Ierodiacon Savatie Baştovoi – Între Hristos şi Freud

8/9/2019 Ierodiacon Savatie Baştovoi – Între Hristos şi Freud

http://slidepdf.com/reader/full/ierodiacon-savatie-bastovoi-intre-hristos-si-freud 1/84

Ierodiacon Savatie Baştovoi – Între Hristos şi Freud

Index

De ce se sting luminile în discoteci? (Lupta cu ruşinea).........................1

rima dragoste....................................................................8Între Freud si Hristos (De c!te "eluri este a#stinen$a?).......................13

%e mi&a pl'cut s' în$eleg din acientul engle..............................23

De ce ne place at!t de mult Saint *alentines ?...............................33

Don+uani şi %iocioline...........................................................53

Filmul ,ltimele ispite ale lui Hristos (De la icoana #i antin' la televi or)59De ce su"erim din dragoste?.....................................................65

-mul & c.ip al lui Dumne eu şi c.ip al animalului............................70

%u un s'rut mai aproape de moarte............................................81



De ce se sting luminile în discoteci? (Lupta cu ruşinea)

Iată încă o regulă: Nici o ruşine nu poate fi atât de puternică, încât să nu poată f biruită.

Fiecare epocă a însemnat o luptă împotriva a ceva. Renaşterea a luptat pentrrestaurarea omului, epoca modernă pentru instaurarea democraţiei ş. a. m. d. acea mai interesantă este lupta care se duce astă!i. "ltima luptă a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu ruşinea.

#eoria lui Freud despre comple$e, pe care acesta a lansat%o în secolul trecut,umplut imediat minţile multora, de multe ori fără ştirea şi fără voia lor. Nu ştiu îce măsură a reuşit Freud să ne vindece de aceste comple$e, cert este că el a reuşsă cree!e un comple$ nou cu care a infectat secolul && % comple$ul Freud.

'n ce constă acest comple$ al lui Freud( )l constă în căutarea şi găsirea obsedantăa unor pricini eliberatoare, cum ar veni, a unor comple$e. Freud n%a făcut decât preia nevinovata constatare a lui *ud+a: iaţa este suferinţă, pentru orice suferinţe$istă o cau!ă. 'nsă Freud merge mai departe, el ane$ea!ă şi cau!ele acesteisuferinţe, din punctul lui de vedere, desigur.

-au!ele suferinţei lui Freud sunt puţin neobişnuite, cu toate acestea ele au reuşit, înfoarte scurt timp, să devină nişte cau!e comune. "na din ele este dorinţa băiatulu

de a se culca cu propria mamă şi a fetei cu tatăl (/ % comple$ul lui 0edip, icealaltă e ruşinea care provine din sentimentul de inferioritate pe care îl avem dcau!a unor nereuşite anterioare.

0bsesia reuşitei în viaţă pare să fi găsit în vremea noastră o re!olvare atât desimplă: perseverea!ă, impune%te1 -um vrei să te respecte alţii, dacă tu însuţi nu respecţi( 'nvinge%ţi timiditatea, cau!a tuturor nereuşitelor.2si+ologii moderni oferă o mulţime de metode de a scăpa de timiditate, aceastadevenit o preocupare centrală a pedagogiei şcolare şi a familiilor tinere. #otu pentru a cultiva personalitatea copilului, pentru a scăpa de frustrarea 3comunistă3

'nsă a ucide în tine sentimentul ruşinii încă nu înseamnă că tu însuţi nu vei masăvârşi fapte de ruşine. 2enibilul re!ultă tocmai din seninătatea cu care cineva faclucruri 4enante, convins că face ceva bun. impotrivă, noi avem nevoie dsentimentul ruşinii pentru a evita să ne facem de râs în faţa celorlalţi. Ruşinea esc+e!ăşia demnităţii noastre.



)ste curios cum tânărul 3sociabil3, care înainte de a se pre!enta trebuie să spună glumă de care râde singur, a înlocuit idealul nobilului tăcut şi sobru. 5ceşti bufonai vremurilor noastre, tinerii descurcăreţi, care vând ţigări la bucată sau fac vrealtă afacere micuţă, îi fascinea!ă în mod curios pe îng+iţitorii de seriale ieftine. -simpatici sunt ei când nu%şi pot aminti cine a scris Faust sau spun că )insteinscris 6onata lunii. 7i ştiţi ce%i face atât de atrăgători( Faptul că nu se ruşineadeloc când li se spune că sunt proşti.

)u nu încerc să înlocuiesc acest ideal cu cel creştin, pentru că vreau să fiu citi până la capăt. ar aş propune să ne întoarcem la grecii antici, care tre!esc de obicemultă admiraţie c+iar şi la cei care nu ştiu nimic despre ei.

6ă luăm cea mai bună variantă a bărbatului timpurilor noastre: tânăr, cu baniconduce o afacere personală, unul din cei doi care se întâlnesc în lift în reclamela crema de g+ete şi se uită cu invidie la pantofii celuilalt. "nul din cei carerespectând recomandările psi+ologului său, începe întotdeauna primul vorb5cum să vi%l înc+ipuiţi pe acest bărbat al vremurilor noastre nimerit în grădina 2itagora, unde începătorii tac în primii trei ani. 6e înţelege că bărbatul nostru, l prima încercare de a se 3pune în evidenţă3, a fost alungat de pitagoreici ca u bădăran.

6ă%I ducem, dar pe acest bărbat la taoişti, poate că acolo îl vor primi. ar iată 8ao 9i nici măcar nu%şi ridică oc+ii spre vorbăria noului venit, el ştie că tăcând p

spune toate.8%am dus pe urmă la -onfucius, dar şi acesta, vă!ând cât preţ pune acest străin pluciul pantofilor săi, îi spune: înţelept este cel care fiind îmbrăcat în !drenţe, poatsă stea în adunarea celor îmbrăcaţi în +aine scumpe, fără să se ruşine!e3.

N%am să continui această călătorie, dar vă asigur că bărbatul nostru nu va fi priîn nici una din tradiţiile popoarelor lumii. 5cest ideal este un produs al secolulunostru, care la noi a a4uns abia de !ece ani. "n produs al unui continent lipsit dtradiţie, lipsit de religie şi de cultură, continentul +amburgerilor.

Reclamele pe care le vedem pe stradă, în !iare şi la televi!or, toate te îndeamnă sfii primul, să fii cel mai bun. 6igur că îndată apare întrebarea: cum să fie toţ3primul3( 'n tradiţiile tuturor popoarelor pentru a deveni 3primul3 e nevoie dmultă osteneală, trebuie să te umpli de virtuţi. 5cum însă e mult mai simplu. resă fii primul( Nici o problemă, cumpără bateriile "R5-)88 şi fumea!ă )N#,



dar, dacă nu%ţi a4ung banii, cel puţin uită%te la una din emisiunile 2R0 # , toatevor spune că eşti primul1

Nouă, românilor, această psi+ologie ne este foarte bine cunoscută de la ţigăncidin stradă. Numai acestea, pentru a te capta, încep să%ţi 3g+icească3 tot felul blonde care se ţin de tine, că ai mulţi duşmani şi că o să%ţi vină nişte bani dstrăinătate. Numai că, dacă refu!i să le dai bani, îndată devii 3cioară borâtă3 sau aanimal puţin simpatic.

#oate aceste laude ale timpului nostru noi le primim numai dacă cumpărăm produsul căruia i se face reclamă, altminteri, rămânem aceeaşi români nespălacare am fost până la instalarea 2R0 # %ului. 6igur că este o traumă psi+ologicfoarte puternică.

)şti gras( *ea F5N#5 şi toate fetele se vor îndrăgosti de tine1 )şti pipernicit şicolegii de clasă îţi dau bobârnaci când te văd( Nu%i nimic, dă%te cu after s+;I88)#) 3pentru bărbaţi puternici31 )şti o fire enervantă şi de aceea nu ai nici un prieten( încearcă 3sensul adevăratei prietenii3 cumpărând un pac+et de ţigăR0<58).

5cum vă propun să înţelegem de unde această luptă cu 3timiditatea3 şi cure!iduurile 3comuniste3 în noile programe şcolare şi în tot ce vedem şi au!im. -umaltfel s%ar fi putut vinde unei femei normale din România ci!mele acelea lun

care nouă ne aduc aminte de pescarii din deltă, scumpe cât o vacă( 6au cum s%arvândut nişte +amburgeri de plastilină la preţul pe care poţi să%ţi cumperi un pdacă nu s%ar fi afişat mai înainte panouri pe stradă cu portretul unei tinere femsub care scrie: 3)u să spăl şi să calc==( 3)u să mă mulţumesc cu puţin(3 3)u să fdevreme acasă(3

6ocietatea de a!i creşte o generaţie de cumpărători: cumpărători de +ainecumpărători de computere, cumpărători de cărţi, cumpărători de contraceptive. nevoie de multă atenţie pentru a nu ne transforma într%un robot comercial, cacumpără fără discernământ lucruri de care nu are nevoie. ar mai ales să fim atensă nu plătim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuţi, cu propriadevărata noastră demnitate.

2entru a%şi vinde marfa, casele de modă şi cosmetică au lansat comple$ul fetei f prieten. ârsta de la care o copilă trebuie să simtă acest comple$ scade în raport csetea de bani a producătorilor, aşa încât, fără e$agerare, îl poţi găsi şi la fetiţele dgrădiniţă, deşi, spun unii, într%o formă nevinovată. 5ceste mărfuri s%ar fi vându



proporţie mică, mă refer în special la len4eria intimă, ciorapi, blu!iţe, fustiţe, luncclar, nişte unelte de specialitate, însă, o dată cu lansarea acestui comple$ al fetefără prieten, ele se vând bine şi în rândurile copilelor care încă mai au de susţinue$amenul de capacitate.

eoarece, la această vârstă, e normal ca fetele să nu dispună de atâta bănet deunele, ce%i drept, îl dobândesc singure, folosind cu îndemânare uneltele pomenmai sus/, s%a inventat un comple$ şi pentru părinţii care sar cu banul, comple$ părinţilor încuiaţi la minte. e obicei, aceştia sunt nişte părinţi răi, care nu%şi la propriii copii să%şi trăiască viaţa.

ar cel mai interesant este când vân!ătorii de mărfuri stranii ţin predici religioase5ceste predici a4ung la inima tuturor tinerilor mai degrabă decât cele al5postolului 2avel: umne!eu ne%a creat atât de minunaţi, )l ne%a făcut bărbat femeie şi a sădit în noi atracţia unii către alţii. )l ne%a poruncit să ne iubimumne!eu însuşi este ragoste1 Iubiţi%vă, dar, cât sunteţi tineri, cumpărân pre!ervativele cutare şi contraceptivele cutare. 7i, ca dragostea voastră să nu sstingă niciodată, cumpără%i iubitei tale această trusă de mac+ia4, începe c+iar actinereţea nu ţine veşnic...3

e fapt, lucrurile stau puţin altfel, firea ne%o spune. eşi pofta a biruit şi a lulocul minţii, totuşi ne dăm seama că nu%i c+iar bine ceea ce facem. 5ltfel, de un panica studentei căreia i s%a spus, pe neprins de veste, că i%au venit părinţii şi

pe coridor, iar în patul ei nestrâns mai este cineva( ar şi mai e$presivă esteruşinea de a se întâlni fata cu părinţii băiatului şi invers. acă nu%i nimic rău ceea ce faceţi, de ce vă ruşinaţi( -ând a fost să se săvârşească păcatul, pofta aalungat ruşinea, iar când vine timpul să mărturisim, ruşinea se îmbăţoşea!ă.

2oetul )sop, care nu repre!intă tradiţia *iblică, are o fabulă e$traordinară despreruşine: 9eus, când făcu oamenii, rândui în fiecare felurite înclinaţii, dar uită să ldăruie tocmai Ruşinea. 7i, nemaiavând pe unde să o aşe!e, îi porunci să intre pridos. Ruşinea se supără şi se împotrivi. ar 9eus îşi susţinu cu tărie porunca şRuşinea !ise: 3,Intru prin dos dacă n%o să intre şi )ros prin acelaşi loc> dacă intra el, eu voi ieşi3. in această privinţă, toţi desfrânaţii sunt neruşinaţi 39eusRuşinea3/.

Intenţionat am pomenit, şi acum şi mai sus, tradiţiile altor popoare şi credinţe pentru a nu mă face un apologet nesuferit al creştinismului. irtuţile umane au foşi rămân aceleaşi în toate timpurile şi la toate popoarele, ele sunt: modestia blândeţea, înţelepciunea, dragostea, care niciodată nu cade.



-eea ce ne călău!eşte spre virtute, ca un fir al 5riadnei, este sentimentul ruşinii,care, după părerea 6finţilor 2ărinţi, este glasul u+ului 6fânt din noi. Ruşinea neste pre!entă la copii, atâta timp cât aceştia se află în starea de inocenţă fericităcare este dincolo de virtute. )a apare însă o dată cu primele mişcări spre păcatcând copilul află ce este binele şi răul.

Fetiţa care până mai ieri îţi sărea în braţe când te vedea, după ce a vă!ut un film ctriung+i roşu, roşeşte şi devine foarte tăcută. 5ceastă ruşine este ceea ce o opreştsă a4ungă la păcat, o dată cu vârsta, numai dacă nu se va potrivi emisiunilor careîndeamnă să%şi 3învingă3 timiditatea. 5ceastă ruşine ar fi salvat%o şi de alte situ 4enante şi, de ce nu, tragice, redând%o nevătămată viitoarei sale familii, copiilosoţului. Ruşinea femeii opreşte ruşinea, spunea unul din 2ărinţii pustiei.

Ruşinea este starea tuturor oamenilor de după cădere. 5tunci când noi neîmpotrivim ruşinii, pentru a săvârşi păcatul, noi ne împotrivim glasului luumne!eu, care umblă în răcoarea serii şi strigă: 5dame, unde eşti(

Noi toţi am moştenit această fire şi cei care cred în umne!eu şi cei care nu credacă vreţi, aceasta este o dovadă că umne!eu e$istă, că *iblia este adevărată.

"rmăriţi aceasta pe tinerii care vin din provincie la studii în oraşe. ?inunaţi%vă dtimiditatea lor de care râd pre!entatorii # . ?inunaţi%vă de roşeaţa din obra4atunci când îşi cumpără un pac+et de ţigări într%un bar aglomerat. ?inunaţi%vămodestia cu care stau pe tuşă în discotecile barbare, aşteptând să vină un blues c

să%şi invite la dans fata de care s%au îndrăgostit.%aţi întrebat vreodată de ce se sting luminile în discoteci şi de ce aceşti tineri

ruşinea!ă să danse!e( %aţi întrebat de ce adolescentele se înc+id în cameră şi învaţă una pe alta acele mişcări nefireşti( %aţi întrebat de ce studentele din anunu se dau scoase din cameră atunci când îşi vopsesc pentru prima oară părul sau îsc+imbă fre!a( 2oate pentru că sunt încă nişte biete copile, care n%ar fi făcut asniciodată, dacă nu ar fi cerut%o timpul.

#ânărul trăieşte numai decât acest conflict: pe de o parte, toţi îi spun că aceasteste bine, pe de alta, el simte o puternică împotrivire în adâncul fiinţei sale, pe canu o poate e$plica. ;lasul lăuntric îi spune că e o neg+iobie ca o mulţime deoameni să se adune într%o +ală mare şi să se mişte unul în faţa altuia, pe de a parte, asta%i provoacă plăcere. 5tunci, pentru a le împăca pe amândouă, se stiluminile în discoteci, iar cei începători cu totul se ameţesc cu vin ca să alungsen!aţia penibilă. Rămâne doar plăcerea aceea înfricoşătoare, goală.



'ncepătorii săvârşesc păcatul cu lumina stinsă. )i nu numai că se ruşinea!ă unul dealtul, dar, fără să%nţeleagă, se ruşinea!ă de blândeţea omnipre!entă a 9iditorulu0biceiul de a stinge lumina ni se trage de la 5dam, acesta, îndată după săvârşirea păcatului, a fugit să se ascundă la umbra unei tufe din ;rădina Raiului. e atuncinoi repetăm gestul bietului 5dam.

Noaptea se săvârşesc furturile, violurile, e vremea prielnică pentru păcat. #onoaptea a ieşit şi Iuda de la -ina cea de #aină ca să%8 vândă pe Iisus, după cum ndescrie )vang+elistul Ioan: eci, după ce a luat acela bucăţica de pâine, a ieşinumai decât. 7i era noapte. Iuda, mergând să%l vândă pe Iisus, ţinea în mân bucăţica de pâine pe care 5cesta i%o întinse la masă. -a să înţelegem frumuseţeacestui gest, trebuie să ştim că în tradiţia iudaică ga!da întindea prima bucăţicoaspetelui celui mai iubit. 5sta a vrut să arate şi @ristos când i%a întins bucăţica Iuda, cu atât mai mult că aceasta nu era o pâine simplă, ci pâinea eu+aristică, adicînsuşi 6fântul #rup al lui @ristos, care 6%a 4ertfit pentru răscumpărarea noasinclusiv şi pentru Iuda. Insistând asupra acestui amănunt, 6fântul Ioan ne atragatenţia asupra gradului mare de neruşinare a lui Iuda, la care a a4uns din cau! patimei.

8upta cu ruşinea este lupta cu noi înşine. 6ă nu ne înc+ipuim că dacă rămânem fărun picior sau fără oc+i ne numim +andicapaţi, iar dacă lăsăm să ni se distrugă undin sentimentele de ba!ă ale fiinţei noastre ne vom numi atlanţi. #ot +andicapaţi nvom numi, dar nişte +andicapaţi monstruoşi, de care nu va mai vrea nimeni s

îngri4ească.)ste înfiorător că această luptă cu ruşinea le reuşeşte celor care o poartă. acă%mîngăduiţi să mă e$prim mai e$act, celui care o poartă, adică diavolul. a, este c putinţă să învingem ruşinea şi o dată cu ea orice urmă a c+ipului lui umne!ecare este în noi. ) nevoie, ce%i drept, de ceva efort, dar nu e imposibil. Noi ave puterea şi libertatea de a ne transforma în nişte monştri care îşi sfârtecă cu răcea propriii copii în numele unei absurde i!băviri de comple$e.

2entru cei care au căpătat obiceiul de a lupta cu ruşinea e$istă totuşi o posibilitatde a şi%l satisface. 8uptaţi cu ruşinea pe care o simţim atunci când nu reuşim părem ceea ce am fi vrut în faţa celorlalţi, aceasta este o ruşine păcătoasă, i!vorâtdin mândrie. 8uptaţi cu ruşinea care ne vine atunci când trebuie să mergem ldu+ovnic să ne mărturisim păcatele de care nu ne%am ruşinat când le făcea8uptaţi cu ruşinea veninoasă care ne sufocă atunci când trebuie să spunemceluilalt: 3iartă%mă, n%am avut dreptate3.



'n rest, lăsaţi ruşinea să vă şoptească cele ce aveţi să faceţi, şi aşa veţi scăpa deruşine.

'n ce priveşte comple$ele, acestea sunt faptele şi gândurile tainice care ne cresc pfaţă şi pe oc+i, oricât nu ne%am lupta cu ele. -um vrei să n%ai comple$e dacămasturbe!i, te aprin!i de poftă când vorbeşti cu o fată, eşti !gârcit şi vrei să parmai mare decât eşti( 8asă%te de acestea şi vei scăpa de comple$e. Fă fapteluminii, că 8umina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decâ8umina, pentru că faptele lor erau rele. -ă oricine face fapte rele urăşte 8umina şnu vine la 8umină, pentru ca faptele lui să nu se vadă. ar cel care lucrea!ăadevărul vine la 8umină, ca să se arate faptele lui.6ă lepădăm dar lucrurileîntunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii. 6ă umblăm cuviincios, ca !iua.

) cam greu, ce să faci( 8umea toată se transformă într% o discotecă cosmică8uminile sunt stinse. #otul este gata. 'n întuneric, un glas cunoscut ne strigă penume.



rima dragoste

-e bine că eşti, ce mirare că sunt..., scria delicatul, regretatul Nic+ita 6tănescu5ceasta cred că este una din cele mai frumoase şi mai adânci declaraţii dedragoste, pentru că în ea, cu discreţie dumne!eiască, asistă însuşi umne!eui!vorul mirării nesfârşite. -e mirare că sunt, ce mirare că eşti... -e bine că suntem15ceastă mirare o simte tânărul care păşeşte printre lucruri, atent să nu se rănească5ceastă mirare este prile4 de bucurie şi de durere, ea ne uneşte sau ne înstrăinea!ă#ânărul îşi roteşte capul în mi4locul lucrurilor, împins afară din copilărie ca usoldat fricos la prima lui săritură cu paraşuta, pe care îl împinge sergentul. #ânăruse loveşte cu neîndemânare de lucruri, lucrurile îl lovesc în mişcarea lor +aotic#ânărul îşi ascunde durerea, privindu%i cu un !âmbet stân4enitor pe străinii din 42rintre aceste lucruri îngro!itoare şi reci, care se mişcă în scripetele unui timpde!veşnicit, tânărului îi apare c+ipul minunat al celuilalt, c+ipul minunat al femei3-e bine că că eşti, ce mirare că suntA...5ceastă păşire printre lucruri coincide cu înstrăinarea de părinţi, atunci cândtânărul pleacă într%un alt oraş la studii. ) vremea pe care o aşteaptă fiecare, vremaventurii şi a lucrurilor noi, vremea maturi!ării. )ste vremea împărţirii vieţiinoastre în două, este dacă vreţi, o nouă viaţă, o naştere pe care ne%o asistăm sufletul la gură. )ste vremea noilor prietenii, iar pentru mulţi, a primelor prieteniadevărate. )ste vremea despre care ni s%au povestit atâtea lucruri curioase de cătcunoscuţii noştri mai mari.

2rima !i de şcoală, noii profesori, noii colegi, privirile flămânde care o caută pcolega sau colegul visurilor de acasă, de care de mult aştepţi să te îndrăgosteşt3*alul *obocilor3 discuţii, pregătiri, progno!e. 5şteptare.

01 #ânâră singură intr%o cameră de cămin, aplecată de asupra c+iuvetei pline vase nespălate, îşi smulge pătrunsă de invidie, sprâncenele. easupra patului arun poster cu *rad 2itt, o foaie pe care scrie: 3 acă poţi cu adevărat, vreau13 2raftul de fier, printre cursurile $ero$ate, reviste cu bărbaţi şi femei despre a căroviaţă nu ştie nimic. 8umina pătrunde printre +ainele puse la uscat şi borcanele cmâncare de acasă, că!ând pe paturile în care s%a săvârşit păcatul. -e nou e acest fde singurătate1

#ânăra aceasta încă trăieşte în lumea filmelor americane, în lumea posterelor şi reclamelor # . )a are +aine corespun!ătoare, fre!ă şi pantofi. 7tie c+iar şi e$presiiamericane pe care le foloseşte în vorbire. Nu are doar prieten, de fapt, are unul case ţine de capul ei, dar nu e de ea.



7i el e un băiat bun, ştie să stea în lotus şi ridică piciorul până deasupra capului. puţin dur, deşi încă nu s%a bătut niciodată. 5re bric+etă 39ippo3...

-am acesta este 3baga4ul3 cu care păşeşte tânărul contemporan în viaţsentimentală. 5ceşti tineri se vor mai urmări o vreme pe terasă, la o cafea cu ţigărscumpe, cumpărate la bucată, sau poate se vor îmbrăţişa fără nici o ruşine la primdiscotecă sau la primul 3c+ef3.

rama tinerilor moderni e mai mare decât cea a predecesorilor. -red că nu a e$istanici un timp în istorie în care dragostea dintre două persoane să fie atât de golită d poe!ie. Nu vreau să vorbesc de virtuţile creştine ale castităţii sau măcar abstinenţeci c+iar şi de acea poe!ie a grecilor sau romanilor păgâni, care până nu de mult inspirat sentimente de admiraţie faţă de femeie, au pus%o pe un piedestal, fievremelnic, dar oricum mai vrednic decât situaţia 4alnică în care se află femevremurilor noastre.5stă!i au devenit o ruşine declaraţiile de dragoste, ele sunt considerate un preludiude prisos şi banal, pe care le mai au!im doar în comediile proaste cu râsete înfundal. Idealurile noastre sunt motocicliştii grăbiţi din filmele americane şi fetecu ci!me lungi, care se dau în timpul cât se umple re!ervorul cu ben!ină. Noiaplicăm în viaţa noastră fante!iile unor regi!ori bolnavi despre vi!itatori de pe alte planete şi timpuri, care seduc prin răceala lor.

?ai bine ar fi fost ca tinerii să se abţină de la împreunările animalice, dar să nurenunţe la vorbele de diagoste. orbele de dragoste sunt cele care ne unesc cuadevărat, care ne sustrag timpului şi morţii, sunt cele care ne fac, treptat, dianimale oameni. )le nu sunt acele vorbe de!măţate pe care şi le spun amanţii dinfilmele de du!ină, ele sunt mai degrabă o bucurie pe care o trăieşti în pre!enţaceluilalt. 5rată%i celuilalt că pre!enţa lui te face bucuros şi treci împreună cu el barca inocentă a unei declaraţii de telul celei stănesciene din apele timpului îoceanul veşniciei. B-e bine că eşti, ce mirare că sunt3.

Nu trebuie numai decât să%i spui că are oc+ii cei mai frumoşi, ca să a4ungi pânurmă să o de!membre!i bucată cu bucată cu laudele tale. 6untem frumoşi pentru caşa ne%a făcut umne!eu, 8ui i se cuvine lauda. 6fântul -iprian de -artaginaspunea: acă ai şi avea vreun motiv ca să te lau!i cu trupul tău, ar fi numai atunccând este sfârtecat pentru @ristos. ?ai în scurt, alungă pofta din inima ta şi oriccuvânt pe care îl vei rosti va fi un cuvânt de dragoste, pentru că cel stăpânit d poftă laudă fără noimă şi nu merită luat în seamă. -ând eşti cuprins de poftă însămai bine taci, ca vorbele tale să nu sune ca râgâitura unui beţiv şi să strici totul.



Nu poţi impune tânărului să renunţe la distracţiile caracteristice acestei vârste şi citească 6finţii 2ărinţi, cu toate că aceste cărţi ale 6finţilor 2ărinţi sunt pline deenergie creatoare şi dinamism, sunt nişte cărţi în e$celenţă pentru tineri. ar cemult s%ar putea renunţa, în prima etapă, la bădărănia care irumpe din televi!oaredin cântecele la modă. Renunţaţi la idealul supermanului cu mască de care sîndrăgosteşte un fotomodel care ştie să bată bine cu picioarele. 5sta nu pentru a vrestrânge relaţiile dintre voi, ci pentru a vă păstra împreună, pentru a evitdespărţirea dureroasă.

-itiţi mai bine versurile poeţilor buni, pe care poporul nostru îi are din belşug)minescu, 6tănescu, *acovia, *laga. )le vă vor învăţa să meditaţi asupra acesteiîntâmplări simple, cum o numeşte *laga. -u ei veţi călători până la marginiletimpului şi ale morţii, pentru că poeţii buni, c+iar şi cei păgâni, din totdeauna a pus sentimentele erotice în vecinătatea morţii care ne paşte pe toţi, ceea ce criticliterară o va denumi poe!ie erotico%tanatică, ca şi aceste versuri de *acovia:

Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,Chiar pentru asta am venit să-ţi spun

Pe catafalc, de căldură-n oraşîncet cadavrele se descompun.

Cei vii se mişcă şi ei descompuşi Pe lutul de căldură asudat.

Sunt câţiva morţi în oraş, iubito,Şi a i chiar sânul tău e mai lăsat...

ragostea este sentimentul suprem şi de aceea trebuie să se întemeie!e şi să sealimente!e din cugetări adânci, vrednice de rodul pe care îl +rănesc. 5ceste temfundamentale sunt: moartea, viaţa, timpul, veşnicia, dincolo de care, învăluit îdragoste, petrece umne!eu. #ânărul preocupat de astfel de gânduri va renunţauşor la răceala arogantă a eroilor de televi!iune, preferând smerenia şi blândeţeoamenilor cu adevărat puternici, care%şi revarsă dragostea lor din belşug, pentruo au.

Noi suntem oameni, oameni care tân4esc după o vorbă de alint, după un cuvânt mângâiere care să ne smulgă singurătăţii, oricât de mult nu am lupta pentru a păremai duri, mai 3altfel3. 2entru că toţi suntem fii ai -elui 2reaînalt, făpturi atât deminunate.



#inerii au fugit din *iserică pentru a%şi trăi o înc+ipuită libertate, dar au sfârşit pa se în4uga la carul greu al singurătăţii, gelo!iei ucigătoare şi al despărţirilor careunesc pe viaţă. 6%au dus să înveţe despre dragoste, plecând de la -el -are este

ragostea. -el -are a !idit urec+ea, oare nu aude( -el -are a făcut oc+iul, oare nuva vedea( 'i întreabă pe unii ca aceştia proorocul avid. 0are -el care este

ragostea nu ştie să vă înveţe să iubiţi(

Nicăieri femeia nu e mai înălţată decât în *iserică, ea e iubită de bărbatul său aşcum @ristos a iubit biserica, adusă până la 4ertfire de sine. )a este icoana vie a l

umne!eu. e aceea mi se par e$traordinare cuvintele unui preot româncontemporan, care, adresându%se tânărului creştin, îl atenţionea!ă cu blândeţ!"iule, ia aminte, atunci când vei vrea să dai alesei tale primul sărut, să te #ândeşti că trebuie să săruţi o icoană a lui $umne eu!. Nimeni încă nu a filmat unastfel de sărut, pentru a%l e$pune pe ecranele televi!oarelor.

