Introducere in Arheologie
-
Upload
biblioteca-targoviste -
Category
Documents
-
view
8 -
download
0
Transcript of Introducere in Arheologie
Introducere in arheologie
Arheologia a fost considerata, de-a lungul timpului, un subiect romantic. Dar, de fapt,
arheologia moderna este o disciplina stiintifica riguroasa si exigenta. Utilizam termenul
disciplina deoarece arheologia consta dintr-o gama larga de metode si tehnici stiintifice pentru
studierea trecutului, folosite cu atentie si intr-un mod disciplinat.
Multi oameni au confundat arheologii cu cautatorii de comori, asociindu-i pe acestia
cu eroii romantici. Arheologii sunt prezentati ca eroi distrati, atat de absorbiti de detaliile
vietii trecute, incat sunt prea putin influentati de presiunile si frustrarile vietii moderne. Exista
convingerea ca arheologia deschide porti spre o lume a romantismului. Chiar si astazi, multi
oameni cred ca arheologii isi petrec viata rezolvand marile mistere si gasind civilizatii
disparute, afirmatii in parte adevarate. Cercetatorul trecutului imbina propria pasiune cu
necesitatea studiului obiectiv, de multe ori cele doua notiuni confundandu-se. Oricum, putini
arheologi au sansa descoperirii unei civilizatii disparute si uitate, majoritatea multumindu-se
sa sape o viata intreaga gasind doar ceramica sau unelte de piatra, os, corn, plastica marunta,
urme de case si urme consistente, complexe cu importanta deosebita. Cu toate acestea
arheologia ramane un subiect fascinant, care capteaza in acelasi mod imaginatia oamenilor de
stiinta si publicului.
Arheologul ramane un cercetator care isi petrece viata investigand vestigii abandonate,
care supravietuiesc societatilor vechi. El nu este interesat atat de aur sau obiecte fine, ci de
informatia care rezulta din dezgroparea obiectelor si din interpretarea lor corecta. Arheologul
de astazi este interesat atat de modul in care au trait oamenii, cat si de obiectele pe care le-au
facut sau de constructiile pe care le-au realizat.
La prima vedere, studiul arheologiei, oricum fascinant, pare un lux pe care ni-l
permitem cu greu intr-o lume asaltata de incertitudini economice, saracie si foamete, dar, a
privi arheologia intr-un asemenea mod ar insemna sa tratezi intregul patrimoniu cultural al
umanitatii ca irelevant si inutil pentru existenta noastra. Realitatea arata ca arheologia este un
rau necesar.
Inceputurile arheologiei se leaga de oamenii carora le-a placut sa cerceteze trecutul.
Primii arheologi au fost, fara indoiala, amatori. Calatorii pasionati de antichitati au
invatat cum sa sape in timp ce inaintau cu excavatia, obiectivul lor fiind acela de a descoperi
si a scoate la lumina cat mai multe obiecte in timpul avut la dispozitie. Fundamentele
arheologiei moderne stau nu numai in spiritul de aventura al primilor calatori, ci si in
curiozitatea lor intelectuala. In acest punct exemplul dat de Heinrich Schliemann este deja
clasic, chiar daca metodele lui de cercetare raman in continuare brutale -asemanatoare
vanatorilor de comori-, distrugand tot atat de mult pe cat a descoperit. Pierderile stiintifice ale
acestei perioade sunt incalculabile, primii arheologi fiind interesati mai mult in transportarea
obiectelor pretioase pentru a le expune si mai putin in conservarea marilor situri pentru
generatiile urmatoare.
Arheologia stiintifica a aparut in urma cu mai bine de un secol, devenind un domeniu
de investigatii serios si popular numai in ultima jumatate a secolului XX. In ultimele decenii a
explodat si literatura arheologica de popularizare ceea ce face ca stiinta arheologica sa fie
mult mai apropiata de intelesul unor paturi tot mai largi de cunoscatori sau pasionati, ea
facand parte din cultura populara. Mii de oameni citesc carti de popularizare a arheologiei din
placere, se alatura societatilor arheologice sau participa in mod direct la realizarea sapaturii
arheologice propriu-zise. Mirajul arheologiei este ocazional pentru unii, dar devorator pentru
majoritatea oamenilor.
Succesul arheologiei poate fi pus si pe seama aportului pe care aceasta si-l aduce la
descifrarea mitului originii. Geneza cauta sa aduca raspunsuri la curiozitatea umana asupra
propriei origini. Originea omului este un prilej de speculatii de mult timp cautandu-se crearea
unor modele teoretice pentru explicarea acesteia. Multe dintre aceste modele sunt strict
filosofice, altele sunt bazate pe date stiintifice furnizate de arheologi.
Curiozitatea noastra referitoare la felul trecutului nu reiese doar din preocuparea
noastra pentru origini, ci si din puternicele simtaminte de nostalgie cu privire la trecutul
incetosat de vechime. Traim intr-o lume in care au loc schimbari rapide, o dezvoltare urbana
ce implica aglomerari si suprapopulari sau o diminuare a resurselor naturale. Cu cat creste
populatia si problemele ecologice se adancesc, cu atat suntem mai nostalgici la simplitatea
vremurilor trecute. Viata popoarelor preistorice, determinata de legumele sezoniere si de
miscarile de populatii, este perceputa cu simplitate. Arheologia da o vedere interioara a
societatilor trecute, putin complicata, dar incitanta.
