artin si de aici, dupa cum am deschis discutia, posibilitatea unor proceduri int erpretative proprii, ntre care, vom ilustra imediat, reductia fenomenologica. Pen tru greci (sau alti gnditori straini), nsa, pomenirea lui Zamolxis si a ethosului geto-dacic era de natura unor referiri extrinseci, si de aici alt tip de abordar i explicative, ntre care si acea forma primara de comprehensiune prin alipirea gr osiera a necunoscutului la ceva familiar lor. Chiar daca istoriografii rutinati ai filosofiei se pot pastra la distanta fata de utilizarea unor tehnici fenomeno logice n domeniul lor de activitate, ei socotindu-se mult mai acasa , n spatiul discu rsului istoriografic, atunci cnd se ntreaba, bunaoara, daca Zamolxis a fost sau nu un pitagoreu , trebuie cel putin consemnat faptul ca deliberarea filosofica romneas ca nu a excelat pe calea unui asemenea tip de ntrebari, ea dispunnd totodata relua m ideea de specifice marci euristice. n Ispita dacica citim ntr-o prezentare a gndir ii lui Mircea Vulcanescu se ntreprinde un excurs istoric, necesar surprinderii si descrierii determinatiilor caracteristice ale sufletului romnesc. Vulcanescu nu se vrea aici att omul de stiinta ( ), ct gnditorul care investigheaza metafizic, ndeoseb i prin metoda fenomenologica; el aspira ca preocuparile sale sa mearga pe linia celor ntreprinse de Ernst Robert Curtius, Max Scheler sau Max Weber 2. Sa-l urmarim nsa nemijlocit, pe Mircea Vulcanescu. Reproducem un fragment din Ispita dacica: I spita tracica nu este ( ) pentru sufletul romnesc o ispita extrospectiva. Ea nu imp lica orientarea sufletului romnesc dupa un model extern, care sa exercite asupra lui influente din afara, cum e lumea franceza ori cum e lumea slava. Ajungi la t raci dupa ce elimini din tine tot ceea ce reusesti sa identifici ca datoresti al tora. Ispita tracica ar fi, deci, judecata din acest punct de vedere exterior, o ispita reziduala. Ea ar cuprinde elementele sufletesti care nu-si pot afla alta origine, dupa cum filologii atribuie radacinilor trace cuvinte ce nu se vadesc apartinnd altui idiom. Ispita launtrica, ispita reziduala ( ). Daca cultura unui om este, cum zice Valry, ceea ce i ramne dupa ce a uitat totul, noi am apartine lumii trace atunci cnd nu ne-am mai sili sa fim n nici un alt fel dect cum suntem ( ). Sa ne oprim si sa ne cufundam n noi nsine ( ) 3. Iata am ilustrat din ce unghi cu deosebi re al sau un filosof romn, constient de apartenenta sa la o vatra culturala, poat e vorbi consistent despre natura zamolxismului: identificnd tacit zamolxismul cu esentialitatea spiritualitatii geto-dacice si recunoscnd introspectiv atributele acelei spiritualitati ca fiind, profund, ale sale. E afirmata astfel ideea unei semnificative continutati, una care poate sa disturbe optica istoricista obisnui ta. Dar aici ne preocupa efectiv consemnarea rezultatelor celeilalte ispite, compara tiste extrospective , cum ar califica-o Mircea Vulcanescu ncercata n felurite chipuri vizavi de tainica viziune zamolxiana a existentei, de grandioasa (n ascunderea e i) personalitate a nteleptului Zamolxis. n multe situatii, si nca de la origini, a fost suficienta cunoscuta consemnare herodotiana pentru ca incitarea comparatist a sa se exercite ca tentativa explicativa. Textul lui Herodot despre Zamolxis, n oteaza Mircea Eliade, a facut o mare impresie n lumea antica, de la contemporanii lui Herodot pna la ultimii neo-pythagoricieni si neo-platonicieni. A fost ndelung comentat si interpretat de eruditi si continua sa fie si n zilele noastre 4.

O prima asociere, ce merita sa fie consemnata, este aceea facuta ntre Zamolxis si filosoful grec Thales din Milet (cca 624 546 . Ch.). Anticii au mpins acest particu lar efort euristic al lor pna acolo nct au adaugat numelui nteleptului trac (poate s i fiindca era mai greu de rostit exact) numele celuilalt, din propria cultura: Un ii spun ca el [Zalmoxis] mai este numit si Thales consemneaza Porphyrios5. Vor fi existat, de buna seama, niste cauze pe care izvoarele antice nu ni le deslusesc ; se poate retine, n abstract, abia ideea ca grecii vechi gndeau oricum mai multe despre Zamolxis dect aflam utiliznd sursele ce ne-au parvenit de la ei. Totusi, n l ipsa deslusirii exprese a temeiurilor stravechi ale asocierii Zamolxis-Thales, s e impune oricum ca acestei alaturari practicate de antici sa i se discearna, fie si speculativ, relevantele. Corelarea Zamolxis-Thales, apreciem, reprezinta o trimitere la lumea filosofiei elene de un caracter cu totul special: o trimitere anume la filosoful primordial al grecilor, dupa cum l califica Nietzsche n nceputurile filosofiei elene, la fel dupa cum apare situat primul n doxografia lui Diogenes Laertios, n Prelegerile heg eliene ori n istoriografiile curente ale domeniului gndirii filosofice. Reamintind u-ne lucrarea lui Diogenes Laertios, Despre vietile si doctrinele filosofilor, n i se pare elocvent faptul ca n ea, dupa ce Laertios, nca n primul paragraf al scrie rii, vorbeste de Zamolxis n legatura cu cetoasele nceputuri ale deliberarii filoso fice umane, demareaza expunerea istoriografica propriu-zisa cu grecul Thales: ce l la care Zamolxis va fi n mod recurent raportat de antici, pna la a-l denumi ca a tare. Daca doxografiaza Laertios studiul filosofiei a nceput la popoarele straine , atunci, dupa autori vechi, primul n spatiul european e tracul Zamolxis. Dar interv ine Laertios cu o enormitate pro domo acesti autori uita ca realizarile pe care ei le atribuie barbarilor apartin grecilor, cu care ncepe nu numai filosofia, dar si nsasi neamul omenesc 6 iar n acest caz primul ntelept memorabil al umanitatii, as upra caruia el se opreste, devine Thales. E, n amintita asociere/confuzie euristi ca Zamolxis-Thales, un indiciu al ancestralitatii lui Zamolxis, implicit al vech imii viziunii filosofice a lui Thales, un indicu de retinut, dar fara fabricarea (n sensul citatului din Dumzil) vreunei ierarhizari cronologice. n acest caz asoci erea lui Zamolxis filosofului primordial al grecilor tocmai lui, la limita orizo ntului lor temporal nu apare viciata de vreo intentie istoricista subordonatoare a unuia celuilalt, cum se ntmpla n practica raportarii lui Zamolxis la mai trziul i ubitor de ntelepciune Pythagoras (ntruct se socoate ca Zamolxis a fost servitorul s i nvatacelul acestuia). Observnd datele care ne-au parvenit, ceea ce are aparte, fata de o corelare obisn uita, asocierea Zamolxis-Thales este caracterul ei extrem: faptul ca n acest caz recursul cognitiv comparatist este unul radical, mergnd pna la suprapunerea identi tatilor celor doi ntelepti. Asocierea lor euristica atinge deplinatatea coinciden tei (echivalentei) astfel nct derivarea valorica, de continut filosofic a unui gndi tor din nvatatura celuilalt devine logiceste exclusa; implicatia logica, ntr-o ata re situatie este: ceea ce apartine n chip esential de gndirea unuia, ar apartine s i gndirii celuilalt. Sa urmarim aspectele esentiale ale lumilor filosofice ale celo r doi. Daca e sa exprimam prin cte un termen unic, pe de o parte, miezul nvataturii zamol xiene, iar pe de alta, miezul doctrinei lui Thales, aceste reprezentative cuvint e-cheie ar fi: nemurirea (posibilitatea omului de iesire din destructia curgerii temporale si de elevata situare ad infinitum n proximitatea divinului), n cazul d octrinei zamolxiene; si, respectiv, apa n cazul nvataturii lui Thales (apa ca prin cipiu prim al tuturor celor existente, principiu afirmat n maniera generalizarilo r filosofice incipiente ale vechilor ionieni). Or, tipica idee zamolxiana a nemu ririi o aflam ca proprie si asertiunilor lui Thales din Milet (atribuita lui, ca ci n scrierile sale filosofice, ionianul pare sa nu o fi produs). Mai mult, n acea sta privinta: analog perspectivei interpretative asupra doctrinei zamolxiene ca doctrina filosofica originara a geto-dacilor, numele de Thales desemneaza de ast a data n universul culturii elene pe gnditorul care ar fi formulat primul o asemen

ea teza: Unii, printre care poetul Choirilos noteaza acelasi Laertios afirma ca e l [Thales], cel dinti, a sustinut nemurirea sufletului 7( ). E verosimil, asadar, pe aceasta baza, ca n spatiul absorbant si nu lipsit de hibridari al gndirii grecilor sa fi fost creata doxa despre Zamolxis-Thales ca ntelept de referinta liminara ( primul n timp) al nemuririi. Din perspectiva celuilalt termen, specificat ca ar desemna chintesenta viziunii filosofice a lui Thales (apa ca principiu al tuturor lucrurilor), asocierea Zamo lxis Thales comporta o discutie ceva mai larga. Mai nti sa observam ca pentru faptul afirmarii (desigur, imperfecte ca enunt filosofic) a acestui arch (apa), Aristot el nsusi, n perioada de mplinire a gndirii filosofice grecesti (trei sute de ani dup a Thales), l va socoti pe patriarhul ionian demn de atentia Metafizicii sale: apa , ca prim gnd filosofic asupra temeiului lumii, acredita peste veacuri un prim fi losof Dar de ce tocmai apa, ca arche, sa fi facut casa buna cu mentalul celui rec unoscut drept filosoful inaugural al elenilor? Se poate constata ca Aristotel, n Metafizica, l cuprinde si l are n atentie pe Thales ca pe maratonistul unei viziuni ce vine mai de departe si s-ar zice ca Stagiritul cauta sa faca din aceasta obs ervatie un argument n sprijinul apei lui Thales, ca principiu, atunci cnd scrie, gn dindu-se la Orfeu, la Hesiod, la Homer: ( ) oamenii stravechi, care au trait cu mul t naintea generatiei de azi si au facut primele ncercari de explicatie teologica [ mitologica] a lumii, au avut aceeasi parere despre natura. ntr-adevar, ei au facu t din Okeanos si Tethys parintii lumii, aratnd ca lucrul pe care jurau zeii, numi t de poeti Styx, nu e altceva dect apa. Dar cine jura, jura pe ceea ce e mai resp ectabil, si mai respectabil e ceea ce e mai vechi 8. Filosoficul primar (n speta, gn dul lui Thales) este revendicat astfel de la mitologie, de la mitosofic. n ncheier ea trimiterii sale n trecut, Aristotel nclina sa creada ca, desi e greu de stabilit , ntr-adevar aceasta [primordialitatea apei] a fost cea mai primitiva si cea mai ve che parere despre originea lucrurilor. n orice caz, se spune ca Thales a sustinut aceasta parere ( ) 9. Desi Aristotel exemplifica prin Okeanos si Tethys (adica prin mitologia neamului sau) spre a acredita apa ca fiind arheul celor mai departate viziuni asupra obrsiei lucrurilor, referirea lui bate dincolo de Hellada, conduc e gndul catre culturile originare n genere, ndeosebi nfloritoarele culturi stravechi ale Orientului, cunoscute grecilor. Aceste culturi fondatoare dupa cum consemne aza azi istoriile moderne ale filosofiei care nu ncep, conventional, cu grecii au facut adesea din ideea apelor primordiale suportul ontologic protofilosofic al originarii lumii. n consideratiile citate, Aristotel nsusi l are mental n vedere pe Orfeu10, adica va fi deschis implicit fereastra gndului sau spre orizontul mitic al lumii tracilor. Or, daca nu detinem informatii care sa ateste nemijlocit o vi ziune cosmogonica legata de principiul apei la traci (la geto-daci), avem, n schi mb, o predominanta viziune de acest tip care a supravietuit si s-a decantat pna s pre secolul XX n arealul carpatic. Riguros privind-o, viziunea nu poate semnifica dect un fapt de continuitate spirituala, cu obrsia ideativa adnc nfipta n trecutul l ocului: o marca a fenomenului nostru originar . Ca model explicativ protofilosofic considera Gh. Vladutescu apa, dintre toate, pare sa aiba ca vechime si raspndire, n reprezentarile cosmogonice, demnitatea suprema. Afirmarea primatului cosmologi c al apei este frecventa n legendele romnesti11, pamntul avnd o demnitate cosmologic a secunda12. Nu, universul n-a aparut din apa si continua gndul filosoful romn si, c u toate acestea, Thales si-a meritat locul ntre cei sapte (sau noua) ntelepti ai G reciei preclasice, pentru ca, plasndu-ne n zona semnificatiilor metafizice, aflam ca apa numea principiul. n acest fel, milesianul savrsea o deschidere metafizica ( ) A ceeasi deschidere o putem observa si n cosmogoniile romnesti ( ) 13. Si gnditorul va nch eia urcnd n planul de generalitate al ideii de unitate organica, mai presus de tim p, a spiritualitatii carpatice: Cosmogoniile populare romnesti, desi nu trec n filo sofia sistematica, asa cum n interiorul acesteia un moment se integreaza n cel urm ator, se transmit ei cu duhul si ca duhul unei spiritualitati. Corespondentele, de aceea, sunt poate mai mult: fete ale aceleiasi fiinte 14. Tratnd cu disponibilit atile sale comparatiste problematica miturilor cosmogonice dependente de imagine a Apelor primordiale (miturile scufundarii cosmogonice n aceste ape), Mircea Eliade va releva anume spatiul Europei de sud-est, de care dintotdeauna apartinem, ca unul cu totul reprezentativ: Arhaismul mitului ( ) ne incita a-l considera ca facnd