?arcel ?aureau, un scriitor france! contemporan, notea!ă cu tristeţe în unul din 4urnalele sale iscurs contra piedicilor/ că a o săruta iubita în public înseamnă aîmpărţi cu ceilalţi. Fericiţi cei care au devenit singurii iubiţi ai femeilor lor.

incolo de aceasta, e$istă singurătatea şi moartea, bătrâneţea şi despărţirea5tunci, târ!iu, când numai amintirile mai rămân, perec+ilor de a!i, care s%acunoscut în luminile otrăvitoare ale stroboscoapelor, care şi%au rostit replictăioase şi arogante la un telefon public, nu vor putea rosti aceste versuri de *laga:

%e-om aminti cândva, târ iu $e-această întâmplare simplă, $e-această bancă unde stăm

&âmplă fierbinte lân#ă tâmplă...

-el mult, poate această poe!ie engle!ească, pe care o cite! din memorie, o poe!ie pe care multe dintre femeile care şi%au ratat prima dragoste o trăiesc, au trăit%cu durere o spun, o vor trăi:

Să presupunem un oraş. 'n acest oraş să presupunem o casă. 'n această casă să presupunem o cameră,

iar în această cameră să presupunem pe cineva stând în întuneric, stând şi plân#ând

după cineva care tocmai a ieşit şi a stins lumina,uitând că ea este acolo.



Între Freud si Hristos (De c!te "eluri este a#stinen$a?)

6unt eunuci care din pântecele maicii lor s%au născut aşa> şi sunt eunuci carefost făcuţi eunuci de oameni> şi sunt eunuci care s%au făcut pe ei înşişi eun pentru 'mpărăţia -erurilor ?atei CD, CE/.

5cest articol este un răspuns întâr!iat dat unui medic scriitor la o întrebare foartdiscutată: cum poţi trăi în abstinenţă fără să te deregle!i, când medicina ademonstrat demult că la ba!a multor boli psi+ice şi c+iar organice, de cele mamulte ori, stă insatisfacţia se$uală( 0rganismul are nevoie de aceste relaţii ca de+rană şi aer. 0mul este parte a naturii şi se supune legilor acestei naturi, de aceeîncălcarea lor nu poate rămâne fără urmări distructive.

Raţionament clasic, pe care îl ştie toată lumea. Nimic de spus impotriva acestedescrieri logice şi mai ales, demonstrate de practica atât de îndelungată a medicinespre ai aceasta citim în reviste, au!im la televi!or, învăţăm la şcoală.

e peste tot suntem bombardaţi cu reclame de felul: BFă, treaba asta de atâtea o pe !i şi vei fi mai frumoasă1 -ei care fac cutare şi cutare nu îmbătrânesc13 7i altel-u toţii ştim cum arată un abstinent, mai e$act, cum e alura unui abstinent.5bstinentul are coşuri pe faţă, e frivos, c+iar isteric, e tirani!at de fantasme care îidau o înfăţişare posacă, într%un cuvânt, e un g+em de comple$e.

5cest argument însă e greu de folosit atunci când încerci să i%l aduci unui călugtânăr, care nu pre!intă nici unul din dereglările metabolice pe care le areabstinentul descris de Freud şi de medicina postfreudiană nu au numai decât nişcau!e organice, ci, în primul rând, psi+ice.

)u personal am cunoscut şi încă mai cunosc persoane cu probleme afective cărormedicii le recomandă o viaţă se$uală mai intensă. 'nsă lor nu le%a că!ut nici părde pe gât, nu au scăpat nici de depresii şi nici nu şi%au îmbunătăţit relaţiile ceilalţi. impotrivă, după ce au a4uns să ducă lucruri din casă, aur şi bani pentru a plăti pe adolescenţii de cartier 3pentru tratament3, o persoană din cele cunoscutea sinucis. -red că sunt foarte mulţi care sfârşesc astfel, nu deţin statistici.

-redinţa medicilor atei în această ipote!ă a vindecării prin se$ cunoaşte e$agerărde coşmar, cel puţin în România. 7tiu bine că în casele de bolnavi psi+ici pacienţsunt eliberaţi să se împerec+e!e ca animalele, iar la o vreme c+irurgii vin ş



avortea!ă bietele bolnave. ?ă gândesc în ce măsură această metodă de tratare estemai 3umană3 decât călugăria.

Nu lipsa contactelor organice şi depo!itările seminale îl nenorocesc pe bietu pacient, ci lipsa afectivităţii. #ot Freud a constatat că aceşti melancolici înstrăinase masturbea!ă foarte mult, deci, într%un fel sau altul, îşi îndeplinesc nevoifi!iologice. #otuşi, aceasta nu le tre!eşte setea de viaţă, nu%i tămăduieşte de boalor. acă s%a şi constatat o remediere temporară după acest fel de 3tratament3 ştiu că medicii creea!ă cupluri de pacienţi pentru aşa ceva/, este pentru că cei dosărmani, bat4ocoriţi în acest fel, poate că şi%au unit şi sufletele, dincolo de aceaanimalică şi tristă descărcare seminală, adică au cunoscut un început al dragoste pe cât li se putea.

2entru a înţelege parado$ul abstinenţei fericite a mona+ilor, trebuie să separăm mîntâi lumea în două. )$istă un spaţiu al lui Freud, spaţiu în care trăieşte societatecontemporană şi spaţiul lui @ristos, în care convieţuiesc toţi sfinţii de la începutistoriei şi până la sfârşitul ei.

6paţiul lui Freud este un spaţiu înc+is, pe de o parte, de misterul naşterii, pe dalta, de absurdul şi iminenţa morţii, înăuntrul acestei cocoaşe morbide omul are îndemână foarte puţine plăceri, în sc+imb are o mulţime de fobii: frica de moartfrica de boală, de bătrâneţe, de sărăcie, frica de a rămâne singur. 2rivită din acesung+i, viaţa omului este o absurditate dureroasă, pe care el, omul, trebuie să

prefacă în ceva frumos. e aceea omul se leagă de orice prile4 spre plăcere pe cai%l oferă viaţa: plăcerea se$uală, cea mai puternică dintre toate, plăcerea de a crobiecte frumoase, plăcerea de a cunoaşte cât mai mult, până la plăcerea banală demânca gustos.

)ste interesantă din acest punct de vedere evoluţia +edonismul grecesc, e$plicat dunii savanţi precum ?ircea )liade sau alter 0tto. ;recii nu erau un popor areligios, cum este omul lui Freud, adică lor nu le erau străine credinţa în veşnicşi în intervenţia puterilor supranaturale. 2ur şi simplu, !eii în care credeau grecii nerau nişte filantropi, nici nu compătimeau suferinţele muritorilor, nu%i susţineau,dimpotrivă, atunci când 2rometeu, un !eu minor, a dorit să dea focul oamenilor9eus l%a pedepsit crunt, legându%l de o stâncă unde vulturii aveau să%i ciupeficatul, care se refăcea peste noapte, pentru a fi devorat la nesfârşit. 5ceşti oamencuprinşi de de!năde4de, pe care o amplifică şi credinţa lor într%un desnesc+imbabil, dincolo de care îi aşteptau flăcările @adesului, au +otărât să%trăiască plăcerile aici pe pământ. 5şa s%au înmulţit teatrele, orgiile dionisiac 4ocurile olimpice.



0mul lui Freud, care este orice om care se uită astă!i cu încântare la televi!or, areşi mai multe motive decât grecii antici pentru a%şi cere dreptul la plăcere. upănaştere împotriva voii sale, omul este aruncat într%o lume plină de nedreptate, eobligat să facă lucruri care nu%i plac, ca până la urmă să îmbătrânească şi să moa-ea mai puternică plăcere, spre care, după opinia aceluiaşi Freud fără îndoialîntemeiată/, a aspirat încă din copilărie, i se arată omului ca o oa!ă eliberatoare5ceastă plăcere este plăcerea se$uală, împodobită cu g+irlandele unei misticminore, în cel mai bun ca!, cum sunt unele credinţe orientaliste. 5ceastă plăceredevine un scop, dar devine şi un criteriu de apreciere. "n bărbat este mai bărbat înmăsura în care este încon4urat de femei, şi femeia este mai femeie în măsura care este încon4urată de bărbaţi. 'ntr%un cuvânt, a trăi înseamnă a%ţi satisfnevoile fi!iologice.

)ste firesc ca tânărul care, din anumite motive, nu are acces la aceste plăceri să ssimtă un neîmplinit, un deşeu. 5ceastă stare îl roade şi îl cufundă în iadulmelancoliei şi al inutilităţii. )l îşi creea!ă o lume a gândurilor sale ascunse, în careel este un erou, are motocicletă şi bani. )l nu se odi+neşte niciodată, din apeletulburi ale imaginaţiei lui aprinse c+ipuri de sirene îl duc spre tărâmurile negre a bolii.

Iată cau!a îmbolnăvirii omului lui Freud: sentimentul propriei inutilităţi şneîmpliniri, ameninţat de apropierea intransigentă a morţii, şi nu banalnesatisfacere a necesităţilor fi!iologice.

-ălugării nu suferă de nici unul din aceste comple$e. "niversul lor are o cu totulaltă configuraţie. -ălugării sunt cei care au murit realmente, adică nu au delocconştiinţa trecutului şi a viitorului, au doar pre!entul, un pre!ent de o clipă

incolo de această clipă începe veşnicia.

Nefiind din această lume, având credinţa nestrămutată că pământul este doar cameră de +otel înc+iriată, pe care o va abandona foarte curând, călugărul are e$istenţă mai degrabă e$tracorporală decât corporală, după cum scrie şi 6fântu5postol 2avel: Iar dacă @ristos este în voi, trupul este mort pentru păcat> ia

u+ul, viaţă întru dreptate.A -ăci legea du+ului vieţii in @ristos Iisus m%a libede legea păcatului şi a morţii. rept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca svieţuim după trup. 8ocuinţa, +rana, cât şi toate îndeletnicirile sale repre!intă şîntreţin acest mod de vieţuire, denumită 3îngerească3. 2entru a nu mai purta gritrupului, călugării nu%şi mai taie părul şi barba, iar asceţii din vec+ime nici nuspălau trupurile, ceea ce fac şi astă!i unii călugări de pe 5t+os şi din mănăstirile cregim înc+is. -onform regulamentelor mona+ale, călugării dorm îmbrăcaţi î



straiele în care umblă şi !iua sau măcar în acelaşi fel de straie, straiele mona+alavând mi4loacele încinse cu curele de piele, ca nişte ostaşi întotdeauna gata pentmoarte. 5sta îi a4ută să se îndepărtea!e de obsesia trupului şi necesităţile lui.

2e seama condiţiilor 3neigienice3 ale modului de viaţă a asceţilor creştini s%au făîntotdeauna glume de către necredincioşi. 5teiştii sovietici foloseau în serios acesaspect în predicile lor, dovedind inumanitatea religiei creştine, care necinsteştdemnitatea individului în numele unui umne!eu absurd şi sadic, -are asistă cu plăcere umilirea făpturii 6ale. -âţi însă dintre cei care cred aşa au avut oca!ia săcunoască sau măcar să vadă un ascet adevărat(

#rupurile acestor oameni nu emană mirosul neplăcut al necurăţiei, cum este fires)u personal am bucuria să trăiesc lângă un astfel de bătrân sfânt, în vârstă de DG ani şi pot să mărturisesc. Nu am cunoscut personal, dar un călugăr demn dîncredere care, de altfel, este absolvent al Facultăţii de medicină din *ucureştmi%a povestit despre un astfel de bătrân 3nespălat3 dintr%o mănăstire din Romcă, atunci când i%a sărutat mâna, mâna bătrânului mirosea a trandafir. -el care mi povestit pe atunci încă nu era călugăr şi !ice, nici nu prea ar fi vrut să i%o săruvă!ându%l aşa ciufulit, într%o c+ilie plină de păian4eni, mai ales că bătrânul nicera preot, ci doar diacon. upă ce au ieşit, l%a întrebat pe prietenul care îl adusedevenit şi el călugăr, dacă i%au făcut baie bătrânului, că mirosea aşa. 5cela irăspuns că bătrânul nu se mai spală de !ece ani. ?ăsura acestui bătrân era aşa,încât, la vreme de secetă, aducea ploaia cu rugăciunile sale.

-eea ce face ca trupul să miroase urât sunt patimile care lucrea!ă şi emit du+oaremorţii. #rupul îndumne!eit prin lucrarea +arului poate să răspândească mireasmnefirească, mireasmă pe care o simţim în prea4ma moaştelor 6finţilor. eci, dactrupurile moarte de sute de ani, altele de aproape două mii de ani, ale 6finţilor pomirosi atât de frumos, nu e de mirare că, fiind în viaţă, ele miros la fel.

ar ca să fiu mai uşor de înţeles, am să folosesc un e$emplu mai familiar şi masimplu de verificat. #ăietorii de porci, tauri sau berbeci ştiu foarte bine că mascul prevă!uţi pentru tăiere trebuie castraţi din timp, pentru a salva carnea de mirosuspecific. 5cest miros nu este o urmarea murdăriei animalului şi nici nu poate fînlăturat prin spălare, ci este re!ultatul lucrării +ormonale. 0amenii despătimiţicălugării sfinţi despre care vorbim, deoarece au curmat în ei orice dorinţă şmişcare a cărnii, şi%au salvat trupurile de du+oarea patimilor, pe care alţii nu ş pot înlătura nici cu cele mai scumpe săpunuri şi parfumuri.



0cupaţia principală a călugărului este curmarea fante!iei, a oricărei imaginaţiomeneşti, c+iar şi a celor bune, pentru a face loc +arului u+ului 6fânt. e aceecălugărul înaintat în virtuţi practic nu are dorinţe personale, deoarece numatrăieşte el, ci @ristos în el. -a unul care nu are nici trecut, nici viitor, ci are doa presimţirea fericită a veşniciei, mai bine !is, trăieşte veşnicia.

'n aceste condiţii, abstinentul pentru @ristos este prote4at de factorii care îi p produce traume organice şi psi+ice, fantasmele, care întreţin şi amplifică suferinomului lui Freud, în ca!ul ascetului ortodo$ sau lipsesc cu desăvârşire sau au durată efemeră, incapabilă să abată voinţa de la ţinta ei principală, care est@ristos.

2entru a curma cu desăvârşire fantasmele, tradiţia ascetică ortodo$ă, spre deosebide cea romano%catolică, inter!ice orice fel de încercare de a%ţi înc+ipui pânlucrurile aparent du+nne!eieşti, cum sunt 6traşnica Hudecată, @ristos pe tron s@ristos pe -ruce. 3-el ce nu vede nimic la rugăciune, spune 6fântul 6imeon Nou#eolog, îl vede pe umne!eu3. 2rin acest e$erciţiu neîntrerupt, cu participarea

u+ului 6fânt, ascetul a4unge să nu mai aibă nici vise, adică îşi poate controla pâşi mişcările subconştiente din timpul somnului. 6e înţelege de ce un astfel de omîşi controlea!ă foarte uşor impulsurile atât de brutale ale poftei trupeşti, curmândule cu desăvârşire.

8upta cu patimile nu se face oricum şi nu reuşeşte oricui. impotrivă, sunt foart

puţini, c+iar şi dintre mona+i, cei care a4ung la culmile descrise mai sus. 5sceteste, în primul rând, un cunoscător desăvârşit al sufletului omenesc, un mar psi+olog şi c+iar psi+iatru. 2entru a a4unge la această cunoştinţă, el studiatratatele de o preci!ie uluitoare ale înaintaşilor, care sunt cuprinse în Filocalia

enciclopedia vieţuirii călugăreşti/ şi în alte cărţi. e aceea, nici un ignorant n poate pătrunde, dar mai ales nu se poate menţine în acest spaţiu periculos afecioriei pentru @ristos, dovadă sunt multele ca!uri de nebunie în care cad cei cafac aceasta fără călău!itori iscusiţi, mai ales din rândul mirenilor care încearcă săimite pe călugări după ce au citit, fără sfătuire, . .carţile care sunt foarte multastă!i. intre ei, într%adevăr, uni foarte mulţi mâ+niţi, c+inuiţi cumplit dmelancolie şi irascibilitate, care sunt fructele inevitabile ale patimei curviei. aasta se întâmplă nu pentru că fecioria este imposibilă, ci pentru că ei o practicincorect, rugându%se greşit şi înălţându%se în cugetele lor cum că ar face mlucru. in această cau!ă umne!eu îndepărtea!ă +arul 6ău, fără de care nimic nu putem face, şi%l lasă pe om doar cu armele sale sărace în faţa furiei iraţionalacestei patimi monstruoase.



0mul singur nu poate sta în faţa acestui ocean de!lănţuit, că iubirea ca moartea ede tare şi ca iadul de gro!avă este gelo!ia. e aceea nici nu este uşor să e$plicifenomenul abstinenţei fericite unui necredincios, care nu poate admite lucrare

u+ului 6fânt în oameni. 5scetul are configuraţia organică şi psi+ică a oricărui alom, deci este vulnerabil. )l, însă este prote4at, ca sub un clopot, de +arul u+ulu#oate nevoinţele lui au rostul de a nu îndepărta acest dar, după ce l%a dobândit. ?concret, nevoinţele au ca scop smerenia, pe care umne!eu nu o va urgisi, adică no va urgisi, starea de golire şi purificare în care se sălăşluieşte umne!eu, pentru restabili în noi eu%l curat al întâiului 5dam şi c+iar al lui @ristos.

2ăcatul nu este în firea noastră cea adevărată, ci a pătruns in noi ca blestem pentrcădere. Instinctul se$ual a fost sădit de umne!eu în noi pentru condiţiile vieţiactuale, ale morţii, pentru perpetuarea speciei. 6fântul Ioan ;ură de 5ur spunea cădacă nu ar fi fost moartea, nu ar fi fost nevoie nici de căsătorie. 5ceastă lege însnu mai este valabilă pentru cei care vor să trăiască după legea cea dintâi a feciori paradisiace, în care vom renaşte în !iua învierii. ar, deşi mintea înţelege aceastatrupul se împotriveşte, urmând cu fidelitate prescripţiile blestemului. -ăci văd înmădularele mele o altă lege, luptându% se împotriva legii minţii mele şi făcându%rob legii păcatului, care este în mădularele mele. 0m nenorocit ce sunt1 -ine mă vi!băvi de trupul morţii acesteia( eci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slu4esc leglui umne!eu, iar cu trupul, legii păcatului.

6ofocle se pare că a simţit şi el suferinţa de pe urma acestei legi străine din trupu

nostru. espre aceasta ne relatea!ă 2laton în Republica: 30dată, am fost de faţăcând cineva l%a întrebat pe poetul 6ofocle: 3-um stai, 6ofocle, cu plăcerile iubiri?ai poţi oare să te bucuri de o femeie(3 2oetul răspunse: 3Nu vorbi cu păcat,omule1 -u adâncă mulţumire am scăpat de iubire, de parcă aş fi fugit de un stăpâsmintit şi sălbatic3.

Fără a fi creştin, marele poet a e$primat în felul său ceea ce va vorbi mai târ!i5postolul 2avel romanilor: 5u nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi,sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi> fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultăspre dreptate.

5ceastă lege a trupului a devenit posibil de învins doar o dată cu venirea lu@ristos. 'n ec+iul #estament, fecioria era cu neputinţă, din cau!ă că lanţurilmorţii încă nu au fost sfărâmate şi +arul încă nu se revărsase deplin, cum s%revăsrsat în !iua -inci!ecimii.



Numai cu puterea acestui +ar este posibilă fecioria fericită, ferită de orice boală mâ+nire. 7i dacă de la @ristos încoace istoria a numărat milioane de călugări călugăriţe care au învins firea, ceea ce nu a fost de la începutul lumii până atunceste un prile4 de a crede că moartea şi învierea lui @ristos pentru noi n%a fo poveste.

'nsă c+iar şi în numele lui @ristos, de multe ori fecioria eşuea!ă. 5ceasta aratăgreutatea acestei nevoinţe mai presus de fire, arată că fecioria are legile ei şi că enu se dă oricui, ci este un dar nepreţuit, care se dă pe lângă alte nenumărate virtuţ

'n 8avsaicon%ul lui 2aladie, o carte pentru mona+i, din secolul I , se aduce o pildde abstinenţă incorectă, neplăcută lui umne!eu. 5m cunoscut iarăşi în Ierusalim ofecioară care şase ani a purtat un sac şi a trăit înc+isă, neprimind nimic din cele ce puteau pricinui o plăcere. 8a urmă, prinsă de o mândrie covârşitoare, sfârşi prin cădea. 7i desc+i!ând fereastra, a primit pe cel ce o servea şi s%a împerec+eat cu deoarece nu şi%a făcut nevoinţa potrivit voinţei şi iubirii lui umne!eu, ci pentruse arăta pe scena omenească, ceea ce are în ea voinţa putredă de slavă deşartă-ăci, stăpânită de gândurile ei, a fost dusă la dispreţuirea altora, neavând ca pă!itoare înfrânarea.

5ceeaşi soartă o au şi mona+ii care dispreţuiesc femeile şi căsătoria şi cei care privesc pe mireni ca pe nişte creştini de calitatea a doua. 5ceştia, dacă nu%corectea!ă prin nevoinţe concepţiile, sfârşesc prin a părăsi mănăstirea, devenind e

înşişi acei mireni pe care îi nesocoteau. -ei mai mulţi dintre ei nu se mai întorcniciodată la @ristos.

Fecioria e posibilă numai însoţită de blândeţe şi dragoste, numai în căutarea sincea desăvârşirii dumne!eieşti, acolo de unde a fugit orice de!amăgire sentimentală şrepulsie faţă de viaţă. Fecioria este rodul intensităţii vieţii din noi, fecioria estsetea nepotolită de frumos şi libertate, ea, după cuvintele 6fântului Ioan ;ură de5ur, are nevoie de o energie teribilă şi nervi de oţel. 2ărerea că mănăstirile sun pline de misogini, impotenţi şi de prostănaci care nu au ce mânca acasă este la fde ridicolă după cum şi sună. 'n mănăstirile cu tradiţie e$istă un sinod al fraţilomai mari, care îl cercetea!ă pe noul venit şi nimeni din cei care înaintea!ă astfel dmotive pentru abandonarea vieţii lumeşti nu este primit în obşte şi cu atât mai munu este tuns mona+. Nu sunt primiţi în obşte nici cei cu probleme psi+ice, pentrufi mona+ e nevoie de multă sănătate, în primul rând de ec+ilibru sentimental.

acă fecioria în sine, fără @ristos, ar fi ceva, atunci nu s%ar e$plica suferinţa care o au impotenţii sau castraţii. 6e spune că 0rigen s%ar fi castrat ca să scape



patima aceasta, însă nu a făcut decât să%şi înmulţească suferinţa. 2acea nu stătrupul nostru, ci în mâinile lui @ristos. ) adevărat că au e$istat secte desprinse ditrunc+iul creştinismului care, înţelegând greşit cuvintele ?ântuitorului, se castrau2e unii ca aceştia îi ceartă c+iar 5postolul 2avel: 0, de s%ar tăia de tot cei ce vră!vrătesc1 -ând spune ?ântuitorul: 6%au făcut pe ei înşişi eunuci nu vorbeşte dtăierea mădularelor % oamne fereşte1 % ci de tăierea gândurilor celor rele blestemat este cel ce%şi taie mădularul... 7i pe bună dreptate1 "nul ca acesta este ucigaş> dă prile4 să fie +ulită creaţia lui umne!eu, desc+ide gurile mani+eilorsăvârşeşte aceeaşi fărădelege ca şi păgânii care se ciuntesc. #ăierea mădularelor fost dintru început fapta unei lucrări diavoleşti şi a unei uneltiri drăceşti, ca sdefaime opera lui umne!eu şi să%l pocească pe om> ca să pună totul pe seamnaturii mădularelor şi nu a voinţei libere3.

-ălugării ştiu foarte bine că oamenii au nevoie de relaţii se$uale, căci pofta este ş bună şi rea, după cum spune 6fântul Ioan ;ură de 5ur: 37i mânia şi pofta suntînnăscute în firea omenească,... şi/ amândouă ne sunt folositoare: mânia, ca să pedepsim pe cei răi şi să%i îndreptăm pe cei care se uită urât şi să folosim enemâniei în lupta noastră împotriva păcatului> nota meaJ, iar pofta, ca să dăm naştela copii, pentru a continua neamul omenesc prin astfel de moştenitori3.

-ei care au du+ovnici la mănăstiri ştiu că de multe ori călugării sunt c+iar maîngăduitori cu canoanele decât preoţii mireni, deoarece ei ştiu ce înseamnă să tlupţi cu o patimă şi ştiu cât de uşor este să ca!i.

0dată au adus la avva 5mmona o fată având în pântece şi i%au !is lui: cutare afăcut lucrul acesta, dă%le lor canon, adică pedeapsă pentru păcat1 Iar el, tăcâsemnul crucii pe pântecele ei, a poruncit să i se dea sasş: perec+i de cearşafur!icând: nu cumva mergând, să nască şi va muri, sau ea, sau pruncul şi nu va aflcele de îngropare. Iar pârâşii ei i%au !is lui: de ce ai făcut aceasta( ă% le canon1el a !is lor: vedeţi, fraţilor, că aproape este de moarte şi ce pot eu să fac( 7i aslobo!it%o pe ea şi n%a îndră!nit bătrânul să osândească pe nimeni.3

-ăci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. 7nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga u+ului, şi noi înşine suspinăm în noiaşteptând in fierea, răscumpărarea trupului nostru.

#răind pentru veşnicie şi în veşnicie, ascetul ortodo$ nu este lipsit de nici una di bucuriile celor căsătoriţi. )l nu poate fi considerat nici o verigă ruptă din lanţugeneraţiilor, care nu lasă în urma lui urmaşi. #răind pentru un umne!eu spiritualîntr%un univers spiritual, călugărul naşte în c+ip spiritual fii du+ovniceş



pregătindu%i pentru veşnicie. Numărul fiilor născuţi de un călugăr depăşeşte mult posibilităţile de a naşte a părinţilor biologici, căci călugării nu doar că nassute şi mii de fii în timpul vieţii lor, ci şi după moarte, răspun!ând la rugăciunilcredincioşilor, nasc nu numai du+ovniceşte, ci, prin mi4locirile lor înaintea l

umne!eu, de!leagă pântecele femeilor sterpe, făcându%se pe drept cuvân pricinuitori c+iar şi a naşterii biologice. e aceea lumea îi numeşte 3părinţi3.

'n afară de aceastaK roadele abstinenţei sunt în vă!ul tuturor. -ălugării suntlongevivi, întotdeauna proaspeţi, foarte spirituali şi senini. *ătrâni precum părintele -leopa, 5rsenie 2apacioc, #eofil 2ârâian din România sunt întotdeaunaîncon4uraţi de mulţime de tineri, de regulă studenţi, care vin să%i asculte şi sădistre!e du+ovniceşte împreună cu ei. 5ceşti bătrâni sunt iubiţi de copii, deoamenii simpli de la sate şi de profesorii universitari. 8a ei găsesc un cuvânt dmângâiere femeile bătute de bărbaţii lor, la ei aleargă copiii părăsiţi de părinţ biologici, sub epitra+ilul lor vec+i plâng sărmanele studente rănite de avortur bat4ocorite de iubiţii lor. eşi au renunţat la viaţa de familie, ei refac famildistruse, îi redau pe copii părinţilor lor, îi împacă pe tinerii îndrăgostiţi. ?ii de pelerini călătoresc !ilnic pentru a%i vedea pe aceşti abstinenţi fericiţi.

'mperec+erea nu este nici +rană şi nici aer, fără de care nu poate avea loc sc+imbde elemente necesare pentru întreţinerea vieţii în trupul omenesc. )a nu este ceece%i lipseşte trupului, ea este simplul act prin care umne!eu a lăsat să s prelungească viaţa pe pământ.

-opiii trăiesc în c+ip fericit lipsa relaţiilor se$uale, stare spre care ne îndeamnă sne îndreptăm ?ântuitorul. 5ceasta este starea iniţială a lui 5dam şi )va. 5ceastaeste starea spre care tind, prin modul lor de viaţă, călugării ortodocşiimpotrivindu%se gândurilor pătimaşe, care sunt pricina oricărei boli şi tristeţi.

5bstinenţa este cea care ne face asemenea lui @ristos, asemenea lui umne!eu, daceea ea dă celui care o practică sentimentul unei înalte demnităţi. 5bstinenţii înnumele lui @ristos fac aceasta din voia lor liberă, ei nu sunt siliţi de circumstanţede aceea nu pot fi comparaţi cu frustraţii lui Freud.

)i au avut ce pune în loc, ei au cunoscut din practică ce înseamnă a ieşi din timp pentru a păşi în veşnicie. 5ceştia sunt oamenii fericiţi care au reuşit să creadă î@ristos mai mult decât în Freud. )i sunt cei care s%au smuls de pe patul de tortual medicului evreu şi au încercat să vadă şi să trăiască altfel, ceea ce le reuşeşte ddouă mii de ani încoace.



Noi ştim că abstinenţa este împotriva firii, a firii noastre că!ute, de aceea a practica înseamnă a te înălţa deasupra legilor naturii, înseamnă a avea cu adevăr putere. ?ulţi îşi frâng gruma!ul în această luptă cosmologică, mulţi cad ca păsările istovite de putere în !borul lor spre tărâmurile calde. ?ulţi însă iesînvingători.

