Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie

Publică

- 2010-

Importanţa principiilor contabile în profesia contabilă

RezumatTema lucrării noastre se referă la importanţa şi actualitatea principiilor contabile în strânsă legătură cu

treptele în ierarhia profesiei contabile spre o carieră de succes. Ne-am propus să tratăm cât mai explicit această temă pentru a explica şi exemplifica importanţa principiilor contabile preluate din practica internaţională. După părerea noastră, principiile contabile cu un impact semnificativ asupra activităţii unui profesionist contabil care doreşte să cunoască adevărata formă a succesului sunt: principiul prudenţei, continuităţii activităţii, permanenţei metodelor şi necompensării. Nu am tratat în lucrare celelalte principii contabile deoarece ele nu influenţează în aceeaşi măsură raţionamentul contabil. Principiul cu cea mai mare arie de cunoaştere este principiul prudenţei care conferă contabilului o imagine de plictisit şi pesimist care atunci când este pus în faţa alegerii dintre mai multe metode de evaluare o alege pe aceea care îi asigură cel mai mic profit. Unul dintre cele mai puţin controversate principii este cel al continuităţii activităţii care nu trebuie privit ca o presupunere a contabililor sau ca o ghidare în prezentarea activităţii ci mai degrabă ca o observare a mediului în care activitatea se desfăşoară. Acest principiu nici nu dirijează, nici nu influenţează acţiunile contabilului, ci doar îi permite să acţioneze. Principiul permanenţei impune contabilului să aleagă o metodă contabilă care convine cel mai bine realizării obiectivului de imagine fidelă şi care trebuie să fie urmată ulterior cu consecvenţă. Un alt principiu cu un grad mare de semnificaţie în profesia contabilă este cel al necompensării care nu-i permite contabilului abaterea de la acesta indiferent de rezultatul final. Contabilul de azi trebuie să depună un efort constant de informare şi perfecţionare, de familiarizare cu tot ceea ce apare nou în profesie, cu evoluţiile în plan european şi internaţional ce privesc aplicarea principiilor contabile.

Our paper theme is about the importance and the relevance of accounting principles that are closely connected with the steps of becoming a success accountant. We intended to treat explicitly as the subject to explain and illustrate the importance of accounting principles taken from international practice. Accounting principles with a significant impact on the work of a professional accountant who wishes to know the true form of success are: principle of prudence, principle of continuity, principle of the permanence of methods and principle of consistency. We didn’t treat in our paper other accounting principles as they do not affect equally the account reasoning. The principle of most areas of knowledge is the principle of prudent accounting which gives a picture of bored and pessimistic that when faced with the choice of several methods for evaluating, chooses that one which ensures the lowest income. One of the least controversial principles, principle of continuity, is not to be regarded as a presumption of accountants or as a guide in presenting the work but rather as an observation of the environment in which business is conducted. This principle guides not, nor affects the accounting actions, but allows it to act. The principle of the permanence of methods accounting must choose an accounting method that suits best to achieve the objective of true and which must be followed consistently thereafter. Another principle with a high significance in the accounting profession is the principle of consistency that does not allow deviation from this accounting regardless of the outcome. Today's accountant must make a constant effort of information and training, familiarization with all that is new in the profession, with European and international developments relating to the application of accounting principles.

Cuvinte cheie: Profesia contabilă Principiul prudenţei Principiul continuităţii activităţii Principiul permanenţei metodelor Principiul necompensării Imagine fidelă

Rolul contabilului în societate„Contabilitatea este una din cele mai ingenioase creaţii ale spiritului uman” (Göethe).

Nu se poate vorbi astăzi despre contabilitate fără a aduce în discuţie aproape inevitabil, contabilii, după cum nu putem vorbi despre contabili în absenţa contabilităţii.1

Contabilul joacă un rol foarte important în cadrul companiei. El nu mai are ca primordiala responsabilitate înregistrarea de facturi, premisa principală fiind dezvoltarea tehnologiei. În ultimii ani rolul contabilului a suferit modificări atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic. Aproape ca nu mai există decizie luată de conducere care să nu se folosească de informaţiile furnizate de el.