Arheologia contribuie, de asemenea, cu informatii valoroase la imbogatirea
patrimoniului nostru cultural prin cercetarile de teren pe care le intreprinde. Din pacate, acest
atribut al arheologiei poate fi folosit si in scopuri politice.
Natiunile noi, independente, nationaliste de cele mai multe ori, incurajeaza cercetarea
arheologica ca fiind ultimul mod de a descoperi radacinile indepartate ale lor. Acestea au
nevoie sa-si exploateze istoria nescrisa. Exemplele sunt atat de cunoscute incat nici nu mai
trebuie date. Unele natiuni au avut nevoie sa-si demonstreze vechimea, altele dominatia cat
mai indelungata a teritoriului in care locuieste astazi iar altele au demonstrat ambele variante.
De aici dezvoltarea arheologiei partinice. Deci natiunile au folosit si manipulat trecutul pentru
nevoile proprii. Inevitabil, arheologii insisi aduc valorilor muncii lor si perspectivele propriei
culturi (subiectivitate educationala), chiar daca sunt mult mai constienti de acest lucru decat
cu o generatie in urma. Acum, acestia cauta sa nu mai dezvolte cercetari intentionat subiective
la adresa unor obiective guvernamentale, chiar daca imobilismul este inca mare, mi ales in
anumite tari din estul Europei.
Arheologii au o influenta unica asupra stiintelor sociale. Perspectiva istorica data de
cercetarile proprii ajuta la intelegerea mecanismelor unice ale dezvoltarii unor popoare din
timpurile vechi sau stravechi. Arheologia contribuie la intelegerea mult mai buna a propriei
noastre istorii, cat si a dezvoltarii economiei, climei si geografiei terestre. Asezarile umane
abandonate de mult timp reprezinta date precise de ordin geologic si biologic care aduc o
lumina noua asupra studiilor contemporane. Pe langa aceste date, siturile arheologice sunt
depozitarele unor informatii pentru stiintele naturale si fizice. Chimistii si fizicienii au adus o
mare contributie la studiul optim al trecutului dezvoltand procese ajutatoare cum ar fi datarea
cu radiocarbon sau analizele spectrografice. De asemenea, geologii, botanistii si zoologii si-au
adus contributia vitala la cercetare trecutului.
Cu toate acestea, arheologia nu este ferita de agresori. Vanatorii de comori au cercetat
mii de situri, stricandu-le in asa masura incat cercetarea arheologica sistematica nu mai este
posibila. Activitatile industriale, cele din minerit si agricultura au adus si ele siturile intr-o
situatie de neinvidiat. Legislatia din domeniul constructiilor, a imbunatatirilor funciare,
mineritului si altor activitati lucrative nu a evoluat, cel putin in Romania, o data cu societatea.
Legi precum Legea investitiilor sau Legea patrimoniului fie ca nu sunt promulgate, fie ca nu
sunt respectate. In acest timp straturile cu depuneri arheologice au ramas in voia sortii. In alte
tari respectarea si aplicarea unor legislatii corespunzatoare a facut ca arheologia sa ia un avant
considerabil si sa furnizeze informatii si tehnologii si altor domenii. Asa s-a ajuns la o
cunoastere corespunzatoare a valorilor trecutului, ca o etapa necesara in crearea scenariilor
evolutiilor viitoare a culturilor umanitatii.
Arheologia influenteaza in mod pozitiv societatea contemporana, fie si numai prin
faptul ca ne ajuta sa intelegem alte culturi. Numai asa civilizatia noastra va putea supravietui.
A spune, in aceste conditii, ca arheologia este un lux inseamna sa negam realizarile
culturale ale predecesorilor nostri si sa renuntam la mii de posibilitati de invatare despre
radacinile culturii noastre. Oamenii se muta din satele lor, locuri traditionale de viata, si se
muta in orase. Arheologii, alaturi de antropologi si etnologi, sunt chemati sa studieze cat mai
repede aceste locuri parasite pentru a pierde cat mai putin din informatiile culturale ramase pe
loc.
Facand o sinteza a randurilor anterioare constatam ca arheologia satisface curiozitatea
intelectuala asupra naturii societatii, cea mai mare realizare a acesteia fiind stabilirea originii
existentei omului pe pamant. Arheologia este, ca si istoria, parte a vietii noastre, iar pentru
unele culturi singura sursa de istorie culturala.
Din pacate, siturile arheologice sunt in pericol. Multe dintre acestea au fost repede
distruse, astfel incat o buna parte a patrimoniului cultural a disparut pentru totdeauna. In fata
buldozerelor sau a cautatorilor de comori siturile arheologice sunt cel mai bine aparate tot de
pamantul in care au fost conservate pana in acest moment. Este preferabila aceasta posibilitate
decat cercetarea accelerata, nepregatita si planificata corespunzator.
