Igiena aerului Troposfera Stratul de aer pana la o altitudine medie de 10 km. Compozitia chimica a aerului este constanta, factorii fizici de calitate a aerului variaza foarte mult. Este influentat schimbul de gaze de la nivel pulmonar, solicitata functia de termoreglare. Are loc procesul de poluare a aerului Capacitate de autoepurare. Stratosfera pana la 50km. Factorii fizici de calitate sunt constanti, compozitia chimica e modificata. La acest nivel se gaseste stratul de ozon datorita caruia se mentine o temperatura constanta. Cand scade stratul de ozon, cresc radiatiile solare. Proprietatile fizice ale aerului Temperatura aeruluiÎncălzirea indirectă de la suprafaţa solului dată de unghiul sub care cad razele solare pe sol, la Ecuator – perpendicular – încălzire maximă, în zona polară – aproape paralel cu solul – încălzire minimă. Aerul se încălzeşte indirect de la sol iar stratul de la 1-2m deasupra solului este cel mai încălzit ziua şi cel mai rece noaptea.Încălzirea directă de la radiaţia solară, este maximă la zenit şi nulă la apusul soarelui (este mică datorită puterii de absorbţie a aerului faţă de radiaţia solară redusă).Diurn – valoarea minimă înaintea răsăritului, creşte progresiv, valoarea maximă în jurul orei 14 (în jurul orei 9 este valoarea medie a zilei) Temperatura influenţează schimburile de căldură dintre organism şi mediu. Omul, organism homeoterm, este adaptat pentru temperaturi între -50°C şi +50 °C.TERMOREGLAREAVASODILATATIE – cresterea debitului periferic de sange, creste pierderea de caldura (cand temperatura ambianta este mai scazuta decat temperatura corpului). Prin vasodilatatie periferica (a pielii) se poate ajunge la un debit sangvin maxim de 3000ml/minut (debitul normal este de 300-500ml/minut).Termoreglarea

VASOCONSTRICTIE – scaderea debitului periferic de sange, limiteaza pierderea de caldura. Se poate ajunge la o valoare a debitului sangvin periferic de 30ml/minut.TRANSPIRATIA – raceste corpul prin fenomenul de evaporareREACTII COMPORTAMENTALE – adaugarea sau scoaterea de haine (layers) asigura termoreglareaTermoreglareaTREMURATUL - genereaza caldura prin intensificarea reactilor chimice mecesare activitatii musculare. Tremuratul vizibil poate creste productia de caldura si cu 500%. Acesta poate sa functioneze doar pentru cateva ore, pana la consumarea glucozei din muschi si instalarii oboselii musculare.RADIATIE- pierderea de temperatura catre mediul ambiant cauzata de gradientul de temperatura (pentru o temperatur a mediului ambiant sub 37 grade Celsius)CONDUCTIE - prin contact direct intre obiecte, transfer molecular al energiei termice ( 2%)CONVECTIE - este partial un proces de conductie in care unul dintre obiecte este in miscare. EVAPORARE - este o modalitate prin care se pierde caldura prin procesul de schimbare a starii de agregare a apei din lichid in gazTemperatura optima18-22° C –pentru un adult sanatos, usor imbracat14-16° C- in salile de sportVara se admit maxim 26° CROLUL EXTREMITĂŢILOR Stres termic – depăşirea temperaturii critice superioare alterează homeopatia şi duce la hipertermie;– dezechilibru electrolitic– colaps– scăderea debitului cardiac– insuficienţă cardiorespiratorie – mortalitate 50%Hipertermia Definitie: manifestare patologica diferita de febra si in general subdiagnosticata, caracterizata de crestere tº>40ºC asociata cu manifestari ale SNC ( tulburari de comportament,convulsii,coma);

Se disting:Hipertemia clasica, legata de expunerea la caldura(tº ambianta crescuta) care apare preferential la varstnici in timpul valurilor de caldura estivale;Hipertermia de exercitiu care apare in legatura cu un efort fizic intens in atmosfera umeda, fara ca tº ambientala sa fie crescuta in mod deosebit; apare in special la tineri cu o buna stare de sanatate( sportivi,muncitori care depun un effort fizic intens,militari, pompieri)Hipertermia I.Mecanisme fiziopatologice generale:Cresterea tº corporale (termogeneza) este rezultanta: 1.metabolismului bazal 2. activitatii musculare 3.absorbtiei de caldura cand temperatura ambianta excede pe cea a corpuluiSupraincarcarea termica este evitata prin termoliza pentru a mentine tº corpului la valoarea de 37ºC(homeotermia);Reglarea termica este asigurata de hipotalamus care actioneaza ca un termostat:In situatia in care termoliza nu compenseaza acumularea calorica, tº centrala creste, receptorii periferici si hipotalamici sunt activati si emit semnale nervoase catre hipotalamus; →Hipertermia Tablou clinic si biologic:Clinic hipertermie si disfunctie neurologicaIn 20% din cazuri nu se semnaleaza prodroame ale atacului caloric; uneori se pot semnala:dureri abdominale, varsaturi,vertij sudoratie abundenta,cefalee,astenie. Pielea este fierbinte,uscata si eritematoasa(atacul caloric clasic) sau acoperita de transpiratie excesiva( in cadrul hipertermiei de efort);Delir, incoerenta , AVC, convulsii, coma;Tahicardie, hipoTA/soc, IMA, tulburari de ritm;Hiperventilatie, detresa respiratorie prin efect direct al caldurii asupra parenchimului pulmonar;Alte semne: IRen moderata/severa, diaree, melena, ischemie mezenterica;Hipertermie predispune la infectii;Hipertermia Biologic:Dezechilibre acido-bazice care depind de stadiul evolutiv:Initial, alcaloza respiratorie determinata de hiperventilarea indusa de hipertremie,La final, acidoza metabolica ,martor al suferintei tisulare

