IndicațII Metodice La Disciplina (2)[1]
-
Upload
ion-iordachi -
Category
Documents
-
view
52 -
download
0
Transcript of IndicațII Metodice La Disciplina (2)[1]
1
Indicații metodice la disciplina
«Metodologia şi etica cercetării în biotehnologie» Specialitatea - MC.62.F.02.O.07 – Masterat
Definiția problemei “Cercetare, metodologie, experiență»
În activitatea de cercetare și producere permanent apar probleme de ordin teoretic sau practic
care trebuie cercetate și rezolvate.
A cerceta înseamnă a supune studia problema sau problemele apărute.
Rezultatele cercetării în mare măsură depind de:
•volumul cunoștințelor fundamentale acumulate până la începutul cercetărilor;
•ceea ce s-a studiat cercetători;
•capacitatea de a formula corect problema. Ultima depinde nu numai de cunoașterea situației
actuale a științei dar și de capacitatea de a înțelege ce se cere de la știință pentru practică
actualmente și mai cu seamă pe viitor.
Trebuie de cunoscut problemele similare care pot fi cercetate sau studiate de alți cercetători din
domeniul de activitatea selectat pentru activitate.
După caracterul argumentării necesității cercetărilor există două tipuri de probleme
metodologice.
Către primul tip se referă problemele cu un princioiu sau principii deja cunoscute și este necesar
să ne determinăm ce se va întâmpla în condițiile concret determinate.
Astfel, dacă se cunoasc principiile generale de alimentație a animalelor și structura rațiilor pentru
anumit nivel de productivitate, atunci vom cerceta cum se va majora/modifica producția sau
calitatea ei în cazul majorării/micșorării cantității de concentrate sau la includerea în rație a unor
aditivi furajeri.
Când cunoaștem principiul de luptă cu sterilitatea animalelor se va studia cum se va ameliora
reproducția cirezei în cazul elaborării și implementării măsurilor concrete de profilaxie.
Se cunosc legile generale a transmitere a caracterelor prin ereditate, dar este necesar de studiat
cum va spori potențialul producției folosind genofondul raselor mai productive comparativ cu
cele care se vor ameliora în cazul unor acțiuni concrete.
În asemenera cazuri se trece de la generat la concret folosind metoda deductivă de gândire. Prin
asemenea metode se procedează în procesul de instruire a studenților, masteranzilor și a
doctoranzilor. Viitorul specialist, conducător al unităților economice sau cercetător trebuie să
cunoască foarte bine regulile/principiile de bază pentru rezolvarea multiplelor probleme care
apar în activitatea cotidiană. Se vor acumula capacitățile de gândire și folosire ale acestor
principii în cazul concret de acțiune.
Al doilea principiu este contrar celui dintâi: în baza oarecăror date sau facte concret determinate
se va evidenția principiul general folosit la toate speciile de animale domestice. Acest tip poartă
denumirea de gândire inductivă și se folosește pentru argumentarea necesității cercetărilor și
implementarea în producție a metodelor / tehnologiilor care vor asigura dezvoltarea științei,
producției, calității, competitivității produselor și majorarea eficacității economice.
Din faptul că se cunoaște nivelul producției animalelor la diferite structuri ale rației și cu niveluri
concrete de concentrate sau prin includerea în rație a adirivilor furajeri se vor elabora
recomandații concrete de alimentație a animalelor pentru a spori productivitatea animalelor,
calitatea producției, reducerea consumului specific de furaje etc.
Obținând rezultate concrete la diminuarea sterilității animalelor se vor elabora măsurile de
ameliorare a stării de reproducție a femelelor în condiții concrete de producție.
În baza rezultatelor obținute la încrucișarea diferitor rase de animale, care sporesc producția și
calitatea ei vom cunoaște legitățile transmiterii prin ereditate a caracterelor și capacităților
productive ale tuturor rase sau chiar specii de animale domestice.
Asemenea probleme se vor studia începând cu mai multe observații. În unele cazuri se vor
înregistra rezultatele observațiilor ca simplu fenomen, în alte împrejurări se vor crea condiții
2
controlate pentru a explica influența factorului/factorilor concreți în ameliorarea rasei, cirezii sau
nivelului productiv al animalelor prin reducerea la minimum a influenței altor factori. În acest
scop sunt necesare experiențe, care pot fi efectuate în condiții strict controlate și repetate cu
condiția menținerii acelorași condiții de creștere a animalelor sau acelorași tehnologii de obținere
a produsului concret ceea ce va permite obținerea rezultatelor similare.
Ca regulă în majoritatea cercetărilor se aplică metode inductive pentru rezolvarea problemelor
apărute și a determina cum influențează și în ce măsură orice factor (metoda, condiția, factorul
genetic, substanța nutritivă, nivelul alimentației, calitatea furajelor, etc. creșterea și dezvoltarea
tineretului, productivitatea animalelor, starea de reproducție sau sănătate, calitatea și eficacitatea
producerii produselor animaliere. Pentru elucidarea influența acestor factori sunt necesare
cercetări argumentate și bine organizate din punct de vedere metodologic și obținerii rezultatelor
scontate.
Cercetătorul trebuie să fie absolut convins că a procedat corect, iar rezultatele obținute în
cercetare pot fi reproduse de toți doritorii de ale repeta și de toți producătorii produselor
animaliere. Numai în asemenea cazuri se vor justifica sursele materiale și financiare consumate
pentru efectuarea cercetărilor științifice.
În cercetările de lungă durată, efectuate de mai mulți cercetători sau colective științifice, precum
și prin colaborare între centre științifice și universitare se vor aplica, atât metode deductive, cât și
cele inductive. Necesar de important și caracteristic pentru majoritatea actualelor cercetări este
ca studiul problemelor apărute să se bazeze pe realizările științifice anterioare și pe cojugarea
eforturilor a multor cercetători și colective științifice, deoarece nimic nu începe de la un nivel
zero, iar cei ce activează individual în cercetare pe o perioadă cât de îndelungată nu vor obține
rezultate semnificative.
Forme (categorii) de experiențe, cercetare
Cercetarea, ca noțiune generală, presupune căutarea sistematică a noilor însușiri ale obiectelor,
fenomenelor. Conform definiției UNESCO cercetarea este activitatea de creație a oamenilor în
scopul sporirii cunoștințelor științifice și tehnice necesare pentrtu dezvoltarea societății umane,
cunoașterea mai profundă a fenomenelor naturii .
Activitatea de cercetare în zootehnie și biotehnologii se devizează:
a) după formă - în cercetări fundamentale și applicative;
b) după metode de cercetare - în cercetări teoretice și experimentale;
c) după etapele de cercetare - în cercetări de sondaj, experimente științifice, încercări în producție.
Experimentele științifice pot fi efectuate ca:
cercetări în condiții de laborator ale unităților de cercetare (de exemplu - experiențe fiziologice);
cercetări științifico-practice organizate de unitățile de cercetare cu efectuarea unor cercetări în
condiții de laborator și formarea grupelor de animale pentru experiență în sectoare de producție a
unităților de cercetare sau unităților economice;
cercetări în condiții de producție a unităților economice când toate cercetările se efectuează în
condițiile unităților economice.
Încercările în condiții de producție se pot organiza:
în stațiuni experimentale care dispun de baza tehnico-materială;
în sectoare experimentale ale unităților de producție, cu acordul conducerii unităților economice.
Activitatea cercetărilor științifice se va finaliza cu implementarea rezultatelor cercetărilor –
transferul tehnologic prin parcurile științifico-tehnologice și unitățile de proiectări tehnologice,
fondarea gospodăriilor și întreprinderilor model sau nemijlocit prin organizarea implementărilor
în unitățile economice.
Experimentele științifice pot fi efectuate în condiții strict determinate și controlate, ca regulă în
subdiviziunile unităților de cercetare, în unele cazuri, cu acordul agenților economici și în
3
unitățile de producție.
Experimentele științifico-practice se execută de cercetătorii științifici în condițiile stațiunilor sau
sectoarelor experimentale, întreprinderi de producție care dispun de baza tehnico-materială
respectivă și, obligatoriu, cu acordul agenților economici.
Cercetările fundamentale au scopul de a descoperi și lămuri fenomene și legități noi, stabili
relații între fenomene, căuta perspectivele dezvoltării științei și tehnicii, domenii noi ale
activității științifice, elabora teorii și modele noi ale cercetărilor. Rezultatele acestor cercetări se
finisează cu întocmirea dărilor de seamă și prezentarea esenței lor în publicațiile prestigioase,
analele științifice și în alte forme de informații utile comunității științifice, organelor legislative,
precum și de conducere a ramurilor economiei naționale. Aceste rezultate sunt extrem de
necesare pentru desfășurarea noilor cercetări fundamentale și aplicative.
Cercetările aplicative sunt necesare pentru a explica fenomenele și factele din cadrul legilor și
teoriilor în vigoare. Rezultatele acestor cercetări sunt folosite pentru a rezolva sarcini concrete
ale dezvoltării economiei naționale sau a unor ramuri ale ei, a elabora recomandări, metode și
tehnologii noi de sporire a eficacității economice a activităților practice în domenii concrete ale
economiei sau a întreprinderilor cu model de perspectivă.
După modalitățile de activitate cercetările teoretice folosesc metodele matematice și logice de
cunoaștere a fenomenelor naturii, iar cele experimentale se bazează pe observații și experimente.
În orice domeniu al activității științifice, dar mai cu seamă în biologie nu în orice caz se pot
diviza precis cercetările teoretice, fundamentale de cele aplicative, experimentale din simplu
motiv că în cercetările teoretice sunt folosite experimente, iar din generalizarea a mai multor
rezultate a cercetărilor aplicative pot fi dezvoltate teorii noi. Din aceste motive important este ca
cercetările să fie executate în mod integral/complex a mai multor unități de cercetare.
În cercetări științifice se pot evidenția trei etape principale. Prima etapă sunt cercetările de
sondaj, având scopul de a proba metode fundamentale a direcțiilor noi de cercetări științifice, a
crea școli științifice de perspectivă și prestigiu.
A doua etapă în activitatea științifică sunt cercetările propriu zise, care pot fi teoretice sau
aplicative în funcție de gradul de pregătire a colectivelor de cercetători, existența bazei logistice
și surselor financiare. Dacă se respectă aceste condiții, atât cercetările fundamentale, cât și cele
aplicative vor avea izbândă în cazul când vor fi bazate pe rezultatele cercetărilor de sondaj, cu
alte cuvinte pe calea sigură de dezvoltare a științei. Rezultatele acestei activități trebuie folosite
cât mai pe larg, atât de masteranzi și doctoranzi fiind la începutul căii de activitate științifică, cât
și de organele legislative și executive, precum și de conducătorii și specialiștii unităților
economice, în caz contrar or avea de pierdut, atât agenții economici, cât și economia națională,
precum și societatea umană în ansamblu.
Experimentele științifice pot fi efectuate în condiții strict determinate și controlate, ca regulă în
subdiviziunile unităților de cercetare, în unele cazuri, cu acordul agenților economici și în
unitățile de producție.
Experimentele științifico-practice se execută de cercetătorii științifici în condițiile stațiunilor sau
sectoarelor experimentale, întreprinderi de producție care dispun de baza tehnico-materială
respectivă și, obligatoriu, cu acordul agenților economici.
Durata experiențelor depinde de scopul cercetărilor și poate fi pe termin scurt sau îndelungat. În
cercetările biologice, în special în domeniul agriculturii, pot fi organizate cercetări multe anuale
pentru elaborarea soiurilor noi de plante, raselor, tipurilor, liniilor și crosurilor de animale
domestice, tehnologiilor de producere a produselor agricole. În asemenea cazuri o deosebită
importanță are crearea condițiilor similare pe toată durata cercetării.
Altă cerință decisivă are cantitatea și omogenitatea obiectelor luate în cercetare. Nu se vor obține
rezultate științifice deosebite dacă cercetarea s-a efectuat pe un număr mic de plante, animale sau
numai într-o singură experiență de laborator. Din obținerea în cercetare a unor plante sau animate
cu însușiri remarcabile, dar numeric mici, nu vor reuși să creăm un soi de plante sau o rasă nouă
de animale. Cercetările genetice pentru crearea soiurilor și raselor noi pot fi inițiate după
obținerea unor indivizi excepționali dar pot avea izbândă la crearea soiurilor și raselor noi dacă
4
însușirile valoroase vor fi stabil transmise prin ereditate unui număr mare de discipoli. O
imperioasă este de a obține rezultate similare la repetarea experiențelor de alți cercetători sau în
cazul multiplicării populațiilor de animale și plante, tehnologiilor, metodelor, având în vedere
multitudinea factorilor de influență asupra obiectelor biologice, tehnologiilor metodelor de
producerea a produselor industriale sau agricole.
A treia etapă prezintă aprobarea rezultatelor cercetărilor în condiții de producție prin stațiunile
experimentale, sectoare experimentale din cadrul întreprinderilor de producție, crearea parcurilor
științifico-tehnologice sau alte metode accesibile. Extrem de importantă această etapă a
activităților științifice este pentru cercetările teoretice și experimentale efectuate în condiții de
laborator a unor subdiviziuni ale instituțiilor de cercetare sau ale întreprinderilor economice.
Rezultatelor aprobărilor vor servi pentru elaborarea recomandărilor de implementare a
realizărilor științifice în producție.
Dat fiind faptul că cercetarea științifică se dezvoltă permanent se vor modifica și metodele
existente în biotehnologiile de producere a produselor animaliere.
Implementarea rezultatelor activității științifice este o etapă determinantă și deosebit de necesară
pentru justificarea surselor folosite pentru progresul tehnico-științific. Ea include folosirea
rezultatelor cercetării la proectarea construcțiii robiectelor noi de producer, crerea parcurilor
științifico-tehnologice, perfecționarea tehnologiilor, managementului și metodelor de producer care
vor asigura sporirea volumului de mărfuri, calitatea și competitivitatea lor pe piața internă și cea
externă.
Astfel,metoda științifică prezintă un proces inepuizabil de cunoaștere a fenomenelor factelor
începând de la facte cunoscute se trece la ipoteză și în continuare la experiment ce permite obținerea
unor noi facte care vor respinge sau vor modifica, fortifica ipoteza inițială.
Procesul de cunoaștere este sursa de apariție a multiplelor idei științifice, rezultatelor imprevizibile
ale experiențelor și observațiilor. El regula generală a activității de cercetare și se poate considera
punctul de pornire a metodei științifice. Se cunoaște însă că de la orice regulă există și abateri.
Numai din fiecare serie de experiențe sau observații putem deduce o imagine despre fenomenele
studiate. Aceste cunoștințe dobândite în cercetare pot lămuri particularitățile determinante ale
fenomenului studiat. Orice invenție poate fi descrisă cu noțiuni simple, dar, în majoritatea cazurilor,
pentru aceasta se folosesc termini și formule matematice.
Când o legitate a fost determinată, apare întrebarea dacă cu ajutorul ei pot fi descrise particularitățile
fenomenelor naturale, dacă ea este în concordanță cu legile cunoscute ale naturii. Din asemenea
analize se va deduce/defini presupunerea de apariție a unei noi teorii care put fi veritabile numai în
baza rezultatelor experimentale. Cercetătorul poate reveni iarăși la experiențe pentru a se convinge
de invenția noii teorii.