5ceasta este credinţa stranie a creştinilor, care se întrec în această virtute cumiliardele de îngeri feciorelnici. #otul însă e cu putinţă doar în spaţiul lui @ristounde nu poate să intre nici un desfrânat, unde scripeţii legilor naturale înţepenes prin lucrarea tainică a u+ului 6fânt. incolo rămâne frica şi moartea.



%e mi&a pl'cut s' în$eleg din acientul engle

-eea ce voi face în continuare este un mo!aic compus din secvenţe ale filmului32acientul engle!3. 6ă nu se mire nimeni dacă ceea ce va re!ulta nu va semăna cvestitul film, despre care am au!it că are o mulţime de 30sLar%uri3. -a ş Niet!sc+e, cred că am un cititor inteligent, în!estrat cu suficient umor ca să asistcu blândeţe repovestirea filmului, în câteva cuvinte, a unui om care nu se mai uitla televi!or de mult şi care, nici măcar în ca!ul acestui film, nu s%a de!minţit, ci lvă!ut, cumva, mai mult cu spatele, în timp ce lucra la calculator acasă la cineva2urce!ând la această faptă delicată, nu mi%am propus să fac un comentariu coer

curn să%l fac dacă nici n%am vă!ut bine filmul(/, ci mai degrabă să descoinepui!abilul care este în fiecare dintre noi, cum acelaşi lucru ne poate duce pfiecare în intimitatea gândurilor sale, cu toate că această intimitate, trebuie sspunem, diferă de la om la om. -ăci mă gândesc că cei care au privit acest film cumultă atenţie, poate c+iar de mai multe ori şi ar putea să%l povestească sunt foamulţi, însă altfel decât un călugăr, pentru că, aşa mi s%a părut, toţi călugării sunt fel de 3pacienţi engle!i3. 5cest film vă poate c+iar a4uta să înţelegeţi mai bine taicălugăriei, taina vieţii noastre, a oamenilor. 'ntr%un fel, e un film pentru călugări.

Filmul începe cu un episod de4a banal pentru privitorii obişnuiţi cu filme comand"n tânăr aviator engle! decolea!ă, este doborât şi cade. )ste găsit de nişte băştinaşimusulmani care îi acordă un prim a4utor şi%l transportă pe cămile prin deşert pla un spital. "rmătorul cadru ni%l înfăţişea!ă pe fostul aviator, după o perioadă d

timp, printre alţi bolnavi şi surorile de caritate a căror tinereţe şi voioşicontrastea!ă cu neputinţa pacienţilor. 'n continuare însă, filmul ia o întorsătură ma pro!aică. )roul nu se însănătoşeşte, pentru ca mai apoi să se ră!bune, doborând în!bor toată flota germană, pentru că de el nu se îndrăgosteşte fiica unui ministrengle!, nimerită în pri!onierat la nemţi, pe care trebuie să o sărute pe fundalul unuapus de soare la sfârşitul filmului. 'ntr% un cuvânt, eroul nostru nu e un Rambo,este mai mult un cadavru, un morman de amintiri părăsit pe o targă.

;arni!oana află că trebuie să plece din acel loc. 2acienţii sunt încărcaţi în maşini şitransportaţi împreună cu surorile medicale. 2e drum, una din maşini calcă pe mină şi e$plodea!ă. 'n timp ce toţi se adună să cercete!e rămăşiţele o soră seîndepărtea!ă şi intră într%o biserică părăsită aflată nu departe. )a +otărăşte srămână acolo împreună cu pacientul engle! 3până când acesta va muri3, pe urmsă%i a4ungă din urmă. 5ceastă femeie tânără şi foarte energică, dăruită total misiusale, în4g+ebea!ă un aşternut în care îşi culcă pacientul. )ste copleşitoare de aicîncolo apariţia bruscă a lui @ristos într%un film în care cuvântul umne!eu s pronunţat o singură dată, şi%atunci cu specificarea 3dacă e$istă vreun umne!e



@ristos străbate din dragostea 4ertfelnicâ a acestei femei pentru un semi%monstrăin, pentru rănitul din pilda samarineanului evang+elic. -u toate că )l % @ristova rămâne necunoscut până la urmă.

5m terminat cu povestirea filmului. 0ricum, nici nu mai era mare lucru de povestit, mai departe acţiunea se desfăşoară în 4urul acestei biserici părăsite. 7i me$act, acţiunea se desfăşoară în memoria vătămată a acestui mini cadavru.

2rivitorul este invitat să asiste un efort de rememorare a unui om irecuperabiacă vreţi, este un film despre ceea ce a fost şi nu va mai putea fi, despre acel

păduri ce ar putea să fie, dar niciodată nu vor fi, cum le !icea *laga. "n filmdespre noi cu dumneavoastră.

-ând !ic asta mă gândesc la starea comună tuturor oamenilor, dincolo de aspiraţiileşi preferinţele individuale ale fiecăruia. ?ă gândesc la trecutul irecuperabil şi laviitorul incognoscibil, la moartea care ne uneşte sau poate ne uniformi!ea!ă, naşa!ă în memoria nerăscolită a istoriei. -ândva, trupul impotent al istoriei va faceeforturi uriaşe ca să%şi aducă aminte de noi, dar nu va reuşi.

Nu vreau să par un adept al sectei lui Ronn @abbard, minatorul 3dianeticii3, ca propovăduieşte rememorarea infinită a faptelor trecute, până la naştere şi c+iar de$istenţele anterioare, pentru a a4unge la cunoştinţa adevăratei noastre naturi3, ci propun un subiect de meditaţie, cuvânt foarte la modă de altfel. ) mai degrabă

cugetare şi aducere aminte a vremurilor de demult, cum le numeşte avid, lvremurile în care nu eram. ;ândit%am la !ilele cele de demult şi de anii cei veşnicmi%am adus aminte.

ar, pentru a continua meditaţia pe această temă, noi trebuie să admitem căumne!eu e$istă. -ei care nu reuşesc a facă acest efort trebuie să se oprească aici

deoarece în continuare lectura le va părea şi mai plictisitoare decât până acum.

#rupul mutilat al pacientului engle! şi efortul cu care ai acela încearcă să%amintească trecutul mă duce cu gândul la 5dam. Ne putem imagina stareastrămoşului nostru de după acel accident cosmic pe care îl provocase singur. 9iaşa pentru că teologia 5celui umne!eu despre care am convenit că e$istă spunecă, o dată cu căderea sa, 5dam a atras căderea întregului "nivers, el a declanşatalunecarea spre +aos a întregului -osmos, mişcare care ne obsedea!ă astă!i princonstatarea găurilor de o!on şi a cataclismelor ecologice despre care se vorbeştatât.



upă acest accident, 5dam a devenit un mutant, el a uitat aproape totul. 5dam a pierdut legătura +arică pe care o avea cu umne!eu, mintea lui se întunecase, el devenit, putem spune, nebun. în această stare de şoc, 5dam este i!gonit din Rai. )lîncă nu înţelege ce i se întâmplă. 8ui i s%au făcut nişte făgăduinţe pe care el nuînţelege. -e este aceea a%ţi dobândi pâinea în sudoarea frunţii( 5dam nu ştia niccum arată această pâine, el nici nu obosise niciodată, nici nu transpirase. #oatacestea lui i%au fost necunoscute în Rai.

5dam a că!ut din lumină în întuneric, din nemurire în moarte şi boală, din fericireîn suferinţă, din dragoste în singurătate. )l a că!ut din cunoaştere în necunoscut. )lîşi aştepta moartea promisă, despre care nu ştia când şi cum va fi.

-osmosul îşi continua mişcarea lentă spre distrugere. 'n calea sa, în cele din urmăel ar fi trebuit să%l stârpească şi pe 5dam. Natura îşi începe ră!bunarea iraţionaîmpotriva răufăcătorului ei: fiarele nu i se mai supun, după poruncă, ci dimpotrivîl ameninţă de peste tot> sti+iile nu%l mai ascultă ca mai înainte, apa îl îneacă, foîl arde, vântul îi strică semănăturile. 5dam este un bolnav înfricoşat lăsat la cârmîntregului -osmos.

7i iată anume în acest conte$t intervine umne!eu. -u înţelepciune negrăită,umne!eu îl sustrage pe 5dam de sub !idul povârnit al "niversului, care ameninţa

să%l strivească. ar cum( 2rin moarte. edându%I morţii, umne!eu îl va naşte 5clam într%o altă dimensiune, prin participarea la trupul nemuritor al lui @rist

atunci când actualul pământ şi cer vor dispărea şi umne!eu va crea pentru 5damun pământ nou şi un cer nou care nu vor avea dimensiunile spaţiale şi temporalcunoscute nouă. ?oartea insă e atât de necunoscută, atât de înfricoşătoare.

5dam a trăit pe pământ, a născut urmaşi, urmaşii lui au născut alţi urmaşi, până lnoi. 2ovestea cu căderea lui din Rai, cu un oarecare umne!eu care l%a creat nştiu cum din lut, apoi i%a făcut o femeie din coastă, este foarte prăfuită şi poatetre!ească cel mult un !âmbet de simpatie. -e simpatici erau oamenii în vec+ime,credeau sincer această gogomănie inventată de 4idani. 'nsă astă!i, când s%de!voltat atât de mult medicina, când cu ceva bani poţi să%ţi cumperi un loc al t pe lună, cum pot să mai creadă unii aşa ceva( eşnicie, viaţă după moarte, cred cşi preoţii 3cred3 în ele numai ca să mănânce găinile băbuţelor. -e prostii1 acă s%fi uitat la iscoverM, ar fi vă!ut acea emisiune interesantă în care se demonstreaclar că a omul a provenit din maimuţă. ai de capul lor, nu ştiu nici un pic de biologie, nici istorie, în genere nu citesc nici un fel de cărţi. Nici nu le dau voie scitească popii, ca să nu afle adevărul ca să nu mai aibă cine umbla la biserică să+rănească pe burdu+oşii aceia. 5ici e Raiul şi aici e iadul, dacă am ce mânca şi c



bea e Rai, iar dacă n%am % e iad. ar ce Rai( Fără femei, fără distracţii, umtoată !iua cu goarna şi%i cânţi lui umne!eu, ce mai fericire1 2lictiseală mare,mai interesant în iad, acolo vor fi toţi oamenii deştepţi, toţi artiştii mari şi filo!of3eretici3, asta da companie1 0ricum, dracii au făcut mai mult bine omenirii dec

umne!eu, ei ne%au învăţat să fim liberi, să nu mai fim robii umili ai luumne!eu, ci fiinţe capabile să trăiască singure.

ar să ne întoarcem la pacientul nostru. 'n biserica părăsită, el !ace într%un pimprovi!at. Ra!ele de dimineaţă descoperă îngerii prăfuiţi ai unui pictor minor pictaţi în manieră renascentistă. 2e 4os, cărţi u!ate, obiecte de cult împrăştiate ici colo. 8a marginea patului stă o femeie tânără. -u un efort vădit, bolnavul încearcăsă%i povestească ceva despre @erodot, părintele istoriei. )a nu ştie cine es@erodot, dar e frumoasă. 'n 4ur e ră!boi.

reau să presupunem varianta absurdă în care acest morman de impotenţă ar putenaşte urmaşi, urmaşi după c+ipul şi asemănarea sa. 6ă ne mai înc+ipuim că el şi% povesti copiilor amintirile sale, cum a fost el tânăr şi aviator. ar n%am spus caerau amintirile. *olnavul îşi amintea o idilă amoroasă pe care a avut%o cu nevafrumoasă a unui ofiţer, îmi pare c+iar a comandantului său. -um credeţi, de câtegeneraţii va fi cre!ută această poveste( -um va suna în urec+ile unui monstruimpotent relatarea despre un strămoş de%al său care a fost înalt şi !drobea în !bavioanele inamice, că o femeie frumoasă se ţinea de capul lui, că făcea parte din nştiu ce dinastie de aristocraţi etc.( 2e urmă să%i mai şi spună că e$istă un doct

care ar putea să%i facă o operaţie plastică şi să%l facă şi pe el la fel de înalt şfrumos ca pe strămoşul său, dar că trebuie mai întâi să creadă cu adevărat în e-red că această poveste i%ar aduce sărmanului mai degrabă suferinţă şi greaţă dcau!a imposibilităţii ei.

5ceeaşi reacţie o are şi urmaşul mutilat al lui 5dam. 8ăsaţi%mă în pace cu originevoastră dumne!eiască, cu viaţa veşnică1 8ăsaţi%mă să%mi trăiesc măcar puţinucare îl am aşa cum vreau eu. e ce mă răscoliţi cu aceste gânduri care şi aşa mfrământă şi nu ştiu cum să le alung( 6au credeţi că sunt atât de prost încât să nuvreau să trăiesc veşnic, credeţi că mie îmi place că trebuie să mor şi să mă despade tot ce am iubit( -redeţi că îmi place să ştiu că iubita mea va îmbătrâni şi se vaface ca babele a căror atingere în tramvai mă îngreţoşea!ă( e aceea, nu%mi m băga degetul în rană cu aceste poveşti imposibile. reau, da, vreau să fiunemuritor, vreau să fiu veşnic tânăr, dar este prea frumos ca să e$iste. ) un rod adisperării omeneşti. Realitatea însă este mult mai tristă, ea e aşa cum o vedem: nnaştem fără să o viem, creştem, ne îndrăgostim, suferim din gelo!ie, ne despărţimnaştem copii, îmbătrânim şi murim.



) de înţeles de ce omul simte atâta repulsie de la ideea de umne!eu, mai ales dela acea a religiei, a unor reţete de mântuire, cum sunt, de ce nu, canoanele *iseric0rtodo$e. Nu cred însă că este vreun om căruia nu i%ar plăcea să trăiască veşnicsă nu îmbătrânească niciodată, să nu%i credeţi nici dumneavoastră, am au!it deslăudându%se cu greaţa lor de veşnicie. )ste mai degrabă reacţia vulpii la strugure pe care nu%l poate a4unge.

2entru a înţelege mai bine reacţiile iraţionale pe care le avem în faţa oricărui lucrnecunoscut, eu mă întorc întotdeauna la gândurile copilăriei, când sufletul încă nera îmbâcsit de pre4udecăţi şi refulări artificiale. 'mi amintesc setea masoc+istă care o puneam pe mămica să%mi citească poveşti despre tot felul de voinici pe cun tovarăş de luptă sau de călătorie îl omora, iar peste trei !ile vreo !ână îi învia cnişte apă vie. 2e de o parte, îmi plăcea să ştiu că acest Făt%Frumos va învia, iar de alta nu ştiam unde sunt acei cai care mănâncă 4ăratec ca să pot să pornesc căutarea apei vii. e obieci, eu plângeam la aceste poveşti şi mămica trebuia să mliniştească în poala ei. )a însă nu ştie nici până a!i că eu nu plângeam atât de milalui Făt%Frumos, cât de mine şi de ea, care trebuia să murim, dar nu aveam apă v-ând am crescut mai mare şi orice năde4de de a mai găsi acei Bmunţi de după noumări şi ţări, care se bat cap în cap şi unde pasăre !burătoare n%a !burat3 pentrugăsi apă vie, s%a spulberat, am urât orice poveste despre tinereţile fără bătrâneţeviaţă fără de moarte ca pe cele mai sadice unelte de tortură inventate vreodatîmpotriva omului.

'nsă care din noi suntem noi( -el de atunci, cel de acum, cel de mai târ!iu( -u câtăuşurinţă trecem de la visurile copilăriei la teribilismul pubertin, de la e$istenţialismul adolescenţei la uniforma familistului care tremură pentru postul său dmuncă. *udiştii erau convinşi că omul este întotdeauna altul, născându%neîncetat, după cum smântâna re!ultă din lapte şi din smântână untul. 6tănescuînsă spunea că omul este ceea ce%şi aminteşte despre sine.

-ine suntem noi, cine era acea pată de sânge care vorbeşte, de după e$presiaaceluiaşi 6tănescu, trântită ca o +aină în patul neputinţei( ?ă refer la pacientulnostru, cine era el: cel ce se vedea sau ceea ce%şi amintea el despre sine( -ei dcare, deşi erau unul, vai, sunt atât de diferiţi...

a, omul este ceea ce%şi aminteşte despre sine, dar, în acelaşi timp, este şi cespre ce tinde. 5mintirile sunt mai mult o sărăcie decât o avere, deoarece ele suntocmai ceea ce nu este şi niciodată nu va mai putea fi, ele sunt ceea ce a pierduomul, dar şi ceea de ce el s%a i!băvit. #recutul, ca un roi de viespi veninoase,fugit din inima lui, nu%l mai macină, scria un poet care şi%a evitat trecutul. 6in



avere indispensabilă şi permanentă a omului este ceea spre ce acesta tinde. )steînsă înfiorător când idealul devine parte a trecutului, cum este în ca!ulromanticilor. "n astfel de om este îi pre!entat, de fapt, de ceea ce nu are şi nu deceea ce are. )l este mortul care pă!eşte un cimitir de amintiri, un cimitir pe carenu%l mai vi!itea!ă nimeni, căci el e$istă doar în mintea întristată a pa!nicului, caeste c+iar mortul însuşi.

'mi este foarte la îndemână să ilustre! cele spuse aducând ca!ul pacientului nostru5m vă!ut că cei mai mulţi la pronunţarea cuvintelor 32acientul engle!3 răspundda, este un film psi+ologic, foarte deprimant. 5cesta este şi motivul pentru care mam +otărât să scriu despre acest film, o ocupaţie aparent nepotrivită unui călugă?otivul este următorul % eu nu m%am gândit nici o clipă că acest film este depremie mi s%a părut a fi un film familiar, un film real, un film despre mine. 5tunci aînţeles prăpastia care stă între psi+ologia călugărilor şi a necălugărilor. e aceenu am ratat oca!ia să povestesc ceva despre universul atât de incitant al mona+ilo5stfel voi e$plica mai uşor starea proastă pe care o are un necălugăr dupăvi!ionarea acestui film.

6fântul Ignatie *riancianinov, ierar+ şi ascet rus din secolul trecut, spunea că cecare nu se călugăresc de bună voie, în cele din urmă îi călugăreşte boala şi moartefără voia lor. 6fântul nu are în vedere călugăria ca ritual ortodo$, ci în sensulipsirii de plăcerile trupului, bogăţii şi slavă. 7i pacientul engle!, ca şi călugărul, nare bucurii trupeşti. 2rin aceasta ei se aseamănă. )$istă totuşi şi ceea ce îi

deosebeşte, aceasta este atitudinea fiecăruia faţă de ceea ce i se întâmplă. 2acientudeşi nu mai poate, nu încetea!ă să voiască> călugărul, deşi toate îi sunt îngăduite la îndemână, poate să nu vrea. 2rimul suferă, al doilea se bucură. 2rimul est+andicapat, al doilea sănătos. 2rimul trăieşte începutul iadului, al doilea Raiul.

-u cât plăcerea a fost mai mare, cu atât despărţirea de ea este mai dureroasă. eaceea omul care a dus o viaţă în păcate, la bătrâneţe sau în boală, trăieşte în primurând suferinţa despărţirii de păcat, mai mult decât consolarea că s%a odi+nit odîn el. Niciodată amintirea brută a plăcerii nu a putut înlocui plăcerea, ci dimpotriv prin intensitatea ei, pricinuieşte o suferinţă direct proporţională.

5mintirile pacientului engle!, care în mod normal ar fi trebuit să tensione!e privitorul spre plăcere, creea!ă un cumplit sentiment de 4enă şi suferinţă. )lrăscolesc ca o c+iuretâ pântecele desc+is al minţii noastre. #oţi oamenii, toţi pânla unul vor trăi suferinţa acestui persona4, dacă nu în boală, cu siguranţă în braţevâscoase ale unei bătrâneţi impotente, de unde, ca de pe o tavă c+irurgicală, îi vlua mâna înmănuşată a morţii, pentru a%i arunca în urna iadului.



Iadul este locul în care trecutul se ră!boieşte mişeleşte cu omul. Iadul este locul îcare amintirile, ca nişte larve din filmele cu e$tratereştri, crapă şi cresc infinit ditrupul şi sufletul nostru, sfâşiindu%ne necontenit ca vulturii rinic+ii de!goliţi ai 2rometeu. Iadul este irupţia absolută şi infinită a patimilor care nu mai au posibilitate să fie satisfăcute. 5nume astfel descrie iadul 6fântul ;rigore cel mare,în dialogurile sale despre moarte. 2atimile, deşi sunt de origine spirituală, pot satisfăcute doar prin trup. upă moarte, când trupul îşi va sc+imba însuşirile, latuspiritual îşi va păstra starea şi obiceiurile din timpul vieţii. 5tât doar că intrând înveşnicie, patimile vor cunoaşte un progres infinit, aşa încât o mică iritare să stransforme în turbare, iar o privire vinovată să capete proporţiile oceanulude!lănţuit al poftei. #rupul însă nu va fi capabil să îndeplinească dorinţele6uferinţa va re!ulta din învălmăşeala tuturor patimilor năpustite asupra impotenţtrupului. )$istenţa trupului este necesară, atât păcătoşii, cât şi drepţii îşi vorrecăpăta trupurile. 6finţii, spune 6fântul ;rigorie, pentru a se bucura de armoniadesăvârşită spre care au fost creaţi, iar păcătoşii pentru a muri neîncetat şi veşnic trup şi în suflet.

'n acest sens, omul este ceea ce îşi aminteşte despre sine, adică el este nefiinde$istând numai ca o realitate virtuală în propria memorie. )giptenii aveau credinţcă omul trăieşte data timp cât dăinuie amintirea despre el, de aceea construiaacele mau!olee faraonilor. Natura nelimitată de timp şi spaţiu a sufletului uman arcapacitatea de a trăi cu intensitate infinită ceea ce în adevăr nu mai e$istă6uferinţa este suma acestor ine$istenţe care atârnă de sufletul fiecăruia. e acee

omul trebuie să le depăşească, smulgându%se din mlaştina memoriei, pentru astabili pe piatra unui ideal luminos. 5cest ideal luminos este reversul suferinţeiapropierea de el se reali!ea!ă în măsura în care ne îndepărtăm de motivele fricinoastre, acesta este drumul de la moarte la viaţă despre care ne%a vorbit @rist0ricine nu reali!ea!ă acest drum rămâne un simplu avorton pe care moartea, încele din urmă, îl scoate din pântecele mort al timpului.

#otuşi omul nu este doar ceea ce îşi aminteşte despre sine, ci mai este şi ceea sprce tinde. 'nsă idealul trebuie să fie de aşa natură, încât să nu a4ungă vreodată s poată fi îng+iţit de trecut. -a şi în ca!ul pacientului engle!, ceea spre ce tindma4oritatea oamenilor, în cele din urmă, se întoarce ca un bumerang împotriva lînşişi. 5dică, în afară de nemurire şi sfinţenie, nimic nu poate cunoaşte oascendenţă nelimitată. #oate celelalte pot fi distruse într%o clipă de un accidee$tern, declanşând regresul umilitor spre suferinţa nesfârşită.

-eea ce mai înainte îi conferea impresia puterii şi a prosperităţii, acum sunt roadde care îi e ruşine. 2entru a sublinia monstruo!itatea acestei ruşini, regi!orul aşa!ă



la marginea patului acestui impotent o femeie tânără care îl îngri4eşte, însă femeie care pleca noaptea în braţele unui bărbat sănătos, acel soldat musulman cao cam negli4a. iaţa acestor oameni este îngrădită barbar de sârma g+impatătrupurilor lor. in această cau!ă femeia aceea atrăgătoare la început pentru virtuţilei pentru dăruirea cu care îşi asumă destinul acestui om distrus, trăieşte o viaţă dsubsol în care ea este o biată femeie de oca!ie bat4ocorită de atracţia carnală cătun soldat prea puţin interesat de ea. e cealaltă parte este imaginea dispărută frumuseţii şi agerimii pacientului său care concurea!ă teoretic cu imaginesoldatului musulman. Ni se sugerea!ă cumva idila ratată dintre pacient şîngri4itoarea sa din cau!a impotenţei trupeşti #oate acestea creea!ă ceea cnecălugării numesc o Batmosferă deprimantă3.

)$istă totuşi un amănunt care conferă persona4ului o umbră de demnitate, oreminiscenţă a omului trecut, care trădea!ă o anumită delicateţe bărbătească. )stescena în care pacientul descoperă un volum de @erodot şi o întreabă pe ea dacă şcine este. )a spune că nu, şi el îi răspunde cu simplitate şi blândeţe că e părintelistoriei. ) foarte frumoasă această scenă, deoarece aici se strecoară superioritateneîngâmfată a +andicapatului în faţa sănătoşeniei şi frumuseţii femeii neştiutoar5cest amănunt îl face cumva seducător pe acest monstru, ca şi bunătatea bestiedin vestitul poveste. 'n 4urul lui se creea!ă dintr%o dată o aură de mister şi noblecare poate să atragă şi să menţină.

5cesta este doar un e$emplu cum omul preocupat de cele spirituale nu încetea!ă s

tre!ească interes c+iar şi în ca!ul desăvârşitei sale impotenţe trupeşti. Nic bătrâneţea şi nici boala nu%l fac nefolositor, ci dimpotrivă ele c+iar contribusimţitor la înfrumuseţarea lui.

acă un bărbat care a fost preocupat doar de podoaba trupului tot farmecul lui şi llimitat la aceasta, o dată cu apropierea bătrâneţii şi a bolii, a4unge să nu mtrebuiască nimănui, bărbatul preocupat de virtute este într%o continuă ascenden5şa sunt bătrânii călugări care eclipsea!ă cu virtuţile lor orice frumuseţe trupeascăa călugărilor tineri, dar deşerţi de e$perienţă. 'n faţa înălţimii lor frumuseţeatmpească pare ca mac+ia4ul ieftin al unei fete de la ţară. 0rice boală şi neputintrupească a4ung să%l împodobească pe bărbatul virtuos ca nişte cicatrici de ră!bîn ele, ca într%o va!ă de cristal, se aşa!ă trandafirul virtuţilor.

acă o simplă replică despre @erodot a tre!it atâta admiraţie faţă de neputinciosu pacient, cât de impresionant ar fi fost el dacă, prin povestirile sale, ca o nou7e+ere!adă, ar fi avut putere să o ţină lângă el pe femeie, aşa încât ea să nu masimtă nevoia să%l părăsească pentru acel soldat. 5cesta este e$amenul cel mai gr



al bărbăţiei, ca să poţi opri prin cuvânt o femeie de la păcat şi în acelaşi timp, snu%i inspiri nici o speranţă că ai putea să păcătuieşti vreodată cu ea. -ăci cgreutate este în a atrage o femeie spre păcat, când ea şi aşa e atrasă de frumuseţe bărbătească prin legea firii, însă a o opri prin cuvânt, astfel încât ea, c+iar şi fiinatrasă spre tine trupeşte, să se împotrivească şi copleşită de filo!ofia ta, să ssupună ca o mieluşea sub sabia cuvântului tău % iată bărbăţia care niciodată cade. 'n acest fel ei o pot călău!i pe acea femeie spre nemurire, oferindu%i cel mnepreţuit dar. 5ceastă supremă treaptă a bărbăţiei o ating numai 6finţii, cum ar fde e$emplu 6finţii italieC, avva Ioan -olovE sau 6erapionG. )i au arătat că lucrulacesta nu e cu neputinţă şi fiecare timp îşi are sfinţii săi care întăresc acest cuvâninclusiv şi timpul nostru. 5ceşti bărbaţi continuă să impresione!e şi după ce trupule%a dispărut cu desăvârşire, mii de femei se leapădă de plăcerile trupeşti, preferâsă discute cu ei în rugăciune.

2acientul engle! este oglinda noastră şi este e$traordinar că regi!orul îl aşa!ă într% biserică părăsită. 5ceastă biserica este -osmosul pornit spre distrugere, în care netrăim agonia. -a şi pacientul engle! noi stăm trântiţi în patul neputinţei, aşteptândinevitabila moarte. Nu are rost să înc+idem oc+ii în faţa acestui !id spre care nîndreptăm cu vite!ă, oricum ne vom i!bi de el şi durerea noastră va fi mare.

Noi toţi am fost în trupul lui 5dam şi suferim de pe urma acelui accident cosmic5cum, pe masa de beton a timpului, loviţi de o amne!ie totală, noi îngânămfrânturi fără legătură despre o oarecare fericire, dragoste, veşnicie. 2este patu

suferinţei noastre stă aplecat @ristos, )l ne loveşte cu palma iubirii peste faţă şi nvorbeşte: 32rietene, )u sunt, 'ţi mai aduci aminte de mineA 3Nu ştiu ce !icirăspundem noi, du%#e şi nu mă c+inui, lasă%mă să mor3.Ră!boiul s%a sfârşit. 'ngri4itoarea pacientului nostru aleargă printre solda bucuroşi şi îl găseşte pe iubitul său musulman. Nişte soldaţi scot din biserică targcu omul şi aleargă bucuroşi prin ploaia care tocmai se pornise. -e interesant atrimis umne!eu această ploaie, de parcă ar fi vrut, după toată gri4a pe care i%

1 Sfântul (italie a fost călu#ăr şi îşi petrecea iua muncind, iar de banii câşti#aţi se ducea labordel. Pentru aceasta el a a)uns să fie huiduit şi bat)ocorit de fraţi, ca unul care necinsteşte

cinul călu#ăresc. Sfântul însă răbda toate acestea şi nu le răspundea nimic. %evoinţa lui însăera aceasta, că se ducea în cameră la desfrânată şi îi plătea bani pe noaptea aceea, dar nu seculca cu ea, ci se punea într-un colţ şi citea Psaltirea *ulte din acele femei se lepădau de păcat,unele se călu#ăreau iar altele se căsătoreau şi trăiau o viaţă normală. Sfântul însă le-a inter is să povestească despre aceasta până la moartea lui. Când Sfântul a murit, fraţii au #ăsit pe pieptul lui un bileţel cu porunca *ântuitorului+ %u )udeca şi nu vei fi )udecat . tunci au aflatei de înălţimea fratelui lor.



purtat%o atât de anonim, să%l spele cu apele *ote!ului. 8ipsea numai preoortodo$ care să rostească formula de viaţă făcătoare: 6e botea!ă robul lu

umne!eu cutare. 'n numele #atălui, 5min. 'n numele Fiului, 5min. 7i al 6fântuluiu+, 5min.