deja parte din patrimoniul religios al populatiilor protoistorice ale Europei de sud-est. Faptul ca attea alte elemente de cultura arhaica au supravietuit pna n pr agul secolului XX n Balcani si n Europa Orientala face aceasta ipoteza mai putin h azardata dect pare la prima vedere 15. Importanta mitului astfel revendicat rezida s ocoate Eliade n faptul ca el reprezinta singura cosmogonie populara din Europa de s ud-est , una ce raspundea unei necesitati profunde a sufletului popular si autorul adauga ntr-o nota de subsol: Se stie, cosmogoniile non-biblice au disparut din fo lclorul Europei occidentale. Paul Sebillatt observa ca nu exista mit cosmogonic n traditiile populare ale Frantei 16. ( ) Legendele cosmogonice romnesti cu toposul lo r caracteristic: din nceput era peste tot numai apa , de buna seama, nu decurg din T hales, ci de dincolo si de alaturi de el, din fondul de eresuri geto-dacic, al t racilor hiberboreici, fond disponibil interferarii, apoi, cu gndirea elena. Astfe l conturnd cadrul interpretativ, nu mai surprinde consemnarea ca grecii puteau pe rcepe si cataloga, drept o singura sapienta, cele doua de fapt, ale lui Zamolxis si Thales.

n istoria sa a filosofiei, Hegel (care vorbea studentilor germani despre Zamolxis pe baza de Herodot) numeste de cteva ori nvatatura lui Thales filosofie a naturii , iar pe cel n cauza primul filosof al naturii . ntr-adevar, doctrina lui Thales aparti ne de originarul stadiu naturist al mentalului, al hominizarii. Ea s-a nascut di n observarea importantei hotartoare a apei n nutrirea pamntului, n ncoltirea si exult anta vegetatiei, n zamislirea si mentinerea vietii. Dar, temporal, figura carpati cului Zamolxis nu poate fi dect cel putin sincrona celei a ionianului Thales, iar sapienta lui cel putin concordanta, ca forma mentis, naturismului aceluia. Treb uie sa retinem si sub aceasta latura concreta, a naturismului filosofic, faptul ca amndoi nteleptii, nca din antichitatea mediteraneana, au fost perceputi n tandem si suprapusi semasiologic. Hegel socoate potrivit sa citeze pe larg din Aristote l si din Plutarh spre a reliefa de ce tocmai apa a fost sa fie principiul explic ativ al celei dinti filosofii a naturii: Poate ca Thales a ajuns la acest gnd, fiin dca vedea ca orice forma este umeda, ca nsusi caldul provine din acest umed, si c a ceea ce este viu traieste prin aceasta. Acela nsa din care provine ceva este pr incipiul a toate. Iata motivul care l-a facut sa conceapa acest gnd, si el l-a co nceput si fiindca orice samnta are o natura umeda, iar apa este principiul umedul ui 17. Or, existenta tandemului doxografic Zamolxis-Thales sugereaza ca probabil n u ar fi zadarnic sa observam n termenul Zamolxis particula mol regionalism romnesc n nnd si astazi ml , pamnt saturat de apa si bazal mediu al vietii. Principial, se poate purta o discutie consistenta dar nu e locul aici asupra cultului lui Zamolxis c a asupra unuia prin excelenta naturist, legat de agricultura si anotimpuri, de o cultarea, moartea si nvierea din umid a boabei semanate, cu ritualuri implicnd int ens o simbolica vegetala de la ramura verde la poienile sacre si lacasurile de t ip abaton, cu practici dendrolatrice si cu dubletul lor ideativ strabuna noastra mitologie botanica Dar sa punem punct ispitei comparatise (de interes filosofic din antichitate si pna astazi) Zamolxis-Thales, cu mentionarea unei pertinente co ntributii n problema, datorata lui Gh. Musu: ( ) noi credem ca el [numele Zamolxis aso ciat denominativului Thales ] reda n echivalent grecesc aspectul si legatura zeului cu lumea plantelor si nflorirea lor, asa cum ne-o spune ntelesul respectivului num e n Hellada, Thals, din aceeasi familie cu thall, thale nfloresc, cnd din Zamolxiss ar mai cobor n lumea folclorului, basmelor portriva lui Fat-Frumos: Florea nflorit ul 18. n literatura de data recenta, pe alaturarea explicativa Zamolxis Thales insista Dan Oltean n Religia dacilor. Pe muchia echivocului nsa: urmnd perspectiva lui G. Dumzi l asupra religiilor indo-europene (ca fiind reductibile structural la scheme tri adice de zeitati/functii), autorul numit asociaza acestui univers de credinte za molxismul ca fiind de asemenea si cu totul comparabil o religie de natura triadi ca. n acest caz, n personalitatea lui Zamolxis s-ar regasi corelate functiunile un ei specifice triade divine, Thales-Hercules (sau Marte)-Cronos, cu att mai elocve nt cu ct lui Zamolxis i s-au atribuit nca din Antichitate toate aceste epitete den ominative19. Si mai departe: epitetul de Thales ( ) corespunde functiunii nti din mit ologiile indo-europene incluznd zeii vegetatiei si ai fecunditatii 20 legati functi

onal de teluric si de umid, urmatoarele tipuri de zeitati componente ale triadei divine viznd functii proprii etajelor superioare din nchipuirea trinivelara a lum ii. Nedumireste, n aceasta interpretare, promovarea lui Thales ca zeitate (compon enta a unei triade divine), cu eludarea conditiei autentice de ntelept primar sau de filosof a milesianului. Oricum, din considerarea relatiei Zamolxis-Thales ca parte a unui sistem mai complex de relationari, e de retinut ca asocierea n disc utie, semnificativa fiind, nu este si ndestulatoare pentru a cuprinde organic pla nurile viziunii zamolxiene asupra existentei.

-------------------------------------------------------------------------------1 G. Dumzil, La rligion roumaine archaique, Paris, 1966, p. 8. 2 Marin Diaconu, Un model ontologic al omului romnesc, prefata la vol. Mircea Vul canescu, Dimensiunea romneasca a existentei, Bucuresti, Editura Fundatiei Cultura le Romne, 1991, p. 7. 3 M. Vulcanescu, op. cit., p. 46 47. 4 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti, Editura Stiintifica s i Enciclopedica, 1980, p. 39. 5 Viata lui Pythagoras, XIV. 6 Diogenes Laertios, I I.3. 7 Diogenes Laertios, op. cit., ed. cit., p. 121. 8 Aristotel, Metafizica, I, 3 (trad. rom. St. Bezdechi, Bucuresti, Editura Acade miei, 1965, p. 59). 9 Ibidem. 10 Cf. Dan Badarau, nota 31 la Aristotel, Metafizica, ed. cit., p. 59. 11 Gh. Vladutescu, Filosofia legendelor cosmogonice romnesti, Bucuresti, Editura Minerva, 1982, p. 66. 12 Ibidem, p. 72. 13 Ibidem, p. 139 140. 14 Gh. Vladutescu, op. cit., p. 149-150. 15 Mircea Eliade, De la Zalmoxis 16 Ibidem, p. 134. 17 Aristotel, Metafizica, 383 b, apud Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei I , Bucuresti, Editura Academiei, 1963, p. 160. Exista diferente notabile ntre trad ucerea n romneste a textului aristotelic operata de D.D. Rosca dupa Prelegerile lu i Hegel (unde punctul de vedere al filosofului antic e prezentat ca o supozitie) si cea operata de St. Bezdechi dupa originalul Metafizicii (unde punctul de ved ere aristotelic se prezinta ca o certitudine) . 18 Gh. Musu, Din mitologia tracilor (studii), Bucuresti, Editura Cartea Romneasca , 1982, p. 74. Vezi, tot acolo, si studiul O reprezentare din care se ridica, n i postaza divina, Zamolxis Thales si zna Dochia: Codrul romn, Codrul trac . , p. 133 134.

19 Dan Oltean, Religia dacilor, Bucuresti, Editura Saeculum I.0., 2002, p. 24. 20 Ibidem, p. 25.

ISPITE COMPARATISTE N FILOSOFIE (II). ZAMOLXIS PYTHAGORAS

*Text publicat n Revista de filosofie , LII, 1 2, p. 147 160, Bucuresti, 2005

Abstract. The Greek miracle of Philosophy shows a special interest (we would say: performing) for the Thracian scholar, Zamolxis. Searching for the explication el ements of this important antique preoccupation, the author proposes a three-side d comparative analysis through which the scholar Zamolxis is related to Thales ( I), Pythagoras (II) and Socrates/Plato (III).