Activitatea de cercetare/cunoaștere se poate prezenta în formă de cerc cu mai multe segmente de
activitate, prezentate în desenul ce urmează (1-6).
5
1
2
3
4
5
6
Des. 1 Segmentele activității de cercetare/cunoaștere:
1. teoria existentă
2. ipoteza cercetărilor
3. efectuarea experimentelor
4. rezultate noi
5. concluziile cercetării
6. verificarea rezultatelor
7. (1a) formularea unei teorii noi în baza verificării rezultatelor obținute, care se deosebește de
teoria existentă (începutul cercetărilor la al doilea nivel),
8. (2a ) ipoteza cercetărilor la al doilea nivel.
Să analizăm cum vom proceda în activitatea de cercetare științifică în domeniul zootehniei sau
biotehnologiilor agricole. Referitor la cercetări în zootehnie (biotehnologie) teoria existentă poate fi
metoda clasică de sporire a producției existente de carne a rasei Hereford, care se bazează pe
cercetări privind sporirea productivității, folosind metode tradiționale existente în zootehnie
6
(segmentul unu al activității de cercetare).
Segmentul doi înseamnă ipoteza cercetărilor pentru a căuta o metodă nouă mai efectivă de sporire a
producției de carne sau într-o perioadă mai scurtă de timp, precum și în baza modificării
potențialului genetic al rasei menționate.
Pentru a demonstra corectitudinea ipotezei de sporire a productivității de carne se vor efectua
cercetări de lungă durată cu diverse scheme de cercetare până se va ajunge la o metodă nouă, mai
eficientă de sporire a producției de carne (segmentul trei al activității de cercetare științifică).
În baza cercetărilor științifice se vor obține rezultate noi care satisfac și confirmă existența metodei
noi de sporire a producției de carne (segmentul patru al activității de cercetare științifică).
Rezultatele obținute permit formularea concluziilor referitor la cercetările științifice care pot fi
implementate în creșterea taurinelor din rasa Hereford și alte rase de taurine pentru producția de
carne (segmentul cinci al activității de cercetare științifică).
Rezultatele cercetării științifice și concluziile se vor verifica în condiții reale de producție pentru a
demonstra că putem formula o nouă teorie care explică posibilități și mai eficiente de sporire a
producției de carne (segmentul șase al activității de cercetare științifică).
Acumulând date noi din cercetările științifice cu timpul se va formula o nouă teorie de sporire a
producției de carne la taurine (segmentul șapte al activității de cercetare științifică sau începutul
unui nou cerc în cercetările din biotehnologie - segmentul 1a al noului cerc de cercetări științifice).
Astfel, metoda științifică prezintă un proces inepuizabil de cunoaștere a fenomenelor, factelor
începând de la facte cunoscute apoi se trece la ipoteză și în continuare la experimente ce permit
obținerea unor noi facte care vor respinge sau vor modifica, fortifica ipoteza inițială.
Procesul de cunoaștere este sursa de apariție a multiplelor idei științifice, rezultatelor imprevizibile
ale experiențelor și observațiilor. El prezintă regula generală a activității de cercetare și se poate
considera punctul de pornire al metodei științifice. Se cunoaște însă că de la orice regulă există și
abateri. Numai din fiecare serie de experiențe sau observații putem deduce o imagine despre
fenomenele studiate. Aceste cunoștințe dobândite în cercetare pot lămuri particularitățile
determinante ale fenomenului studiat. Orice invenție poate fi descrisă cu noțiuni simple, dar, în
majoritatea cazurilor, pentru aceasta se folosesc termini și formule matematice.
Când o legitate a fost determinată, apare întrebarea dacă cu ajutorul ei pot fi descrise particularitățile
fenomenelor naturale, dacă ea este în concordanță cu legile cunoscute ale naturii sau necesită
cercetări științifice pentru a forma o nouă concepție de explicare a fenomenelor și factelor existente.
Din asemenea analize se va deduce/defini presupunerea de apariție a unei noi teorii care poate fi
veritabilă numai în baza rezultatelor experimentale. Cercetătorul poate reveni iarăși la experiențe
pentru a se convinge de invenția noii teorii.
În zootehnie și biotehnologii știinţa care are drept obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea,
alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice.
Este o ştiinţă complexă care mai întâi de toate trebuie să fie însuşită apoi să fie aplicată continuu şi
cu perseverenţă în practica zilnică din fermă.
MASTERANZII ÎN ORELE DE CONTACT VOR ÎNSUȘI URMĂTOARELE PRINCIPALE
TEME.
Tema 1. Importanţa zootehnică şi economică a realizărilor ştiinţei pentru economia naţională.
Masteranzii vor cunoaște importanţa folosirii realizărilor ştiinţei pentru economia naţională și vor fi
pregătiți de aplicarea realizărilor ştiinţifice pentru dezvoltarea economiei naţionale.
Segmentele activității de cercetare/cunoaștere din figură:
1. teoria existentă
2. ipoteza cercetărilor
3. efectuarea experimentelor
7
4. rezultate noi
5. concluziile cercetării
6. verificarea rezultatelor
7. (1a) formularea unei teorii noi în baza verificării rezultatelor obținute, care se deosebește de
teoria existentă (începutul cercetărilor la al doilea nivel),
8. (2a ) ipoteza cercetărilor la al doilea nivel,
9. (3a), etc.
Să analizăm cum vom proceda în activitatea de cercetare științifică în domeniul zootehniei și
biotehnologiilor agricole. Referitor la cercetări în zootehnie (biotehnologie) teoria existentă
poate fi, ca exemplu, metoda clasică de sporire a producției existente de carne a rasei Hereford,
care se bazează pe cercetări privind sporirea productivității, folosind metode tradiționale
existente în zootehnie (segmentul unu al activității de cercetare).
Segmentul doi înseamnă ipoteza cercetărilor pentru a căuta o metodă nouă mai efectivă de
sporire a producției de carne sau într-o perioadă mai scurtă de timp, precum și în baza
modificării potențialului genetic al rasei menționate.
Pentru a demonstra corectitudinea ipotezei de sporire a productivității de carne se vor efectua
cercetări de lungă durată cu diverse scheme de cercetare până se va ajunge la o metodă nouă, mai
eficientă de sporire a producției de carne (segmentul trei al activității de cercetare științifică).
În baza cercetărilor științifice se vor obține rezultate noi care satisfac și confirmă existența
metodei noi de sporire a producției de carne (segmentul patru al activității de cercetare
științifică).
Rezultatele obținute permit formularea concluziilor referitor la cercetările științifice care pot fi
implementate în creșterea taurinelor din rasa Hereford și alte rase de taurine pentru producția de
carne (segmentul cinci al activității de cercetare științifică).
Rezultatele cercetării științifice și concluziile se vor verifica în condiții reale de producție pentru
a demonstra că putem formula o nouă teorie care explică posibilități și mai eficiente de sporire a
producției de carne (segmentul șase al activității de cercetare științifică).
Acumulând date noi din cercetările științifice cu timpul se va formula o nouă teorie de sporire a
producției de carne la taurine (segmentul șapte al activității de cercetare științifică sau începutul
unui nou cerc în cercetările din biotehnologie - segmentul 1a al noului cerc de cercetări
științifice).
Astfel, metoda științifică prezintă un proces inepuizabil de cunoaștere a fenomenelor, factelor
începând de la facte cunoscute apoi se trece la ipoteză a cercetărilor și în continuare la
experimente ce permit obținerea unor noi facte care vor respinge sau vor modifica, fortifica
ipoteza inițială.
Procesul de cunoaștere este sursa de apariție a multiplelor idei științifice, rezultatelor
imprevizibile ale experiențelor și observațiilor. El prezintă regula generală a activității de
cercetare și se poate considera punctul de pornire al metodei științifice. Se cunoaște însă că de la
orice regulă există și abateri. Numai din fiecare serie de experiențe sau observații putem deduce
o imagine despre fenomenele studiate. Aceste cunoștințe dobândite în cercetare pot lămuri
particularitățile determinante ale fenomenului studiat. Orice invenție poate fi descrisă cu noțiuni
simple, dar, în majoritatea cazurilor, pentru aceasta se folosesc termini și formule matematice.
Când o legitate a fost determinată, apare întrebarea dacă cu ajutorul ei pot fi descrise
particularitățile fenomenelor naturale, dacă ea este în concordanță cu legile cunoscute ale naturii
sau necesită cercetări științifice pentru a forma o nouă concepție de explicare a fenomenelor și
factelor existente. Din asemenea analize se va deduce/defini presupunerea de apariție a unei noi
teorii care poate fi veritabilă numai în baza rezultatelor experimentale. Cercetătorul poate reveni
iarăși la experiențe pentru a se convinge de invenția noii teorii.
În zootehnie și biotehnologii știinţa care are drept obiect cunoaşterea, reproducerea, creşterea,
alimentaţia, ameliorarea şi exploatarea animalelor domestice. Ea este o ştiinţă complexă care mai
întâi de toate trebuie să fie însuşită apoi să fie aplicată continuu şi cu perseverenţă în practica
zilnică din fermă.
8
Masteranzii în orele de contact vor însuși următoarele teme principale.
Tema 1. Importanţa zootehnică şi economică a realizărilor ştiinţei pentru economia
naţională.
Conținutul temei:
1.1. Importanţa cercetărilor pentru dezvoltarea economiei
1.2.Implementarea realizărilor ştiinţei – factor decisiv al dezvoltării economiei
1.3. Dezvoltarea ştiinţei pe plan mondial şi naţional
Masteranzii vor cunoaște importanţa folosirii realizărilor ştiinţei pentru economia naţională și
vor fi pregătiți de aplicarea realizărilor ştiinţifice pentru dezvoltarea economiei naţionale.
1.1. Importanţa cercetărilor pentru dezvoltarea economiei
În ansamblu pe toate țările lumii mereu creşte populaţia şi, respectiv, necesarul de sporire a
cantităţii şi calităţii produselor de origine animală. Din pronosticul specialiștilor ONU se
cunoaște că actualmente avem circa 7,5 miliarde populaţie şi conform pronosticurilor până în
2050 populaţia se va dubla. Deci se va dubla și necesitatea de producere a produselor alimentare
pentru asigurarea existenței comunității umane. Aceasta este posibil numai în baza dezvoltării
științei și acumulării cunoștințelor ce vor permite sporirea produselor agroalimentare.
Necesitatea și importanța cercetărilor reiese actualmente și din situația când circa 40% din
populaţie suferă din cauza subalimentaţiei sau chiar a foametei, precum și din majorarea
cerințelor de produse în legătură cu sporirea nivelului de trai al populației.
Cercetările ştiinţifice în Zootehnie reprezintă un proces îndelungat, în multe cazuri şi în
continuu. Aceasta se întâmplă din cauza că speciile, rasele, tipurile, cirezile de animale se află
sub influenţa multiplelor factori ale mediului ambiant, care la rândul său de asemenea se
schimbă, deseori aceste schimbări sunt extrem de semnificative și necesită studierea influenței
lor asupra productivității animalelor sau apare necesitatea perfecționării raselor, tipurilor și
liniilor de animale.
Activitatea cercetătorilor științifici este direcţionată spre ameliorarea speciilor, raselor, tipurilor,
cirezilor de animale, la crearea unor noi specii, rase, tipuri, cirezi noi de animale cu rezistenţă
vitală mai sporită, producţii mai mari și calități mai bune a produselor zootehnice, consum
specific de furaje mai mic, rezistente la maladii şi factorii mediului ambiant.
În mod general nimic nu poate fi constant, iar dacă activitatea de ameliorare se întrerupe atunci
speciile, rasele, tipurile, cirezile de animale degradează şi mai degrabă sau mai târziu vor
dispărea sau nu vor mai satisface necesitățile de a le crește.
În procesul natural de existenţă a organismelor vii au loc mai multe modificări, care pot fi
pozitive, de folos pentru om sau negative care pot aduce daune şi pierderi a rezistenţei naturale, a
capacităţilor de reproducţie, productivităţii şi a calităţilor producţiei.
Se schimbă şi cerinţele consumatorilor faţă de calitatea produselor, apar gusturi şi cerinţe noi
care apreciază necesitatea perfecţionării şi ameliorării animalelor pentru a satisface cerinţele
consumatorilor de produse zootehnice.
Se perfecţionează tehnica agricolă, apar noi tehnologii şi posibilităţi de a produce mai multe
produse, iar de aici şi necesarul de a avea animale mai productive și tehnologii mai performante
adecvate necesităților societății umane.
Prin efectuarea cercetărilor științifice se caută modalităţi de sporire a volumului de produse şi a
calităţii lor pentru a avea mai mult profit, etc.
1.2. Planificarea cercetărilor ştiinţifice
Din sporirea populației umane apare şi necesitatea de a se asigura cu produse alimentare de
origine animală pentru a asigura existenţă și activitatea oamenilor. De aici a apărut necesitatea de
a studia ce se poate de consumat – plante, animale sau produsele de la ele care sunt comestibile
şi folositoare şi care pot provoca dereglări a funcţiilor organismului sau poate îmbolnăvirea şi
9
dispariţia (moartea oamenilor şi animalelor). Dacă de la început după apariția omului această
activitate a fost un interes faţă de ceea ce avem în mediul ambiant, apoi concomitent cu
dezvoltarea societății umane a apărut şi necesitatea de a cunoaşte metodele de multiplicare şi
ameliorare a plantelor şi animalelor ceea ce cu timpul s-a transformat în activitate permanentă de
a studia, cerceta fenomenele naturii şi a le pune la slujba oamenilor.
Cercetarea ştiinţifică, ca un proces continuu, nu poate fi luată iarăşi şi iarăşi de la început. În
condiţiile actuale activităţile de cercetare trebuie să se bazeze pe cunoaşterea cât mai profundă a
rezultatelor cercetărilor precedente. Activitatea de cercetare, atunci va fi eficientă şi va crea
posibilităţi de a satisface cerinţele crescânde a oamenilor, când se va cunoaşte şi se va baza pe
ceea ce s-a cercetat, se cunoaşte, se aplică în practica cotidiană şi se vor cunoaşte problemele noi
care apar şi necesită o abordare (soluţionare) nouă.
Cercetarea ştiinţifică este un proces care se dezvoltă pe baza cunoaşterii situației de rezolvare a
problemelor care contribuie la satisfacerea necesităţilor oamenilor, fără de care nu se rezolvă
problema de asigurarea a necesarului de alimente sau alte produse de origine animală, nu poate fi
îmbunătăţită starea de existenţă a societăţii umane.
Cercetarea ştiinţifică în condiţiile actuale nu poate fi organizată eficient de unii indivizi cât de
dotaţi n-ar fi ei. Ea poate fi dezvoltată numai de mai mulți cercetători, de colective ştiinţifice cu o
pregătire profesională trainică, care mereu studiază realitatea şi depistează problemele care
trebuie rezolvate prin dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice.
Cu cât mai bine se va studia rezultatele științei obţinute în cercetare pe problema apărută sau care
necesită o rezolvare, atât pe plan naţional, cât şi pe cel mondial cu atât mai bine se va cunoaşte
necesarul dezvoltării cercetărilor în domeniul dat. Fără această studiere nu se poate cunoaşte
necesitatea cercetărilor şi nu se poate planifica organizare unor noi cercetări.