Hiperglicemie, hiperproteinemie, hipercalcemie, determinate de hemoconcentratie;IRen, insuficienta hepatica,anomalii hematologice (leucocitoza, anemie), tulburari ale hemostazei ( trombopenie, fibrinoliza, CIVD).In hipertermia de efort se intalneste rabdomioliza marcata, hipocalcemie acidoza metabolica de la inceput,(datorita excesului de acid lactic,consecutiv catabolismului in anaerobioza);Ex LCR este normal dar poate fi intalnita o pleiocitoza.Hipertermia Complicatii Insuficienta Renala, insuficienta hepatica, insuficienta cardiaca, infarct mezenteric, hemoragii, MOSFMortalitatea atinge 10-30% chiar in conditiile unui tratament optim iar la 14-50% din supravietuitori se semnaleaza sechele neurologice: ataxie, amnezie retrograda, vertij, disartrie, sindrom cerebelos etc.Tratament SimptomaticAsigurarea libertatii CR si O2 terapieMonitorizarea tº corporale si refacere volemica(cel putin 1,5 l in primele 4 ore)Medicamente vasoactive dupa umplerea volemica, in caz de socBenzodiazepine in convulsiiHipertermia b.Masuri specifice: scaderea temperaturii sub 39ºC intr-un interval de 30-70 min si care se practica precoce,la locul de constatare a hipertermiei; pacientul se dezbraca si se aseaza intr-un loc racoros/la umbra; dupa care se trece la scaderea temperaturii prin:1.Racirea prin conductie:Pe cale externa pacientul se aseaza intr-o cada cu apa rece sau se aseaza cuburi de gheata la nivelul arterelor principale,la plicile inghinale si in axile; metoda este criticata deoarece provoaca disconfortul pacientului,vasoconstrictie reflexa(poate fi contracarata prin masaj energic si interfereaza cu masurile de monitorizare cardiopulmonarePe cale internaLavaj gastric cu apa rece,perfuzii cu lichide reci,circulatie extracorporealaHipertermia 2.Racirea prin convectie/ evaporare

Consta in cresterea gradientului presiunii de evaporare a apei dintre piele si mediu; suprafata pielii este vaporizata cu apa calduta intr-o incapere cu ventilator care sa mentina temperatura cutanata intre 32-33ºC;de la t=38ºC racirea se practica discontinuu pentru a evita hipotermia;Nu exista consens asupra celei mai bune metode de racire a corpului in tratamentul hipertermiei;Nu exista agenti farmacologici care sa grabeasca racirea iar rolul antipireticelor in hipertermii nu este evaluat; Hipertermia Preventia Evitarea in cursul valurilor de caldura(t>32ºC trei zile consecutiv) a efortului fizic, aport hidric suficient,efectuare de dusuri cu apa calduta,stationare in incaperi climatizate, imbracaminte lejera din fibre naturale;Alte cauze de hipertermie:Hipertermia maligna perianestezica-reprezentata de aparitia unei hipertermii>40ºC; ascensiunea termica este foarte rapida(1grad/5 min) si se insoteste de rigiditate musculara, tahicardie si hiperkaliemie; se datoreaza unei anomalii genetice familiale non-aparente care se manifesta in momentul folosirii unor anestezice (halotan, succinilcolina);Sd malign neuroleptic care apare la un pacient tratat cu fenotiazine,de la 2 zile-1 luna( t>40ºC,semne neurologice centrale)Sd serotoninergic apare la pacienti tratati cu inhibitori serotononaStresul la rece – depăşirea temperaturii critice inferioare (valori scăzute) în asociere cu umiditatea aerului, mişcarea aerului, radiaţie negativă.Manifestări generale compensatorii: – vasoconstricţie cutanată– hipotensiune arterială – creşte metabolismul– reflexe exagerate – hipotermieConditii de aparitie a hipotermieiTemperaturi negative 4°C – vant si ploaie 15°C – uragane Orice temperatura sub 37°C pot avea legatura cu hipotermia (ex: hipotermia la batrani in case reci) sau cu probleme de circulatie periferica, precum “picior de

transeu” (in conditii de umezeala, frig si incaltaminte stramta, fenomenul se poate instala chiar si dupa doar 11 ore in aceste conditii, la temperaduri sub 16°C) si degeraturi. Gradele hipotermieiHipotermia Diagnosticul este sugerat de la internarea unui pacient care a fost expus accidental la frig in exterior dar si in interiorul unei cladiri neincalzite;Persoanele cele mai expuse sunt varstnicii la care termogeneza este deficitara persoanele defavorizate(homeless)Intoxicatia etanolica favorizeaza aparitia hipotermiei prin:Inhibarea senzatiei de frig si a frisonariiVasodilatatie superficialaClinic:Dupa o perioada in care pacientul se plange de senzatie de frig si frison apartulburarile neurologice: confuzie pana la coma vigila si tulburarile circulatorii: bradicardie progresiva, hipotensiune arterialaHipotermia usoara 37º – 36ºC Normal, poate sa apara tremuratul 36º – 35ºC Senzatie de rece, “piele de gaina”, imposibilitatea de a efectua operatii complexe cu mainile, tremuratul poate fi usor pana la sever, maini amortiteHipotermia moderata 35º – 33ºC Tremurat intens, lipsa de coordonare musculara devine evidenta, miscarile sunt lente si greoaie, mers impiedicat, confuzie usoara, poate doar sa para vioi. Folositi testul pentru ebrietate, daca nu poate sa mearga 10 metri in linie dreapta, persoana este hipotermica (sau in stare de ebrietate). Hipotermie moderata33º – 32ºCTremuratul violent persista, dificultati de vorbire, rationament incet, poate sa apara amnezia, miscarile ample sunt greoaie/ incete, imposibilitatea de a folosi mainile, se impiedica frecvent, semne de depresie, atitudine retrasa, apatica.Keratita si blefaritaINGHETAREA CORNEEI