Data fiind dainuirea activa, timp de secole, a scolii iubitorului de ntelepciune Pythagoras, anticii greci unii dintre ei discriminau ntre pythagorici sau pythago ricieni (termeni desemnnd pe discipolii directi ai filosofului), pythagorei (dese mnnd elevii sau urmasii discipolilor directi) si pythagoristi (desemnnd n sens larg exotericii care imitau modul de viata si nvataturile celui n cauza, traind nsa n af ara sectei sale ocult organizate). n corelatie cu nsiratele distinctii terminologi ce apare divizata n etape si ndelungata practicare/devenire a doctrinei n discutie deosebindu-se: o epoca veche (de la ntemeiere si pna la disparitia ultimilor disci poli directi, pe la jumatatea secolului V .Ch.); o epoca medie (de dupa mentionat a disparitie a pythagoricienilor, pna la nceputul secolului IV .Ch.); n fine, epoca noua (a renfloririi si diversificarii acestei scoli filosof ice, pe spatiul veacurilor III .Ch. VI d. Ch.). Daca asa stau lucrurile, atunci Strabon (sec. I .Ch. I d.Ch) nu face dect sa compl ice problema situarii istorice, fata de Pythagoras, a lui Zamolxis, numindu-l pe acesta din urma, un pythagoreu 1. Caci, n viziunea altor scriitori antici, Zamolxis ar fi primit nvatatura direct din gura lui Pythagoras, ipostaza care l-ar acredi ta drept un pythagorician ; dupa cum, pe de alta parte, faptul ca si-a propovaduit doctrina printre hiperborei, departe de scoala de la Crotona a presupusului sau maestru, permite sa-l numim un pythagorist . Asadar, raportat la Pythagoras, Zamolx is a fost privit n toate chipurile posibile pythagorician, pyhagoreu, pythagorist , ceea ce relativizeaza n chip semnificativ fixarea cadrului vietii sale pe axa i storiei: prin chiar faptul derutantelor sale asocieri la toate perioadele scolii gnditorului din Samos, interpretarea figurii nteleptului Zamolxis e cumva disponi bilizata fata de criteriul coordonatei temporale exacte. La aceasta fructificabila detasare, n scopuri analitice, de rigorile istorismului strict concura, pe de alta parte, convingerea multora ca zamolxismul a premers

substantial anilor ntre care se aproximeaza ca a trait Pythagoras (571 496 .Ch.). Primul care vulnerabilizeaza, cu dubiul sau, istoricitatea precisa a lui Zamolxi s (si nca din launtrul veacului V .Ch.) este, dupa cum se stie, Herodot. Afirmatia ca Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pythagora observa, n vremea noastra, logicianu l Anton Dumitriu nu are consistenta, ea fiind respinsa ca un fapt necorespunzato r cronologic, de chiar cel care a relatat-o [Herodot] 2. O asemenea eschiva metodica a parintelui istoriei (dispus sa nu-l ancoreze n mod categoric antichitatii sale pe nteleptul trac, ci sa strecoare pentru viitorime i deea descendentei acestuia dintr-un timp mai din sus de istorie) nu o reliefam a ici spre a decreta eventualitatea unei filiatii inverse, dinspre Zamolxis spre P ythagoras. Pe fondul nedeterminarii temporale reliefate, chestiunea care se pune este tocmai de a depasi obligatia explicativa (devenita cliseu pentru destui come ntatori) a deducerii zamolxismului din pythagorism, sau invers, nu importa. E de demonstrat, dimpotriva, ca demersul comparatist Zamolxis Pythagoras ramne posibil, chiar si n conditiile excluderii ideii vreunei subordonari doctrinare, adica far a vreo deducere istorica sursiera a unui gnditor n cauza din celalalt. Mai mult: se poate sustine ca abia asa demersul comparatist are a se desfasura ca unul de not abila relevanta. Pna la a privi astfel (ca autarhii consonante) cele doua doctrine filosofice stra vechi, trebuie reamintit aici faptul ca exista, desigur, o explicatie pentru man ifestata tendinta de a cuprinde zamolxismul n miracolul grec al gndirii. A fost, p rin excelenta, tendinta psiho-mentalului elen , iar subordonarea lui Zamolxis ath anorului spiritual al Helladei nu este dect un caz, ntre destule altele, n masura s a ilustreze concret ce nsemna si cum opera n Antichitate interpretatio graeca: inte rpretatio graeca observa Mircea Eliade permitea un numar destul de mare de omolo gari cu zeii sau eroii greci a unor zeitati ori eroi barbari 3. nsusi Herodot era ncer cat metodic de aceasta tendinta. ntr-o cercetare ntreprinsa asupra numelor de zeitat i ce figureaza n auroralele Istorii ale umanitatii, clasicistul I. M. Linforth co nstata ca doar n trei situatii, adica doar pentru trei zei straini (tracul Pleist os, microasiatica Cybele si getul Salmoxis), Herodot, dispus sa interpreteze , desi gur, n spiritul locului, nu afla (nu indica) divinitati echivalente din pantheonu l grec4. Si atunci se produce la parintele istoriei o abatere interpretativa demna de tot interesul: n cazul mentionat cel din urma, al lui Zamolxis, Herodot aprop ie figura faimosului get ( om ori vreo divinitate de-a bastinasilor 5) de figura unu i filosof al grecimii! Si nca a unuia de elevata referinta, socotit n epoca drept u n nsemnat gnditor Cei doi puteau fi asociati mental si pe considerentul ca att unul, ct si celalalt treceau n ochii semenilor ca fiind fiinte intermediare , daimoni posedn d atribute ale divinului; or, iata ca acest factor al potrivirii lor ramne de pla n secund, ca si altii: primeaza remarcarea naturilor lor sapientiale, de gnditori . Sa decelam: Interpretare atipica, dupa cum se vede, asocierea herodotiana Zamolxis Pythagoras (ct este si pastrnd, o data cu cel ce o face, echivocul istoriografic) are proprie tatea de a aviza asupra continutului marcant filosofic al nvataturii Hiperboreanu lui, orict de palid ar fi ajuns ea la urechile grecilor. Un ce, un skepsis de ord in metafizic vor fi distins mediteraneenii dedati filosofarii ascultnd relatarile vagante despre aceasta nvatatura (altfel calificabila drept o religie). Fie si n umai ntrezarita ca un pamnt n departarea marii, dimensiunea filosofica a zamolxismu lui putea da semn orizontului mental de asteptare al omului grec prin urzirea ei aparte: din aniconicitate si taina, din abstractism si semantism numeric si geo metric, din axializare cosmica si propensiune monoteista etc., iar mai presus de toate (daca nu exclusiv) atragnd luarea aminte ca doctrina nordica a nemuririi, a legilor sau temeiurilor existentei. n al doilea rnd: ca nvatatura de substanta filosofica (chiar daca mediata de mobilu ri religioase), zamolxismul e referit prin excelenta, si anume la pythagorism (s i doar uneori la alte edificari filosofice antice), adica e referit la prestatia de performanta n epoca. Faptul semnaleaza calitatea continutului filosofic al za

molxisimului. n unele traduceri din batrnul Herodot, pentru calificarea lui Pythag oras, n loc de gnditor nsemnat e utilizata sintagma omul cel mai ntelept al Helladei 6 r, principial, nu ncape o comparare cu doctrina omului cel mai ntelept al Helladei a alteia straine, daca aceasta din urma nu ar provoca prin ea nsasi (si ar impune chiar) o asemenea promovare explicativa. Astfel ca n uzuala asociere Zamolxis Pytha goras identificam n esenta un simptomatic elogiu mai mult sau mai putin cntarit ad us zamolxismului; oricum, o considerare prestigioasa a lui. nca Vasile Prvan obser va ca grecii, mirati de elevatia conceptiei despre lume a dacilor, negasind alta explicatie, i-au proclamat pe acestia pur si simplu adepti ai filosofiei ideali ste si mistice a lui Pythagoras, la mare respect pentru ei. Asocierea Zamolxis Pyt hagoras acrediteaza prin recul zamolxismul ca pe o gndire filosofica de performan ta. n al treilea rnd: se vede din cele consemnate ca nsusi Herodot constientiza ratiune a de a fi a asocierii Zamolxis Pythagoras: postura comportamentala si existentiala a tracilor nordici cei care, prin nvatatura lui Zamolxis, se credeau nemuritori prezenta incontestabile tangente cu spiritul nvataturii lui Pythagoras, asemanari vadit oportune caracterizarii de lucru a zamolxismului prin pythagorism. Caci spr e care alt iubitor de ntelepciune de-al lor puteau trimite profitabil grecii acel ei vremi spre a portretiza o doctrina barbara a sufletului nemuritor si a posibili tatii umane de asumare misterica a eternitatii? Sporadic numai, au ncercat asocie ri mai putin elocvente cu Thales; mai trziu vor ncape si trimiteri la ideea platon iciana a sufletului (cu neajunsul ca sub aspect temporal, nu se mai putea nchipui c a Platon (427 347 . Ch.) sa-l fi avut nvatacel pe Zamolxis!). n al patrulea rnd: Herodot nu da marturie, strict despre Zamolxis, ci relateaza, m ai larg, despre forma mentis a unui ntreg popor mulat pe liniile de forta spiritu ala proprii zamolxismului ca doctrina. Simbioza dintre Zamolxis, ca individualit ate sapientiala, si modul de a fi n lume al unei mari comunitati etnoistorice a f ost limpede perceputa de Herodot. Dar asemenea percepere si consemnare complica problema: n acest caz, pentru nevoile explicative ale culturii elene, nu doar per soana lui Zamolxis trebuia eventual dedusa din Pythagoras, ci nsusi fenomenul soc ial-istoric de faima al configurarii spiritualitatii getilor, ca neam. Prin Diog enes Laertios (si nu numai) ne-a parvenit informatia ca extra muros , din Barbaricu m, mai ales doua stravechi semintii europene se bucurau de admiratia grecilor: c eltii si traco-geto-dacii. Or, despre spiritualitatea druidica s-a opinat ca ar fi fost produsul unui fel de misionarism al fondatorului scolii din Crotona, cee a ce va strni replica lui Origene dar cum: Nu Pythagoras a introdus druidismul la celti, dupa ct sustin alti autori, ci discipolul sau, tracul Zalmoxis, care nvatas e pe druizi, printre altele, si divinatiunea prin fise si numere 8. Explicatii cauz ale similare celor referitoare la celti s-au ncercat, de buna seama, si n privinta universului spiritual al daco-getilor; nu numai ca s-au ncercat, dar mentalitatea a dainuit n istorie, poate tocmai datorita soporificei ei suficiente. Astfel, Ed win L. Minar Jr., n Early Pythagorean Politics in practice and theory (Baltimore, 1942) socoate ca un anume personaj ce se da drept Zamolxis, venit din afara lum ii geto-dacilor si fiind de fapt un credincios al lui Pythagoras, s-a straduit s a introduca politica pythagoreica n Dacia, impunnd-o la proportiile ntregului neam. M ircea Eliade, cu totul la distanta de aerul conspirativ si mesianic al acestei opinii, conchide transant: Ipoteza nu se sustine 9. Doxele de asemenea tip confirma doar ca Pythagoras, pentru vechii greci, a fost gnditorul ce se preta cel mai bi ne recursului lor euristic, dar si veleitar de a alinia ideativ spatiile puterni c hominizate ale Europei acelui timp (lumea celtilor si cea a geto-dacilor) la d octrina de autor a unui oficiant elen al ntelepciunii. n fine, n al cincilea rnd: despre scrierile lui Herodot (unde se ntmpla ca prima cons emnare a numelui lui Zamolxis sa se faca prin asociere cu cel al filosofului Pyt hagoras, asociere, e drept relativizata de autor, dar nu fara consecinte diverge nte, pna astazi) , despre Istorii s-a spus ca sunt alcatuite preponderent din frntu ri de informatii ocazionale si ca deci nu ar fi suficient de concludente pentru cunoasterea cadrelor gndirii sapientiale a dacilor (gndire imanenta practicilor lo

