Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

258
7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 1/258 WILLIAMDEAN BOWELLS CĂLĂTORIE  DE NUNTÂ TRADUCEREA Şl PREZENTAREA : RODICA MIHĂIlA

Transcript of Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

Page 1: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 1/258

WILLIAMDEANBOWELLSCĂLĂTORIE 

DE NUNTÂTRADUCEREA Şl PREZENTAREA : RODICA MIHĂIlA

Page 2: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 2/258

WILLIAM DEAN HO WELLS

CÂLÂTORÎE DE NUNTA

EDITURA GAMAMCIvlXCI

Page 3: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 3/258

CAPITCLUL I : ÎNCEPUTUL

S-eu cunoscut prima dată la Boston, dar legătura

dintre ei s-a înfiripat în Europa, unde s-au văzut d'ipăaceea ,■ unde. de fapt, el a venit după ea » şi tot undelegătura lor s-a şi rupt. De ce s-a rupt şi de ce a fostreluată după un număr de ani. sînt întrebări ale cărorrăspunsuri fac parte dintr-o foarte lungă poveste de dragoste, pe care nu mă socotesc în stare să o reproduc,neavînd nici o încredere £n posibilităţile mele de-a aşterne pe hîrtie o istorisire cu implicaţii personale: desisînt convins că un scriitor talentat, cu spirit romantic,

ar putea valorifica excelent idila dintre Basil si TsabelMarch. Din fericire pentru mine însă, încercînd să-i povestesc cititorului despre călătoria de nuntă a unei perechi de proaspeţi căsătoriţi, ce-i drept, nu foarte tineri,dar, în lumina dragostei lor, păstrînd încă un aer tineresc, nu-mi va rămîne altceva de făcut decît să vorbescdespre unele trăsături specîfice vieţii americane, asa'ou t i li s-a dezvăluit lor. să spun cîte ceva despre une’elocui i bine cunoscute şi uşor accesibile şi să prezintcînd un crîmpei de peisai, cînd o schiţă de personal.

Se hotărîseră să facă o călătorie de nuntă cît se poate de simplă şi de liniştită dai cum n-au placat imediatdună nuntă, ci dună cîteva săotămîni, de la bun începuts-au bucurat de rîvnitul farmec de-a fi lăsaţi de toţi înpace.

— E mult mai bine, exclamă Isabel, să plecam a-cura, cînd nimeni nu se mai sinchiseşte dacă plecăm sau

rămînem, decît s-o fi pornit direct de la masa aceea oribilă de nuntă, cu lacrimi, cu t"* frusoul sî cu o mulţimede lume care să vrea să ne conducă la tren. Acum n-d

3

Page 4: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 4/258

să se mai ghicească în jurul nostru stiăluci'ea lunii demiei"? ; o să călătorim la fel ca oricare alţii... cu o singură deosebire, iubitule, şi încă ce deosebire! şi luă

 între palme obrajii lui Basil.Pentru ,a face acest lucru s° vănu nevoită sâ dea îr, fugă obolul mesei, căci erau la cină. iar mătuşa Isa-belei, a lături de care îşi începuseră viaţa conjugula,stătea între ei, o prezenţă cu - adevărat substanţială,■Fusese un gest cam adolescentin din partea Isabeleişi, dîndu-şi seama, ea adăugă roşind :

— Am trecu t amin doi de p rin a tin e re ţe ; şi navtem ca lumea să vadă eă sînlem proaspăt că.sâic/i..,nu-i aşa ? Dacă am oroare de ceva în viaţă, este demlresele pe cere le qhiceşt. imediat. <

Bcsil o privi tandru, ea şi eum nu o considera deloc prea bătrînă pentru a fi luată drept mireasă  f  iar,in ceea ce mă priveşte, n-am nici o obiecţie ca o femeie să fie de vîrsta Isanelei, rîa^ă are sufletul buuşi o fire blîndă. A.r trebui ca viaţa să fi fost prea vitregă cu ea,, ca la vîrsta aceea o femeie să nu fi cîşti-

gat mai mult decît oier duse. Lui Basil i se păi ea că soţia lui era la Jel de frumoasă ca tn ziua cînd se întîl-riiseră prima oară, cu opt ani în urmă >dar nu putea sănu se gîndea.-;că mereu cu ud regret nestins la perioada lungă cit durase ruptura logodnei lor, ^e care, dacă n-ar fi fost acea fata litate ar fi putut-o petrece împreună- îşi închipuia el exact la fel defericiţi ca şî a~um. Mai mult sau mai puţin, regreţi ! nu-1 părăsea-nici o clipă ( devenise pai te din dragostea lu i ; pierderea socotită ireparabilă fărea cîştigul final şi m a'mare.

— Nu ştiu, dar... zise el imediat cu toată gravitatea de care Doate da dovadă un om ai cărui obrajisînt strî-isi între palmele unei doamne, n-ai prea început-o bine pentru o mireasă care vrea să-şi păstreze secretul. Dacă o să te porţi aşa la toate hotelurilevom fi trimişi direct în apartamentul nupţial.1Cît despre trenuri... acum aiy şi ele vagoane de lux, specialamenajate.

Page 5: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 5/258

Exact In momentul acela o umbră se lăsă peste îucdpere.

— Nu cu m va-a tunat Isabel ? întrebă mătuşa,

care contempla satisfăcută spectacolul tandru din fatăei. Vai de mine ! dacă se porneşte o furtună n-o saEi ai pu teţi pieca diseară cu vaporul. Chiar că plouăde-a bine]-sa !

'De fapt, tocmai începuse furtuna aceea îngrozitoaredin iunie 1870. în toiul arşiţei s-a năpustit asupra noastră într-o clipită, pîna nici n-am apucat bine să ne dămseama că ne ameninţă, pînă nici măcar n-am apucat să

cbservnm norii > şi a tot ţiru t-o aşa, dintr-o răbufnire într-alta , eu o violentă inepuizabilă. în piaţeta spre carepriveau prietenii noştri de le ferestrele sairageriei lor,copacii se albeaa în rafalele vîntului şî  se întunecau înpotopul ploii torenţiale, iar in momentele de paroxismale furtunii se -aleea*! cu o supunere disperată, pentruca mai apoi, străbătuţi de un grazni© fior. să şi zpiulg^din ei raiuri. întregi si să le arunce departe pe pămint.Ploa.a începu să se amestece ~u grindina şi pe loc celec;*eva umbrele care se îneumeTaseră să înfrunte furtunadispărură fără tamă. Gheaţa care venea de sus şuleiîndrăpă ia pe 6aldarim ande tainei ui se jura asemeneaunor flăcări ţîsnlnd din măruntaiele păminiului. în vreme ce în înaltun tunetul muqea făra încetare. Bra eevateatral în toate acestea t  iar atunci cînd un tramvai, m-icărcat pin3 la retu2 trecu prin faţa casei tras de caiieaie se cabrau şi săltau sub loviturile usturătoare ale

grindinei, prietenii noştri avură senzaţia eă se n isco-eise un fragment de panfomJmă foarte eficientă Ş1 na-tu rahstă special pen tru a Ie cîştiga lor admiraţia, Citdespre ei înşişi, er^u foarte eonştienţi de realitatea evidentă a lucrurilor şi de eWeva ori în timDUl furtunii se slă-tuir? dae-â sa ma plece fa ziua ace^a şt ho tărîră ba săplece, ba să nu pleee, în funcţie de faţa schimbătoarea stihiilor. Basil declarase că aceasta fiind prima călăto

rie pe care o Hceau îmoreUnă în America, dorea eă-i! iclea de la bun început un eît mai pregnant caracter r a ţional şî pS întmcît nu-şl putea imagina n>miG maî tipic

r «Jueiican decît un voiaj pmă la New \ork cu vaporul

Page 6: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 6/258

de la Fall R:ver*, ar trebui să urmeze şi el această cale.Atiio pluş, atita muzică o campanie «ut de vânată aupuiea găsi, după cîte înţelesese ei, în nici un alt mijloc de

iocuiu. tie. şi u .de mai pui că n-er ti tost exciun cru&rdcsr:â să dea cu ochii de inventatoiul întieijii comtiucţii, în: r uchiparea însăşi a excesului şi extremismului unuianume tel de americanism. Isabel consiirţise bucurod^â}dar pentru ea aceste motive estetice paializaiă la gin-dul că va fi nevoită s\ treacă £e la Capul Jrdith pe timpde? tu nună. Prin urmare coborî de pe culnuie înieu tiuorei măreţe. mai intîi la ideea de-a recurge la navigaciefluvială, fără atîta fast şi fără orchestră, iar mai apoi la

ideea de-a călători pe uscat cu un vag o- de d orm itAjuogînd la această concluzie mulţumitoare, ea consideră consimţămintui lui Basil ca pe ce\a de la sme m-ţeles, nu fiindcă l-ar fi necosctit, ei deoaiec^,- fi.nd ie-meie nu putea concepe că s-ar fi putut ca ei să nu ştiecum ajungea ea la o anumită concluzie şi întotdeauna,prin urmare, îşi trata propriile-i decizii ca pe un procesai girdirii lor comune. Dai solul o ţinu una şi bună să

meargă cu vaporul şi insistă că dacă furtuna înceta înainte de ora şapte, puteau să^Jsajungă la Newport cuultimul expres? şi numai din cauza acestei încăp ăţînări,dovadă a înţelepciunii Isabelei, se văzură nevoiţi săaştepte două ore în gară pînă să recurgă tot la varianta cu trenul. Furtuna se domoli la ora cinci şi deşi încămai ploua, pe la şapte fără un sfert totul părînd a fi  înordine, cei doi porniră ppre Gara Vechii Colonii, în faţacăre ia strălucii ea vie a unui fulger o făcut pe Isabelsă-şi apuce de brat soţul şi să-l implore i

— Oh, să nu mergem cu vaporul ILa anerte cuvinte, Basil avu incredibila slăbiciune

de-a ceda» şi-I rugă pe vizitiu să-i ducă la Gara Wor-cester. Era prima abatere de Ia idealurile călătoriei lo rde nuntă, dar  în nici un caz ul t ima ; deşi trebuie mărturisit că începuseră cem prea devreme.

Narragan:-etr* Port în partea de sud-est fi statului MassacliUiett3f la Golful

Page 7: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 7/258

Se simţiră amîndoi mai liniştiţi după ce cumpăra*rea biletelor deveni un fapt iremediabil şi după ce seişeza ră in sala *de aştepl are a gătii, avînd timp berech et să tot a ştepte de l l   ora şapte p în î /la nouă. Basil

ai fi vrut să prelungească pe cît era cu putinţă ritualul înregistrării bagaje tor dar funcţionai a de la bagaje îşifăcu datoria cu o iuţeală neîndurătoare ; şi astfel, dinsimplul exces al lipsei de ocupaţie, Basil cumpără o poliţă de asigurare în caz de accidente. Treaba aceasta Blliă exact o jumătate de mâiut. după care bietul om renunţă la o luptă dtît de inegală, dvfcipdu-se s<f aşeze lingă Isabel. care stătea învelită frumos în şalul ei. De.deplin satisfăcută. . *

■>— N u e încintător zise ea cu voioşie, că trebuie săaştep tăm atîta ? Asta îtn: m inteşte de celelalte călătorii făcute Tupreună. Numai că niciodată nu mei pot qindi îm păcată ia. vremurile acelea, cînd am fi puiut să neaparţinem cu totul unul altuia dar n-am făcut-o îţimai aminteşti cit a trebu it să aşteptăm la Chamb&ry ?Şi to ţi ofiţerii act ia zvelţi în talie care aşteptan si eişi se sărutau pe ambii obraji cînd se întllneâu ? Şi neno

rocitul acela de ofiţer căsătorit cu nevasta aia urîtă cUdoi copii şl cu uniforma ponosită ?'P ărea cam nefericit,.sărmanul, şi mustaţa îi atîrna lipsită de orice vlagă întimp ce în preajma ei celelalte mustăţi se semeţeau si sezbîrleau pline de cutezanţă. După părerea mea. pretutindeni aceste salles d’attenle* sînt o' adevărată îneîntareşi în toate axistă o^ asemene» comunitate'de interese în-cît chiar atunci cînd vin clei doar ca să mă reped pînăIa Brookline -mă simt din nou o călătoare — o binecavîti-ta tă necunoscută într-un ţinu t necunoscut Ah draq?sBasil, la~ urma urmelor au tost fericite acele timpuri cîndam ti putu t să ne aparţinem total unul altuia dar n-amfăcut-o. căci acum, după ce am fost înstrăinaţi unul dealtul atîţa amar de vreme, ne simţim cu atît mai extraordinar.

Se traje din ce în ee mal aproape de el, flxîndu-I

. £ Săli de aşteptare jfr„j

Page 8: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 8/258

cu o priv ire ea /e ameninţă .-sa-î traăeze câiiţate'a deproaspătă trireasL. ■ ' ■ .

-> Isabel, .puţin mai lipseşte şi o să-ţi calci, capulpe UTftSrjn meu. remarcă ei.

Nici gîiid I răspunde ea" înverşunată, tragîMu-se înapoi cu o tresărire. Dar ştii ceva, iubitule, dacă o săir.ă vezi că într-adevăr am de^glnd... să 'm ă port ab-

'surd, te rog să m ă‘opreşti. -v— Inii pare foarte râu. dar mâi întîi trebuie sa~mi

pun m,e însumi stavilă. In afară de asta, eu nu rrt-am' angajat să păstrez inrognito-ul acestei călătorii de nuntă.

- Chiar daeă s-ar fi întîmplat vreun accident dintre

cele. de temut n-ar fi contat prea mult, căci pentruuio'meni ei doi erau singurii ocupanţi ai sălii de aşteptare. Fireşte se aflau acolo şi casierul şi femeia careverifica bagajele lăsate fn grija e i ; dar probabil că e*văzuseră atîtea semne tandre schimbate între pasageri încît una sau două toîngîieri trecătoare nici ca le -arf: atras a tenţia asupra perechii noastre. Gu toa te a*’icestea. isabel nu şi-a permis nici măcar să-şi cuibă-;

rească mînaîn

mina soţului; şi după cum s-a exprimasEasil mai tîrziu, ^antrenamentul le-a prins foarte bine. |■ Starea în care ne aflăm temporar, indiferent de 

natu ra ei se reflectă adese, în tot ceea ce ne încon-i joara, aşadar prie tenilor noştrii le-a fost dat ca mi de'pu ţine ori, din prima pînă în ultima clipă a călătoriei'/ să vadă tot ieluJ de parodii ale fericirii lor. Prima începu chiar cu următorii pasageri intraţi tn sala de aş-<teptare t doi soti foarte tineri porniţi ca şi ei într-o'

călă torie de plăceie, care în mod evident, ea şi a loryera. indiferent de felul ei, una dintre T>rirr,fcîe făcute' îm preună. Nu era o călătorie hinqă şi însemna drumulpînă la, New York şl înapoi dar cei doi vorbeau des"*pre ea cu attta bucurie, emoţie si nerăbdare, de pareS 'er fi fost un vciaj In Europa. Peste scurt timp li seÎnfăţişă şi b adevărată burleScă fdeşi eu o notă tragi-că) a fericirii lor  în persoana unui gen de tînăr nnmificfe femeile de aceeaşi teap ă cu el ..individ"; care era'Însoţit de două tinere de-acelaşi soi, cunoscute lm suS

» *

Page 9: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 9/258

' denumirea de „fele". Individul se aşeză înlre cele douăşi începu pe loe să facâ uneia din ele o curte asidua.După o scurta luptă, puse stilpînire pe umbrela ei şi o

roti iute rostind, cu un fel de grosolănie tandră, ni^teybrbe neînchipuit de searbede, cum nu te ai fi aşteptat să auzi decît din gura unui um de rea mai inaHădistincţie. In ego:smul ei, pe fata curată îa acest chipn-o mai inteiecă nimiG în afară de propria-i fericire,şi nu făcu nici o încercare de a-i permite şi celeilalte să se apropie de săi dure acelei fericiri, lăslad-o săImcez'rască uitată de cee laltă parte a bărbatului. La

rîndiiî ei, această fată se aplecă de cîteva ori încercîndsă abată spre ea măcar cîteva din atenţiile indiudului, dar'cei doi u puseră la punct‘cu nişte răspunsuriscurte ţ i curînd ea se lăsă păguDaşă şi ă-mase tăcută,cu trista resemnare a femeilor necurtate, tn aceastănouă postură deveni o adevărată povară pentru Isabel,

. - ca re se bucliră cînd cei trei plecară şi în urma lor îşi \ făcu apariţia un cuplu foarte sti lat — din New York.

Isabel era atit de sigură de luciu l ăsta de parcă ei înşişi i-ar fi spus că locuiesG pe W est 999th S treetDoamna nu era frumos să şi nu era îmbrăcată, se gîndt

.Isabel, cu gustul dtoăvîrşîf al celor din Boston î da rrecunoscu cinstit în sinea ei că neTv-yorkezi era su-lată, frapantă, fără dber şl poate. Domnul cumpără un

. bile t pentru New York şi răm ase în dreptul ghiseulul*‘discutând în continuare foarte degajat cu casierul.

— Ta n-ai putea face aşa ceva, bietul meu Basil,

zise fsab^I, ţi-ar fi frică.3 — Da, dragă. aşa-iF eu sîn t fericit să scap fără^bătaie de cap. deşi trebuie să recunosc că funcţiona

rul ăsta pare destul de amabil. Chiar aşa. adăugă el îrit?mp ce o cunoştinţă de-a casierului intră, îl salu tă

 în elm înd capul şi zise „Cald azi, nu glumă !’*. e foarteciudat. întotdeauna am avut Senzaţia că oamenii ăştiaruau o viaţă personală şl nici prieteni ea noi ceilalţi,Grnd se află la dato rie par nişte suverani, la distantă de restul lumii şi undeva dpasupra noastră, a tuturora, aşa îneît e de-a dreptul incredibil să aibă rela-

’ţii personale ca tot omul.

0

Page 10: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 10/258

 \ 

Din cînd în cînd vorbele 9Î tăcerile lor erau întrerupte de scînteierea vie a fulgerelor şi de bubuituladine al tunetelor, foarte liniştitoare pentru pneten.i - ,

xnoştri, care le luau drept tot atîtea complimente penr- tiu faptul că dăduseră dovadă de prudenţă şi nu plecaseră, cu vaporul, da r care în taină se îndoiau de înţelepciunea lor ori Ae.cîte ori se curma şirul acestorconfirmări. Isatjel merse pîiiă înti -acolo îneît să spunăcă speră să nu se întîmple n i m i G rău eu vaporul, darcred că ar fi primit cu bucurie vestea că vasal fuseseobligat să se reîntoarcă la Newport dîn cauza furtu

nii sau chiar eă eşuase intr-un Io g   lipsit de orice pericol., Oamenii continuau sa in tre şi să iasă ,dl±i sala de

aşteptare, care uneori Se umplea pentru ca dii nou sase golească adăpostindu-i numai pe ei doi. Observatori atenţi, îşi formară în acest răstimp, pe baza aspectului personal sau a particularităţilor vestimentare*multe prietenii cordiale şi duşm ăn ii, aprige cu nişteoameni pe care în m edie nu-i -vedeau mai mult de jum ătate de minut. Acordau o atenţi * atît de mare fiecăruia, îneît ar fi greu de spus dacă îi Interesa mai multbătrînul viguros, eu părul cărunt de culoarea fierului,care stăea v izavi de ei şi citea toate zijtelie d«= seară*sau tînărul care năvăli pe uşă. cumpără în mare grabăun bilet, dădi. iar buzna afară, şi alergă după un trenreuşind să se urce în el cu puţin timp înainte ea trenul să iasă din staţie. Bătrînul le plăcu, pentru-o anu

me generozitate stăruitoare a expresiei, iaj dacă ar fifost de generaţii în şir prietenii tînăruJuî şi ai fam’Hef lui şl s-ar fi simţit obligaţi, în cazul, că i s-ar "î i

 în tîm pla t vreun răi , să meargă şi să ducă părin ţilorcu toa te menajam entele posibile vestea cea tristă, nervii lor n-ar fî fost pu şi1la mai grea încercare decît a-tunci cînd îi văzură purtarea nesăbuită. Totuşi. întru-eît ei aveau bilete pentru New York. iar el luase doatf 

o cursă locală, — spre Brookline, bănueise —, cei doiou reuşiră, cu toată îngrijorarea lor, să-şi înăbuşe unsentiment de dispreţ pentru  îrodesta sa destinaţie. .

10

Page 11: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 11/258

Erau deja at ît de desprinşi de orice legături şlsimpatii locale, de parcă s-ar fi ailat la mii de mile şila multe luni depărtare de Boston. Le plăcu vîlvătaiasinguratică a becurilor cu gaz cînd o rafală de - vîntstrăbătu \g a ra » împărtăşiră tristeţea şi singurătatea u-nui om care 'e aşezase în colţul cel mai întunecat al

 încăperii şi rămase acolo cu braţele încrucişate, o în truch ipare a absenţei totale. Cu aerul de condescendenţă al călătorilor într-o 4ară străină, rejnarcarc şi a-pieciară ghivecele cu viţă sălbatică din ferestre şiglastrele cu flori din colţul destinat femeii cere înre

gistra eolete.— Sărmanii bostonieni, ziseră ei, au ce~ra dragoste pentru frumos în inimile lor aspre.

Dar cînd epuizară tot ce avenu de spus şi de presupus, era de-abia ora opt şi le mai lămînea de aşteptat încă o ' o ră . .■ Basil îşi pierdu iăbdarea şi Isabel, dînd o subtilă

interp reta re neliniştii Ini spuse i ~

— Eu una nu vreau să mănîno nimic, Basil darcied că ştiu slăbiqinnile bărbaţilor! aşa că ai facemai bine să te duci şi să-ţi petreci următoarea jumătate de oră în faţa Unei farfurii cu ceva indigest.

Rosti acesţg vorbe con stizza,* dar i.uin^i cu o ufmăextrem de vagă; Basil Insă se ridică cu o promptitudinescandaloasă. . =-V *

— Draga mea dacă asta-i doţinţa ta ...— Asta-i soartea mea, replica Isabel.

— O să mă duc, exclamă el, fiindcă nişte proaspătcăsătoriţi nu procedează aşa şi, prin urmare, asta ne \aajuta să trecem drept oameni căsătoriţi de muit.

— Nu, nu, Basil, fii cinstit  î  minciunile nn sînt pi netul tău forte. Mă mir că lucrezi la asigurări, ar fi trebuit să te faci avocat. Du-te, pentru că îţi place să mă-nînci şi poate ţi-e foame sau te gîndeşti că ţi s-ar puteafoce foame pînă să ajungem la New "York. Sh o să mă

distrez foarte bine aici de una singură.

1Ca iritare jital.). f 

Page 12: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 12/258

 / Bănuiesc că peîfiru p soţie este întotdeauna cam şo

cant şi dureros cinci recunoaşte câ ri sîal rivale o friptura 1şi nişte legume de sezon. Cu micile ei pipfori.iţe

-pentru prăjituri şi dulciuri ţi cu obiceiurile ei alese înprivinţa prinzuiai, sa nu-şi poate împăca idea.1urile cucopacliatea soţului de-a lua şi micul dejun şi prînzul şicina şi de-a minca mîacare caldă la orice oră di” sg ţ?din noapte — cum berie pe îirmelt unor restaurante barbare. Dar Isabgi ne se putea învinui decît pe eâ însăşi,ddcS nu observase această trăsătură e soţului ei înaintea căsătoriei. Acum. cînd silueta lui Besîl pe lingă zid al

'gării, îi reveniră în m:nte exemple memuiabî'e în privinţa poftei lui de mîncare de pe vremea cînd călătoriseră prin Europa în timpul primei loi logodne. „Da laSusa, cind eu ejam aşa de dornică să ajung eît mai iute în Italia, înmiit num ii de fcouilîcn şi de fruptuvă rece depui nu-mi ardea, a mîncat înfiorător de mult. La P.oma

- m-am gîndit că trebuie s-o mp cu el din Cauza fripturiide. mistreţ j iar la Heidelberg, c îrra ţii şi jambonul 5.»Cam â pu tut să facă aşa ce1,a, in piezenţa m ea? ţii to

tuşi l-am luat cu toate defectele lui, .:.şi m-am bucuratcă am reuşit", adăugă ea, sfîrşindu-şi reflecţiile cv omică izbucnite de sinceritateşi cînd Basil îşi făcu dinnou apariţia, nici măcar nu se mai gîndi la pofta lui'demîncare. '

 în sala de aşteptare se adunară din nou tot felul deoameni, în qrupuri sau de unii*%mguri şi prietenii noştr*reveniră iarăşi simpli observatori, mai anult sau mai pu

ţin critici, ai semenilor lor, pinâ ee numărul acestoracrescu într-.atît îneît trăsăturile individuale se pierdură în caracterul muPimii. Chiar şi atunci mai reuşiră s?p rn d ă în treacăt cu privirea figuri atît de plăcute distinse, îneît le simţiră ca pe nişte clipe de relatau.» înmijlocul iumulţului, iar ici-co’o în- vestimentaţie saugesturi eia cîte ceva atît de- grotesc îneît te fi^pa m ediat, detaşîndu-se de tot restul De la casa de bilete se■ 'auŞea un tacănit continuu, casierul vîrizind şi perforiad

 într-una bilete nentru toare direcţiile, spre sud şi v e s tiNew York Philadelphia Charleston; New Orleans, Chî-caqo, Omaha ,• St. Paul, Duluth, St. Louis» şi în tot acest

12 *

Page 13: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 13/258

freamăt neliniştii; si în graba neînsofită d«* ni: i vm zîm-b. ! n ar # f(Vîl greu de descoperit o imagine a porrna-nento: agitaţii care este viaţa. Era un spectacol destul

. ide absurd : toată nerăbdarea aceea de-a pleca în cine

; şlie ce loc stilat nu numai la distanta, ci şi undeve air«u>; tor — spre care nici un drum şi nici o cale ferată na tepoate duce cu absolută certitudine stiă^ătînd ~in iijter-vai de’ -t!mp plin de tot felul de'în tîm plări neprev ăzuteşi în;îuriri^imaginabile. E foarte simplu să cumperi unbil'4 pină la Cincinhati dar.să ţijuncji acojo e puţin rfraigreu. A.dmiţind că totul merge bine. oare clnd ajungi a-coio mai eşti exacţ aceeaşi persoană de la plecare ?