mentinerea ochilor deschisi in conditii de vant puternic si rece (viscol, iarna), fara a purta ochelari de protectie. Tratmentul incalzirea rapida, prin plasarea a unei maini sau comprese calde pe ochii inchisi. Dupa reincalzire, ochii trebuie sa fie mentinuti inchisi pe o perioada de timp de 24 – 48 ore. DegeraturiChillblains, pernio, perniosisAcestea sunt ulceratii ale extremitatilor si se prezinta sub forma de umflaturi si/sau basici. Cauzate de expunerea prelungita a pielii la temperaturi sub 15ºC. Clinic: hiperemie si prurit ale zonei afectate Se produce in general in zona obrajilor si urechilor, degetelor de la maini si picioare Afecteaza mai mult femeile si copiii Expunerea la frig produce leziuni ale capilarelor. Aceste leziuni sunt permanente si se manifesta repetat la expunerea la frig Hipotermia severa 32º – 30ºC Tremuratul se opreste, pielea expusa este albastruie sau umflata, coordonarea musculara foarte redusa, nu poate sa mearga, confuz, incoerent, irational, poate fi capabil sa mentina postura si aparenta de constientaHipotermie profunda30º – 27ºC Rigiditate musculara, semicontient, amorteala, nu mai reactioneaza la alte persoane, puls si respiratie rare, posibla fibrilatie a inimii 27º – 25ºC Inconstient, puls si respiratie inconstante, pulsul nedetectabil (nu se simte la palpare) 25º – 23ºC Edem pulmonar, cedarea functiilor respiratorii si circulatorii, moarte. Moatea poate surveni inainte sa fie atinsa aceasta temperaturaDegeraturihttp://www.youtube.com/watch?v=WTigVu1BLwk&feature=relatedhttp://www.youtube.com/watch?v=HkNHTwf5qhUEvoluţie spre: a) vindecareb) vindecare cu sechele (nefrită, nevrită, afectare miocardică)c) deces: insuficienţă respiratorie, anoxie SNC

La nivelul extremităţilor (pavilionul urechii, nas, obraji, mâini, picioare) – parestezii, amorţeli, furnicături, tulburări de sensibilitate cutanată, albire; frig prelungit – degerături. Frigul acţionează asupra:– ap. respirator: Infecţii acute de căi respiratorii superioare (IACRS), pneumonie, bronhopneumonie, pleurezie – ap. cardiovascular: spasm coronarian accidente hipertensive.– ap . locomotor: mialgii, miozită, artrite, reumatism– ap. renal: glomerulonefrită acută şi pielonefrită ac.– sistem nervos: pareză facială, paralizie de trigemenHipotermia Tratament Obiectivul principal este reincalzirea pentru a normaliza tº centrala, la care se adauga masuri terapeutice etiologice atunci cand exista cauze favorizante asociate;Tratamentul trebuie intotdeauna inceput imediat ce se constata hipotermia(prespital) si trebuie continuat in spital sub supraveghere atenta;Sunt 2 metode de terapie:1.Mijloace care opresc pierderea calorica:Extragerea pacientului din atmosfera rece si plasarea acestuia intr-un loc incalzit(orice loc/camera din apropiere,invelire in paturi); aceste masuri permit incalzirea cu 1ºC/h si sunt eficace atunci cand exista termogeneza spontana( hipotermii moderate/putin severe)2.Mijloace care maresc activ incalzirea:Hipotermia 2.Mijloace care maresc activ incalzirea:a.Pături speciale de reincalzire cu aer pulsat care permit ↑ tºla 2ºC/h fara riscurile hemodinamice si ritmice datorate incalzirii prea rapide(imersia in apa calda;Riscurile incalzirii rapide apar atunci cand incalzirea este rapida in periferie iar hipotermia este profunda,riscuri ce deriva din cresterea nevoii de O2 in periferie si insuficienta miocardica care apare datorita intarzierii incalzirii cordului;b.Metode active interne (incalzirea aerului inspirat, hemodializa ,dializa peritoneala) reprezentata in formele grave de asistenta circulatorie care necesita insa materiale speciale( dispozitive transportabile, sonde femuro-femurale) si o echipa special instruita;Hipotermia