r religioase fragmentar si disparat semnalate de Herodot). Mijloacele moderne de abordare exegetica permit nsa sa se spuna ca aspectul miscelaneu si neriguros de sfasurat al Istoriilor se datoreaza nu doar caracterului nesistematic al informa rii si relatarilor autorului antic, ci si incapacitatii noatre de a prelua textu l; caci e loc, dupa doua mii cinci sute de ani, pentru o asumare hermeneutica a acestor scrieri n masura sa depaseasca hiatusurile si nepotrivirile alcatuirii ei ca discurs si cum: prin promovarea principiului unei coerente de dincolo de tex t a textului nsusi, n speta a mesajului herodotian despre daci, ajuns pna la noi, s i a pomenirii n acest plan de Pythagoras. Merita, astfel, semnalata metoda de abo rdare dintr-un recent volum asupra religiei dacilor. Autorul volumului, Dan Olte an, observa ca la Herodot relatarile despre practicile cultice ale getilor confi gureaza n fond trei secvente; ordinea acestor secvente se prezinta n Istorii astfe l: primul act ritualic consemnat este trimiterea solului n sulite, al doilea este trasul cu sageti, catre cer, iar al treilea consta n retragerea lui Zamolxis n lo cuinta subterana. Dar continua Dan Oltean ordinea consemnarii secventelor de cat re parintele istoriei este aleatorie; exista suficiente temeiuri hermeneutice pe ntru a aseza cele trei momente, cu simbolismul lor, ntr-o alta nsiruire, una deoda ta fireasca si semnificativa, n masura sa instituie o imagine de ntreg. Herodot ncep e cu mijlocul, adica cu suspendarea n sulite; neofitul aflndu-se ntr-o pozitie de m ijloc ntre pamnt si cer. Nici o religie nu-si are obrsiile ntr-o pozitie intermediar a de acest fel ( ). Faptul ca locuitorii teritoriului de astazi al Romniei au pract icat cu precadere, nca din epoca bronzului si pna prin secolele 5-6 d.Ch., ritul i ncineratiei, dovedeste ca ierarhia si ordinele lumilor pe care trebuia sa le par curga omul prin nastere, viata, moarte si postviata, nu erau nicidecum ntmplatoare , ci aveau un sens precis. Nasterea era din pamnt, viata se desfasura ntre pamnt si cer, iar viata eterna era n mparatia vesnic luminoasa a cerurilor. Aceasta este, de altfel, ierarhia lumilor n toate mitologiile indo-europene, mitologii care pro movau n exclusivitate ritul incineratiei 10. Asadar, introducndu-se si numai un crit eriu hermeneutic de ordine n parcurgerea relatarilor lui Herodot, acestea capata o coerenta globala, care deschide implicit posibilitatea unei mai fructuoase com parari a zamolxismului cu pythagorismul. Dincolo de spatiul cultural antic al Peloponezului, cu iradieri pna la Pontul Eux in, arie predispusa sa genereze o interpretatio graeca a zamolxismului (cu alte cuvinte: dincolo de mentalul scriitorilor eleni) optica asupra relatiei de condi tionare Zamolxis Pythagoras putea fi una rasturnata, contrara. Un Carolus Lundius, suedez erudit al vremii sale, nu deriva zamolxismul din pythagorism ci, dimpotr iva, consemneaza n mod repetat ca Pythagoras a fost initiat n elementele sacre ale Hyperboreenilor 11, adica ale traco-getilor spita liminara a neamului omenesc locu ind, n reprezentarile de atunci, zona Terrei pe unde trecea nsasi osia lumii, axul polului (al polului getic ). Pliniu cel Batrn consemneaza eresul mediteranean cum c a acolo traieste un popor fericit (daca credem) care este numit hyperboreenii [ ] A colo se crede ca sunt ttnile lumii 12. Exilat n acest tinut (n marginea lui), sub axe oreo , sub cardine mundi , dupa cum se exprima poetul antic Ovidiu va deplnge nsa confi guratia lui climatica, drama ciclica a diminuarii prezentei solare n iernile parc a fara sfrsit. Lume a frigului getic, a pazirii cultice a solstitiului de iarna h otarul descresterii si rentremarii luminii , Hyperboreea, deodata reala si lunecat a n mit, cu nimbul ei de geografie sacra, aparea fara ndoiala omului antic ca un s patiu de referinta, de proiectie mentala si chiar de revendicare genealogica. Gr ecii credeau astfel ca nsusi Apollo, stravechiul Zeu luminator al lor, venise din tinuturile nordice, numindu-l si Apollo Hyperboreanul. nct, spre a o interpreta c um se cuvine, socotim ca tocmai ntr-un atare cmp ideativ si vizionar se impune sa amintim spusa chiar a unui grec, Hermippus Callimachius, cum ca filosoful Pythag oras nu este dect un imitator al tracilor: Trakn doxas mimoumenos 13. Admitnd ca Hermi ppus Callimachius ar fi mintit, ramne semnificativ faptul ca el putea conta pe o anumita credibilitate, n for, a spusei sale Dar lasnd la o parte spusele altora, care cel putin ar contrabalansa toposul doxo grafic al deducerii lui Zamolxis din Pythagoras, sa revenim, economic, la nsesi m anifestarile personalitatii celui mai ntelept om al Helladei . Este vadit ca Pythago

ras nu a amintit niciunde sa-l fi avut descendent al nvataturii sale pe tracul Za molxis. n schimb, Hyperboreea l preocupa; surse antice cred ca si fusese acolo; or icum, Pythagoras o invoca ideatic si afectiv ca pe spatiul sacru al propriei sal e descendente. n lucrarea pierduta, Constitutia Delienilor, Aristotel consemneaza ca singurul altar la care se nchina Pythagoras era cel al lui Apollo, zamislitoru l lui . De ajuns ca Porphyrios, biograful nteleptului elen, sa-l numeasca fiul lui A pollo al lui Apollo Hyperboreanul, se ntelege14. Sa citam si din Diogenes Laertios : nfatisarea lui era plina de gravitate, iar discipolii lui credeau despre el ca-i Apollo, venit din nordul ndepartat 15, adica din orizont getic, din acea Terra Mir abilis a lumii vechi (n care fie si numai o simpla coincidenta privit ca Apollo s i numit Apollo era nsusi Zamolxis16, Zamolxis Hyperboreanul, cum l numeste Clement din Alexandria). Nu afirmam cumva, prin aceasta, o descendenta a lui Pythagoras din Zamolxis; spunem doar ca o asemenea posibilitate, nainte de a fi demonstrata , consoneaza logic cu teza prevalentei temporale a lui Zamolxis, dupa cum ne las a sa credem Herodot, dupa cum admite, peste milenii si de la celalalt capat al E uropei, de pilda, cultura spaniola moderna: Este filsofo es mas antiguo que Pitgora s 17.

Orict de ireductibile ar fi sa ramna pentru istorie abordarile n considerarea rapor tului Zamolxis Pythagoras, fapt este ca toate pozitiile coincid prin aceea ca admi t deopotriva existenta unor marcante asemanari ntre zamolxism si pythagorism. Ase manarile acestea, constatate, par sa fie factorul care obliga, apoi, la deducere a unei doctrine din cealalta, fie ntr-un sens, fie n altul. Or, trebuie sa nuantam : numita deducere ar fi ct de ct ntemeiata daca asemanarile, locurile comune ale celor doua nvataturi filosofice le-ar apartine n exclusivitate, lor si numai lor; atunci banuiala ca o nvatatura ar fi sursa celeilalte ar capata oarecare fond. nsa lucruri le nu stau asa. Cei care au apropiat explicativ zamolxismul de pythagorism au iz olat din entuziasm raportul n cauza de rest, prin aceasta artificializnd situatia, cadrul ideativ, ca ntr-un experiment de laborator; din simplitate metodologica, nu s-au preocupat sa constate ca potrivirile dintre zamolxism si pythagorism sun t n realitate caracteristici (topoi) de o mai larga reprezentare n timpul si spati ul culturii, dupa cum vom exemplifica imediat. O asemenea constatare ar fi tempe rat, probabil, solutionarile sursire restnse doar la datele binomului Zamolxis Pyth agoras. Iata, privitor la vietile celor doi iubitori de ntelepciune ai Antichitatii unul grec, altul trac: ntre altele, li s-a declarat nrudirea spirituala ntruct amndoi ar f i calatorit, n scopuri initiatice, n Egipt, la preotii de acolo. ( Aceasta informati e asupra calatoriilor misteriosului Zamolxis n Egipt ar putea foarte bine explica similitudinea doctrinara dintre cei doi s-a spus18). Or, pe aceeasi directie si n aceleasi scopuri izvoarele antice spun ca ar fi strabatut vntul sarat al Mediter anei si Thales, Solon, Platon, Eudoxos, Democrit. Din secolul III .Ch. ncoace (mai ales) biografiile nteleptilor Helladei vor fi agrementate n mod recurent si cu si milare peregrinari spirituale la chaldeeni si la magi. Explicatia faptului: asem enea lumi exotice conotau pentru biografi prestigioasele nceputuri ale umanitatii , zonele paradigmelor originare, ale instituirii gndirilor fondatoare , valori sapie ntiale peren nutritive. Se vede ca atingerea ntelepciunii veritabile impunea grec ului, dincolo de orgoliile sale, norma hagiografica de a fi trecut pe acolo. n aces t caz ce e adevarat n asemenea relatari? Adevarat e principiul invocat, toposul d upa care calatoriile departe n meleag strain conditioneaza mplinirea de sine; ca a bia prin atare plecari departe poti sa descoperi si sa valorizezi pe masura ceea ce ai acasa, n vatra proprie si n tine. Zamolxis, Pythagoras puteau fi asemenea n aturi umane. O alta asemanare biografica ntre cei doi, si ea una perceputa excesiv, ca si cnd a r fi indiciul unei filiatii spirituale: coborrea ritualica ntr-o pestera ori locui nta subterana, lunga ocultare subpamnteana, apoi revenirea (epifania), ca din moa rte, printre ai sai. Pythagoras a cobort astfel, se spune, n pestera de pe muntele Ida din Creta, salas al lui Zeus Idaios ( Ida fiind, dupa 1. Duridanov, un oronim de origine traca); ori ca, sosit n Italia, unde si-a ntemeiat scoala, Pythagoras si

-a facut o locuinta subterana n care disparu, ca dupa un timp sa reapara printre c ei vii uscat si aratnd ca un schelet , parndu-li-se celorlalti ca are ceva de esenta d ivina n el 19. Potrivit lui Tertullian, Pythagoras s-ar fi retras pentru sapte ani n tr-o locuinta subpamnteana20. Nu-i, aparent, prea destul ca sa se derive din imagin ea unui asemenea ntelept al grecimii nsasi figura strainului Zamolxis, de vreme ce si acesta a poruncit sa i se cladeasca o locuinta subpamnteana. Cnd a fost gata, a disparut din mijlocul tracilor si, cobornd n locuinta lui de sub pamnt, a trait ac olo vreme de trei ani. Tracii doreau mult sa-l aiba, jelindu-l ca pe un mort. n a l patrulea an, el le-a aparut si, astfel, Zamolxis facu vrednice de crezare nvata turile lui 21. Dar este precar sa abordam cele doua ocultari astfel nct sa le izolam de mentalul generic al Antichitatii. Relatarile despre coborrea initiatica a fil osofului Pythagoras n viscerele pamntului retine doxografic un caz dintre altele, daca nu si dupa chipul altora; un caz cu siguranta epigonic fata de bunaoara cob orrea n Hades a tracului Orfeu, sau a nteleptului Epimenide Cretanul, n chiar pester a Idei, unde se spune ca s-a retras (ori a trait n somn cataleptic) 57 de ani. Se relateaza ca acest Epimenide, totodata mistagog, preot al misterelor lui Zeus I daios, l-ar fi condus acolo, n adncul Idei, pe nsusi Pythagoras, daca nu cumva, asa cum se socoate22, Epimenide va fi trait cu mult nainte de afirmarea pythagorismu lui. Oricum ar fi, asemenea sapientiale descinderi subpamntene (de fapt parcurger ea lantului catabaza ocultare anabaza epifanie) exprima un topos cultural mirabi l si larg raspndit n aria experientelor spirituale umane, o definitorie forma form ans a imaginarului antropologic; un motiv calator , calator s-ar putea spune chiar prin biografia lui Pythagoras, asadar fara puterea de a particulariza si promova exemplar nvatatura acestuia. Atunci cnd Hermip din Smyrna scrie despre locuinta s ubterana a lui Pythagoras, motivul ajunsese de-acum, n epoca, un dja vu al consemnar ilor biografice. De altfel, anecdotele de acest soi sunt destul de vechi. Vezi la Herodot o povestire similara despre zeul Zamolxis noteaza sintetic Aram M. Frenk ian23. Semnalarea asemanarilor biografice Zamolxis Pythagoras care de fapt sunt loci comm unes, de o mai larga cariera culturala, nct nu au relevanta scontata n demonstrarea filiatiei unui ntelept din celalalt ar putea continua. De pilda, cu potrivirile dintre modul de viata al celor din comunitatea phythagoreica (vegetarianism, asc etism) si al credinciosilor lui Zamolxis care cultivau saracia si abstinenta, pe ntru unii dovada ca zamolxismul era un mod atitudinal si comportamental pythagor eic. Pna si caracteristicul andreon dacic (edificat anume ca loc al banchetelor f ilosofice unde Zamolxis vorbea alesilor sai despre nemurire) aminteste unora, n m od unilateral, de sala n care Pythagoras predica la Crotona si de banchetele ritu ale adiacente , cu ignorarea existentei unui cadru extins al practicilor misteric e de asemenea categorie. Aminteste conoteaza, de obicei, n asemenea cazuri, o relat ie de determinare dinspre pythagorism spre zamolxism. Dar, restrngndu-ne si numai la binomul relational n discutie, se poate si ca determinarea sa fie inversa. Mir cea Eliade mentioneaza un autor francez (Pierre Boyanc, Le culte de Muses chez le s philosophes grecs, Paris, 1937) care vede n mesele luate n comun de Zalmoxis si i nvitatii sai, cea mai veche dovada (s.n. I.P.) asupra mesei cultuale la pythagor eici 24. S-ar putea spune, n acest caz, ca adeptii lui Zamolxis ne apar n postura re marcabila de pythagoreici avant la lettre. De altfel, luminosul spatiu spiritual al vechii Hellade se complacea prin excele nta si fara reticente n a denomina drept pythagorism un important fond sapiential a nonim, care trebuie ca i-a premers, ca achizitie umana. Prin conventia traditiei istoriografice, acest fond doctrinar anonim a ajuns pna astazi sa figureze, n pan aramarile miracolului grec al filosofiei cum: la capitolul Pythagoras. n monument ala realizare editoriala romneasca Filosofia greaca pna la Platon se avertizeaza a supra acestei conventii: Cititorul va gasi un corp de doctrine dintre cele mai ar haice, atribuit fie lui Pythagoras, fie primilor sai discipoli ( ). Multe marturii sau expuneri ale conceptelor provin n mod clar din cercetarile aristotelice desp re pythagorei , nsa Aristotel si manifesta rezerva fata de orice paternitate certa a ideilor atribuite de traditie lui Pythagoras 25. (Aratndu-se reticent, am spune ca Stagiritul pledeaza indirect, printr-o atare pozitie, n apararea individualitatii