In cele din urmă, in mijlocul acestei nelinişti. îşi'făcu apariţia o bătrînici atît de suferindă, îneît era spii- jinită de ambele părţi de soţ şi de. birjarul care îi adusese la gară, iar în faţa ei mergea o fafă cu nişie şaluriSi perne pe ca;e le aranja pe o ban< helă. Bătrîna sc la-

 îă pe ele şi întoarse spre mulţime o faţă albă, suf^i'ridă,care eră totuşi atît de dumnezeiesc de blinda şi sr-nijnăineît aducea alinare oricui o privea. In sufletul lor fericiţii noştri prieteni îi făcură o adîncă. plecăciune.y re

cunoscură că pe chipul acela, o vist a ceva mei bun decîtfericirea— Oare ce să fie. Isabel ?— Nu ştiu dragul meu. răspunse ea. Dar în şin ei ei

se gîndi : Poate că & ceva c*t-ur fel de durere binecuvântată. care ne scoate din' temnita lumii şi ne eliberează de

v vrăjmăşiile, dorinţele, scopurile şi temerile noastre- de zicu zi ne eliberează de noi înşine. Poate că cine ştie ceboală lunaă şi nemiloasă va ajunge "ă pe dăruiască vreunuia dintre noi un asemenea chip, iar celălalt.văzîndu-1nu va mai regreta sărmana mască a tinereţii şi frumuseţii d< i mult ofilit^.

Se ridică şi se duse la bolnava pe a cărei faţă străluci un zîmbet blajin, cînd Isabel începu bă-i vorbească.O coardă vibră în eele două vieţi străine pînă atunci-tina de alta ; dar Basil nu tntrebă ce-s! spuseseră în momentul în fcare bolnava, în Îog de adio, strînse mi inile 

fsabelei între ale sale. iar aceasta reveni ITngă el ci»eebii  în lacrimi. Poate eă dacă. ar fi  în trebat o, soţia Iu?

13

Page 14: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 14/258

n-ar fi putut să-şi explice emoţia. Dar lucrul acesta l-o  fdcu şi mai dragă şi de nepreţuTt ; şfUănuitsc cT din clipa în care un bărbat -nu prea egoist se asigură de dragostea unei temei, el se va simţi mai impresionat de compasiunea şi g.ngăşia ei pentru tot c-ea ce o încon joară, decît de sentimentele et ţaţă de el. Ii place foarte mult să-şi zică Mă iubeşte", dar încă şl mai mult să se glnd -a^că : Cit de bună $i de milostivă %este i".

 în graba .tuturor oameuilor de a-şi ocupa locurile în vaq'oane. o pierdură din vedere pe bolnavă şi de atunci nu o mai zăriră. La deschiderea poFţii de acces pe peron mulţimea se înghesui furioasă, de parcă viaţa tuturora 

atîrna de iuţeala cu care pătrundeau pe peron. Basil se asîqvirase de bilete pentru vagonul de dormit asa Că el $i Isabel stăteau dogparte şi priveau toată hărmălaia, Cînd se linişti balamucul trecură şi ei. şi phmbindu-se pe peron de-a lungul trenului' Isabel zise  j

— După ce-am stat de vorbă cu biata- bâtrînă m-am gîndit Ja ce spune Clara W il lia m sea se miră cum de  se Dot privi în ochi cele mai fericite femei din lume fărţ - să te dea lacrimile cînd fericirea le este atît de nefirească. clădită pe atîta suferinţă şi înconjurată pretutindeni de ea. Tot Clara Williams susţine că pentru ea nu ' există nimic mal tainic decît mireSele. dacă nu le puneIa socoteală pe tinerele mame sau pe copilele care creso  tn bucuria nevinovată a inimii lor. Se minunează cum de mai pot supravieţui.

— Clara e mare reformatoare şl bănuiesc că ne-ar lichida pe toti bărbaţii... cu excepţia tatălui ei. care li  

finanţează viaţa tihnită şi îi dă posibilitatea să cugete atlt de adina. Habar n-are clte trebuie să îndurăm bieţii de noi şi de cîte ori în orele de slujbă ajungem la caDâ- tul putei llor şi plîngem uilul pe umărul celuilalt. Bă- *;rîaa ţi-a vorbit cumva şi ea pe acelaşi ton ?

. — O. nu I Mi-a vorbit foarte calm despre boala ei $1 ml-a spus că a avut o viaţă fericită. Poate de asta  

mi-au şl dat lacrimile. Părea o fiinţă foarte credincioasă#—>Da, zise Basil, «proap» că e păcat că se pierde

14

Page 15: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 15/258

credinţa. Par în sch'mh primeşti drepl de vot.,„Toată lumea in vagoane!"Anunţul îl scuti de. erezia pe care era, cît pe ce s o 

rostească şi nu peste mult timp trenul îi purta prin întuneric cu o viteză din ce în ce mai mare, lăsînd curînd mult în urmă luminile oraşului. Această plecare a expresului de noapte este un fenomen pe care doar obişnuinţa te' împiedica t.ă-1 consideri extrem de e so -  nant. Cele două sute de mile pe ca/e trebuie să le parcurgi se întind în faţa lui străjuite de nişte simple indicatoare prevestitoare de posibile primejdii, a căror ignorare înseamnă un adevărat dezasti o. Podurile mo

bile care se cască de-a lungul traseului, trenurile car» aţaţionează scoţînd fum şi aburi, şinele care au suportat atitea ■ poveri, îneît probabil că-vor plesni curînd sul apăsarea lor, stînclle care atîrnă gata să cadă obstacolele pe care o maliţiozitate neîndurătoare s-ar putea să ţi le pună în cale... la toate acestea te gîndeşti de-abia 

* după ce s-a ?arminat călătoria, dar pe parcursul ei. rare ori te chinuie asemenea ginduri. Conştiinţa faptului că  

In respectivele împrejurări nu poţi face nimic este atît de puternică. îucît dă naştere unei senzaţii de tonală lipsă de răspundere, aproape de sigilranţă j şi pe cînd moţăi în vagonul de dormit şi te simţi uzvîrlit in adîncu» riie întunericului, eşti aproape recunoscător pentru faptul că nu poţi face nimic, fiindcă numai în aceste condiţii eşti în stare să suporţi totul >şi bănuiesc că multa 

 îapte eroice in Ir mea asta sîat posibile datorită unor  împrejurări similare. Pentru imaginaţia plină dtî fantasmele care nu te părăsesc nfei cînd dormi, nici cînd stai treaz, opririle trenului au un caracter bizar: Iar Worcester, Springfield. New Haven şi Stamford sînt mai degrabă locuri dintr-un tărîm al viaelor decît oraşe‘binecunoscute din'Noua Anglie. Cînd trenul se opreşte fie Că tocmai tncepi să dormitezi dacă ai stat pînă atunci treaz fie că te trezeşti dacă ai dormitat » dar în orice' caz eştî conştient de şuieratul şi pufăitul locomotivei la 

ieşirea din gară. de vîlvătăile de lumină ale lămpilor, de zgomotul paşiloi pasaaeriîor care urcă şl coboară.

' 15

Page 16: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 16/258

apoi de prezenţa cuiva, conductor său şef de gară, careJjfece.de la un capdt la celiilalt al trenului? iar apoi de-?vii conştient de satisfacţia '‘de-a dreptul iraţionala pe;;eaie ţi-o aă reluarea goanei prin bezna. Ca prin ceaţa,ie gînJeşti la locuitorii oraşului lisat în urma, care străsueesa £n paturile lor tulburaţi de ţiynalul trenuluişi totul se transformă fie intr-o vegha, fieîntr-un somn1desavîrşit.

Cînd se iumuiă de ziuă Basil şi Isabe1 se aflau fi e 1care In eîte un capăt al Vagonului, iuptîndu se cu problemă toa letei de dimineaţa. După încheierea ostilităţi- 5lor, rămaseră amîndoi surprinşi de inliţişarea lor satis-

iăcă toare şi Isabel cp ase : '— Cred'că arăt destul de bine pentru spectatorii matinali de pe Broatlvvay şi n-axa niqi un chef sa mergemla hotel. Luey o să ae aştepte aeolo înainte de prinz,iar noi ne vom petrece timpul foarte plăcut hoinărindpe stxăzi cîteva ore.

Isabel era o femeie căreia ii piacea să nesocoteas-,că tradiţia daca lucrul acesta n o eosta prea mult şi în?

propunerea ei exista şi un anume gust pentru aventurai'fin plus, simţea eă nimio n-ar fi putut £01 esp unde maţmult spirituluu neconvenţ.ona? in ^are intenţionau săfacă întreaga călătorie, dec.t o plimbare prin New Yorkla ora şase şi jum ătate dimineaţa. j

—• Minunat! exclamă. Basii, eare era întotdeauna încuitat de asemenea mici originalităţi. Arăţi bine ehiafc. şi pentru o se rată ? şi in afară de asta, ,’a o asemenea

oră n-ai să întîlneşti pe Broadway nici o reprezentant«. ochiului critic care vă caracterizează pe voi, femeile*?O să servim micul dejun la unul dm maiile restaurant*^metropolitane şi apoi o să trecem pe la magazinul -3j^onaxd, eare probabil nu ne va putea acordă mai mulţd e trei secunde. După aceea im» vom grăbi s*> ajungem5'şl la efr *.cnsă. £ 

% , La acea oră matinală nu erau prea mulţi oameni pe bulevardul larg

de-alungp] căruia

oluaseră prieteni^

.oştri «ind ieşiră din gara* dar In înfăţişai a celor ţ>c eare li văzură exista, ceva eare lăsa s* se ghicească •

Page 17: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 17/258

cani'-uia şi mai mare decît cea ae Ia Boston, şi cei doifincepură să simtă că a unseseră o latitudine mai sudica.Deşi se răcorise după fu rtuna dm -.ursul nopţii atjaţfiri îi lipseau toţuşi prospeţimea, strălucii ea şi tă r ia 'aeru lui din Boston, care vara J este pe atît detfncîntător pe cit de îngrozitor .este iarna, iai figurile care se arătau erau abrutizate de arşiţa şl transpiraţia din ziua precedentă. La Uu colţ, un băcan aşezateu un fel de deznădejde amară pe un butoiaş de Iu qSin tra rea în prâ™ ilie, echipat sumar pentru bă tălia zileiin armura tîraosită din ziua precedentă, şi cu c pereche

de pantaloni largi şi o cămdşă lăbărţată de o culoareI nedefinită, — po ate că jurase să nu o schimba cit timpÎ. Vi dura asediul caniculei —, înfrunta acum lumina totma; puternică a soarelui, în faţa căreia umbiele lungi

[ ale clădirilor se retrăgeau încet. O mamă de familie nu-: m eroasă pornită după tirguieli se opri în faţa unui n a -Lgezm alimentar şi aruncltîd o privire fugară spre măcelaru l cu şorţ alb înconjurat de eărnUri şi de muşte trecu

mai departe fără 0 face niri cea mai mică tentativă de-acumpăra ee\a. Tinere vînzătoare, grăbite şi plictisite,'treceau cu paşi mărunţi, îmbrăcate în stămburi care trădau trista necesitate de-a arăta bine, deşi erau sărăcăcioase 1 dintr-o pensiune ieşi sprinten unul din acei tineri new-^orkezi cu singe rece care nu se Iasă copîe-

. şiţi de nici o împrejurare : cu o haină răcoroase în albtot, curai, în gură cu un trabuc bun, cu un baston sub

ţire atîrmndu-i de-un braţ şi ţinînd în mîin, un ziar deschis din care spicuieşte în grabă ştirile de dimineaţă Ini jnp ce se ţeagăiiă uşor în ritmul mersului •, în tramvaiele trecînd aqale în ambele sensuri şirurile de oameniţinînd între picioare tot folul de sacoşe, iar în faţă ziaredeschise, h-ădau prin cîte o particularitate a Imbră-căminţu sau a înfăţişării excesul de căldură pe baie îlsuportaseră deja şi la care păreau eă se mai aşteaptă,lăsînd totodată prin numărul lor restrîns o imprtesie vie

a miilor de alţi oameni aflaţi încă în păturii-î lor, pre-hr igin du şi, înainte de-a începe teroa rea zilei, u itareadin timpul somnului.

Page 18: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 18/258

r Cînd dădură colţul lulnd-o pt una din Străzilenumerotate, perpendiculare, pe Broadway şi se we- 

Kiră Intr-o pustietate şi mai mare, Batil începu să recite *pe un ton visător * . 'f.Un oraş pe fundalul cenuşiu al începu.urilor lumii. Pierdut îuir-uD deşert, de Timp departe,Peste eare Veacurile alunecă tăcute,Nisipuri cernute şi rouă, —Şi totuşi mina de marmură a omului Durează-o fantoinatica-i alcătuirr,.

Pasiuni ale inimii om îneştiKătind in pieptul de marmură al Artei —N-ar părea celui prima oară izbit de imensa-i tăcere Mai mare pustiu decît liniştea stranie de-aici  \ ■Unde, pe ambele părţi, fluxul viaţii in tremui îdă

aşteptare,Cu valuri de oameni stă gata Curind să inunde Strada Dimineţii".

— Ce frumos! exclamă Isabel, ferindu-şi iute fusta si scăpînd cu îndemînare de contactul eu un şir hang de butoaie pline cu cenuşă, vpostate ca nişte santinele pe ‘marginea trotuarului. Cine a scris-o, Basil ?

— A h ! Un poet, răspunse soţul ei un om despre care într-o bună zi voin fi cu toţii fericiţi să spunemeă l-am admirat înainte de-a deveuicelebru. Ce farmec nebulos au primele versuri şi cum pătrunde lumina lirtapede ?i rece a zorilor în ultimele I

— Ai fi putut să fi5 şi tu. Basil, un poet la fe! de bun. zise ea întotdeauna' personală ?i la obiect, Isabel. cai e nu putea să se uite Ia un munte: fără să se obidească la ce-a/' fi putut realiza Basil în direcţia aceea, daca ar fi încercat,

— O, pu. iubito, n-aş fi putut. Oricum, e foarte greu să fii poet. indiferent de care, doşi e uşor să aduci a poet. Eu »nsă am terminat cu asta » am rupt-o definitiv cu

JMuza în ziua cînd iti-ai acceptat de soţ. A intrat atunci In biroul meu ci arăte aşa de jerpelită — la fel ca acele sărmane vînzătoare i şi fiindcă eu eram foarte bine îmbrăcat, deoarece tocmai mă întorceam de la tine. Iţi dai

Page 19: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 19/258

şi lu seama, am simţit imediat diferenţa. ..Care-i proble-»ma draga mea ?” am întrebat-o eu., ca t i nemulţumit dtprivirea plină de reproş pe care mi-o arunca; „Vrei săma părăseşti", mi-a răspuns ea cu tristeţe. „Păi. "da r credcă aşa trebuie. Vezi tu siuiba la o societate ae asigurări'răpeşte mult timp şi, pe deasupra, nici nu face impresiebu.)ă că vii pe-aici ît orele de serviciu şi îmbrăcată înhainele astea". „O, a murmurat ea oftînd, eînd eram laţară te bucura prezenţa mea indiferent de oră şi găseaică sînt frumos îmbrăcată". ..Da, da » dar aici sînt la boston  î  şi Boston-ul ‘îţi schimbă complet p ărerile f în plus,

intenţionez să mă căsătoresc. Uite, nu vreau să par nerecunoscător ,• am petrecut multe clipe plăcute tH iceu-nă recunosc ; şi n am nimic de obiectat daca vei venide Crăciun, de Tbanksqiving* şi' la aniversă ri dar cu asta am tras linie".. S-a ujtai. la mine cu o privire de m-adurut sufletul şi s-a dus drept ia biroul meu şi a luatdintr-uh sertar o mulţime de hîrtii. ... ode închinate cruzimii tale. Isabel ; cîntece dedicate ţie ,■ sore te, ... sonetu l de altfel groaznic de slab pe care îl scrisesem cu o

zi mai înainte. ... şi le-a arunca t pe toate în sobă. Apois-a întors din nou spre mine. a rostit cu bu^e mute unadio şi dusă a fost. Auzeam cum cercul de metal df» lapoalele crinolinei se lovea de'fiecare treaptă a scării pecare ea a' coborît-o încet, cu greutate, pînă a ajuns jos

 în stradă.— Ah. destul... destul. Basil. spuse nevasta lui ceva

parcă nu e drept. Cred că. ar fi l-rebuit să-ti fie i r si ne.— Ruşine? Franrîndurerat. Dar trebuia sa se aiun-

qâ aici. Cu cît fml făceam mai multe SDer&nte in privinţa■ ta cu atît mai plicticoasă şi mai ia ln 'că devenea Muza i 'si nu de puţine ori m-am trez it rîzînd de ea cînd stăteacu spatele la mine Muzei nu-i place sâ se ridă ,de ea.cum nici unei femei nu i-ar plac'e şi ouiînd m-ar fi părăsit chiar ea. Nu eu «-aş fi un poet ca prietenul nostru cu Strada Dimineţii. Dar. uită-te şi tu. valul de oameni începe să aducă pe tro tuar bucătărese şi slujnice. 1*

* Sărbătoare oficială americană în amintirea primilor colonişti stabiliţi in noua Anghe. ~-

♦ -

Page 20: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 20/258

Se referea la nişte servitoare dnere, şleampăte  şi tăcute, f iecare mătura treptele de la cît'e o int ţare şitrotuarul din faţa acestora, iar apoi îşi scutura măturade bordură şi dispărea în casa pe care schimbările îşilăsaSeră deja amprenta. Nu mai era o stradă închinatădoar zeilor, căminului, căci în mai multe locuri fuseseinvadată de zgomotoasele divinităţi ale meseriilor şicumerţuluif pe a s e m e n e a străzi îi găseşti- mai■ Sntîi pe aşa-zişii doctori şi doctoriţe fără , diplome,dar inspiraţi de har divin, care îşi pun la intrare tot felul de plăcuţe bombastice; apoi eîte o modistă care

Umple ferestrele de la stradă cu modele noi de pălării i iar aici, dhiar şi un editor îşi atîrnase firme ia ouşa peste al. cărei prag trecuseră înainte paşii uşori aî rouitor domnişoare şi paşii zglobii ai multor copii. Icişi colo se vedeau case de locuit*, al căror aspect exterior rămăsese încă neatins ,• dar chiar şi ele aveau unanunle aei copleşit de g riji şi vinovat, de parcă ‘ar fiştiut că sînt nişte pensifni ieftine sau locuinţe mobilate

pentru domni singuri şi încercau să ascundă lucrularesta. Aici lucrau anele slujnice tinere şi şleampăte ; ue aici provenea şirul de butoaie cu cenuşă, în caresco-rnoneau după bucăţi, de cărbuni copii şi. mame decrepite.

Cînd -Basil şi Isabel ajunseră pe Broadway, cîtevaomribuze îşi începeau deja lungul drum al zilei, străbă-

 jtînd dintr-un capăt în celă la lt întinderea obositoare afrumosului bulevard, care acum ere mai ir uit'pustiu. Fireşte. pe trotuare răsunau paşii grăbiţi ai trecătorilor,’dar aceştia erau puţini la număr şi nesemnificativi, căciNew York-ui propriu-zis ±nai dormea încă adîno. Chelnerul de la restaurantul unde intrară pnetenii noştn sedovedi atît de conştient de acest fapt şi atît de absoluts»gar că cei doi nu erau din New York, îneît nu se putuabţine să nu- i tra te le eu un uşor aer de superioritate,ceea .ce pe ei nu-i sun ă ia Ii aduse lui Basil tot ce comandase în cantităţi cu adevărat barbare şi îl îricasăcu o nonşalanţă la fel de barbară. Este absolut exclussă nu doreţti să fii bine văzut de către chelnerul care

Page 21: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 21/258

le serveşte i a însumi dm ‘ost adesea i-aJat cu o vădităUpsă de politeţe de către diferiţi membri ai tribului şitotuşi niciodată n-am fost in stare să mă abţin de-a ie

da bacşişa] eare mă recomande, drept gentleman în ochiilor si mă făcea dymn de stima lor dezonorantă. Bcsilnu se dovedi nici el mai presus de această nebunie şiIi lasă pe chelner cu convingerea eă deşi nu era new-yoriiez era în orice caz un distins om de lume.

Iritat de sentimentul propriei sale slăbiciuni, acestom de lume îşi eontinuă pelerinajul pe Broadway, care,ehiar şi aşa pustiu cum era. prezenta interes la tot oaşul. A devă rate ' trupe de muncitori, fiecare g u   cîte unsufertaş în mina, mergeau răzleţite pe trotuare, in multelocuri, neobosita activitate -dt- construire şi demolare eradeja în clină desfăşurare ; căruţe se opinteau să scoatădxn pivniţe fără fund mormane uluitoare de tot felul degunoaie, aiei zidurile unei ease pe jumătate demolatelăsau să se vadă în diferitele camere o tristă varietateIe tapete'i dincolo scrişnea mistria pe cărămida, cevaBiai încolo se auze a ciocanul *zbinfl tn oiatră ; deasupra

cap u lu i' se legăna ameninţător un blpG de marmură pecare macaraua îl ridica la locul rezervat Jui.' Deocamdată, aceste forţe ale construcţiei şi demolării acaparaseră aprOap*» Joată activitatea străzu.

— Uită-te şi tu ee ialnid* ara tă strada f se 'olfaseIsabel in cele din urmă. Cînd am sosit ait cu vaporuicupă vizita în străinătate, îmi ammteso că Brcadway-ulde-a dreptul ra-a impresionat cvi strălucirea lui. t

’ — Da, dar atunei veneai doar din EmoDa, iar acumVy de la Boston şi-l compari pe sărmanul Broadway cu.Washington Street. Nu fi aşa de aspră cu el, Isabel i $tii şi tu eă nu toate străzile pot arăta ca străzii^ din

 îtoston, repliră Basil. / Tsabel, ea însăşi o bostomană ifiveterată, atît prin

iaştere cît şi prin convingeri, credea că soţul ei, uţjiGprintre muritori, reuşise să zădărnicească răutatea ste-i [cr care'II destinaseră să se nască altundeva decîl 1aBoston j deşi el bagateliza uneori această victorie greu'fîştigatâ, ba chiar arăta ind:fefenţă faţă de ea, cii o l:p-

a i

Page 22: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 22/258

sa de sinceritate în privinţe. căreia nu poate exista nici cea mai nucă îndoială.

— Baliverne 1 ripostă ea. Ca şi cam m-aş face vi

novată de-un patriotism local stupid! <•Deşi ştii şi tu foarte bine că Bostonul est»-cel mai formidabil oraş q il  lume. ’ Ascultă. Basil! Cred că ori de cîte ori te întorci din Europa, Broadway-ul reuşeşte să frapeze cu frumuseţea lui. fiindcă atunci nu te prea aştepţi la mare lutru din partea Americii.

— Nu ştiu ce să spun. Poate că bulevardul ăsta are 0 măreţie autentică, a lui şi numai a lui, deş*. îi trebu

iesc sute de oa*ueni ca să-şi poată dezvălui cele ma.ucu- 

pres.onante efecte. Sînt gata să recunosc că în multe privinţe e Jalnic şi anost t dar pentru mine să s< au în 'aţă la Grace Churcli într-o zi senin? — să zicem la şfîr- şjt de septembrie — şi să văd cît mă duc privirile toatî  aguaţla şi furnicarul mulţimii de pe întinderea Broad- way-ului, în timp ce din cascadele de oameni urcă din de în ce mai puternic vuietul Niagarei, a fost întotdeauna ca şi cum aş fi băut ua vin nou şi tare. Nu cred  

să mai existe In lume o privelişte asemănătoare >şi în asemenea momente, pentru o clipă aş fi vrut să fiu cor* iM-lietf municipal Irlandez, ca să pot avea şl eu cît de ctt dreptul la mîndria pe care am sim*it-o tn capitala Republicii Irlanda. Ce extraordinar trebuie să fie peiţ- ttu fiecare ţhn aceste victime a ş ise secole de opri-»' mate să se gîndeişcă la fapţul că autorizaţia îi este ne-

' cunoscută de cei puţin zece americani şl că în preună 

cu semenii Iul hotărăşte peste capetele a cîtorva zec> de milionari neputincioşi!Ca toate! fiicele unei ţări libere , Isabel habar n-avea 

de politică şi simţea că îrictpe să înoate în ape adînci i răspunse cu' voiciiine, dar se bucură că oboseala îi fur» mză prilejul de-a lua o trăsură ş’ a schimba subiectul conversaţiei. Cu cît se apropiau de inima oraşulu1 cu atît oreştef animaţia străzii, şi lîngă Astor House unde 

coborîră, era deja o agitaţie oare la Boston Ia aceeaşi oră n-ar fi putut fi pusă decît pe seama vreunui incendiu. Puţin mai departe turl“ biseric ii Trinity se  înălţa

fi2

Page 23: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 23/258

semeaţă în lumiua arzătoare a soireîui, în timp ce jos,li* umt>i a tf lit t i 3 mai. rriuJt deasa decu racoioas.j, prinţi e tio n vechile morminte îşi dormeau somnul de veci.