Indicatiile terapeutice depind de severitatea hipotermiei (profunzime, viteza de instalare, teren) si de posibilitatile existente;Hipotermiile moderate cu consevarea mijloacelor de aparare necesita incalzire pasiva externa sub supraveghere hemodinamica; daca in cursul incalzirii se instaleaza hipotensiune, terapia volemica se face sub controlul presiunii venoase centrale si monitorizarea EKG;Hipokaliemia este frecventa in cursul reincalzirii pe masura ce se reia diureza iar terapia se bazeaza pe administrarea sarurilor de K;Hipotermiile severe si profunde trebuie asistate in TI datorita complicatiilor potentiale din cursul reincalzirii, iatrogenezei potentiale;Mortalitatea ramane ridicata, proportionala cu severitatea hipotermiei.Umiditatea aeruluiUmiditatea – încărcătura aerului cu vapori de apă, picături de apă, cristale de gheaţă influenţează epidemiile de gripă, scarlatină, boli acute şi cronice, (astm bronşic, hemoptizii, boli reumatismale).Valori normale 35-65%Importanţa medicală a umidităţii aerului Influenţează termoreglarea(pierderile de căldură prin evaporare)Influenţează poluarea aeruluiDetermină tipul de climăInfluenţa variaţiilor umidităţii aerului asupra organismului Influenţa indirectă Umiditatea aerului intervine în echilibrarea diferenţelor mari de temperatură aaerului.•Influenţa directă:Umiditatea relativă sub 10-15% produce uscarea mucoaselor, cu fisuri şi sângerări, senzaţie de sete.Umiditatea relativă sub 30% determină uscarea mucoasei respiratoriiUmiditatea relativă mai mare de 70-80% influenţează nefavorabil termoreglarea Miscarea aeruluiSe datoreaza deplasarii maselor de aer pe orizontala sau pe verticalaDirectia si viteza vantului se datoresc gradientului de presiuneLimite 0,1-0,3 m/sEfecte asupra starii de sanatate

Favorizeaza pierderile de caldura ale organismului, prin accentuarea convectiei si evaporariiFenomenul de foen: alterarea starii generale, modificari comportamentale, scaderea capacitatii de munca, diminuarea autocontroluluiActiune indirecta: intervine in mentinerea compozitiei chimice a aerului, favorizeaea autopurificarea aerului si ventilatia locuinteiPresiunea atmosfericaforta exercitata de aerul atmosferic pe unitatea de suprafata1 kg/cmp= 750 mmHgFactor meteorologic complex si nu factor meteorotropEfecte directeVariaţiile cu amplitudine de 20-40 mmHg apărute la intervale scurte de timp, nu produc dezechilibre fiziologice la persoanele sănătoase dar pot fi factori principali în dezechilibrele care apar la persoanele meteorosensibile Prin modificarea dinamicii schimburilor gazoase dintre organism şi mediu, determinate deconcentraţia gazelor în aer şi modificarea presiunii lor parţiale.Efecte indirectePresiunea atmosferică este un factor care contribuie la caracterul climatic dintr-o zonă geografică.Scaderea presiunii atmosferice din cauze meteorologiceLa persoanele sanatoase produc retentie hidricaLa persoane cu starea de sanatate influentata produc senzatie de greutate, cresterea vitezei de circulatie a sangeluiCresterea presiunii atmosferice din cauze meteorologiceLa persoanele sanatoase favorizeaza eliminarea apei din organismLa persoane cu starea de sanatate influentata produc acutizarea fenomenelor inflamatorii,tromboze, embolii,crize de astm bronsicCiclon TornadaProprietatile chimiceCompozitia naturala a aerului atmosferic:78,9% azot 21% oxigen 0,04% CO2 Gazele rare: xenonVapori de apa

Germeni care provin din alti factori de mediu care se dezvolta la maxim 22 grade si participa la autoepurarea aerului si se numesc germeni psihrofili. Schimburi gazoase respiratoriiSchimburile de gaze de la nivelul alveolelor sunt determinate de presiunea partiala a gazelor ce este egala cu concentratia lui X cu presiunea atmosferica. Compozitia aerului expirat are o concentratie mai mica de oxigen=16%, CO2=4,5%. Azotul gaz inert – nu participa la schimb de gaze. Variaţiile concentraţiei şi presiunii parţiale a dioxidului de carbonCa urmare a unei creşteri intense a utilizării combustibilului pentru producerea energiei Valori crescute ale dioxidului de carbon se întâlnesc în mediul industrial (fabrici de bere, de zahăr), în industria extractivă minieră, industria chimică şi metalurgică, în încăperi ermetic închise (adăposturi, submarine), fântâni adânci etc. Importanţa dioxidului de carbon constă în buna desfăşurare a respiraţiei, şi posibilitatea apariţiei efectelor nocive ale concentraţiilor crescute asupra organismului. In concentraţii crescute exercită efecte nocive asupra stării de sănătate, de la excitarea centrului respirator la o concentraţie de aproximativ 2%, până la sfârşit letal în câteva minute, prin paralizia centrilor respiratori (la o concentraţie de 10%). Măsuri de profilaxie:Instituirea unei bune ventilaţii în încăperile de locuit. Utilizarea măştilor de protecţie în locurile cu risc crescut (fântâni, pivniţe, conducte de canalizare etc.). Educaţia sanitară a populaţiei pentru evitarea zonelor periculoase. Din punct de vedere igienico-sanitar, dioxidul de carbon este un indicator de apreciere a vicierii aerului, fiind în acelaşi timp şi unul dintre poluanţii atmosferici. Intoxicatia acuta cu co2In conditii de aer viciat efectele asupra organismului nu sunt determinate de cresterea co2 pt ca organismul tolereaza aceasta crestere ci sunt determinate de modificarile parametrilor fizici de calitate a aerului,temperaturii, umiditatii, cedarea cantitatii de caldura aerului. Sunt diminuate functiile de termoliza prin convectie, radiatie, evaporare. Modificari: cefalee, transpiratie, greata, varsaturi.