Un adevărat profesionist contabil trebuie să respecte următoarele cerinţe de bază: integritate, obiectivitate, competenţă profesională, confidenţialitate, comportament profesional, respect faţă de normele tehnice şi profesionale.

Integritatea exprimă conceptual obligativitatea profesionistului contabil de a se manifesta cu onestitate şi echidistanţă în relaţiile profesionale şi de afaceri. Orice firmă caută un contabil drept, sincer şi cinstit, ceea ce presupune operarea de tranzacţii corecte şi juste, protejarea de informaţii eronate, omisiuni sau informaţii care induc în eroare.

Obiectivitatea este expresia angajamentului profesional de a nu discredita imaginea profesiei din cauza unor erori, conflicte de interese, a influenţei şi presiunilor nedorite din mediul extern. Contabilul trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să admită prejudecăţi sau devieri în privinţa nerespectării obiectivităţii.

Competenţa profesională presupune că profesionistul contabil deţine un nivel de cunoştinţe solid, care să fundamenteze în mod responsabil raţionamentul profesional care stă la baza opiniilor exprimate de către acesta. Dezvoltarea permanentă a competenţei profesionale reprezintă cerinţa esenţială pentru a justifica aşteptările unui client, ale angajatorului. Ea presupune ca contabilul să fie la curent cu ultimele modificări şi noutăţi din practica profesională, din legislaţie şi tehnici de lucru.

Confidenţialitatea impune profesioniştilor contabili abţinerea de la folosirea informaţiilor confidenţiale deţinute în timpul îndeplinirii serviciilor profesionale în scopuri personale sau ale unor terţi. Obligaţia de a păstra secretul profesional acţionează atât în cadrul perioadei contractuale cât şi în afara acesteia.

Comportamentul profesional implică în mod egal cinste şi loialitate, obligaţia profesioniştilor contabili de a se adapta legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita acţiunile care pot compromite profesia contabilă. Profesionalismul presupune excluderea revendicărilor exagerate pentru serviciile oferite, calificările şi experienţa deţinute, referinţe necorespunzătoare sau comparaţiile lipsite de fundament referitoare la activitatea celorlalţi.

Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale presupune executarea lucrărilor conform normelor tehnice şi profesionale aplicabile, urmând concomitent satisfacerea cerinţelor clientului sau angajatorului şi dacă sunt compatibile cu exigenţele integrităţii, obiectivităţii şi independenţei.

Ca urmare a descrierii cerinţelor de bază ce trebuie urmate de către un contabil putem concluziona că adaptarea cu acestea conturează atât protejarea profesiei şi a fiecărui profesionist în parte, cât şi satisfacerea cerinţelor interesului public prin asigurarea credibilităţii, manifestarea profesionalismului, atingerea unor înalte standarde de calitatea serviciilor .

Toată lumea cunoaşte că rolul de bază al unui contabil este de a genera şi prezenta informaţii financiare, respectiv de a reprezenta imaginea fidelă a evoluţiei întreprinderii prin intermediul situaţiilor financiare anuale. Conceptul de imagine fidelă este legat de două calităţi ale contabilităţii, acestea fiind regularitatea şi sinceritatea, care presupun preluarea în politicile proprii contabile a principiilor, convenţiilor şi regulilor contabile, respectiv aplicarea cu bună credinţă a acestora. De aici rezultă că regulile de bază după care se conduc profesioniştii contabili sunt principiile contabile care au o influenţă de mare importanţă în elaborarea şi transmiterea informaţiilor contabile.

1 Botez, D., Tradiţii, actualităţi şi perspective ale profesiunii contabile din România, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pag. 11.