Pentru planificarea cercetărilor ştiinţifice se folosesc mai multe metode:
Cercetări ştiinţifice monofacturiale în biotehnologii au ca obiect studierea influenţii unui
singur factor (rasa, tipul, mama, tata și a producţiei lor asupra productivității lor asupra calităților
descendenţilor); studierea unui oarecare furaj, stimulator sau aditiv, a temperaturii și umidităţii
aerului, stării de reproducție și de sănătate, etc. pentru sporirea cantității și calității produselor
animaliere. Astfel de cercetări sunt mai uşor de organizat şi de obţinut rezultate veridice într-un
timp relativ scurt.
Cercetările ştiinţifice multifactoriale urmăresc studierea influenţii a două, trei sau a mai
multor factori asupra sporirii productivității sau reproducției animalelor, calității produselor
obținute de la animale, consumului specific de furaje, etc. Important este de cunoscut și studiat
factorii care au o influenţă comună mai pronunţată deoarece acei factori care au o interacţiune
slabă nu vor avea rezultatele scontate și, prin urmare, nu va apărea necesitatea studierii influenței
lor.
De reținut că cu cât mai mulţi factori se studiază concomitent în experiențe cu atât
rezultatele vor fi mai slabe.
O importanță deosebită în planificarea cercetărilor are folosirea tehnicii de calcul pentru
estimarea rezultatelor scontate. Actualmente există și se folosesc programe speciale cu folosirea
calculatoarelor pentru analiza dispersă, liniară, corelaţii între diferiţi factori. Ca exemplu se poate
studia corelația între vârsta şi productivitatea animalelor, nivelul de furajare şi calitatea
producţiei, etc.
Rezultatele scontate în planificarea cercetărilor sunt în mare dependență de formarea
corespunzătoare a loturilor de animale omogene (rasă, vârsta, starea de sănătate), de condiţii
omogene (de întreţinere, furajare, tratare) , folosirea aditivilor furajeri sau a furajelor noi, etc.
Lotul (loturile) experimental şi lotul martor care se vor compara între ele necesită să fie în
aceleași condiții de creștere, alimentare, sănătate și întreținere pentru a putea deduce concluzii
corecte.
O deosebită atenție se va acorda numărului de animale luate în cercetare. De exemplu, rasa, tipul
de animale poate fi modificat numai dacă în cercetările de ameliorare a raselor, tipurilor de
animale, cirezilor s-a studiat toată populaţia din rasă dintr-o regiune geografică, ţară, gospodărie,
10
etc. Cu cât mai multe animale sunt supuse cercetărilor cu atât mau veridice rezultate se vor
obține, cu atât mai repede se vor obţine rezultatele scontate.
În unele cercetări este suficient de avut loturi de cel puţin 12-15 animale în fiecare lor
experimental sau martor, iar un număr mai mic de animale studiate nu vor asigura obținerea
rezultatelor dorite de cercetători.
Importanță deosebită are alegerea metodelor de cercetare potrivite pentru cercetările planificate
sau elaborarea unor metode noi de cercetare.
Importanță are colectarea, descrierea şi analiza rezultatelor obţinute în cercetare (prelucrarea
biometrică, aprecierea vericidităţii diferenţelor între loturile comparate, expunerea grafică,
fotografierea şi filmarea animalelor, demonstrarea în natură (expoziţii, alte forme) care pot
demonstra noutatea științifică și necesitatea cercetărilor efectuate.
Concluziile din analiza experiențelor vor include principalele noutăţi ale rezultatelor obţinute în
comparaţie cu lotul martor, metoda, tehnologia veche, rasa ameliorată etc. Ele trebuie formulate
în simultaneitate cu rezultatele principale ale cercetărilor științifice, nu a convingerii colectivelor
de cercetători.
Din rezultatele cercetărilor se vor formula recomandări concrete de implementare a noutăţilor
ştiinţifice sau de prelungire a cercetărilor dacă nu s-au obținut rezultate semnificativ noi.
De sinestătător se masteranzii vor studia publicațiile privind organizarea implementării
realizărilor ştiinţei în Republica Moldova și alte țări.
Terma 2. Starea actuală şi perspectiva cercetărilor în domeniul producerii şi prelucrării
produselor de origine animală.
Conținutul temei:
2.1. Starea actuală a cercetărilor pe plan mondial
2.2. Starea actuală a cercetărilor pe plan naţional
2.3. Perspectiva dezvoltării cercetărilor ştiinţifice pe plan mondial şi naţional
Masteranzii vor însușii care este starea actuală şi perspectivele dezvoltării cercetărilor în
producerea şi prelucrarea produselor animaliere; vor acumula abilități pentru determinarea
perspectivelor dezvoltării cercetărilor ştiinţifice în domeniul producerii şi prelucrării produselor
zootehnice pe plan mondial și în Republica Moldova.
2.1. Starea actuală a cercetărilor pe plan mondial
În baza analizei situaţiei existente a sectorului zootehnic din Republica Moldova, pentru
revitalizarea acestei ramuri importante a complexului agroalimentar, ţinând cont, atât de
tendinţele şi caracterul producerii produselor animaliere în ţările economic dezvoltate, cât şi pe
plan mondial în ansamblu, considerăm ca priorităţi strategice de cercetare în domeniul
Zootehniei şi Biotehnologiilor următoarele direcţii:
1. Ameliorarea sănătăţii şi bunăstării oamenilor datorită alimentaţiei şi folosirii
produselor animaliere cu calităţi excelente.
2. Ameliorarea şi monitorizarea calităţilor produselor animaliere.
3. Securitatea alimentară şi protecţia aprovizionării consumatorilor cu produse
animaliere de calitate conform reglementărilor UE.
4. Ameliorarea avantajelor economice pentru toţi agenţii economici din sfera
producerii şi prelucrării materiei prime de origine animalieră.
5. Protecţia mediului în care funcţionează creşterea animalelor.
6. Cunoaşterea, conservarea şi folosirea biodiversităţii genetice a animalelor de fermă.
7. Examinarea noilor posibilităţi de folosire a bioresurselor în zootehnie.
Colaborare posibilă în cercetările ştiinţifice:
1. Folosirea efectivă a resurselor umane, tehnice şi naturale a institutelor de cercetare,
universităţilor, asociaţiilor, firmelor de producţie şi prelucrare a materiei prime.
2. Stimularea colaborării cu partenerii din exteriorul ţării.
3. Măsuri axate pe gestionarea rezultatelor cercetărilor, stimularea implementării lor în
producţie.
11
4. Folosirea eficientă a bazei tehnico-materiale a institutelor de cercetare, universităţilor,
asociaţiilor, firmelor pentru.
5. Familiarizarea conducătorilor şi specialiştilor din complexul agroalimentar cu realizările
ştiinţei şi tehnicii, crearea premizelor de cointeresare în folosirea acestor realizări pentru
sporirea volumului de producţie, calităţii şi competitivităţii produselor pe piaţa internă şi cea
externă. 2.2. Starea actuală a cercetărilor În Republica Moldova
Produsele de origine animală comestibile şi ne comestibile sunt folosite pe larg de locuitorii din
mediul rural atât pentru prepararea bucatelor cât şi pentru preocupări de artizanat. La rândul său
animalele agricole utilizează rizidurile din fitotehnie şi industria alimentară.
Sectorul zootehnic este o verigă importantă de sporire a eficienţii economice şi acumulări de
surse financiare în primul rând a gospodăriilor din mediul rural şi a agriculturii în ansamblu. Din
toată producţia globală agricolă 33 % este obţinută în sectorul zootehnic.
Situaţia însă din sectorul zootehnic rămâne extrem de dificilă şi iată de ce. În toţi anii de
independenţă a R. Moldova nu s-au folosit posibilităţile reale de sporire a producţiei animalieră,
n-a fost susţinută nici agricultura în ansamblu, nici această ramură a ei, cum se procedează în
majoritatea ţărilor lumii.
Ziarul „Аргументы и факты” nr. 17 din 2003 scrie că „în toată lumea la 1 dolar producţie
agricolă se acordă subsidii 1,2 dolari”, ceea ce nu a avut loc la noi în republică. Consecinţele
neglijenţii faţă de dezvoltarea agriculturii – principalei ramuri a economiei naţionale a adus la
scăderea efectivului de animale, a productivităţii lui şi producţiei globale.
De menţionat că în Republica Moldova, datorită dezvoltării cercetărilor științifice și
implementării realizărilor științei și tehnicii, cel mai înalt grad de dezvoltare a sectorului
zootehnic a avut loc în anii 1989 – 1990. În aceşti ani s-au înregistrat indicii superiori ai
efectivelor de taurine, porcine, ovine şi păsări, a productivităţii lor şi a producţiei globale de
lapte, carne şi altor produse zootehnice. Producţia anuală de lapte de la fiecare vacă a constituit
în medie pe republică mai mult de 4 mii, iar la 52 de ferme 5 - 7 mii kg. În următorii ani din
cauza managementului ineficient şi reformelor agrare nereuşite s-a produs o retrogradare a
tuturor ramurilor agriculturii, inclusiv a sectorului zootehnic.
Succint vom analiza cauzele retrogradării sectorului zootehnic prin prisma situaţiei din ramura
creşterii taurinelor, principala ramură a sectorului zootehnic din punct de vedere a ponderii
acestui sector în tot produsul agricol global, a indicilor economici de producere a laptelui şi
cărnii de bovină. După anul 1990 au avut loc modificări esenţiale în ramura creşterii taurinelor,
ceea ce a provocat reptrogradarea ramurii, diminuarea efectivelor de taurine şi a volumului de
producere a laptelui şi cărnii de bovine. S-a redus mult finanțarea cercetărilor științifice în
zootehnie, una din principalele ramuri ale sectorului agroalimentar.
În anul 2009 comparativ cu anul 1990 în toate categoriile de gospodării s-a redus efectivul de
vaci de la 395 mii la 160 mii capete sau de două ori și jumătate, iar producția de lapte de la
fiecare vacă respectiv de la 3975 la 2743 kg sau cu 1232 kg, producția globală de lapte în 2009 a
constituit numai 36 % față de 1990, iar producția de carne numai 9,3 %.
După anul 1990 din toate ramurile sectorului zootehnic cel mai mult a suferit creşterea
taurinelor. În 2009 comparativ cu 1990 s-a păstrat numai a cincea parte din efectivul de taurine,
inclusiv 40,5% din efectivul de vaci. În aceeaşi perioadă producţia anuală de lapte a vacilor s-a
micşorat cu 31%, iar sporul mediu zilnic în greutate al tineretului taurin – cu 37%. La 1 ianuarie
2009 numărul taurinelor ce revin la 100 de gospodării ale populaţiei rurale din R. Moldova
constituia 24 capete, inclusiv 19 vaci sau câte o vacă la 5 gospodării, iar în medie pe plan
mondial o vacă revine numai la 5 locuitori. Reducerea efectivului de taurine şi a productivităţii
lor a condiţionat şi micşorarea volumului anual de lapte în 2009 comparativ cu anul 1990 de trei
ori, iar a cărnii de taurină respectiv de zece ori. Îngrijorător este faptul că situaţia creşterii
taurinelor nu s-a ameliorat nici în ultimii patru ani cu excepţia sporului mediu zilnic în greutate
care practic nu s-a modificat. Cu ritmuri alarmante cresc importurile produselor agroalimentare,
exportul net al acestor produse fiind în permanentă descreştere.
12
Cauzele principale ale acestei retrogradări sunt nu numai calamităţile naturale de proporţii, care
au fost înregistrate în anii 2003, 2006 şi 2007, dar mai cu seamă trecerea de la creşterea
taurinelor şi producerii laptelui şi cărnii de taurină din fermele colective în gospodăriile ţărăneşti
şi individuale ale populaţiei prin folosirea metodelor demult depăşite de producere a produselor
animaliere. Majoritatea absolută a efectiuvelor de taurine, porcine şi ovine se află în posesia
gospodăriilor mici ale populaţiei. În 2009 din efectivul total de taurine din R. Moldova de 218
mii capete, inclusiv 160 mii vaci în gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier)
se aflau 204 mii taurine, inclusiv 155 mii vaci sau, respectiv circa 94% şi 97 % din efectivul
gospodăriilor de toate categoriile.
O situaţie similară exista şi în alte ramuri ale zootehniei. Din efectivul total pe republică 75-90 %
porcine, 86-97 % ovine, 99,6-99,8 % caprine, 96-98 % iepuri şi 83-85 % păsări se aflau în
gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier). Aceste gospodării produceau 77-90
% carne (în greutate vie) şi 96-97 % lapte din volumul producţiei totale în toate categoriile de
gospodării din republică. Producţia medie anuală de lapte la o vacă constituia 2792 – 3323 kg,
ceea ce puţin diferă de producţia medie a vacilor pe toate categoriile de gospodării.
Pentru producerea furajelor gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) foloseau
numai 5,6 – 9,9 % din toate terenurile agricole, ceea ce nu poate asigura necesarul de furaje şi
respectiv intensificarea producerii produselor animaliere, având în vedere că roada medie la 1 ha
la porumb pentru boabe în anii 2005 - 2009 era de 28,7 – 32,4, a orzului 17,3 - 19,5 quintale.
Cantitatea şi, mai cu seamă, calitatea furajelor sunt factorii determinanţi care asigură cel puţin în
proporţie de 65 – 75 % productivitatea animalelor şi volumul global de lapte şi carne obţinut de
la creşterea taurinelor. Dar gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu
dispun de tehnica agricolă pentru producerea volumului necesar de furaje calitative pentru
sporirea producerii de lapte şi carne, în deosebi a cărnii de taurină.
De la realizarea produselor agricole gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier)
obţin circa 77 % din toate veniturile, inclusiv 20,6 – 44,8 % de la producţia vegetală şi 45,7 -
63,9 % de la produsele animaliere. Din punct de vedere economic reiesă că pentru sporirea
veniturilor gospodăriile menţionate trebuie să se orienteze mai mult la dezvoltarea activităţilor ce
ţin de creşterea animalelor, dar nu în defavoarea producerii producţiei fitotehnice. De menţionat
că actualmente nu toate terenurile agricole se folosesc eficient. Există terenuri ne prelucrate care
ar putea fi folosite pentru creşterea ovinelor, tineretului taurin şi sporirea producţiei de carne.
Din principalele cauze ale diminuării volumului produselor zootehnice şi ineficienţii sectorului
zootrehnic, care au condiţionat apariţia unei situaţii de criză în ramură, putem menţiona
următoarele:
reformele ne reuşite a restructurării agriculturii care au contribuit la privatizarea
pământului şi divizarea terenurilor mari agricole în sute de mii de parcele mici - cote a
proprietarilor de pământ ceea ce a condiţionat dispariţia fermelor de producere a produselor
animaliere cu mecanizarea proceselor tehnologie de producere, precum şi creşterea în
gospodăriile sectorului privat a 1-2 vaci;
dispariţia aproape totală a fermelor de prăsilă, în special în ramuri principalele ramuri ale
zoothniei - creşterea taurinelor, porcinelor şi ovinelor. Prin ordinul MAIA din 19 uiulie 2010 nr.