lui Zamolxis!) (Si nca o paranteza: Daca grecii fusesera izbiti de asemanarile ntr e nvataturile pitagoriciene si doctrinele daco-trace 26, se vede ca n cauza e putere a de asimilare dezinvolta a pythagorismului, pe canal hyperborean, fara vreo pre ocupare pentru distinctii si delimitari. Mai mult dect att , ntr-o forma demna de ps ihanaliza, uneori Pythagoras suprasolicita indistinctia mentionata, cultivnd voit comuniunea n spirit, a sa, cu traditia hiperboreica, parca ntr-o cautare a identi tatii profunde. Astfel, dupa cum scrie Ion din Chios (a doua jumatate a sec. V .C h.) n cartea Triagmoi, Pythagoras a atribuit unele poeme facute de el lui Orfeu 27, asadar, apolinicului ntemeietor de mistere si initieri n nemurire al Traciei n perioada cnd preocuparile filosofice se exercitau n sincretism cu cifrul simbolic si ideogramele primordiale, pe de o parte, cu observatiile si reprezentarile st iintifice de ordin astronomic, fizical, matematic, pe de alta s-au trecut n seama lui Pythagoras prescriptii practice ori descoperiri (bunaoara, referitoare la n umere, raporturi, proportii) care de atunci si pentru istorie i poarta numele, fa ra a justifica nsa, propriu-zis, o revendicare genetica de la nvatatura nteleptului grec, fara sa fie numaidect semnul influentei scolii sale n utilizarile instrumen tarului mental denominat ca pythagoreic . La Sarmizegetusa Regia uimitoarea hieropo la a geto-dacilor, foarte individualizata arhitectural s-a descoperit ca regula constructiva a marelui sanctuar circular, cu absida si mprejmuiri concentrice, es te tocmai regula triunghiului sacru al lui Pythagoras (modul edificant cu laturile de 3 4 5 unitati, raportul dintre catete fiind de 1,333 )28. Trasnd un triunghi dreptu nghic cu ungiul de 90o n centrul sanctuarului, cu vrful catetei mai mici pe pragul cercului nr. 3 [intermediar] si cu vrful celeilalte catete pe cercul nr. 2 [marg inal], se observa ca triunghiul obtinut respecta regula lui Pitagora. Extinznd ac est tip de cercetari si la celelalte sanctuare rotunde cu absida din Muntii Oras tiei am constatat ca absolut toate sunt construite dupa proportia de 1,33 29. n ce priveste Soarele de andezit masivul disc cu zece raze si diametrul de aproape sapt e metri solidar de milenii axului Marelui Sanctuar: n morfologia alcatuirii lui a rhitecturale s-au identificat de asemenea sectiunea de aur, numarul de aur, tetr aktysul pythagoreic: soarele de andezit reprezinta decanul de 10 zile, expresie a cuaternarului pitagoreic: 1+2+3+4=10 30. Cum se face, dar de la asemenea constata ri s-a trecut la formulari concluzive precum urmatoarea, datorata istoricului Al exandru Vulpe: Relatiile numerice din dispunerea blocurilor de piatra n sanctuarel e circulare de la Gradistea Muncelului, indiferent care va fi fost semnificatia lor, sugereaza ( ) o influenta pitagoreica 31, faptul devenind un argument ca Zamolx is a fost (sec. VI .Ch.) un stagiar al lui Pythagoras. Or, Matila C. Ghyka, n La Phi losophie et mystique du nombre stabileste ca o serie de proportii zise pythagori ciene, inclusiv ale triunghiului lui Pythagora 3 4 5 se ntlnesc utilizate n arhitectura arii Piramide egiptene, ca si ntr-o sumedenie de alte edificii stravechi ale zone i. Egiptenii cunosteau la perfectie acest triunghi dreptunghic 52 = 42+32 si se s erveau de el chiar pentru a trasa pe sol unghiul drept necesar orientarii temple lor si pentru ca sa obtina subdiviziunile traseelor regulatoare. Pitagora si-a p rimit initierea de la preotii din Heliopolis si Sais si, o data cu ea, desigur p roprietatile triunghiului caruia i-a dat numele sau ( ). Din cercetarile arhitectu lui cehoslovac Jean Mannesbarth ( ) rezulta ca triunghiul 3 4 5 ar avea un trecut si m ai ndepartat si ca ar fi fost mprumutat de egipteni din Chaldeea 32 acea Chaldee spr e care (am consemnat) biografii filosofilor Helladei i pun mereu pe greci sa navi gheze, spre a le justifica astfel performantele sapientei Dar, precednd pythagori smului, sa comporte oare vechile modele numerice revelatoare de Cosmos o sorgint e unica la scara umanului? Matila C. Ghyka observa la o pagina a excursului sau istoric n problema ca triunghiul lui Pythagoras 3 4 5 era cunoscut si de taoistii din China, pna la autorul (sau autorii) Cartii transformarilor, Yi-King. Este imp osibil de precizat daca teorema patratului ipotenuzei a fost descoperita n chip i ndependent de savantii chinezi din epoca primelor dinastii istorice (Shang-Yin s i Chou, din secolul XVIII pna n secolul al III-lea .e.n.) sau daca, mai probabil, a u preluat-o din Chaldeea ( ) 33. Teoria centrului unic din care ar fi iradiat o idee s au alta de vocatie antropologica plenetara este incerta. Complexul sanctuarelor Sarmizegetusei Regia complex spulberat (n apogeul utilizar

ii lui cultice, sapientiale si stiintifice) de catre soldatii Romei la scurta vr eme dupa crucificarea, sub acelasi patronaj imperial, a lui Isus Hristos este ce rcetat astazi, desigur, pe baza ruinelor ultimei nfatisari a hieropolei, cea din epoca preotului zamolxian Deceneus (sec. I .Ch.); o faza trzie, a treia, a edifica rii macar pe parcursul a cinci sute de ani a templelor zamolxiene. Cea din urma configurare a hieropolei dacice, n ruinele careia acum se descopar intricate prin cipii morfologice si simbolice pythagoriciene , apartine de buna seama, ca edificar e, vremilor de dupa Pythagoras. Dar nici macar principiul scolastic post hoc erg o propter hoc nu-si gaseste aplicare n acest caz: sub faza ultima, a sanctuarelor de andezit (o roca dura, vulcanica, extrasa din dealurile Devei), cercetarile a rheologice au depistat vatra unor edificii sacre n calcar, de lunga ntrebuintare c ultica; iar cobornd si mai adnc n timp, s-a constituit certitudinea ca arhitectura sacra zamolxiana s-a putut exprima mai nti si prin excelenta simbolic, cifric, geo metric prin aliniamente, grupari si configuratii compuse din trunchiuri de lemn. Un semn de mare mester lemnar al celor ce ridicau odonioara, dupa cum ridica si a stazi, lacasele de cult ale spatiului carpatic, este pentagrama incizata n materi a vegetala ca un crez si o semnatura de ntemeiere34. Pentagrama, imago de raspndir e universala, uneori e numita echivoc pentagrama pitagoreiciana 35. De cnd oare ideo grama aceasta pentadica sta nscrisa n lemnul padurilor sacre carpatice? Ce ramne semnificativ din alaturarea comparatista Zamolxis Pythagoras (asociere cu n ca multe fatete) daca etalatele asemanari ale celor doi ziditori de ntelepciune n mediile n care au trait se dovedesc, punctual, topoi de o mai laga ntrebuintare um ana? Dupa excursul ntreprins care a permis operarea unor corectii si denuntarea u nor carente metodologice nu ne putem multumi acum, concluziv, doar cu teza ca as emanarile n cauza, reale fiind, iata, nu i-ar caracteriza suficient nici pe fieca re n parte, si nici pe cei doi ca tandem doctrinar. n esenta, se cuvin retinute pe ntru posibilele protuberari sau aplicatii ale demersului comparatist ntreprins, u rmatoarele: Asemanarile de natura biografica sau doctrinara Zamolxis Pythagoras, nsasi practica straveche a asocierii celor doua nume, semnifica pentru istoria filosofiei fapt ul ca zamolxismul ntrunea, nca acum 2500 de ani, conditiile unei prestigioase filo sofii (n nota timpului) asemenea celei a faimosului ntemeietor al scolii de la Cro tona, tinut n mare cinste de greci36. Alaturndu-i-se numele mai ales de cel al lui P ythagoras, Zalmoxis a intrat ntr-o istorie culturala ilustrata de nume celebre, de venind, tocmai aici [n lumea elena], unde accesul nu este permis oricum, o paradi gma asociata, de regula, altora (cum este Pythagoras), semnificative, toate, pen tru devenirea spirituala a umanitatii timpului 37. Zamolxis si Pythagoras se doved esc exponentiali, la scara umanului, chiar n cazul acelor laturi ale vietii si op erei lor semnalabile ca fiind de fapt topoi de o mai extinsa cariera antropologi ca. Punerea laolalta a numelor lui Zamolxis si Pythagoras nu si poate avea ratiunea p rincipala n presupunerea (ori n intentia de dovedire) a vreunei derivari doctrinar e a unuia din celalalt, a vreunor puncte de interferenta ntre vietile celor doi. Analisti ai filosofiei antice ca Alexandru Surdu merg pna la a refuza metodic o a semenea optica: Vestigiile arheologice dovedesc ca dacii dispuneau de anumite cun ostinte astronomice, detinute n mod firesc tot de catre preotii initiatori, pe ca re le foloseau ntr-un mod cu totul original, ceea ce dovedeste o veche traditie. Aceasta face si mai pregnanta asemanarea dintre Salmoxis si Pythagoras, desi ori ce influenta este exclusa 38. Excluderea unei asemenea grosiere conditionari elene a zamolxismului permite ca tehnica gndirii asociative sa poata opera nca mai bine : liberata de prejudecati. Asocierea Zamolxis Pythagoras a avut n istorie o relevanta restrnsa pentru interpret area conceptiei marelui iubitor de ntelepciune al grecilor (trimiterea doxografic a a lui Pythagoras la traco-geti augmentndu-i statura n mod asemanator trimiterilo r la egipteni sau chaldeeni), n schimb, are o relevanta deosebita n comprehensiune a nvataturii zamolxiene, despre care, spre deosebire de cazul pythagoricienilor,