— Ce tihnă dom neşte aici ! remarcă te ncita soţie,

plivind m treacăt printre zăbieiele gardului de fier.— Da. pentru sărmana aceştia călătoria de nuntăs-a te rm in a t! constată Basil.

Şi in minţile amîndomra străfulgeră întrebarea dacă o să ajungă şi ei vreodată aici ; to‘ul păru însă atîtae imposibil îneît rîseră de propria lor absurditate.

— E încă prea devreaie ca să mergem la Leonard.con tinuă el. Ce păcat că cimitirul ns s-a deschis încă I

Ne-tm fi putut petrece timpul minunat vizitîndu-1. Darnu-i nimic i hai sa mergem la Battery — nu e un locprea plăcut, dar e aproape, e de importantă istorică sie deschis — : iar pe vrem ea lor. toţi cei ce îşi dorm aicisomnul de veci se duceau acolo să ia aer. avînd ocaziass-i guste toată prospeţimea. Iti imaginezi — nu costanimic. în schimb îi putea vedea şi pe domnul Burr şipe domnul Hamiiton*.

Toate locurile pe care moda zilei le îndrăgeşte şi

apoi le abandonează au un aspect foarte trist î dar dintre toatp cred că Battery se află în cea mai jalnică 3tarede părăsire. Oare nu există acolo nişte salclmi debilicere aruncă o umbră slabă şi tremurîndă peste porţiunile de iarbă anemică ? Cred că da. dar nu sînt sigur.Sigur sînt doar de iarba anemică sau mai bine zis despaţiile dir' 2 alei. unde c.esc ici şi colo un fel de buruieni infame o vegetaţie pipernicită şi săracă, propr;e

numai acestui loc din New York. La acel ceas al dimi-nptii de vară cînd fără un scop precis, ca mai toţi străinii care îşi on oară timpul aşteptînd să-şi rezolve altetreburi, prietenii noştri ajunseră la străvechea promenadă cîţiva copilaşi slabi şi înfometaţi rătăceau printreaceste buraieni, nu jacîndu-se, ci mişeîndu-se apatici de

• Aaron Burr, vicepreşedinte al Statelor Uni*e în per.oada 1C01—

1805.- Alexjnder Harvlton (1757—1805), om de stat, personalitatea vieţii politice americane.

23

Page 24: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 24/258

colo-colo, nişte apariţii cu adevărat fantastice din prî-eina costumaţiei lor stranii.. Una din aceste fiinţe micuţe purta cu o ciudată îngîmfaie involuntară, ceea ce.

fusese fără îndoială cea mai eleganfă rochie a unei fetiţe mai norocoase, o rochiţă înzorzonată, decoltată mult în faţă şi scurtă Ia mîneci, care creea grolesca impresie că fetita venea direct de la o petrecere unde stătusetoată noaptea. In scurt timp se iviră două femei istovite,o bunică şi o mamă, care probabil atunci cînd se cobo-rîseră din pat îşi puseseră pe ele doar strictul de haineimpus de lege. Se lăsară pe iarbă sau pe buruieni, ce-orfi fost acelea, şi cu mîinile lor descărnate împreunate în jurul genunchilor, stăteau şi priveau, tăcute şi fărăsperanţă, la cerul dinspre răsărit, în inima înfricoşătorului cupîor, unde în zilele acelea parcă întreaga omenireera amnca+ă spre a fi topită, în timp ce copilaşul pe care

 îl adusese femeia mai tînără scîncea lîngă ea fără săprimească nici o atenţie. La dreapta femeilor se întindea un şir de case de toată ruşinea, din care poate căieşiseră şi ele şi care sugerau un loc de desfrîu şi chefuri

pentru marinari ,• de cealaltă p arte erau case în ca ie lo-<cui seră cînd va oameni bogaţi şi nuncscuţi, dar -areecum, datorită diverşilor ocupanţi lipsiţi de orice distincţie, alunecau tot mai jos în categoria pensiunilor,indreptîndu-se spre dezonoarea şi disperarea finali. Mai încolo, lîngă ţărm, nu departe de caste lu l care frseb?eîndva sală de spectacole şi acum este garS pentru imigranţi. staţionau cîteva vagoane de expres, iar în jurullor trindăveau cîtiva Dă ■ •beţi eu priviri aspre. Dincolode ei rîdeau şi dansau apele albastre şi limnezi ale golfului presărate cu pînzn şi coşuri de nave.

— Ştii ceva ? zise Basil. Cred că daoă ar fi dunamine mi-ar place să fiu un neamţ tînăr, făr3 nici un prieten, rare păşeşte pentru prima oară pe acest continentbinecuvîntat. îmi în chinui ce fericit este să vad? aceste

 îm prejurimi minunate şi aceste fermecătoare figuri deamerican) ! Ce aspect surîzător trebuie să dezvăluie

ochilor lui tineri viaţa din Lumt-a Nouă şi cum trebuie«ă-1 tresaltă inima!— Aşa e. Basil; totul e*te îoaile plăcut; şi-ţi mul-

®4 i)

Page 25: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 25/258

ficnesc câ m-ai adut, aici. Dai dacă nu-ti vin îa minteţi a]te minam de-ale Lunii Noi pe care să mi Ie arăţi,t* rog sL mergem şi să i aşteptăm pe Leonard la ei înbirou pînă soseşte şi ano; să ieşim din oraş cît se poate3e repede.

Bosil se spără împotriva învinuirii că ar fi încercats§-i ara te soţiei sale New York-ul sau că ax fi avutaltă intenţie în afară de aceea de-a iace să treacă maiireoede lungile ceasu ri ale dimineţii, ţ-ină' să vină orade mers la Leona.d. Declară so'emn că dacă ajunaioă cunoşti Ejropa, New York-ul ţi 3e pare cel mai anosi

oraş din America şi eă era ultimul i o g din lume undes-ar gîndi să se distreze sau să distreze pe oricine altcineva  j şi apoi se apucară amîndoi să critice imensitatea şi anostitatea oraşului eu un zel de sare numai cei'd-fl Boston sînt în stare să dea dovadă. îndeosebi luaiăIn rîs ideea că ar putea exista oameni *5are să iubeascăN ev ' York-ul. Era un oraş uriaş, era măreţ în n'imitep/ivinţe, anumite părţi ale lui erau deosebit de frumoa

se, dar era prea fără eapăt- prea necizelat Drea agitat.Ntt le venea grew să-şi irr agineze eum putep place un iasemenea oraş unui om de afaceri tînăi şi eu succes^sau unei tinere bogate b^experim entată în ale ieţu. $î eu un gust: destul de îndoielnic tn prxvmţa plăceiilor i Sar fă l-ar putea îndiăgi vreun poet sau om de ştiinţăsau /reo femeie inteHgentă şi rafinată, nu-şi Duteaunicidecum imagina. Nu-şi puteau închipui să existe ~iae« y/a care să iubească New York-ul preciim Dante. Florenţa, Madama de Stael, Parisul sau precum şi-a *ubitSTchnsor conforfabi laj familiara si înnegrită Londră. Şlpe cînd tot pălăvrăgeau dezaprobator, uriaşa Mamă aSbmerţufttî devenea tot m=H eonş’ien+ă de ea însăşitrezindu-se din somnul nopţii şi dîndu-şi seama de fiole le şi trenurile ei, de mulţimea de mîini şi roţi Cc reSe mişcau pentru ea pe tot întinsul mării şi al uscetu-

 îui, îndepiir îndu i voia chiar şî atunci eîud ea dormea.Dună refluxul din eursul nopţii pretutindeni în iurulcelor Hoi călători creştea din nou fluxul vteţii. Broad-way-ul cît era de lung s« umpluse de oameni nu încă

Page 26: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 26/258

rele mai caracteristice figuri new-yorkeze, ci nu maipuţin interesanta mulţime a celor străini de oraţ. ^.aiţici trenări sau vapoare la ore matinale, precum şi cu_eaciasă uşor identii.cabilă de oameni veniţi din alte părţiş: deveniţi de curînd new-yorkezi, dar care ma, păstrauin metropolă obiceiul provincial de-a se scula devreme •, şi pretutindeni, de ia o clipă la alta începea să-şi tacăloc adevărata viaţă a puternicului oraş, energică îndrăzneaţă, elegantă, deşi lucrul acesta nu era atît devizibil în faţa unei anumite vitrine unde se opriserăBasil şi Isabel. Era biroul unei linii maritime engleze, şi

Easil to-? nai spunea :— De-aici mi-am lua t biletele de vapor pentruEuropa...

Iar ea îl întreruDse cu— ...atunci cînd cine ar fi visat că o să-mi spui

vreoda tă aici despra lucrul ăsta ?Aşadar, vechea minune deveni din nou prilej de

uimire, pînă cînd ajunse să umple universul în care numai era loc pentru altceva decît pentru neobişnuitul faptulu i că se iubiseră de atîta vrem e fără să şi-o spună,că reuşiseră pînă la urmă să şi-o spună, şi că odată mărturisită. dragostea lor se dovedise a fi mult mai mareşi maj frumoasă decît s-ar fi putut visa vreodată. Rut>e-rea logodnei nu fusese decît o plăsmuire a dezastrului,care făcea ca fericirea lor p/edenta să fie şi mai mareOraşul încetă să mai existe în jurul lor şi o pornii ă maiaepa rte pe stradă, primul bărbat şi prima femeie în g o

dina unei lumi nou cieate. Fiind amîndoi nişte oamenifoarte conştienţi recunoscură în ei ceva din aceastăsenzaţie şi imediat o expediară cu o glumă în opulentaunui timp cînd fiecare clipă aducea un vis frumos, iarsufletul putoa fi darnic cu bucuria lui.

— Cred că dacă în dimineaţa asta ar trebui să daudin nou nume animalelor, n-aş mai spune şerpilor şerpi;ce zici, Evo ? rîse Basil într-o mărturisire, ce-i drept cam

alambicată, a fericirii lui.—- Foarte de acord. A dam e; am cău ta prin ziare«ele mai fermecătoare eufemisme şi n-am răni sentimentele nimănui, nici măcar ale unui păianjen.

26 .

Page 27: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 27/258

 / 

C A P I T C L U L î î : ViSUL UNEI ZILE DE VARĂ

Aşteptaseră să-l vadă pe Leonard pentru ca să leexplice cum să nimerească mai uşor casa lui de la ţară ; iar acum. la ora nouă, cînd intrară în birou, el îi întîm-pmă cu toată căldura inimii. Se ridică din spatele unuiteanc de scrisori sosite cu poşta de dimineţaă şi pe caretocmai se pregătea să le citească >le oferi scaunele celeni ai co nfo rtab ile; se prefăcu că la ora aceea nu eraxoarte ocupat şi insistă ca Isabel şi Basil să-i considerebxroul, care mai păstra încă mirosul reavăn al măturii

portarului, ca şi cum ar fi fost salonul unui hotel din01 aş; dar după ce aceţtia îi explicară pe scurt, spre uimirea lui cauza prezenţei lor acolo, iar Isabel se lăudăcu modul original în care vizitaseră New York-ul în dimineaţa aceea, se îndurară şi îşi luară la revedere, ur-mînd să se revadă seara la el ace fă.

Traversară Broadway-ul luînd-o pe o stradă murdară spre feribot şi nu după mult timp îşi ocupau dejalocurile în trenul care urma să-i ducă de cealaltă parteti golfului.

— Nu-mi spune mie, Basil, zise Isabel, că pentru amerge la servici Leciard trebuie să facă în fiecare zicu trenul cincizeci de mile!

— Trebuie, iubita mea, dacă e să respecl adevărul.— Atunci înseamnă că există pe lume lucruri şi

mai rele decît să locuieşti în South End nu-i aşa ?Şi perfect de acord că Boston-ul este oraşul cu cele

mai meri avantaje în privinţa mediului natural, precumsi a tuturor m ert* lo r riohîndite dur.Jţ o discuţie carenu m erită a fi consemnată, ajunseră, plini de bună dispozi

27

Page 28: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 28/258

ţie, în micuţa haltă lîngă care locuia familia Leonard.T'i ebuie, inevitabil, s-o urmez pe doamna Isabel

pînă intr-acolo, deşi o fac pe seama cititorului, care bănuieşte cile momente palpitante vor fi întîrziate ca urmare a lungii descrieri a acestei vizite. Cele două doamne eiau foaite vechi prietene şi nu se văzuseră de la

 întoarcerea Isabelei din Europa şi reluarea logodnei. Laaazul aeestei ultime ştiri, doamna Leonard înghiţise cusrcprrnzătoaje uşurinţă toata «riticiîe pe care le făcvs»cu privire la purtarea lui Basil cît durase ruptura şi îiceru prietenei să-i promită că după căsătorie prima vist'tă la ea o v a face. Iar acum că se întîlni^ră din nou,

nu vo rbiră despre altceva decît iesp re soţi, un sub iectra , e deş i înEois De toa te teţele. rămînea de o inepuizabilă noutate. Doaniua Leonard vedea în fericirea prietenei o reflectare suavă a propriei sale fcmf de- mi'îre,iau- isabel privea căsnicia reuşită a doamnei Leonardea pe o imagine a propriului ei viitor. Ş5 astfel, *u traimens profit şi alinare cele două se ţfteujFajoră reciprooeu fiecare nouă întiebare şi fiecare nou răsprms ş« înmărunta lo r satisfacţia rămaseră mul* în urma femetfo»reprezentative pentru epoca noastră, cînd în cel maibun caz soţiî sînt privitr ea un rau neces^i, frnd ^une-( onoscuf faptul că soţiile tretn nr să dovedească fatăde el o supunere demnă de toa*ă mi’a. Cina areste douăfemei drăguţe, cu Idei învechite. îş! puseră cu ipoiiTiiecapetele laolaltă, reuşiră să Dare la fel de proaste şi înapoiate cum ar f i fost şi strXbunicile lor In anrseju-rări similare- şî  corn spuneam, se  în cu ra jară una pe altc-

 în absurditatea lor, fără pic de ruşine. Absurdita tea eraprea mfnunat3 şi pref* lMnecii'rîntată ca să fie adevărată.— Spune-mi, Bisi1 Ii v? sp m e Isabe* celui care ai

asuprea, după re îi va oferi un extras elegant din, ultima ei " p w * saţie pe t« ma bărbaţilor. crezi într-adevăi că  ’după *ece an’ de ciîcnlcie o să ne înţelegem şi noi tot atît de bine ca soţii L^ionard? Luey zice eă doar primul an e eu maî multe hopur*, dar că după aceec soţii  

se iubesG din ce în ce ir ai mult fiindcă se oh"şnuîes6 unui cu altul, într-utt fel- bucuria nocfitrS pere cam ’rra- tură şi stridemă în comparaţie cu fericirea lor  , şi to

2b

Page 29: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 29/258

tuşi... Isabel fşi lipi palmele de palmele Tuî Bssil şi îl îm pinse uşor... exista ceva plăcut în aste, chiar ?i înstadial actual al lucrurilor.

•— Isabel, o alenŢionă soţul ei cu asprime, ai o a ti

tudine tipic de mireasă !— Ce contează 1 Numai pem ru m arele public trebuie să par că sînt de mult m ăritată Dar concluzia estecă trebuie să ai grijă să nu mă contrazici S3U să măsuperi eu ceva, pentru ca să reuşim să arătăm  şi noi caIeonarzii şl încă mult mai repede decît au făcut-o ei.Cel mai important lucru este să ocolim toate hopuriie i dar ştii şi tu că... uneori... mă cam supei i.

Aiiiîndoi se educau în vederea unei fericiri calmeşi continue, urnind exemplul şi preceptele prietenilor ;iar asomenee lecţii plăcute şi noutatea vieţii duse deLeunarzi făceau ea timpul să sc scurgă pe nesimţite.Acest gen de viaţă ar merita să fie studiat mai îndeaproape decît o permite spaţiul de raţă, ^ăci este vorbace viaţa dusă de un număr uriaş de new-yorkezi în stă-'riţi cărora le place atît agita i’a oraşului, cît şi tihnade la ţară, şi care năzuiesc ca în existente lor cotidiană

Jsa le îmbine pe ambele. Suburbiile metropolei se Întind pe o raze de cincizeci de mile şi pretutindeni sevăd vile frumoase ea cea a hii Leonard, locuite de bărbaţi ca el rare făund o strictă imoărfcire a timpuluireuşesc să-şi petreară *.cate orele de lucru în oraş. iarcele de somn şi relaxare, la ţară.

Casc teonarzi lor şi împrejurimi le li mtimpinasexăIn straie de s&rbăloarr pe nou căsăto iţi şi aceştia rămăseseră înrîntcţi. Cu toţii ie simţiseră minunat, re-

«unoscnră şi oaspeţii şi gazdele. Reg etau eu toţii căv ir ta trebuia i>Mi»e sfir^oasc?. deşi se resem nai a In fa;afaptului. Practic, aceasta avu un singur rezultat, şi anu-*n*î de a-i reţine pe călătorii noştri îr> miezul arşiţei. Pel, asemenea căldură era uşoi să faci o/fee în a,"a*-a delucrurile care reclamau un efort special ş; cînd mercurul termometrelor' arăta nouăzeci de grade,* resemna-

’* P9 scara Faîirenh^t, îchivutent a ante.29

Page 30: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 30/258

 îea era atît d t firească îneît mă îndoiesc să nu fi fostJxi e ceva f?cut cu bună ştiinţă.

Cei doi renunţaseră la gînduJ plăcut de-a călătoripînă la Albanv cu vaporul diminuată prez rnta t ior

 îu tot felul de detalii imposibile. Vaporu1 va fi îngrozito r de aglo.. erat .• ori de cîte ori se va opri, căldura vafi insuportabilă. In plus vor ajunge la Albany la o orăcînd nu le va mai râmlne decît fie să-şi petreacă noaptea acolo, fie să-şi continuie -drumul spre Niagara cuun tren de noapte. „Mai bine aţi lua vaporul de seară.Pînă veţi junge la West Point se va lumina de ziuă sivet; vedea tot ce e mai frumos de văzut. Apoi puteţi

să vă odihniţi bine peste noapte iar dimiiieota s-o por*uiţi proaspeţi mai departe". Aşa fură povăţuiţi^ şi eicronsimţiră, cum de altfel ar fi consimţit şi daca ar fitos* sfătuiţi: „Mai bine aţi lua vaporul de dimnieaţă.Suflă o b ri îi plăcută şi răcoroasă « vedeţi tot fluviul,ajungeţi la Albany la onă şi In aceeaşi seară vă continuaţi drumul pînă la Niagara şi-aţi isprăvit povestea".

 îşi luară rămas bun de la Leonard la ir icul dejun,

de Ia soţia Iui la prînz, iar după nici un sfert de ceasse grăbeau să iasă din arşiţa de la ţară şi să intre îne rş ţa oraşului, unde cîtva treburi şi plăceri aveau săle ocupe timpul pmă la ple< area vaporului de seară.

Erau prost dispuşi fiindcă îi copleşea arşiţa aoăsă-toare. Pretutindeni dogorea lumina albă, necruţătoarea soarelui, în care parcă nu numai păin&e.tul se pîrjo-lea şi crăpa dar chiar şi aerul se usca şi ajungea neîndestulător pentru respiraţia tot mai anevoioasa. Trenullo' era plin de oameni care veneau de departe, tocmaidin Vest. plini de praf cu feţe pămîntii şi răspîndindun miros greu 'în somnul de care unii continuau să seaga te încT zadarnic. Peste to t plutea o înfiorătoare m oles"ală. Ici şi colo se zbatea cîte un evantai ca aripafiinţă a unei păşiri gata să-şi dea duhul i din cînd încin ' cîte o mamă scăldată în sudoare îşi muta de peun brat pe altul pruncul îufierbîntat ? după fiecare sta-

tie conectorul disperat trecea bălăbănindu-se printrecele două şiruri lungi dc banchet© şi perfora biletelej

30

Page 31: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 31/258

pe care parcă fiecare pasager le întindea însoţite de unblestem tăcut; un copil bolnav se învîrtea tn jurul rezervorului cu apă care de-abia daca mai reuşea să scoată vreo cîteva picături cenuşii de apă rece. Vîp.tul batea slab la ferestre; c!nd uşa era deschisă, zgomotulroţilor străbatea vagonul de la un c&păt la celălalt caun urlet demonic.

Şi totuşi cînd sosiră la gara feribotului parcă pătrunseseră în bezna ei sufocantă dintr-o atmosferă proaspătă şi înviorătoare, atît de închis, stătut şi amestecatcu mirosul de cărbune al locomotivelor era aerul deacolo. Pereţii vechi şi subţiri din lemn care opreau stră

lucirea soarelui transmiteau şi mai abitir căldura ; acoperişul se lăsa parcă din ce în ce mai jos şi bolta deg/inşi afumată răspîndea o dogoare mai ucigătoare decît cea venită peste ea din ceruri.

 într-un loc, la vedere, era agăţat un term ometru în faţa căruia to ţi pasagerii care se urcau în feribot seopreau ca la un altar şi îi închinau cîte o rugă mută. în faţa acestui idol se cpriră şi amicii noşiri, văzură că

mercurul trecuse de nouăzeci de grade şi, radiind deinîndria pe care o inspiră sălbaticilor puterea nemiloasă a idolilor. îşi închinară sufletele marii zeiţe Caaicaîa.

Pe vas găsiră un loc unde suflarea mării le veneadrept pe faţă, făcîndu-i ca în îăstiirpul scurt al tranzitului să uite de termometru. Dar curind se apropiarăde şirul neregulat al construcţiilor din lemn şi al digurilor care mărginesc fluviul pe paitea New York-uluişi înain te ca reribotul să-şi fi încetat mersul aerai deveni iarăşi fierbinte apăsător şi infestat de miasmelestrăzii spre care dădeau faţadele clădirilor. Pe aceastăstradă ieşiră şi pasagerii de pe ves trecînd printr-uneuloar, într-o parte a căruia o mulţime de pasageri pentru cursa de înapoiere erau ţinuţi ca o cireadă de viteSn spatele une» porţi cu gratii de fier. Sudoarea curgea

pe ei şiroaie şi în funcţie de temperamental fiecăruia,feţele erau fie de un roşu închis, fie de o paloare cadaverică.

31

Page 32: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 32/258

— Acum, drrtga mea, spuse Itasil, cînd, scăpaţi de îngheM^iifi. zăboviră o clipă în umbra de afaid problema este ce-ar fi mai bine sâ facem — să mergeu pe josp'ma pe Broadway sacri ficîndu-ne puterile şi să luam

aeolo o trăsură sau să luam aici un tramvai şi să fimceva mai aproape numai cu jumătate dia efort. Pe rutaaceasta vom avea parte de nişte privelişti şi mirosuripe care cealaltă nu ni le poate oferi, dar indiferent cedrum vcm alege, sînt sigur eă tot vom regreta.

— Atunci, părerea mea este să-l alegem pe acestadin urmă, se hotărî Isabel. Pe-o asemenea vreme vreausă regret în condiţiile cele mai uşoare cu putiţnă.

Făcură semn primului tramvai ieşit în cale şi se urcară în el. Ar fi fost bine pentru amîndoi dacă Isabelşi-ar fi outui exercita această filosofie asupra înfreguluiprogram al zilei sau dacă ai fi putut renunţe la planurile ei pentru respectiva zi eu aceeaşi resemnare pe careo practicase în legătură g u   vaporul de zi. Faptul eă nevine atît de greu să renantâm da-a mai tace eeva ee-amintenţion at.să facem, mi se paie eă dovedeşte eîi de puţin a piogiesat adevărata. înţelepciune a rasei noastre.

Prea puţin contează dacă e vorba de-o plăcere sau de-c,t reabă anume; in ambele eazuri simţim aceeaşi nevoieraprigă de a duce lucrurile pînă Ia eapăt. Simpla exist fin-'[o le dă un iz de datorie, iar idolatrizarea datoriei, cun^po ate fi num ită devoţiunee. a intrat atîTde adrnt în via*;ţa noastră, îneît aproape eă tru mai simţim nici m ă c a ţe«? înseamnă deliciul unei plăceri de care de mult nutre- am mai bucurat. Na vrem să savurăm încîntarea mi->

nunatului exTaz vinovat al unei ueglijărt deliberate eSatorlei f dulcele păcat al omisiunii este complet eli<Afinat din calendarul delictelor noastre. Dacă aş fi iost:Soiumb. eînd aş fi losi gata de ple&are m-aş Bpind it d e două ori înainte de a porni în mareacălătorie, cît despre Plvmouthi Rock, aş fi reziste^erolG a’demenelilor celor două sirene geraent£

*■ Ştirea de la Plyrno jth fengl.), loc în Noua Anglie unde îri

9620 a ancorat vasul Mayllbwe* auucind ta America primo), gro 3 de “olotijştl puritani .