158 au fost aprobate fermele animalelor de prăsilă, care includeau 1407 taurine, 1681 porcine,
3716 ovine sau mai puţin de un procent din efectivul acestor specii de animale din Republica
Moldova;
producerea insuficientă a cantităţii de furaje concentrate, verzi şi suculente, calitatea lor
joasă;
absenţa în decursul a mai multor decenii a activităţilor de ameliorare a raselor de taurine
Roşie de stepă şi Simmental concomitent cu practicarea unor metode primitive de ameliorare a
taurinelor în majoritatea absolută a gospodăriilor agricole;
sacrificarea ne argumentată a tineretului taurin la o vârstă timpurie de numai 20-30 de
zile cu greutatea unui viţel de 30-35 kg şi realizarea la export a tineretului cu greutatea medie de
200 – 300 kg şi starea de îngrăşare joasă;
13
insuficienţa acută de capital pentru investiţii la crearea fermelor noi cu tehnologii
performante, bazate pe proprietatea privată;
scumpirea surselor energetice şi materialelor de construcţii, medicamentelor, furajelor
concentrate, premixurilor;
iresponsabilitatea conducătorilor întreprinderilor de procesare a laptelui şi cărnii pentru
dezvoltarea bazei materiale de producere a materiei prime.
Se prelungeşte reducerea efectivului de taurine, porcine, ovine, nu se realizează acţiuni
concrete şi eficiente pentru creşterea productivităţii animalelor şi a producţiei globale de lapte,
carne de taurine şi ovine.
Îngrijorător este faptul că şi în perioada anilor 2002- 2009 ani nu se ameliorează, dar se
agravează situaţia din sectorul zootehnic cu excepţia creşterii păsărilor în special la fabricile
avicole.
Renaşterea sectorului zootehnic se poate prognoza în baza studierii tendinţelor dezvoltării
acestei ramuri în ţările Europei, unde dorim să fim şi noi. Iată care sunt aceste tendinţe.
Implementarea tehnologiilor intensive de obţinere a produselor animaliere bazate pe:
Aplicarea în producţie a realizărilor ştiinţei şi tehnicii;
Ameliorarea constantă a performanţelor cantitative şi calitative a produselor, oferite la
costuri minime;
Creşterea ingestiei şi apetitului nutritiv, prin administrarea în hrană a furajelor calitative;
Sporirea productivităţii muncii, implicând majorarea potenţialului productiv al animalelor
şi creşterea dimensiunii fermei;
Îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere a animalelor şi reducerea suprafeţei de teren
agricol pe cap de animal;
Controlul riguros al calităţii la toate etapele fluxului tehnologic de producere, prelucrare,
depozitare şi comercializare a produselor alimentare;
Profilaxia maladiilor şi asigurarea şănătăţii animalelor.
Principalele orientări în perspectiva cercetărilor științifice pentru elaborarea tehnologiilor
producerii, prelucrării şi comercializării produselor animaliere reiesă din faptul că:
1. Produsele animale reprezintă surse incomparabile de proteine, bine echilibrate, bogate în
fosfor şi calciu vitamine şi microelemente.
2. Preferinţele consumatorului din spaţiul Uniunii Europene în prezent ca şi în perspectivă
sunt:
produse calitative şi ieftine,
conţinut redus de grăsime,
produse ecologice şi inofensive sănătăţii omului.
3. Printre orientările multiple în organizarea obţinerii produselor animaliere care vor
satisface cerinţele consumatorului por fi enumerate:
specializarea raselor, în anumite direcţii de producere;
diversificarea sortimentelor de carne roşie şi lactate;
stabilirea vârstei şi greutăţii optime la sacrificarea animalelor;
raţionalizarea, până la interzicere, în folosirea unor furaje, substanţe biologic active şi
aditiv furajeri, care pot afecta calitatea produsului şi, prin aceasta, starea de sănătate a
consumatorului.
În perspectiva integrării Republicii Moldova în UE o deosebită importanță revine cercetărilor cu
scopul sporirii calității produselor animaliere.
Activitatea producătorilor agricoli se va direcţiona la obţinerea produselor calitative,
conştiintezând că ceea ce se vinde corespunde cerinţelor consumatorilor.
Calitatea produselor depinde de mulţi factori, printre cei mai importanţi fiind:
Genotipul animalelor: Se vor efectua cercetări științifice în scopul creării și perfecționării
raselor, crosurilor şi hibrizilor:
cu înaltă valoare biologică,
14
cu origine cunoscută şi valoare de ameliorare testată,
cu producţii şi calitatea lor sporite;
Tehnologiile moderne de producţie:
în ferme de tip familial cu dimensiuni mici şi medii,
în condiţii ecologice, nu numai pentru consumul propriu al familiei ci pentru fondul
pieţei, mai ales din mediul urban,
la parametrii calitativi şi de salubritate conform standardelor internaţionale;
Sănătatea şi condiţiile de întreţinere a animalelor:
aplicarea măsurilor eficiente de profilaxie a maladiilor şi contaminare cu agenţi patogeni
a produselor alimentare,
întreţinerea animalelor în aer liber,
menţinerea parametrilor optimali ai microclimatului în grajduri;
Aportul energetic şi calitatea furajelor:
administrarea cantităţii de furaje şi substanţelor nutritive conform cerinţelor fiziologice
ale organismului, vârstei animalelor şi nivelului productiv,
controlul sistematic al calităţii furajelor,
reducerea şi excluderea aditivilor furajeri şi substanţelor anabolizante şi de stimulare care
pot contribui la acumularea substanţelor nocive, dăunătoare sănătăţii consumatorului.
Un compartiment important al programului naţional de dezvoltare rurală și inclusiv a agriculturii
include activităţi ce ţin de dezvoltarea agriculturii – ramura principală a economiei naţionale.
Satul cu toată populaţia din mediul rural va prospera numai în baza folosirii realizărilor științifice
concomitent cu crearea premizelor economice de dezvoltare a tuturor ramurilor agriculturii.
Sectorul zootehnic în condiţiile noi de organizare a agriculturii a avut mult de suferit.
De sinestătător se vor studia realizările importante în cercetările producerii materiei prime
conform reglementărilor UE.
Tema 3. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de bovine.
Conținutul temei:
3.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de bovine
3.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea de bovine
3.3. Organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de bovine
Din însușirea conținutului temei masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea raselor de bovine în R. Moldova și pe plan mondial, vor acumula
cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare a cercetărilor pentru
perfecţionarea raselor de bovine crescute pentru producția de lapte și carne.
3.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de
bovine
Conform datelor FAO în toate țările lumii există mai mult de 1300 rase de bovine care se
deosebesc după tipul morfo-productiv, nivelul producției de lapte și carne, starea de ameliorare a
caracterelor biologice, calitatea producției, adaptivitatea la condițiile climaterice și de hrană,
rezistența la unele maladii. Din aceste cauze nu se pot planifica și executa cercetări științifice
privind crearea raselor care vor satisface necesitățile tuturor crescătorilor de bovine din toate
țările lumii.
Organizarea cercetărilor se va baza pe următoarele principii de bază:
1. Aprecierea scopului creării rasei / raselor noi;
2. Argumentarea metodelor de cercetare pentru realizarea scopului propus;
3. Determinarea standardelor de calitate pentru rasa/rasele noi care va include:
tipul morfo-productiv și producția care se va obține de la bovine - carne, lapte, lapte-care
sau carne –lapte;
nivelul și calitățile produselor obținute;
greutatea corporală a vacilor și taurilor reproducători;
15
consumul de furaje pentru obținerea unui kg de lapte și a unui kg de spor în greutate a
tineretului crescut pentru carne și reproducție;
greutatea corporală a tineretului – vițele la naștere, 12 luni și la vârsta admiterii pentru
reproducție, la prima și a treia lactație, tăurași la naștere, 12, 15, 18, 24 luni;
calitățile reproductive și durata perioadei de exploatare;
existența colectivului de cercetători, surselor materiale și financiare necesare pentru
crearea rasei noi;
Extrem de important este elaborarea programului de cercetări științifice pentru ameliorarea
genetică a bovinelor în scopul de creare a unei rase noi. Reușita oricărui program de creare a
rasei noi folosind ameliorarea genetică a raselor existente presupune aplicarea cu maximă
rigurozitate a unor măsuri prioritare, in prim plan asigurându-se următoarele condiții:
posibilitatea de producere a cantității necesare de furaje calitative pe toată perioada cercetărilor și
menținerea nivelului de alimentare respectiv, condițiilor de exploatare, confortului zootehnic și
tehnologic, stării de sănătate pentru obținerea producției scontate.
Ameliorarea genetică se poate defini ca totalitatea sistemelor, metodelor, procedeelor și
măsurilor organizatorice, economice și zootehnice prin care se determină necesitatea creării rasei
noi și potențialul productiv al animalelor rasei noi.
Din aspectele de ordin metodologic al cercetărilor pentru obținerea rezultatelor în desfășurarea
activităților de sporire a potențialului productiv, selecție și ameliorare a bovinelor, din
concepțiile cercetătorilor cu mare experiență în acest domeniu, cele mai importante sunt
următoarele:
˃cunoașterea stadiului actual de potențial genetic productiv și a parametrilor genetici a rasei sau
populației actuale de bovine în țară sau zona de creștere a viitoarei rase,
˃fundamentarea metodelor de estimare a valorii fenotipice a reproducătorilor, de pondere a
caracterelor de selecție, de estimare a determinismului genetic, de construire a unor indici
sintetici pentru ameliorarea concomitentă a mai multor caractere (de exemplu, nivelul producției
de lapte, conținutul de grăsime și proteine în lapte, greutatea corporală),
˃aplicarea tehnologiei de testare a primiparelor pe baza performanțelor proprii realizate într-un
anumit interval al lactației (primele două sau trei luni de lactație);
˃determinarea structurii populației pentru noua rasă (subtipuri, linii, familii) și metodelor de
selectare a animalelor tipului solicitat la diferite etape de creare a rasei;
˃posibilitatea de crearea și folosire a taurilor consangvinizați și a unor linii sintetice cu însușiri
productive extrem de valoroase;
˃testarea taurilor reproducători după calitățile productive a descendenților și folosirea maximală
a taurilor amelioratori;
˃folosirea tehnicii moderne de apreciere complexă a valorii de ameliorare a reproducătorilor
(BLUP, Animal Model, Descrierea liniară, MOET, taur-test, etc.),
˃implementarea metodelor de însămânțare artificială, creștere a tineretului pentru reproducție,
controlului oficial al producției;
˃crearea bazei informative a rasei și prelucrarea computerizată a datelor de selecție
Obiectivele cercetărilor în funcție de scopul creării a rasei noi, ca exemplu, pot fi:
♦evoluția potențialului genetic al producției de lapte și conținutului de proteină și grăsime în
lapte;
♦ameliorarea potențialului genetic al producției de carne, randamentului de sacrificare, calităților
carcaselor, precocității și longevității productive;
♦majorarea rezistenței la îmbolnăviri, adaptivității la condițiile de furajare și creștere în
tehnologii industriale de mecanizare și automatizare a proceselor tehnologice;
♦sporirea masei corporale și calităților reproductive.
În cercetările de creare a raselor noi este important să ținem cont de particularitățile biologice a
speciei, stadiul și tehnologia de ameliorare genetică a bovinelor. Principalele particularități
biologice, cu implicații directe în ameliorarea bovinelor sunt intervalul mare între generații (4-5
ani), caracterele principale de producție și reproducție au un grad redus de determinare genetică
16
(cantitatea laptelui pe lactație 20-30%, calitatea carcaselor 34%, repaosul mamar, service-period,
calving interval 10-25%, absența unor corelații pozitive sau existența lor la un nivel scăzut, ori
corelații negative între principalele caractere productive.
Sunt folosite două sisteme de bază pentru ameliorare și creare a raselor noi de bovine:
a) în rasă curată cu practicarea folosirii unui nivel mediu sau îndepărtat de înrudire la
împerecherea reproducătorilor cu efectivul matcă sau împărecheri ne înrudite;
b) ameliorarea sau crearea raselor noi prin diferite modele de încrucișare a raselor și
populațiilor ameliorate cu rasele amelioratoare mai productive și cu calități dorite pentru rasele
noi.
În organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor existente și sporirea calităţilor de carne
a raselor de bovine se folosesc aceleași principii și metode care au fost prezentate la
compartimentul crearea raselor noi re bovine.
La tema 3 se vor studia de sinestătător realizări recente în domeniul perfecţionării și creării
raselor de bovine din R. Moldova și alte țări, tehnologiilor de producer a laptelui și cărnii de
bovine..
Tema 4. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de porcine.
Conținutul temei:
4.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de porcine.
4.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de porcine.
4.3. Organizarea cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de porcine.
Din însușirea conținutului temei 4 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea raselor de porcine în R. Moldova și pe plan mondial, vor
acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare a cercetărilor pentru
perfecţionarea raselor de porcine crescute pentru obținerea produselor alimentare și materiei
prime pentru întreprinderile de procesare a materiei prime de origine animală.
Principiile și metodologiile de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de porcine sunt
asemănătoare cu cele descrise în tema precedentă nr. 3 cu particularitățile speciei porcine
prezentate în cele ce urmează.
˃Scopul principal al creșterii porcinelor constituie producerea cărnii cu cel mai avansat conținut
de grăsime comparativ cu carnea de bovine, ovine, caprine, păsări.
˃Materialul biologic pentru activitatea fermelor de producere a cărnii de porc este rasa, tipul
morfo-productiv, liniile specializate.
Rasele de porcine sunt clasificate în 4 categorii (Nicolae Zeneci și col.,2002):
1. Rasele mixte din care fac parte Marele alb, Landrace, Duroc. Ele prezintă valori ridicate
atât pentru performanțele de reproducție cât și pentru cele de creștere (îngrășare) și carcasă.
2. Rasele specializate în producția de carne precum Pietrain, Landrace Belgian, Hampshire
și unele linii create după anul 1970. Aceste rase se caracterizează prin performanțe de
reproducție moderate și foarte bune de creștere și carcasă.
3. Rasele specializate în performanțele de reproducție. Din această grupă fac parte rasele
chinezești (Meishan, Jianxing) cu performanțe de reproducție excepționale – prolificitatea 13-16
purcei la fătare, pubertate precoce (2-4 luni față de 6-7 luni la rasele europene). La această grupă
performanțele de îngrășare sunt mediocre, sporul mediu zilnic și țesutul muscular sunt inferioare
raselor Marele alb și Landrace cu aproximativ 100 g (18%).
4. Rasele locale sunt o grupă importantă dar în continuu regres. Performanțele de
reproducție, îngrășare și carcasă sunt la un nivel mediu și mult se deosebesc între aceste rase. Ele
sunt adaptate la o exploatare extensivă în condiții de mediu variate și defavorabile. În R.
Moldova nu avem astfel de rase, iar în România sunt Mangalița, Bazna.
˃Pentru creșterea porcinelor tot mai mare importanță capătă crearea liniilor specializate de la
care se obțin hibrizi comerciali pentru producția cărnii cu calități preferate de consumatori.
La crearea liniilor noi se urmărește scopul combinării caracterelor raselor din grupele 1-3 cu
adaptivitatea raselor locale.
17
˃Comparativ cu bovinele, ovinele, caprinele, cabalinele porcinele au o prolificitate mare. De la o
scroafă pe an se pot obține 2-2,2 fătări și 20-30 și mai mulți purcei.
˃Porcinele au o precocitate sporită, atingând la vârsta de 5-6 luni 90-105 kg.
˃Pentru creșterea porcinelor se pot folosi toate grupele de furaje (animale omnivore).
La organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de porcine și crearea raselor noi se va
ține cont de preferințele consumatorilor la carne cu conținut redus de grăsime, consum specific
de furaje mic, adaptivitatea la condițiile de creștere, performanțele de creștere și îngrășare, atc..