anticii ne informeaza cu totul precar. Se profileaza, asadar, ca strategie a exp loatarii eficiente a relatiei Zamolxis Pythagoras, interpretarea primului termen p rin cel de-al doilea. Grecii au fost frapati de similaritatea ntre Pythagoras si Z almoxis. Or, aceasta este deajuns pentru a ne informa despre tipul de doctrina s i de practica religioasa specifice cultului lui Zalmoxis 39. Sau, cum se exprima I on Horatiu Crisan: pe baza caracteristicilor principale ale doctrinei pythagorei ce se poate reconstitui n linii mari si filosofia zamolxiana40. ntruct devine pasionant prin notabilele lui rezultate, demersul comparatist Zamolx is Pythagoras risca sa fie excesiv cultivat n sine nsusi, cu ignorarea deschiderii a cestei relationari euristice n afara si constituirea, astfel, a unui al treilea p ol referential. Or, o analiza n triunghi euristic poate fi clarificatoare pentru chiar masura si ntelesurile asocierii Zamolxis Pythagoras. n consecinta, un precaut cercetator al istoriei vechi sugereaza o posibila lectura a zalmoxismului prin pytha goreism, prin apelul la metoda comparativa, inclusiv cu elemente din ndepartatul E gipt 41. O decisiva dar dificila analiza n triunghi euristic se crede ca merita sa fie instrumentata prin relationarea Zamolxis Pythagoras Orfeu, poetul, nteleptul si r eformatorul religios, traitor, se pare, prin secolul VII .Ch. Triunghiul euristic Zamolxis Pythagoras Orfeu se vadeste fructuos, nu numai pentru ntelegerea termenilor lui efectivi, ci si n cadru mai larg: al definirii raporturilor si inductiilor p rimare dintre spiritualitatea traca, pe de o parte, si cea greaca, pe de alta, o buna vreme amestecate n acelasi spatiu al Europei. Originea traca a eroului nostr u [Orfeu] si a heuremata de baza ale sale, precum muzica, pietatea, credinta n ne murirea sufletului si o blndete specifica, pe care Orfeu a imprimat-o ntregii sale opere, arata aportul remarcabil al stamosilor nostri, tracii, la formarea cultu rii grecesti . Tracii, prin cntul civilizator al lui Orfeu remarca n continuare Ioan Coman n revista lui Mircea Eliade, Zalmoxis prin pasiunea lor pentru muzica si prin credinta lor n nemurirea sufletului au facut posibile creatiile incomparabile al e unor genii precum Pythagora si Platon 42. Dupa unele opinii, orfismul este baza explicativa comuna att a zamolxismului, ct si a pythagorismului; alteori mediator apare alt trac, Anacharsis, triunghiul euristic devenind, asadar: Zamolxis Anachar sis Pythagoras. Dar fata cu asemenea trimiteri explicative la Orfeu sau Anacharsis s-ar putea obiecta justificat ori nu ca Pythagoras e atras prea mult n cmpul gene rativ al spiritualitatii tracice. n fine, necesara tratare comparativa Zamolxis Pythagoras, cu identificarea asemanar ilor doctrinare, apare ca un demers orict de relevant, dar atins de o importanta insuficienta. Caci nu doar prin listarea asemanarilor poate sa se contureze indi vidualitatea sapientei zamolxiene cta vreme acea sapienta si forma de viata i inte resa pe greci ca una aparte. ntre Zamolxis si Pythagoras s-au semnalat asemanari definitorii, organice pentru fiecare dintre nvataturile celor doi asa: mesajul fi losofic al nemuririi, ori sensul si valoarea metafizica a misterelor initiatice n sa, n privinta acestor puncte comune caracterizante, de maxim interes pot fi tocmai diferentele. ntr-un cadru mai larg de interpretare, semnalarea asemanarilor ramne un demers de suprafata. Cnd contemporanul lui Herodot, Hellanikos din Mitylene ( cca 495-411 .Ch.) scrie ca Zamolxis patrona misterele (teletai) la getii din Trac ia43, el ofera o informatie extrem de importanta, dar de o vaga generalitate, li psita de puterea de a particulariza continutul misterelor zalmoxiene fata de cel e ale confreriei de la Crotona. (Herodot, Hellanikos si altii, despre misterele initiatice practicate de doctrinele n cauza, fie ca nu au stiut nici ei prea mult e, fie ca au ntretinut voit discretia asupra a ceea ce nsasi doctrinele nu divulga u, pastrnd cu strictete tacerea). Pe un asemenea fond, poate fi socotit Zamolxis datornic grecilor n aceasta privinta? Acel popor, care-si adora zeul pe culmi soli tare (zeul pitagoreic n mintea grecilor, nsa mai aproape de Zarathustra dect de Pit agora, eclectic al misterelor), avea o stiinta a secretului, inviolabila n asa ma sura, nct nici azi istoricii nu pot face o distinctie limpede ntre mitul si istoria sa. Acel zeu, desi luminos, ramnea ascuns. Nu i se cunosc altarele si chipul 44. O doctrina si o practica sapientiala care reuseste sa se oculteze att de bine nu e oare prea sumar sa o deducem prin asemuire din putinul pe care l stim despre miste rele pythagoreice?

La fel, n cazul afirmarii tezei imortalitatii, si ea deopotriva proprie celor dou a doctrine. Aplicarea simplista a principiului vaselor comunicante Zamolxis Pythagor as a condus, n acest caz concret, la presupunerea (cel putin discutabila) ca geto -dacii credeau n metempsihoza, de vreme ce pythagoricienii credeau; ca se poate n eglija daca teoria metempsihozei consoneaza sau nu cu ansamblul si spiritul nvata turii zamolxiene. S-ar putea ca viziunea rencarnarilor succesive sa fie tocmai un factor deosebitor al celor doua nvataturi despre nemurire. Pe de alta parte, nic i grecii care tindeau sa vada n Zamolxis un fost sclav al lui Pythagoras, nu sunt unanimi n a sustine ca nteleptul lor i-ar fi predat tracului doctrina imortalitatii . Strabon, de pilda, socoate ca sclavul ar fi deprins de la maestrul sau doar un ele stiinte ale cerului , citirea semnelor astrale si prezicerea evenimentelor.

-------------------------------------------------------------------------------1 Geografia, XVI, 2, 39.

2 Terra Mirabilis sau ntlnirea cu pamntul natal, n vol. Anton Dumitriu, Eseuri, Bucu resti, Editura Eminescu, 1986, p. 672. 3 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti, Editura Stiintifica s i Enciclopedica, 1980, p. 40. 4 Cf. I. M. Linforth, Greek gods and foreign god in Herodotus, University of Cal ifornia Publications in Classical Philology, IX, 1926, p. 125. 5 Herodot, Istorii, IV, 96. 6 Cf. Victor Kernbach, Universul mitic al romnilor, Bucuresti, Editura Stiintific a, 1994, p. 73. 8 Philosophumena, I, 2. 9 De la Zalmoxis , p. 40, nota 2. 10 Dan Oltean, Religia dacilor, Bucuresti, Editura Saeculum I.0., 2002, p. 12. 11 Carolus Lundius, Zamolxis 2002, p. 162. primul legiuitor al Getilor, Botosani, Editura Axa,

12 Pliniu cel Batrn, Historia naturalis, IV, 26, 11. 13 Fragmenta Historicum Graecorum, 3, 41. 14 Porphyrios, Viata lui Pythagoras, 2. 15 Diogenes Laertios, Despre vietile si doctrinele filosofilor, VIII, 9. 16 Carolus Lundius, Zamolxis , V. 17 Enciclopedia universal ilustrada, tom LXX, Madrid, 1930, p. 909. 18 Anton Dumitriu, Eseuri, ed. cit., p. 672. 19 Diogenes Laertios, VII, 41.

20 Tertullian, De anima, 28. 21 Herodot, IV, 95. 22 Alexandru Surdu, Confluente cultural-filosofice, Bucuresti, Editura Paideia, 2002, p. 34. 23 Aram M. Frenkian, n Diogenes Laertios, ed. rom. cit., nota 139. 24 Mircea Eliade, De la Zalmoxis , p. 41, nota 3. 25 Mihai Nasta, Note la Pythagoras, n Filosofia greaca pna la Platon, vol I, parte a a 2-a, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1979, p. 90 91. 26 Vasile Lovinescu, Dacia hiperboreana, Bucuresti, Editura Rosmarin, 1994, p. 3 6. 27 Apud Diogenes Laertios, VIII, 5. 28 I. Rodeanu, Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa, Bucuresti, Editura Albatr os, 1984, p. 21 24. 29 Dan Oltean, Religia dacilor, p. 259. 30 Ibidem, p. 316. 31 Vladimir Dumitrescu, Alexandru Vulpe, Dacia nainte de Dromichete, p. 111. 32 Filosofia si mistica numarului, n vol. antologic Matila C. Ghyka, Estetica si teoria artei, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1981, p. 427. 33 Ibidem, p. 439. 34 Cf. Andrei Panoiu, Arhitectura traditionala gorjeana, 1996, p. 64. 35 Pentagramme, n Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Pa ris, ditions Robert Laffont et ditions Jupiter, 1969, p. 740. 36 Diogenes Laertios, VIII, 3. 37 Gh. Al. Cazan, Filosofie romneasca de la Zalmoxis la Titu Maiorescu, Bucuresti , Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., 2001, p. 20. 38 Alexandru Surdu, op. cit., 2002, p. 35. 39 Mircea Eliade, De la Zalmoxis , p. 40. 40 Ion Horatiu Crisan, Spiritualitatea geto-dacilor. Repere istorice, Bucuresti, Editura Albatros, 1986, p. 323. 41 Silviu Sanie, Din istoria culturii si religiei geto-dacice, Iasi, Editura Uni versitatii Al.I. Cuza , 1999, p. 182. 42 Ioan Coman, Orfeu, civilizator al umanitatii, n Zalmoxis , I, 1938, apud vol. Zal moxis. Revista de studii religioase, Iasi, Editura Polirom, 2000, p. 193. 43 Historicum graecorum fragmenta, fragm. 173. 44 Alexandru Busuioceanu, Zamolxis, Bucuresti, Editura Meridiane, 1985, p. 195.

ISPITE COMPARATISTE N FILOSOFIE (III). ZAMOLXIS SOCRATE/PLATON

*Text publicat n Revista de filosofie , LII, 5 6, p. 953 971, Bucuresti, 2005

Abstract. The final part of the present study (the first being a comparative app roach of Zamolxis and Thales, and the second being focussed on Pythagoras) exten ds the comparative analysis to the Platonic thought and to the Socratic one, at the same time. Plato s dialogue Charmides where Socrate acts the core part represe nts the ancient text in which Greek philosophical thought is most influencenced by the barbarian hyperboreic wisdom.

