Paseste-ncet

Un singur lucru-ti cer sa nu regreti...

Si-acum,

Paseste-ncet sa nu-mi destepti covorul

Si mastile-adormite pe pereti !...

Paseste-ncet ca si cind nici n-ai fi

Intrat aci !...

Odaia mea e scena-n care-actorul

E vesnic altu-n fiecare seara -

O scena ce-si pastreaza doar decorul

Si linistea

Ca si-o modesta gara

Prin care trenurile trec minate

De gestul unei miini halucinate.

Paseste-ncet sa nu-mi destepti minciuna

Scrisorilor inchise prin sertare

Si florile-adormite prin pahare.

Odaia mea e grota fara soare

Prin care nu mai intra azi

Nici una

Din cele ce pasira la-ntimplare...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul

De lacrime-ncrustate prin dantele

Si nasturi descheiati de miini rebele.

Odaia mea-i cavoul fara poarta

Din care poti iesi afar'cind vrei,

In el nu odihneste nici o moarta,

Ci numai visuri blonde de femei !...

Paseste-ncet sa nu-mi trezesti groparul

Si umbrele-adormite pe pereti,

Paseste-ncet si nu privi spre ele...

Si nu uita ce-ti cer: Sa nu regreti !