Importanţa şi actualitatea principiilor contabileTema lucrării noastre se referă la importanţa şi actualitatea principiilor contabile în strânsă

legătură cu treptele în ierarhia profesiei contabile spre o carieră de succes. Rolul principiilor este unul central, fundamental în cadrul dispozitivului contabil luat ca un

întreg, ele ghidează activitatea curentă şi de perspectivă, dau un caracter de stabilitate şi de echilibru, coerenţă, comparabilitate şi consistenţă demersurilor normative şi practice în domeniul contabilităţii cu condiţia ca abordarea şi aplicarea principiilor contabile să fie făcută în egală măsură cu discernământ, bună-credinţă, obiectivitate şi flexibilitate.2 Comparativ cu legile altor ştiinţe care nu se schimbă niciodată, principiile contabile sunt muabile. Acestea au fost gandite de-a lungul anilor, ca urmare a recunoaşterii utilităţii lor de către practică. Principiile contabile nu trebuie să fie absolutizate ele conţinând o doză de relativitate. Contabilul este acela care îşi asumă responsabilitatea în vederea alegerii, interpretării şi aplicării acestora, fiind influenţat de politica şi strategiile întreprinderii dar şi de factorii externi precum climatul economic, cel politic şi social.

Vom prezenta în continuare mai multe serii de principii contabile care după părerea noastră au un impact semnificativ asupra activităţii unui profesionist contabil care doreşte să cunoască adevărata formă a succesului.

Principiul prudenţei – baza raţionamentului profesionistului contabilUn principiu cu cea mai mare arie de cunoaştere este principiul prudenţei. Cadrul general

privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB prezintă prudenţa printre caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare, mai precis, ca o componentă a credibilităţii. Se precizează că: „prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate”.3

Principiul prudenţei se bazează pe ipoteza că, pentru un utilizator extern al informaţiei contabile furnizate de o întreprindere, este mult mai periculoasă supraestimarea profiturilor şi valorilor de activ decât subestimarea acestora.4

Părerea noastră este că prudenţa conferă contabilului o imagine de plictisit şi pesimist care atunci când este pus în faţa alegerii dintre mai multe metode de evaluare o alege pe aceea care îi asigură cel mai mic profit, cea mai mică valoare a activelor şi cea mai mare valoare a datoriilor. Dar şi optimismul exagerat nu este bine privit în profesia contabilă, deoarece el prezintă riscul de a repartiza dividende din profitul care încă nu a fost realizat. Printre calităţile contabilului prudent putem întâlni atenţia în dirijarea cifrelor privind mişcarea mijloacelor şi resurselor unei companii, grija la întocmirea situaţiilor financiare şi precauţia privind apariţia eventualelor erori.

Vă aducem la cunoştinţă următoarele exemple privind aplicarea principiului prudenţei. În octombrie 2009, S.C. AXXA S.A. a fost acţionată în judecată de către Agenţia pentru Protecţia Mediului pentru nerespectarea normelor de prevenire a poluării mediului. La închiderea exerciţiului 2009, consilierii juridici ai societăţii constată că societatea va pierde procesul în faţa instanţei de apel, fapt care va antrena costuri de aproximativ 5.000 u.m.. Deşi sentinţa nu este încă definitivă, contabilul trebuie să înregistreze o cheltuială egală cu pierderea probabilă, conform principiului prudenţei. În noiembrie 2009, S.C. Crinu S.A. a acţionat în judecată un furnizor pentru plata unor despăgubiri datorate întârzierii livrării materiilor prime. Societatea a câştigat procesul, dar furnizorul pârât a înaintat apel. La încheierea exerciţiului 2009 S.C. Crinu S.A. are şanse bune

2 Covlea, M., Teorie şi practici privind principiile contabile general acceptate, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 2006, pag. 42.3 Cadrul general elaborat de IASB.4 Feleagă, L., Feleagă, N., Contabilitate financiară Vol I, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag. 258.