2 Se spunea despre avva /oan, că unei tinere i-au murit părinţii şi a rămas sărmană. /ar numeleei era Paisia. $eci a socotit să-şi facă #a dă de străini, casa spre primirea părinţilor schitului. rămas dar aşa primind pe străini vreme multă şi odihnind pe părinţi0 iar după o vreme, după cea cheltuit lucrurile a început a fi lipsită. $eci s-au lipit de dânsa nişte oameni ră vrătiţi şi au schimbat-o din socoteala cea bună. Şi de aceea a început a petrece rău, încât a a)uns ea ca săcurvească. u au it părinţii şi foarte s-au mâhnit. Şi poftindu-l pe avva /oan Colov, i-au is+ mau iţ despre sora aceea că petrece rău, şi ea când putea şi-a arătat mila ei către noi, iar acumnoi să arătăm către dânsa milă şi s-o a)utăm. $eci1 osteneşte-te până la dânsa şi dupăînţelepciunea ce ţi-a dat-o $umne eu, iconomiseşte cele pentru dânsa. $eci a venit avva /oan ladânsa şi a is1 bătrânei portăriţe+ Spune stăpânei tale că am venit eu1 /ar ea l-a #onit icând+(oi dintru început aţi mâncat cele ale ei şi iată că este săracă. /-a is avva /oan+ Spune că foarteam s-o folosesc. /ar slu#ile ei âmbind îi ic lui+ $ar ce ai să-i dai de voieşti să te întâlneşti cudânsa2 $rept aceea, suindu-se bătrâna, i-a spus despre dânsul. Şi-i ice ei cea tânără+ ceşticălu#ări de-a pururea umblă pe lân#ă *area 3oşie şi #ăsesc măr#ăritare. 'mpodobindu-se, dara is să-l aducă la dânsa. $eci, după ce s-a suit, apucând ea mai înainte a şe ut pe pat. Şivenind avva /oan a şe ut aproape de dânsa. Şi căutând la faţa ei, i-a is+ Pentru ce 4-ai defăimat pe /isus, de ai venit la aceasta2 5a au ind a în#heţat cu totul şi plecând în )os capul său avva /oan a început a plân#e foarte. Şi a is ea lui+ vvo, ce plân#i2 /ar după ce a căutat, iarăşi s-aaplecat în )os plân#ând, şi i-a is+ (ad că satana )oacă în faţa ta şi nu voi plân#e2 /ar ea au ind,i-a is lui+ 5ste pocăinţă, avvo2 'i ice ei+ 5ste. 'i ice lui+ /a-mă unde voieşti. 'i ice ei+ Sămer#em. Şi s-a sculat să mear#ă după dânsul. Şi a luat seama avva /oan că nimic n-a pus larânduială, nici n-a #răit pentru casa sa. Şi s-a mirat. $eci, după ce au a)uns la pustie, s-a făcut seară şi făcând de nisip un căpătâi mic şi însemnând chipul crucii, i-a is+ $ormi aici1 Şi

făcându-şi şi lui puţin mai departe şi împlinindu-şi ru#ăciunile, s-au culcat. /ar pe la mie ulnopţii deşteptându-se, vede o cale luminoasă de la cer la dânsa şi a vă ut pe în#erii lui $umne eu ducându-i sufletul. $rept aceea, sculându-se şi mer#ând la dânsa, a mişcat-o cu piciorul. /ar după ce a vă ut că a murit, s-a aruncat pe sine cu faţa la pământ ru#ându-se lui $umne eu şi a au it că un ceas al pocăinţei ei s-a primit mai presus decât pocăinţa multora care ăbovesc şi nu arată fierbinţeala unei pocăinţe ca aceasta. 6Patericul e#iptean, pentru Slova /, pentru avva /oan Colov, cap.78, 5d. 5piscopiei lba lulia, 9::;, pp. 9;7-9;<.=



3 venit odată avva Serapion, trecând printr-un sat al 5#iptului şi a vă ut o curvă stând lân#ăchilia lui şi i-a is ei+ #âtit-ai patul2 5a a is+ da, vvo1 încuiat bătrânul+ aşteaptă-mădeseară, că voi veni la tine şi am să petrec noaptea aceasta aproape de tine. /ar ea răspun ând,

a is+ bine, vvo1 Şi s-a #ătit şi a aşternut patul şi l-a aşteptat pe bătrân cu cele de trebuinţă. /ardupă ce s-a făcut seară, a venit bătrânul la dânsa, nimic aducând şi intrând în chilie, i-a is ei+ #ătit-ai patul2 5a a is+ da, vvo. încuiat uşa şi i-a is ei+ aşteaptă puţin, fiindcă avem pravilă până ce o voi face1 Şi a început bătrânul slu)ba. Şi începând Psaltirea, la fiecare psalm făcearu#ăciunea, ru#ându-se lui $umne eu pentru dânsa ca să se pocăiască şi să se mântuiască. $eci l-a ascultat $umne eu0 şi sta femeia tremurând şi ru#ându-se aproape de bătrânul. $acă aisprăvit bătrânul toată Psaltirea 6o Psaltire citită astfel ia cel puţin >-? ore=, ea a că ut la pământ. /ar bătrânul, începând postolul, a citit mult dintr-însul. Şi aşa şi-a împlinit slu)ba. $eci umilindu-se ea şi înţele#ând că nu pentru păcat a venit la dânsa, cică să-i mântuiască sufletul, a că ut in faţa lui icând+ fie-ţi milă, vvo şi povăţuieşte-mă unde pot plăcea lui $umne eu. tunci bătrânul a povăţuit-o pe dânsa într-o mănăstire de fecioare şi a dat-o la

stareţă, icând+ ia pe sora aceasta şi nu-i pune ei )u# sau poruncă, ca celorlalte surori, ci oricevoieşte, dă-i şi cum voieşte dă-i voie să umble. Şi după ce a făcut puţine ile, a is+ eu multe păcate am şi voiesc la două ile să mănânc. Şi după puţine ile a is+ eu multe păcate am şivoiesc la patru ile să mănânc $upă alte puţine ile s-a ru#at stareţei, icând+ fiindcă mult ammâhnit pe $umne eu cu fărădele#ile mele te ro#, pune-mă într-o chilie şi o astupi, şi pe o #aurădă-mi puţină pâine şi rucodelie. Şi i-a făcut ei stareţa aşa. şa i-a plăcu+ lui $umne eu încealaltă vreme a vieţii sale. 6/bidem, Pentru Slova S, pentru avva Serapion, cap.9 , pp. @@;.=



De ce ne place at!t de mult Saint *alentines ?

6ărbătorile tradiţionale sunt !âmbetul unui popor. ) destul să nimereşti la una dinele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. 8a noi, la românuna din aceste sărbători a devenit 36aint alentines3.

5ceastă sărbătoare, fără îndoială, are în ea o putere uluitoare. eşi românii au aflade e$istenţa ei de puţină vreme, iar mulţi încă mai învaţă să%i pronunţe denumicorect, totuşi ea a devenit foarte populară, stârnind mai multă vervă şi pregătidecât sărbătorile de4a învec+ite, cum sunt -răciunul şi 2aştele.

#rebuie să fie un mister la mi4loc, pentru că altfel e greu de e$plicat ceea ce s% petrecut în România anul acesta. -um un popor cu o istorie atât de îndelungată, cutradiţii sărbătoreşti şi folclorice, cum puţine popoare mai sunt pe lume, a uitat întun an totul şi a rămas cu această sărbătoare străină(

)ste, într%adevăr, un rebus psi+ologic să e$plici cum tineri care nu au citit nicioda

viaţa unui 6fânt arată atâta entu!iasm faţă de acest 36aint alentines3.-ultul 6finţilor a fost întotdeauna un prile4 de poticneală în calea spre bisericădeoarece oamenii, de regulă, nu pot accepta să se înc+ine în faţa unui alt om2rotestanţii găsesc în acest cult al nostru dovada cea mai bună că suntem idolatrcăci dăm oamenilor cinstea cuvenită 3unui singur umne!eu3. 5teiştii văd în cultu6finţilor un semn de alienare, o metodă de a%l supune şi comple$a pe om prcontrapunerea unui ideal inventat şi ireali!abil. -+iar şi printre ortodocşi e$istămulţi care încă nu şi%au re!olvat această problemă: cum să se înc+ine în faţa unsimplu om, nu e mai bine să se înc+ine direct lui umne!eu(

'ntr%un cuvânt, de la reforma lui 8ut+er în COCP şi până astă!i preoţii şi credinciortodocşi şi romano%catolici/ apără cu multă dificultate credinţa în 6finţi. ?ucredincioşi ai *isericii noastre au trecut la protestantism anume pentru că nu şi% putut re!olva acest conflict de conştiinţă: cum aşa, în *iblie scrie să nu te înc+iniar eu mă înc+in( eci, până şi cei care, vorba vine, cred în umne!eu, vedem cărefu!ă cinstirea 6finţilor. 7i când colo, după câteva reclame cu inimioare la 2ro #



milioane de tineri îmbrăţişea!ă cultul 6finţilor, cei mai mulţi c+iar înainte de crede în umne!eu1 5cest 2ro # a 3convertit3 în câteva !ile mai multă lumedecât @ristos în timpul vieţii 6ale pământeşti1 Numai acest fapt trebuie să ne pu pe gânduri în ce priveşte calitatea acestui mod de sărbătorire a 6finţilor.

)ste, într%adevăr, un mister, misterul iraţionalităţii de!lănţuite al beţiilor dionisiacînveşmântat în numele unui mucenic al lui @ristos. ?i se pare interesant dediscutat în 4urul acestei asocieri parado$ale. 2rin ea am putea arunca un con dlumină asupra multor ciudăţenii din viaţa noastră, dar mai ales, ceea ce este şi mneplăcut, să ne convingem de e$istenţa unor realităţi în care, de altfel, nu precredem.

e4a este o banalitate a spune că nu e$istă oameni necredincioşi, ci e$istă doareligii nesuferite. 5ltfel cum unii oameni care nu s%au rugat niciodată la 6fânt Nicolae îl cinstesc sărbătoreşte pe 6anta -laus în varianta lui americană( -um ceicare nu cred în )vang+elie se adună cu flămân!enie în faţa televi!oarelor ca săvadă 3"ltimile ispite ale lui @ristos3 de 6corsese( a, un astfel de 3+ristos3 se pr poate să fi e$istat, n%avem nimic de !is, ne convine. 'nsă varianta 8ui bisericease cam ireală, e c+iar depresivă, îi preferăm pe 5frodita şi Monisos.

0amenii nu rabdă un umne!eu care să se amestece în viaţa lor. )i cred că ceva poate să e$iste, însă ceea ce e$istă trebuie să se încadre!e în câmpul lor dcunoaştere şi mai ales, în câmpul preferinţelor şi al preocupărilor lor. Niet!sc+e

care declara cu seninătate că el este anti+ristul, nu lepăda niciodată de pe limbnumele lui Monisos şi 9arat+ustra. 'nsă faptul de a nu recunoaşte e$istenţa luumne!eu nu%8 poate face pe umne!eu să dispară din "nivers, c+iar şi numa

pentru că sunt unii care 'l roagă să rămână.

7i 9arat+ustra al lui Niet!sc+e, şi @Mperion al romanticilor, şi alte asemenea !eitnu sunt decât proiecţii ale minţii oameneşti. Nici unul dintre ei n%a e$istat, e c+uimitoare absenţa argumentelor care să apere originea lor. 5ceastă problemă nicnu apare în ca!ul lor, c+iar ateiştii folosesc cu seninătate numele acestor !ei pentra%şi ilustra ideile, arătând că nici pre!enţa lor nu%i stân4eneşte şi nici absenţa loi%ar împiedica să recurgă la autoritatea lor. Important, în ca!ul lor, nu este faptul e$istă, ci doar ceea ce e$primă. #oţi aceşti !ei sunt întruc+ipări ale patimilor saale spaimelor omeneşti. )i pot fi atât !ei 3originali3, cât şi oameni muritori, înger6finţi şi c+iar să poarte numele lui @ristos, dar investiţi cu calităţi pe placul celcare recurg la ei, cum vom vedea că este şi ca!ul acestui 36aint alentines3, care n poate fi 6fântul alentin cel adevărat.



?oda de a%şi construi !ei după poftele lor a apărut la greci, mai e$act o dată c@omer. 5cesta e cel care a curăţat lumea greacă de !eii amorfi, !oomorfi sau monstruoşi, a populat%o cu oameni 3divini3 şi cu !ei asemănători oamenilor. 2enaceasta el poate fi considerat marele reformator religios al ;reciei. r. *oQraobservă că 3acest sistem complet antropomorfic nu are, desigur, nici o legătură cadevărata religie sau cu moralitatea. 9eii lui sunt o invenţie încântătoare şi +a!lie poeţilor3.

Religia greacă este prima religie europeană, în sensul atitudinii, o religinonconformistă. 2entru grecii antici, nu umne!eu crease lumea, ci lumea este cecare i%a !ămislit pe !ei. )ste, cumva, prima treaptă spre ateismul ştiinţific asovieticilor. 9eii provin din ordinea impersonală şi indiferentă, care este deasuprlor. )a le dă !eilor fiinţa, figura şi puterile. 'nsuşi 9eus, conducătorul clanuluiceresc, este un !eu minor, care şi%a cucerit postul în urma unor lupte, să spunedrept, nu c+iar oneste. 8a rândul lor, aceşti !ei, deşi au unele particularităţdistincte, care le%au fost atribuite tot de oameni, sunt totuşi destul de instabiastfel încât îşi pot încălca cu uşurinţă propriile caracteristici.

2entru greci, binele săvârşit pe pământ nu era răsplătit şi răul nu era pedepsit. 2toţi îi aşteaptau be!nele subpământene ale @adesului. 5+ile, căruia "lise reuşeştesă%i evoce fantoma, declară că i%ar plăcea să fie mai degrabă, pe pământ, sclunui om sărac, 3decât să domnească peste toată împărăţia morţilor3.

5stfel timoraţi, grecilor nu le mai rămâne decât un singur ideal: să trăieşti total, danobil, în pre!ent. 5ceasta este lecţia lui @omer. ) vorba deci de a profita de totceea ce poate da pre!entul: tinereţe, sănătate, bucurii fi!ice sau prile4uri de a nilustra virtuţile. esigur, acest ideal, apărut din disperare, va cunoaşte modificărdar conştiinţa limitelor predestinate şi a fragilităţii e$istenţei nu s%a şters nicioda3 eoarece !eii I%au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârşit pra reali!a perfecţiunea şi plecând de aici, sacralitatea condiţiei umane3.

5ltfel spus, grecul a4unge să atribuie sens religios bucuriei de a trăi. )l atribuie ovaloare sacramentală e$perienţei erotice şi frumuseţii corpului uman, vede funcţreligioasă a oricărei petreceri colective % procesiuni, 4ocuri, dansuri, cântecompetiţii sportive, spectacole, banc+ete etc. 6ensul religios al perfecţiuncorpului uman % frumuseţea fi!ică, armonia mişcărilor, calmul, seninătatea %inspirat canonul artistic grecesc. 3-aracterul lumesc şi naturaleţea atât de criticatla religia greacă pot fi regăsite şi în artele plastice la vec+ii greci. 7i aicideosebirea faţă de arta orientală e imensă. 'n locul elementului monstruos apare corganic, în locul elementului încărcat de semnificaţii şi dedesubturi se impune cee



ca a voastră, o credinţă pentru babe şi moşi impotenţi. e ce nu faceţi şi voi cindienii şi c+ine!ii, puţină Moga, puţină Lamasutra şi ar fi bisericile pline( -ă do

umne!eu a lăsat dragostea nu ca să ne călugărim, ci ca să o trăim1...

-am aşa arată discursul remi$at pe care diavolul l%a şoptit )vei în Rai. e ce eşt proastă, )va, ai atâta putere, stăpâneşti peste animale şi peste sti+ii, nu%ţi înc+ipcă ai putea să stăpâneşti şi fără să ai asupra ta tot timpul controlul lui umne!eu0ricum, )l ascunde de voi un mare secret, de fapt )l se teme că, dacă o să mâncaţidin acest pom, o să stăpâniţi şi peste )l, de asta nici nu vă lasă. #u însă nu fi proastă, mănâncă din el, învinge%8 pe 5cest răufăcător invidios care nu vă lasă vă bucuraţi cu adevărat de viaţă1

)va a simţit în sine grandoarea 3misiunii3 la care a fost c+emată. )a îşi adunăforţele şi 3îl înfruntă3 pe umne!eu. 6fântul )frem 6irul spune că ea a trăit atunc plăcerea monstruoasă pe care o are fiecare când săvârşeşte un păcat mare. )a simţit plăcerea biruitorului1 5cea fericire, care nu este altceva decât plăcerea în faunui obstacol învins. 'n această stare a alergat ea la 5dam, pentru a se lăuda cu cefăcuse: 32oftim, 5dam1 #u nu ai avut putere să o faci, dar eu, uite la mine, amfăcut%o1 ii minte acea poruncă pe care ne%a dat%o umne!eu( )i, uite că eucălcat%o şi nu numai că nu am murit, ci am căpătat putere asupra tuturor1 2oţimănânci şi tu dacă vrei, eu îţi permit.

)va a alergat la 5dam ca o regină. )a era convinsă că a devenit mai mare decât

5dam, căci 'l înfruntase pe însuşi umne!eu. e aceea umne!eu a şi pedepsit%osupunând%o bărbatului său pentru totdeauna.

2rimii oameni au simţit atunci euforia pe care o are fiecare după săvârşire păcatului, acel mister care insuflă putere şi stăpânire asupra tainelor umne!eieşt

in cau!a acestei euforii omul nu reali!ea!ă adevărata sa stare, ca un lup care lingeîn înfierbinţeală o lamă de cuţit înmuiată în sânge, ascunsă în !ăpadă. 5şa cumlupul, după ce a lins sângele îng+eţat, a4unge la lamă şi tăindu%şi limba, începe mânca propriul sânge până moare, aşa şi omul cuprins de fierbinţeala păcatului somoară singur, bându%şi sângele vieţii celei veşnice pentru totdeauna.

Hustificarea păcatului este o trăsătură fundamentală a oamenilor, indiferent dreligia şi cultura de care aparţin. ;reutatea cu care apasă păcatul în subconştientunostru astfel devine insuportabilă. 0mul reali!ea!ă că plăcerea atât de mare pe caro procură cu mi4loace atât de mici este o taină insondabilă şi că el pătrunde într%spaţiu care nu îi aparţine. 0mul fură şi de aceea are nevoie de un cearşaf de falsdreptate sub care să se ascundă, pentru a trece cu bine câmpul în!ăpe!it a



moralităţii. Nimeni nu poate săvârşi răul în numele răului, această idee este străinfirii omeneşti. 2ână şi @itler era convins că face un serviciu omenirii şi istoriei, nmai vorbesc de Niet!sc+e, care era obsedat de ideea purificării speciei umane.Dmul simte o nevoie ineBplicabilă de a face binele. 5flându%mă mai des, poate,decât alţi oameni printre puşcăriaşi, deoarece slu4esc uneori în penitenciarul d*ender #ig+ina/, !ic că am stat de vorbă cu ucigaşi şi criminali de primă mână#rebuie să !ic că încă nu am au!it pe nici unul să spună că a nimerit în puşcărie pdreptate, toţi au vrut să facă binele, dacă au omorât, au omorât pe dreptate, dacă şau tăiat amanta, ea a căutat%o, dacă au furat ceva, bine au făcut, căci umne!eu pedepsit prin ei nedreptatea bogatului.

0mul sau evită ceea ce ştie el că este păcat, sau dă o interpretare proprie păcatuluicare îl absolvă de orice vină. e aceea, marea ma4oritate a oamenilor se conside3nepăcătoşi3. )$istă însă o crimă pe care o face toată lumea. -rima aceasta estedesfrânarea. 7i deşi ea este un lucru comun şi aproape inevitabil, nu este deloc ma pre4os în gravitate decât uciderea, ba c+iar o pot arăta cu uşurinţă, e mult mai madecât uciderea, pentru că din ea, ca dintr%o matroşcă rusească, ies la nesfârtrupurile sfârtecate ale celor nenăscuţi. -red că nici într%un ră!boi nu au muratâţia oameni câţi mor anual ucişi de medicii ginecologi. 2entru a acoperi un păcaatât de mare, oamenii au creat mitul cuplului fericit. ar despre ce vorbesc, căccuplul fericit este dincolo de orice păcat. 2ăcatul este o invenţie a oameniloneputincioşi, a celor care nu au cunoscut adevărata dragoste. 0amenii care siubesc cu adevărat îşi sunt lor înşişi şi umne!eu şi păcat, căci dragostea îi înalţ

până la culmile olimpiene ale spiritului omenesc, plasându%i dincolo de binelerăul niet!sc+ean.

0amenii au simţit dintotdeauna nevoia să dea faptelor lor un caracter universal şnobil, mai ales caracterele tari şi energice, cum sunt tinerii. 2entru că universuspiritual la această vârstă e suficient de restrâns, tânărul atribuie conţinut metafi!ituturor sentimentelor şi c+iar sen!aţiilor mai puternice. )ra şi mai firesc să fie aşîntr%o lume în care tarabele cu cărţi despre meditaţie şi descoperiri din #ibet sumai numeroase decât tonomatele de apă ga!oasă din oraşele sovietice. "nii găsesccă e foarte 3tare3 să ai bască şi sLateboard, alţii se laudă cu bric+ete. 'nsă acestrepre!intă ca!uri particulare, cel mult grupuri, dar nu pot fi generali!ate. 5cesteocupaţii rămân în !ona minorului c+iar şi în mintea tânărului. )le nu stau în firenoastră, adică ele au pătruns artificial în viaţa noastră, de aceea ne putem lipsi dele foarte uşor o dată cu vârsta. incolo de acestea însă e$istă ceva de care nimennu se poate lipsi, acel ceva este dragostea, care în mintea tânărului o repre!intideea cuplului fericit. 0rice obstacol în calea reali!ării acestui cuplu este vrednicde dispreţ. 0bstacolul cel mai mare însă este morala creştină şi părinţii. #ânăru



îndrăgostit se tre!eşte dintr%odată atacat, pe de o parte,de umne!eu şi, pe de altde proprii părinţi. )l rămâne, ce dureros, fără origini.#radiţia romano%catolică a re!olvat genial acest conflict, inventând aceassărbătoare a 6fântului alentin. #ânărul nu numai că este încura4at să aibă 3prietenă3, ci dobândeşte şi binecuvântarea *isericii, adică a lui umne!eu, princare se împacă şi cu părinţii, şi cu istoria. )l nu numai că îşi păstrea!ă ceea ce aavut, ci dobândeşte şi ceea ce nu avea. ) un fel de a împăca oaia cu lupul.

0 astfel de 3împăcare3 nu a e$istat niciodată în *iserica de Răsărit, ea nu e$istnici în )vang+elie. 6ingura nuntă descrisă în Noul #estament, nunta din -ana;alileii, la care @ristos săvârşeşte prima din minunile 6ale, presc+imbarea apei îvin, are un de!nodământ foarte curios % mirele, 6imon -anaanitul, îşi va lăsmireasa şi va deveni unul din cei doispre!ece 5postoli, ca să moară în cele dinurmă ca mucenic în oraşul 6nanir, din 2ersia, răstignit în c+ipul lui @ristos.

upă divi!area de la CSOT, *iserica Romană era firesc să aibă comple$ul unei falinstituţii, care avea nevoie să se convingă pe sine şi pe alţii de corectitudineactului de!binării la care a recurs. eoarece virtuţile morale sunt mai greu decultivat, romano%catolicii îşi motivea!ă şi până astă!i legitimitatea prin cantitatenoriaşilor. upă ce au eşuat în încercarea de a impune )vang+elia cu forţa, prinmetodele cele mai diverse, începând de la răfuielile inc+i!itoriale şi impuneremărturisirii anuale obligatorii şi până la speculaţiile psi+ologice în 4urul apocalipdin vremea bântuielii ciumei, catolicii cad în e$trema unui liberalism e$agera

5ceastă nouă politică a clerului romano% catolic cunoaşte apogeul în secolul & prin ceea ce au însemnat aşa%numiţii ca!uişti la$işti.

Istoricul şi sociologul france!, Hean elumeau, care a consacrat mai multe lucrăstudiului )vului ?ediu, surprinde această perioadă în cartea sa ?ărturisirea şiiertarea. 'ncă de pe atunci, confesorii romano%catolici au sesi!at conflictul dintmorala apostolică şi cerinţele vremii. Rigoarea creştină, dacă ar fi fost să respecţi, ameninţa să lase bisericile goale. 6peculând pe ideea de!voltării şmodernităţii, la$iştii recurg la un cod de norme morale foarte stranii, care au stârnrevolta contemporanilor, printre care şi 2ascal. iscursurile patetice ale unor atar3teologi3 sunt, fără îndoială, caricaturale: -a!urile vremii cer autori ai vremiiRemarcabil doctor va fi criticul acesta, dacă va putea re!olva prin 6fântul 5ugustitoate nelămuririle ivite în materie de simonie, anomalii, interdicţii> şi dacă va putînc+eia toate contractele pe ba!a principiilor 6finţilor ;rigore din NMssa sau di Na!ian!. 'n acelaşi spirit, 8ouis 5bellM, episcop de Rode! pentru câtva timp, seîntreabă retoric:



e pildă, în ce carte a 2ărinţilor am putea găsi un tratat al restituirilor unde să fiincluse sfaturi pentru a descoperi nedreptăţile secrete care se comit în procesefraudele şi înşelăciunile întâlnite în vân!ări şi cumpărări, tertipurile în înc+eierecontractelor, destinate să acopere cămătăria. 8a fel, în ce carte a 2ărinţilor vomgăsi re!olvări ale dificultăţilor ce apar !i de !i în c+estiuni legate de profit, desimulări pentru autori!area simoniilor şi de alte asemenea subiecte, care constituicea mai mare parte din ceea ce conţin cărţile ca!uiştilor, a căror cunoaştere estabsolut necesară unui confesor.

6e înţelege că astfel de sfaturi nu se conţin nici în )vang+elii şi nici în )pistoleleapostolice, ceea ce curmă mult din autoritatea 6fintei 6cripturi, dacă urmăm logicla$istă. 2ascal ironi!a acest fel straniu de a înţelege morala creştină: în c+estiunde morală, noii că!uişti sunt preferabili vec+ilor 2ărinţi, măcar că au fost maaproape de apostoli. ar motivul pentru care am enumerat aceste picante

enormităţi era acela de a a4unge la concepţiile ca!uiste despre se$ualitate şgraniţele între păcatul de moarte şi păcatul venial pe care le stabilesc aceştia, iacâteva din 3canoanele3 care i%au 3menţinut3 în biserică pe tinerii romano%catol)ste probabilă opinia potrivit căreia este doar păcat venial în îmbrăţişarea dată dincau!a desfătării trupeşti şi sen!uale care se naşte din sărut, fără prime4die dconsimţământ ulterior şi de poluţie e4aculareJ % CUUU.

5ctul căsătoriei îndeplinit e$clusiv pentru plăcere nu ar putea constitui câtuşi de puţin o greşeală, nici măcar venială % CUPD.

)ste permisă provocarea avortului înainte ca fetusul să fie însufleţit pentru a evitmoartea sau de!onoarea unei tinere % CUPD.

2oluţia masturbaţiaJ nu este inter!isă de dreptul natural. e aceea, dacumne!eu n%ar fi inter!is%o, ea ar fi uneori bună> câteodată ar fi c+iar obligat

cu riscul păcatului de moarte % CUPD.

Nimic deosebit, o simplă aşc+ie din trunc+iul uriaş al spiritualităţii romanocatolice. acă vom arunca o privire asupra trăirii mistice a unor sfinţi romano

catolici, vom înţelege uşor originea unor astfel de concepţii le4ere desprse$ualitate.