Pentru cercetatorii istoriei preocupati de spiritualitatea geto-dacilor si de is toricitatea lui Zamolxis, de referinta maxima ramne, pna azi, Herodot. Nu stim ce orgolii de breasla ale reconstituirii epocii zamolxismului carpatic fac nsa ca di recta revendicare de la Herodot prestigioasa sursa informativa antica sa nasca u neori exagerarea de a-l opune pe parintele istoriei filosofului Platon, el nsusi, l a vreo jumatate de veac dupa Herodot, preocupat de Zamolxis regele/daimon ce-si m pamntenise nvatatura n spatiul hiperborean, dincolo de insula Leuce (Insula Serpilo r) si de tarmul Pontului Euxin, unde ajunsesera grecii. Astfel, cercetatorul pal eoistoriei noastre, Silviu Sanie, n chiar chestiunea daca Zamolxis a fost concomi tent ori consecutiv rege/daimon/zeu, pare a se desparti s-ar zice, din nevoi ale stabilirii adevarului de datele operei platoniciene Charmides (tocmai cea cu de osebire relevanta pentru o interpretare prin Platon a zamolxismului) socotind sc rierea, printr-un echivoc nmanusat, document mai mult literar dect istoric 1. n schimb, pentru istoriografii filosofiei, nu batrnul Herodot, ci batrnul Platon este revendicat drept principala sursa a vorbirii consistente, peste tim p, despre Zamolxis. De pe o atare pozitie se vadeste posibil sa se ntreprinda si se ntreprinde efectiv cteodata o critica minimalizatoare a mult invocatelor prin traditie istorii herodotiene. Dupa profesorul Gh. Cazan, Istoriile, prin ele nsele, orict de importante, sunt vagi, contin generalitati, nu lamuresc daca Zamolxis a fost om, daimon sau zeu, ele numindu-l n toate aceste feluri; nu valideaza nici ideea ca getii ar fi cunoscut filosofia (n pofida faptului ne ntrebam ca Istoriile d escriu si nca primele practica zamolxiana de implementare simpotica, printre geti i de frunte, a unei nvataturi cu asemenea caracter?2). Istoriile se mai remarca ne lasa n deruta si n privinta tangentelor Zamolxis Pythagoras, nu consemneaza vreo con sonanta doctrinara a celor doi. Iar ca o ncununare insatisfactia esentiala: ... pe baza textului lui Herodot nu putem reconstitui sau reface conceptia getilor des pre suflet sau despre nemurire 3, probleme de interes filosofic major. Critica din perspectiva interesului filosofic a Istoriilor pune n criza si destule alte mentiu ni doxografice privind persoana si nvatatura lui Zamolxis, ntruct pot fi suspectate ca simple derivari din spusele lui Herodot.

Fie ca le confruntam ori nu cu scrierile herodotiene, scrierile lui Pla ton ramn cu deosebire sondabile ca mediu al recuperarii, din ascunderea ei, a ntel epciunii zamolxiene; se poate afirma ca printr-o interogare metodica a Dialoguri lor dobndim sansa unei nesperate anamneze a esentei doctrinare a zamolxismului. N u ca asa ar nclina sa forteze nota istoriograful de azi al filosofiei: n paginile cartii citate, Filosofia romneasca de la Zalmoxis la Titu Maiorescu, autorul inse reaza anume urmatoarea observatie semnificativa: Zalmoxis este un punct de plecar e pentru filosofia geto-dacilor nu pentru ca asa am vrut noi, ci pentru ca asa a vrut n felul sau Platon 4. Din apoteoza meditatiei filosofice elene, elevatul Plat on, mai mult ca oricine, poarta peste milenii cheile valorizarii lui Zamolxis. C aci faima zeului Zamolxis (...) se insinuase (...) pna la Atena, unde ntelepciunea lui e data ca exemplu si considerata cu atentie nu de altul dect chiar Platon 5. n scopurile unei reconsiderari, pentru istoria filosofiei, a topitului n legenda Zamolxis, n paginile anterioare am suprapus, peste imaginea imemorialului ntelept get, imaginea primarului ntelept ionian Thales, astfel reliefndu-se util c ontururile comune. Apoi, dupa tipicul istoriografic consacrat, l-am raportat pe Zamolxis la iubitorul de ntelepciune Pythagoras, cel care, la greci, a avut pentru prima oara constiinta si temeiurile de a se numi pe sine filosof. Dar iata ca ev olutia de mai apoi (cu Pythagoras si dupa Pythagoras) a gndirii filosofice medite raneene, nsasi epoca de exercitare matura a demersului filosofic uman pe spatiul Antichitatii induce o alta ispita comparatista: a lui Zamolxis cu Platon. Si dac a acesta e prestigiosul context istoric, noua ispita comparatista se anunta de o elocventa si o eficienta explicativa prevalente fata de ale celor doua asocieri euristice ncercate anterior. Comparatia Zamolxis Thales (operata) sta caracteristic sub semnul calific arii nceputurilor atitudinalului filosofic uman, prin tipologia specifica a eleme ntelor comune de sapienta, care i-a stapnit pe cei doi. n hotar cu timpul neistori c si confundabili prin algebra memoriei ulterioare, Zamolxis si Thales, n semnifica tiva consonanta, definesc dimpreuna momentul si timbrul inaugural al filosofiei europene. Privind din alt unghi asocierea comparativa facuta, - Thales din Milet apare ca martorul ce confirma, prin natura propriei viziuni asupra lumii, calit atea de prim filosof a lui Zamolxis, calitatea de filosofie in statu nascendi a n vataturii acestuia. Daca primul demers comparatist pune n ecuatie prezenta n vatra carpatica (a spiritualitatii central-europene) a unei gndiri sapientiale izomorfe originari i filosoficului -, cel de al doilea demers prin raportare la Pythagoras atesta a partenenta zamolxismului stadiului mai trziu, al definirii de sine a filosofiei c a ndeletnicire umana si al rodirii ei comunitare, etnoistorice, ca scoala a celei mai nalte considerari a existentei. Consonantele cu scoala pythagoreica valideaz a calitatea de filosofie efectiva a nvataturii zamolxiene, fie ca ne prevalam ori nu de distinctia, pe care cei vechi o faceau uneori, ntre sophos si philosophos: Sa ne amintim noteaza Anton Dumitriu de afirmatia lui Pythagora ca el este un ph ilosophos - un iubitor de ntelepciune. De ce? Fiindca, raspunde Pythagora, numai ze ul este sophos (ntelept n sensul antic grecesc al cuvntului) (...). Ne amintim ca ace sta a fost si raspunsul lui Socrate dat tribunalului care l judeca, ca numai zeul este sophos. Dar Zamolxis si Decaeneus (...) au fost considerati zei, deci lor le este permis sa fie socotiti sophoi 6. De pe pozitiile unei asemenea distinctii, Zamolxis va fi avut o percepere mai onoranta dect am crede, dinspre Pythagoras, ori dinspre Socrate... nsa ce ne-ar putea oferi aparte, acum, o cercetare compara tiva Zamolxis-Platon (si, prin Platon, cu iminente trimiteri la magistrul sau fa ra scrieri, Socrate)? Dupa cum am sugerat, sta la ndemna raportarii euristice Zamolxis-Socrate/ Platon sa evidentieze mesajul zamolxian nu doar de principiu , ca fiind sapienta or iginara (ca prin Thales), apoi ca fiind filosofie consolidata (ca prin Pythagora s), ci sa evidentieze substanta, atributele acestei ntelepciuni; abia prin Socrat e si Platon nvatatura zamolxiana e pusa categoric n discutie filosofica si valoriz

ata astfel n unele date concrete; abia pentru gndirea lui Socrate si Platon se dov edeste zamolxismul stimulativ prin discernerea filosofica a unor caracteristici ale sale; iar aceste elevate incidente se petrec chiar la vrful practicii filosofic e a omului antic, ntr-o Europa, totusi, departe de a-si fi dobndit constiinta de s ine. Radicaliznd raspunsul, - ceea ce ne poate oferi noul demers comparatist este nu constatarea unor asemanari de ordin ideatic ntre viziunea zamolxiana a lumii si universul meditatiei mediteraneene, ci constatarea diferentelor dintre cmpuril e ideative n cauza, abia deosebirile fiind n masura sa edifice asupra naturii part iculare a unei doctrine filosofice; o doctrina cum era zamolxismul, care vom con semna imediat tocmai prin determinarile sale aparte (ori macar aparte situari de accent) frapase mentalul elen, att de la el acasa n planul speculatiei filosofice . (O nedumerire se poate isca si anume: cum oare Zamolxis mereu apelatul Zamolxis sa poata fi, pe de o parte, cel abia distinctiv n ceata timpului, solidar acolo m iticelor nceputuri ale exercitarii filosofice umane -, pe de alta sa fie nume de referinta pentru greci n chiar epoca mplinirii constiintei filosofice si a impuner ii profesiunii de filosof, pentru ca, n fine, prin Socrate si Platon, Zamolxis sa apara drept contemporanul vecin acestora, nteleptul competitiv si de necesara im plicatie ideativa n perioada de maxim relief a performarii filosofiei antice? Pre zenta istorica a lui Zamolxis, de trei ori certificata n epoci diferite, depasest e cu mult durata normala a vietii unui om: din vremea venerabilului Thales, cel al talazurilor zamislitoare de Cosmos, si pna la Platon, cel venit mai trziu n gndir ea grecilor ca sa atribuie cerului (asemanator lui Zamolxis) un pur abstractism filosofic. Un asemenea Zamolxis , mai degraba dect om, e o constanta a interogatiei filosofice a grecimii, un propriu referential sesizabil nca din adncimile presocra tice ale mentalului Helladei si pna n consemnarile neoplatoniciene. Numele lui Zam olxis trebuie sa concedem indica mai mult dect o persoana, indica o traditie de gn dire obiectivata, o vie scoala filosofica: zamolxismul. nct, ceea ce se compara de fapt prin asocierile euristice ntreprinse si prin asocierea n curs de a se face, Zamolxis Socrate / Platon, sunt doua vetre distincte de emulatie filosofica uman a: geto-dacica si elena. ntelegem conventia: ntr-o descriere a lui Simion Mehedinti, Zamolxis pare ca s-ar fi nascut odata cu nelinistitul Socrate: A fost deci o mare mirare la Atena, cnd S ocrate a aratat discipolilor sai [printre care, desigur, se numara si Platon] ce fina cugetare se ivise n lumea din tinutul Dunarii si al Carpatilor. De aici adm iratia sa fata de doctrina lui Zamolxe. Amndoi erau temperamente etice exceptiona le si deci facuti sa se nteleaga unul pe altul. Vaznd coruptia care sporea mereu l a Atena: cinismul sofistilor, demagogia unor ambitiosi ca Alcibiade si altii, lu xul, nmultirea heterelor si alte pacate, cinstitul educator si-a dat bine seama c a orice reforma de la suflet trebuie sa nceapa. Asa ca planul sau se potrivea de minune cu nvatatura nteleptului care povatuise pe daci un neam pe care Socrate nul cunostea dect din auzite, fiindca filosoful abia iesise pna n marginea Atenei7 Dar nu e potrivit sa se ntreprinda o punere n relatie Zamolxis-Socrate si o alta, Zamolxis-Platon, ca doua explorari comaparative distincte. Se stie, prestatia nte leptului care, programatic, nu a scris nimic (parca n consonanta cu regele spirit ual al getilor, Zamolxis), prestatia filosofica a lui Socrate e anevoie si infec und de descris istoriografic n afara felului cum ne-o prezinta Platon, n largul op erei sale. Or, daca devine o necesitate sa-l cautam pe Socrate n scrierile platon iciene (n Charmides, Lahes, Hippias maior, Euthidemus, Protagoras, Gorgias, Menon , Apologia, Criton, Phaidon, Phaidros, Banchetul, Republica, Theaitetos, Parmeni de, Epistolele), totodata, n aceste scrieri, e greu de diferentiat ct reprezinta d iscursul veritabil al celui condamnat la moarte pentru ideile sale n anul 400 .Ch. si ct e conventie literar-filosofica introdusa de Platon prin crearea briantului sau personaj Socrate, n jurul caruia se nvrt Dialogurile si prin care se edifica m editatiile discipolului sau. Adevarul ca Platon a fost discipolul receptiv si continuatorul de geniu al lui S