La organizarea cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de porcine se va ține
cont de capacitățile scroafelor de a crește purceii până la înțărcare (molocinosti matoc), vârsta și
greutatea tineretului la înțărcare, vârsta de atingere a masei corporale de 100 kg, necesitățile de
materie primă a întreprinderilor de procesare a cărnii de porc, rentabilitatea producerii.
La tema 4 se vor studia de sinestătător realizări recente în domeniul perfecţionării și creării
raselor de porcine din R. Moldova și alte țări, tehnologiilor de producer a cărnii de porc.
Tema 5. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de ovine şi păsări.
Conținutul temei:
5.1. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de ovine şi
păsări
5.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de ovine şi păsări.
5.3. Organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţilor de carne a raselor de ovine şi păsări.
Din însușirea conținutului temei masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea raselor de ovine și păsări în R. Moldova și pe plan mondial,
crearea liniilor specializate de păsări, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi
principiilor de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea raselor de ovine și păsări crescute
pentru producția de lapte și carne de ovine, ouă și carne de pasăre.
Principiile și metodologiile de organizare a cercetărilor pentru crearea raselor noi de ovine şi
păsări sunt asemănătoare cu cele descrise în tema precedentă nr. 3 cu următoarele particularități:
a)scopul creării raselor de ovine constituie obținerea producției de lână, lapte, carne, pielicele și
piei, blănuri, său sau producții mixte cu diverse combinații cum ar fi lână – cane, lapte – carne,
pielicele – lapte – carne, lână – lapte – carne;
Particularitățile bioproductive ale ovinelor, prezentate în continuare, se deosebesc esențial
de cele ale bovinelor.
actualmente în crearea raselor noi de ovine prioritățile principale sunt sporirea producției
de carne și lapte, ameliorarea calităților și sporirea cantității pielicelelor colorate cu diferite
nuanțe de culoare, care sunt mult apreciate și solicitate de consumatori;
Ovinele reprezintă o specie de animale domestice cu mari flexibilităţi biologice, tehnice
şi economice, în sprijinul acestei afirmaţii existând mai multe argumente, concretizate în
capacitatea ovinelor de a utiliza eficient resursele furajere sărace şi terenurile accidentate,
posibilitatea integrării lor în forme şi sisteme diferite de creştere, contribuind la fondul
produselor animaliere (carne, lapte, lână, piei şi pielicele), iar dezvoltarea oviculturii se
efectuează fără investiţii prea mari.
Creşterea şi exploatarea ovinelor este o activitate practicată pe toate continentele și în
majoritatea țărilor. Creşterea ovinelor s-a bucurat de o deosebită importanță de-a lungul timpului
datorită particularităților biologice și productive, precum și diversității producțiilor obținute de la
ovine. Ovinele posedă însușiri biologice importante, atât pentru răspândirea lor în zonele unde se
practică agricultura, cât și din punct de vedere al economiei producerii produselor valoroase
alimentare și a materiei prime pentru mai multe domenii ale industriei. Vom menționa cele mai
importante calități ale ovinelor.
Datorită conformației botului, mobilității buzelor, formelor dinților, structurii organelor
digestive ovinele, în funcţie de specificul raselor şi particularităţile lor morfo-productive
utilizează cel mai eficient, atât resursele ieftine de furaje de pe pășuni naturale, cât și reziduurile
din fitotehnie și ale industriei de prelucrare a materiei prime agricole. În cazul deficitului de
proteine în furaje ovinele ca animale rumegătoare pot folosi sursele ne proteice de azot ceea ce
18
sporește digestibilitatea furajelor ingerate. Ovinele s-au adaptat bine la parcurgerea distanțelor
mai în căutarea hranei (tehnologia clasică de transhumanță practicată în multe țări și regiuni
geografice).
Datorită rolului protector al învelișului pilos, ovinele posedă rezistență sporită la
condițiile aspre de climă, atât în zonele aride și semiaride, cât și în zonele cu temperaturi joase,
cu excepția regiunilor cu umiditate sporită a aerului din regiunile polare ale tundrei. A ceasta este
foarte convenabil economic fiind necesare puține investiții la construcția diferitor tipuri de
adăposturi pentru întreținerea ovinelor.
Comparativ cu bovinele prolificitatea la ovine este mai mare, iar durata gestației mai
mică ceea ce permite obținerea a două fătări pe ani la creșterea raselor specializate pentru
producția intensivă de carne, produs alimentar mult solicitat de consumatori. În condiții bune de
alimentație tineretul ovin are o viteză mare de sporire a greutății corporale ceea ce favorizează
creșterea intensivă a tineretului cu folosirea furajelor veri, ieftine în perioada de vegetație a
plantelor furajere.
În ultima perioadă au crescut preferinţele consumatorilor pentru carnea de ovine şi pentru
produsele lactate preparate din lapte de oaie, aceasta datorându-se atât tradiţiilor alimentare,
deficitului de proteină de origină animală din alimentaţia omului pe plan mondial, cât şi a
însuşirilor nutritive deosebite ale acestor produse.
Multitudinea produselor ovicule, consumul redus de energie la producția unor unități de
lapte și carne, faptul că ovinele consumă mari cantități de furaje de origine vegetală, în deosebi
iarba de pe pășune, creșterea ovinelor nu face concurență omului, ca de exemplu păsările și
porcinele care consumă multe concentrate, conferă creșterii ovinelor caracterul unei activități
rentabile, durabile și de certă perspectivă.
În actuala conjunctură economică internă şi internaţională, precum şi în perspectiva
dezvoltării creşterii ovinelor în lume şi la noi în ţară este necesară reevaluarea posibilităţilor de
dezvoltare a producţiilor obţinute, în scopul rentabilizării exploataţiilor zootehnice. Se impune
creşterea producţiilor de carne şi de lapte, la toate rasele omologate în Republica Moldova ceea
ce asigură sporirea eficacității producerii produselor ovicule.
Apreciind avantajele economice ale creşterii ovinelor, mai ales în domeniul producţiei de
carne, lapte, lână şi secundar ale celorlalte produse obţinute de la această specie, numeroase ţări
fac eforturi deosebite pentru înmulţirea efectivelor şi a creşterii producţiilor acestora.
Conform datelor FAO, creşterea ovinelor pe plan mondial s-a dezvoltat mai puţin prin
creşterea numerică a efectivelor şi mai mult prin sporirea producţiilor pe cap de oaie exploatată,
atât în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în special în cele din Uniunea Europeană,
cât şi în ţările în curs de dezvoltare.
Creşterea ovinelor, ramură importantă a zootehniei, cu mari tradiţii în ţara noastră, trebuie
sa fie orientată în scopul realizării unor producţii bazate pe cerinţele pieţei şi, în acelaşi timp, să
fie favorabilă mediului înconjurător, în funcţie de particularităţile biologice ale raselor.
În prezent există o bază biologică propice pentru exploatarea mixtă a ovinelor, datorită
cerinţelor foarte mari ale pieţei pentru produsele obţinute de la ovine, perspectiva apropiată
indicând o dezvoltare majoră a raselor specializate pentru producția de lapte și carne, precum și
cu producţii mixte, dintre care cele mai importante sunt cele de lapte-carne şi carne-lapte.
Preocupările crescătorilor de ovine trebuie să fie orientate către sporirea şi îmbunătăţirea
calităţii cărnii la ovine şi pentru sporirea cantităţii și calității laptelui, aceasta putându-se realiza
prin crearea unor rase, populaţii şi linii de ovine specializate pentru producţia de carne sau lapte,
fără a se neglija producţia de lână sau pielicele, concomitent cu aplicarea selecţiei la rasele
existente în Republica Moldova şi prin îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere şi exploatare.
Stabilirea raportului între diferitele producţii şi al limitelor între care acestea se pot mări,
fără a prejudicia echilibrul fiziologic, constituie problema de însemnătate practică majoră, pentru
sporirea rentabilităţii în domeniul creşterii ovinelor
19
În condiţiile integrării ţării noastre la Uniunea Europeană este absolut necesară
accelerarea sporirii progresului tehnico - științific în toate ramurile zootehniei, care asigura
sporirea calităţilor și competitivității produselor animaliere pe baza ameliorării calităților
biologice, sporirii potenţialului productiv al raselor de animale domestice și prin utilizarea
tehnologiilor avansate. Noile orientări tehnologice se fundamentează pe îmbinarea criteriului
economic cu criteriul energetic, costul energiei determinând şi modificări în tehnologia
producerii şi utilizării resurselor furajere.
Pentru eficientizarea exploataţiilor de ovine se urmăreşte şi ridicarea calităţii produselor
obţinute, în scopul de a deveni competitive la export. Calitatea produselor este legată de valoarea
de întrebuinţare a produselor, de proprietăţile lor fizice şi chimice.
Concomitent cu creşterea producţiilor ovinelor trebuie să se urmărească în permanenţă
îmbunătăţirea metodelor de furajare, conservare a furajelor,valorificarea superioară a furajelor,
care să asigure mărirea gradului de digestibilitate al acestora, elaborarea raţiilor furajere în
funcţie de cerinţele nutriţionale şi a capacităţii de ingestie a diferitelor categorii de ovine,
scăderea costurilor realizate cu întreţinerea şi în special cu hrănirea acestor animale, în vederea
creşterii eficienţei economice.
Parametrii tehnici pe care trebuie să-i atingă exploataţiile de ovine vor trebui să crească,
pentru obţinerea unui profit net corespunzător, acţiune ce trebuie să fie dublată de creşterea
dimensiunilor exploataţiilor crescătoare de ovine şi aplicarea unor tehnologii integrate, moderne
şi eficiente, precum şi dotarea cu maşini şi echipamente adecvate, pentru obţinerea, prelucrarea,
depozitarea şi valorificarea, la indicatori calitativi superiori ai produselor ovicule.
c) Pe plan mondial, în țările învecinate și în țara noastră din ramura creșterii ovinelor s-a
desprins și a devenit de sinestătătoare ramura creșterii caprinelor care are cei mai înalți indici de
dezvoltare comparativ cu creșterea bovinelor și ovinelor. Vom menționa principalele
particularități biologice și productive ale caprinelor.
In prezent, creșterea și exploatarea caprinelor cunoaște o dezvoltare ascendentă datorită
particularităților lor biologice și economice valoroase fapt pentru care această specie a căpătat o
largă răspandire pe intreaga suprafată a globului.
In ultimile decenii, concomitent cu sporirea lor numerică, s-au ameliorat o serie de rase
autohtone și creat altele noi, specializate atât pentru producția de lapte, cât și pentru producția
mixtă, anume de lapte – carne, cu prolificitate ridicată, și de lană- puf și carne.
De asemenea, s-au elaborat și lansat o serie de metode și tehnologii eficiente privind
valorificarea maximală a potențialului productiv în diferite sisteme de intreținere și exploatare a
caprinelor.
Specia caprină, datorită însusirilor de a se inmulți rapid, potențialului superior de
producție și cheltuielilor reduse de exploatare (urmare a rusticității și valorificării eficiente a
furajelor celulozice), se bucură în continuare de multă importantă, atât în rândul crescătorilor, cât
și al diferitelor organisme internaționale, ca de exemplu FAO (Organizatia pentru Alimentație și
Agricultură – ONU ) si FEZ ( Federatia Europeana de Zootehnie ).
În societatea umană există două opinii contrare referitor la importanța creşterii
caprinelor. Unii consideră că caprinele se cresc în ţările şi regiunile (gospodăriile) sărace, iar
existența lor se consideră indicatorul sărăciei. Alţii consideră caprinele cele mai efective animale
domestice, care pot aduce profit crescătorilor de animale. Se poate afirma că actualmente
caprinele se cresc, atât în ţările şi regiunile sărace din punct de vedere economic (multe ţări din
Africa şi Asia, Oceania), cât şi în ţările cu economia prosperă (Anglia, Germania).
Despre importanța caprinelor se cunoaște din antichitate. O legndă afirmă că Capra
Amalteea, cea care l-a hrănit pe micul Jupiter, a fost răsplătită, zeul zeilor transformînd-o dintr-o
biată capră într-o mare constelaţie. Există multe informații care confirmă necesitatea folosirii
laptelui de capre. Se spune că regina Egiptului, Cleopatra, era atît de frumoasă datorită băilor pe
care le făcea în lapte de capră, cunoscut pentru calităţile antiinflamatorii la tenurile cu probleme,
sensibile ori îmbătrînite. În reţete vechi, se recomanda utilizarea brînzeturilor în cosmetică, mai
20
ales brînza de capră, pentru eliminarea pistruilor. Brînza se amesteca cu ulei de floarea-soarelui,
şi se aplica imediat după baie. În combinaţie cu mierea de albine, elimină vînătăile. În aplicaţii
externe sub formă de comprese, zerul din lapte de capră ajută la vindecarea eczemelor şi
degerăturilor.
Caprinele au rusticitate pronunțată, sunt rezistente la condițiile aspre ale mediului în care
s-au format și se cresc actualmente, se pot deplasa rapid în regiuni muntoase, pe drumuri
accidentate, datorită specificului constructiv al scheletului, mușchilor, articulațiilor și aparatului
tendoligamentar. Pentru căutarea hranei în decursul zilei, capra parcurge distanțe mai mari cu 50
% decât oaia și cu 80 % mai mult decât bovinele.
Caprinele au mobilitate mare a buzelor, conformația botului și a dentiției care permit
valorificarea tuturor sortimentelor de vegetație și, îndeosebi, a celei lemnoase cu conținut sporit
de celuloză, ceea ce contribuie la supraviețuirea speciei și în zonele aride cu multă vegetație de
arbuști, în care alte specii de rumegătoare nu pot rezista. Capra digeră mai bine fracțiunile
celulozice ale plantelor, preferând în proporție de 60 % arboretul, care se va suplimenta cu 20 %
graminee și 20 % alte plante.
Caprinele sesizează cu ușurință aspectul, calitatea și distribuirea sortimentului de furaje,
fapt care influențează capacitatea lor de ingestie, refuzând, uneori, sau acceptând cu dificultate
unele nutrețuri, chear și dacă ar avea necesar de hrană.
Caprinele sesizează bine gustul şi mirosul furajelor, preferă să înghită repede hrana, care
apoi este supusă rumegării. Caprinele nu sunt capricioase la hrană şi se pot asigura cu furaje în
regiunile muntoase şi semiaride cu populaţie sărăcăciosă de plante. Caprinele folosesc efectiv
furajele cu conţinut bogat de celuloză, inclusiv arbuştii, care se răspândesc pe multe terenuri de
păşune şi nu pot fi folosiţi de alte specii de animale domestice.
Caprinele au posibilitatea pronunțată de diferențiere a celor patru gusturi (amar, dulce,
sărat, acru), care participă la caracterul de selectivitate a furajelor, au capacitatea de alegere a
părților ingerate din hrană – îndeosebi a frunzelor bogate în glucide, preferând plante în diferite
stadii de maturitate. Selectivitatea se reduce pe măsură ce depozitul de furaje scade, pentru
prevenirea înfometării.
Caprinele au obișnuința de a se sprijini pe membrele posterioare pentru a se înnălța în
vederea consumării crenguțelor (mai cu seamă în perioada secetoasă, când lipsesc alte plante
furajere), pentru asigurarea funcțiilor vitale și diversificarea consumului zilnic de hrană.