Iată câteva mostre preţioase spicuite din arsenalul misticii romano%catolice: 3"nestări spirituale la 3sfinţii3 romano% catolici sunt atât de sensibile, încât ne fac săîndoim serios de curăţia lor.



cărora epoca lor le ierta totul, pentru că, privindu%i cum trăiesc, îşi recunoşt propriul ei instinct. )i nu cunoşteau altă lege decât propria lor dorinţă. *envenutoo sută de ani mai târ!iu, va a4unge de !ece ori până în pragul crimei, iată gloria, dşi prime4dia sufletului italian. )l merge, fără şovăire, până la capătul lui însuşi, cşi cum nu ar cunoaşte nici o limită între crimă şi eroism. 5nar+ia sentimentală carîi tulbura într%atât pe ?asaccio sau pe onatello îl îndemna pe 8ippi să%şi trăiascu aprindere viaţa, sub toate aspectele ei, pe acest călugăr care rămânea călugăc+iar şi după ce sedusese mai multe călugăriţe, şi care era obsedat cu adevăratfurie de iubire. 2icta într%o stare de e$altare, între două aventuri pătimaşe, cu pastă violent modelată, cu accente de un roşu care o făcea să ţâşnească diîntunecimea capelelor, povestea sfântă transpusă în societatea florentină, c+inuită !buciumată de drama care o descompunea. 'n prea4ma festinurilor şi în mi4locserbărilor din palatele cu săli 4oase pardosite cu lespe!i albe şi negre, se strecuraciudate femei blonde, prelungind timpurile mistice până în inima splendidei orgicare reînvia în acelaşi timp simţurile şi gândirea. Filippo 8ippi marc+ea!ă poatclipa cea mai neliniştită pe care au trăit%o florentinii3.

ar se pare că numărul călugăriţelor romano%catolice care practicau un 3ascetismai liberal nu se limita numai la cele pe care le sedusese 8ippi. )piscopul arnavaîntr%un studiu dedicat erotismului în artă, citea!ă acest pasa4 indecent d?opassan, pe care eu îl reiau, acoperindu%mă cu autoritatea fericitului episcop3Fără să vrei îţi aminteşti istoria unei aventuri a conprincepelui sa$on 5ugustrelatată de 2elnit!. "ltimul povesteşte cu venin că atunci când conprincepele a

părăsit%o pe seniora ?ateiM şi a sc+imbat%o cu o călugăriţă din mănăstirea ?urael a fost nevoit să%şi supună dragostea sa unui întreg statut. -ălugăriţa l%a obliga parcurgă în lung şi în lat ţara Fineţii, până l%a introdus în capitala 2lăcerii3.

)$altările mistice ale 3sfinţilor3 romano%catolici sunt foarte bine surprinse tablourile Renaşterii şi *arocului. -ompo!iţiile alambicate, cromatica încărcată,toate pentru a reda un grad de emotivitate cât mai mare, în cele din urmă, nu sundecât ilustraţii fidele ale 3meditaţiilor3 romano% catolice. Faptul se vede şi mgrăitor în varianta sa barocă, în icoanele cu 36fânta Inimă3, unde ?ântuitorul estrepre!entat cu o inimă mare, strâmtorată de o coroană de spini. 3în aceste imagidulcege ale inimii străpunse e$istă un fel de baroc religios, un fel de po!ăsentimentală, de neînţeles pentru popoarele cu o altă educaţie religioasă şi estetică

Improprie este şi această mistică a c+inuielii nu tragismului1/, care se transforîn masoc+ism, atât de caracteristică pentru catolicism şi e$primată pronunţat îculturile liturgice ale 36acre -oeur3> dar cel mai improprii, desigur, sunt acest



generoase iertări de păcate pentru cunoscuta sumă de rugăciuni, rostite în faţimaginii cu 36acre-oeur3...8a?argareta%?aria 5lacoc vi!iunile căreia au servit ca temei pentru cultul 36acre-oeur3/, mistica inimii e e$trem de primitivă: aceasta e suferinţa amoroasăîmpreună cu dumne!eiescul ?ire, un masoc+ism erotic. ?ai cu seamă seevidenţia!ă cântările ei, care nu sunt altceva decât nişte adevărate sonete ddragoste şi care oferă un material clasic pentru o investigaţie psi+analitică3.

-ălugărul catolic 2ecerin, crescut pe scrierile lui Ioan -ură de 5ur, în cei EO de ani petrecuţi în mănăstirile catolice, totuşi nu a putut deveni un adept sincer al #ere!edin 5vila. 3)vlavia catolică adeseori respiră cu o înflăcărată patimă pământească#ânăra fecioară se topeşte în faţa imaginii inimii strălucitoarea lui Iisus, înfăşuratde spini şi pătrunsă de suliţă. 6fânta #ere!a într%o vi!iune luminoasă vede un băitânăr cu aripi: acesta cu o săgeată de aur îi străpunge inima... iată femeia în sensudeplin al cuvântului1 7i aşa au trecut sute de ani în !adar: inima omului nu s%sc+imbat, ea este tulburată de aceleaşi patimi şi c+eamă în a4utor aceeaşi !ei, acelaşi cupidon păgân în acelaşi costum şi cu aceleaşi săgeţi se iveşte în c+ilicălugăriţei carmelite clin secolul al & I%lea3.

?istica romano%catolică se învecinea!ă în c+ip i!bitor cu tantrismul păgân. )a sealimentea!ă din mlaştina nesecată a iraţionalităţii noastre, care alcătuieşte fonducomun al religiilor păgâne. -redem că lumina care umple camera călugăriţeicarmelite în timpul e$ta!urilor ei, despre care ?ere4LovsLi spunea că 3dacă le%

vedea o femeie iscusită în arta dragostei, s%ar întreba mirată unde%i bărbatullumina la care meditea!ă un cuplu bud+ist în timpul împreunării, este una şaceeaşi. 5ceasta este lumina de care marii asceţi ai Răsăritului 0rtodo$ ne spun săne temem şi să nu o primim. 5ceasta este lumina la care se referă 5postolul 2avelcând !ice: Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.

5bandonarea rigorii dogmatice, împotriva căreia se revoltă atât de uşor omucontemporan, duce în mod inevitabil la e$cese de felul celor de mai sus, duce îmod fatal la se$ualitate. 2entru că tot ceea ce nu este de la umne!eu în noi estese$ualitate. 5şa au fost, de e$emplu, unele secte 3creştine3 din primele secole, cuerau mani+eii, despre care )liade spune că ar fi practicat un tantrism înrudit cu ce bud+ist. 'n !ilele noastre o astfel de sectă 3biblică3 este 3-opiii lui umne!eu3una din mulţimea sectelor cu obsesii se$uale. 5ceştia nu numai că practică orgiileci c+iar şi copiii şi părinţii umblă goi unii în faţa altora, fără ruşine. #eologia loconcentrea!ă foarte e$presiv ceea ce geme în inima sărbătorii îndrăgostiţilor 36ai

alentines3: 2entru copiii lui umne!eu nu mai e$istă păcat1 Nu mai suntem su



8ege, ci sub +ar, noi suntem deasupra păcatului, a celor ce îl iubesc pe umne!euşi pe care )l îi iubeşte totul le este permis16ă comparăm, de e$emplu, un afiş publicitar al 3copiilor lui umne!eu3, pe carni%l descrie profesorul sectolog 5le$andr vorLin, cu ceea ce se petrece la noi !ilele îndrăgostiţilor: 3în anul CDDE, toate metrourile din 2etersburg au fîncleiate cu afişele acestei secte. 5fişele erau colorate, ro!, pe ele era repre!enta

umne!eu #atăl sau Iisus @ristos, desfăcându%şi braţele pentru a îmbrăţişamulţime de inimioare % tineri şi tinere pe 4umătate goi, cu mâinile întinse, mergîn întâmpinarea iubirii dumne!eieşti. Iar pe spate, cu caractere citeţe, era scrite$tul şi adresa % căsuţa poştală din 2olonia. in această cau!ă mulţi credeau acestea erau nişte afişe catolice, însă aceasta nu era decât o operă tipică departamentului propagandist al sectei 3Familia3 sau 3-opiii lui umne!eu, nm.J.

5cest surplus de 3dragoste3 pe care îl simte omul necurăţat de patimi atunci cânse apropie de ideea de umne!eu nu este altceva decât o lucrare a libidoului lui. 'nvâltoarea sen!aţiilor puternice, amplificate de sentimentul stăpânirii şi al libertăţnelimitate, pe care îl are bărbatul asupra femeii pe care o posedă, omul pătrunde cvoie sau fără de voie în spaţiul du+urilor care gem după putere. "n ca! tipic deastfel de contacte cu lumea dedincolo este c+iar liderul sectei 3Familia3americanul avid *rand *erg, care primea mesa4e de la un oarecare 5bra+im. 3)interesantă mărturia lui *erg despre faptul cum a intrat el în contact cu aces5bra+im. upă o noapte furtunoasă, *erg se afla culcat între adormitele ?arta şi

?aria, când dintr%odată, a început a vorbi în limbi. *erg a considerat că 5bra+im sroagă prin el 3în u+3. upă aceea, afirmă el, trei !ile la rând nu a putut vorbengle!eşte. 'n continuare, el scrie: 3)u m%am rugat atât de mult ca să primesc darvorbirii în limbi, dar el nu mi%a fost dăruit. ar iată că, după ceea ce se obişnuiea numi păcat, când eu, gol, mă tăvăleam între femei goale, peste mine s%a pogo

u+ul 6fânt şi omnul mi%a dăruit acest dar3.

5sistăm aici la un ca! normal de demoni!are, care este treapta următoare a ceea ce)piscopul arnava numeşte 3iubirea mistică3 a sfintelor catolice, iar profesorumoscovit, 8eonid 0sipov, 3desfrâu mistic3. 0mul singur nu poate a4unge la acestconcepţii o$imoronice despre sfinţenie şi se$ualitate. acă se$ualitatea e un lucr plăcut şi bun în sine, de ce mai ai nevoie să%l spri4ini cu autoritatea unui 6fânc+iar a )vang+eliei( acă urăşti fecioria, de ce nu găseşti suficientăsubstanţialitate în desfrâul tău, ci recurgi la autoritatea religiei fecioriei creştinismul( 0bservaţi că, tot mai des, patroni ai orgiilor de tot felul sunt aleşi nu!ei păgâni, ci anume 6finţi creştini şi c+iar însuşi ?ântuitorul.



"n tantrist român mi se lăuda că şi el e creştin, pentru că ei în timpul actului se$uarostesc 3#atăl nostru...3 şi meditea!ă la ?aica omnului şi la Ioan *ote!ătorul.5cest nod gordian îl re!olvă numai sabia 6finţilor 2ărinţi. Numai ingenio!itateademonilor putea să insufle oamenilor astfel de idei.

-um să nu vin!i pre!ervative în numele 6f. alentin, când directorul -entrului de#eologie şi )ducaţie -reştină de pe lângă -olegiul 6f. ?arcu şi 6f. Ioan clin2lMmout+, 5drian #+atc+er, poate să apere +omose$ualitatea cu citate din *iblie3 in punct de vedere teologic, ne convinge 5drian #+atcer, se$ualitatea este unmod ingenios prin care umne!eu ne c+eamă să intrăm în comuniune cu alţii6e$ualitatea noastră este o dovadă că suntem făcuţi după c+ipul lui umne!eu> nsuntem făcuţi pentru a intra în relaţii cu cineva şi natura lui umne!eu esterelaţie3. B-reştinismul cere ca dragostea se$uală să întruc+ipe!e iubirea care est

umne!eu, repre!entând%o şi e$primând%o, întrupând%o în fiecare comunise$uală care are loc între parteneri3.'n sfârşit, se$ologul anglican, crede că +omose$ualitatea între parteneri creştini sîntemeia!ă pe pilde similare din viaţa ?ântuitorului, asupra cărora, daţi%mi voie, snu insist. -reştinii din epoca actuală, spune el, trebuie să depăşească gândirea patriar+ală asupra păcatului, pe care a răspândit%o 5postolul 2avel, ca o moştenirtradiţiei iudaice.

-u toate că şi eu, ca şi ca!uiştii romano%catolici, n%aş vrea să am duşmani prin

tânăra generaţie, totuşi voi încerca să e$pun în câteva cuvinte morala biblică îaceastă privinţă. Nicăieri în 6criptură nu ni se vorbeşte de 3îndrăgostiţi3 în afacăsătoriei. 5ceastă întâmplare firească dintre un tânăr şi o tânără peste tot în *ibliese catalog+ea!ă drept desfrânare, adică păcat de moarte, pentru care evreii eraomorâţi cu pietre. 0rice relaţie cu o fată presupunea căsătoria. -e%i drept, e$istă îcartea Facerii o poveste de dragoste în stil american: într%o !i, ina, fata 8iei, pcare aceasta o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării aceleia. 7i vă!ând%6ic+em, feciorul lui @emor @eveul, stăpânitorul pământului aceluia, a luat%culcându%se cu ea, a necinstit%o. 5poi s%a lipit sufletul lui de ina, fata lui Iacoi%a că!ut dragă fata şi a vorbit pe placul fetei. 7i a !is 6ic+em către tatăl să@emor: 3Ia%mi pe fata aceasta de femeie13, deşi Iacov a au!it că fiul lui @emnecinstit%o pe ina, fata sa, dar, fiindcă feciorii lui erau cu vitele la câmp, a tăc până s%au întors ei. Iar @emor, tatăl lui 6ic+em, a ieşit la Iacov, ca să vorbeascăel. Feciorul lui Iacov însă, venind de la câmp şi aflând despre aceasta, se amărâră se mâniară foarte tare, pentru că 6ic+em săvârşise o faptă de ocară în Israeculcându%se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia să se întâmple... -ăsătoria însă na avut loc. Fiii lui Iacov au răspuns cu vicleşug lui 6ic+em şi lui @emor, tatăl lu



3Nu putem să facem aceasta: să dăm pe sora noastră după un om netăiat împre4că aceasta ar fi o ruşine pentru noi3. -asa lui @emor acceptă şi se taie împre4u pentru ina. Iar a treia !i, când erau ei încă în dureri, fiii lui Iacov... şi%au lufiecare sabia şi au intrat fără teamă în cetate şi au ucis pe toţi cei de parte bărbătească. 5u trecut prin ascuţişul săbiei şi pe @emor şi pe fiul lui 6ic+em şi aluat pe ina din casa lui 6ic+em şi au plecat. 5poi, fiii lui Iacov se năpustirăasupra celor morţi şi 4efuiră cetatea în care fusese necinstită ina, sora lor. 5u luatoate oile lor, toţi boii lor, toţi asinii lor, tot ce era în cetate şi tot ce era pe câmptoate bogăţiile lor, toţi copiii şi femeile le%au dus în robie... 5tunci Iacov a !is căt6imon şi către 8evi: 3?are tulburare mi%aţi adus, făcându%mă urât înaintea tutulocuitorilor ţării acesteia. )u am oameni puţini la număr> se vor ridica asupra meşi mă vor ucide şi voi pieri şi eu şi casa mea3. Iar ei au !is: 3dar se putea, oare, ca să se poarte cu sora noastră ca şi cu o femeie pierdută(3

5şa a arătat o poveste de dragoste din timpurile noastre, dar petrecută în timpuril patriar+ului Iacov. acă cineva va spune că Noul #estament aduce o altă vi!iunasupra desfrâului, recurgând la întâmplarea evang+elică cu aruncatul pietretrebuie să%i contra!icem. -eea ce a adus nou @ristos nu este atitudinea faţă d păcat, ci numai faţă de omul care a săvârşit păcatul. @ristos îi opreşte pe evrei arunce piatra nu pentru că păcatul curviei şi%a pierdut din gravitate, ci pentru evreii erau ucigaşi. Nu pentru că erau mari râvnitori ai curăţeniei se grăbeau aceştsă omoare, ci pentru că în acest fel îşi satisfăceau ei patima mâniei care era în e@ristos ca si cum ar fi !is: 6coate mai întâi bârna din oc+iul tău şi pe urmă ve

vedea să scoţi paiul din oc+iul aproapelui. @ristos ne descoperă că desfrâul, plângă că este un păcat atât de mare, este şi boala noastră comună, cu care trebuie luptăm cu blândeţe şi răbdare, dar nu grăbindu%ne să aruncăm cu piatra. păcătoşii, ne vesteşte @ristos, pot să a4ungă sfinţi, nu%i omorâţi înainte de vrem

Nu numai că nu era îngăduită relaţia liberă cu o femeie, ci până şi revenirea lfemeia de care te%ai despărţit era oprită. e aceea, orice aventură tinerească ee$trem de periculoasă, căci, pe de o parte, asta îl obliga să se căsătorească ctânăra respectivă e va amăgi cineva o fată nelogodită şi se va culca cu ea, săîn!estre!e şi să o ia de soţie EE CU/, iar pe de altă parte, 8egea nu%i dădea voie smai despartă de ea, decât numai dacă îi oferea carte de despărţenie. 3)ra o legvec+e % scrie Ioan ;ură de 5ur % care nu oprea pe bărbatul care%şi ura femeia alunge pentru orice pricină şi să ia alta în locul ei... acă legea ar fi silit pe bărbasă ţină în casă pe femeia pe care o urăşte, bărbatul ar fi ucis%o. 5şa de cru!i eraiudeii1 -um aveau să%şi cruţe femeile lor, când nu%şi cruţau proprii lor copii, comorau pe profeţi, când vărsau sângele ca apa( e aceea 8egea a îngăduit un păcamai mic, dar a stârpit unul mai mare3. -artea de despărţenie îi oprea pe evrei de l



dărâmarea familiilor şi de la desfrâul care s%ar fi produs din cau!ă că bărbaţii şifi sc+imbat la nesfârşit femeile între ei. ar această lege a fost dată iudeilor, dupcum spune însuşi @ristos, din pricina învârtoşeniei inimii lor.

impotrivă, o dată cu revărsarea +arului prin Iisus @ristos, Noul #estamenînăspreşte criteriile cu privire la păcatul curviei: 5ţi au!it că s%a !is celor ddemult: 6ă nu prea curveşti> )u, însă, vă !ic vouă că oricine se uită la o femeie spra o pofti a şi prea curvit cu ea în inima sa.

6e$ualitatea poate fi pre!entă în formele ei cele mai subtile până şi la asceţi, fărca ei să o sesi!e!e. 3 racul curviei, ne spune avva orot+ei, acţionea!ă asuprasufletului omenesc uneori brutal, iar alteori în funcţie de structura omului. -ânddiavolul vede că cineva nu vrea să păcătuiască, % el nu e atât de neiscusit în a farăul încât să înceapă a%i insufla vreun păcat evident, el nu%i spune: du%curveşte... pentru că ştie că noi nu vrem asta, iar el nu consideră necesar să ninsufle ceea ce noi nu voim, ci descoperă în noi însăşi pofta... şi prin aceasta, suc+ipul binelui ne face rău3.

5sprimea Noului #estament e atât de mare, încât şi cei mai mari pustnici seconsiderau desfrânaţi din cau!a gândurilor: 5 venit odată un frate la avva 2imen şi%a !is: ce voi face, părinte, că sunt supărat de curviel 7i iată m%am dus la avIviston şi mi%a !is: nu trebuie să o laşi să !ăbovească în tine. I%a !is lui avva 2imfaptele lui 5vva Iviston sunt sus, împreună cu îngerii şi nu ştie că eu şi tu suntem î

curvie. 'nsă despre aceste înălţimi nu se poate discuta cu necălugării, care se creeliberaţi de patimi din cau!ă că nu şi le văd.

e aceea, tocmai în Noul #estament, prieteniile între persoane de se$ opus în afarcăsătoriei sunt prea puţin indicate. 5sta nu pentru că @ristos ne%a inter!comunicarea, ci tocmai pentru că orice comunicare de acest fel se reduce la usingur lucru, căci toţi suntem neam viclean şi desfrânat, după cum ne ceart@ristos. ar, spune 6fântul Ioan ;ură de 5ur, 3este un alt fel de a te uita la ofemeie, aşa cum se uită cei cu inima curată. e aceea @ristos n%a oprit uitatuluitatul cu poftă3. acă cineva se consideră a4uns la această măsură, c+iar şi du pildele din 2ateric citate mai sus, acela să sărbătorească sărbătoarea îndrăgostiţiloaici pe pământ şi sus în cer.

Noul #estament este vremea feciorelnicilor, începând de la vestitorul lui % Io*ote!ătorul % şi până la apostoli, care au îmbrăţişat fecioria. Feciorelnică este pâşi naşterea lui @ristos din ?aria. Noul 5dam % @ristos % se naşte din Noua )v?aica omnului % precum vec+ea )vă se născuse din ec+iul 5dam, fără patimă



5şa cum )va se născuse din 5dam fără mamă pământească, din umne!eu, aşa şi Noul 5dam se naşte din noua )vă fără tată pământesc, prin umne!eu. ?ai multdecât atât, fiecare din noi, cei născuţi în păcat, e c+emat să se nască din nou cnaştere feciorelnică, din umne!eu, în #aina 6fântului *ote! % naşterea cea de sus

6fântul ?a$im, mărturisitorul e de părere că însuşi 5dam a fost creat deumne!eu după c+ipul 6ău, fără voia lui 5dam, cu scopul de a se naşte mai târ!iu

cu voia lui din umne!eu prin u+ul 6fânt în #aina *ote!ului. umne!eu voieşteca omul să conlucre!e liber, cu puterea pe care o are în sine, la naşterea sa.

7i tocmai pentru că noi am avut fericirea sau nefericirea, pentru mulţi/ de a nnaşte în !odia lui @ristos, nu mai putem să mergem la templul 5frodietei având î piept insigna cu 6f. alentin. remea 8uperLaliilor a trecut, fecioarele care îş pierdeau fecioria pe malul #ibrului în vremea Imperiului Roman nu trebuie să şi% piardă astă!i în numele 6f. alentin cu aceeaşi seninătate. Nu trebuie să primimaceste şoapte demonice, dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest 6fân

alentin, iar dacă ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să%l urâm acest 6fânt alentin, să%l urâm cu adevărat, după cum şi el a urât desfrânarnoastră1

#ânărul are cel puţin două motive de a se alătura acestei sărbători: fie că e împinde pofta trupului, ceea ce e firesc, fie de acea plăcere a lui Niet!sc+e de a rescrireligia creştină, ceea ce e demonic. Niet!sc+e, care se credea atât de puternic,

a4uns să fie strivit de demonul său. Faptul că boala lui Niet!sc+e şi toate ideile lau fost insuflate de du+urile întunecate o arată ultima sa scrisoare, în care bolnavsemnea!ă cu numele împotriva căruia a luptat toată viaţa, nu fără o influenţăstrăină voii sale: 3-rucificatul3. -ert este că şi cei care sărbătoresc aceastăsărbătoare sunt posedaţi de demoni nu numai pentru că reclamea!ă desfrâul, ci males pentru că se acoperă cu numele unui mucenic al lui @ristos, aşa ceva poate facă numai demonii, Iisus @ristos, ieri şi a!i şi în veci, este acelaşi.

6ă nu ne gândim că dacă vom fi mulţi, 'I vom constrânge pe umne!eu să sc+imblegile moralei divine, după cum se obţin a!i legi în urma mitingurilor din pieţe5ceste teolog+iseli prea libere în 4urul 6finţilor şi a credinţei creştine sunt e$tremde grave şi credem că la ele s%a referit umne!eu, în relatarea lui 5saf: Ia păcătosului i%a !is umne!eu: B2entru ce tu istoriseşti dreptăţile ?ele şi ielegământul ?eu în gura ta( #u ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele ?eleînapoia ta. e vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai5cestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie>mustrate%voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale3.



acă iubeşti pe cineva cu adevărat şi vrei să%ţi uneşti viaţa cu el, du%te şi spunecăsătoriţi%vă. ar cum poţi să vin!i declaraţii de dragoste într%o emisiune televi pentru un tricou sau o bască nenorocită( 5tâta costă cuvintele tale( Fata pe care oiubeşti nu%ţi este de a4uns premiu şi spectator al dragostei tale sau cre!i că te iubi mai mult dacă va vedea că ceea ce îi spui numai ei în taină vei putea spune unei pi!!a( Nu este o mai mare umilinţă decât a%ţi vedea iubitul sau iubita spunâşi altcuiva cuvintele pe care credeai că ţi le spune numai ţie. 6au nu înţelegi cdacă o poate spune la microfon, o poate spune şi altcuiva, când nu eşti tu de faţă(

ar cât de umile sunt acele perec+i de 3adulţi3 care se e$pun pentru aplau!e. -um poţi să fii femeie la TS de ani încă necăsătorită( 5sta înseamnă sau că ai fosde!măţată, sau sfântă. 7i în primul şi în al doilea ca! mai bine este să nu mai spula nimeni. Iar dacă ai fost căsătorită, nu ţi%e ruşine de soţul şi de copiii tăi ca poate te văd( "nde v%aţi îndrăgostit voi aşa de tare la această vârstă( 5mândo plini de rănile trecutului, de puroiul de!amăgirilor care dor. 5veţi nevoie ca alţii svă convingă că vă stă bine împreună şi vă potriviţi, pentru că voi nu vă puteţi rupdin inimă imaginea primei iubiri pe care nu mai aveţi putere să o întoarceţi înapoi

"n bilet pentru doi la discotecă pe care îl veţi câştiga în sc+imbul ruşinii trăite măîndoiesc că ar putea lecui rănile voastre.

#oată această ceaţă de cuvinte încearcă să acopere adevărul despre dureresingurătăţii. -ine nu ştie că declaraţiile de dragoste sunt mult mai rare decâtcerturile( )le sunt atât de rare, încât încap toate într%o emisiune. acă ne%ar a4u

putere ca să ne scuturăm capetele de ameţeala reclamelor şi am feri puţin aceas perdea artificială, ca să privim ce se petrece dincolo de declaraţiile de dragoste, avedea faţa crudă a realităţii. 'n 6"5, OGV de femei sunt singure, ESV nu au foscăsătorite niciodată şi GGV sunt divorţate sau văduve. "n raport elaborat de 5lianţ)vang+elică din ?area *ritanie arată că TTV din bărbaţii sub GS de ani, enoriaşi a*isericii )vang+elice care nu acceptă călugăria1 n. m./, sunt singuri.

-rimele de familie sau între amanţi sunt e$trem de frecvente. 'n timp ce latelevi!or se pocnesc baloane şi se aplaudă cea mai ingenioasă declaraţie ddragoste, poliţia semnea!ă cronici de felul: 3ET.SP.ESSS, satul ?ândreşti, 4udeţ*ălţi. 'n casa sa, cetăţeanul R., anul naşterii CDOP, fiind beat, i%a cau!at o ranăcuţit în regiunea inimii soţiei sale, decesul a survenit instantaneu. 'n CG.SP.ESScomuna 6uruceni. 8a mie!ul nopţii, cetăţeanul 2., anul naşterii CDOU, a lovit%oun topor în cap pe fosta sa soţie, provocându%i o rană mortală. 'n SE. ST.ES-+işinău, str. asile 8upu în urma unui scandal iscat între soţii ;., femeia şi%alovit soţul cu un ciocan în cap, traumati!ându%l mortal. 2este două !ile a scocadavrul din casă şi i%a dat foc. 'n 8a EE.SU.ESSS, satul ;âlăseni, 4udeţul *ă



-etăţeana 6., a. n. CDOE, cu un topor i%a cau!at răni în regiunea capuconcubinului său *, a.n. CDOD, care, ulterior, a şi decedat3.

Numai în anul trecut, în Republica ?oldova, aproape GSV dintre femeile asasinatau fost omorâte de către soţi, e$%soţi şi amanţi. oar GV dintre bărbaţii asasinaţifost omorâţi de către soţii, foste soţii sau amante. 6oţii, foştii soţi, amanţii şi foştamanţi au săvârşit mai mult de EUV dintre toate violurile şi agresiunile se$uale. TOV din ca!uri, fetele mai în vârstă de CE ani atacate de un grup de bărbaţi recunoscut printre aceştia persoane cunoscute. Numărul ca!urilor când femeile afost atacate de către parteneri intimi a fost de G ori mai mare între soţii ce trăiaseparat în comparaţie cu cei divorţaţi şi apro$imativ de EO de ori mai mare deccei căsătoriţi. Femeile de toate rasele au suportat într%o măsură egală atacuri d partea partenerilor intimi. Femeile maltratate căpătau le!iuni corporale grave, fiinatacate de către cunoscuţi mai des decât atunci când erau atacate de către străini.*ureau of Hustice 6tatistics -rime ictimi!ation 6urveM Revista victimelocriminalităţii. *iroul statistic al ?inisterului de Hustiţie al 6"5/, august CDDOinformea!ă că o pătrime din femeile din 6"5, mai mult de CE milioane, suportăagresiuni din partea foştilor sau actualilor parteneri măcar o dată în viaţă.

5ceastă stare de lucruri a dat naştere unei noi ramuri în criminologie, către finelanilor PS ai secolului &&, 3criminologia familială3. 6pecialiştii în domenaprecia!ă că omuciderea în cadrul violenţelor intrafamiliale constituie circa ESTSV din totalul acestora şi OSV din numărul crimelor de acest gen.

iolenţa casnică, susţine 8idia 2ogrebnaia, se manifestă prin aplicarea forţei şameninţare cu scopul de a controla un om. iolenţa fi!ică, se$uală, emoţională şeconomică, precum şi ameninţările pre!intă diverse forme ale violenţei familial6copul persoanei ce practică atare 3activităţi3 este să%şi păstre!e sau săconsolide!e autoritatea şi controlul în relaţiile de familie. 3 e remarcat că înultimii ani omuciderile se caracteri!ea!ă printr%o ferocitate deosebită. -adavrele cmultiple le!iuni foarte grave, torturate, ciopârţite, arse, de!membrate, vădesc cru!ime, delicat vorbind, bestială3.