32

Page 33: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 33/258

Foamea şi Iarna, care le făceau semne puritanilor săpoftească la ţărm şl de cum aş fi dat cu ochii de stincalor de granit, m-aş fi întors în Anglia. Dar acum esteprea tîrziu pentru a mai repara asemenea greşeli, aşa căor i vi ţi cum îndărătnicul meu cuplu de tineri căsătoriţi, - într-un tramvai de pe. strada a zecea sau a douazecea, îritr-una din cele mai fierbinţi zile aie anuiui trecur, pornesc să ducă la îndeplinire o sene de intenţii, din carear fi fost mai înţelept să nu finalizeze nici una. Ts°belpropusese ca în irum să treacă pe la nişte cunoştinţede pe strada 50 şi apoi să intre prin magazine, să mă-

nînce înghetată, să se mai oprească ici-colo, să se răcorească şi să se destindă pînă cînd vor ajunge la agenţia de voiaj de pe Broadway, de unde puteau oiicîndsă-şi îndrepte paşii spre vapor cu o oră sau donă înaintede plecare. Simţea că în călătoria lor cedaseră deja cusuficientă măsură în faţa împre îrărilor şi condiţiilorimpuse şi er a ho tărîtă ca această jumătate de zi le NewiYork să fie exact jumătatea de zi pe care o plănuise

ue la bun început.Nu era lucrul cel mai indicat, după cum spuneam,Sar era inevitabil şi le prilejuia un spectacol căriiianu-i lipsea deloc sublimul şi care rămîne indiscutabilunir — SDectacolul marelui oraş într-o zi toridă, sfidîndna tura şi coatm uînd să prospere cu fiece re formă de îtrudă omenească şi cu preţui teribil ai ^i£ţii. Ce cepoartă în spinare samarul cu cărămizi pînă pe creasta

zid irilor, care, viguroase, cresc şi iar cresc de parcăşi-ar traqe forţa din propriul lui sînge îşi lasă jos povara doar atu nci c înd simte cum dogoarea ucigătoare asoa-eiui îi p î’ joleste creierul şi inima • milionarul pîn-

 îe cos pentm care trudeşte el va urzi intrig i şi plaruri înbirou l său p înă cînd va leşina în jilţ > calul vlăguit vatiebuS să se opintească mai departe atîta timp cit de pecap^ă, viziuni cu obrajii încinşi mai are putere să-l tor

tureze cu loviturile de bici;

în toate acele uriaşe palateale com erţului oamenii vţnd şi cum pără ambalează şidesfac î’irarcă si descarcă măffşurî carp vîp şj pleacăfără încetare ; în miile de prăvălii domneşte ebra ne-

33

\

Page 34: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 34/258

domolit” şî npcmtătoai p a vînz^rii pe străzile pline deforfotd di sufPi ;uţa zecilor de mii de oameni domneştefebi- \;!n^ărai'ii.

După ce deveni de domeniul trecutului de cîte oriEasi. şi Isabel se qîndeau la ea experienţa acelei după-cmiezi le apărea doar ca un fel de viziune, uneori mag-nifică alteori1piină de urîciune şi suferinţă. Parcă vidaseră că se aflau într-un lung pelerinaj Intr-un tramvaieu cai pe o stradă murdară de pe malul unui fluviu sieă foarte curînd dădurs -ie o piaţă dezvăluind pnvi'iiorpanoram a unui hidos masacru iar apoi intreră într-o pto-cesiune de vehicule asem ănătoare cu ai lor ca~<? sescurgeau în susul şi în josul unui bulevard de o lăţimeabsurdă şi inutilă ceea ce făcea ca pînă si clădirile înalte|cu aspect ameninţător printre casele mai vechi cu unusau două etaje) de pe ambele părţi să pară scunde si săpermită soarelui să încingă praful pe care suflarea fier-bnte a vîntului îl ridica şi 11 trimitea în prăvăliile cuaspect de adevărate dughene. Aici vedeau în vis eterna

demolare şi reconstrucţie a oraşului, iar mai încolo,locuri virane pline de bolovani de granit pe care secetărau capre. Le apărură în vis $i cei ce călătoreau împreună cu ei oameni pe care suferinţele ii făcuseră săerate respingător şi pe care se bucuraseră să-i părăsească atunci cînd, coborînd din tramvai si fugind din arşiţabulevardului se grăbiră să-şi răcorească zăduful la umbra unei străzi laterale. O porţiune îngustă de umbră se

 în tindea de-a lungul şirului de faţade din pia tră maronie. dar existau si locuri virane, care fireşte nu aruncaunrci un fel de umbră. în zadar studiară cu mare efortde gîndire cum să evite aceste intervale lipsite de umbră. de parcă ai fi fost nişte torente periculoase saunişte în tir den vaste de d e şe rt ; se furişau încet de-alungul zr durilor pînă ce ajungeau la un asemenea loc îltreceau în goană şi apoi, mai vlăguiţi ca înainte. îsi con

tinuau drumul. Din cînd în cînd stăteau parcă în faţa cîte unei uşi şi li se spunea ba că cei căutaţi nu sîntacasă ba că sînt. şi atunci parcă pătrundeau  în nişte saloane întunecate şi răcoroase, gustau senzaţia lăsată

34

Page 35: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 35/258

 t 

dp conversaţie evantaie si aoa de la gheată de aerulfiemtitmd iu fffltn£te sanv cu roch., nji vaporoase, iar

epoi o porneau mai departe şi tot aşa.„Ziua creştea din arşită-n arşiţă".

 în cele din urmă îşi dădură seama că vizitele luaserăsfîrşit. că era necesar să se întoarcă în centrul oraşuiuiţ>i să caute cel mas apropiat mijloc de locomoţie trecîndpe lîngă şiruri nesfîrşite de faţada de piatră maronie,care cu ve*şnicele lor trepte de piatră maronie la intrare

ş5 minunata lor uniformitate insuportabilă îi deprima,asemenea unei adevărate procesiuni de case care încercau să treacă de un anume punct, dar nu reuşeau nicimăcar să ajungă pînă la el. Pe străzile ase.ctea rareorise vedea vreun suflet de om aşa îneît atunci cînd su-nînd. în imaginaţia lor. la cîte o uşă li se întîmplase săpr mească vreun răspuns, tresăriseră cu o vagă si tris, iuimire. în depărtare, la ambele capete ale străzii se ză

reau tramvaie birje si căruţe treefind în g u s   şi în jos pebulevarde iar la următorul colţ fie cîte un lucrător cuhaina arvlrlită pe-un umăr, fie vreun cîine care evidentse hotărîse să-şi iasă din fire. Pînă să ajungă într-unuldm acele iluzorii tramvaie care să-i ducă în centru în

 ja ln icul lor vis. cei doi mai si discutară cîte ceva îşiamintiră de alte zile toride trf'ite prin alte locuri si se în trebară de ce oare atunci caracte rul tragic al arşiţei

fusese atît de puţin remarcat. îşi ziseră că poate tocmai în clipa aceea, ca în fiecare zi. pe undeva prin New■ York are loc cme ştie ce crimă şi că nici o crimă în-te-un an întreg de crime nu s-ar putea comite în împre

 jurări mai propice ; se în trebară morbid care va fi oarecrima zilei şi în ce şandrama gemînd de chiriaşi sau înce speluncă din străzile rău famat° de pe malurile flu-v’uiii se va petrece ea — dacă bineînţeles nu va avea

lec într-una din acele case frumoase, înnlte cu obloanele trase ca cele pe lîngă care trecoau! şi în întunericul carora ar fi atît ie uşor să-l ucizi pe stănn dinir-olovitură, lăsîndu-1 nedescoperit şi nejelit de familia pie-

35

Page 36: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 36/258

cală neştiutoare la mar» s?u la mimte. Iţii dădură cu pă-! ere-a cît de îngrozitoare ar fi nişte bătălii purtate în toiul reiii şi îşi imaginară suferinda celor naufragiaţi pe13n ţărm de la tropice şi chinul lamalilor care descarcă în docurile oraşului cargouri cu antracit strălucitor.Dar, acum, în sfîrşit, aşezîndu-se unul în faţa celuilalt întramvaiul aglomerat se simţeau de parcă ar fi dat Ia oparte lungi epoci şi spaţii infinite. Priviră fără speranţăgolful care se deschidea în faţa rof şi se întrsbau cînase întîmplaseră toate acestea şi din ce oraş îndenartatpo rniseră -ei sau cine ştie ce moşi-strămoşi de-ai lor în-

tr-o călătorie de nuntă. îşi ureră unul altuia un tacit ră-mas-bun şi cu figuri patetice, răbdătoare, se puseră săaştepte slîrşitul lumii.

După ce eoborîră, o luară spre Broadway pe una dinstrăzile und; se făcea comerţ angro. Strada aceasta era

 înţesată da căruţe şi furgoane care încercau şi descurcaumarfă; scripeţi ridicau şi l^sau jos baloturi şi cutii, trotuarul era un labirint de pachete de toate formele şi mă-,

rimile nic' crmâ de tro+,iarul un ie o en'îrgie nern deasă îm pingea totul înainte, nimic care să indice cîtă greutate apăsa caldarîmul, In afară de cadranele indiferenteele UiiOT nemtincioase instrumente de măsură. Dar v*ndperechea pi oaspeţilor căsătoriţi păşi pe Broadway, celelalte epteo^de şi incidente ale visului loi păliTă  în faţaspectacolului cu adevărat fantastic. Era ora patru, ceamai ucigăloare oră a unei sile de vară. Aerul nemişcat

părea întunecat, de parcă ar fi fost plin de umbrele unoraripi plarimd ta joasă înălţime. O jumătate de stradă seaP a în umbră, iar cea laltă înm ătate în soare j ia r stră-*lucirea? propriu-zisă a soarelui era estompată, ca si cimo căldură şi mai mare decît a sa îl moleşise. Scurte adi-er5 de vîn t cald, leşinos treceau peste marele bulevardpe la interse rţii Sus, în depărtare, acooerisurile ş! turnurile mai semeţe se ridicau ceţoase din atmosfera li

vidă şi cît vedeau cu ochii ne toată lu n g im i străzii sescurnca un toren t de \Tiată zbuciumata. Strada era plinăşî de fot felul de x’ehirule cu roţi, printre ele cele mai

36

Page 37: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 37/258

bătătoare la ochi şi mai zgomotoase fiind poştaiioaneîe în culori stridente, trese de nişte cai înfierWnfaţi, struniţi de un surugiu care stătea la umbra unei umbrelealbe şi ori de cîte ori unul din pasagerii din interior tră

gea de cureaua pi insă de piciorul Iul şi îi cerea săoprească, suferea, schimunosindu-şi b rutal figura deparcă ar fi adunat în inima lui toată amărăciunea' morţii din inimile tuturor pasagerilor care  îi umpleau poşta-Lonul. Majoritatea celor eare mergeau pe jos foloseautrotuarul umbrit şi pentru ochiul neformat al străinilor,numărul lor nu părea cu nimic mai scăzut Jecit în altemomente ale zilei, deşi printre ei se vedeau mai puţinefemei. Neclintiţi în hotărîrea lor, îşi urmau calea cupasul grăbit al obişnuinţei şi doar pe iei-pe-colo trădauefectele arşiţei. Un bărbat, fără guler la eămaşă, cu vestadescheiată şi cu pălăria dată pe eeaiă agita un evantai

 în faţa obraji lor săi flasci, de o paloare cadaverică şi îş itrăgea pieioareie greoi ca un somn^moul. Un altul, cînd.frecură d& lingă el, tocmai îi spunea eu glas răguşit pri

etenului aiături de care mergea i T,N u.m ai pot suportamult eăldr ra asta. M anile mă furnică de oarcă mi-auamorţit,- inima...". Şi totuşi mulţimea eontinua sa se grăbească; oamenii treceau, se depăşeau, se fereau sa nuse ciocnească, se lntllne.aa dispăreau In magazine sauieşeau din ele, se risipeau spre străzile laterale sau serevărsau dm ele. Era un speetaeol care îi eopleşea pespectator «u o fascinaţie unică şi care, lăsînd senzaţia.

nnei demenţe universale putea fi foarte bmn luat dreptuitim 3 rază a unei luiri în pragul d istrugerii totale. Cei3oi care se aflau în această lume fără insă a-i aparţine,după cum îşi închipuiau ei — deşi nu aveau motive —o priveau uimiţi ? şi cînd, în sfîrşit, îşi terminară toate■ treburile ree.uîndu?ss deocam dată de nebdnia scopurilordinainte fixate, strigară Intr-un sinqur glas că era o pri

velişte oribilă şi eaufară refugiu în eel mai apropiat loo

twide văzură strălucind o pompă' de sifon. A fost o dorinţă deşartă. La uşa din faţă a f armeniei atflna un ter-

 39*

Page 38: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 38/258

momctru şi cînd să intre ii- auziră pe cel ce venea înunin; lor eĂCiamî.'icl cu o mîntirie uiciiiiacaia inspiratăce. npaorocx/ea abătu tă asupra om enirii: „Nouăzeci şişap te de grade \ După ei, pe uşă începu să se scurgă

un şir nesfîrşit de oameni, care se opreau fiecare iaiada arşiţei înainte de-a da pe git sifonul pe care doibăieţi palizi şi cu părul tuns scurt îl serveau de-o parteş; de alta a pompei. Apoi, în ordinea; sosirii, ieşeau peo altă uşă într-o stradă laterală, fiecare întorcînd în pragcapul şi aruncînd ca din întîmplare o privire spre unmic grup din faţa altei tejghele. Grupul se compuneadintr-un domn cu o figură fonrte răbdătoare, pe jumă

tate speriată, pe jumătate nedumerită, care stătea pe unscaun fără să facă nici cea mai mică mişcare şi lîngă elo doamnă în picioare, care îi ştergea capul cu o batistăplină cu gheaţă sfărîmată, mutînd batista dintr-o mînă în cealaltă pe măsură ce o mînă îi obosea. Basil îşi băusifonul şi se opri să privească acest grup care se preta,simţea el, să fie subiecful unei sculpturi realiste extremde caracteristică pentru viaţa loca!ă şi care, purtnid

titlul „Insolaţie", s-ar vinde minunat în sezonul canicular.— Mai bine mai beţi puţin din asta. zise farmacis

tul ridicîndu-şi privirea de pe o reţetă şi, la fel ca încazul simpatiei organizate exprimată de mulţimea aparent indiferentă, zîmbi cu blîndeţe spre pacientul său,care duse la gură paharul aflat în mîna lui. Tot mai simţiţi o stare de leşin ? întrebă cel ce reprezenta autoritatea umană.

— Mai puţin, doar din cînd în cînd, răspunse celă-ialt dar na-mi dezlipesc privirea de pe S-ul acela cu ţurţuri de gheaţă de la pompa de sifon şi simt că atîla vreme cît îl văd n-o să leşin. Uneori se mai ameţeşte o-mul si nu găseşte despre ce să vorbească. Cred că nicieu nu arăt mai bine, adăugă el pe un ton glumeţ, la carese pare că recurg în mod firesc toţi americanii aflaţi în

 încurcătu ră.

* Echivalentul u  32° pe scara Celsius,

 2Q

Page 39: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 39/258

— N-aveţi nimic I ripostă farmacistul rîzînd, darrăspunzînd unei întrebări îngrijorate pusă de doamnă-zise : Trebuie să stea nemişcat încă o o r ă ; şi vesel se

apucă să prepare o reţetă. în timp ce îemeia îşi reluăIreaba, continuînd să-i şteargă capul cu batista plină cugheaţă.

Isabel îi adresă compătimitoare cîteva vorbe prieteneşti şi o privire încă şi mai afectuoasă, dar văzînd cănu aju tă la nimic, împreună cu Basil se a lă tu ră ' lungiiprocesiuni şi ieşiră pe uşa laterală.

— Ce impresionant! Şopti ea. Ai văzui cu cîtă indiferentă se uitau toţi, unul după altul, ca cei doi soţi,pentru ca, bineînţeles, în clipa următoare să dea totuluitării? A fost îngrozitor. Nu mi-ar place să faci vreoinsolaţie aici la New York.

— Foarte drăguţ din partea ta, dar dacă ar fi sămi se întîmple vreun accident pi intre străini, atunci dintoate locurile aş prefera New York-ul. Intr-un oreflş maregăseşti întotdeauna şi multă milă şi multă cruzime. Printre miile de spectatori se află fără îndoială atît bunul

Samaritean, cît şi vreun urmaş al lui Le vi. Cît despreinsolaţie, pentru asta ai nevoie de nişte talente speciale.Dar dacă mă sileşti să fac o opţiune în această privinţă,atunci află că pentru insolaţie prefer partea cea mai a-glomerată a Broadway-ului. Există acolo o asemeneaexperienţa în privinţa calamităţilor îneît e imposibil săcazi prima victimă a vreunei nenorociri, oricare ar fi ea.Prooabil că domnul de la farmacie s-a simţit pur şi sim

plu vlăguit de atîta arşiţă şi a intrat să-şi revină. Farmacistul are cel puţin un caz asemănător în fiecare du-pă-amiază toridă şi ştie exact ce are de făcut. Se preapoate ca mulţimea de pe stradă să fie puţin ennuye* deatîtea leşinuri dip cauza insolaţiei şi în consecinţă puţinindiferentă, dar toţi ştiu prea bine că nu pot face deci**rău exprimlndu-şi compasiunea şi de aceea Iasă ca mila, precum şi ajutorul lor să fie reprezentate de o autoritate competentă, iar ei îşi văd de treabă. Dacă cineva

* Plictisită (fr.).

39

Page 40: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 40/258

ar lesTna Tn mijio-.ui uriel uliţe de sat, spîţerui leprfee-£>ut de Ia ţară n-ai şti ce să iacă, mr oamenii miloşi s-ar

 îngrămădi în ju iul victimei, aşa îneît nu i-ar mai lăsanici un pia de aer

— Poate ai dreDtate. iubitule spuse soţia gînditoa-te , dar da*ă ţi s-ar întîmpla eevfl la New .York, aş vreasa se oglindească pe ftţele spectatorilor eă văd o fiinţăomenească peste eare s-a abătut un necaz. Poate că sintEu puţin sam pretenţioasă.

— <Ered eă eşti. Nimie nu e mai greu decît să înţelegi ca pe lume mai există şi altfel de fflq£e în aiarăde tine şi de cei  ze tine. Dar hai să ne bucurăm egoist

eă nu atntem, nici tu nici en In farmacia atSeea, aşaepm prea bine am fi putut fi şi ha i să mergem cii: mairep ed e la vapor şi să punemcapăt aeestui oribil vis al

 junei zile de vară. Trebuie să luăm o trăsura adăugă eleu înţelepciune întîrziată oprind o b iriă liberă eeea rear fi trebu it să facem de la începutul aeestei i i l e ; deşi,acum eă ce-a fost mai rău a treeu t. nu-*mi pare rău c$am v.5zut ce poate fi mai rău.

Page 41: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 41/258

CAPITOLUL ÎIT: VAPORUL DE NOAPTE

Durerea ca şi plăcerea sînt prea puţin proporţiona-

te î o migrenă pînă eînd trece întunecă tot universul p ceaşcă de ceai uşurează sufletul lipsit de alte consolări. Prin urmare nu cred eă este nici banal şi nici ne-cdevărat să atirm eă pentru ikoment nu există nimiGmai satisfăcător în viata decît să-ţi fi cumpărat biletulpentiu vaporul de noapte po fluviul Hudson, asigurîn-du-te de eheia la cabină cu o oră sau două înainteaplecării, chiar ca ceva mai înainte de-a începe aglo

meraţia la casa de bilete. In tranzacţia încheiată cunobilul castelan , de la casă fireşte ai fost tra ta t de sus.cfar nu cu b ru ta li ta te ; şi sentimentul eă ai scăpat - denişte insulte directe face să-ţi crească respectul faţă detin e i în b uzunar auzî zgomotul vesel al cheii care seloveşte <Je numărul ei d> gufapercă, ia r tu te plimM însrs şi în jos p/m salonul cu două şiruri de balcoaneşi covoare luxoase, printre o mulţime de canapele şiscaune din pl’iş înso ţit de s trălucirea şi clinchetul can delabrelor de cristal, nelăsîndu-te intimidat nici măcar'de atrul posac şi aristocraţie al chelnerilor cu piele a-rămie. Cabina ta, in care mai dai cîte o raită din cînd

 în eînd, fţr face mereu surpriza unor noi splendori: omagnifică senzaţie de bogăţie, pat de mahon, perdelede dantelă şi un lavor cu placă de marmură. Cuprins

de exaltarea p rosperităţii desăv irşite ceri nobilului eupielea ca şofianul aflat cel mai aDroape de uşa ta f „Adu-rri o carafă cu a p l şi gheaţă. Repede, te rog !"

41

Page 42: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 42/258

şi jumătatea de oră care se scurge pînă s-o aducă hicinu ti se oare foarte lungă.

Dacă pînă şi călătorului obişnuit toate acestea îi

provoacă atîta plăcere, imaginaţi-vă infinita tocilare a însurăţeilor noştri aflaţi în călăto rie de nuntă şi ajunşide pe Broadway-ul acelei crîncene după-amiezi în refugiul şi liniştea acelui absurd palat plutitor. Deocamdată sosiseră puţini pasageri, iar acolo, lîncă mal a°rulavea aproape un fel de prospeţime. Isabel şi Basil sedescotorosiseră de bagajele şi pachetele lor obositoare, lăudară ridicolul aspect princiar al cabinei lor siapoi se îndreptară spre spaţiul acoperit de Ia pupa, unde se aşezară să cerceteze în linişte cheiul şi tot cele-ar mai fi căzut Sub priviri. Ca toţi oam«?rJi proaspătscăpaţi cu viaţă dintr-o calamitate ameninţătoare eraufoarte înclinaţi spre filosofare şi cum ajunseseră pebord prin propriile forţe şi aparent nici uiiuI dintre eaafectaţi de greaua încercare prin care trecuseră, sesimţeau bine şi aveau chef de vorbă.

— Ce treabă amuzent de superbă  \  exclamă Basil.

cînd de la o fereastră deschisă îşi lăsară privirile săelunece pe toată lungimea salonului. Doamne Sfinte tIsabel. oare avem noi. nişte adevăraţi republicani, nevoie de toate acestea ca să ajungem în linişte si pacela Alhany sau sîntera într-ad’evăr o naţie de prinţi tra vestiţi ? Ei bine, de-acum încolo nu ’jiă voi mai mulţumi cu nimic eare să fie mai prejos, adăugă el. Dicclipa asta am devenit un cheltuitor, o mină spartă, iaî o amărîtă de casa în South End eu donă e taje şi o faţadă care să-ţi ia ochii, chiar că nu mai este de mineIubit-o,

,Hai să jurăm şi jurămîntul în veci să-I respecta*»".ea de-aici încolo să nu ma* părăsim acest palat al TulAlartin, oi să ne petrecem viaţa într-o nerfîrşită călătorie în sus"l şi în jcfsul fluviului Hudson.

t a care zeflemea nu foarte inspirată, Isabel răspunse cu aceeaşi moneda făcînd rapid o schiţă a vieţii pe

eare ar duce-o ei la bord. De vreme ce tct na piteauschimba nimic, luară în rîs măsura generaJă prin carefără a se lăsa nici o distanţă între mizoida degradantă

Page 43: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 43/258

, şi fastul g-'otesc. denîOcraticuI nostru menage ameriearf se adaptează gusturilor celui mai bogat şi raai ex travagant plebeu dintre noi toti. Din păca te atîta timp cît

i se oferă an spectacol şi ceva senzaţional el se sinchiseşte de primejdie şi de exD’oatare la fel de puţinca şi de bani şi exact acest imbecil barbar este cel care are nevoie de perdele de dantelS la patul din cabina în eare se culcă cu pantalonii pe el şi din care explozia unui cazan poate să-l arunce afară în orice moment ; el este cel ce comandă la cinfl îii restaurantulde j-os un adevărat prînz uriaş şi Hpsit de noimă, ast

fel că nimeni nu mai poate servi doar un ceai cu pline prăjită, fără să plătească tot atît cît plăteşte el pentru aceas tă îmbuibare ; el este cel ce încurajează insolenta funcţionarului de la casa de bilete şi lipsa desolicitudine a chelnerilor i el este, de fapt, cel ce ieseecam din salon însoţit de membrele de oen feminin alefamiliei sale şi se aşează sub tendâ. acolo unde stauBasil şi Isabel. Personal nu arată prea rău i este arătos,ca noi toţi, îmbrăcat mai bine decît cei maţ mu Ui din-'

tre noi •, se comportă sobru, chiar dacă oarecum stîn-g a c i ; şi nici un lord nu detestă mai mult ca el scenele penibile. Anul viitor va merge în Europa unde nova mai apare într-o lumină atît de favoraHlă ca aici;dar deocamdată ar fi greu de precizat în ce mumeconstă vulgaritatea lui ; şi pcate că. Ia urma urmelor,vulgaritatea nici nu este ceva chiar atît de obişnuit.