La cresteri ale CO2 la 4% pot aparea tulburari senzoriale, constrictie toracica, lipsa de aer, cresterea tensiunii arteriale. Corectia= tahipneea, cresterea debitului circulator, greturi, varsaturi. La CO2 =8%- coma La CO2=10% -exitus Variaţiile concentraţiei şi presiunii parţiale a oxigenuluiOxigenul atmosferic poate să scadă în încăperile închise, aglomerate şi neventilate (18-19%), în fântâni (16%), în submarine sau în adăposturi (14%), în minele adânci (13%) sau în urma exploziilor din mine (4,9%). Creşterea concentraţiei oxigenului în aerul inspirat se întâlneşte numai în administrarea artificială (în scop terapeutic, la scafandrii, aviatori, cosmonauţi). Scăderea oxigenului în aerul atmosferic până la o concentraţie de 18% nu produce tulburări. La concentraţii cuprinse între 18-15% apar manifestări compensatorii din partea organismului uman. La concentraţii ale oxigenului între 15-10% capacitatea de compensare devine insuficientă şi apar tulburări. În condiţii de hipoxie intensă, apar faze succesive de oprire şi funcţionare ale centrului respirator. La concentraţii sub 10-8%, viaţa nu mai este posibilă. Deficitul de oxigenare- altitudine Pentru fiecare 10m, ascensionaţi, presiunea atmosferică scade cu 1 mmHg. Tulburările care apar variază în raport cu altitudinea, ritmul de ascensiune, gradul de antrenament individual, starea de sănătate. Modificările patologice care apar ca urmare a scăderii presiunii parţiale a oxigenului sunt: boala de ascensiune, boala de altitudine şi boala aviatorilor (răul aviatorilor). Între 3000-6000 m apare răul de munte (boala de ascensiune), în special la persoanele neantrenate şi la cele care nu ştiu să-şi dozeze efortul (mers rapid, pauze nesistematizate). De aceea înălţimea de 6000 m (pentru persoanele neantrenate) şi 8000 m (pentru persoanele antrenate) sunt limite peste care nu mai este posibilă ascensiunea fără mască de oxigen. Răul de aer (boala de altitudine), resimţită de călătorii cu avionul, este produs atât prin scăderea presiunii parţiale a oxigenului, cât şi prin intervenţia altor factori: trepidaţia motorului, golurile de aer, tulburări neuro-vegetative cauzate de emoţii etc. Răul aviatorilor (boala aviatorilor) este rezultatul acţiunii mai multor factori: scăderea presiunii atmosferice, scăderea presiunii parţiale a oxigenului,

temperatura foarte scăzută (-30 până la -600C), trepidaţie, fenomene de acceleraţie etc. ProfilaxieCombaterea deficitului de oxigen este măsura profilactică principală în cazul ridicării la înălţimi mari. Se folosesc, în acest scop, aparate de oxigen necesare de la 5000m (când se administrează oxigen combinat cu dioxid de carbon) şi obligatoriu de la 8000 m (când se administrează oxigen pur). Folosirea aparatelor de oxigen devine însă insuficientă la înălţimi de peste 10.000-12.000 m din cauza presiunii foarte scăzute a aerului, în aceste cazuri devenind necesară folosirea costumelor şi a cabinelor presurizate. Aviatorilor li se impune o selecţie atentă la angajare şi antrenamente în condiţii de hipoxie. O serie de afecţiuni sunt contraindicate zborului la mari înălţimi: cardiopatia ischemică, anemiile grave, hipertensiunea arterială, afecţiuni valvulare decompensate, afecţiuni pulmonare (bronşite cronice, astm, pneumotorax), ulcerul gastro-duodena Viaţa diferitelor populaţii la altitudine Pentru menţinerea unei oxigenări bune a sângelui la nivel pulmonar, se instalează o uşoară hiperpnee, se dezvoltă un torace globulos, apare o poliglobulie compensatorie (în jur de 7-8 milioane hematii/mmc sânge) cu creşterea hemoglobinei, devierea spre stânga a curbei de disociaţie a hemoglobinei şi creşterea minut-volumului sanguin. La modificările cardio-vasculare şi respiratorii se adaugă şi modificări endocrine, explicând gradul de adaptabilitate a organismelor născute şi care trăiesc la altitudine. Persoanele provenite de la şes şi care se stabilesc la mare altitudine, prezintă simptome ce produc perturbări la nivelul sistemului nervos central şi periferic, constituind răul de altitudine (tulburări neuro-vegetative, fenomene de alcaloză). Aceste fenomene dispar în timp prin aclimatizare. Adaptarea nu este posibilă la bolnavii pulmonari şi cardiaci, din cauza suprasolicitării funcţiilor respective, deja compromise. Variaţiile concentraţiei şi presiunii parţiale a azotului Azotul se găseşte în aerul atmosferic la o concentraţie de 78,9%, valoare ce se menţine constantă prin circuitul azotului în natură, ajungând din aer în plante şi animale, iar prin descompunerea substanţelor organice de origine animală şi vegetală în sol, o parte din azot trecând sub formă de amoniac în aer, restul continuându-şi ciclul în sol.