7i asta este doar o secvenţă, poate cea mai neînsemnată, din spectacolul care se ddupă culisele declaraţiilor de dragoste. 5ici ar trebui să ane$ăm statisticaavorturilor, a sinuciderilor. ar cine poate să facă o statistică a nopţilor nedormitea cri!elor de gelo!ie, statistica primelor fumuri de ţigară pe care le trage o fatădupă ce o părăseşte iubitul( -ine face o statistică a lacrimilor pe care le varsăfemeile după ce le posedă soţul beat( -ine face o statistică a simpatiilor femeilotrecute de trei!eci de ani, care nu%şi mai iubesc bărbaţii( Inima omului nu e



4ucărică pe care poţi să o înfrumuseţe!i cu o fundiţă roşie, ea e ceva mai mult. Idragostea nu încape într%o caricatură cu căţeluş de pe o felicitare americăneas

ragostea nu se măsoară.

#oată această mascaradă e înfiorător de tristă. #ânăr fiind, cum poţi să îmbracaceastă mască de bufon şi să uiţi înălţimile de unde ai coborât, ca să spui câtevreplici pe această scenă a deşertăciunii în sc+imbul unor oc+elari de soare( -ine erău( 6fântul alentin( Nu. ragostea( 6igur că nu. Rea e numai atitudinea. #oatădrama vieţii noastre are la ba!ă aceste 4ocuri necugetate ale tinerilor cu trupurile sufletele lor. #ocmai pentru că dragostea trebuie trăită, nu trebuie să o consumadegrabă, tocmai pentru că e frumoasă, nu trebuie pusă spre vân!are, tocmai pentrcă e atât de rară, nu trebuie negli4ată când se iveşte. -um poate ceva atât defrumos, atât de înălţător, atât de rar şi atât de scump ca dragostea să%ţi iasă în cc+iar în acele !ile neg+ioabe cu baloane şi discuţii fără +a!( Nu credeţi c+iar poricine face astfel de declaraţii, dacă vreţi să le au!iţi măcar o dată în viaţă spuscu sinceritate.

Nu construiţi palatul prieteniei voastre din cărămi!ile multe şi strălucitoare, care sdau pe gratis, ale poftei, ci căutaţi pietrele tari ale iubirii adevărate. -ăci pofta, careste tot timpul în mişcare, s%ar putea să vă lase singuri şi să plece, iar dragosteadragostea niciodată nu cade. #oate%mi suni îngăduite, dar nu toate de folos. #oaîmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. ?orala creştină nu neinter!ice să ne îndrăgostim, ci numai ne recomandă să nu ne ucidem între noi.

-âţi ulceroşi nu mănâncă murăturile care le plac, ca să nu%şi producă dureri( -âţnu beau bere şi nu se duc în baruri, c+iar nu mănâncă carne, pentru că adună ba pentru maşină sau televi!or( -e să mai spunem de afaceriştii care muncesc înstrăinătatea şi nu%şi văd familia cu anii pentru nişte bani nenorociţi( e ce dar miră că unii oameni folosesc cu măsură plăcerile acestei vieţi, ca să nu a4ungă catastrofele în care au pierit semenii lor(

#rupul nu este pentru desfrânate, ci pentru omnul şi omnul este pentru trup. -eicare încalcă această lege de nesc+imbat se supun riscurilor descrise mai sus, ei nvor scăpa niciodată de tirania propriilor patimi şi de tirania demonilor. )i nu voa4unge niciodată la dragoste.

6%ar părea că e o contradicţie în doctrina creştină: pe de o parte, umne!eu nefăcut atât de frumoşi şi a lăsat atracţia aceasta atât de puternică între bărbat şfemeie, iar pe de altă parte, ne recomandă fecioria. -e%i asta, un fel de sadismdivin( a, pofta a sădit%o umne!eu şi dacă vreţi, pofta a ţinut omenirea pân



acum. Nu, nu numai pentru că prin ea se nasc oameni noi, ci pentru că, dacă nu fi fost pofta, bărbaţii şi%ar fi omorât pur şi simplu femeile, iar femeile ar fi fugitei. ) atât de puţină dragoste între femei şi bărbaţi, încât numai pofta îi poate ţineîmpreună. -âte perec+i au fost gata să se despartă pentru totdeauna, dar pofta i%întors înapoi. umne!eu ştia asta.

)$istă două atracţii diferite, una iraţională, cea a poftei, care nu poate să lipseascăşi cea a dragostei, la care se a4unge prin virtute. ?ai înainte de a alerga la 2R0 #ca să%ţi ridici talonaşul de câştigător, întreabă%te dacă ai priceput care e diferîntre ele. acă nu ve!i nici o diferenţă, aleargă mai departe.

5cum, o lume întreagă sărbătoreşte biruinţa poftei asupra dragostei. -+ipulomenesc se retrage timid de pe arena lumii şi în locul lui apare 5nimalul. 5ceastase simte în toată arta modernă, aceasta vedem în tablourile baroc, cu femei care narată spatele în locul feţei. 5ceasta vedem în filmele cu măşti de animaleumani!ate, gen 6tar #reL. 5ceasta se remarcă la femeile tinere care nu se mai văddin cau!a picioarelor şi a sânilor şi a tinerilor din care au rămas numai gecile ş pantalonii. 5 dispărut din viaţa noastră c+ipul pur şi simplu, faţa celui iubit.



Don+uani şi %iocioline

"nul din evenimentele obişnuite ale timpurilor noastre a fost alegerea porno%starului -iociolina în 2arlamentul Italiei. 5ceasta denotă starea în care se aflăsocietatea noastră, nu pentru că ar fi vorba de o noutate în istoria omenirii, c pentru că idealurile ruşinoase de cândva, depăşite pentru o vreme de bunul simcreştin, se întorc acum în societate în forma lor cea mai vulgară.

Istoria a arătat că predicile de amvon adresate acestor fete sunt greu au!ite. "nuldin prietenii mei, care făcea misiune la un orfelinat, îmi povesteşte odată despr performanţele sale: 3îţi imagine!i, !ice el, noi le predicăm că păcatul nu%i bun, deducatoarele mi%au !is că au tras cu urec+ea la ceea ce discută fetele de CE%Cîn camerele lor, toate vor să a4ungă dame de trotuar în 0ccident13

)u m%aş fi mirat dacă aceste fete ar fi discutat despre 32lângerile3 6fântului )fre6irul sau ar fi enumerat cele CE sărbători împărăteşti de peste an. -ei care predicnu trebuie să uite că, după plecarea lor, aceste fete rămân în compania neîntrerupa altor 3predicatori3, adică a televi!oarelor şi casetofoanelor, care par să fie miscusiţi decât noi în ceea ce vor să spună.

reau să le invit pe aceste fetişcane să se vadă cu oc+ii pe care îi vor avea pestvreo CS ani. 6ă !icem că ţi%ai cumpărat tricou cu N0 şi <)6 şi ţi%ai pierdut feciola CT ani. 6ă !icem că te%ai uitat mult în oglindă şi ai învăţat să ridici sprânceana-indM -raQford. 6ă !icem că, atunci când treci pe stradă, mulţi îşi întorc capul să

te vadă. #otuşi, nu uita că nu toţi cei care te văd se gândesc la acelaşi lucru. Nu poţi fi atât de tânără şi să nu pari prostuţă. 6ă ştii că, de la o vârstă încolo, sunoameni care ar putea să%ţi reproducă cuvintele pe care ţi le spune. 'n vremurinoastre nu este mare lucru să fii Rasputin, mă uit cu ce eşti încălţată şi%ţi spun fel de mu!ică asculţi, care îţi este culoarea preferată, ce fel de bărbaţi îţi plac şdacă vrei, îţi spun şi alte lucruri. 7i asta pentru că ai îmbrăcat uniforma ?# %uriloşi a revistelor cu teste de personalitate şi !odiace. #u eşti un produs al acestoreviste, voma unor psi+ologi distraţi, care au făcut din tine o carte desc+isă pentoricine vrea să te stăpânească.

)u am să%ţi dau un alt test de personalitate, care poatesă%ti fie de folos:C. -ând îţi laşi genunc+ii afară ca să ţi%i vadă bărbaţii, nu uita că oricare dintre evă!ut o mulţime de genunc+i mai frumoşi decât ai tăi.E. -ând ve!i un bărbat care se uită la tine, să ştii că îţi caută defectele. *ărbaţii ştiucă nu se vor culca cu tine, căci ar fi imposibil să te culci cu sutele de feme



frumoase care coc+etea!ă. 'nsă pofta care se aprinde în ei, pentru a nu le aducesuferinţă, trebuie curmată într%un fel, 3că nu gustăm atâta plăcere de pe urmuitatului cu poftă la o femeie, câtă suferinţă avem de pe urma creşterii poftei3. aceea, fii sigură, atunci când te anali!ea!ă, îţi caută ceva de!gustător, fie că aiumerii laţi, fie că ai gle!nele groase, fie că eşti prost epilată, fie că te îmbraci fărgust.

"nul din poeţii postmodernişti mi%a !is secretul lui cum biruie el în astfel dca!uri, !ice: 3-ând ve!i o femeie frumoasă şi te tulbură, adu%ţi aminte că estcineva care s%a săturat de eaK.

)u n%aş vrea să par nici ironic şi nici e$travagant. )u port această discuţie coameni pe care îi cunosc, fără să le imput vreo vină, pentru că am o mulţime d prieteni printre ei, pentru că îi văd pe stradă, în troleu şi oriunde. Noi nu % putface abstracţie unii de alţii. 2entru că sunt un om iubitor de libertate şi ţin lalibertatea celuilalt şi pentru că ştiu că nu este om căruia să%i placă să trăias penibilul, îndră!nesc să port acest dialog, nu pentru a inter!ice, ci pentru a oferi posibilă interpretare a libertăţii.6ă !icem că nu%i nici un umne!eu şi nici un fel de iad şi Rai, nu este nici păcatuîn genere, nu este rău şi bine. ar toţi trebuie să recunoaştem că este suferinţă ş plăcere şi că relaţia dintre ele, de cele mai multe ori, ne scapă. e multe oriurmărind plăcerea, obţinem suferinţă sau când nu ne aşteptăm, simţim în suflet uşurare ine$plicabilă, ca o odi+nă. #oţi oamenii caută plăcerea, până şi masoc+işt

aleg suferinţa, tocmai pentru aceea că ea le provoacă plăcere. Nimănui însă nu place suferinţa, singurătatea şi boala. 7i atunci, !icem şi noi ca şi *ud+a: 3 a, viaţeste suferinţă. a, pentru orice suferinţă este o cau!ă şi această cau!ă trebuiegăsită3.

#inerii se gândesc că dacă desfrânea!ă sau se drog+ea!ă şi sparg carapaceastân4enitoare a moralei a4ung la libertate. Filosofia lui Him ?orisson, care suc+iar aşa: 3 acă până şi câinii se iubesc când voiesc şi unde voiesc, de ce n%ar foamenii la fel3, nu este o soluţie. 5tunci când îmbrăţişăm o concepţie e$istenţialăe bine mai întâi să%i vedem re!ultatele c+iar pe patronul ei. Filo!ofii similare, cafăgăduiesc eliberarea, găsim la Niet!c+e, ?orisson, urt -obain, dar toţi ausfârşit%o foarte prost, fie că au înnebunit, fie că s%au sinucis. acă cineva crede te sinucide e mare lucru sau că a înnebuni e interesant, se înşală.

)u însumi am fost unul din adolescenţii teribili, 3artişti3 de liceu, care îşi înc+ipucă a fi nebun e ceva e$traordinar, după ce au citit 5rt+ur Rimbauld sau )ugenlonescu, dar am încetat să mai cred astfel după ce am fost internat la 6ocola p



când aveam CW ani. "na este să priveşti 39bor deasupra unui cuib de cuci3 şi aeste să îmbraci pi4amalele acelea vărgate. Numai un om care nu a fost niciodată comă poate crede că sinuciderea te eliberea!ă şi numai un tinerel care nu a fosînc+is niciodată într%o casă de nebuni şi tratat fără voia lui poate spune că nebue interesantă. 8ibertatea trebuie să te ferească în primul rând de nebunie şi boală. fi liber înseamnă a nu putea fi şanta4at cu nimic.

0amenii suferă pentru că nu sunt liberi. Fiecare îşi înc+ipuie că pentru a fi liber arnevoie de ceva, 6alvador ali !icea că pentru a fi liber e nevoie să fii puţinmultimilionar. 'n fine, fiecare crede că ştie de ce are nevoie pentru a fi liber.

ar ce înseamnă a fi liber( -red că fiecare e de acord că nu poţi fi liber dacădepin!i de un om. acă depin!i de doi oameni, eşti de două ori mai neliber. Iardacă depin!i de anumite împre4urări, eşti şi mai puţin liber decât dacă ai depinde toţi oamenii luaţi la un loc. 'nsă şi mai neliber vei fi dacă motivul dependenţei talse află în tine însuţi, ca un cancer care creşte tot timpul.

-unosc o femeie cu o boală de oc+i care m%a impresionat. 5cesteia i se usuc pupilele şi din cau!a asta trebuie să%şi pună nişte picături speciale, foarte scumaltfel orbeşte pur şi simplu. 2e mine m%a cutremurat gândul cât de mult depinaceastă femeie de acele picături.

-red că pe oricine ideea de dependenţă îl îngro!eşte. 5m vă!ut filme sau cel puţin

am au!it de spasmele pe care le are un narcoman dacă nu îşi ia do!a. 5m vă!ut beţivi în cri!ă. Nu ne plac, nu vrem să fim ca ei. ar trebuie să ştim că şi beţia şdrogurile sunt numai forme de a scăpa de suferinţa singurătăţii. 0 altă formă, ma puţin condamnată, tocmai pentru că e cea mai răspândită, este desfrânarea.

?edicii tratea!ă de alcoolism şi narcomanie, însă nimeni nu te vindecă de boaladesfrâului, dimpotrivă, ţi se oferă afrodisiace. a, desfrânarea are toatecaracteristicile unei boli: provoacă durere, poate fi mortală, te i!olea!ă de societatşi îţi distruge viaţa. 0 femeie desfrânată îşi provoacă răni organice în timpuavortului, iar dacă foloseşte contraceptive, îşi dereglea!ă activitatea +ormonală, îdeformea!ă trupul şi se îmbolnăveşte.

0 elevă de liceu, dacă o apucă pe această cale, devine insuportabilă pentru părinţşi părinţii pentru ea, nu mai este capabilă să înveţe şi este un g+em de nemulţumiradică suferă ca orice bolnav, ea nu mai este aptă de comunicare, singura ecomunicare devine cea se$uală cu partenerul său. ar cine vrea să se convingă c



aceasta este o boală, să ia obiectul desfrânării şi va vedea că spasmelenarcomanului şi umilinţa alcoolicului sunt nimic pe lângă cri!a desfrânatului.

0amenii au a4uns să fie nişte prelungiri ale poftei. 8umea este un sanatoriu d bolnavi care se folosesc unii pe alţii ca medicament pentru boala lor. e aceea eau nevoie unii de alţii. )i sunt nedespărţiţi, legaţi între ei ca nişte ocnaşi culanţurile poftei. ar ceea ce este mai cutremurător este că nu pofta reiese din noi, noi reieşim din ea. Industria de unelte de satisfacere a plăcerii, de păpuşi gonflabişi vibratoare ne descoperă tirania poftei în sine. 2ofta şi%a căpătat un statindependent, dominându%ne din naţionalitatea sa devoratoare. 'n epoca ses+opurilor, noi asistăm la personificarea poftei, dincolo de orice idee de cuplu salege a perpetuării. -ând tânărul, din cau!a filmelor şi a afişelor cu care trăieşte, îşîncepe viaţa în doi după o perioadă lungă de onanism, celălalt devine pentru el usubstitut al masturbării. e aceea generaţia -oca%-ola îşi sc+imbă atât de uşo partenerii, pentru că ei nu mai pot resimţi sentimentul de cuplu şi, practic, smasturbea!ă între ei. 5ici nu mai poate fi nici un fel de adâncime, dispare până şgelo!ia. Nu în !adar o păpuşă gonflabilă costă de la CSS de dolari în sus, pe când basarabeancă frumoasă costă în -+işinău O dolari, dar şi mai uşor o iei pe degeaba

ar să !icem că pentru fetele de a!i e o mândrie să valore!e mai ieftin decât o bucată de gumă. ar dacă cineva e capabil de mândrie, trebuie să fie capabil şi druşine. acă te mândreşti cu un iubit care se satisface singur, dacă nu te vede osăptămână, sau se culcă cu alta, e foarte straniu. acă te mândreşti că eştfrumoasă, dar în acelaşi timp te umileşti în acest +al, e şi mai straniu. 5tunci car

ar putea fi vreun motiv pentru care să te ruşine!i( #e ruşine!i că nu ai fost în barucutare, pentru că e scump( #e ruşine!i când nu ştii cine e repre!entat pe unnenorocit de poster( #e ruşine!i, ţi%aş spune, să o îmbrăţişe!i pe mama ta, dactrece din întâmplare pe lângă gaşca voastră, pentru că e de modă vec+e(...

2entru ce acest mit al femeii emancipate se$ual( )l nu poate avea urmări bune întro societate în subconştientul căreia, vrei nu vrei, persistă urmările moralei creştin Nu !ic că populaţia noastră este religioasă, ci tocmai poate pentru că îi lipseştsensibilitatea orientalilor, de la care ne%a parvenit setea de femei 3emancipat5ceia cred că ating prin actul acuplării nişte stări spirituale, ei îşi distrug în numelunor întâlniri cu monştri spirituali sentimentul gelo!iei şi al fidelităţii, dar omueuropean, c+iar şi cel necreştinat, nu poate împăca gelo!ia din el nici pentru cemai mare satisfacţie. impotrivă, cu cât mai mare este plăcerea, cu atât creşte şgelo!ia. 6e petrece atunci un fenomen parado$al: bărbatul vrea să aibă o femei3emancipată3, c+iar o răpeşte de la alţii, dar nu suportă ca cineva să se atingă femeia lui. 8a început el o acceptă, pentru că mândria lui prostească îi spune că mare şi tare dacă a putut cuceri o femeie dorită de toţi. )l nu simte gelo!ie pentru



poate fi bucuria #loatei o bucurie evoluată, ea rămâne în ona #rotescului şi a penibilului, în care nici unui om nu-i şade bine să rămână. trăi clipa înseamnă ao proiecta în viitor, înseamnă a-ţi concentra tot ce ai mai bun în acea clipă. Şi cucât viitorul acesta este mai îndepărtat, cu atât clipa este mai bo#ată şi mai intensâ. 'nsă cei care se bucură desăvârşit de trăirea clipei sunt cei care au conştiinţaveşniciei, căci clipa lor nu ameninţă sâ se spar#ă, ca un balonaş de săpun, o datăcu venirea morţii.

'ncă niciodată societatea nu a fost mai uniformă şi mai aplati!ată decât a!i. 7itocmai tinerii, care erau întotdeauna focar al noutăţii şi al nonconformismului, aa4uns tagma cea mai conservatoare şi plicticoasă. in viaţa lor au dispăruimprevi!ibilul şi aventura, au dispărut personalitatea şi cura4ul. #oţi poartă acelafel de +aine, ascultă acelaşi fel de mu!ică, poartă aceleaşi discuţii şi, ce e şi made!gustător, au acelaşi vocabular, care se reduce pe !i ce trece. #inerii au până şacelaşi mers şi aceleaşi gesturi: ţin într%un anume fel ţigara şi într%un anumesorb cafeaua, într%un anume fel îşi întorc capul când îi strigi, fie că eşti în N<orL, în *ucureşti sau la ?oscova. #oată viata lor este o imitaţie a unor staruri,actori sau mu!icanţi de du!ină. #oată energia lor se c+eltuieşte în repetiţii penibila unor gesturi şi replici care le%au plăcut. )i sunt umbre care cad de pe ecranetelevi!oarelor.

5stă!i e foarte original să fii om, nu păpuşă gonflabilă, nu vibrator. 5cum e vremeaon4uanilor şi a -iociolinelor, însă a unor on4uani şi -iocioline triste. 5cum nu

mai este mare lucru nici să seduci pe cineva. 5sta însemna ceva în societateamedievală, când domnea inc+i!iţia romano% catolică şi e$ista fantoma ideii păcat. 'n Imperiul *i!antin, o desfrânată avea preţ dacă avea în palmares măcar uncălugăr, că marinari poate seduce orişicine, însă astă!i, pentru că nu e$istămoralitate, nu mai e$istă piedici, nu mai înseamnă mare lucru nici don4uanismunici ciociolinismul. -ând soţii îşi caută familii cu care fac sc+imb de partenericând o femeie e înapoiată dacă nu%şi înşală soţul, cred că trebuie să îngropăm bine mitul lui on4uan. 5dio on4uani şi -iocioline, voi pur şi simplu nu mai aveţcondiţii să vă desfăşuraţi în epoca noastră, sunteţi un ca! obişnuit, vă pierdeţi îmulţime şi nu mai tre!iţi nici admiraţie, nici ciudă, nici invidie.

7i asta pentru că din societatea noastră dispar cu încetul contrastele. Noţiunile drău şi bine s%au amestecat indescifrabil. Humătatea albă din semnul Min şi Mataoiştilor pare să se fi întunecat, doar bulinuţa albă mai licăreşte slab pe cerul negal păcatului.



Filmul ,ltimele ispite ale lui Hristos (De la icoana #i antin' la televi or)

6criptura nu ne dă nici un detaliu asupra înfăţişării lui lisus @ristos. 5ceasta putut da naştere la păreri controversate în ceea ce priveşte c+ipul istoric a?ântuitorului. 5devărul despre înfăţişarea omnului a preocupat minţilecreştinilor încă din vremurile imediat următoare ultimilor săi martori oculari.

?otivul pentru care c+ipul ?ântuitorul nu s%a răspândit printre primii creştini ţinc+iar de esenţa creştinismului, de înalta filo!ofie concentrată anume în 4urul lumspirituale, du+ovniceşti şi nu a celei materiale. e aceea şi c+ipul material al lu@ristos, adică istoric, a fost foarte uşor înlocuit prin simboluri cum era de e$emp peştele pe care creştinii îi purtau la gât, din piatră sau c+i+limbar, la fel cum n purtăm astă!i crucea/, fără nici o pagubă pentru credinţa în )l. 2rimii creştini,deoarece erau în aşteptarea celei de a doua veniri a ?ântuitorului pe care oconsiderau imediată/, se concentrau mai mult asupra părţii spirituale, ceea c privea direct mântuirea lor, acordând o mai mică atenţie amănuntelor e$terioarcum ar fi fost, de e$emplu, înfăţişarea fi!ică a ?ântuitorului @ristos.

6igur că lucrurile nu au stat aşa şi mai târ!iu. 2entru că nu toţi a4ungeau la înaltfilo!ofie creştină, iar slava despre înţeleptul din Na!aret trecuse de +otarel poporului 6ău, adică se răspândise printre păgâni, au început să apară imagini al?ântuitorului, după felul în care şi%8 înc+ipuia fiecare popor.

8a romani, de e$emplu, 'l găsim pe @ristos repre!entat în c+ip de soldat cu o oaiîn spate *lândul 2ăstor, catacombele romane sec. II%III/, iar la greci în c+ipul utânăr imperb, după modelul lui @ermes. 'ntr%un cuvânt, cultul trupului cultivat greci, antropocentrismul păgân se răsfrâng inevitabil şi asupra repre!entărilo picturistice ale lui @ristos.

'mpotriva acestui fapt se revoltă părinţii 6inodului % I )cumenic UDE/ la careinter!ic categoric, prin canonul CSS, toate imaginile 3...care amăgesc vederea care strică mintea şi imping spre aţâţările plăcerilor ruşinoase3. in această cau!se stabileşte ca mod de repre!entare a ?ântuitorului, a ?aicii 8ui şi a tuturor sfinţilor stilul bi!antin, care se păstrea!ă până astă!i în bisericile ortodo$e. ;rav şiesenţiali!at, stilul bi!antin îşi propune să surprindă starea trupului îndumne!eitdu+ovnicesc, lipsit c+iar şi de cea mai mică alu!ie la cele trupeşti, trupul nodespre care vorbeşte apostolul 2avel. 5cest canon a fost încălcat în 5pus, unde sede!voltă o pictură dulceagă şi c+iar perversă, începând cu arta renaşterii şi pâna!i.



-are este, totuşi, adevărul despre înfăţişarea omnului, căci, de vreme ce 6%întrupat şi a trăit printre noi, evident că a avut şi un c+ip istoric în care 6%a ivtimpului(

Iată ce găsim în acest sens la filosoful creştin 0rigen în lucrarea sa 3-ontra lui-elsius3, scrisă în ETW, în care el aduce cuvintele lui -elsius: 3 acă u+ul lu

umne!eu cu adevărat 6%a sălăşluit în )l Iisus/, atunci )l ar trebui să sedeosebească de ceilalţi prin frumuseţea c+ipului, desăvârşirea trupului, la fel şi prarta vorbirii. 2entru că e cu neputinţă de cre!ut că cel în a cărui trup a fost cevdumne!eiesc să nu se deosebească cu nimic de ceilalţi. 7i totodată, oameni povestesc cum că Iisus ar fi avut o statură mi!erabilă şi o faţă atât de urâtă, încâ provoca greaţă3.

2ărerea despre o înfăţişare neatrăgătoare a ?ântuitorului a e$istat printre teologiicreştinismului timpuriu #ertulian, 6finţii -lement şi -+iril al 5le$andriei, 6fântulIrineu de 8Mon ş. a./, ba!ată pe înţelegerea literală a versetului din proorocul Isaice se referă la întruparea lui umne!eu: ...nu avea nici c+ip, nici frumuseţe, ca sne uităm la )l, şi nici o înfăţişare ca să ne fie drag. ispreţuit era şi cel din urmădintre oameni. #otuşi, tindem să ne alăturăm 2ărinţilor care găsesc în acest verseindicaţia directă anume asupra patimilor ?ântuitorului. 'n acest fel, descrierea,evident respingătoare, nu afectea!ă cu nimic concepţia despre desăvârşirea fi!ică

omnului @ristos.

e fapt, imperfecţiunea însăşi este o urmare a căderii. -ăci a făcut umne!eu peom după c+ipul 6ău şi a vă!ut umne!eu că este bine. eci făcându%l pe 5damumne!eu l%a făcut desăvârşit şi doar păcatul a putut atrage după sine toa

imperfecţiunile de mai târ!iu, c+iar şi cele fi!ice, ca stigmate ale morţii de care murit prin călcarea poruncii. 'nsă 3sfinţenia trupului umne!eului şi omnului erainfinit mai mare decât sfinţenia în care a fost creat trupul făpturii % a lui 5dam0rice imperfecţiune fi!ică, în ca!ul dat, în descrierea ?ântuitorului, ar intra încontradicţie cu absenţa păcatului despre care spunem că%8 caracteri!ea!

esăvârşirea fi!ică a lui @ristos este şi c+e!ăşia succesului înnoirii vec+iului 5damde către Noul 5dam % omnul.

2ornind de la acelaşi fapt, al umne!eirii lui @ristos, înregistrat de 0rigen, 6fântuIgnatie *riancianinov scrie: 3#rupul umne!eului%om avea o graţie şi frumuseneobişnuită, după cum a cântat despre )l prooroceşte protopărintele 8ui, sfântu prooroc avid: împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor( 'nsăfrumuseţea trupească a umne!eului% om nicidecum nu producea asupra părfeminine acele impresii pe care, de obicei, le produce asupra ei frumuseţe



bărbaţilor. 6ă fie respins şi blestemat un astfel de gând mârşav şi +ulitor dumne!eu, care de altfel, este acceptat şi e$primat de eretici. impotrivă, trupu

lui @ristos vindeca toate patimile, şi sufleteşti, şi trupeşti. 'nsuşire de care era pătruns, acea însuşire o transmitea îşi altora. )l trupul/ din belşug răspândea +ar

umne!eiesc tuturor celor ce priveau la el, tuturor ce se atingeau de el şi bărbaţilor, şi femeilor. 2utere ieşea de la )l, mărturiseşte )vang+elia, şi%i vindec pe toţi. 7i câţi se atingeau de )l se vindecau. 5cesta este acel trup umne!eiescdespre care însuşi omnul a mărturisit: -el ce mănâncă trupul ?eu şi bea sângele?eu are viaţă veşnică, şi )u îl voi învia în !iua cea de apoi.

e aceeaşi părere este şi 6fântul Ioan ;ură de 5ur, !icând că 3Iisus era preafrumos3> împreună şi 6fântul ;rigore de Nissa, Fer. 5ugustin, 6fântul 5mbro!ie al?ediolanului erau convinşi că umne!eu%omul era împodobit cu frumuseţea mamult decât fiii oamenilor> revărsatu%s%a +ar pe bu!ele #ale, pentru aceasta # binecuvântat pe #ine umne!eu, în veac.3-u totul altfel re!olvă problema înfăţişării lui @ristos regi!orul ?artin 6corsese înfilmul "ltimele ispite ale lui @ristos după cartea lui NiLos a!ant!aLis/. 2entrel, Iisus @ristos nu este un 5les, nu este 5ltfel, )l nu numai că este la fel cu toţi, cic+iar e mult mai obişnuit banal/ decât toţi oamenii obişnuiţi. Faţa lui nu numai nu este plină de u+, ci este respingătoare fi!ic, în figura lui e multă platitudine, lfel ca şi în viaţa 8ui. 7i revenirea lui la conştienti!area misiunii sale şi a necesităţi 4ertfei, când el în discuţia cu Iuda afirmă că principalul e să%ţi elibere!i sufle

deoarece altfel lanţul răului nu va fi rupt niciodată, că principalul nu e eliberarea dsub puterea romană, nu salvarea trupului, cum susţine Iuda, ci salvarea sufletulutoate acestea nu%l conving pe privitor prin de!legările metaforice ce se devenimentelor şi mai cu seamă răstignirea, plină de amănunte pur fi!iologice, şsuferinţa lui Iisus pe cruce. )l moare fi!ic pe cruce, şi nu%ţi vine a crede că du+lui se va întoarce la umne!eu%#atăl3.

ar ceea ce rămâne din filmul lui 6corsese nu este nici măcar această filo!ofie 4oasă, ci ceva mult mai înfricoşător. Ideea că @ristos n%a fost umne!eu o găîncă în )vang+elii, la iudeii ucigaşi de umne!eu, fapt pentru care 8%au şrăstignit: 2e acesta l%am găsit ră!vrătind neamul nostru şi !icând că el este @rist-ă @ristos ar fi fost născut din desfrânare şi că avea demon % şi asta găsim )vang+elii, susţinute de aceiaşi iudei necredincioşi ?arcu G, EE> Ioan W,T6corsese însă merge mult mai departe, el ecrani!ea!ă bârfele neroade create în 4urul ?ântuitorului şi a ?ariei ?agdalena.



e altfel, acest subiect nu l%a preocupat doar pe 6corsese. 6criitorul spaniol H6aramago publică un roman cu acelaşi subiect )vang+elia după Iisus traduimediat în ruseşte/, pentru care obţine şi Nobelul pe anul literar CDDP.