In afară de apele fluviului, mai exista ceva oare fa-

eea ca aerul să fie mult mai suportabil dncît fusese. Decînd veniseră pe vas prietenii noştri, peste ora$ se adunase un nOr negru şi acum atîrna greu la joa-să înălţime,cj î  timp ce vîntul de pe suprafaţa apei lua praful din străzile învecinate, se juca şi zburda cu el printre acoperişurile caselor pe Tetele acelor pasageri care, pe măsură cese apropia clipa plecării, soseau în număr tot mai mare,aducînd cu ei nu numai o mai mare varietate umană şi© mai trepidantă emoţie er plecării, ci şi starea de agitaţieşi nelinişte resimţită înaintea unei furtuni. Acum. de laO eîiţîă la afta, întreg frortttl norului neqru se brăzda, dezigzagurile fulgerelor însoţite de turfite asurzitoare. In

43

Page 44: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 44/258

cele din urmă lunga rezistenţă a zilei cedă şi din zvîTOii-rea ei ţîşniiă torente da ploaie, măturînd iară şi iarăpuntea de promenadă şi gonlndu-i în salon pe cei ce stă

tuseră acolo. Cerul se întunecă de parcă era noapte şicu .multe Tegrete că nu mai puteau admira peisajul, amestecate cu o senzaţie de uşurare că au scăpat de arşiţă,prietenii noţrtri simţiră trepidaţiile versului care se desprindea de ţărm începîndu-şi călătoria.

— Uf 1 Ce păcat că n-am luat cursa de zi 1 mormăiIsabel Acum n-o să mai vedem nimic d ir peisaj şi cÎTidvom duce dorul Europei n-o să ne mai putem consola

spuuînd că malurile fluviului Hudson sînt mult mai frumoase decît cele ale Rinului.Şi totuşi aceşti oameni indiscutabil cumsecade se

hotărîră să iie drepţi eu forţele naturii, care nu fuseserăcâtuşi de puţin generoase cu e i ; şi recunoscură că dacăo furtună atît de impresionantă le-ar fi sărbătorit plecarea dintr-un port mai romafctic decît New-Yorkul, peeine ştie ce fluviu legendar, ar f; considerat-c drept ceva

măreţ. Chiar în timp ce se declarau mulţumiţi, furfunatrecu lăsînd în urma ei un cer reavăn şi voalat- ca/e dădea o blîndeţe fermecătoare priveliştei deschise în faţaochilor celor ce împreună cu ei ieşiră în număr şi maimare din salon ocupîndu-şi locurile pe punte.

Ajunseseră deja în acea zonă a fluviului unde încep ţinuturile muntoase şi înaintau cînd printre pereţi

 în alţi de siîr.că abruptă, eînd printre colLib îm păduritesau văi cu iarbă verde, peisajul acum pierzîndu-şi acumrecăpătm du-şi măreţia şi splendoarea. ! Teguri încununau vîrfurile promontorilor mai semeţe, iar umbre lungile drapau povîrnişurile. Pe măsură ce întunericul creştea, ici şi colo apăreau licăririle luminilor de la eîfe ocasă pierdută în văi; o puzderie de luminiţe însemnauun orăşel pe o coastă sau la poalele vreunui deal. P -coto de ele se întindea marele fluviu cenuşiu, bîntu't deo mulţime de am barca ţiuni? ba cîte un grup de vasefluviale ţîmndu-se aproaoe^unelf* de altele şi arind ur.aeT de intimitate în aventura pe acest şuvoi straniu, de-

14

Page 45: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 45/258

.jpafrtc tîeTâpeTe Io! leneşe, dispăreau trepYhî-frtptaT dfL: vedete ,• ba c îte un vas cu aburi, mui mic şi mai puţin'.iute, în eiuda strădaniilor laborioase de-a nu se lăsa mal

prejos, era depăşit, râmînînd cu părere de rău în urm£ î  3e-aîunguj malurilor şuierau şi duruiau trenurile caretreceau într-unef. Gei doi n-ar fi putut spune pe ce por-’ţlune a fluviului se află şi chiar dacă ar fi dorit n-ar fipu*ut să-i faeă frumuseţea obiect de 2xam inare a ten fă t  dar de aceea cu atît mai mult se Ducura ră de ea fărănici un fel de referire iă timp sau spaţiu. Simţiră o durere justificată la gîndul eă iără să-şi dea seama s-arputea să treacă de peisajele din eare irving* făurise un îărîra de vis şi să nu vadă ferestrele mm.nate ale caseiSin eare o rază de bucurie pătrunsese în aibaa inimi;ilar aşa cum stăteau lucrurile, neiund siguri de nimic,avură satisfacţia de a putea lua tot luciul fluviului dreptTappau Zee şi orice eolină dulce, drept Sunny-Side. Dihpricina obstacolului ridicat de întunerîs Hudson-ul, fărăa înceta de-a fi Hudson, devenea de la o elipă la Bfltaeînd unul eînd altul din frumoasele şi maiestuoasele fluvii de Ia Nil pînă la Mississippi pe care călătoriseră eisau despre eare citiseră. Nici un fel de sălătorie nu seeom pară eu o călătorie pe apeJe unui fluviu ; ea estepeifecţiunea mişcării şi nu esfe cît uşi de pu^n exclussă-ţi inspire dorinţa de-a nu mai ajunge în veci destinaţie . Lăigimea sparţi ului aeruî liber şi curat. încântarea provocată ochilor de peisajul mereu schimbător, vi

braţiile uşoare ale vasului atît dp stabil De ehilă, varietatea mieului un'vers de la bord — formează toateon farmea eăruia nu-i poate rezista nici o inimă adevărată într-nn trun sănătos. Şi aşa, cît ţinu amurgul fericiţi, aşezaţi pe scaune alăturate Fsabel şi Basil îşi lăudată soarta binefăcătoare, imaginîndu-şi, fireşte, şi alte

■* Washigntoi? Ir^ ing (1763—1859), scriitor american, care în nvilte

ftn povestirile şî nuvelele sale plasează actiunea în interiorulcomunităţii de colonişti olandezi stabiliţi în valea fluviuluiHud jon

45

Page 46: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 46/258

plăceri, dar nici una mai mare, şi gustînd pînă la ultimapicătură deliciul iencini conştientă de 6ine.

In această lumină obiectivă, propria lor satisfacţie

Ii se păru într-erîevăr atît de interesantă îneît nu simţiră dorinţa să treacă de la contemplarea ei la oattneniidin jurul lor* şi cînd, îti sfîrşit, făcură acest lucru, în ochi încă le mai zăbovea bucuria şi mulţumirea de-a fi împreună. Intuiseră bine că una din principalele condiţiiale fericirii lor prezente fusese faptul că văzuseră atîtadin scurgerea timpului şi din lumea asta?, înc!f nu maisunţeau dorinţa de-a o privi cu ochi scrutători sau de-a

face figură impresionantă, şi mai înţeleseră că rezultatulacesta se datora au numai timpului, şi călătoriilor, ciin egală măsură şi dragostei lor binecuvîntafte. Dacă arfi fost mat plini de ei, indiferenţa manifestată faţă dealţii ar fi putut trece drept jignitoare ; dar  cu modestaioi părere despre cît valurau în lumea asta, se puteaubucura din plin de liniştea pe care le-o dădea suficienţaLipsită de vulgaritate.

— Aş3 e ! exclamă Basil răspunzînd la o remarcăprin care Isabel întrerupsese pentru moment starea lorde exa ltare Conştiinţa faptului că ai reuşit să depăşeşti 1anumite lucruri în viaţă îţi dă cea mai mare satisfacţieimaginabilă. Am ştiut întotdeauna că nu sînt un bărbatfoarte frumos sau, cel puţin, captivant, dai îmi amintescnişte ani — din fericire acum treenţi dem ult — cînd nuputeam vedea o fată fără să sper că se va înşela şi măva lua drept un asemenea bărbat. Îmi doream din tot

sufletul ca cine ştie ce latură fascinantă a persoaneimele care-mi scăpase propriului scrutin, să aibă un efectdeosebit asupra ei. Cred că aşa sînt toţi tinerii. Era ovreme, Isabei, cînd trăiam numai pentru posibilul interespe care l-aş fi putut trezi în cele de acelaşi sex cu tine.H e îmi controlau mişcările, atitu d in ile; ele nu-mi îngăduiau liniştea şi totuşi cred că nu eram un neghiob,ei o persoană destul de cu scaun la cap, Binecuvîntată

fie căsătoria 1 în stîrşit sînt e lib e ra t! Toată frumuseţeacare exista în afara ta, iubito — şi există extrem de puţină — pentru mine nu este decît o simplă paradă şi mul-

46

Page 47: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 47/258

tumeso Cerului că acum mă pot apropia de ce& i»di atrăgătoare fată din lume doar datorită naturii noastreumane. Mai mult decît atît, mi se pafre că în multe pri

vinţe experienţa noastră de viaţă ne-a liniştit. Ce inxeste să stăm aici şi să ne gîndim că n-avem nevoie cavreunul din oamenii aceştia să ne creadă bogaţi, distinşi,frjmoşi sau bine îmbrăcaţi şi eă nu ne sinchisim să nedăm nici un fel de aere în faţa lor!

Fără îndoială, această satisfacţie li se părea şi maî mare datorită justificatei senzaţii a contrastului dintreei şi grupul persoanelor aflate £n 'imediata lor apropiere

— un tînăr de calitatea a douef sau a treia şi două tinere. Cea mai vîrstnică dintre ele, plină de vivacitate,vroia să-l cucerească pe tînărul care, după toate aparenţele, era o cunoştinţă de dată foarte recentă ,• cealaltă,aproape un copil, stătea cflscrltîud stânjenită conversaţia spumoasă. Posibil să fi fost două surori care se întorceau cvasă din vreo vizită şi care nu prea ştieu sase poarte în lume, dar se bucurau la ele, la ţară, de-o

anume reputaţie datorită frumuseţii şi deşteptăciuniilor. Nu trecu mulf timp şi tînărul se recomandă drepto persoană care, făcând negoţ pentru o firmă, călătorisezeci de mii de mile prin toată ţara. întîlnirea lor eraevident genul de aventură pe care amîndoi aveau s-opăstreze cu sfinţenie in amintire pentru a sejăuda cuea la diferiţi prieteni, şi care prezenta un interes şi unfarmec pe care nici măcar acum nu puteau accepta să-l

tină doar pentru ei. îşi vorbeau unul altuia şi tuturorcelor care ar fi putut să-l audă, schimbînd replici scurtecu senzaţia că erau toate vorbe de duh.

Thuirul; Se spune că frumuseţea naturala este ceameu frumoasă dintre toate.

Tînăra (dîndu-şi capul pp spate şi înclinîndu-1 dintr-oparte într-alta  în febra dialogului) : Flatarea este cevadeplasat.

Tînărul: Scuzaţi-mă. dacă nu mă credeţi întrebaţi-o pe mama dumneavoastră cînd veţi ajunge acasă., (Sora mai mică chicoteşte.)

! 47,

Page 48: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 48/258

Tinera (cu dispreţ) ! Mama nu are nici un fel de control asupra mea J t

T in ăiu l: Aş iice că nici al vii. (Admirativ)

Tini»a : Chiar aşa. E de mirare, dar de data asta aţispus adevărul. Sînt In stare să-mi port singură de grijă— si încă perfect. (Aproape răguşită de atîta sarcasmteahai.)

Tînărul: „Cu tot g u   cai^căruţă şi dulăul de sub căruţă". cum se pun<^ în Vesta! îndepărtat . 1

Tinăra : Mai bine dulău decît căţeluş.lOrlpilată, sora cea mică rîde prosteşte, tînărul ră-

mine impresionat, iar tînăra este atît de extaziată îneîtscapă din mînă cheia cabinei sale. Se apleacă amîndoisă o ridice şi se încaieră în joacă după eare conversaţiaprimeşte din partea tînărului o turnură autobiograficăşi se transformă într -un murmur neinteligibil. Ah ! sărmană Viaţă Reală, pot paie eu, cel ee te iubesc, să-i'facşi pe alţii să-m* împărtăşească înrîntarea pe care o descopăr privindu-^i chipul neghiob şi insipid ?)

Nu departe de acest grup stăteau doi evrei, unul tî-năr şi celăla lt băti in discutînd despre o anume afaceredin cere bătrînul se retrăsese. Cel mai' tînăi tusese rugat'să-şi dea cu părere asupra unei chestiuni oareeare şi  îsl  expunea flatat punctul de vedereFcu conştiinţa că bă-trînui îşi dă seama de importanţa lui şi se linguşea pelîngă el eu plăcerea pe ea r^ o si nu toţi tinerii atunci cîndeîştigă bunăvoinţa celor mai vîrstnici în meserie.

— Ei bine, după cum snuneam, se pare eă Isao

n are nici un fel de înclinaţie naturală pentru negoţulcu confecţii. Vine omul şi vrea o hainS . Isac îi vinde'haina pe care vrea el să i-o vîniă si-1 face să creadă căe chiar haina dorită de el. Ei bine pînă aici totu-i înreguM ; dar matale ştii şi eu ştiu. domnule Rosenthal,că nu aşa se tae afacerile. Dacă te conduci după principiul ăsta,.nu reuşeşti. Nu e bine. E uşor să-l faci pe omsă fum peie haina pe care vrei tu să i-o vinzi dar im-porlant este să-l faci să cumDere haina asta cînd n-arei

niei o nevoie de ea. M-ai întrebat ce cred şi ţi-am răspuns Isaa n-o să reuşească cu vînzarea confecţiilor cîre lumea I *

Page 49: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 49/258

— Aşa-i. oftă cel mai în vîrsta carp se revărsa înscaun şi al cm ui trup trem ura ca o gwlatipS la fiecare

pulsaţie a motorului. De aşa ceva mi-a fost :,i mie teamă. Cum spuneai, Benjamin, se pare ca omul ăsta n-arenici o înclinaţie pentru aşa o treabă. Şi totuşi eu l-ambăjat în afacerea asta, eu însumi i-am condus paşii.

 în afară de aceştia doi, pe punte mai erau fie singuri, fie în grupuri de cîte doi, trei sau1, patru, diversepersoane întîlnite de regulă în călătoriile cu vaporul pefluviul Hudson oemeni în general diferiţi de călătorii depe alte fluvii, deşi au cu toţii anumite trăsături comune.Se afla acoto tipul onului îmbogăţit prin cîştiguri recente, pe care î-am prezentat deja ; şi deasem enea cel albogatului mai cizelat, care şi-a moştenit averea şi pe ca-*e îl poţi uşor deosebi de primul. Fiecare dintre ei era

 în soţit de alaiuri de fete şi femei, fiicele foarte asemănătoare între ele, dar mamele întrucîtva diferite. Se duceau la Saratoga, unde poate cerinţele modei aveau să-istrîngă laolaltă ajutîndu-i să se cunoască şi unde sîn-

gele devenit albastru deja de un sfert de veac poate căavea să fie binevoitor fată de fluidul care pînă mai ieriera de o nuanţă mai caldă. Pe chipul aristocratului ereditar exista ceva mai plăcut dar nu atît d^ puternic şinici atît de cu totul demn de admiraţie; îndeosebi dacăte gîndeai că de fapt el nu reprezintă nimic in lume, nicicine ştie ce cultură, nici influenţă politică, nici aspiraţiicivi ce. nici măcar o forţă pecuniară, nimic în afară de ocategorie socială, o viată de club străină celorlalţi, o tradiţie a meselor rafinate La urma urmelor trăiau într-oadevărată ţară de basm, unde cît ai clip» din ochi o comoară se poate transforma într-un morman de' frunzeuscate. Atotputernicul dolar se autodistruge şl în finalnu cumpără nimic din ceea ce omul doreşte din răsputeri sa obţină. Cee mai mare plăcere pe care reuşeştesa o cumpere banii unui astfel de american este exilul,Har pentru ecest om bogat Europa, fără doar şi poate, o

poveste deja spusă. Hai să ne scuturăm buzunarele goale iubite cititor şi să fim fericiţi. •-Putem fi, se nare la fel de feliciţi şi din aceleaşi

motive, ca şi tînărul în haine ponosite de lîngă marina-

Page 50: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 50/258

I iu l de cart, a eărui figură Isabel şi Basil şi-o imaginarăca aparţinînd unui ooet şx in legătură cu care brodară oadevărată poveste, cum că tînărul se întoarce aca-ă indiferent unde i ar fi fost casa, în buzunar cu manuscrisulrespins al unei cărţi. Fără îndcială, nu-şi imaginară lucruri pjea grozave despre el ca poet, dar faţa lui qindi-toare :nvita la sentimente duioase şi la-închipuiri plinede graţie şi melancolie şi amîndoi ghiciră în versurilelui at ome inconştient culese din Tennyson şi Browningprecum şi o notă mai modernă aparţinînd lui Morrison ;căci oare nu ducea tînărul cu el înapoi de la New Yoik

o po-veste din mitologie, cu zei şi eroi din secolul al XIX-lea ? în nuanţele demult acceptatelor lui dezamăgiri. Paşii făcu o schiţă emoţionantă a tuturor av^ntm»ior princare trecuse acest poet imag.nar ; cu cîtă amabilitatesau lipsă de amabilitate fusese umilit de către editori sicum renunţînd la marile ’.ui speranţe de-a scoate o carte, încercase să vîndă unoV reviste cîteva poezii maiscurte, din cele apar finind categoriei Şi a lte poezii, des-Uaate a-i completa volumul.

— Se întoarce acasă uluit şi buimac, dar faptul căa gustat din via^a marelui oraş e ceva ! Şi poate că incele din urmă în adîncul fiinţei lui gustul amar al a-cestei experienţe se va transforma în dulceaţă, pînăcînd el însuşi se va trezi că duce dorul tumultului oeeare acum îl detestă. Bietul de e l ! Din milă un criminal de editor l-a inv itat chiar sa ia masa împreună,fiind impresionat, aşa cum sîntem noi acum, de ceva

deosebit pe chipul lui. Sper că are pe cineva acasă care să creedi în el. Altminteri, pentru moment, i-ar fimai uşor dacă s-ar arunca peste bord.

Şi aşa, în jurul lor continua p*‘esa în eare ei erauţi actori şi spectatori. Ca toate episoadele vieţii, ea Darea a fi cînd un mister grotesc cu o morala impusăforţat, clnd o farsă dintre cele mai nvtri, cînd o tragedie latentă, ascunsă sub masca unei comedii. Intr-adevăr, acolo se întîlnea cîte ceva din to&te acestea sispectacolul nu era decît o scurtă scenă din drama de omiaşă complexitate care trebuia s5 se desfăşoare atît de divers în diferii© loturi şi tipuu şi să-şi aibă dez-

Page 51: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 51/258

Lodamîntu] doar în eternitate. Contrastele erau puter*nice neca ie grup îşi avea în altul un travesti; discuţiile unora păreau caricatura gro^oiană, satira amarăa discuţiilor celorlalţi ; dar d intre toate aceste parodiinici una nu se dovedi mai sugestiva decît cele douafemei care stăteau în mijlocul celor de pe punte şi lotuşi se deosebeau oavecum de rest. Una era îmbrăcată în cel mai stric t negru a] văduviei, ceala ltă în albulmireselor şi felul în care batjocoreau suferinţa adevărată si bucuria nevinovată le făcea pe amîndouă lafel de îngrozitoare. Nu erau In vîrsta, dar de pe falni

cele lor chipuri drăgă laşe dispăruse seînteia tinereţii,iar în priviri li se citea degradarea veche ca păcatul ?vorbele şi rîsul lor păreau ecoul mulţimii fără de număra celor pierduţi, care bîntuie lumea dîntotdfauna sipretutindeni, fiecare mereu singur si totuşi strrns uniţicu toţii întru ruşine şi sclavie nepieritoare.

Ce efect răsuflat! Ce .personaje banalizate! Să nebucurăm eă noaptea îşi lasa cortina peste acest spectacol ieftin şi că împreuna cu ceilalţi «ctori ni le ia

şi pe ele din faţa ochilor. în salonul prin care trecură acum agale Basil siIs a t el se aflau o muiţirae de persoane care tolănite pecanapele discutau sau stăeau cu nrivirile aţinille înqoj, în timp ce alţii c iteau la mt se Lothair*, ocartonou apărută în epoca de demult despre care scriu, sio carte intr-adevăr foarte la modM. In aer plutea aceliiiiros de vopsea şi covoare specifie pacheb otur ilor»ciucurii de sticlă ai candelabrelor se loveau uşor unii

v de altul în ritmul len t al mişcărilor vasului t.n.intmilde respiraţia unui om cufundat într-nn somn liniştitorşi dădeau călătorilor noştri o delicioasă jexxzaţie de tih nă şi si iuranţă.

Cîteva ore mai tîraiu cei doi se treziră hrusc Tasunetul clopotului cu care pilotul semnaliza mecanicn-lui să încetinească. Urmă un moment de linişte totală»apoi ciururi! candelabrelor din salon se . înfiorară d e '

* Rsman al scriitorului şl politicianului englez Benjamin Disraelî (1804—1881), publicat în 1870.

51

Page 52: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 52/258

odată într-o cascadă de clinchete armonioase, din nouse lăsă liniştea şi în sflrşit se auziră nişte strigăte puternice după ajutor, presărate cu sudălmi şi blesteme.

— Trimiteţi o barcă !— Pe vas era şi o femeie !— Coborîţi-vă bărcile!— Trimiteţi o barcă să ia echipajul!Ţipetele devenirM ti n d mai puternice, cînd mal

slabe şi apoi încetară cu totul ,• prin fereastra cabineise vedeau în depărtare cîteva lumini strălucind palidpe suprafa apei.

— Aşteaptă-mă aici, Isabel! spuse soţul ei. Ne-amciocnit de un alt vas. Se pare că noi n-am păţit nimicdar mă duc să văd. Mă întorc imediat.

Isabel pătrunse în lumina desbabille-ului, o lumebarbară, deschişă la nas turi şi desfăcută la şireturi şifunde, unde moda era ca femeile să-şi poarte părul lăsat în voie pe spate, să umble în ciorapi şi să-şi vorbească fără prezentări prealabile. Locul pe care cu pu

ţin timp în urmă îl simţise atît de familiar devenise a-cum complet străin. Vaporul nu mai făcea nici o mişcare şi peste încordata aşteptare de moment coborî^ otăcere în care acele forme groteşti în dezordinea înfăţişării lor se strecurau fără zgomot, făcînd pe şoptitetot felul de presupuneri alarmante. Nu era nici un felde du-te-vino. nici un fel de agita ţie şi nu se vedeanici urmă de bărbat căci după toate aparenţple asemenea lui Basil, se duseseră cu toţii să afle proporţi

ile exacte ale calamităţii. Totul era învăluit în ceaţauşoară a somnului — o lume atît de răsturnată încîlar *i putut trece dreDt un alt tărîm de vis, dacă realitatea nu i-ar fi fost marcată de un anume fapt semnificativ. Împreună cu tot restul apărură şi femeia în alb<ie mireasă şi femeia în negru de văduvă şi acolo, îrî miilocul spaime» care le făcu pe celelalte să se simtăprietene, şi după cît ştiau majoritatea, în însăşi pre

zenţa morţii aceste două femei rămaseră una lîngă alta, izolate şi lipsite de prieteni. în^r-un fel sau altul chiar înain te de întoarcerea

lui Basil, Isabel ca şi toţi ceilalţi, aflase c-ă vasul lor

52

Page 53: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 53/258

nu suferise niGÎ o avarie, dar eă lovise şi scufundaseun allul care remorca o flotilă de nave fluviale, deunde ven iseră şi strigătele de alarmă şi blestemele. Pa

chebotul aştepta acum bărcile plecate să ia echipajulvasului scufundat.— Eu una n-am auzit decît puţin zdrănqănitul can

delabrelor, zise una din doamne. Ghiar atît de uşor seloveşte si se scufundă un vas?

Ea se adresă indirect Iui Basi] care răspunse peun ton zeflemitor.

— Nu «red, că ar fi fost cîtuşi de puţin cazul săvă neliniştiţi. Dacă eşti în stare gă dai peste un sim

plu remorcher pe o noapte atît de senină, n-ar trebuisă produci nici zqomot şi nici vrep zdruncinături caresă se ,simtă. Pe Mississippi ma-inarii se descurcă maibine si de mult» ori ambele vase se duc la fund fărăca nici măcar cei ce dorm iepureşte să se trezească.

Poate din lipsă de simt al umorului doamnele îiascultară vorbele cu văd ita nemulţumire. De fapt, dator ită lor începură chiăr să se retragă ? unele ca să-sipe treacă restul nopţii în fotolii şi pe canapele altele

 în cabinele lor. Cu acestea din urmă nlecă si I s a b e l .— încuie-mă înăuntru Basil zise ea cu o' blîndeţe

temerară si dacă se mai întîmplă ceva nu mă trezi decît în ultima clipS. _

Ii venea nreu să se despartă de el, dar simţea caSntr-un fel sau altul venhea lui va fi utilă vasului. Şi

 încrezătoare se cufundă într-nn sn-mn pînă la ziuă.Intre timp soţul ei, pe umerii căruia tacit, ea pu

sese o atît de mar0 responsabilitate, iesi pe puntea depromenadă din faţa salonului cu speranţa de-a afla de-la oamenii ne care îi găsise deia adunaţi acolo, detalii în plus de^nre catastrofă.