Rumegarea nocturnă la caprine este mai intensă și în funcție de durata ciclului respectiv, fiind
ceva mai mare decât la ovine.
Caprinele sunt sensibile la condițiile necorespunzătoare de igienă, la frig, curenți de aier
și umeditate exesivă, ceea ce favorizează contactarea unor maladii pulmonare și parazitare, dar
sunt mai rezistente la bruceloză și tubertculoză. La temperaturile ridicate, transpiră mai puțin
decât oile, ceea ce înseamnă că au mai mic necesar de apă pentru supraviețuire și pentru
formarea producției de lapte. Aceasta fiind mai redusă la caprine comparativ cu ovinele, fapt ce
le permite să suporte mai bine condițiile aspre din zonele aride și secetoase.
Necesarul de apă la caprine are o viteză de circulație cu 11 % mai redusă decât la ovine,
este asigurat parcial din frunzele tinere cu un conținut de apă până la 60 %.
La caprine prezența stratului adipos subcutanat și dezvoltarea acestuia sub formă de
depozit perineal, în general abdominal, constituie reserve considerabile de energie utilizabilă în
perioada de subnutriție.
Caprinele adulte au greutatea corporală 36 – 84 kg, sunt mai mici decât oile, greutatea
corporală medie a cărora constitue 41 – 136 kg. Au coarne mari în formă de spirală înclinate spre
spate, dar la unele rase (Saanen) lipsesc coarnele, sunt ciute. La masculi coarnele sunt mai
masive şi mai apropăiate unul de altul.
Caprinele au invelișul pilos divesificat în funcție de rasă și condițiile pedoclimatice.
Culoarea învelişului pilos variază de la alb la brună- întunecat, neagră. Există şi caprine cu
diverse culori ale învelişului pilos pe unele regiuni ale corpului. Învelișul pilos la caprine este
21
compus din fibre scurte, strălucitoare și aplicate orizontal pe corp, care reflectă o mare parte din
excesul de căldură incident, ca mijloc de protecție împotriva acestuia. Masculii au barbă, iar
unele femele cercei.
Lactația la capre durează 7-8 luni, iar în caz de necessitate, lactația continuă și mai mult,
prelungindu-se în al doilea an și înscriind un nou vârf al curbei de lactație, care poate ajunge
până la 700 de zile.
Longivitatea biologică ajunge până la 10-12 ani, cu maxima de 18 ani, iar cea economică
(longivitatea productivă optimală) până la circa 7 ani.
Caprinele se caracterizează prin pretabilitate la intensivizarea reproducției, fiind frecvente
cazurile de intersexualitate a produșilor rezultați, în deosebi la rasele ameliorate. Au o capacitate
pronunțată de combinabilitate, prin încrucișări cu rasele ameliorate și de îngrășare intensivă a
tineretului.
Caprinele se pretează la întreținere, atât în turmă, inclusiv și cu ovinele, cât și în mod
solitar. Se deprind repede cu stăpânul, sunt jucăușe, dap pot fi și nărăvoase, în unele cazuri și
agresive.
Caprinele sunt animale docile, îşi recunosc stăpânii şi se deprind repede cu stăpânul care
le creşte şi îngrijeşte, dar pot fi nărăvoase şi agresive cu omul.
d) Avicultura include creșterea a mai multor specii de păsări: găini, rațe, gâște, curci, bibilici,
prepelițe, fazani, iar în ultimul timp se cresc și struți. Comun pentru toate speciile este
capacitatea sporită de înmulțire, elaborarea și folosirea liniilor specializate, obținerea hibrizilor
interliniari, precocitatea intensivă de creștere a tineretului pentru carne și reproducție.
În organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea sau crearea raselor noi, sporirea calităților de
carne, lapte și alte produse la ovine, sporirea producției de ouă și carne la păsări se va ține cont
de particularitățile speciilor menționate.
La această temă masteranzii de sinestătător vor studia realizările științifice în domeniul creșterii
raselor de ovine și păsări, tehnologiilor de producere a cărnii, laptelui, lânii, pielicelelor și
blănurilor de la ovine, tehnologiilor de producere a ouălor pentru incubație și de consum, a cărnii
de pasăre.
Tema 6. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a
materiei prime-carne de bovine conform standardelor UE
Conținutul temei:
6.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor intensive de producere a cărnii de
bovine.
6.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine.
6.3. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine
în gospodării specializate.
Din însușirea conținutului temei 6 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în R. Moldova și pe
plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare a
cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în R. Moldova și
pe plan mondial.
Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de producere a materiei prime-
carne de bovine se va ține cont de următoarele principii:
Carne se produce de la toate rasele de bovine, idiferent de specializarea rasei,
performanțele ei productive, precocitate, calitățile reproductive, adaptivitatea la condițiile de
creștere și îngrășare.
Producerea cărnii de bovine se poate organiza în sistem intensiv, semiintensiv și
extensive.
Sistemul intensiv producere a cărnii de bovine se bazează pe creșterea tineretului raselor
specializate pentru carne și raselor cu producție dublă de carne-lapte și lapte-carne, hibrizilor
(metișilor) obținuți din încrucișarea raselor de lapte și cu producția dublă de carne-lapte și lapte-
22
carne cu rasele specializate pentru carne. Tineretul raselor de lapte cum ar fi Holstein, Black and
White, Bălțată cu negru (tip moldovenesc) are abilități bune pentru creștere și îngrășare
intensivă.
Metodologia de efectuare a cercetărilor științifice:
a) La formarea loturilor experimentale pentru studiile comparative a producției de carne a
tineretului din diferite rase sau prin compararea producției hibrizilor cu producția raselor
ameliorate, animalele în fiecare lot experimental se vor selecta în baza criteriului de analogie
după vârstă şi masa corporală (diferenţa între indivizi de nu mai mare de 10%).
b) La testarea animalelor de diverse genotipuri, animalele se vor selecta în conformitate cu
criteriul de analogie a vârstei şi condițiilor similare de hrănire şi întreţinere.
c) În loturile experimentale şi de control se vor selecta viţei conform criteriului de rasă,
vârstă, greutatea corporală şi timpul naşterii. Pentru a obţine rezultate comparabile, tăurașii din
experimente nu se vor castra și necesită să fie crescuţi intensiv la complexe cu tehnologie
analogică de producţie de carne de vită.
d) În procesul de realizare a cercetărilor la tineretul supus creșterii intensive în experiențe se vor
analiza următorii indicatori:
modificarea masei corporale prin intermediul cântăririi individuale a animalelor la naştere
şi ulterior lunar, la etapa iniţială şi finală a perioadei tehnologice, la includere în experiment şi la
retragere din acesta (îngrăşare), înainte de sacrificare, la livrare întreprinderii de prelucrare a
materiei peime şi după expunere la foame într-o perioadă de 24 ore;
schimbarea proporţiilor conformaţiei şi a caracteristicilor exterioare luând în considerare
modificările animalelor pe perioada de creștere conform metodelor general acceptate în studiile
zootehnice. Pe baza măsurărilor se vor calcula cei mai importanţi indici ai conformaţiei care
caracterizează producția de carne pe animale vii;
prin metoda calculului se determină viteza absolută şi cea relativă a creşterii masei vii şi a
parametrilor lineari;
pentru aprecierea cantității de furaje consumate pe perioada de creștere se duce evidența
furajelor prin intermediul metodei de cântărire zilnică. Evidenţa resturilor de nutreţuri ne
consumate ele se cântăresc în două zile adiacente la fiecare interval de zece zile a experienței;
producția de carne se studiază prin intermediul efectuării sacrificării de control la
retragere a animalelor din experiment (după îngrășare), nu mai puţin de trei capete din fiecare lot
experimental;
sacrificarea se va efectua la întreprinderea de abatorizare respectând cerințele tehnologiei
în vigoare;
La sacrificarea de control se va organiza evidența greutății corporale a fiecărui animal, a
grăsimii interioare, masei carcasei, masei şi ariei pielii, compoziţiei morfologice carcasei, se vor
colecta probe de carne şi grăsime pentru analizele de laborator;
în carcasă se vor studia randamentul cărnii dezosate și raportul dintre părțile tranșate a
carcasei;
prin analize de laborator se va determina în carne conținutul de substanţe uscate prin
uscarea mostrelor de carne la 105 °C până la greutatea constantă a probei. Conţinut de lipide se
determină prin metoda Soxhlet.
valoarea biologică a cărnii se determină în baza analizei conţinutului de triptofan (metoda
lui Graham, Smith şi alte modificări ale lui Verbitsky şi Detheridge) şi hidroxiprolinei (metoda
lui Newman şi Logen în modofocaţiilele lui Verbitsky şi Detheridge);
în caz de necesitate pot fi studiați și alți indicatori care caracterizează valoarea biologică,
nutritivă sau comercială a carcaselor,cărnii, grăsimii și subproduselor (pieile, sângele, etc.)
în baza costului de furaje consumate, retribuire a muncii, amortizării mijloacelor fixe şi
cheltuielilor generale de afaceri, încasărilor în numerar pentru carnea vândută a vitelor tinere din
experimente, se apreciază principalii indicatori a eficienţei economice a producţiei de carne în
condiţii de creştere şi îngrăşare intensivă a vitelor tinere.
23
În cercetările științifice este necesar de apreciat factorii care influențează producția individuală
de carne a tineretului bovin și anime: specia, rasa, linia, tipul morfo-productiv, individualitatea,
vârsta, sezonul nașterii, nivelul de alimentație și calitatea furajelor, starea de sănătate,
comportamentul, microclimatul în grajduri sau factorii climatici la creșterea pe pășune,
efectuarea activităților zilnice, sistemul de întreținere la legătură sau liber, asigararea cu apă
potabilă, etc.
Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în
condițiile gospodăriilor din sectorul particular și a tehnologiilor de producere a cărnii de bovine
în gospodării specializate (complexe zootehnice) sunt bazate pe aceleași principii metodologice
descrise la această temă.
De sinestătător la tema nr 6 masteranzii vor studia publicațiile științifice cu rezultatele
cercetărilor recente în domeniul perfecţionării tehnologiilor de producere a cărnii de bovine în R.
Moldova și alte țări.
Tema 7. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a
materiei prime-carne de porcine conform standardelor UE
Conținutul temei:
7.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor intensive de producere a cărnii de
porcine
7.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de
porcine
7.3. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de
porcine în gospodării specializate
Din însușirea conținutului temei nr.7 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de porcine în R. Moldova și
pe plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare
a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de porcine în R. Moldova
și pe plan mondial.
Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de producere a materiei prime-
carne de porc se va ține cont de principiile de bază descrise în tema nr.6 și particularitățile
tehnologiei producerii cărnii de porc.
Actualmente preferințele consumatorilor cărnii de porc se referă la consumul de carne cu
cantități reduse de grăsime, obținută de la creșterea intensivă a tineretului până la vârsta de 5-6
luni și greutatea corporală a tineretului îngrășat de 90-110 kg.
Conform reglementărilor UE la producerea intensivă a cărnii de porc se vor folosi rase,
linii și hibrizi cu calități bune și foarte bune a producției de carne.
Cele mai potrivite rase pentru producerea cărnii cu cantități reduse de grăsime
subcutanată, intermusculară și intramusculară sunt rasele specializate Iorcshire, Landrace,
Hampshire, Duroc, Pietraine și hibrizii obținuți din îngrucișările birasiale sau multerasiale.
Pentru producerea cărnii de porc tot mai des se practică folosirea hibrizilor obținuți din
încrucișarea liniilor sau a raselor și liniilor.
Perioada de creștere a tineretului destinat pentru carne nu trebuie să depășească 6 luni
deoarece după această vârstă sporesc acumulările de grăsime subcutanată, intermusculară și
intramusculară concomitant cu sporirea consumului de furaje pentru fiecare kg de spor în
greutate și se reduce eficiența economică a producerii cărnii de porc.
Pentrtu producerea intensivă a cărnii tineretul porcin se va înțărca la o vârstă de până la
27-45 zile și va fi pus la creștere și îngrășare în condiții optimale de furajare, microclimat și
montorizare a dezvoltării corporale.
8. Organizarea cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a
materiei prime-carne şi de ovine conform standardelor UE
Conținutul temei:
24
8.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor intensive de producere a cărnii de
ovine
8.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine
8.3. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine
în gospodării specializate
Din însușirea conținutului temei nr.8 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine și caprine în R.
Moldova și pe plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de
organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de ovine și
caprine în R. Moldova și pe plan mondial.
Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de producere a materiei prime-
carne de ovine și caprine se va ține cont de principiile de bază descrise în tema nr.6 și
particularitățile tehnologiei producerii cărnii de ovine și caprine.
Luând în considerație preferințele consumatorilor și cerințele crescânde a pieței internaționale la
carne de oaie în ultimii 40-50 ani în cadrul unor rase de ovine care inițial au fost create și se
creșteau pentru producția de lână au fost create linii specializate pentru producția de carne.
Astfel, în rasa Merinos de Palas, care a fost încrucișată cu rasa Ile de France, s-a creat linia
pentru producția de carne cu următoarele caracteristici: greutatea mieilor la naștere 4,5-5,5 kg, la
vârsta de trei luni 28-30 kg, la 5-6 luni 35-40 kg, sporul mediu zilnic 300-320 g, femele adulte
55-60 kg, berbeci 90-100 kg. Această linie este bine adaptată la condițiile de creștere din sudul
României și se poate folosi și în R. Moldova (C. Pascal, 2007). Conform datelor Institutului de
Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas linia de Carne-Palas se
aseamănă genetic în proporţie de 55,47% cu rasa Ile de France şi 39,83% cu rasa Merinos de
Palas. Linia este competitivă pe plan internaţional şi poate fi omologată ca o nouă creaţie a
institutului.
Caracteristicile liniei:
sporul mediu zilnic – îngrăşare intensivă – 300-320 g;
greutate la vârsta de 150 zile – 38-48 kg;
randament la sacrificare – 50%;
carcase de calitate – clasele U şi R din grila europeană SEUROP.
Linia de Carne-Palas poate fi folosită pentru producerea berbecilor terminali necesari în
programele de hibridare care au ca obiectiv principal obţinerea de miei îngrăşaţi, competitivi pe
piaţa Uniunii Europene. Din această linie se livrează anual reproducători şi material seminal
crescătorilor interesaţi de creşterea producţiei de carne la ovine.
Carne cu cele mai preferate calități a cărnii de ovine sunt tehnologii de creștere a mieilor cruzi de
lapte și de 100 de zile, de creștere intensivă tineretului ovin până la 6-7 luni și a batailor tineri.
Tehnologia producerii cărnii de miel crud de lapte constă în creșterea intensivă a mieilor de la
naștere sacrificaţi la vârsta de 1,5 – 2,0 luni cu greutatea corporală de 8-12 kg la rasele mixte şi
de 15 – 20 kg pentru metişi şi rasele specializate în producția de carne. Acești miei se hrănesc cu
laptele mamelor și o cantitate mică de concentrate. Carnea lor are un conținut sporit de umiditate
și proteină nematurată. Din punct de vedere economic producerea acestei carne nu este rentabilă,
având în vedere consumul excesiv și costul laptelui folosit de miei care și așa este un produs
valoros alimentar.