ocrate impune un corolar util analizei de fata: sintagme precum urmatoarea influe nta conceptiei zamolxiene asupra filosofiei socratice 8 trebuie ca semnaleaza, nu mai putin, nrurirea tracului nordic Zamolxis asupra planului gndirii lui Platon si nu se poate decela nrurirea zamolxismului asupra lui Socrate de cea (prin acesta, dar poate si altfel) asupra lui Platon. n chiar perioada de maxima elevatie ideat iva n spatiul helenic s-a produs n folosul spiritual al tuturor mileniilor umanita tii o paradigmatica solidarizare de gnd filosofic a celor doi atenieni, Socrate s i Platon; o solidarizare mentala care, ea, se poate spune, privea interogativ at unci, si de atunci pna astazi catre Zamolxis. E drept ca n comentariile asupra gnditorilor din culminatia filosofiei antice se r eliefeaza si deosebiri ntre platonism si socratism. Scopurile cercetarii comparat e Zamolxis-Socrate/Platon, n contextul de fata, permit ca asemenea distinctii sa fie lasate n rezerva discutiei. Ajunge sa observam ca Platon pune pe buzele lui S ocrate, o data cu remarci esentiale privind nvatatura si practica spirituala zamo lxiana, si unele evocari biografice ale lui Socrate, din propria-i viata, care n u pot sa aiba simetrie n viata lui Platon. n Charmides, chiar n primul pasaj, Socra te vorbeste de un lung rastimp 9 petrecut de el n tabara de osti de la Potideea, cu prilejul asedierii coloniei corintice de catre atenieni, si unde, n ragazul dintr e lupte, putea sa se initieze n zamolxism: un medic trac consacrat lui Zamolxis ( sa notam ca medicina pe atunci se cuprindea n chip natural n rvna pentru ntelepciune , adica n filosofie, Zamolxis fiind el nsusi iatros, terapeutul de suprema referinta al traco-getilor) i-a nlesnit agerului atenian cunoasterea stiintei Getului desp re suflet si trup si despre ntelepciunea considerarii lor laolalta. Aceasta imagi ne, construita de Platon n partea de nceput a dialogului Charmides (sau Despre ntel epciune), a unui Socrate deprinznd filosofia zamolxiana n ragazurile permise de as ediul unei cetati, aminteste o consemnare a lui Iordanes (uneori socotita exager ata) asupra modului cum practicau rvna pentru ntelepciune getii, medicii lui Zamolxis 1 0 (dintre care unul, prin voia astrelor, deveni profesorul lui Socrate): Vezi ce mare placere, ca niste oameni prea viteji sa se ndeletniceasca cu doctrinele filo sofice, cnd mai aveau putintel timp liber dupa lupte (...) 11. Socratele textului Charmides relateaza ca fapt de viata personala un eveniment d e ordin cultural pe care l descoperim puternic atras n meditatia discipolului sau, Platon; nct nu se cuvine sa-l consemnam fara a face cteva remarci de nuanta care s a-l puna adecvat n lumina: Daca Herodot vorbise despre Zamolxis pe baza informatiilor dobndite de la elenii c are locuiesc tarmurile Helespontului si ale Pontului Euxin 12 (acestia si nu traci i asociindu-l pe Zamolxis cu Pythagoras al lor), Socrate vorbeste despre Zamolxi s pe baza informatiilor dobndite direct de la traci. Datele despre sapienta zamol xiana vor interveni n mentalul lui Platon pe aceasta cale scurta, judicioasa si r emarcabil mijlocita. Socrate nu colporteaza doar, fara vreo angajare, opinii, ca Herodot. ntors la Ate na, printre ai sai, referitor la existenta n vecinatatile nordice a unei ntelepciu ni sedimentate, devenita generic modus vivendi al tracilor, el comunica experien ta unei cunoasteri de profunzime: n locul unor simple spuse dupa ureche despre o nva tatura straina si de mirare filosofica grecilor, Socrate marturiseste faptul dep rinderii efective, de catre el, a unor elemente de practica spirituala zamolxian a, prin frecventarea deliberata, n asemenea scop, a unui mediu propice de cult, v orbeste de osteneala prelungita depusa n nvatare, asadar de un program urmarit, so ldat cu initierea sa n domeniu (o initiere n privinta careia filosoful care stia ca nu stie nimic putea afisa, strategic, ndoieli)13. n fine, se cuvine evidentiata existenta unei motivatii intime a apropierii filoso fului atenian de stiinta ucenicului lui Zamolxis, cta vreme abilitarea socratica n zamolxism nu este rodul ntmplarii, ori al simplei curiozitati. ntors n cetatea de b astina ca dintr-o calatorie revelatoare, Socrate se declara stapnul unei practici sapientiale straine, deprinse sub zidurile Potideei, aratndu-se disponibil, n ace

asta calitate a sa abia dobndita, sa ajute atenienilor. Asadar se pregatise acolo cu gndul unei aplicari ulterioare a nvataturii; ntrevazuse n practica zamolxiana un model de preluat. Charmides contine suficiente indicii ca instruirea lui Socrat e de catre dascalul trac a fost una modulata pragmatic, cu accent pe cerintele u nei bune aplicari viitoare, de catre atenian, n viata cetatii sale, a celor pe ca le de a fi deprinse: filosofului elen i se comunica insistent normele si restri ctiile practicarii ideilor zamolxiene despre vindecarea umana prin ntelepciune si ca ntr-un adevarat ritual de initiere, elenul e pus sa jure si jura dreapta ascu ltare a principiilor zamolxiene: (...) si ma ndemna cu toata taria sa nu ma las ndu plecat de nimeni sa fac altfel, fie el bogat, frumos, ori de neam ales. Eu, asad ar, o sa-i dau ascultare, caci i-am jurat-o si sunt dator sa-i dau ascultare 14. S unt semne, aici, ca medicul trac a facut din Socrate un adept responsabil al nvat aturii vindecatoare a lui Zamolxis, regele nostru, care e zeu 15; daca nu chiar sem ne ca zamolxismul va fi avut formele sale de penetrare filosofica n spatiul Medit eranei. Fapt este ca Platon, prin gura personajului sau, tnarul Charmides, saluta sapienta zamolxiana nsusita de Socrate ca pe una de mare folos 16: n epoca, polisul atenian decazuse, se impunea o reconstructie morala prin remodelarea tineretului . Principiul remodelarii (cele sufletesti panaceu al celor trupesti) apare (prin Platon) n mod public revendicat de Socrate de la Zamolxis. Urmarea la acestea: S ocrate va fi acuzat ca strica tineretul, ca introduce practici religioase neobis nuite, ca nu se nchina zeilor statului, condamnat si suprimat... El pare ca se tra dase si cu alte prilejuri, opunnd lumea traca celei a cetatii sale. Dupa cum evoca Diogenes Laetios, la observatia critica a cuiva cum ca un atenian de seama, fil osoful mai tnar Antistene era din mama traca, Socrate raspunse: Nu cumva te-ai fi asteptat ca un om asa de nobil sa se fi nascut din doi parinti atenieni? 17. n tinerete Socrate fusese discipolul lui Anaxagora, foarte probabil atras de prin cipiul fundamental al gndirii acestuia preeminenta ratiunii (nous) ca factor orndu itor (si al scoaterii din indistinctie) a existentei. Dupa doxografia antica, An axagora ar fi fost cel dinti care a pus ratiunea peste materie 18. Socrate va radica liza postura lui Anaxagora acesta nca legat de optica fizicalismului filosofic de venind filosoful cotiturii cruciale din vechea cugetare greaca prin orientarea sa definitorie catre antropofilosofie. Acea problematica ontologica a elementelor p rime, cu farmecul ei att de propriu perioadei presocratice de gndire, e parasita p rin axarea meditatiei pe ontologia umanului, pe etica, pe formele modelarii cons tiintei. Pare ca trimit spre orizontul filosofarii lui Anaxagora unele precepte socratice (reformulate de Platon, desigur) precum: Nimic nu este mai presus n noi n sine dect sufletul 19. n spiritul echitatii, nsa, mai judicios este sa notam ca antro pocentrismul filosofic al lui Socrate (conceptia lui despre trup si suflet n ntreg ul fiintei) consoneaza mai ales cu fondul nvataturii zamolxiene, asa cum nsusi Soc rate o prezinta atenienilor sai. Pe de o parte, conceptia socratica n discutie o n tlnim diseminata n varii dialoguri platoniciene: Toata stradania [... filosofului] trebuie sa se ndrepte, nu catre corp, ci dimpotriva, stnd mai departe de acesta, n umai catre suflet 20. Sufletul mai zice Socrate n alt dialog platonician e mult mai de pret dect trupul, si de care depind toate ale tale, fie n bine, fie n rau 21. Sa nu va ngrijiti de trup si de bani, nici mai mult, nici dimpotriva ca de suflet, spr e a-l face sa fie ct mai bun 22. Pe de alta parte, aceleasi (n esenta) consideratii si precepte apar n dialogul Charmides, de asta data nsa revendicate explicit, de c atre Socrate nsusi, de la doctrina si practica filosofica zamolxiana. n plus, n tex tul Charmides se contine ideea exceptionala ca stiinta despre trup si suflet (pe care Socrate o putea afla cumva si n interiorul arealului sau spiritual) e desco nsiderata n modul cum o detineau grecii, formulndu-se o adevarata opozitie ntre sti inta n aceasta privinta a grecilor si stiinta (din cadrul rvnei pentru ntelepciune ) a tracilor: Zamolxis (...) arata ca (...) trupul nu poate fi nsanatosit fara suflet . Aceasta si e pricina pentru care medicii greci nu izbutesc sa vindece cele mai multe boli: ei nu se ridica pna la ntregul de care ar trebui sa se ngrijeasca, iar daca acestuia nu-i merge bine, nici partea nu se poate nsanatosi. Si toate de ai ci pornesc, mi lamurea el (medicul lui Zamolxis), de la suflet: att cele rele ct s i cele bune (...) 23. Daca Socrate putea afla gnduri despre preeminenta sufletului la Anaxagora, la Pythagoras etc., judicios ramne sa afirmam ca asemenea surse inte

rne doar ct au nlesnit apropierea sa hotartoare de zamolxism; iar aceasta apropiere s-a produs n virtutea constientizarii de catre Socrate a diferentei dintre terape utica filosofica elena si cea zamolxiana. Sunt si alte teme filosofice socratice raspndite, pe de o parte, n unele Dialoguri , iar pe de alta concertate n Charmides, spre a li se indica drept vatra exemplar a sapienta zamolxiana si postura existentiala a tracilor. Bunaoara, n Phaidon, So crate afirma frontal principiul: nemurirea sufletului (...) trebuie sustinuta cu toata puterea 24, sufletul este n cel mai nalt grad nemuritor si nedestructibil 25; n sc himb, n Charmides, n aceeasi problema a nemuririi, gndirea socratica gliseaza speci fic: zamolxismul l intereseaza pe atenian nu ntruct afirma si el, principiul nemuri rii ca dat conditiei umane, ci ntruct Zamolxis si medicii sai posibilizeaza antrop ologic nemurirea, ei detinnd, literalmente, mestesugul de a te face nemuritor . Asad ar, din nou diferenta: gratie referirii la Zamolxis, nemurirea e abordata n cheia unei practici formatoare, n absolut, a fiintei, perspectiva de maxim interes pen tru militantismul moral si proiectul uman al lui Socrate. Alta tema: Cel care n t impul razboiului peloponeziac (cnd dobndi instructie filosofica de la traci), mani festa n lupte un comportament eroic (strecurat discret n Charmides prin mentiunea a m stat de vorba ndeajuns despre asemenea fapte 26), cel ce primi mai apoi fara tulb urare sentinta condamnarii sale la moarte, avea fata de pragul thanatic al exist entei o ntelegere de mare distinctie relevata att de Platon, ct si de Xenofon, Nimen i nu stie ce este moartea si nici daca nu e cumva cel mai mare bine (...) 27. Daca sunt adevarate cele ce se spun cum ca acolo se afla toti cei care au murit , atu nci ce alt bine ar putea f