de a obţine o sentinţă definitivă favorabilă, dar contabilul nu va recunoaşte un venit din despăgubiri întrucât obţinerea lui nu este certă. S.C. CoffeTea S.R.L. este angrosist de ceai şi de cafea. La 31 decembrie 2009 are în depozit un stoc de ceai achiziţionat cu 5.000 u.m. şi un stoc de cafea al cărui cost de achiziţie a fost de 7.500 u.m.. Valoarea de piaţă a celor două produse la încheierea exerciţiului este de 4.000 u.m., respectiv 10.000 u.m.. Conform principiului prudenţei, contabilul va recunoaşte o cheltuială de 1.000 u.m. datorată scăderii preţurilor la ceai, dar nu va recunoaşte nici un venit ca urmare a creşterii preţului cafelei, datorită lipsei de certitudine că aceasta va putea fi vândută la preţul actual.

Vedem prudenţa ca o caracteristică a informaţiei contabile ce trebuie urmărită în formarea raţionamentului raţional atunci când trebuie luate decizii în condiţii de incertitudine.5

Din punctul nostru de vedere, aplicarea principiului prudenţei este controversată datorită faptului că apar contradicţii în identificarea incertitudinilor privind recunoaşterea pierderilor şi datoriilor probabile şi nerecunoaşterea beneficiilor şi activelor probabile în situaţiile financiare care afectează o societate comercială. Cu toate că principiul prudenţei impune contabilului o viziune pesimistă asupra patrimoniului, el protejează întreprinderea de eventualele pierderi în condiţiile de incertitudine.

Continuitatea activităţii – certificat de sănătate pentru o entitateUnul dintre cele mai puţin controversate principii este cel al continuităţii activităţii care nu

trebuie privit ca o presupunere a contabililor sau ca o ghidare în prezentarea activităţii ci mai degrabă ca o observare a mediului în care activitatea se desfăşoară. Acest principiu nici nu dirijează, nici nu influenţează acţiunile contabilului, ci doar îi permite să acţioneze. Continuitatea activităţii este un concept de bază care generează celelalte principii contabile şi fără de care nu mai putem vorbi despre informaţii contabile, situaţii financiare şi în general despre întreprindere.

Exemple6 privind prezentarea de informaţii în legatură cu principiul continuităţii în notele explicative la situaţiile finaciare:

Extras din Notele la Situaţiile financiare pe 2004 ale societăţii ALFA Managerii sunt mulţumiţi că atât Compania, cât şi Grupul dispun de resurse suficiente pentru

a-şi continua activitatea în perioada ulterioară. Ca urmare, societatea ALFA va continua să întocmească situaţiile financiare conform principiului continuitaţii activităţii. Extras din Notele la Situaţiile financiare pe 2004 ale societăţii GAMA

Societatea a fost incapabilă să renegocieze împrumuturile sale de la bănci. Fără un asemenea suport financiar există îndoieli serioase că ea va fi capabilă să continue activitatea. Se pune problema unor ajustări ulterioare ala valorilor activelor înregistrate şi a clasificării datoriilor.

Informaţii privind principiul continuităţii activităţii regăsim, prin extensie, şi în Raportul de audit. În România, raportul de audit trebuie să însoţească situaţiile financiare ale societăţilor care aplică reglementările contabile armonizate cu standardele internaţionale de contabilitate. Ca exemplificare, propunem un extras referitor la continuiatea activităţii, dintr-un raport de audit: Extras din Raportul de audit al societăţii GAMA

Societatea a înregistrat o pierdere de 1.500.000 u.m. in timpul anului încheiat la 31 decembrie 2004 şi, la acea dată, datoriile curente ale societăţii depăşeau activele sale curente, iar datoriile totale depăşeau activele totale. Aceşti factori generează îndoieli serioase că societatea va fi capabilă să continue activitatea.

5 Lungu, C.I., Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2007, pag. 272.6 Exemple adaptate după materialele elaborate de Price Waterhouse Coopers.