Nu putem incheia acest capitol fara sa lamurim locul si rolul colectionarilor si
moralitatea colectionarii. Colectionarii sunt, dupa unii autori, persoane care-si satisfac
necesitatea de a poseda, nevoia de activitate spontana, impulsul evolutiei proprii si tendinta de
a clasifica lucrurile. Nevoia de colectionare este atat de puternica uneori incat duce la o
pasiune atat de violenta incat este inferioara unor activitati puternice precum iubirea sau
satisfacerea unor ambitii doar prin lipsa de insemnatate imediata a scopurilor sale. Sensul
stiintific al colectiei este irelevant pentru colectionar. Acesta isi satisface prin crearea grupului
de obiecte unele nevoi legate de cele mai multe ori de frivolitate. Deci obiectele au doar
valoare in sine pentru colectionar.
Societatea contemporana este una materialista (in sensul libertatii acumularii valorilor
materiale), incurajeaza bunastarea si proprietatea asupra pieselor valoroase. Multi oameni
simt o mare placere in a poseda trecutul si de a expune o piesa antica. Piesele de acest fel au
ajuns la valori enorme la licitatii si expozitii cu vanzare. Valoroasele obiecte sunt expuse in
afara contextului lor arheologic fapt ce anuleaza valoarea lor stiintifica a obiectului. Preturile
mari, tentante pentru vanzatori, fac sa se nasca adevarate batalii pentru descoperirea unor
categorii de obiecte, de multe ori la comanda platitorului. Astfel ca infloreste traficul ilegal cu
obiecte de patrimoniu rezultate, de cele mai multe ori, din spolierea unui sit arheologic.
Distrugerea siturilor arheologice a luat, in consecinta, proportii alarmante, dar aceasta nu
reprezinta, neaparat, un lucru nou, stiuta fiind dorinta dintotdeauna a potentatilor de a avea
propriile colectii de obiecte pretioase ca opera de arta, sau inmagazinand la acea vreme o
mare semnificatie valorica sau religioasa.
In secolul XX competitia dupa operele de arta s-a acutizat si din cauza infiintarii unor
muzee si fundatii deosebit de bogate care achizitioneaza mari cantitati de patrimoniu cultural.
De multe ori acestea au in spate organizatii guvernamentale care au drept scop polarizarea
valorilor culturale ale lumii la un pol sau altul.
Protejarea antichitatilor este, in consecinta, extrem de greu de facut. Statele au la
indemana pentru realizarea acestui deziderat un sistem legislativ, de multe ori armonizat la
nivel international. Greutatea vine atunci cand metodele si mijloacele tehnice aflate la
indemana braconierilor depaseste logistica aflata la indemana legii. Si cum acest lucru se
intampla tot mai des se constata o mare migratie a patrimoniului cultural din emisfera sudica
in cea nordica si dinspre est spre vest.
Speranta incetinirii acestei spolieri sta in atitudinea schimbatoare a publicului
(inversarea modei), creditele alocate cu prudenta cand este vorba despre achizitionarea unor
bunuri culturale si in sortarea antichitatilor.
Arheologia moderna are o tehnicitate ridicata devenind, uneori, plicticoasa. Aceasta
latura mai greu de inteles de public a facut sa apara pseudoarheologi (von Daniken) care au
elaborat teorii cu baza stiintifica greu demonstrabila, inutilizabile de catre oamenii de stiinta.
Lumea a adorat o vreme aceste teorii iar arheologii au fost revoltati si inspaimantati !
Rezultatele stiintifice adunate cu migala mai bine de 100 de ani riscau sa se prabuseasca. Baza
sistemului nou creat era publica si atitudinea evazionista a pseudoarheologilor a facut ca
terenul pierdut pentru o vreme de arheologi in fata acestora sa fie repede recucerit. S-a
dovedit, in consecinta, ca credibilitatea arheologiei moderne depinde de abilitatea arheologilor
de a comunica rezultatele cercetarii lor stiintifice unui larg auditoriu, sub forme inteligibile si
frumoase. Ei au o baza formidabila pentru ca, dupa cum se vede, atitudinea unora fata de
arheologie tinde spre romantism si exotism. Specificul arheologiei, chiar daca aceasta sufera
in acest moment o puternica tehnologizare, ramane unul fascinant. Aceasta observatie trebuie
transformata intr-un argument suprem pentru propasirea definitiva a arheologiei intre stiintele
indispensabile omului in continua sa adaptare la mediu.
Bibliografie
Bahn, P., Archaeology. A Very Short Introduction, Oxford University Press, 2000
Bejan, A., Micle, D., Arheologia – O stiinta pluridisciplinara. Metode clasice si moderne
de lucru, Timisoara, 2006
Florea, G. Introducere in arheologie, curs universitar.
Gherghe, P., Introducere in arheologie, Craiova, 2000
Greene, K. Archaeology. An Introduction, Londra, New York, 2002
Kruta, V., Les Celtes. Histoire et Dictionaire, Paris, 2000
De Laet, S. J. Archaeology and Its Problems, 1957