Muncitorii din chesoane şi scafandrii Prin creşterea presiunii aerului, în timpul activităţii sub apă, creşte şi presiunea parţială a azotului, care fiind neutru nu intră în combinaţie cu elementele din sânge sau ţesuturi ci se dizolvă în sânge şi lichidul interstiţial până la saturare. Unele ţesuturi au afinitate mai mare faţă de azot devenind mai repede saturate (ţesutul adipos, ţesutul nervos). Saturaţia ţesutului în azot este rapidă la început, apoi se încetineşte pe măsură ce se apropie de saturaţie totală, care se realizează la aproximativ 4 ore de la creşterea presiunii. Variaţiile concentraţiei şi presiunii parţiale a azotului Prin scăderea presiunii sale în sânge, ca urmare a scăderii presiunii aerului inspirat (prin ridicări la suprafaţă a scafandrului sau a muncitorului din chesoane), azotul se deplasează din ţesuturi în sânge şi este eliminat prin plămâni. Eliminarea se face urmând aceeaşi curbă exponenţială, ca la dizolvarea lui în ţesuturi, dacă decompresiunea se face lent. În cazul unei decompresiuni bruşte, se produce o degajare rapidă a azotului de la nivelul ţesuturilor, cu apariţia emboliilor gazoase în vase şi diferite ţesuturi (pulmonar, cardiac, nervos, adipos, articular), tulburări caracteristice "bolii de decompresiune". Embolia gazoasa Semnele premonitorii sunt: dureri articulare şi musculare, parestezii la nivelul membrelor, hiperestezie cutanată, emfizem subcutanat, pareze. În aceste cazuri se recomandă coborârea din nou la adâncime, Măsurile de profilaxie a acestor accidente constau în: selecţionarea muncitorilor la angajare; efectuarea instructajului de protecţia muncii la muncitorii expuşi; respectarea timpului de lucru; decompresiunea lentă; întrebuinţarea unui amestec de gaze care înlocuieşte aerul (amestec de heliu şi oxigen; oxigen şi hidrogen). Ozonul stratosferic Ozonul se găseşte în cantităţi mici în atmosferă şi se formează în timpul descărcărilor electrice sau în urma reacţiei oxigenului atomic cu oxigen molecular. În aerul din apropierea solului, ozonul este întâlnit doar sub formă de urme (0,2-0,8 mg/ 100 mc aer).

La altitudine de circa 20 m, concentraţia ozonului este suficient de ridicată (între 0,25-0,50 ppm - 1 ppm oxigen la 250C = 1962 μm/mc) pentru a absorbi radiaţiile cu lungime de undă mică, nocive pentru viaţa de pe pământ. Ozonul stratosferic În stratosferă ozonul este prezent în strat relativ constant, cu o grosime cuprinsă între 3-5 mm, purtând denumirea de ozonosferă. Acest strat depinde de echilibrul existent între formarea şi descompunerea ozonului sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Ozonosfera îndeplineşte rolul de ecran faţă de radiaţiile ultraviolete cu lumgimea mică de undă, improprie vieţii, pe care o reţine în proporţie de 99% şi pentru schimburile energetice între straturile superioare şi inferioare. În prezent se semnalează reducerea grosimii stratului de ozon stratosferic şi chiar dispariţia sa în anumite zone, cu formarea "găurilor de ozon". Ozonul stratosferic Dintre cauzele care determină producerea acestui fenomen putem menţiona: Zborul avioanelor supersonice la 20 km altitudine. Gazele de ardere ale motoarelor, care conţin oxigen atomic, hidrogen, grupări OH, NO. Ele interacţionează fotochimic cu ozonul consumându-l. Eliminarea în atmosferă a unor compuşi de tipul cloro-fluorocarbon utilizaţi în industria frigotehnică şi ca agenţi vehiculanţi pentru spray. Ca efecte ale reducerii stratului de ozon asupra stării de sănătate se pot menţiona: creşterea incidenţei cancerului cutanat (4-6% pentru o scădere a ozonului atmosferic de 1%); favorizarea cancerului cu diferite localizări; modificări ale lanţurilor de AND şi ARN celular; aberaţii cromozomiale; degradarea vegetaţiei; dezechilibre ale florei şi faunei marine Poluarea prezenţa în aer a unor substanţe străine de compoziţia chimică normală sau creşterea concentraţiilor componenţilor normali, care în funcţie de natura, concentraţia şi timpul cât acţionează pot produce disconfort, alterarea sănătăţii şi alterarea mediului. Surse naturaleEroziunea solului de către curenţii de aer Erupţiile vulcanice, numai în perioada de activitate a acestora Incendiile spontane ale pădurilor, care poluează atmosfera temporar