Tehnologia producerii cărnii de miel de 100 zile puțin diferă de tehnologia precedentă
deoarece este bazată pe un consum mare de lapte și folosirea în alimentația mieilor a unor
cantități mici de furaje vegetale și concentrate. Mieii provin de la oile care au fătat în noiembrie-
decembrie, au fost crescuți intensiv în perioada de iarnă și abatorizare aveau o greutate corporală
de 25-30 kg şi carcasele de la acești miei cântăreau de 10-15 kg.
Tehnologia producerii cărnii de tineret ovin este cea mai răspândită pentru creșterea până la
vârsta de 6 – 7 luni a berbecuţilor şi mieluşelor excluse de la reproducţie, dar supuşi îngrăşării
intensive până la greutatea de 30-40 kg și abatorizați toamna pentru a nu prelungi îngrășarea în
25
perioada de iernat care este mai costisitoare decât cea de vară-toamnă cu folosirea maximă a
furajelor verzi și reziduurile fitotehnice și ale industriei de prelucrare a materiei prime agricole.
Tehnologia producerii cărnii de batal tânăr se practică în gospodăriile care produc lână și
cresc tineretul mascul castrat până la vârsta de 12-13 luni când vor fi tunși și abatorizați.
Greutatea corporală la această vârstă este în funcție de cantitatea și calitatea furajelor folosite
pentru creșterea și îngrășarea batalilor tineri. În condițiile actuale din R. Moldova nu se mai
practică astfel de tehnologii.
Clasificarea carcaselor conform reglementărilor UE
Clasificarea carcaselor de ovine adulte se efectuează prin aprecierea succesivă:
- a conformaţiei în şase clase: S, E, U, R, O, P
- a stării de îngrăşare, în cinci clase: 1. foarte slabă, 2. slabă, 3. medie, 4. grasă şi 5. foarte
grasă. Pentru a fi clasificată în clasa S, carcasa de conformaţie superioară nu trebuie să prezinte nici un
defect în porţiunile sale esenţiale (pulpă sau jigou, musculatură dorso-lombară şi spată).
Pentru a fi clasificată în E, carcasa de conformaţie excelentă nu trebuie să prezinte defecte în
porţiunile esenţiale (pulpă sau jigou, musculatură dorso-lombară şi spată).
Când pentru carcasele de conformaţie U, R, O, P, carcasa nu prezintă un caracter omogen la
nivelul celor trei porţiuni esenţiale, clasa va fi dată de cea în care se încadrează două, din cele trei
porţiuni esenţiale.
Clasele pentru conformaţia carcasei sunt următoarele:
S. Superioară.
- profilele extrem de convexe; dezvoltare musculară excepţională,
cu muşchi dubli, tip „culard”.
- Pulpa (jigoul): muşchi dubli. Profil extrem de convex.
- Musculatura dorso-lombară: extrem de convexă, largă şi profundă.
- Spată: extrem de convexă şi profundă.
E. Excelentă:
- Profilele convexe până la extrem de convexe; dezvoltare musculară excepţională.
- Pulpa (jigoul): foarte profundă. Profil foarte convex.
- Musculatura dorso-lombară: foarte convexă, largă şi profundă.
- Spata: foarte convexă şi profundă.
U. Foarte bună:
- Profilele convexe în ansamblu; musculatura puternic dezvoltată.
- Pulpa (jigoul): profundă. Profil convex.
- Musculatura dorso-lombară: largă şi profundă.
- Spata: convexă şi profundă.
R. Bună:
- Profilele, în ansamblu, rectilinii, musculatura bine dezvoltată.
- Pulpa (jigonul): profil, în general, drept.
- Musculatura dorso-lombară: profundă, dar mai puţin largă.
- Spata: dezvoltare bună, dar mai puţin profundă.
O. Suficient de bună:
- Profilele rectilinii spre concave; musculară dezvoltare medie.
- Pulpa (jigonul): profilul tinde a fi uşor concav.
- Musculatura dorso-lombară: lipseşte lărgimea şi grosimea.
- Spata: tinde a se îngusta. Lipseşte grosimea.
P. Acceptabilă:
- Profilele concave până la foarte concave; musculară dezvoltare redusă.
- Pulpa (jigonul): profil concav sau foarte concav.
- Musculatura dorso-lombară: îngustă şi concavă iar oasele proeminente.
- Spata: îngustă, plată, oase proeminente.
Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor la ovine sunt următoarele:
26
1. Foarte slabă:
- Grăsimea de acoperire inexistentă sau puţină.
- Exterior: fără grăsime sau câteva urme.
- Abdomen fără grăsime sau câteva urme pe rinichi.
- Torace fără grăsime sau câteva urme între coaste.
2. Slabă:
- Puţină grăsime de acoperire, muşchii aproape în totalitate vizibili.
- Exterior: un strat fin de grăsime acoperă o parte de carcasă,
dar este mai puţin vizibilă pe membre.
Abdomen: urme de grăsime sau un strat subţire de grăsime ce acoperă o parte din rinichi.
- Torace: muşchii sunt vizibili între coaste.
3. Medie:
- Muşchii, cu excepţia pulpei (jigoului) şi spetei, aproape în întregime acoperiţi de
grăsime; slabe depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice.
- Exterior: un strat de grăsime subţire acoperă o mare parte sau întreaga
carcasă.
- Interior: Stratul de grăsime este mai gros la baza cozii.
- Abdomen: un strat subţire de grăsime acoperă o parte sau în întregime rinichii.
- Torace: muşchii sunt încă vizibili între coaste.
4. Grasă:
- Muşchii acoperiţi de grăsime, dar sunt încă parţial vizibili la nivelul pulpei şi spetei; câteva
depozite de grăsime în interiorul cutiei toracice.
- Exterior: un strat gros de grăsime acoperă mare parte sau întreaga carcasă, dar stratul de grăsime
poate să fie mai puţin profund pe membre şi mai gros pe spată.
- Interior: depozite de grăsime vizibile pe coaste.
- Abdomen: rinichii sunt acoperiţi de grăsime.
- Torace: muşchii dintre coaste pot să fie infiltraţi de grăsime.
5. Foarte grasă:
- Toată carcasa acoperită cu un strat gros de grăsime; depozite importante de grăsime în interiorul
cutiei toracice.
- Exterior: strat de grăsime foarte profund. Grămezi de grăsime vizibile pe toată
carcasa.
- Interior: Depozite de grăsime vizibile pe coaste.
- Abdomen: rinichii înveliţi într-un strat gros de grăsime.
- Torace: muşchii dintre coaste sunt infiltraţi de grăsime.
Factorii care condiţionează producţia de carne la ovine sunt de trei categorii:
1.Factorii genetici includ:
RASA care condiţionează producţia cantitativă şi calitativă în funcţie de gradul de precocitate şi
tipul de conformaţie, dimensiunile de lărgime şi adâncime a corpului. Prin metodele existente de
selecție se vor depista animalele cu cei mai superiori indici ai producției de carne în scopul
folosirii factotilor genetici de ameliorare a raselor de ovine.
Individualitatea. În cadrul fiecărei rase, indiferent de gradul ei de precocitate există o anumită
proporţie de plus variante cu aptitudini mai dezvoltate pentru producţia de carne care necesită
folosiți maxim pentru multiplicarea animalelor înalt productive.
Sexul şi tipul de fătare. Masculii sunt mai masivi decât femelele, au o energie de creştere mai
mare. Produşii proveniţi din fătări unipare au o energie de creştere şi îngrăşare mai mare
comparativ cu cei din fătări gemelare. Actualmente există metode de obținere, la dorința
crescătoruilui de ovine, a mai multor masculi, care cresc mai repede și au greutatea corporal
sporită.
2. Din factorii de mediu intern fac parte:
27
Vârsta care este strâns legată de capacitatea de conversie a furajelor, potenţialul de
creştere şi îngrăşare, dezvoltarea musculaturii şi depunerile de grăsime. Pentru producția de
carne trebuie maxim de folosit gradul sporit de creștere a tineretului în primele luni de viață.
Starea de îngrăşare şi fiziologică poate influenţa ritmul de creştere, gradul de dezvoltare
şi procesul de îngrăşare. Acest factor va contribui la sporirea rentabilității producerii cărnii de
oaie.
3.Factorii de mediu extern includ:
Clima, solul, temperatura, viteza şi umiditatea relativă a aerului, caracterul
vegetaţiei. Acești factori pot fi reglați în adăposturile ovinelor, prin crearea condițiilor de odihnă
a ovinelor la pășunat, ameliorarea producție vegetale de pe pajiști.
Nivelul de alimentaţie şi calitatea furajelor sunr factori decisivi în sporirea producției
de carne și ameliorarea calităților ei.
Intensitatea reproducţiei, de asemenea, poate spori numărul de miei crescuți pentru
carne. Important de obținut și două fătări pe anul calendaristic.
Tehnologia creşterii şi organizarea activităţilor tehnologice zilnice în ferma de ovine
pot influența pozitiv sau negativ producția de carne, dar se va organiza în așa mod tehnologia și
activitățile la creșterea ovinelor pentru a obține cât mai multă și calitativă producție de carne.
Producția cărnii de caprine este influențată de nivelul de ameliorare a raselor de caprine crescute,
atât pentru carne, cât și pentru lapte, având în vedere că pentru a obține această producție se
crește tineretul mascul ale tuturor raselor de caprine. Producerea cărnii de caprine pe plan
mondial și în majoritatea continentelor are o evoluție ascendentă.
9. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea
tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine
Conținutul temei:
9.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine
9.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine
9.3. Organizarea cercetărilor pentru producerea noilor sortimente de produse din carne de
bovine
Din însușirea conținutului temei nr.9 masteranzii vor cunoaște cum se pot organiza cercetările
științifice pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de bovine în R. Moldova și
pe plan mondial, vor acumula cunoștințe pentru aplicarea metodelor şi principiilor de organizare
a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de producere a cărnii de porcine în R. Moldova
și pe plan mondial.
Pentru organizarea cercetărilor de perfecţionare a tehnologiilor de prelucrare a materiei prime-
carne de bovine conform reglementărilor UE.
În cercetările privind tehnologiile de prelucrare a cărnii de bovine se va ține cont de
reglementările UE pentru carnea (carcase, semicarcase, sferturi de carcase) destinată, atât
comercializării, cât și prelucrării carcaselor pentru producerea diferitor categorii de produse din
carne fie numai din carne de bovine sau în amestec cu carnea altor specii de animale domestice și
carne de vânat.
Conform reglementărilor UE clasificarea carcaselor de bovine adulte se efectuează, conform
standardelor prin aprecierea succesivă:
a) a conformaţiei, pe baza a şase clase: S, E, U, R, O, P;
b) a stării de îngrăşare, pe baza a cinci clase: 1 – foarte slabă, 2 – slabă, 3 – medie, 4 – grasă, 5 –
foarte grasă.
Carcasele de bovine adulte în dependenţă de aprecierea succesivă se conformează după cum
urmează:
S – Superioară:
- profilele extrem de convexe; dezvoltarea musculaturii excepţională, inclusiv şi cu muculatura
dublă (tip culard);
28
- Coapsa foarte puternic rotungită, musculatura dublă (tip culard);
- Musculatura dorso-lombară foarte largă şi foarte profundă;
- Spata foarte puternic rotugită;
- Rampsteak foarte dezvoltat.
E – Excelentă:
- profilele convexe până la superconvexe, dezvoltarea musculară excepţională;
- Coapsa foarte rotungită;
- Musculatura dorso-lombară largă şi foarte profundă
- Spata foarte rotugită;
- Rampsteak foarte dezvoltat.
U – Foarte bună:
- profilele convexe în ansamblu, dezvoltarea musculară puternică;
- Coapsa rotungită;
- Musculatura dorso-lombară largă şi adâncă
- Spata rotugită;
- Rampsteak dezvoltat.
R – Bună:
- profilele în ansamblu rectilinii, dezvoltarea musculară bună;
- Coapsa bine dezvoltată;
- Musculatura dorso-lombară adâncă şi mai puţin largă;
- Spata suficient de bine dezvoltată;
- Rampsteak uşor dezvoltat.
O – Suficient de bună:
- profilele concave până la foarte concave, dezvoltarea musculară redusă;
- Coapsa puţin dezvoltată;
- Musculatura dorso-lombară îngustă cu oasele aparente;
- Spata plată cu oasele aparente.
- Rampsteak rectiliniu.
P – Acceptibilă:
- profilele rectilinii până la concave, dezvoltare medie a musculaturii;
- Coapsa dezvoltare medie;
- Musculatura dorso-lombară grosime medie;
- Spata dezvoltare medie până la plată;
- Rampsteak rectiliniu.
Clasele pentru starea de îngrăşare la carcasele de bovine adulte sunt:
Foarte slabă: stratul de grăsime exterior inexistent. Nu există grăsime în
interiorul cutiei toracice.
Slabă: strat subţire de grăsime la exterior, muşchi aparenţi aproape pe toată
suprafaţa, în interiorul cutiei toracice, muşchii dintre coaste sunt vizibili.
Medie: muşchii, cu excepţia celor din regiunea coapsei şi spetei, sunt aproape
în totalitate acoperiţi de grăsime; depozit mic de grăsime în interiorul cutiei toracice, în interiorul cutiei
toracice, muşchii dintre coaste sunt încă vizibili.
Grasă: muşchii acoperiţi de grăsime, dar încă parţiali vizibili la nivelul coapsei
şi spetei. Câteva depozite pronunţate de grăsime în interiorul cutiei toracice. Firişoarele de grăsime de
pe coapsă sunt proeminente, în interiorul cutiei toracice, muşchii dintre coaste pot fi infiltraţi de
grăsime.
Foarte grasă: toate carcasele acoperite de grăsime; depozite de grăsime şi în
interiorul cutiei toracice. Coapsa este aproape în întregime acoperită cu un strat mare de grăsime, în
interiorul cutiei toracice, muşchii dintre coaste sunt infiltraţi de grăsime.
Clasificarea carcaselor de viţel se efectuează prin aprecierea succesivă:
- a conformaţiei, pe baza a 5 clase: E, U, R, O, P;
- a stării de îngrăsare, evaluată în 5 clase: 1. Slabă, 2. Puţin acoperită, 3. Acoperită, 4.
29
Grasă, 5. Foarte grasă;
- a culorii, clasificată în 4 clase.
Clasele după conformaţie a carcaselor de viţel sunt următoarele:
E. Excelentă:
- Toate profilele sunt convexe; musculatura compactă şi masivă în toate porţiunile.
- Coapsa: scurtă, foarte rotunjită şi profundă.
- Jaretul: scurt, foarte musculos, rotunjit.
- Musculatura bazinului: foarte rotunjită, largă, profundă.
- Psoas si lungul dorsal: foarte largi şi profunzi, formând proeminenţe
musculare dezvoltate.
- Spata: foarte rotunjită, profundă şi musculoasă.
U. Foarte bună:
- Profilele sunt convexe în ansamblu. Uneori, cu excepţia musculaturii
coapsei, pot fi rectilinii.
- Musculatura compactă şi masivă.
- Coapsa: rotunjită şi profundă .
- Jaretul: musculos şi rotunjit.
- Musculatura bazinului: rotunjită, largă şi profundă.
- Psoas şi lungul dorsal: largi şi profunzi, formează proeminenţe musculare
mai puţin pronunţate.
- Spata: rotunjită şi musculoasă.
R. Bună:
- Toate profilele sunt rectilinii.