O . mare p a r t e din pasaqeri se mai aflau tot a^olo,ştînd fie jos, fie în pic ioare discutlnd cu însufleţire.Erau în starea tipică de dună o mare emoţie cînd ceî mai săraci cu duhul conduc întotdeauna discuţia. fnasemenea clipe simţi că o judecată sănătoasă p<;te re

ce şi că exprimată, dev ine nepopulară sau DOate nufoarte sig u ră ,• şi Basil, avertizat de soarta avută cu

* 53

Page 54: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 54/258

doamnele, se puse să asc.ilte solemn vecea Imbecilităţii şi incoerenţei.

Principalul voioitor era o persoană înaltă, pe cap

cu o şapcă de voiaj. Avea întipărită pe figură o bunătate ntftînyă şi un surîs afectat şi su ficient,- şi încercasă-l liniştească, de fapt mai mult să-l încurce, pe tînă-ruî necioplit din faţa lui.

— Spui că ai văzut întreg accidentul şi probabileşti singurul pasager care l-ai văznit. Vei fi cel malvmDOrtaixt martor la proces, adăugă el, de parcă ar fiuxmaţ vreun proces» Ei bine, cum ne-a lovit remorche

rul ?— Păi, a venit cu prova înainte.— A l cu prova înainte, repetă celălalt cu nidre

satisfacţie ,• şi un uşor murmur „cu prova înainte" dădu ocol cercului de ascultători.

— Adică, adăugă martorul, se pare că l-am lovit lamijloc, l-am tăiat în două şi l-am scufundat.

— Chiar aşa, continuă anchetatorul accep'ând explicaţia, cu prova înainte. Acum vreau să te întrebdacă te-ai dus să vorbeşti cu căpitanul sau cu vreunmembru al echipajdlui despre treaba asta?

— Cu absolut nimeni, răspunse marvorul cu gravitatea unui cm aflat deja sub jurîmint.

— Destul, ajunge ! exclamă celălalt. Spusele acestui domn coincid exact cu ceea ce am văzuteu, N-am văzut coliziunea, dar am văzut un norde aburi ridicîndu-se din vasul care se scufunda si amvăzut cînd vasul se ducea la fund. Pe vaporul nostrunu era de qâsît niv5 un ofiţer. Eu însumi i-dm căutatpe căpitau si pe secund si n-am dat de nici unul.

— Ofiţerii ar fi trebuit să stea cu toţii aici, t eputea de promenadă, interveni un spirit ironic dinmulţime, dar nimeni nu-1 băgă în seamă.

Domnul ca şapca de voia] lua un scaun şi citi vaascultători plini de admiraţie îşi traseră scaunele în iu*

rul lui si aDOi încemină să facă un schimb de exDe-rientă în carlr«i cănii* fiecare reOfHSf oină la ultimuldetaliu ce simţise, gîndise şi spu^e, iar dacă era că- '

Page 55: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 55/258

să torit, Ce simţise, Cjîndise şi spusese soţia lui în momentul catastrofei. In discuţia lor întoarseră dezastrulpe toate feţele şi îl interpreta ră fiecare pe limba Iui.

Apoi trecură la alte accidente în care fuseseră implicaţi şl domnul cu şapca de voiaj povesti, spre admiraţia tuturora , cum scăpase el prin urechile aculuipe linia ferată de lîngă lacul Erie cînd era să fie aruncat de pe o faleză abruptă şi înaltă de cincizeci de picioare, din cauza unei stînci care căzuse pe linie.

— Vedeţi, domnilor, de ce lucru mărunt depindevia ţa omului. Dac^ bătrîna aceea ar fi avut somn sin-ar fi trimis băiatul să avertizeze trenul, am fi intrat

direct în bucata de stîncă şi ne-arfi fi făcut fărîme. Pasagerii au strîns nişte bani drept recompensă pentrubăiat, iar eu am trimis la ziare o relatare amplă a întregii întîmplări.

— Eu unul, zise cineva din grup, un bărbat cu pălărie, niciodată nu dorm în tren sau pe vapor. Vreau-t>ă fiu întotdeauna pregătit pentru orice eventualitate.

Ceilalţi se uitară la ei cu interes, ca la un om ca

re inventase o metodă de a călători în siguranţă.— S-a întîmplat să fiu treaz în noaptea asta dareu aproape întotdeauna mă dezbrac şi mă bag în pat.ex ac t ca şi cum aş fi la mine acasă spuse domnul cuyapca de voiaj. Nu spun că metoda dumitale nu estefoarte bună, dar eu asa procedez.

SuDorterii celor două sisteme rivale se apucară săle dezbată meritele cu politeţe şi respect, dar respinseră cu o tăcere dispreţuitoare o soluţie de comoro*mis care susţinea că era mai bine să-ti scoţi doar haina şi încălţările, dar să rămîi cu pantalonii pe tine. Intre timp pachebotul se lenevea în voia curenlului căruia în aşteptarea bărcilor, i se împotrivea din cînd

 în cînd cu cîte o învîrtitură de roată neoăsătoare. Cerul era învăluit de nori cenuşii subţiri, prin spărturilecărora, ic! şt colo. cîte o stea strălucea viu ; de ambele nărţi se ridicau maluri înalte s într-o vale la stîn-

oa. licăreau luminile unui orăşel adormit; peste toatedomnea o minunată linişte.

v 55,

Page 56: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 56/258

După o oră, de departe, din josul fluviului, se auzio chem are ,• apoi mai lirziu un plescâit-de vîsie ; apoi unstrigăt adresat bărcilor care se apropiau şi răspunsul i .

 / — Totu-i în regulăJ !Nici nu sosiră bine bărcile, că pasagerii se îngrămădiră să arie detalii privind operaţiunea de salvare. Basilauzi un geamăt cavernos, regulat ca sunetul făcut de omaşinărie, cu care de altfel îl şi confundă.

— Eliberaţi trecerea ! strigă o voce aspră ? avem unom ars !

Şi oamenii trecură purtînd o povară inîormă de la

c&re \ enea cu o teribilă regula ritate acea răbufnire surdă de ehin ucigător.Basil se întoarse din nou la puntea de promenadă şi

se aşeză să vadă ivirea zoiilor.Vasul înainta repede împotriva curentului şi curînd

ţărmurile mai abrupte rămaceră în urmă şi malurile co-borîră dînd la iveală eîmpim lungi pe povîrnişwi line,«u ferme şi eu eăpiţe de fîn v'u siluete înceţoşate, pierdu

te în întinderea generoasa a spaţiului. Apoi trecură pelîngă un pescar, care acolo. Hncjă Albany, statui Newfifork, îşi trăgea năvoadele aplecmau-se peste margineabăreii într-o poziţie pitorească asemenea nem uritoruluipescar din. Galifeea pictat de Rafael; şi a~um, o roşeaţăcuprinse faţa palidă a răsăritului şi prin răeoarea înrourată a zorilor se făcu simţită mai mult văzului decît altor simţuri, o vagă ameninţare ie arşiţă. Dar deocamdată aerul era încîntător de proaspăt şi înmiresmat şi Ba

sil îşi scălda în el toata oboseala, gindindu-se cu o compasiune voluptoasă la omul ars şi cum avea să treacă elde ziua aceea. Sărmanul nenorocii aparţinea parcă uneialte specii de fiinţe, aşa cum par  în'O tdeguna fericiţilorcei ealamltaţi,'iar mila lui Basd era pur şi simplu o abstracţiune i eeea ee, din nou  îl amuză şi îl şoca, dreptcare  îşi ruqă sufletul plin de fericire să ia mai în seriossuferinţa ca fiind soarta tuturor oamenilor, nu pur şi sim

plu a unui străin de ici-colo. Încercă prompt să-şi imagineze un alt deznodămînt al dezastrului din noaptea a-eeea şi să se vadă pe sine văduvit pe neaşteptate de fi-

Page 57: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 57/258

in ţa care îi umplea viaţa. îşi imploră sufletul nu uitec j , în liniştea somnului, Moartea trecuse atît de aproape, îneît prezenţa ei ar fi putut face să Ie îngheţe viseie,la fel ca icebergui care treeînd în noapte pe lîngă unvapor, face să îngheţe tot aerul din jur. Dar zadarnic;unde exista dragoste, exista numai viaţa sufletul şi mintea deopotrivă îndepărtată povara cu care ar fi vrut elsă le încarce ; delicios de capricioasă, reveria lui reflecta privirile, inflexiunile vocii şi gesturile fiinţei iubite,purtîndu-1 departe de imaginile triste invitate de el în

suşi să se oglindească în e?

Page 58: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 58/258

CAPITOLUL IV: o zi d e   m e r s   cu t r e n u l

De obicei fericirea face poftă de mîncare t şi gîndul

la aventurile din noaptea aceea siîrşite cu bine, aeiulproaspăt al dimineţii şi mulţimea din inimile lor ii dă-ruiră pe prietenii noştri, la ceasul cînd vasul ajunse laAlbany, cu o foame zdravănă, aşa că se puseră să dezbată cu însufleţire chestiunea micului dejun şi a locului cel mai bun unde se putea lua micul dejun înfr-unoraş pe earre nic£ unul din ei nu-1 cunoştea decît foartefugitiv şi sumar.

Pînă la sfîrşit, ţinînd epnt de apropiata plecare atrenului şi de probabilitatea de-a fi nevoiţi să se grăbească mai tare într-un restaurant de hotel, hotărîră săla micul dejun în gară şi drept urmare se duseră şi seesezară la una din numeroasele mese din restaurantulgării, unde se pare eă singurele care îi aşteptau eraumuştele. Chelneriţa era limpede că nu se aşteptase să-ivadă şi o vreme găsi prezenta lor atît de incredibilă,

 îneît nici nu se sinchisi atunci cînd Basil se simţi obligat s-o atenţioneze bătînd în pahar. Apoi se pare cănici bucătarului nn-i veni să creadă în prezenta lor şipînă nu leşinară aproape, nu se îndură să le trimităzeama mîloasă de culoarea piperului, care cu neruşinarese pretindea a fi cafea, feliile slinoase de cartofi q.eude orins, care alunecau peste tot prin farfurii întinsăscăpînd eu ingeniozitate de sub urmărire bucăţile decarne simulînd muşchiul de vacă şi feliile de pîine îm-

ibibate de ulei fierbinte, eare îţi trimiteau în faţă unabur rău mirositor.

Page 59: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 59/258

Soţii se priviră cu o uimire tristă. O clipă se aplecară spre bucate şi apoi minaţi de un impuls la fei deputernic se dădură înapoi. Erau suficient de tineri, erau

fericiţi, erau flămuul. natura este măreaţă şi puternică dar ar ta este şi mai m ăreaţă şi în faţa acestor triumfuri ale bucătarului de la gara din Albany pofta demîncare sucombă. Printr-un extraordinar tour de force inghit4ră lichidul tulbure şi oribil din căni şi apoi începură să tacă speculaţii fantastice asupra naturii şiistoricului produselor din care se compunea micul dejun.

Nu trecu mult şi Isarbel se opri. se Jucă puţin cu

cuţitul şi după o clipă se uită la soţul ei cu o privireşăgalnică ?— Tocmai mă gîndeam la o gară mică. undeva în

sudul Franţei, unde s-a opr:t trenul nostru pentru micul dejun îmi amintesc ce proaspăt şi strălucitor ară tatotul pe măsuţe — farfuriile, şerveţelele, sclipitoarelesticle cu vin. Parcă de cînd e lumea cei de-aco'o nu făceau decît să ne pregătească nouă masa aceea. Şi nici

nu ne-am aşezat bine că ne-au servit nişte ceşti ma i curaf6-au-Iait şi cornuri cu unt din cele mai delicioase,apoi un cotlet fraged cu un vin de vis şi cartofi — grozavi carto fi! Proasta de mine. ce puţin am mîncat I îmi pare rău că măcar o dată în viată n-am avut şi eupofta ta de mîncare. Basil. Chiar eă regret.

Isabel sfîrşi printr-un rîs nemilos căruia. în ciudacontrastului tiagic sugerat de vorbele ei, Basil i se

alătura. Pînă atunci probabil că mizeria îndurată în locul acela nu mai îndemnase pe nimeni să reacţionezeintr-aşa un fel, dar veselia lor nu le făcu deloc reclamăbună. Chelneriţei nu-i plăcuse de la bun început această veselie şi îi servise în si lă » şi nici patronului nu-iplăcuse şi ţinea ochii pe ei de parcă i-ar fi fost teamăsă nu plece fără să plătească. Iată aşadar că aici pri

etenii noştri avură prilejul să verifice unul din faptele•u eare se eonfnurtă în mod obişnuit călătorul — Cfci

59

Page 60: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 60/258

ce servesc publicul, cu cît sînt mai amabili şi mai plăcuţi, cu atît îl servesc mai bine. Cei incorecţi şi ineficienţi au întotdeauna acea conştiinţă a răului ca-e nu

te lafsă să-ţi ierţi victima şi căreia nu-i place să tevadă vesel.Totuşi, Basil şi Isabel nu se aprinseră prea tare din

pricina acestui fapt. Deşi nu era decît opt dimineaţa, a-fară se simţea deja o asemenea căldură îneît se hotărirăca măcar de judecat să judece la rece şi îşi ocuparăca'mi locurile în trenul pregătit de plecare. Respinseserădeliberat ideea unui compartiment în vagonul-salon, căci

după părerea lor oferea o perspectivă mult mai îngustăasuDra speciei umane şi era mai puţin în spiritul une?autentice călătorii americane. Acum, drept recompensă,se văzură instalaţi confortabil într-un vagon obişnuit şidispuşi să admire mulţumiţi frumoasa privelişte peste care dodură la o oră după părăsirea oraşului. Prin fereastra deschisă venea suficient aer pentru a face călduratolerabilă, iar arşiţa care se pregătea dădea peisajului

farmecul oe care numai ea îl putea da. E un peisaj caremi-e foarte drag pentru frumuseţea lui blîndă şi calmulpitorescului şi spre cinstea prietenilor noştri, trebuie săspun că şi lor le plăcea. Aici nu există munţi sau dealuri, ci pretutindeni se văd colinele domoale, văile plăcute si pajiştile întinse ale unui ţinut bun pentru păşu-nat străbătut de apele maronii ale frumosului rîu Mo-hawk jar din cînd în cînd,«ba mai aproape, ba mai de

parte, canalul cu şlepurile lui leneşe, care parca nici nuse clintesc din loc şi caii pe lîngă care trenul trece cuun şuierat, lăsîndu-i repede în urmă. Se mai văd şi ferme. care aveau pe vremuri sau încă mai au faima romantică de-a fi ferme olandeze — dacă lucrul acesta presupune într-adevăr ceva romantic — iar hărnicia olandezilor se ghiceşte pretutindeni în iarba şi holdele un-

. Suitoare. Ici şi colo petece de pădure împestriţează co

linele , fermele roşii se odihnesc în tihnă alături de încăpătoarele lor grajd im şi ham bare roşii. Cu adevărat’/ aici nu se zăreşte nimic care să  încurajeze trîndăvia şi

60

Page 61: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 61/258

lotuşi. In vreme ce trenul înaintează cu furie în mijlocul dcestor privelişti ale fertilităţii şi abundenţei iun place să zăbovesc eu imaginaţia în urma lui şi să cutieieţ

in voie ţinutul de la un capăt la altul. Mă opresc la por-ţi-Ie fermelor şi mă asez pe prispă sau oe pragul de laintrare şi olandeze în vîrstă, eare au isprăvit trebuiile dimineţii si acum au răgaz să coase sau să tricoteze, îmiservesc lapte bătut sau, atunci cind prin preajmă nu e-x isfJa nici o, femeie în virstă cu boneta .ei cuviincioasăacooe rindu-i părul căi:uni, nu mă plîng dacă laptele îmieste adus de vreo fată drăgălaşă rumenă în obraji, co-bor'r.ă din paginile lui Washington Irvi*g, fără bonetăpeste rosiţele aurii o fată care îmi reflectă propria sfială şi aşteaptă eu un delicios aer încurcat să termin debăut. în aceeaşi dispoziţie sufletească uşor de multumitcu care zăbovesc prin ograda dacă descopăr că bătrî-nele sînt plecate cu treburi de familie nu mă supără g î - tuşi de puţin să ascult o privighetoare cîntînd în vitfululmului de lin )ă fîntină. In aceste plimbări cîinii mă ştiude om bun şi nici măcar nu-şi mai deschid ochii conti-

nuînd să siea tolăniţi la soare în faţa porţii. Imaginaţiamea vede la fiecare fermă stupi de albine iar în grădinile pline de zarzavaturi trebuincioase şi eîţiva trîndavi ailumii vegetale cum ar fi nalba nemţisorul şi barba împăratului lingă un strat mare de sparanghel cufundat însomnul specific anotimpului. Trec nestingherit prin iarba înfiltă de pe pămîntul unui fermier, mă aşez lîngă elpe primejdiosul scaun al Fositoarei zgomotoase si aflu

spre bucuria inimii că numele omului începe cu Van şică ferma aparţine familiei lui încă de pe vremea NoiiOlande* ; <eea ce sînt dispus să cred că nu-i adevărat.[Apoi adorm într-un colţ al fineţii şi mă trezesc lîngă canal, pe poteca pen tru caii care trag şlepurile, alături deun cal nemaipomenit de slab ale cărui oase nu se potnumăra doar fiindcă sînt atît de multe. El nu se mai tre

* fe lo nie olandeză între 1613—1664, cuprinzînd terito riul de-alungul fluviilor Hudson şi Delaware.

61

Page 62: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 62/258

zeşte niciodată, ci cu buza de jos tremurînd şi cu ochiipe jum ătate închişi, se tîrăşte anevoie mai departe, fără să-şi dea seama de interesul anatomic pe care îl stîr-

neşte. Ospitalier, căpitanul mă invită la bord întorcîndpriutr-o r lişcare a cîrmei şlepul cu pupa spre potecă, înaşa fel îneît să mă pol urca. Şlepul este încărcat cu făină din valea rîului Genesee şi se prea poate s-o fi pornit în călătoria acetsta la scurt Lmp după ce s-a făcutcanalul. Se mulţumeşte cu un echipaj restrîns format dincăpitan, cîrmaci şi bucătăreasă, o femeie cu părul îoşuca focul şi o fire capricioasă; iar cabina pe care o explorez este sumar prevăzută cu o plită pentru gătit şi ocarafă cu whiskey. La bord nu se admite de cît un limbajdeochiat şi aşe, într-o atmosferă de veselie liîtră şi detrînd ăv ie alunecăm imperceptibil pe apele canalului, fără să ne frăruînte viitorul îndepărtat al sosirii la destinaţie

Aşa arată amuzamentele lipsite de ambiţii ale ima

ginaţiei mele şi îmi dau seama că ele s-ar putea să nusatisfacă nişte spirite mai puţin superficiale, dar nupretind că aşa stăteau lucrurile cu prietenii noştri a-flati în călătorie de nuntă. Ei investeau peisajul cu opoezie absurdă, se străduiau să-l facă să le amintească crîmpeie din călătoria lor prin Europa, pe orice virtual teren de construcţie plasau vile şi castele. Curînd

tnsă. ruşinat de aceste procedee, ca un adtvărat patriot. Basil se apucă să reconstituie trecu tul olandez şiindian al vdii Mohawk, dar planurile îi eşuară din pricina imensei ignoranţe a soţiei sale, care. ca o adevăratăamericancă, nu ştia nimic despre istoria propriei ţări şi

 încă şi mai puţin despre ţinuturile barbare de dincolode hotarele provinciei natale. Dădu la iveală un confuz labirint de erori în legătură cu evenimentele pomenite de Basil şi nu auzise în viaţa ei d f  masacrelesăvîrşUe de francezi şi indieni la Scheneclady*, pe ca-

62

Page 63: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 63/258

ie el în copilărie şi le imcgînase atît de viu îneît înfiecare noap te visa că este scalpat. ai dimineaţa cîndse trezea se aştepta şă vadă pe tăblia de Ia cap a pa

tului urme de tomahawk**. Aşadar, în cele din urmă.ne mai reuşind să extragă nici un impuls emoţionaldin scenele de afară îşi întoarseră privirile de la fereastră şi începură sâ caute în jurul lor prin vagonprilejuri de amuzament.

In toate privinţele vagonul arăta ca orice vagonobişnuit încărcat cu oameni obişnuiţi si poate tocmaidin această cauză era mai interesant de studiat. Aşacum în literatură adevăratul artist va evita folosii ea u-nor întîmplări, fie chiar reale, dacă au un carac ter improbabil. un autentic observator al omului nu va dorisă se oprească asupra faptelor Ini eroice sau întîmplă-icare, ci va căuta să-l surprindă în stările lui obişnuite dc absenţa şi de plictiseală. Pentru mine, în oricecaz. în aceste momente el devine foarte valoros şi nici-cînd nu-I apreciez ca om şi ca frate mai mult dec ît

atunci cînd simt apăsarea imensei şi neafectatei Iulobtuzităţi natura1?. Atunc* pot să-i pătrund încrezător în via ţă şi să mă insta lez acolo, să nutresc gînduri lafel de firave şi superficiale, să mă las animat de aceleaşi dorinţe tîmpe şi stupide, să am revelaţia palidăe inspiraţiilor Iui mărginite, să-i împărtăşesc prejudecăţile prosteşti, să-i practic egoismul cbtaz. într-adevăr.

este o lume foarte amuzantă, dacă nu refuzi să te lasiamuzat s şi amicii noştri erau foarte dornici să se distreze. Au rămas îneîntaţi de cele cîteva bătrîne pedante, cu degete deformate din pricina vîrstei, caie cum-

* La 9 februarie 1690. cu forţe unito, francezi şl indieni au atacatprin surprindere bogata localitate Schenec^ady, la nor*1- /e st deAlbany, dîndu-i foc, omortod şaizeci de locuitori şi lutnd trei.”

' izeci de ostatici.** Secure mică de luptă folosită de indieni (eng .j

63

Page 64: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 64/258

părfnd mere de la nişte băieţi urcaţi în staţie cu fructe de vînzare, se moşmondiră atîla pină să găseascăbanii po triviţi incit călii lorii noştri, săi ind în imagina

ţie odată eu aceşti băieţi din trenul pus in mişcare,-sîmţ.ră pă fae lucrul acesta cu m cu l -vieţii. A.poi Iecapta ră interesul cei eare coborau şi îşi găseau prietenii aşteptîndu-i, sau nu-i găseau şi drept urmare in-cereau să se plimbe neconsolaţi, cu eîte o sacoşă înmină, încoace şi încolo prin faţa gărilor mici de ţară :femeile eare urrau. dădeau stingherite mina sau se să-rrnau sfioase eu cei ce se grăb iseră să le găseascăloeuri, îşi luau în poală sato^ele sau copiii şi se în

torceau spre uşă pentru a mai înriina odată politicoseap u l; tinerele eare erau conduse la locurile lor deeătre diferiţi bărbaţi tineri (aceştia din urmă se pareeă nu se sinchiseau dacă trenul va pjeoa şi nu vor a-puca să coboare) şi apoi deschideau fereaslia şi vor-^beau eu prietenele rămase pe pe/on pînă cînd trenu lse punea în mişcare şi, în sfîrşit cu ochi strălucitori  şi buze roşii, umede se înîoreeau şi oftau adînG emct-ţion ate la o ’ndul călătoriei nereuşind să se linişteas

că într-atît  în n î t sa se lase cuprinse de plictiseala celo r dm jur ; conductorul de o vigilenţi ie*e şi maci;cesibilă eare îşi făcea rondurile întinzînd fără să se^uf*’,te mîna duoă bilete şi a o l e c î n d ’ . i - s i din cînd  î n eîii3capu' pentru a asculta cu un zîmbet slab", ‘~ararteris«tic întrebării*» pasaqerilor care soerau să scoată de la'el vreo inform aţie , băiatul cil dulciuri şi ziare ca\e

 în iureşul numeroaselor solici+ări trecea prin vagou

cu bomboane gumă de mestecat floricele, ziare şi re>viste, distribuind cărţi şi reviste poliţiste, fie cu oarbă imparţialitate fie cu prodigioasă ignoranţă sauo pu teie supranaturală de percepere a caracterului celor ce le primeau.