Polenul diferitelor plante dispersate de curenţii de aer Descompunerea naturală a substanţelor organice. Surse artificialeProcesele de combustie, care sunt principalele modalităţi de obţinere a energiei termice, electrice sau mecanice. Din procesele de ardere rezultă oxizi de sulf, oxizi de azot, oxizi de carbon, aldehide şi acizi organici, hidrocarburi, funingine, pulberi. Transporturile (terestre, maritime şi aeriene) constituie o sursă de poluare care se plasează pe locul doi după emisiile rezultate din combustii.Mijloacele de transport elimină prin ţeava de eşapament şi prin evaporările la nivelul carburatorului şi rezervorului, produşi rezultaţi în urma arderilor: monoxid şi dioxid de carbon, oxizi de azot, hidrocarburi nearse şi produşi de oxidare ai acestora (aldehide şi acizi organici, pulberi, funingine şi plumb) Procesele industriale contribuie la poluarea atmosferică prin procesele de ardere a combustibililor şi prin poluanţi eliminaţi din procesul tehnologic. Sistemul respirator http://www.youtube.com/watch?v=GyfQKMXQTpw&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=2WF2aMbAcNc&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=efkGu24OxgQ&feature=related Factorii care condiţionează poluarea şi autopurificarea aeruluiFactorii fizici ai aerului atmosferic Temperatura aerului: influenţează poluarea prin modul în care determină formarea curenţilor de aer verticali. Umiditatea aerului: împiedică difuzarea substanţelor poluante. Curenţii de aer orizontali sunt cei mai importanţi factori de dispersie a substanţelor poluante în atmosferă. Ei transportă aceste substanţe la distanţă şi în zone fără surse de poluare. Iradierea solară favorizează reacţii fotochimice între unii poluanţi şi constituenţi normali ai aerului sau între elementele poluante. Produşii rezultaţi sunt, în general, cu efect toxic crescut. Factorii geograficiRelieful influenţează condiţiile meteorologice, deci poate favoriza dispersia sau acumularea substanţelor poluante. Suprafeţele de apă (lacuri, mări, oceane) reduc poluarea prin fixarea suspensiilor din aer şi dizolvarea poluanţilor gazoşi. Vegetaţia fixează dioxidul de carbon şi degajă oxigenul în procesele de fotosinteză, reţine dioxidul de sulf şi pulberile pe frunze Factorii urbanistici

Sistematizarea localităţilor urbane poate interveni în favorizarea autopurificării aerului prin asamblarea corectă a zonelor industriale, instituirea zonelor de protecţie sanitară, amplasarea la distanţă de localităţi a unor surse majore de poluare, orientarea străzilor în funcţie de direcţia dominantă a curenţilor de aer, asigurarea suprafeţelor de spaţii verzi etc. Clasificarea poluanţilor Poluanţi iritanţi Poluanţi asfixianţi Poluanţi toxici sistemici Poluanţi alergizanţi Poluanţi fibrozanţi Poluanţi cancerigeni, mutageni şi teratogeni Poluanţii iritanţi şi efectele asupra sănătăţiiPoluanţii iritanţi sunt substanţe care afectează, în special, mucoasa căilor respiratorii şi alveolele pulmonare, iar la concentraţii mai crescute - conjunctiva şi cornea. În funcţie de starea de agregare pot fi gazoşi (dioxidul de sulf, oxizii azotului, oxidanţii fotochimici, amoniacul, clorul) sau solizi (pulberile în suspensie - efectul iritant este în funcţie de natura, concentraţia şi dimensiunile particulelor). Poluanti iritantiEfecte acute (imediate)În acest caz, modificările patologice apar la scurt timp după expunerea populaţiei la concentraţii ridicate. Cele mai importante sunt modificările funcţiei respiratorii, fenomenele subiective de iritaţie a mucoasei respiratorii şi oculare, creşterea morbidităţii şi mortalităţii populaţiei prin afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare, agravarea bronşitei cronice. La concentraţii foarte ridicate pot apare intoxicaţii acute, de obicei în cazurile accidentelor acute de poluare. Poluanţii asfixianţi şi efectele asupra sănătăţii

in aceasta categorie intra monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, nitriţii, cianurile Mecanismul de acţiune blocarea oxigenului de către hemoglobină (monoxidul de carbon, nitriţii), împiedicarea utilizării oxigenului în procesele metabolice (cianuri), blocarea centrului respirator (hidrogenul sulfurat). Efectele acute

0,5-0,8% carboxihemoglobină în sânge reprezintă valori normale pentru persoanele fără expunere la monoxidul de carbon exogen (datorită formării monoxidului de carbon endogen rezultat din metabolismul hemoglobinei). 2% carboxihemoglobină nu s-au semnalat modificări fiziologice sau patologice. 2-10% carboxihemoglobină apar primele simptome datorită hipoxiei.Efecte evidente apar la persoanele cu tulburări circulatorii cerebrale, la cele care au consumat alcool, au făcut tratament cu sedative, antihistaminice, hipotensoare sau la persoanele cu funcţia miocardică alterată. 10-20% carboxihemoglobină, pe lângă fenomenele anterioare apar cefaleea, dispneea şi scăderea performanţelor fizice. Între 20-40% carboxihemoglobină apare intoxicaţia acută manifestată prin cefalee, ameţeli, greaţă, adinamie, tulburări senzoriale. Concentraţia care depăşeşte 40% carboxihemoglobină determină pierderea conştienţei. La concentraţia de 60% apare decesul. Efectele croniceAsupra aparatului cardiovascular: La concentraţii de 4% carboxihemoglobină pot apare decompensări ale cardiopatiilor sau poate constitui un factor declanşator al accidentelor acute în cadrul cardiopatiei ischemice. La concentraţii cuprinse între 5-10% existente timp îndelungat se produce depunerea de plăci ateromatoase în peretele vascular, prin modificarea permeabilităţii vasculare, alterări în vasa vasorum, modificări enzimatice. La concentraţii care depăşesc 15% carboxihemoglobina se pot produce alterări miocardice grave (sindromul Shinsu). 10-20% carboxihemoglobină, pe lângă fenomenele anterioare apar cefaleea, dispneea şi scăderea performanţelor fizice. Între 20-40% carboxihemoglobină apare intoxicaţia acută manifestată prin cefalee, ameţeli, greaţă, adinamie, tulburări senzoriale. Concentraţia care depăşeşte 40% carboxihemoglobină determină pierderea conştienţei. La concentraţia de 60% apare decesul. Poluanţii toxici sistemici şi efectele asupra sănătăţii substanţe xenobiotice (xenos = străin), neavând funcţie biologică cunoscută în organismele vii (plumbul, mercurul, cadmiul, beriliul) sau în organismul uman (seleniul, staniul, nichelul, vanadiul) şi cu acţiune nocivă asupra funcţiilor şi structurilor vitale, prin simpla lor prezenţă, în orice cantitate s-ar afla.