6ubiectul l%am au!it discutat şi de Mog+inii din România, care cred că şiimportat argumentul de la colegii din occident. 2rin analogii sincretiste, Mog+inmai ales cei occidentali!aţi, caută să%şi motive!e orgiile nu numai prin !eităţile locum ar fi rişna care avea CUWSS de ciobăniţe%gopi/, ci şi prin atribuirea, înmincinos, a astfel de însuşiri sfinţilor şi c+iar ?întuitorului @ristos. 7tim de4speculaţiile ce se fac pe seama asemănării cuvintelor rişna şi -+ristos/. 5cestorale place să aducă ca!ul ?ariei )gipteanca şi a ?ariei ?agdalena, cât şi diverse pilde din 2ateric în care se arată căderea unor călugări, iar după aceea pocăinţa îndreptarea lor.

<og+inii c+iar au găsit şi citatul evang+elic în care @ristos 3laudă3 desfrânareIertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. 'n concepţia lor, 3căci mult iubit3 s%ar referi la faptul că a iubit mulţi bărbaţi. 2entru că am avut o discuepui!antă cu unul din ei, care mai era şi scriitor pe deasupra, dar nu s%a lăsconvins, îndră!nesc să preci!e! lucrurile. acă @ristos a lăudat%o pe ?aria?agdalena pentru că 3a iubit mulţi bărbaţi3, după cum !ic Mog+inii, de ce da?agdalena, care 8%a iubit sincer pe Iisus până la sfârşitul vieţii, s%a lăsat desfrânare, dacă pentru asta a fost lăudată de )l( e unde ştim că s%a lăsat ddesfrânare( 2lânsul ei o arată. 5ltfel, ce motiv avea să vină şi să se umilească în

faţa tuturor o femeie care avea atâta 3trecere3( 2entru că a propovăduit împreuncu apostolii până la sfârşitul vieţii şi pentru că a fost primul om căruia i 6%a ară@ristos după înviere Ioan ES, CT%CU/. ar să lăsăm.

-eea ce supără la acest film nu este atât subiectul, căci e făcut de un necredinciosci faptul că el a fost arătat într%o ţară preponderent ortodo$ă. Nicăieri în lume se mai poate arăta astă!i un film antisemit, fără urmările de rigoare, cu atât mamult în Israel. Niciodată televi!iunea din Istambul nu va arăta un film în care est bat4ocorit ?a+omed. Iar în India nici măcar o vacă nu îndră!neşte nimeni să oalunge de pe autostradă, pentru că este sfântă1

5celaşi film a fost arătat şi în Rusia în CDDP. Iată ce scrie despre asta poate cel mvestit apologet al Rusiei contemporane, diaconul 5ndrei uraev: 3)venimentul cemai scandalos din viaţa religioasă a Rusiei pe anul CDDP s%a petrecut lnoiembrie, în această seară de duminică, N# %ul a rulat filmul "ltimile ispite alui @ristos. -onflictul ce se cocea în ascuns în ultimii ani a răbufnit: uriaşuimperiu informaţional al Rusiei a declarat ră!boi pe faţă *isericii 0rtodo$e Ruse3.



3*iserica nu dăduse motiv pentru aceasta. rept motiv a servit doar calendarul. noiembrie % aniversarea 3nopţii de cristal3. )ste acea tristă noapte, când ;ermania na!istă au început persecuţiile asupra evreilor. 6e înţelege că regi!orul principal al N# %ului, 5le$andr Faifman, şi stăpânul N# %ului, d%l ;usinsLi, cîmbină postul de director general al 3?edia%?06#3 şi de preşedinte al-ongresului )vreiesc din Rusia, pe bună dreptate păstrea!ă o amintire dureroasădespre această noapte. 'nsă de ce pentru crima neopăgânilor germani iar na!ismu+rănit de ocultism, era duşman pe faţă nu numai al iudaismului, ci şi acreştinismului/ el a +otărât să se ră!bune pe credincioşii ortodocşi din Rusia( e caceastă durere a lui s%a revărsat ca o 4ignire peste acel popor care a salvcomunitatea evreiască europeană de la ani+ilare(3

3N%au fost 4igniri( 5 fost doar dreptul fiecărui om de a%şi e$prima liber opinia(un astfel de drept e$istă. ar e$istă şi limitele lui fireşti. ?işcarea liberă a mâiniimele se termină acolo unde începe faţa altui om. urerea celuilalt % iată grani peste care nu trebuie să treacă nici cele mai legitime sentimente ale mele. Ni bucuria mea, nici durerea mea personală nu trebuie să provoace durerea altooameni .../3

3 a, orice om are dreptul la o discuţie cu creştinii, dreptul la critică şi lacontradicţie. ar nu are dreptul să scuipe şi să +ulească. )ste blasfemitor săîntipăreşti în memoria oamenilor scene de pat cu participarea ?ariei ?agdalenaşi... Iar e$plicaţiile: 3 edeţi, este intenţionat, sunt +alucinaţii pe care diavolul l

naşte în conştiinţa Răstignitului3 deloc nu uşurea!ă arsura. upă învăţăturacreştină, gândurile rele şi mincinoase în genere nu pot să apară în conştiinţumne!eului%om, @ristos. Nu poate în interiorul Fiului lui umne!eu să răsun

glasul împăratului întunericului3.

3 ar nu numai din punctul de vedere al credinciosului e blasfemitor acest film. lectură intenţionat blasfemitoare a )vang+eliei este promovată de o masivă mişcaranticulturală. 6etea de a bat4ocori, de a spurca tot ce este înalt, este caracteristi pentru boierii contemporani. 2uşLin devine interesant nu prin poe!ia sa, ci pri3lista sa de on Huan3> de -eaicovsLi îşi amintesc mai mult în legătură c problemele minorităţilor se$uale...3.

8upta *isericii împotriva unor astfel de subproducţii nu este lupta unor fanaticîmpotriva progresului cultural, ci un îndemn de a ne îndrepta spre adevăratcultură. "n îndemn de a descoperi şi de a face cunoscute anume acele adâncimiale spiritului uman pe care nu le au dobitoacele, adică conştienti!area veşniciesufletului nostru omenesc, conştienti!area înaltei filo!ofii la care suntem c+emaţi.



5ici nu avem de a face doar cu o simplă violare a intimităţii religioase a creştiniloci asistăm la o deformare a realităţii şi înstrăinare patologică de ec+ilibrul miniintelectual, necesar fiecărui om. Filmul "ltimile ispite ale lui @ristos a fost respinnu numai de credincioşi, ci c+iar şi de oamenii străini de religie, anume pentru cacest film e plin de un naturalism nelalocul lui, şi nu de realism, în cel mai larînţeles al cuvântului.

'n teologia ortodo$ă e$istă un concept precum 3realismul mistic religios3 2avFlorensLi, 8eonid "spensLi ş. a./, esenţa căruia se conţine în aceea că iconografiacreând 3c+ipul de neînc+ipuit3 sau 3asemănărea de neasemănat3/, reflesuprema, dumne!eiasca realitate. 7i de aceea simbolul religios e mult mai realisdecât ilu!oria imitaţie a vieţii din pictura realistă. 6imbolul nu se opunerealismului, mai mult decât atât, simbolul nu se opune realismului, ci imaginaţiabstracte care refu!ă orice relaţie cu realitatea, în afară de cea cu sine însăşi.3

e aceea repre!entarea canonică a lui @ristos în iconografia ortodo$ă este şi cemai apropiată de realitatea istorică şi mistică a 8ui, şi numai imaturitatea spirituala unora a dus la decăderea icoanei până la varianta ei renascentistă, romanocatolică. 'n acest sens e foarte uşor să urmărim starea spirituală a unui popor şepoci în funcţie de modul de a gândi icoana % c+ipul vă!ut al celor nevă!ute.

-u filmul "ltimele ispite ale lui @ristos omenirea atinge apogeul regresului moraşi spiritual. -eea ce umne!eu a făcut la început 3după c+ipul şi asemănarea 6a3

nu mai e$istă. 5cum omul îl 3face3 pe umne!eu după c+ipul şi asemănarea sstricăcioasă Romani C,EG/.

Iar dacă prin cea de 3a şaptea artă3 % filmul pictura s%a întrecut pe sine şi pe bdreptate, putem numi filmul o pictură vie, mai mult decât încercarea anticilor de opri timpul în loc, acel neputincios suspin al lui ;+eote: 30, mai opreşte%ţi pasusecundă care treci3, atunci filmul "ltimile ispite ale lui @ristos e urmareinevitabilă a nerespectării unui atât de neînsemnat, părea, canon iconografic de UDE. Neascultarea romano%catolicilor şi practica unei picturi religioase catalide sentimentele firii că!ute au evoluat o dată cu prelungirea picturii în artacinematografică, şi nu vom greşi când spunem, în formele grave pe care ldesprindem din acest film.



De ce su"erim din dragoste?

'ntrebare: ragostea e un sentiment pe care îl trăieşte orice tânăr. ar, de multe oriacest sentiment provoacă suferinţe. -um să ne prote4ăm de rănile săgeţilor lu-upidon(

Răspuns: ragostea nu numai că este un sentiment pe care%l trăieşte orice om,am putea spune că ea este însăşi viaţa şi scopul vieţii. epinde în ce fel înţelegemnoi dragostea. 2entru că e$istă mai multe definiţii ale acestui sentiment. Fiecar popor, cultură au definit%o din punctul lor de vedere.

'n înţelesul obişnuit, de4a consacrat, dragostea este relaţia dintre bărbat şi femeicare, de cele mai multe ori, se limitea!ă la una trupească. 5ici am putea opune o

atitudine pe care o numim moralistă, adică dragostea la nivel de suflet, spirituală platonică % şi dragostea afrodisiacă, adică trupească. 0rientalii au o carte despdragoste, care se numeşte amasutra. -artea cuprinde şi descrie po!iţii alecorpului prin care se poate obţine ma$imum de plăcere trupească. 5cestei cărţi nocreştinii, îi opunem altă carte a dragostei % )vang+elia. umne!eu însuşi estdragoste, spune apostolul şi evang+elistul Ioan. umne!eu este iubire.

e ce dar apare această suferinţă dincolo de plăcerea, bucuria întâlnirii dintr bărbat şi femeie, care prin unirea lor, se fac un trup, după cuvântul lui umne!eu(însuşi umne!eu a sădit în trupurile noastre această pornire a unora către alţii bărbatul către femeie şi femeia către bărbat. -are este o tendinţă şi o atracţiefirească, cu toate că, de multe ori, această lege a firii este încălcată prin+omose$ualitate la bărbaţi sau lesbianism la femei. 5dresându%se romanilapostolul 2avel le spune că au sc+imbat pe umne!eul -el nestricăcios şi s%aînc+inat făpturii stricăcioase. -e înseamnă asta( 5vem această situaţie atunci cândomul, uitându%l pe umne!eu, îşi face din persoana iubită un idol % un înlocuitolui umne!eu. 5tunci când toate aspiraţiile, toate ideile sale despre bine şi frumosel le investeşte în această persoană iubită şi mai târ!iu nici nu le poate vedea altfedecât prin această persoană. 8ucrurile sunt bune şi frumoase atâta vreme cât relaţi

lor este reciprocă. ar, în momentul despărţirii, omul suportă un mare şoc. iaţlui se goleşte de ceea ce a avut el mai important. 2entru că aici are loc un transfede personalitate. )ul se deplasea!ă şi devine tu, tu devine eu. e altfel, cum spuneşi apostolul 2avel: căci, odată căsătoriţi, trupurile voastre nu vă mai aparţin, ctrupul bărbatului este al femeii şi trupul femeii este al bărbatului. 2entru a evitaceastă suferinţă firească şi după cum vedem, uşor de e$plicat, atitudinea noast



trebuie să fie foarte corectă, înlăturând e$cesele. eoarece orice e$ces presupunnecunoscutul. 0rice e$ces este un risc...

'ntrebare: -um poţi să eviţi e$cesul atunci când eşti îndrăgostit( 5ceasta ar presupune un control asupra sentimentelor, or, când se îndrăgosteşte, omul adese pierde acest control.

Răspuns: Noi spunem că inima este oarbă, dragostea este oarbă. 'nsăşi apariţiacestui sentiment este e$cesul despre care vorbesc. 5cest sentiment, pe care ne%aobişnuit să%l numim aşa, nu este, de cele mai multe ori, însăşi dragostea. 5tuncând )minescu spune că este un instinct atât de van, ce le vine şi la păsări de vreodouă ori pe an, el nu greşeşte deloc, c+iar dacă el însuşi era pradă acestusentiment.

'ntrebare: 5 spus%o într%un acces de luciditate(Răspuns: 5 spus%o mai degrabă într%un acces de misoginism. 6e vede că sufemult de pe urma relaţiei sale cu eronica ?icle, care la rândul ei era căsătorită şinu%l avea numai pe )minescu drept amant. e multe ori întâlnim la romanticaceste e$cese de misoginism, care nu sunt deloc luciditate şi care nu sunt deloînţelepciune. e ce( 6pre deosebire de această atitudine a romanticilor, pe care ogăsim şi la 6c+open+auer, la Niet!sc+e, la mulţi alţi filo!ofi % de diminuarerolului şi a însemnătăţii femeii ei înşişi fiind, în acelaşi timp, nişte desfrânaţi/, ortodo$ie nu e$istă această atitudine faţă de femeie, c+iar dacă e$istă călugări

?isoginismul, dispreţul faţă de femei, este un păcat care strigă la cer. 5tunci cânddiminuăm sau în4osim făptura lui umne!eu, !idirea mâinilor 8ui, pe motiv că estfemeie, noi ne ridicăm împotriva Făcătorului însuşi şi prin aceasta arătăm c

umne!eu a comis o eroare şi a creat o făptură imperfectă. Femeia nu este ma puţin perfectă decât bărbatul. Noi învăţăm doar atât % că femeia are o voinţă mslabă decât bărbatul. 'n Noul #estament, ?ântuitorul @ristos o recuperea!ă pe )vacea că!ută, prin care a pătruns păcatul în lume şi o ridică la demnitatea care o poaîntrece pe cea a bărbatului.

"itaţi%vă cine este primul om care%8 întâmpină pe @ristos după înviere % este ?aria ?agdalena, desfrânata despre care aflăm din )vang+elie. )a este primul omcare vede cea mai mare minune din istoria "niversului % minunea învierii lu@ristos, prin care tot neamul omenesc a înviat şi a fost restabilit. 6pre deosebire dacest fel de a vedea şi a înţelege femeia, e$istă asce!a, mona+ismul oriental % c budist sau Lrişnait, care cultivă iarăşi o atitudine dispreţuitoare faţă de femeie faţă de actul trupesc. Repetăm că în ortodo$ie, c+iar dacă se presupune asce!a şi recomandă, deoarece însuşi apostolul 2avel, atunci când dă sfaturi celor căsătoriţ



spune: fraţilor, iată vremea s%a scurtat, cei căsătoriţi să fie ca şi cei necăsătoraceasta nu se face din de!gustul faţă de femeie. 'n canoanele apostolice şi la asilcel mare se prevede caterisirea preoţilor care se îngreţoşea!ă de femeile lor pmotiv de falsă evlavie, căci umne!eu a făcut femeie şi bărbat. "itaţi%vă1 ) oatitudine corectă şi umană, dacă vreţi, spre deosebire de alte moduri de asce!ă carau fost şi la grecii antici % şi 5ristotel a fost un timp ascet... eci iată un mod deevita suferinţa prin asce!ă. ar nu este întotdeauna pe măsura şi în puterea tuturo'nsuşi @ristos, când a fost întrebat, a spus % cel care poate înţelege să înţeleagă.

'ntrebare: acă una din metodele de a evita suferinţa în dragoste este mona+ismuldar nu oricine ar fi în stare să aleagă această cale % logic ar fi să presupunem că avariantă este căsătoria( )ste oare căsătoria, cea ba!ată pe principii creştine, ogaranţie a faptului că vom fi prote4aţi de suferinţe(

Răspuns: espre aceasta, iarăşi apostolul 2avel spune foarte bine... edeţi, laîntrebările cele mai subtile şi curioase *iblia are întotdeauna răspuns. 7i un răspuncel puţin interesant. 5postolul 2avel spune aşa: )u voiesc ca toţi oamenii să fie camine % adică feciorelnici, necăsătoriţi. ar celor care nu pot % să se căsătorea'nsă acestora !ic că vor avea suferinţă în trupurile lor. 8a ce se referă ap. 2avel(#ot el în altă parte e$plică: căci cel căsătorit caută să facă voia femeii, iar cenecăsătorit face voia lui umne!eu. #ot aşa se spune şi despre femei, adică voface voia bărbatului. 5şadar, cum poate să aibă suferinţă în trup, după ce se aflăîntr%o relaţie binecuvântată de umne!eu, prin taina cununiei de către *iseric

deci este în afara desfrânării, în afara păcatului despre care *iserica învaţă că esingur este cau!a suferinţelor noastre( e unde dar această suferinţă în trupurilecelor căsătoriţi( Răspunsul e simplu. 5tunci când lumea se căsătoreşte, nu ştie c 4ug îşi ia. e aceea, când alegem căsătoria, noi, de fapt, ne luăm o povară mult mgrea decât călugăria, dacă ar fi să ţinem cont de poruncile evang+elice şi dacă ar să nu ne abatem de la scopul nostru % singurul scop al creştinului şi al oricărui omcel al mântuirii şi al întâlnirii cu umne!eu. -ând 5postolul spune: -ei căsătoriţisă fie ca şi cei necăsătoriţi la asta se referă.

'n primul rând, anul bisericesc are foarte multe !ile oprite relaţiilor intimeJ posturi, sărbători. 5r fi mai mult de ESS de !ile pe an. 'n afară de aceasta, seinter!ic relaţiile în perioada alăptării, începând de la momentul !ămislirii. in clipîn care femeia a aflat că este însărcinată, relaţiile sunt oprite. 2ână după înc+eiere perioadei de alăptare. Foarte mulţi dintre oamenii sau tinerii care, deşi umblă biserică, se vor ortodocşi, totuşi, nu îndeplinesc această restricţie, deloneînsemnată, a *isericii. 'n afară de aceasta, este evident că orice metodă de



contracepţie este e$clusă şi condamnată % avem e$emplul lui 0nan, cel carluându%o de nevastă pe văduva fratelui său, şi%a aruncat sămânţa pe pământ, pea evita !ămislirea şi a fost omorât de umne!eu. 5cest păcat este aspru condamnat Nu mai vorbim de alt păcat care este avortul, sau spirala, care este şi ea un avortmai timpuriu, aşa o pre!intă şi medicii, fiindcă spirala distruge ovulul de4fecundat, atunci când !ămislirea a avut loc şi se elimină practic un embrion, pur şsimplu mai mic decât cel de E sau G luni, eliminat prin operaţie c+irurgicală.

#rebuie să ne înspăimânte această situaţie, când femeia se face stăpână a corpulusău, în sens rău. 'n situaţia când umne!eu ne spune că tu însuţi nu poţi face un fide păr alb sau negru, să ne dăm seama cât de mare este păcatul când noi singuri ndistrugem trupurile noastre şi ale altora, nu dăm şansa la viaţă pruncilor care ar putut să se nască, căci pentru aceasta a lăsat umne!eu relaţia binecuvântată întrfemeie şi bărbat. 7i atunci când spunem că vrem să ne căsătorim pentru a prelungspiţa neamului omenesc şi anume de asta nu ne călugărim, atunci să urmăm acestgând şi nicidecum altfel, Iulius )vola, un eseist italian, observă un lucru în cartesa ?etafi!ica se$ului: toţi spun că !ămislirea este pentru a prelungi neamulomenesc, dar cât de mare este spaima tinerei fete sau femei de a rămâne gravidă

eci, altul este scopul % satisfacerea poftei trupeşti celei mai 4oase. 7i anume asta4ungem să în4osim femeia % când ea devine un instrument al satisfacerii ace pofte. 5ici suntem puşi în faţa celui mai aprig misoginism, nu în ca!ul asce!ei şi acălugăriei.

6ă luăm relaţia trupească dintre un bărbat şi o femeie, dintre doi tineri. 5deseoritoată dragostea lor se risipeşte degrabă. 7i unul şi altul se îndreaptă către al partener şi aşa la nesfârşit. -e a iubit el sau ea la omul respectiv( 5tunci cândurmea!ă plânsete, disperare, sinucideri, suferinţe, despre care vorbim, despre carse cântă în cântecele pentru tineri, se scriu poe!ii, se fac picturi, piese de teatruunde dispare acea dragoste( 5cest fapt este ridicat la nivel de mare dramă aumanităţii.

6ă vedem ce se află în spatele acestei drame( -u adevărat iubirea unei persoanefaţă de alta( 6au aspiraţiile şi tendinţa către satisfacerea necesităţilor trupeşti

edem că nici căsătoria nu numai că nu ne scuteşte de suferinţa pe care o avem îafara ei, ci uneori o poate agrava. #otuşi, această suferinţă doar în căsătorie poate evitată, în afara ei nicicum. Nu trebuie să uităm că scopul, frumuseţea şi rostul constă în a da naştere unor noi făpturi, oameni pe care atât tatăl, cât şi mamtrebuie să%i educe, să%i crească. 7i atunci, iubirea este factorul principal, piatratemelie pe care se !ideşte familia. )vident, atunci această suferinţă este omisă#impul pe care cei căsătoriţi şi%l acordă unii altora are şi el o însemnătate foar



mare. #ot apostolul 2avel spune: cei căsătoriţi să nu se despartă pentru mult timunii de alţii, pentru a nu da prile4 de suferinţă, prile4 de desfrânare.

'ntrebare: 2ărinte, este interesant ceea ce spuneţi, dar cred că mulţi dintre tinerii da!i înclină spre alte concepţii despre viaţa în familie. -el puţin e$istă o concepţiemai mult sau mai puţin generală, potrivit căreia se$ul ocupă un loc important îfamilia modernă. -+iar conform opiniei specialiştilor, multe familii se destramădin cau!a incompatibilităţii se$uale.

Răspuns: #ocmai ceea ce am spus până acum. 5sce!a ortodo$ă vine să evite c+iaacest lucru. a, până la un punct distracţiile şi vorbele de alint ne pot oarecumsustrage tumultului şi greutăţilor acestei vieţi. )mil -ioran spunea că orgasmul estesuprema stare şi singura care îl poate smulge gândului morţii, spaimei şi +aosulmorţii. #antrism prostesc.

ar +aideţi să ne uităm trea! la lucruri. a, este bine până la un punct, dar nuîntotdeauna suntem tineri, nu întotdeauna suntem sănătoşi. e ce să nu presupunem întâmplarea tristă în care nevasta sau soţul nimereşte într% un accidşi 4umătate de an trebuie să stea la pat. -e să mai !ic că mulţi bărbaţi îşi înşalăsoţiile pe timpul sarcinii.

5nume în această situaţie, dacă soţii trăiesc într%un regim tumultos al relaţiiltrupeşti, vor apărea certurile. e ce să uităm că e$istă boli atât femeieşti, cât ş

bărbăteşti, care pot interveni pe neaşteptate % fie impotenţa la bărbaţi sau cansau oricare altă boală la femei. e ce aceşti oameni ar trebui să se despartă( e cetrebuie să aducă atunci în viaţa lor pe altcineva mai tânăr, mai sănătos, de ctrebuie să sufere copiii de pe urma acestei triste întâmplări, de care nimeni nu es prote4at( Iată de ce avem nevoie să îndreptăm sentimentele şi relaţiile noastre sfera care este eternă, veşnică, unde iubirea este nestrâmtorată de factorii e$teriorunde nimic nu o poate strâmtora şi sc+imba % nici bătrâneţea, nici boala, ndespărţirea. espre aceasta ne învaţă @ristos în *iserica 0rtodo$ă.

'ntrebare: -um e posibilă o asemenea performanţă în familia modernă( -um săstimulăm nu dragostea firească, ci pe cea du+ovnicească în relaţiile dintre soţ soţie(

Răspuns: Noi, oamenii, suntem foarte mici la suflet. ar -el ce ne%a creat, ştiinde micimea noastră şi ştiind că nimic nu facem gratuit şi fără recompensărecomandându%ne să nu ne pierdem viaţa în plăceri trupeşti, ne oferă în sc+imb a plăceri % mai mari şi mai superioare % cele du+ovniceşti. 5tunci când renunţăm



plăcerile şi îmbrăţişările trupeşti, noi nu facem un sacrificiu. Noi, de fapt, obţineîn sc+imb o plăcere şi mai mare % pe care o primim în scurtă vreme duîndreptarea noastră. esigur, nu atât de scurtă ca în Moga sau alte curentdisciplinare !âmbeşte/.

'ntâlnirea cu umne!eu poate fi bruscă şi spontană. espre aceasta avem pilde şîn 2ateric. "n frate că!use şi vine la părinte, la stareţ, şi%i spune: avva am că!udă%mi trei ani ca să mă pocăiesc. )l !ice: e mult, fiule. 35tunci cât % unul(3 mult, fiule3. 32atru!eci de !ile(3 3) mult, fiule. acă te pocăieşti cu adevărat,

umne!eu în trei !ile poate ierta păcatul tău3. eci, să nu%8 uităm pe acesumne!eu al nostru care ştie să ierte neputinţele noastre într%un timp atât de scu

să ne scutească de urmările faptelor noastre urâte. -ăci )l a !is: -el care%şi va luacrucea şi%mi va urma ?ie va căpăta răsplata nu numai în viaţa de dincolo, ci o vsimţi şi aici, pe pământ.

5ici, pe pământ, răsplata constă anume în ec+ilibrul sufletesc, liniştea, pacea şiubirea, pe care doar umne!eu, -el care este iubirea însăşi, le poate da, nu numainouă, ci şi apropiaţilor, semenilor noştri, pe care%i iubim. -ăci spune apostolulmulte poate rugăciunea dreptului înaintea omnului. eci, îndreptându%ne nînşine viaţa, vom avea trecere şi îndră!neală la umne!eu să cerem pace, dragostşi iubire, nu doar pentru cei pe care%i iubim, ci c+iar şi pentru duşmanii noştri, ducum avem poruncă. 7i astfel să contribuim la restabilirea armoniei şi a dragostei pcare a avut%o şi a pierdut%o 5dam.



-mul & c.ip al lui Dumne eu şi c.ip al animalului

C. -e îl deosebeşte pe om de animale(

)$istă o mulţime de încercări de a%l defini pe om. 2entru 5ristotel, omul era uanimal social. 2entru *ergson şi *laga, un animal care fabrică unelte. 2entruFeierba+, omul este ceea ce mănâncă. 'n sfârşit, pentru arQin şi adepţii lui, omunu este decât o prelungire a maimuţei, iar #+omas @obbes face o afirmaţie ca pare să curme orice aspiraţie la nobleţe a omului. 2entru el, omul este lup omului."nii, precum Niet!sc+e, pun la ba!a fiinţei umane voinţa de putere, iar Freud vedeîn om un g+em de instincte peste care domneşte se$ualitatea, care determină oricactivitate a omului libido/. 0mul mai este vă!ut de unii şi drept un animal cariubeşte frumosul. esigur, această afirmaţie, precum şi cea a lui escartes, car pune în faţă raţionalitatea şi conştiinţa morţii, par să nu e$cludă din alcătuirefiinţei umane şi un oarecare fior metafi!ic.'n ce ne priveşte, credem că toate aceste afirmaţii se potrivesc omului. 'nsă nicuna din ele nu poate fi luată drept adevăr cuprin!ător. a, omul este un animal dar un animal îndumne!eit1 5stfel re!umă teologul grec contemporan 2anaMot Nellas concepţia generală a 6finţilor 2ărinţi despre om. 7i aceasta este singurînsuşire dintre toate câte i se pot atribui omului, capabilă să%l smulgă din lumanimală şi să%l înalţe deasupra ei. e aceea vom încerca să o desfăşurăm.

6e pare că a vedea în om doar un animal cu conştiinţa morţii, nu înseamnă a%deosebi de fiinţele iraţionale. -+iar dacă l%am numi animal care se roagă, totuşi am re!olva mare lucru în acest sens. 2entru a fi om este nevoie de mai mult.