Wn trc n direct între coasta de est şi coasta de vestprezintă unele trăsături specifice precum şi caracteristici comune oricăror călătorii pe calea ferată şi prî- ■efenii noştri aiunseră la eoneluzia eă în cazul de faţătovarăşii de drum nu erau prea bine- îmbrăcaţi şi căse deosebeau de pasagerii de pe expresurile dini re

64

Page 65: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 65/258

Boston şi New York tot a'tît de mult pe cît se deosebeau aceştia de calatorii ele rund dintre Paris şi Londra.Şi Pole adevărat, se pare, cil în trenurile care se în

dreaptă spre vest treptat, de pe încălţări dispare lus-itrul, pălăr ile se pleoştesc şi se deformează, hainele îşi pierd rigoarea croielii şi în treaga fiinţă omeneascăse delasă într-o toi mai spontă neglijenţa a vestimentaţiei. Mă refer doar la sexul care nu dă mare atenţieIm brăcăm nţii femeia, oriunde s-ar afla, apare cu ultimele ach'ziţii ale modei efectele care sînt acum toateuniversale şi telegrafice. Dar aici majoritatea pasagerilor erau bărbaţi şi după cum se vedea clar aparţineaumai degrabă Vestului liber şi îngăduitor decît Estuluiconformist şi spilcuit. Pe feţe li se citea că gîndul care îi preocupa era cum să cumpere'ieftin şi să vîndă scumpŞi din pricina tăcerii lor se puteau deosebi de călătorii'de pe parcurs, vorbăreţi şi gata să facă noi cunoştinţe.Acestora, simplul fapt că s-au suit în tren, le creeazăo nevoie agresivă de-a se cotifesa. Poate că se agăţau£u disperare de orice mijloc de-a alunga plictisul; sau

simţeau că aici ar putea gusta în siguranţă plăcerileautobiografiei,.atît de scumpe nouă tuturora ; sau, dacănu, cu gîndul la numeroasele catastrofe posibile poate'doreau să lase în urmă vreo mică amintire a existenţeiior. Dar oricum de cîte ori se oprea trenul, proaspeţiicăsătoriţi prindeau crîmpeie din întîmplările personalepovestite de tovarăşii lor de călătorie, care le repetaufcum le auziseră de la cei ce stăteau lîngă povestitori.Nu era decît firesc ca aceştia să vrea să se laude oarecum, să-şi pună faptele într-o lumină cît mai bună şi

. Să-şi descrie svferinte’e în cele mai negre to n u ri ; săpară oamenii cei ma5 norocoşi sau mai ghinionişti, ceimai sănătoşi sau mai bolnavi care au existat vreodatăşi să pretindă că au eîştigat sau au pierdut cele maimari sume de bani posibile. Ii stăpînea pe toţi dorinţa)de-a preciza eă veneau dintr-an oraş foarte mare saueă se ducecu într-aco'o şi prietenii noştri citiră o ade

vărată suferinţă de om umilit pe chipul unui sărmaneălătoi mai sfios, care se coburîse la Penelope (sau

65

Page 66: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 66/258

altă asemenea insinifiantă gară clasică din străvecheazonă greco-romană a statului New York), după ce ascultase cum un bărbat cu aspect rustic îşi povestise via

ţa, pretinzînd că locuieşte chiar lîngă New York City.Pe Basil îl distrau şi perechile de îndrăgostiţi carese comportau în public de parcă s-ar fi aflat într-o so-titudme silvestră şi care. ca şi cum s-ar fi găsit pe malul vreunui pîrîu umbrit, departe de priviri invidiocsesau răuvoitoare, se sprijineau unul pe umărul celuilaltşi dormeau. Dar Isabel declară că o asemenea purtareera total indecentă. Îşi dădea s^ama, fi-eşte, că era

vorba de nişte oameni nesăbuiţi şi de bună credinţă,eaTe nu intenţionau să jignească pe nimeni şi nu sesimţeau vinovaţi de lipsa bunei cuviinţe, dar susţineatotuşi că asemenea lucru este o ruşine naţională. Dacăer fi fost pur şi -simplu nişte oameni de la ţară. nu i-arfi păsat aiîta ; dar printre ei se vedeau şi persoane dela care te-ai fi aşteptat la mai mult — oameni stilaţi,bine îmbrăcaţi şi care totuşi îşi expuneau devoţiunea

 în faţa lumii dormind în tren unul pe umărul celuilalt.Era revoltător, scandalos, o adevărată infam? e. Inamtede a-şi permite să facă aşa ceva Isabel mai bine arr...de fapt nici nu ştia ce n-ar face •, în orice caz ar divorţa. Se mira că Basil putea să rldă; şi dacă o s-ocontinue tot aşa, să nici nu-1 mai vadă în ochi.

Persoana de pe bancheta din spatele lor îi făcu săasculte istoria unei febre tifoide cu o durată de zece

săptămîni. din clipa cind povestitorul observase că devreo două zile nu se simţea bine şi deodată îl apucaseun fel de tremurat, pînă cînd, timp de patrusprezecezile zăcu fără cunoştinţă neputînd să înghită decît niştegheaţă sfărîmată. Nevasta Iui, o femeie mărunţică. îlcăra de pe canapea pe pat şi înapoi că pe un fulg. iar vecinii aproape că nu-şi mai dădeau seama dacă era mortsau mai trăia. Această istorisire, din care nu se omisese

ni<3i cel mai mic amănunt sau cel mai neînsemnat sim- tora al bolii, se transformă într-un recitai de o oră. datse pare îa folosul unui om careLeu einci minute înain- 

 €6y J

Page 67: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 67/258

tea începutului ei, fusese pentru povestitor un simplunecunoscut.

 în cele din urmă trenul se opri din mers şi Isabel

exclamă cu disperare cuvîntul „Dezgustător !". Monotonia povestirii combinată fatal cu arşiţa zilei o cufundaseră pe resimţite într-un somn din care se trezise Iaoprirea trenului, pentru a descoperi că îşi odihnea tandră- capul pe umărul soţului ei.

 în fruntă bucuria acestu ia cu ochi îndureraţi plinide reproş, dar oricîf s-ar fi străduit, nefiind în s taresă-! qâsească pe el cîtuşi de puţin vinovat, tăcu dingură.

— Nu te necăji iubita mea, nu te necăji, o îndemnă el cu glas mieros, n-a fost vina ta. A fost o-boseala, destinul, vitregia sorţii... sru ne -i cum vrei. Tncazul celorlalţi, ne care îi dispreţuieşti pe drep t cu-vînt cred că este vorba doar de-o afecţiune deara-dantă. Vezi plăcuţa aceea formidabilă, agăţată acolo i ..Trenul se opreşte douăzeci de minute la Utica pentrumasa de ptînz". Peste cîteva minute vom ajunoe la U-tica. Dacă au ceva de mîncare. n-o să-mi pire rău deloc. Deşi aş putea lua masa şi în gară la Albanv.

După scurt timp se aflau deja într-un restaurantplăcut, spaţios şi serveau o masă de care după părerea lor, nici Franţa în culmea prosperităţii ei n-ar fiEvut de ce să roşească ; căci dacă lăsa puţin de dorit

 în nriv inţa farm ecelor art° i. se recompensa prin abundenţă. varietate si prospeţime, in preaima fiecărui pa-sacpr înfometat se qăsea cîte un silf binevo’tor. nearu

ca tăciunele, cu haină şi şorţ din pînză albă careservea cu amabilitate şi qr^ţie, ceea ce face din chelnerul neqru stăpîn nu sclav în meseria lui. îl dezrobpş-te de servilism si îl t.ansformă pentru moment din slugă în qazdă qriiulie. De la o masă la alta trecea o Dre-zentă liniştitoare în persoana pctronuîui care încasîn-du-si banii cîştioaţi din plin. calma temerile cresrîndeale clienţilor, reoetînd într-una că aveau timp berechet si că o să-i aten ţioneze el înain te de plecarea

trenulu i. Cei ce coborî<=pră butuc din vaqoane nen trua se năpusti ca vulturii, cu ciocul şi cu ghearele, oe

67

Page 68: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 68/258

iot ce apucau, rămase-ă să mănînce ca nişte adevăiaţicreştini. Pînă şi un biet francez, uşor anglicizat, care

 îşi irosise jum aia te din timp incercînd să în trebe cît

stătea trenul şi uitîndc-se mereu la ceas, reuşi fără voia lui să ia o masă bună.— Ah, Basil, Basil! exclamă Isabel cînd Irenui se

puse din nou în mişcare, nici nu-mi vine să cred căam mai mîncat o masă bună. Pare prea frumos pentrua fi adevărert. Curăţenie, abundenţă, gust bur politeţe ! Aşa-i cum spui tu, unde nu-i corectitudine, nu-inici politeţe ; cinstea şi curtoazia merg mînă-n mină şiacolo unde îţi servesc mîncăruri oribile |ţt adaugă în

totdeauna şi nişte insulte indigeste. Basil, iubitule, sănu fi gelos, promit că n-am să-l mai văd nicioaată,'dar m-arr îndrăgostit de chelnerul negru de la masanoastră. N-am văzut în via ţa mea asemenea maniereimpecabile şi asemenea încîntătoare şi caldă politeţe.M-a făcut să mi se pară că fiecare îmbucătură pe careo  înghiţam era un favor făcut lui personal. Ce gentleman desăvîrşit! N-ar trebui să mai existe chelnerialbi. Numai negrii reuşesc să-ţi facă o plăcere şi sa-ţi

aducă un omagiu prin felul cum te servesc.Şi tot aşa ccn tinuară sa pălăvrăgească, în zelul

lor de-a se simţi satisfăcuţi aducînd poa te mesei şi serviciului mai multe laude decit meritau. Dar în privinţaaceasta o apurase^ă pe drumul cel bun, căci în tca tî comoortarea lor din timpul călătoriei de nuntă, carenu de puţine ori te summe unor nrele încercări, n-amSescooerit ceva mai demn de admiraţie ca dorinţa lor

de-a face to t ce se putea din orice lucru din care seputea face eeva. Ii lăudau plăcerile cu exces de generozitate, treceau peste necazurile ei cu înţeleaptătoleranţă. Dar mai tot timpul cel mai greu de suportat l i se părea absenţa înt împlări lor neobişnuiteiareu, cel ce le istorisesc, peripeţiile, m-aş putea lăsa copleşit de aceeaşi senzaţie, dacă nu m-efr ajuta gînduică în privinţe aceasta călătoria lor era atît de tipica.Chiar mi-1 imaginez pe cititorul ideal, pentru care de-’altfe l scriu toţi scriitorii, cum cască parcurgînd aceste'detalii searbăde. cuprinşi de o plictiseală reală, ca şi'.

Page 69: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 69/258

tu ra le-ar fi cu adevărat tovarăş de călătorie prietenilor noştri. Adesea propria tăcere îi satisfăcea pe îndrăgostiţi i mei sau, atunci eînd nu aveau absolut ni

mic mai bun de făcut, reveneau la povestea dragosteilor, pe eare nu oboseau s-o tot audă aşa cum o ştialiecare în parte Să nu fie un prilej de reproş la adresa mea sau a naturii umane, dacă voi spune că în satisfacţia de-a fi lua t o masă bună exista ceva cu e<fect miraculos asupra izvoarelor sentimentelor şi că cei’doi nu gustaseră nicirînd cu atîta incîntare aceste tandre amintiri.

Pjănuiseră să se oprească la Rochester şi să rămî-nă acolo pînă în dimineaţa următoare, pentru a puteaajunge la Niagara pe ziuă iar la Wtica luaseră brusc ho-tărîrea de a face restul călă+orieî din ziua aceea în vagonul salon. Schimbarea Ie oferi un motiv în plus de bucur e Îşi dădură seama cît sacrificaseră ideii de-a călători în eel mai american mod cu putinţă fără nici măcar

să fi realizat acest lucru. întrucU vagonul salon purtamult mai multe decît celalalt vagon de modă verbe amprenta americanismului. Se tolăniră în luxul fotoliilorturnaie cu perne moi ; examinată cu satisfacţie eleganţa salonului pe roţi în eare stăteau sau îşi lăsară privirile fericite să contemple orin ferestrele largi peisajulde afară. îşi spuneau că doar americanii sau prinţii fermecaţi din O mie şî una de nopţi călătoriseră vreodată■ în asemenea condiţii ,• şi cînd chelnerii veniră pe rindeu iruete tropicaje, îngheţată şi punş cu vin rbşu, Isabelşi Basil se simţiră şi mai încredinţaţi eă erau fie prinţifermecaţi, ...fie americani. Mei erau mai multe doamneşi mai muhă eleganţă vestimentară dec’t în celelalte vagoane iar ne eovor se jurau copii frumos îmbrăcaţi, daraspectul genei al al pasă'iPnlor nu sugera o mai marebogăţie decît în a lte pă rţ i; şi era ela* eă se aflau în va

gonul acela fiindcă aparţineau rasei americane, care consideră eă pentru ea nimiG din ceea ce îşi poate cumpăracu banii ei nu este prea bun.

Page 70: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 70/258

CAPITOLUL V: IM ORAŞ DE VIS ŞIDINCOLO DE EL

Nu cunoşteau nici un hotel la Rochester şi au alesunui pe baza recom andărilor din ghidul turistic, Cînd îirostiră numele în faţa Iov se prezentă un hamal cu o figură incredibil de cordială şi plăcută, care le luă baga

 je le conducîndu-i pînă la omnibus. Fi:nd singurii lui pasageri, hamalul se urcă şi el cu ei şi văzînd cît demultii interesează străzile pe unde trecea a, începu să peroreze mîndru şi fericit despre prosperitatea şi particula

rităţile oraşului, dînd numele celor ce locuiau în caselemai trumoase ca şi cum ar fi fost un orăşel din LumeaVeche, iar el un istoric pasionat care aştepta o recompensă pentru comentariile făcute în privinţa lui. Aruncăo lumină atît de strălucitoare asupra Rochester-ului îneît treclnd pe lîngă o apă străjuită de case cu balcoaneşi galerii ciudate şi traversată în depărtare de un podpe care mai erau construite nişte case, cel doi, epuizîn-

du-şi toate comparaţiile posibile şi captivaţi de neaşteptatul pitoresc, declarară cu îndrăzneală că locul le amintea de V erona. Şi aşa ajunseră Ia hotel, simlindu-se a-proape ca într-o călătorie în străină tate şi ioarte dornicisă verifice asigurarea d ată de simpaticul hamal cum căle va place hotelul fiindcă place la toată lumea ; dar cuo bruscă stiînyere de inimă Basil văzu prezidînd pesteregistrul de Ia recepţie un clasic receptloner american.

Era tînăr, avea o mustăcioară îngrijită şi un păr binepieptănat, pe albul cămăşii îi străluceau nişte Dutonlgarnisiţi cu pietre preţioase, iar pe degetele albe, nişte

m / 

Page 71: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 71/258

ine le ; din întreaga lui fiinţă răsufla un uşor dispreţ pentru public, amestecat cu mirosurile mistice ale unui parfum exotic. Nu şi-a ridicai capul semeţ să-l privească pe ‘

călătorul care îşi scria umil numele în registru, nu i-arăspuns cînd acesta l-a rugat să-i dea o cameră răcoroasă ; s-a întors spre panoul unde atîrnau cheile şi lu-

 înd una o împinse să lunece pe marmora te jghelei pînăla Basil, sună să vină un băiat să ia bagajele, se apucăsă fluiere o melodie de Offenbach şi, în timp ce treceanumărul camerei în dreptul numelui lui Basil, ca şi cumar fi reluat o conversaţie întreruptă, se adresă unui prieten care pierdea vremea alături de e l :

— Oricum, dragă Chawley, e o tipa fantastică!.Cînd mă gîndesc că acesta era funcţionarul tipic

de hotel pe tot cuprinsul Statelor Unite, că în clipaasta, din spatele a nenumărate registre îi face praf pebieţii clienţi cu purtarea lui dispreţuitoare, iar ei îlsuportă şi-l lasă să prospere în continuare, rămîn uimitde resemnarea noastră naţională. Nu că eu unul aş refuza osciorul pe carre mi-1 oferă mina lui încărcată dem e le ! Vrednic de tot dispreţul îmi iau cheia şi măstrecor pe scări în sus, în urma băiatului cu bagajele,incercînd să-mi iau un aer destins, ca şi cum nimeni num-ar fi călcat în picioare. Dar prin minte imi trec cutoate acestea doar gînduri ucigaşe şl mă bucur că laadăpostul tiparului pot striga1 în voie la despotul pecare nu ara prezenţa să-l înfrunt. Suflet mărunt de omrău. îi spun şi mă imaginez aruneîndu-i vorbele drept

Ia faţă, de ce tratezi un necunoscut ostenit cu atîta mîr-şăvie ? Plătesc destul pentru ceea ce primesc şi nu măplîng. Dar uită-te în ochii mei şi recunoaşte-mă ca fiinţă omenească; recunoaşte printr-un gest politicos,printr-o frază decentă că am nişte drepturi şi că elevor fi respectate. Răspunde Ia întrebările mele cuviincioase > fii receptiv Ia cererile mele îndreptăţite. Nu-mirefuza şi dramul de politeţe de-a mi-o da în mînă în-

clmînd uşor capul. Nu-ţi sînt egal. puţini oameni potsă-ţi fîe: dar nici n-o să mă bizui pe clemenţa durnitele. Haide, sînt şi eu om!

71'

Page 72: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 72/258

Basil descoperi că pentru păcatul de a fi cerut ocameră răcoroasă, recepţionerul le dăduse o cameră îneare soarele batea ţoală du pă-am iaza; dar după cebagajele fuseseiă aduse deja acolo părea inutil să maiprotesteze şi ea un aaeyărat american, ca dumneata,ca mine, renun ţă de-a mai face eaz. Cînd .va apunesoaţele va fi destul de răcoare; şi cei doi începură săse gîndească la cină. neîndrăznind sa spere' că, dupăeirni se dovedise, fiumosul recepţioner era augurulsusur al hotelului.

Cu inocentă surprindere Isabel examina toate do-

yezue de lux pe eare şi le putea permite un hotel aflatatît de departe la vest de Boston şi amîndoi începurăsă simtă bunăstarea firească şi superioritatea inspirateoaspeţilo r de că tre orice ha>n bun senzaţii pe care marile noastre hoteluri, departe de-a le diminua, le sporesc într-o măsură m ă g u lit o a re d e fapt, dacă îl dau.uitării pe recepţioner. în ceea ce priveşte, sînt încredinţa t hă nu-icînd şi nicăieri nu devin mai conştient de

meritele şi de avuţiile meite ca atunci cînd mă aflu în-tr-uii asemenea loo. Aici guşti farmecul de-a fi pentrutoţi ceilalţi un necunoscut şi un mister şi trăieşti seducătoarea posibilitate de-a nu se descoperi că eşti unom eît se poate de obişnuit.

Au eoborît atît de tîrziu 1& cină îneît s-au trezitsinguri în toată încăperea. La uşă îi îniîmpină şeful desală, eare © luă îna intea lor, îi pofti să se aşeze Ia una

din mese şi făcu semn chelnerilor să vină să-i serveas-eă, după ee în prealabil eu un gest larg, politicos, leprezentă lista de bucate. TTn adevărat batalion de chelneri începură sa roiaseă în jurul lor, disputîndu-şi parcaeinstea de-~a le sejv i eina j unul din ei aş^ză pe masa

 î> fructieră plină cu căpşuni, altul îi puse alătu ri bolurieu frişca, un al treilea adăugă dulciuri de diferite forme şi arome ; un al patrulea netezi slugarnic faţa demasă, i a r al cincilea cel mai tînăr, dintre cei cinci, stătea de-o parte eu bra^le încrucişate şi admira satisfacţia creată de ceilalţi. Dună ce toate acestea au fost expediate pentru a face Io g fripturilor, peştelui alb d î r i

92 

Page 73: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 73/258

ţinutul lacurilor — cel mai nobil şi delicat pe:>tp dincît’ străbat apele, — puilor fripţi, cartofilor prrijiti, bri-oşelor şi tuturor bunătăţilor pe care ic-ar f pu’ut în

chipui imaginaţia extravagantă şi apetitul \ orare alcălătorilor, acest al cincilea chelner rămase să-i tenteze cu alte excese culinare, oferindu-le în zadar diverse feluri de ouă: ouă fierte, ochiuri la capac, ju-mări de ouă saii omletă.

.— Eşti sigur, iubitule, că nu trăim iluzia unei ţa;idin basme, care în curînd va dispare lăsîndu-ne singuri şi cu masa goală ? murm ură Isabel p<» un ton ja l

nic, cînd şirul de chelneri reapăru, aducînd de data a-Ceasta cina comandată de ei şi aşezînd pe masă mîn-cărurile aburinde.

Deodată pe faţă i se ivi o expresie de teamă s ne încredere şi isabel lăsă să-i cadă furculiţa şi cuţituldin mînă.

— Nu crezi, Basil, ezifă ea, că s-ar putea să-şifi dat team a că sîntem proaspăt căsă toriţi şi ne ser

vesc cu atîta1pompă fiindcă... fiindcă .. Of. nu mi-ar maitihni nici o clipă aici! sfîrsi ea disperată.Intr-adevăr părea extrem de nefericită pentru o

femeie cu o po-ţie atît de mare de peşte alb în farfurie şi încon jura tă de un asemenea! fas* de adevăratospăţ. Şi soţul ei se grăbi s-o liniştească .

— Eşti încă demoralizată, Isabel, din pricina^ suferinţelor îndurate în restaurantul gării Albany şi exa

gerezi binefacerile de care avem parte aici, deşi nu aşvrea să Ie subapreciez. Bănuiesc ca în hotelul ăstaexistă tradiţia să se trateze bine clienţii; sau dacă am’fost aleşi pentru a ni se acorda o atenţie specială, credcă pol să explio cauza. Âu descoperit din registru eMsîntem din Boston, iar acum nu facem decît să ne bucurăm de respectul, afecţiunea şi laudele pe ca^e Ietrezeşte pretutindeni acest oraş. Avem norocul de-a re

prezenta pentru moment virtuţile morale şi intelectuale ale Bostcn-ului. Cina aceasta ost3 un tribut adus ţied u ca tînără mireasă, ci ca locuitoare a Bostonului.

73

Page 74: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 74/258

Era o stratagemă ieftină, dar care se dovedi folositoare. Ii stimulă lsabelei mîndria locală făcînd-o săvină în sprijinul ideii şi să-şi uite, în zelul efortului,

toa te temerile ,• cu apetit reînnoit se apucă să măninceşi furaţi de cina excelentă, amîndoi renunţară la disputa lor — care, bineînţeles, se sfîrşi cu mărturisireaabjectă făcută de Basil cum că Bostonul este cel maiformidabil loe din lume şi că doar exilul l-ar puteaface să trăiască în altă parte — şi ca de obicei cei doise lăsară cuprinşi de încîntarea de-a fi exact ceea ceerau şi de-a se afla exac t unde se aflau. In cele din

urmă, în cursul firesc al cinei ajunseră şi la căpşuni§î cînd, dinspre colţul mesei la care stătea, cel de-alcincilea chelner veni la ei pentru a le aduce iruetiera-el nu s-a retras imediat, ci i-a întrebat dacă nu cumvaerau din Vest

Isabel zîmbi. iar Basil îi răspunse că erau din Est.Chelnerul ezită auzind acestea, de pacea s-ar fi

 îndoit de rezultat în cazul că ar fi continuat, dar ime

dia t prinzînd curaj întrebă : i— Nu credeţi că hotelul nostru este foarte bun —adăugind repede ca o concesie faţă de probabilitateaca în Est să existe locuri mult mai frumoase — pen-tiu un hotel atît de mic ?

Isabel şi Basil îşi imaginară ca respectivul chelne»se ridicase de curînd la actuala lui poziţie via ţăvenit , poa te din cine ştie ce bir t de ţa ră şi că încura

 jat de prezenta lor binevoitoare nu putea să-si stăpî-nească exaltarea. Erau îneîntaţi că-i cîştigaseră încrederea sinceră şi că po?.te dăduseiă poeziei simpledin sufletul său prilejul de-a se exterioriza ; numai înItalia s-ar fi putut petrece ceva asemănător, dar acoloatît-a naiveWS ar fi însemnat bani: se priviră extaziat!şi Basil răspunse cu căldură, în timp ce chelnerul seroşi de parca i s-ar fi făcut un compliment personal:

— Da, este un hotel bun ; unul din cele mai bun**pe care le-am văzut în Est sau în Vest» în Europa saum America.

74

Page 75: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 75/258

i ' Apoi se ridicară de la masă şi ieşiră din încăpere fiindsalutaţi cu o plecăciune de către ober-chelner.

— Ce extraordinar de idilic! exclamă Isabel. Nea-flăm tntr-adevăr la Roehester, statul New York, sau încine ştie ce vale din Arcadia ? Haide să ieşim şi să vedem.

Se plimbară prin oraş sub razele lunii, pe niştestrăzi care păreau a fi foarte f ram oase şi impunătoare,

 înconju raţi de strălucirea vitrinelor lum inate; iar apoi,nu atît de propria voinţă, cît mai degrabă din simplă e-roare părăsiră zona comercială şi se treziră pe o stra

dă liniştită, cu vile minunate — o adevărată BeaconStreet* a Rochester-ului, indiferent cum s-ar fi numit.Işi ziseră că era o noapte şi un Io g peni ru îndrăgostiţi —exclusiv pentru îndrăgostiţi, pentru îndrăgostiţii care decurî id îşi juraseră dragoste — şi se prefăcură că, deşî se iubeau aşa cum se iubeau, deplîng pierderea fiorului,exaltării şi extazului primei lor iubiri. Unele case erau înconjurate de grădini, din care se furişau ca suspinele

de dulce şi trist regret, parfumul florilor din miez de vară ...deznădejdea trandafirului că nu mai e boboc. Tre-cînd prin faţa unei case auziră un cîntee revărsîndu-sepnn ferestrele deschise şi apoi stingîndu-se cu o ultimăfugă a degetelor peste clapele pianului şi văzură o tînă-ră cu mîinile odîhnipdu-se uşor pe clape şi cu privirearidicată spre faţa unui tînăr •, îl văzură şi pe el. cu braţul încă întins peste partitura ale cărei pagini le întor

sese şj cu faţa îndreptată spre ea, pentru a-i întîlni privirea1.— Ah. Basil, ce n-aş da să fim noi în locul lor!■— Dar dacă ar şti că noi, cei de afară ne aflăm în

călătorie de nuntă, nu crezi eă ar dori să fie ei în loculnostru 1 <

— Se prea poate, iubitule, dar totuşi „a fost odată"-a avut farmecul lui. Haide să mergem şi să vedem ce al

te minuni mai găsim în acest oraş de vis.

* Sţradă din cel mai select cartier al Boston-ului.