Poluanţii toxici sistemici rezultă, în special, din procesele industriale şi din mijloacele de transport rutiere. În aerul atmosferic ele se întâlnesc destul de rar, cu excepţia plumbului. Forma sub care se găsesc în aer este de suspensii şi vapori. Ceilalţi poluanţi toxici sistemici (mangan, mercur, cadmiu, fluor, arsen, beriliu etc.) nu prezintă importanţă epidemiologică din punctul de vedere al poluării aerului. O menţiune specială pentru pesticide, care pot polua aerul prin scăpări din procesul de fabricaţie, în cazul depozitării şi manipulării incorecte, în timpul şi după utilizare, prin pulverizarea din avion etc. Poluanţii alergizanţi şi efectele asupra sănătăţii Clasificare Principalii poluanţi alergizanţi sunt reprezentaţi de următorii alergeni: de origine vegetală (polen, fungi); de origine animală (peri, blană, descuamări epidermice, fulgi de pene etc.); praf de casă asociat cu prezenţa acarienilor (Dermatophagoides); substanţe chimice alergene eliminate în mediu de procesele industriale şi autovehicule. Efecte asupra sănătăţii Manifestările de alergie atopică includ astmul bronşic, rinita alergică, dermita atopică, urticarie, edemul angioneurotic, conjunctivita alergică, "febra de fân" (sindrom alergic produs de polen). Alergeni posibiliAlergeni posibiliManifestari clinice alergieReactia alergicaPoluanţii fibrozanţi şi efectele asupra sănătăţiiPoluanţii fibrozanţi identificaţi în mediu depăşesc cifra de 150. Cei mai importanţi din punct de vedere a efectelor asupra sănătăţii sunt dioxidul de siliciu, azbestul, manganul, beriliul, cadmiul. Inhalaţi odată cu aerul, aceşti poluanţi ajung în plămâni, unde determină reacţii fibroase prin mecanisme specifice fiecărei substanţe. Poluanţii cancerigeni, mutageni, teratogeni şi efectele asupra sănătăţiiNumărul total al substanţelor poluante din această categorie este de aproximativ 2000, multe dintre ele având şi efect teratogen şi mutagen. Clasificare

De natură organică (hidrocarburi policiclice aromatice, nitrozamine, amine aromate, epoxizi, compuşi azoici, coloranţi aromatici, agenţi alchilanţi, pesticide organice, mase plastice, anestezici volatili etc.). De natură anorganică (arsen, beriliu, cadmiu, crom, cobalt, nichel, seleniu etc.). De natură minerală (azbest). Substanţele cocancerigene au un rol adjuvant, promotor. Cele mai importante sunt substanţele organice (hidrocarburi, aldehide, fenoli, cetone, compuşi cloroorganici) şi cele anorganice (dioxid de sulf, acizi etc.). Efecte teratogeneAsupra embrionului şi fătului- Carboxihemoglobina străbate bariera fetoplacentară, cu apariţia malformaţiilor congenitale, a hipotrofiei fătului la naştere, a naşterilor premature, în cazul femeilor fumătoare. Măsuri medicale de prevenire a poluării aerului Profilaxia primară Constă în cunoaşterea factorilor de risc generaţi de poluarea aerului. Ea cuprinde: depistarea prezenţei în atmosferă a substanţelor chimice poluante, evaluarea pragului de nocivitate pentru substanţele poluante (în scopul fixării concentraţiilor maxime admise), supravegherea permanentă a respectării normelor sanitare de către sursele eliminatoare de poluanţi educaţia sanitară a populaţiei. CMA Concentraţia maximă admisă reprezintă acea concentraţie, decelabilă prin metode moderne de explorare, care nu exercită efecte directe sau indirecte asupra sănătăţii, nu produce senzaţii subiective şi nu modifică capacitatea de muncă. Concentraţia de avertizare (alarmă) se utilizează în ţările intens industrializate şi cu trafic auto intens. Ea atrage atenţia populaţiei asupra unei poluări acute, cu efecte imediate. Impune luarea măsurilor de urgenţă la sursele de eliminare a poluanţilor, precum şi protecţia populaţiei. Exprimarea concentraţiei maxime admise se face prin:Concentraţia maximă momentană (CMM): reprezintă cea mai mare concentraţie admisă pentru un poluant pe o perioadă scurtă, de obicei 30 de minute. Concentraţia medie pe 24 de ore: reprezintă media concentraţiilor poluantului timp de 24 de ore. Concentraţia medie anuală: reprezintă media concentraţiilor determinate, pe 12 luni.

Profilaxia secundarăUrmăreşte depistarea în stadii incipiente, a afecţiunilor determinate de poluarea aerului, când remisiunea bolii mai este posibilă. Cuprinde controlul medical activ la grupele de populaţie expuse factorilor de risc din aerul zonelor intens poluate, cu concentraţii maxime admise peste substanţele poluante depăşite. Examenele medicale sunt efectuate de către echipe multidisciplinare, care utilizează examenele clinice şi paraclinice generale sau specifice substanţelor care poluează zona respectivă.