Continuitatea unei activităţi există sau nu există, în funcţie de realitatea întreprinderii, iar caracterizarea stării de continuitate sau de necontinuitate ghidează raţionamentul profesional, fără a-l obliga. 7

Pentru un contabil a comunica utilizatorilor de informaţii contabile despre capacitatea de continuitate sau necontinuitate a activităţii reprezintă a atribui întreprinderii un certificat de sănătate sau unul de deces. Acest principiu nu presupune neapărat că întreprinderea va avea o viaţă nedefinită în timp, ci are în vedere că ea va continua să existe o perioadă suficient de lungă, pentru ca planurile şi activităţile prevăzute să poată fi realizate şi ca angajamentele şi contractele asumate să fie respectate.

Principiul permanenţei metodelor – strategia contabilă a întreprinderiiPornind de la ideea că metode diferite duc la rezultate diferite, formulată de F. Neumann,

considerăm că principiul permanenţei metodelor sau al consecvenţei joacă un rol important în cadrul activităţii unui contabil. Importanţa lui este cu atât mai mare cu cât el este în relaţie cu ceea ce s-ar putea numi „strategia contabilă a întreprinderii”. Permanenţa metodelor potoleşte setea conducătorilor de întreprindere de a alege în fiecare an metoda care le este cea mai favorabilă, cea care „umflă” rezultatul, sau, mai ales, cea care îl reduce.8 Principiul permanenţei metodelor de evaluare şi de prezentare a informaţiilor contabile asigură comparabilitatea acestora în timp şi în spaţiu. Acest principiu impune contabilului să aleagă o metodă contabilă care convine cel mai bine realizării obiectivului de imagine fidelă şi care trebuie să fie urmată ulterior cu consecvenţă. De exemplu9 presupunem că într-o perioadă caracterizată de creşteri de preţuri o societate îşi schimbă metoda de evaluare la ieşire a stocurilor din LIFO în FIFO, astfel încât rezultatul net devine mult mai mare decât cel din anul anterior. Analiza exclusivă a rezultatelor obţinute ne indică o creştere a performanţei societăţii. Însă, luând în analiză şi modalitatea contabilă de abordare şi prezentare a informaţiei, nu mai ajungem la aceeaşi concluzie. Este evident că rezultatul din anul în care s-a realizat schimbarea de metodă include şi rezultate nerecunoscute în anii anteriori. Astfel, aplicarea unor metode diferite de evaluare conduce la rezultate diferite, care nu sunt relevante în luarea de decizii pe baza informaţiilor prezentate în situaţiile financiare.

Un alt exemplu ar fi că într-un an contabilul prezintă Contul de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după natură, iar în anul următor după destinaţie, de unde rezultă că informaţiile nu mai sunt comparabile.

Ca o concluzie la cele prezentate mai sus, putem spune că contabilul trebuie să respecte principiul permanenţei metodelor, dar nici să-l absolutizeze, deoarece există o serie de evenimente economice, financiare, sociale în care contabilul unei întreprinderi este obligat să schimbe o parte din metode. În această situaţie contabilul trebuie să prezinte în Anexa la Situaţiile financiare următoarele informaţii: semnalarea schimbării, motivarea şi explicarea consecinţelor asupra situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor.

Principiul necompensării vs. imaginea fidelă

7 Lungu, C.I., Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2007, pag. 268.8 Feleagă, N., Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag. 232.9 Lungu, C.I., Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2007, pag. 295.

Un alt principiu cu un grad mare de semnificaţie în profesia contabilă este cel al necompensării, care este enunţat în OMFP 3055/200910 astfel: orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.