- Musculatura profundă,
- Coapsa: alungită, dar profundă,
- Jaretul: destul de musculos.
- Musculatura bazinului: uşor rotunjită.
- Psoas si lungul dorsal: largi şi profunzi. Lungul dorsal, uneori, mai puţin
larg, dar profund.
- Spata: musculoasă.
0. Suficient de bună:
- Profilele, în ansamblu, rectilinii, uneori subconcave,
- Musculatura de grosime medie.
- Coapsa: alungită, grosime medie.
- Musculatura bazinului: rectilinie, poate lipsi grăsimea.
- Psoas şi lungul dorsal: adesea înguste. Lipseşte profunzimea, fără a fi însă scobit.
- Spata: lipseşte profunzimea.
P. Acceptabilă:
- Profilele concave, grosimea musculară redusă.
- Coapsa: alungită şi plată.
- Musculatura bazinului: subconcavă, lipseşte grosimea.
- Psoas şi lungul dorsal: înguşti şi scobiţi.
- Spata: în general plată, uneori oasele aparente.
Clasele pentru starea de îngrăşare a carcaselor de viţel sunt:
1. Slabă. Nici urmă de grăsime în interiorul sau exteriorul carcasei.
2. Puţin acoperită. Grăsimea de acoperire insuficientă. Muşchii sunt aproape în
întregime vizibili; o peliculă subţire de grăsime acoperă anumite porţiuni ale carcasei.
3. Acoperită. O peliculă subţire de grăsime este repartizată uniform pe întreaga
carcasă. Ea poate fi puţin mai profundă în regiunea şalelor.
4. Grasă. Grăsimea de acoperire este uşor excedentară, în ansamblu, grăsimea
acoperă toată carcasa.
5. Foarte grasă. Grăsimea de acoperire este puternic excedentară.
30
33. Clasele pentru culoare la carnea de viţel sunt: roşu (evaluat cu 4 puncte), roz (3), roz-clar (2) şi alb
(1).
Tema 10. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea
tehnologiilor de prelucrare a cărnii de porcine
Conținutul temei:
10.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de
porcine
10.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a cărnii de
porcine
10.3. Organizarea cercetărilor pentru producerea noilor sortimente de produse din carne de
porcine
Clasificarea carcaselor de porcine constă în estimarea conţinutului de carne macră din carcasă pe
baza unor măsurători obiective, după cântărirea acesteia. Cântărirea carcasei se efectuează, cel
mai târziu, la 45 minute după sacrificare.
Grila de clasificare a carcaselor de porcine are 6 clase, fiecare clasă cuprinzând 5 puncte de
conţinut muscular (carne macră), conform tabelului următor
Clase comerciale
Conţinutul muscular estimat (Y) %
S Y ≥ 60
E 60 > Y ≥ 55
U 55 > Y ≥ 50
R 50 > Y ≥ 45
O 45 > Y ≥ 40
P 40 < Y
Estimarea conţinutului în carne macră a carcasei se face prin separarea de celelalte componente a
carcasei, cântărirea musculaturii şi determinarea conţinutului muscular în procente.
xxx
Tema 11. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea
tehnologiilor de prelucrare a laptelui
Conținutul temei:
11.1. Organizare a cercetărilor pentru elaborarea tehnologiilor de prelucrare a laptelui
11.2. Organizare a cercetărilor pentru perfecţionarea tehnologiilor de prelucrare a laptelui
11.3. Organizarea cercetărilor pentru producerea noilor sortimente de lactate
Tema 12. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor ştiinţifice privind sporirea
calităţii şi eficienţii economice a producerii produselor animaliere
Conținutul temei:
12.1.Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţii şi eficienţii
economice a laptelui
12.2. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţii şi eficienţii
economice a cărnii
12.3. Principii şi metodologii de organizare a cercetărilor pentru sporirea calităţii şi eficienţii
economice a produselor de ovine şi avicole
Componenţa chimică a cărnii la diferite specii,
31
în funcţie de starea de îngrăşare a animalelor
Specia şi
categoria
Starea de
îngrăşare
Conținutul mediu în carne, % Calorii în
100 g de
carne apă proteine lipide substanţe
minerale
Bovine
adulte
Grasă 62,5 19,2 17,3 1,0 236,6
Medie 68,3 20,0 10,7 1,1 181,5
Slabă 74,0 21,1 3,8 1,1 121,8
Tineret
bovin
Grasă 64,8 18,6 15,6 1,0 221,3
Medie 68,0 20,0 11,0 1,0 184,3
Slabă 74,4 21,0 3,5 1,1 118,5
Porcine
adulte
Grasă 49,1 15,1 35,0 0,8 387,4
Medie 65,1 19,0 15,0 0,9 217,4
Slabă 72,5 20,1 6,3 1,0 141,0
Ovine
adulte
Grasă 57,2 14,3 27,5 1,0 314,4
Medie 64,8 17,0 17,2 1,0 229,6
Slabă 75,0 20,0 4,0 1,0 119,2
Miei
Grasă 61,0 18,0 20,1 0,9 260,7
Slabă 72,0 21,0 6,1 0,9 142,8
Găini
I 65,5 19,8 13,7 1,0 208,6
II 70,9 21,4 6,7 0,9 151,0
Pui de
găină
I 67,5 19,8 11,5 1,2 188,1
II 72,1 22,8 4,0 1,1 130,6
Curcani
I 60,0 19,9 19,1 1,0 259,2
II 68,8 22,0 1,2 1,2 172,8
Raţe
I 49,4 13,0 37,0 0,6 397,4
II 58,7 17,5 22,9 0,9 300,4
Boboci de
raţă
I 56,6 15,8 26,8 0,8 314,0
II 63,0 16,9 19,2 0,9 247,8
Gâşte
I 48,9 12,2 38,1 0,8 404,8
II 59,4 16,9 22,8 0,9 281,3
Boboci de
gâscă
I 52,9 16,8 29,8 0,5 346,0
II 67,6 20,3 11,4 0,7 189,2
Indicii fizico-chimici a cărnii se determină de cercetător în fiecare lot experimental sau după
necesitate reieșind din scopul cercetărilor.
Aprecierea indicilor de calitate, siguranţă alimentară, formelor de prezentare, marcare şi
etichetare a cărnii se efectuează de producător în conformitate cu cerinţele actelor normative în
vigoare, inclusiv:
- indicatorii organoleptici, umiditatea şi aciditatea se determină în fiecare lot;
- conţinutul elementelor toxice, microorganismelor patogene, micotoxinelor se determină în
conformitate cu periodicitatea stabilită de Organul central de specialitate al administraţiei publice
în domeniul ocrotirii sănătăţii;
Măsurile de revitalizare a sectorului zootehnic din R. Moldova, în primul rând a ramurii
creşterii taurinelor includ 1. Subvenţionarea prioritară a crescătorilor de taurine din fondul susţinerii agriculturii pentru
crearea fermelor moderne de prăsilă, precum şi a celor cu tehnologii performante de producere a
laptelui şi cărnii de bovine. Ferme model de producere a laptelui şi cărnii de taurine trebuie de
avut mai întâi în fiecare zonă a republicii (Nord, Centru, Sud), apoi în fiecare raion (judeţ)
administrativ pentru a familiariza crescătorii de animale cu tehnologiile moderne.
32
2. Este cunoscut că pentru sporirea potenţialului productiv al taurinelor în fermele de prăsilă
trebuie de avut cel puţin 25 – 30 % din efectivul matcă total pe ţară. Actualmente în ramura
creşterii taurinelor s-a creat o situaţie extrem de dezastruoasă, fiindcă din tot efectivul de
reproducție animale de prăsilă există mai puţin de un procent. Din această cauză, cei care doresc
să facă investiţii în producerea laptelui şi cărnii de bovină sunt nevoiţi să importe animale pentru
completarea fermelor. Din rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi practica mai multor ţări se
cunoaşte că animalele importate se acomodează greu la noile condiţii de alimentaţie şi
întreţinere, creşte pericolul răspândirii unor maladii extrem de periculoase, iar prin import noi
vom stimula creşterea taurinelor în alte ţări şi nu în republica noastră. Pentru crearea fermelor de
prăsilă se pot folosi sursele bugetare destinate subvenţionării activităţilor agricole.
3. Extrem de importantă este crearea fermelor-pilot cu tehnologii moderne de producere a
laptelui şi cărnii de bovine. Pentru rezolvarea ei Universitatea Agrară de Stat din Moldova (prof.
univ. S. Chilimar) în colaborare cu Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (dr. hab. T.
Bajura și V. Doga) şi Universitatea Tehnică a Moldovei (conf. univ. I. Albu) au elaborat
tehnologii moderne de producere a laptelui şi cărnii de bovine şi porcine (ferme pentru
întreprinderile mici şi mijlocii).
În republică sunt doritori de a investi în producerea laptelui şi cărnii folosind aceste realizări
ştiinţifice, dar numai pentru elaborarea documentaţiei tehnice firmele de proiectare cer nişte
sume fabuloase. De exemplu, numai pentru reconstrucţia unui grajd de tip învechit „cu rame” şi
adaptarea lui pentru întreţinerea a 20 vaci mulgătoare cu tineretul respectiv s-a cerut circa 6 mii
lei pentru expertiza tehnică şi 150 mii lei pentru elaborarea documentaţiei tehnice.
Rezolvarea acestei probleme este posibilă în cazul când va fi elaborată şi aprobată baza
normativă pentru proiectarea şi reconstrucţia fermelor, care a fost preluată de la organizaţii de
proiectare din fosta USSR, s-a învechit demult şi nu corespunde condiţiilor contemporane şi
necesităţilor crescătorilor de animale din R. Moldova. Pentru elaborarea documentaţiei tehnice
trebuie de restabilit subdiviziunea de proiectări în cadrul Institutului de Economie, Finanţe şi
Statistică, acordându-se, de la început, suport din fondul de susţinere al agriculturii. În baza
rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi recomandărilor cercetătorilor această subdiviziune ar elabora
proiecte-tip pentru producerea laptelui şi cărnii la ferme cu diferite volume de producţie. Pentru
crearea fermelor noi investitorii ar folosi aceste proiecte-tip şi ar plăti numai o sumă mică pentru
acomodarea proiectului dorit la locul concret de amenajare a fermei.
4. Este necesar de menţionat că în republica noastră s-a mai păstrat parcial potenţialul genetic al
taurinelor, dar în mod practic nu se cunosc calităţile taurinelor şi nu se foloseşte acest potenţial
productiv. Pentru încurajarea crescătorilor de taurine în crearea fermelor de prăsilă şi folosirii
raţionale a potenţialului genetic, este necesar de renovat şi redirecţionat sevicul de stat pentru
activitatea de ameliorare şi reproducţie a animalelor, care după ameliorarea situaţiei economico-
financiare şi crearea asociaţiilor crescătorilor de animale, serviciul de stat ar putea fi trecut la
autogestiune.
6. Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei trebuie familiarizate cu
oportunităţile dezvoltării cooperării în producerea furajelor (siloz de porumb, fânaj), care nu pot
fi pregătite în fiecare gospodărie a populaţiei, deoarece este necesar de tehnică modernă agricolă
şi locuri special amenajate pentru depozitarea furajelor. Cooperarea în cadrul localităţilor este
necesară şi pentru prelucrarea cerealelor furajere şi îmbunătăţirea lor cu proteine, micro- şi
macro-elemente, alţi aditivi furajeri.
7. Luând în consideraţie că de la comercializarea producţiei animaliere populaţia obţine mai mult
venit decât de la producţia fitotehnică considerăm necesar de revăzut redistribuirea banilor
bugetari pentru cercetări ştiinţifice deoarece pentru cercetări în fitotehnie se alocă de 5-7 ori mai
mult decât pentru sectorul zootehnic, unde se produce circa 30% din costul total al produselor
agricole. Dacă, din analiza situaţiei existente, efectuată de Departamentul de statistică, reiesă că
creşterea animalelor asigură obţinerea unor venituri mai mari decât din realizarea producţiei
fitotehnice, gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) ar trebui să atribuie o
atenţie mai mare producerii produselor animaliere, iar Parlamentul şi Guvernul, prin măsuri
33
economice ar trebui să susţină şi să încurajeze aceste activităţi, inclusiv pentru cercetările
ştiinţifice.
8. Din rezultatele analizei situaţiei existente a sectorului zootehnic din Republica Moldova,
pentru revitalizarea acestei ramuri importante a complexului agroalimentar, ţinând cont, atât de
tendinţele şi caracterul producerii produselor animaliere în ţările economic dezvoltate, cât şi pe
plan mondial în ansamblu, precum şi de creşterea necesarului de produse alimentare de origine
animală, considerăm ca priorităţi strategice de cercetare în domeniul Zootehniei şi
Biotehnologiilor următoarele direcţii:
8.1. Ameliorarea sănătăţii şi bunăstării oamenilor datorită alimentaţiei şi folosirii produselor
animaliere cu calităţi excelente.
8.2. Ameliorarea şi monitorizarea calităţilor produselor animaliere (carne, lapte, ouă). Crearea
laboratorului independent de certificare a produselor animaliere în cadru Universităţii Agrare de
Stat din Moldova.
8.3. De susținut rezolvarea securității alimentare şi protecţia aprovizionării consumatorilor cu
produse animaliere de calitate conform reglementărilor UE ceea ce va spori venitul
producătorilor de produse zootehnice.
8.4. Ameliorarea avantajelor economice pentru toţi agenţii economici din sfera producerii şi
prelucrării materiei prime de origine animalieră.
8.5. Protecţia mediului în care funcţionează creşterea animalelor şi producerea produselor
animaliere la întreprindri mici în mediul rural.
8.5. Cunoaşterea, conservarea, ameliorarea şi folosirea biodiversităţii genetice a animalelor de
fermă. Examinarea noilor posibilităţi de folosire a bioresurselor în zootehnie.
8.6. Stimularea colaborării cu partenerii din exteriorul ţării prin susţinerea colaborării ştiinţifice
bilaterale şi multilaterale cu centrele ştiinţifice şi universităţile din UE şi ţările învecinate.
9. Folosirea efectivă a resurselor umane, tehnice şi naturale ale institutelor de cercetare,
universităţilor, asociaţiilor, firmelor de producţie şi prelucrare a materiei prime pentru sporirea
eficienţii cercetărilor ştiinţifice şi urgentarea implementării realizărilor în producţie.
10. Măsuri axate pe gestionarea rezultatelor cercetărilor, stimularea implementării lor în
producţie prin crearea fermelor pilot în principalele domenii ale sectorului zootehnic.
11. Redistribuirea în favoarea sectorului zootehnic a unei părţi din sursele bugetare existente
destinate cercetărilor ştiinţifice.
12. Familiarizarea conducătorilor şi specialiştilor din complexul agroalimentar cu realizările
ştiinţei şi tehnicii, crearea premizelor de cointeresare în folosirea acestor realizări pentru
sporirea volumului de producţie, calităţii şi competitivităţii produselor pe piaţa internă şi cea
externă.
Realizarea celor menţionate şi a altor măsuri economice de stimulare a crescătorilor de animale
de fermă va crea premize pentru crearea locurilor noi de muncă, sporirea productivităţii
taurinelor şi producţiei globale de lapte şi carne, stoparea exodului de capital pentru crearea
fermelor noi de creşterea taurinelor, de sporire a venitului populaţiei şi nivelului de trai în spaţiul
rural.