)$perienţa ştiinţei moderne dovedeşte că animalele pot fi mai mult decât s%a cre!multă vreme despre ele. Fără să acceptăm unele e$agerări care se fac în acest sen potrivit cărora animalele pot deveni superioare omului, ţinem totuşi să amintim u pasa4 interesant al 2salmistului. 'n psalmul CSG 3puii leilor mugesc ca să apucesă ceară de la umne!eu +rana lor3 EE/. Iată un amănunt de scandal atât pentmaterialişti, cât şi pentru misticii minori care, atribuind omului trăirea metafi!icgândeau că l%au separat pentru totdeauna de lumea animală. 5nimalele se roagtrăiesc o relaţie tainică cu umne!eu, iar umne!eu le poartă de gri4ă, deoarece elsunt destinate omului % făptura iubită a lui umne!eu, rodul iubirii -reatorului. aceea Noe primeşte poruncă să ia cu sine în corabie nu doar din 3animalele curateci c+iar şi din cele 3necurate3, câte o perec+e, 3ca să le păstre!e soiul pentru t pământul3 Fc. P, E/, iar proorocul avid spune: 3oameni şi dobitoace vei i!bă

oamne3 2s. GO, U/.



5nimalele se supun poruncilor umne!eieşti, încât umne!eu îşi face cunoscutăvoia 6a oamenilor prin intermediul animalelor. 5tunci când alaam, vră4itorulîmpotriva voii lui umne!eu, s%a pornit pe asina sa ca să%i binecuvânte!e moabiţi, 3îngerul omnului s%a sculat, ca să%l mustre pe cale3. ?oise ne spuneasina a vă!ut îngerul omnului, pe care alaam nu%l vedea, şi de aceea o bătecăci asina în tot felul se împotrivea să mai meargă/. 7i iată că 3 omnul a desc+igura asinei şi aceasta a !is către alaam: 3ce ţi%am făcut eu, de mă baţi acum pena treia oară(3. 'n cele din urmă, îngerul se arată şi lui alaam. 5cesta cade cu faţala pământ, iar cuvintele pe care le aude din gura îngerului sunt acestea: 3 e ce a bătut asina ta de trei ori( )u am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu estedreaptă înaintea mea> şi asina, vă!ându%mă pe mine, s%a întors de la mine de tre până acum> dacă ea nu s%ar fi întors de la mine, eu te%aş fi ucis pe tine, iar pe fi lăsat%o vie3 Num. EE, EC%GG/.

Iată că umne!eu preferă să se arate mai degrabă şi să cruţe un dobitoc decât uom care îi este duşman, în ca!ul dat vră4itorul alaam. -u toate că nu putem spundespre alaam că nu avea cunoştinţa de umne!eu şi nici măcar că nu se ruga 8u

căci ni se relatea!ă mai sus că se ruga/, totuşi vedem că, prin atitudinea sa, omfiind, se coboară mai 4os decât dobitoacele.

5şadar, ce este aceea ce îl ridică pe om deasupra animalelor(

E. 0mul e o fiinţă teologică

acă am vă!ut că şi animalele se roagă şi se ştie că au şi conştiinţa morţii/, despom trebuie să spunem că el nu numai că se roagă, ci are posibilitatea să devină cşi umne!eu, şi nu numai că are conştiinţa morţii, dar are puterea, dată de @ristosă devină nemuritor1 5şadar, ceea ce îl deosebeşte pe om de dobitoc este calitatede a%şi însuşi o învăţătură concretă şi corectă despre umne!eu, pe care să transmită şi altora. 0mul are sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despr

umne!eu, e$primată în psalmul OS: 3învăţa%voi pe cei fărădelege căile tale şi necredincioşi la #ine se vor întoarce3. 'ndeplinind această condiţie, omul începe snu mai fie dobitoc, pentru a deveni ceva mai mult.

'n persoana lui alaam, pe care umne!eu îl tratea!ă ca pe o fiinţă inferioarăasinei, credem că se are în vedere omul eretic, duşman al lui umne!eu. 5cesta,deşi se roagă, se roagă greşit. 7i din această cau!ă el nu este o fiinţă teologicădegradând vom vedea mai târ!iu de ce/ mai 4os decât asina sa. 3#eolog este ccare se roagă corect3, spunea )vagrie 2onticul, iată deci prima însuşire pe care oare omul, dar nu o au animalele, aceea de a avea o învăţătură concretă şi corect



despre rugăciune şi despre umne!eu. 5ceastă învăţătură nu poate să e$iste înafara *isericii, în care umne!eu 37i%a dat întâlnire cu oamenii3 şi care, dupc+ipul unicităţii lui umne!eu, este una şi indivi!ibilă. 5ceastă *iserică este*iserica de Răsărit.

e unde are omul această învăţătură pe care nu o au dobitoacele( -ăci anume înaceasta credem că se manifestă în primul rând raţionalitatea omului, în comparaţcu animalele, 3întrucât frumuseţea firii umaneJ o formea!ă tocmai puterea cugetare3. 7i aici a4ungem la punctul de plecare al oricărei discuţii teologice despom.

0mul este c+ip icoanăJ al lui umne!eu. e aceea, el nu numai că are tendinţa da%8 cunoaşte şi de a%8 propovădui şi lăudaJ pe umne!eu, ci are sădite în fiinţînsuşirile lui umne!eu, ca într%o oglindă. orbind despre măsura în care acesînsuşiri ale lui umne!eu au fost învestite în om, 6fântul ;rigorie de NMssa e de părere că singura diferenţă dintre umne!eu şi om este aceea că 2rimul estenecreat, pe când al doilea este creat de 2rimul. 3 umne!eu, spune 6fântul, nu%arată bunătatea doar pe 4umătate, dăruind omului doar o parte din bunătăţile 6ale păstrând pentru 6ine în c+ip invidios cealaltă parte, ci îşi arată suprema bunătatocmai prin aceea că l%a adus pe om din nefiinţă la viaţă şi l%a copleşit cu tot fde daruri3.

0mul este rodul iubirii lui umne!eu, de aceea îl şi răsfaţă cu daruri atât de mari

arul suprem pe care îl primeşte omul este nemurirea şi voia liberă, avînd 3superioritate vădită prin libertatea sa neîngrădită3. esăvârşita libertate pe care primeşte omul este şi poarta condiţiaJ pentru orice virtute. -ăci 3virtutea constă a fi fără stăpân şi a face ceea ce%ţi place, tot ce faci din constrângere sau din silă poate fi virtute3. 2otrivit acestei concepţii, animalele, deoarece se supun legilonaturii, pe care nu le pot depăşi, nu pot avea virtuţi.

Fiind c+ip al împăratului ce stăpâneşte peste toate, omul poartă şi un 3veşmâncorespun!ător. 5stfel, 3în locul mantiei de purpură, s%a îmbrăcat în +aina virtuţcare%i totuşi cea mai împărătească dintre îmbrăcăminţi, iar în loc de sceptru spri4ineşte pe fericirea nemuririi, pe când, în loc de diademă împărătească, împodobit cu coroana dreptăţii, aşa încât prin toate acestea omul se distinge printo vrednicie de adevărat împărat ca unul care se aseamănă aidoma frumuseţi?odelului său3.

2otrivit relatării biblice, doar omul, dintre toate făpturile, este re!ultatul unui sfaumne!eiesc, celelalte au fost făcute fără un 3plan3 prealabil. umne!eul 6fânt



#reime a !is: 36ă facem om după c+ipul şi după asemănarea Noastră... ca sstăpânească toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul3 Fc. C, ERe!ultatul acestui sfat umne!eiesc a fost 'nsuşi @ristos, adică Noul 5dam, careeste 5r+etipul şi scopul lui 5dam cel vec+i, 3căci nu 5dam cel vec+i a fost mode pentru 5dam -el nou, ci cel vec+i a fost luat după modelul -elui nou... 2entru noi,care îl cunoaştem mai demult ca strămoş, 5dam cel Nou 6%a făcut începătura fiomeneşti, dar pentru -el care are în faţa oc+ilor toate făpturile c+iar înainte de a%lua ele începutul vieţii % 5dam cel vec+i nu e decât o imitare a lui 5dam cel nou!idit după c+ipul şi asemănarea 5cestuia... -a să spunem totul într%un cuvânt?ântuitorul a fost -el intâi dintre toţi şi 6ingurul care ne%a arătat în fiinţa 6a unc+ip de om adevărat şi fără scăderi, atât în ce priveşte purtările în viaţă, cât şi îoricare alte privinţe3.

2anaMotis Nellas, re!umând învăţătura patristică, limpe!eşte acest paradoaparent. 3Nu are importanţă faptul că @ristos nu a e$istat istoric pe vremea creaţlui 5dam. Faptul că @ristos este în realitatea supratemporală a lui umne!eu 3maîntâi%născut decât toată !idirea3 -ol. C, CO%CP/ constituie o învăţătură bifundamentală. acă omul, pentru care a fost făcută întreaga creaţie materială, răsărit pe pământ ultimul după toate creaturile, atunci este, negreşit, logic c@ristos, -are repre!intă scopul întregii creaţii materiale şi spirituale, să fie posterior lui 5dam, de vreme ce toate lucrurile sunt conduse de la celenedesăvârşite spre desăvârşire. -a reali!are supremă a omului, este firesc ca@ristos să repre!inte scopul mersului ascendent al umanităţii, început, dar şi capă

al istoriei3.0mul trebuie să tindă neîncetat spre acest 5r+etip al său. Nu este vorba doar de-uvântul pur şi simplu, ci anume de -uvântul întrupat. -ăci, fiind o natură divino%umană, omul trebuie să se desăvârşească atât spiritual, cât şi trupeşte. Făurindu pe om, umne!eu 3a sădit în firea sa un amestec de dumne!eiesc şi de omenes pentru ca să poată gusta din fericirea amândorura, atât bucuria de a sta în legătucu umne!eu, cât şi prin plăcerile pământeşti, prin simţământul care%l are, că nustrăin nici de bucurii3. e aceea până şi 3sufletul adevărat şi desăvârşit prin firlui, preci!area 6fântulJ este ceva unic, capabil să cugete şi nematerialnic, dar lega prin simţuri de lumea materială3. 5ceastă armonie desăvârşită dintre suflet şi trupîn care nici sufletul nu%i este superior trupului ca în religiile orientale/, nici trusufletului ca la ateişti sau +edonişti/, ci amândouă alcătuind fiinţa umană, estearmonie în care urma să se sălăşluiască @ristos umne!eu. -ăci dacă trupul ne%fost dat pentru a%8 încăpea pe umne!eu, la vremea venirii lui @ristos în istortot pentru )l ne%a fost dată şi raţiunea: 3fiindcă pentru omul cel nou a fost alcătudintru început natura omului> mintea şi dorinţa au fost făcute pentru 5cela: min



am primit ca să%8 cunoaştem pe @ristos, dorinţă ca să alergăm spre )l, memoravem ca să%8 purtăm în ea pe )l, fiindcă )l a fost 5r+etipul pentru cele !idite d)l/3.

-ondiţia care ne apropie de umne!eu, făcându%ne asemănare desăvârşită a 8ueste nepătimirea, pe care nu o pot avea animalele. 3-urăţia, nepătimirea, fericireaînstrăinarea de orice rău şi multe altele de acest fel sunt cele prin care se e$primasemănarea omului cu umne!eu3. 2entru ca nepătimirea noastră să fie reali!abilă

umne!eu ne dăruieşte până şi o naştere nepătimaşă, nouă celor născuţi din bărbaşi femeie. 5ceastă naştere este 6fântul *ote!. -ăci 3pentru ca să devină cu adevăratom, omnul a dat un alt început naturii umane, începutul unei a doua faceri, adicnaşterea spirituală prin *ote!, care nu e numai o eliberare de consecinţele păcatulustrămoşesc, ci şi o reali!are pentru fiecare credincios a operei pe care nu a reali!ato 5dam3.

6fântul ?a$im, mărturisitorul e de părere că însuşi 5dam a fost creat deumne!eu după c+ipul 6ău, cu scopul de a se naşte mai târ!iu cu voia lui dinumne!eu prin u+ul 6fânt. umne!eu voieşte ca omul să conlucre!e liber, cu

puterea pe care o are în sine la naşterea sa.

Nepătimirea se reali!ea!ă prin petrecerea neîncetată în umne!eu, îndeplinind poruncile 8ui. 0rice abatere a minţii de la umne!eu sfârşeşte prin a aluneca sprerău. Fiinţa umană, fiind organi!ată teocentric, tinde în mod natural spre umne!eu

5tunci când această tendinţă este întreruptă de factori para!iţi, omul se de!bină înfiinţa sa şi apare boala. "nul din 2ărinţii 2ustiei spunea în sfaturile sale cătremona+i: 3-ugetă cele bune, ca să nu cugeţi cele rele, deoarece nu stă în firea minţomeneşti ca să stea nemişcată3. 5dam nu a îndeplinit această poruncă şi şi%despărţit mintea de umne!eu, cugetând cele străine. 5stfel el 8%a negat p

umne!eu, sursa e$istenţei sale. rept urmare, 5dam s%a dat pe sine morţiisinucigându%se în sensul cel mai adevărat al cuvântului. eoarece, atunci 3cândneagă pe umne!eu, omul se neagă pe sine însuşi şi se autodistruge. -ândvieţuieşte teocentric, el se pune în valoare la infinit pe sine însuşi, se de!voltă şîntregeşte în veşnicie3.

'nsă pe lângă mişcarea înspre umne!eu, pe care omul o are în sine în c+ip firescomul mai are şi o altă mişcare, nefirească, spre cele animalice. 5ceastă dublăorientare a omului este o consecinţă a păcatului, pe care o vom discuta încontinuare.

G. 0mul % c+ip al lui umne!eu şi c+ip al animalului



0mul se naşte, creşte, are nevoie de +rană, îmbătrâneşte şi moare ca şi animalele-um dar îl vom numi c+ip al lui umne!eu, din moment ce nici una din acestea nuîi sunt proprii lui umne!eu( 5cestea ni se par nouă, deoarece 4udecăm după celece se văd, iar omul, prin ceea ce se vede, este în cea mai mare parte c+ip aanimalului, iar c+ip al lui umne!eu este mai mult prin ceea ce nu se vede. 5damnu a cunoscut nici una din acestea, el nici nu s%a născut ca noi, nici nu a supt snici nu a cunoscut creşterea de la mic la mare, ci a avut de la început 3vârst bărbatului desăvârşit3 )fes. T, CG/, vârsta lui @ristos. 5celaşi lucru se poate spuşi despre )va, care împreună cu 5dam alcătuieşte omul, căci 3a făcut umne!eu peom după c+ipul 6ău> după c+ipul lui umne!eu l%a făcut> a făcut bărbat şi fem

Fc. C, EP/."nii 2ărinţi *isericeşti sunt de părere că separarea în bărbat şi femeie este posterioară creaţiei. 6criptura spune că 3 umne!eu a făcut pe om. upă c+ipul lu

umne!eu l%a făcut pe el3 Fc. C,EP/. -rearea celui ce a fost făcut 3după c+ip3 atins din acel moment desăvârşirea. ar 6criptura se întoarce din nou şi ţine s preci!e!e> 3*ărbat şi femeie i%a făcut pe ei3. -red că toţi sunt de acord că acelucru nu s%a spus în legătură cu umne!eu ca model originar cu toate că/ % dcum !ice 5postolul % 3în @ristos Iisus nu mai este nici parte bărbătească, nici pafemeiască3 ;al. G,EW/. 7i cu toate acestea, 6criptura ne istoriseşte că în acedouă direcţii s%a împărţit omenirea3.

2rin specificarea bărbat şi femeie, 6fântul ;rigorie de NMssa crede că s%a introdîn fiinţa noastră ceva 3cu totul străin de umne!eu3, 3împărţire care n%are a face

modelul dumne!eiesc, ci ...J ne încadrea!ă în ceata vietăţilor necugetătoare3.Ideea că bărbatul şi femeia nu au fost separaţi dintru început a dat în diferite cultunaştere unor interpretări, de stare pe care au avut%o înainte de căderea în păc-ăci 3dacă viaţa celor restabiliţi se aseamănă cu cea a îngerilor, atunci e limpede cviaţa de dinainte de păcat era un fel de viaţă îngerească3. eşi anterioară căderisepararea în bărbat şi femeie este o urmare a căderii. 5cest parado$ se e$plică priatotştiinţa şi înainte%vederea lui umne!eu, 3întrucât umne!euJ prin puterea 8a vă!ut mai dinainte depărtarea noastră liberă de pe calea cea dreaptă şi căderecare a urmat, departe de viaţa îngerilor, pentru ca să nu nimicească sufletelomeneşti care uitaseră cu totul c+ipul în care se desăvârşesc îngerii, umne!eu rânduit pentru firea noastră ceva mai potrivit stării de după alunecarea noastră î păcat: în loc să rămânem la vrednicia îngerească, )l ne%a îngăduit să transmiteviaţa de la unii la alţii întocmai ca dobitoacele şi ca vietăţile necugetătoare3.

6fântul Ioan ;ură de 5ur, care a scris atâtea cuvinte înălţătoare despre căsătorie,fiind cred că cel mai mare dascăl al vieţii de familie, nu e!ită să vadă în căsători



şi o înlocuire a peceţii lui umne!eu cu un c+ip al dobitocului, încât întreaga fire noastră porneşte pe calea aceasta ca şi cum mintea noastră n%ar mai cultiva de principii pătimaşe, a4utându%le să sporească tot mai mult3.

'n acest fel, pe măsură ce omul care practică virtutea de!voltă în sine c+ipul luumne!eu, iar pe cel al dobitocului îl distruge, într%o măsură şi mai mare am put

spune, omul care practică păcatul de!voltă în sine c+ipul dobitocului, iar pe cel alui umne!eu îl pierde. 5ceasta şi pentru că nimeni nu poate 3întrece3 şi depăşi p

umne!eu, imitându%l virtuţile, în sc+imb omul poate, după cum am vă!ut, întreacă dobitocul în patimă.

'n una din cuvântările sale, Sfântul /oan Fură de ur face o inventariereinteresantă a trăsăturilor animale lucrătoare în om, mai eBact, Sfântul corespunde fiecărei patimi un animal+ !Spune-mi dar după care fapte să te cunosc că eşticreştin, când totul te arată necreştin2 $ar pentru ce spun+ creştin2 %u pot şti binenici dacă eşti om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un mă#ar, că sari ca untaur, că neche i după femei ca un armăsar, că eşti lacom la mâncare ca un urs, că- ţi în#raşi trupul ca un catâr, că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup,că te mânii ca un şarpe, că răneşti ca o scorpie, că eşti şiret ca o vulpe, că ţii întine veninul răutăţii ca o aspidă şi viperă, că lupţi împotriva fraţilor tăi cademonul cel rău, cum voi putea să te număr cu oamenii când nu văd în tinecaracteristicile firii omeneşti2 G...H Cum să te numesc2 "iară2 $ar fiarele aunumai unul din cusururile amintite1 &u însă ai adunat în tine toate cusururile şimer#i chiar mai departe decât fiarele sălbatice. Să te numesc drac2 $ar dracul nu slu)eşte tiraniei stomacului, nici nu îndră#eşte banii. Spune-mi, te ro#, pot să temai numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele şi dracii2

5i iată, în câteva cuvinte, raţiunea după care cel ce se desparte de umne!eudevine mai rău decât dobitoacele şi c+iar decât dracii. e fapt, acesta este mesa4evang+elic, care intervine obsedant mai ales în epistolele pauline: 35u nu ştiţi ccelui ce vă daţi spre ascultare robi sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi> fie păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate3 Rom. U, CU/. 3-ăci şi eram altă dată fără de minte fără raţiune, ca şi dobitoacele/, neascultători, amăgislu4ind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pi!muirurâţi fiind şi urându%ne unul pe altul> iar când bunătatea şi iubirea de oamen?ântuitorului nostru umne!eu s%au arătat, )l ne%a mântuit nu din faptele celîntru dreptate săvârşite de noi, ci după a lui îndurare, prin baia naşterii celei de doua şi prin înnoirea u+ului 6fânt3 #it G, G%T/.



acestea constituie 3un leac şi o binecuvântare, o posibilitate nouă pe care o dumne!eu omului ca să poată supravieţui în moarte, din moment ce a pierdut viaţ

şi, mai ales, ca să supravieţuiască corect, să a4ungă în punctul de a regăsi mdeplină viaţa şi forma mai frumoasă a naturii lui @ristos3.

0ricât s%ar întări patimile împotriva omului, ele nu pot să şteargă cu desăvârşistrălucirea c+ipului lui umne!eu din noi. Raţiunea cu care este în!estrat are putere să conducă cu ele. Iar atunci când 3puterea minţii a4unge să stăpâneasaceste porniri, oamenii pot face tot atâtea virtuţi. ?ânia poate deveni bărbăţiesfiala poate duce la siguranţa întemeiată, din frică se poate a4unge la ascultare, dură la antipatie faţă de rău, din patima amorului la dorul puternic după frumosul creal şi aceasta pentru că o fire demnă se ridică deasupra patimilor şi se fereşte sa4ungă în robia răului o astfel de mândrie e lăudată de marele apostol 2avel atuncând ne cere să căutăm cele de sus/3.

0mul este singura fiinţă liberă, iar ceea ce îl smulge pe om din circuitul biologiînc+is este practicarea virtuţilor, care sunt o însuşire proprie doar naturii divinoumane. acă animalele se supun şi sunt conduse de legităţile naturii, fără să l poată depăşi, omul are putere să supună el aceste legităţi în favoarea sa. 'n aceastconstă şi dovada supremei libertăţi a omului, care%l ridică peste legile iraţionaleintransigente ale "niversului în care trăim. 5ceasta ne mai arată că omul este şistăpân al acestui "nivers şi că pe lângă biologic mai are ceva care desemnea!ănatura sa atemporală şi aspaţială. 0mul este de nepătruns, progresele sale în toat

domeniile sunt imprevi!ibile şi inepui!abile % aceasta ne vorbeşte de originea divină, că omul este c+ip al infinităţii lui umne!eu.

Fiind o fiinţă divino%umană, omul tinde în c+ip natural spre umne!eu. 5tuncând această mişcare este întreruptă sau înăbuşită, omul este bântuit de o marnelinişte şi tristeţe, pe care *laga o numea 3tristeţe metafi!ică3. 3Neliniştit estsufletul meu, oamne, pînă când nu se va odi+ni întru #ine3, oftea!ă fericitu5ugustin c+iar la începutul 3-onfesiunilor3 sale.

3-ăci sufletul omului, scrie 6fântul #i+on din 9adonsL, fiind du+ creat deumne!eu, în nimic altceva nu%şi află plăcerea, liniştea, pacea, mângâierea bucuria, decât numai în umne!eu, de la -are, după c+ipul şi asemănarea 5celuia,

a primit fiinţă> atunci când se desparte de )l, e nevoit să%şi caute plăcerea în făptşi cu patimi felurite, ca şi cu nişte roşcove, se +răneşte...3

oind să scape de această tristeţe, grecii au inventat banc+etele şi sălile de teatrudiscuţiile filo!ofice, pentru cei mai spirituali!aţi, dar şi 4ocurile şi orgiile pentru c



cu totul trupeşti. 5ceasta era o consecinţă logică a religiei antice greceşti. ;reculera tirani!at de ideea destinului implacabil şi de spiritul ră!bunător al !eilor. 9eii;reciei antice nu doar că nu îi a4utau pe oameni, ci orice încercare a vreunui !euminor de a conlucra cu muritorii era aspru pedepsită de !eii mai mari. 5tunci când2rometeu îndră!neşte să ducă focul oamenilor, 9eus îl leagă de o stâncă, undevulturii aveau să%i ciupească ficatul !eului umanist, ficat care peste noapte creştla loc pentru a putea fi ciupit la nesfârşit. Iar după toate aceste farse a cetăţenilocerului îndreptate împotriva oamenilor în timpul vieţii lor pământeşti, dincolo aştepta în mod inevitabil focul @adesului. Iată de ce grecii aveau o motivaţlogică a +edonismului lor, reieşind din doctrina lor religioasă. rept urmare ei aa4uns să îndumne!eiască corpul omenesc, plă!muind un 3dumne!eu3 de tipul celfreudian şi niet!sc+ean, în care biologicul, instinctualul, încearcă din răsputeri sîmbrace +aina strălucirii care nu i se potriveşte. 0 astfel de îndumne!eire a omulufără umne!eu şi împotriva lui umne!eu, este împlinirea dorinţei diavolului, pecare acesta i%a şoptit%o )vei în Rai. 6ă nu uităm însă că grecii au făcut aceadintr%o mare tristeţe, tirani!aţi de monstruo!itatea fatalităţii morţii şi a nedreptăţi

5ceastă atitudine, tipică nu numai pentru grecii antici, ci pentru toţi oamenii fărumne!eu, a atins proporţii monstruoase în lumea contemporană. )a însă este

nemotivată pentru o lume în care se pare că nu mai este om care să nu fi au!iniciodată de @ristos. 3-u noi este umne!eu3, aşa se tâlcuieşte )manuel, numele

umne!eului -are a primit să fie om, pentru a%l face pe om dumne!eu după +a-u noi este umne!eu, *iruitorul ?orţii sau şi mai e$act, în noi este umne!eu1

a, omul contemporan este un om al neliniştilor. )poca în care trăim este aşa.0mul a a4uns, în clipele sale de singurătate apăsătoare, să nu%şi mai înţeleacau!ele propriei nelinişti. 'nsă ceea ce ne nelinişteşte pe fiecare dintre noi nu estaltceva decât glasul absenţei lui umne!eu. umne!eu efectiv strigă din inimafiecăruia, iar durerea şi neliniştea omului care înăbuşă acest glas se poate asemăndoar cu durerea şi neliniştea fetei adolescente care avortea!ă, iar noaptea se visea!alăptând un copil. Noi trebuie să%8 3!ămislim3 pe umne!eu în inimile noastre, la u+ul 6fânt, şi să%8 3naştem3 lumii, neîncetat, în toată viaţa noastră.

Iată 3aerul înălţimilor3 după care râvnea Niet!sc+e, iată supraomul1 Iată şi 3omumăsură a tuturor lucrurilor31 Iată suma eforturilor de a%l prea mări pe om: 0?"8 -@I2 58 8"I "?N)9)"1



%u un s'rut mai aproape de moarte

-ând eram mic, nu suportam ticăitul ceasurilor. 7i asta nu pentru că sufeream cunervii sau de insomnie, ci pentru că ceasul îmi amintea de e$istenţa timpuluFiecare tic%tac se asocia pentru mine cu o bătaie în porţile morţii. -ând mă culcaîn pat şi în întuneric se mai vedea numai conturul albicios al ferestrei, ticăituceasului se asemăna cu !gomotul roţilor unui tren care mă duce spre moarte. )raatât de scurt un ticăit, dar era destul ca să mă cufunde într%o tristeţe doborâtoaîntr%o tristeţe din care nu credeam că voi ieşi vreodată. )ra îngro!itor să ştiu că enu voi putea întoarce înapoi timpul vieţii mele nici măcar cu un singur ticăit. ?ăsfâşiam să simt cum dispare în nefiinţă pentru totdeauna şi irecuperabil sunetuacela monoton şi trist.

5cest sentiment îl retrăiam mai cu seamă seara, la culcare. ar adevărata tristeţe şsingurătate mă copleşea în casele străine, c+iar şi la bunica, unde mă adormea uceas mare sovietic. 5tunci mă gândeam ce deprimant ar fi să aud astfel de ceasurtoată !iua, dar totodată îmi dădeam seama că ele ticăie c+iar şi atunci când eu nu aud. 0rice n%aş fi făcut şi oriunde nu m%aş fi dus, timpul trecea.

6ingurul rost pe care îl mai vedeam era să urmăresc cât mai atent trecerea timpulusă o înregistre!, să o e$plic. 5 fost cea mai dureroasă ocupaţie din viaţa mea, dar na fost fără rost.

5m început să văd trecerea timpului în orice: în frun!e care cad sau doar se mişcăîn orice sc+imbare, în orice cuvânt sau gest care erau îng+iţite imediat de trecut de un stol de piranii. )u însumi rămâneam nemişcat şi neputincios în faţa trecutulucare mă îng+iţea încetul cu încetul.

#recerea timpului se poate măsura cu orice. 0 măsuram cu +ainele din carecreşteam, cu oamenii care mureau sau se căsătoreau. Nimic nu opreşte treceretimpului. 7i cei îndrăgostiţi pot spune: iată, suntem cu o atingere mai aproape dmoarte, suntem cu o îmbrăţişare, cu un sărut mai aproape de moarte.

6untem întotdeauna mai aproape. e multe ori mă surprind asupra aceluiaşi gânîn timpul 8iturg+iei, când preoţii şi diaconii îşi dau sărutul iertării şi al dragosteînainte de a se împărtăşi cu #rupul şi 6ângele lui @ristos. 5tunci ei se cuprind şsărutându%se pe umăr, !ic: 3@ristos în mi4locul nostru3, iar celălalt răspunde: 3şi va fi3.



-e minunat1 atunci sunt cu adevărat cu un sărut mai aproape de moarte, dar şi maaproape de iaţă. 2entru un singur lucru mă rog atunci, ca sărutul acesta să mapropie anume de iaţă şi nu de moarte.

Ierodiacon Savatie Baştovoi – Între Hristos şi Freud

Documents

Transcript of Ierodiacon Savatie Baştovoi – Între Hristos şi Freud