Reprezentarea practică a acestui principiu poate fi exemplificată prin cazurile prezentate în continuare: Societatea GAMA achiziţionează materii prime în valoare de 200.000 u.m. de lafurnizorul ALFA. Totodată, societatea ALFA apelează la societatea GAMA pentru prestarea de servicii privind reparaţii la utilaje, în valoare de 160.000 u.m. Deoarece societatea GAMA efectuează două tranzacţii diferite, una de achiziţionare de materii prime şi alta de prestare de servicii, contabilul trebuie să le recunoască separat. Astfel, în bilanţul societăţii GAMA figurează o datorie faţă de societatea ALFA în valoare de 200.000 u.m., ca urmare a achiziţiei de materii prime şi o creanţă faţă de societatea ALFA în valoare de 160.000 u.m., ca urmare a prestării de servicii, şi nu doar o datorie de 40.000 u.m., care să reflecte valoarea netă a tranzacţiilor efectuate. Societatea BETA achiziţionează mărfuri în valoare de 150.000 u.m., pe care la vinde ulterior cu 190.000 u.m. Principiul necompensării nu permite societăţii să recunoască direct câştigul în valoare de 40.000 u.m. Societatea trebuie să recunoască în Contul de profit şi pierdere o cheluială în valoare de 150.000 u.m. şi un venit în valoare de 190.000 u.m.

Nerespectarea acestui principiu poate duce la o denaturare a rezultatului exerciţiului, a imaginii fidele asupra patrimoniului entităţii, ceea ce conduce la obţinerea unor informaţii contabile neconvingătoare.

Spre deosebire de principiul consecvenţei în care contabilul poate opta pentru o metodă care să-i aducă un rezultat favorabil, principiul necompensării nu-i permite contabilului abaterea de la acesta indiferent de rezultatul final.

Concluzii

10 Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009), http://codfiscal.money.ro

Ne-am propus în lucrarea de faţă să tratăm cât mai explicit importanţa principiilor contabile în profesia contabilă. Pentru a sublinia mai bine importanţa acestora, putem spune cu convigere:”Principiile contabile sunt ca stelele: nu vom ajunge niciodată la ele, dar ne luminează drumul!” în nobila profesiune contabilă.11

Printre caracteristicile principiilor contabile subliniem existenţa unei relaţii de interdependenţă şi faptul că abaterea de la un principiu poate duce la riscul de a afecta aplicarea celorlalte. Principiile contabile stau la baza elaborării informaţiilor contabile. Contabilul care le aplică în cel mai corect şi obiectiv mod, obţine o imagine fidelă, completă şi clară asupra situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor.

Importanţa principiilor contabile este determinată şi de faptul că acestea sunt elaborate de către specialiştii contabili pentru a corespunde nevoilor factorilor de decizie şi pot fi corectate atunci când apar metode mai bune sau când se schimbă condiţiile sau conjuncturile sub influenţa cărora au aparut.

Contabilul de azi trebuie să depună un efort constant de informare şi perfecţionare, de familiarizare cu tot ceea ce apare nou în profesie, cu evoluţiile în plan european şi internaţional ce privesc aplicarea principiilor contabile.

Un contabil profesionist trebuie să fie competent, să fie la curent cu ultimele noutăţi în domeniul contabilităţii pentru a putea face faţă schimărilor din mediul economic, să fie pregătit să furnizeze servicii pentru a satisface interesul public şi interesul propriu, şi nu în ultimul rând să fie ferm în respectarea principiilor contabile, dar flexibil în aplicarea lor, ceea ce va duce la prosperitatea întreprinderii în care activează şi la construirea carierei de succes.

Importanţa principiilor contabile este reprezentată de valorile durabile pe care acestea le reprezintă, asigurând o competiţie corectă între firme, o interpretare unitară a informaţiilor contabile, astfel stabilindu-se o ordine în haosul economic naţional şi internaţional datorat complexităţii activităţilor şi relaţiilor.

Bibliografie:

11 Covlea, M., Teorie şi practici privind principiile contabile general acceptate, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 2006, pag. 3.

1. Botez, D., Tradiţii, actualităţi şi perspective ale profesiunii contabile din România, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005.

2. Cadrul general elaborat de IASB.3. Covlea, M., Teorie şi practici privind principiile contabile general acceptate, Universitatea

Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 2006.4. Feleagă, L., Feleagă, N., Contabilitate financiară Vol I, Editura Economică, Bucureşti, 2007.5. Feleagă, N., Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1998.6. Lungu, C.I., Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor

financiare, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2007.7. Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (OMFP 3055/2009),

http://codfiscal.money.ro