75

Page 76: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 76/258

— Da pentru noi este în*r-adevăr un oraş de vis,reflecta Basil cu voce tare cînd o porniră maî departe,şi toate oraşele necunoscute ne par la fel. Ce repre

zintă însă Rochester-ul pentru cei din Rochester? Unoraş cu o sută de mii de locuitori, după cum am citit în ghidul nostru, cu mori uriaşe pentru măcinat cereale. un mare nod de cale ferată o tradiţie fără egal înpregătirea infirmierelor şi doicelor, o universitate, douăcolegii pentru comerţ, trei institute academice, opt sauzece zîaYe şi o bibliotecă gratuită. Bănuiesc că oricecetăţean respectabil ar rîde de sentimentalismul nostru. Dar pentru noi, care nu-1 cunoaştem deloc, Roches-ter-ul este un oraş în afara timpului şi a graniţelor uneianume ţări, luminat de razele lunii, plin de îndrăgostiţi aDlecaţi peste clapele pianului, un oraş eu un hotelca un palat cu chelneri şi hamali idilici, cu străzi frumoase învăluite în minunata linişte şi visare a epociide aur. în minţile noastre, singura asociere precisă peeare o putem face în legătură cu acest oraş este gîndul<3e un romantism tragic că aici şi-a eăsit moartea SamPatch.

— Şi, mă rcg, cine ~a fost Sam P<i1_i t '— 1se .tel, mă doare igncranţa ta privind lucruri de

eare o americancă ar trebui să fie mîndi ă. Vrei să spuieă n-au auzit niciodată de omul care a inventat zicala„Orice lucru se poate face la fel de bine ca oricare altul" şi a dovedit-o sărind de două ori peste cascadaNiagara ? îndemnat de acelaşi crez a încercat să sarăşi peste cascada1Gpnc&ee. Saltul a fost destul de uşor,dar ridicarea de jos a fost cu totul altceva. Nu i-a reuşit. A. fost unicul luciu eare n-a putut fi făcut la fel »de bine ca oricare altul.

— Oribil! exclamă Isabel cu veselă satisfacţie. Darce au toate istea de-a face cu Rochester-ul ?

— Vai, draga mea ! Doar nu vrei să spui eă nu ştiidespre Cascada Gonesee că se află la Rochester ? Peeuvînt că mi-e de-a dreptul ruşine. De aici pînă la cas>

Page 77: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 77/258

adă e o plimbare de cel mult zece minute.— Păi, atunci s o pornim neîntirziat Intr-acolo ! se

rtpezi Isabel fără a se simţi deloe eomlpexatâ şi incapabilă de a vedea de  ze ar fi trebuit el sa se simtă ruşinat. f red ea de fapt daeă nu s-ar fi întîmplat să tecîndeşti Ia Suin Pateh, m-ai fi lăsat să plee din Rochester fără să-mi spui un euvinţel despre cascadă.

Zicînd acestea Isabei se convingea pe sine că unuldin principalele obiective âle călătoriei lor fusese acelade-a vizita locul unde se petrecuse fatala faptă vite- jeosoă a lui Sam Patch şi eu o giabă agitată îl trase peBasil în direcţia gării, dincolo de eare spusese el eă seeiiă cascada. După ee îşi făcură cu greu drum printre omulţime de locomotive, ataşate sau nu la trenuri şi naredădeau eînd înapoi, cînd înainte sau stăteau neclintitescoţînd De ambele părţi aburi şuiei ăfcri, eei doi străbătură gara pînă la o platformă lată de scmduri aflată deasupra rîuhu de eealaltă parte şi de acolo, după ee maidădură de alte locomotive, descoperiră în urma unor numeroase întrebări o stradă eare şerpuia spre stînga peeoasta dealului, dncînd spre berăria germană de undese vedea eea mai frumoasă privelişte a cascadei.

In maniera caracteristică americanii împînzjseră malurile rîului ea tot felul de manufacturi, punînd la treabă fiecar^ picătură de apă în vrem e ce nemţii, în manie ră la fel de caracteristică folosiseră frumuseţea caremai rămăsese şi construiseră o Bîerhaus* unde îşi pu

teau desfăta şi sufletul şi mintea îu orezenţa cataractei.Aliaţi într-un alt loc şi într-o altă dispoziţie călătorilornoştri li s-ar fi părut poate caraghios să ajungă la acelspectacol sublim trecînd printr-o Bîerhaus., dar în acestoraş de vis fotul părea potrivit parcă anume

tJn condor îngust dădea într-o sală soatioasă şi fes-Jivă, cu multe mese în jurul eăro^a se aflau grupuri zgomotoase de n»mţi şi nemţoaice de toate vîrstele, în faţa

lor g u halbe de bere înspumată şi cu sticle de vin din

8 Berărie (germ.).

97 

Page 78: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 78/258

«egiunea Rinului; deasupra capetelor ardeau lămpi cugaz multicolore j pereţii erau pictaţi precum pereţi} unoilocaluri asemănătoare din patria mamă şi prietenii noştri

porniţi în călătorie de nuntă se bucurară să mai zăbovească în drum, să maî stăruie asupra acelei scene deyeselie sinceră, să inhaleze amestecul mirosurilor depipă, de bere şi de brînzeturi iuţi, atît de dragi fiilor şifiicelor acelei ţări. In mijlocul zornăitului vesel, al clinchetelor de pahare, al zdrăngănitului de furculiţe şi cuţite^ şi al avalanşei de sunete guturale, reuşiră să distingă cuvintele Franzosen, Kaiser, Konig şi Schlacht*

şi îşi dădură seama că întreaga1adunare sărbătoreasca jubila din pricina primelor vic to rii germ ane pe cîmpulde luptă, care formau principalele ştiri ale zilei** ; văzură pumni fluturaţi într-un înfocat schimb de entuziasm, braţe aruncate în sus într-o dezlănţuire de felici-iă-i reciproce şi halbe din care curgea berea dătătoarede viaţă, ridicate în aer. Apoi ieşiră din nou la luminalunii şi nu mai auziră decît sunetele solemne de orgăale cataractei- O slujnicuţă, ghidul lor, îi conduse prin

grădină la un mic pavilion aşezat la marginea malului înalt şi abrupt, care oferea o perfectă privelişte a cascadelor. Cînd să intre în pavilion, ieşiră de acolo doitfoeci, îndrăgostiţi fără îndoială, şi astfel prietenii noştrirămaseră singuri cu acea prezenţă sublimă. Spectacolullăsa oarecum ceva de dorit în privinţa clarităţii detp1-

 îlor, dar exista o uriaşă compensaţie în misterul pe care î-1 dăruiau întinderea de strălucire şi umbrele adînci,

 în tunecate, create de razele lunii. Lumina poleia toatecrestele pragurilor, care parcă se contorsionau încer-#înd să ce ţină cît mai departe de marginea cataractei,pentru ca mat apoi să se sfarme şi să piară în cădere,albe fanto.ne imateriale, înghiţite de adîncul uri-aşei ra-Vine prin care rîul se năpustea să-şi urmeze cursal.Acum aveai impresia că apele se grămădesc la o înăl

* Franţuji, împărat. Rege, Bătălie (germ.).•* Este vorba de războiul franco-prusac (1870—1073'

78

Page 79: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 79/258

ţime de o suta de picioare într-un zid de albeaţa şi desimea zăptrz'i. acum că se dispersează în miliarde departicole şi atîrnă ca un nor vaporos de marginea stîn-Gii. Fiecare clipă reînnoia imaginea frumuseţii în formefantastice şi neasemuite, iar farmecul ei o izola de res*tul lumii. în ciuda marelui oraş de pe malul celălalt, aaării cu podul şi cu trenurile, a manufacturilor care îşisatisfăceau modestele nevoi din forţa apelor ei.

In cele din urmă Basil arătă stînca plată din miilo-cul cascadei de unde făcuse Sam Patch saltul fatal, darIsabel refuză să acorde acelei fiquri tragice cinstea e-

motiilor ei.— Puţin îmi pasă de e l ! zise ea pe un ton aprig.

Auzi dumneata, Patch* ! Alt nume mai bun nici oă senăşea ca să ne legăm de el amintirea acestei superbeCt» scade.

— Ei bine, Isabel, cred că eşti foarte nedreaptă.După părerea mea. este un nume la fel de bun ca şi Le-an cier şi Leander şi şi-a cîştigat nem urirea venind în

sprijinul unei idei măreţe şi anum e: că nu există lu-rm care să nu se poată face, în timp ce numele aeleander a ajuns pînă la noi ca nume al unei victimeslabe a pasiunii. Nu vom avea nicicînd o poezie nro-prie dacă nu vom trece peste această absurdă încăoă-ţînare de-a fugi de fapte, dacă nu vom face ca idealulsă îmbrăţişeze şi să includă realul, dacă nu vom con-s'mti să recunoaştem muzica din numele noastre derînd şi să-l punem pe Smith într-o poezie lirică si pe

Jones într-o tragedie. Nemţii sînt mai curajoşi decît noisi în ei faptele şi visele se amestecă şi se confruntăcontinuu. Iată un exemplu fericit. Cei doi pe care i-am

 înlîlnit ieşind din acest pavilion erau doi îndrăgostiţişi această superbă cataractă, cum ai numit-o tu folosind un calificativ p^ care în ciuda eroismului sau Patch al meu nu merită să-l primească, le-a stimulat romantismul. Fără îndoială că au citat din Uhland saudin vreun noet de-al lor romantic, cîntînd poate şi vre

* Petic (engi.)

79 

 \ 

Page 80: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 80/258

unul din tandrele lor eînteee germane de dr*agoste —cele mai sentimentale şi mai nepămîntene eînteee dedragoste din lume. Dar n-au dispreţuit nici materiali-,tatea corpului în care sînt păstrate eu sfinţenie sentimentele ; l-au hrănit eu zel şi din belşug, oferindu-i unospăţ a] cărui rămăşiţe le aveam aici înaintea ochilor.

Pe o masă, în faţa lor se aflau două halbe, pe fundul <ărora se mai zăreau slabe urme din spuma generoasei băuturi eare pînă nu demult le umpluse pînă sus,cîteva resturi de cîm at şi de jambon, nişte coji de

şvaiţer şi de pîine, cenuşa dintr-o pipa.Isabel se cutremură văzînd acest speGtacol dar nufăcu nici un comentariu, aşa eă Basil continuă i «

— @rezi că în timp ee eontemplau easeada cei doise gîndeau eu dispreţ la S€fm Patch? Dimpotrivă, numă îndoiesc eă tînărul i-a amintit fetei balada pe careun poet al limbii lor a scris-o despre acesta. Balada afăcut turul tuturor ziarelor germane, iar eu ara tradu

s-o cu multă vrem e în urmă. cînd credeam că şi pb  sînt în Arcadien geboren*.

In fiierhausgarten ** zăbovescLîngă Sascada Genesee s

De pe stînca plată din viitoareSare un om în tării.

 în văzduh, curajos se înalţăPeste puhoi TSn «alt, un sfîr şit»Mulţimea toată a-nmărmurif.

In veci va rămlne acoloPlutind în echilibru precar,

Uşor precum stropii cascadeiŞi greu precum uri coşmar.

L-am întîlnit odata pe poetul eare a scris acesteversuri. Din păcate bea prea multă bere.

* Născut în Areadie (germ.)*2  Grădina berăriei (germ.)

80

 / 

Page 81: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 81/258

— Dar consiat că la urina urmelor na porn&neşte*nicăieri numele lui Sam Patch remarcă Isabei.

— Ea da. l-a pomenit, dar am fost nevoit sa măsupun gustului nostru şi acolo unde el a spus : , S a r eSam. Patch" eu am tradus : „Sare un om".

Trecînd prin berărie, la plecare, îi văzură pe ceidoi îndrăgostiţi întîlniţi la uşa pavilionului. Stăteau lao m a s ă î n fata lor se înălţau două halbe cu bere pefarfurii se vedeau resturi de brînză mirositoare. Amin-doi aveau un aer gînditor.ts

In dimineaţa următoare, odată cu lumina lunii care învăluise pămîntul. dispăru şi iluzia Pînă la oranouă, cînd Isabel şi Basil îşi reluară călătoria spre Niagara, căldura se făcuse deja simţită cu efectele uneiarşiţe obişnuită pentru amiezele din toiul verii. Vagonul in cere s-au urcat sosise peste noapte de la Albanyşi avea aproape conştient de sine un aer de mizeriemurdărie şi ponoseai5_ Banchetele erau pline de zgură,

'bare de altfel se auzea scîrţîind şi sub picioare. Pra-

. ful se aşternuse pretutinden i în special peste pasagerii cu feţele obosite şi haine mototolite, care îşi Detre-Suse’-ă noaptea in tren. Cei ce se urcaseră la Rochester nu reuşiră să învioreze atmosfera sumbră în carezăceau cufundate spiritele şi curînd se lăsară şi ei copleşiţi de suferinţele trupului. Trenul avea o oarecare?ntîrziere şi pe măsura ce se apropiau de Buffalo, toţideveniră conştienţi că mecanicul se deduse celei mainegre dintre arte, aceea de-a crea timp. Zdruncinăfurile

lungi, neregulate, proprii mersului normal îşi reduserădurata şi se înteţiră, devenind o trepidaţie neîntreruptăcom binată cu o mişcare la terală rapidă. Aerul din vagoane era ucigător ; dacă se deschidea vreo fereastră

 în in terior năvăleau nori de praf şi zgură, in timp eerafale îuţi de vînf îţi tăiau răsuflarea. Aşadar, rămaseră cu ferestrele închise, nădaşind şi sufocîndu-se, iaracele feţe pe care nu se  în tipărise încă o adevărată

groază, erau posomorite şi năduşite, marcate de-o suferinţă aoatică.

81

Page 82: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 82/258

Incidentele petrecute s-au armonizat cu deplorabila stare fizică a pasagerilor. S-a iscat o ceartă între,pe de o parte, o evreică slabă, cu o voce ascuţită, ele-

gartisită şi înzorzonată şi pe de alta. o bătrînă grasă,eu figură hrăpăreaţă. pe jumătate adormită si un tînăreu urechi mari. roz. transparente, atît de clăpănge îneît păreau nişte toa .te de oală. o ceartă izbucnită dinpricina unui ioc solicitat de evreică, dar pe care ceilalţi doi aşezaseră tot felul de bagaje sub pretex că eraocupat. A fost o ceartă destul de zgomotoasă şi aprigă. fără a oîştiga înjă atenţia? şi atunci cînd evreicaconchise *că bătrîna hrăp ăreaţă nu era o doamnă, ia*tînărul, care în tot timpul disputei folosise un ton ironic răspunse : „Trebuie să recunosc să e nn mare compliment !". spectatorii nu dădură nici un fel de uşurar3şi nu confirmai ă în nici un alt fel eă ar fi avut I o gvreo. ceartă.

Puţin mai mult interes stîrn: nefericire* unui neamţbătrîn, aproape orb, şi a fiului său, care. după cum descoperi conductorul, se aflau la cîteva sute de mile dis

tantă de linia iirectă spre punctul lor de destinatie sic-ere. cu ajutorul unui concetăţean de-al lor americanizat se lămuriră în privinţa respectivului fapt. Apoi bătrînul se cufundă din nou în apatia generală, iar băiatul,fireşte, nu dădu nici o atenţie situaţiei.

Curînd după aceea păru, făcîndu-şi neobosit rondul,şi băiatul care împărţea pe rînd pasagerilor ziare, reviste, tutun fin-şi punguţe cu bomboane. El dădu bătrînului

o pungă cu bomboane şi trecu mai departe. Neamţul o îuă ca pe un dar al americanilor, oferit. în chip ciudat, în tr-o situaţie în care altminteri ar fi primit puţine do-' vezi de a tenţie din partea lor. O deschise şi tocmai isi

servea fiul cu bomboane Cînd cel ce i le dăduse revenişi cu glas melaliG, de parcă ar fi fost o maşinărie, îî eeru i

— Zece cenţi!

Neamţul se holbă neajutorat, iar lîul repetă s— Zece cenţi 1 Zece c e n ţi! cu o /ăbda e obositoareIn timp ce restul pasagerilor zîmbeau.

82

Page 83: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 83/258

Cînd în sfîrşit străinului îi trecu prin cap că trebuiasă Dlăteasca pentru acest dar naţional şi cu deqetele luitremurînde scoase din portvizit o bancnotă de zece cenţişi o întinse celui care nu-1 slăbea deloc, unii începură sarîdă. Printre alţii, Basil şi Isabel rîseră şi ei, dar apoi sepriviră cu ochi plini de reproş reciproc.

— Pe cuvîntul meu, dragă, începu el, cred că ne-amcoborît cam prea jos-Niciodată în viaţa mea nruift-amsimţit aşa de ticălos şi de nimic. Doamne Sfinte 1 Cîndte gîndeşti să sufletele noastre nemuritoare s-au distratpe seama unui lucru ca ăsta — atît de stupid şi lipsit de

motive care să provoace rîsul. Şi ce cruzime ! Ce imbecili feroci putem f i ! Pe cine am luat de n evastă ? O fe -meie care n-are nici inimă, nici c reier 1

— Basil, scumpe, dă-i tu banii înapoi..., te rog.— Nu pot. Asta-i partea cea mai rea. Omul are des

tui bani si s-ar putea simţi jignit. Ce mă doare esie căam putut fi atît de nemernici îneît să rîdem de greşealaunui străin lipsit de prieteni care crezuse că, în sfîrsit,

se făcuse un act de pură bunătate. Iţi v!ne să plîngi!Uită-te *a bicisnicii ăştia care zîmbesc ! Ce efect diavolesc au rîm'etele lor amestecare cu toată sudoarea si funinginea asta ! De vină-i vremea îngrozitoare, despotismul' prafului şi al a rş iţ e i; ticăloşia aerului infernal Ce‘

 jalnică şi dezgustă toare adunătură 1

La Buffalo. unde sosiră tîrziu descoperiră că maiaveau de aşteptat cîteva ore pînă la plecarea trenului

spre Niagara şi în primele momente de plictis. Isabel,fără să se gkidească, zise  î 

— Nu crezi că în Ioc să venim pe aici, ar li fost maibine să mergem direct de la Rochester la cascadă ?

— Bineînţeles. Dar n-am propus eu traseul ăsta.— Ştiu. iubitule. Am pus şi eu o întrebare, spuse

Isabel, umilă. Dar credeam că vei fi atît de generos încitsă-ţi asumi şi tu o părticică din vină ţinînd cont că ceea ce m-a făcut să vreau să vin pe aici a fost un sentiment romantic faţă de tine.

Page 84: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 84/258

Acest sentiment romantic se referea la faptul că a-tunci cînd, cu mulţi ani în urmă, Basil se dusese pont 'Uprima oaiă sd vadă Niagara, venise dinspre vest, trccînd

prin Buffalo,- iar Isabel, care avea o tandră pică pe existenţa lui a.iterioară clipei cînd îl cunoscuse ea, şi doreacu înfocare să se contopească retrospectiv cu trecutullui, se hotărîse să nu se apropie de marea cascadă dinnici o altă direcţie în afară de aceea.

Scoase un suspin uşor care ar fi putut fi deopotrivăpricinuit de vremea toridă sau de cruzimea soţului ei.Suspinul îl impresiona pe Basil şi drept urmare, propuseo plimbaxe cu trăsura prin o r a ş e a consimţi cu plăcere,căci se gîndise la acelaşi lucru. Nu văzuse pînă atunciun oraş aşezat pe malul unui mare lac şi fu luată prinsurprindere.

— Dacă va fi să plecăm vreodată din Boston, declară ea, nu ne vom duce să locu: m în Rochester, cum credeam ieri seară, ci vom veni la Buffalo.

După părerea ei. oraşul avea tot pitorescul porturilor maritime, fălră urîţenia pe care le-o lasă acestora ma ■reele în urma lor. O dulce prospeţime se ridica de peoglinda lacului contopit în cele din urmă cu ceruî, decare ru-1 despărţea de cît un hotar la fel de efemer ca şicel dintre somn şi visare. Dar cel mai fermecător lucruei a culoarea : albastru l delicat al lacului, lipsit de intensitatea albastrului marin, dar infinit mai diafan şi maiplăcut. In prim-plan întinderile lacului se înfiorau în va

luri diafane, argintii, strălucitoare; înî planuri mai depărtate apele formau cu cerul etoirpat de arşiţa verii uriorizont vag, de violet 'şf turcoază, luminat de albul pîn-

' zeloi de corabie şi păta t de fumul \aDOarelo>\ — Ia-mă acum de-aiei, se rugă Isabel după ce îşi

desfăta îndeojuns ochii g u   toate acestea, şi să nu maiirăd nimic pînă nu ajung la Niagara. Pentru ochii care

au contem plat asem enea frumuseţi, nu mai e demn de-G ît ceva eel puţin la fel de sublim.

84

Page 85: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 85/258

Totuşi, In drum spre Niagara, Isabel mai eonsimţisă arunce cîte o privire fluviului eare duGe apele lacu

lui pînă la locui unde acestea se avîntă în giganticul loisalt şi eare pe măsură ce te apropii de eataraete, din«înd în sînă îşi dă eu eleganţă Ia iveală insulele împădurite eu diverse cu’turi şi formele bogate, înşiruite de-alungul malurilor joase, pentru ea în eele din urmă săfulgere privirile eu albul strălue itor al pragurilor sale —un palid indiciu, şi ni mie mai mult, al m ăre ţe i şi subli

mului eare urmează a se dezvălui.

9

85

Page 86: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 86/258

CAPITOLUL VI = NIAGARA

Cînd trenul se opri la Niagara, uuma lui Isabel în-eepu să bată cu o exaltare de copil, cum cred ca batprobabil inimile tuturor celor demni de-a ajunge laNiagara. Din cînd în cînd încercase să-şi închipuie căaude mugetul cascadei, iar acum, odată coborîtă din vagon, avea certitudinea? că ar fi trebuit să-l audă, dacăn-ar fi fost toate acele zgomote mărunte care însoţescsosirea trenurilor la Niagara, la fel ca pretutindeni.

— Nu-ţi face c,riji, iubito ! Pînă vei pleca de-aici,

yei avea tot timpul să rămîi uimită, îi promise soţul ei.Şi nu pe de-a-ntregul neconsolată, Isabel străbătu

străzile pitoreşti ale satului, unde se punea întrebareadară dimensiunile reduse ale prăvăliilor şi caselor particulare făceau ca> hotelurile să pară atît de mari, saumărimea hotelurilor făcea ca toa te celelalte construc isă pară pitice. Uriaşele caravanseraiuri înălţate printre micile bazare (unde se vînd evantaie din pene, ca

noe în miniatură executate din scoarţa de copac, cupe,'vaze, brăţări şi broşe sculptate în piatră locală) îi făcură pe prietenii noştri, cu geamantanele lor mari, sădevină foarte conştienţi de disproporţia dintre felul cumvor sta> el şi condiţiile de trai ale vulgului. Fuseseră singurii ocupanţi ai omnibuzului şi se simţiră sttnjentî Eînd se treziră întîmpinaţi la hotel de elanul artistic alunei întregi orchestre. Isabel simţea că un singur instru

ment de coarde cu sunet discret ar fi fost îndea iurs jiar Basil tocmai inten ţiona să-şi exprime .modesta luipreferinţa pent ru o drîtnbă, cînd muzica încetă cu o

66

Page 87: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 87/258

«

Lruscâ lovitură de talgere. Dar în clipa următoare iz-buc 1 cu proaspătă vigoare, şi coborînd din omnibuz,prietenii noştri observară că un alt omnibuz dăduse col

tul şi se oprise în faşa coloanelor de la intrarea hotelului. Din el se dădură jos membrii unei mici familii ;şi de-abia atinse ultimul asfaltul cu piciorul, că muzica

 încetă din nou la fel de abrupt ca sunetele de trompetăcare vestesc la teatru intrarea în scenă a regilor. Isabelnu se putu abţine să nu rîdă de această zgîrcenie melodică.

— Sper că cei de-aici nu dau drumul cascadei pen

tru ca imediat să o închidă în acelaşi stil. Ce zici, Basil ? întrebă ea şi trecu rîzînd prin tr-un ala i de hamali, portari şi băieţi de serviciu care nu aveau nici o treabă.

Se pare că nu prea era multă lume în hotelul acestasau în caz contrar, probabil că se duseseră cu toţii săviz teze cascada sau se retrăseseră în camerele lor. Cutoate ePcestea. călătorii noştri luară pustietatea aproapestranie a hotelului cu obişnuita lor gratitudine adresată

soartei pentru orice ciudăţenie a vieţii şi se lăsairă con-dub în plăcutu l apartam ent rezervat lor. Pînă la cinătmai era timp să arunce o privire la locul cascadei şidupă ce îşi făcură rapid toaleta, ieşiră din nou pe strada.principală cu parada ei de prăvălioare vesele şi deacolo pătrunseră în crîngul de lîngă cnscadă, gustînd lafiecare pas senzaţia că sosesc la o sublimă destinaţie.

In privinţa aceasta Niagara merită să fie pusă alaiuri de Roma. metropola istoriei şi a religiei şi de Veneţia cel mai strălucitor oraş al umanitarismului şi fanteziei. Tn ambele te simţi de îndată ca la tine acasă, fiindcă în măreţia pe care le-o percepi nu există nici unfel de agresivitate, cum se paie că se întîmplă întotdeauna si cu locurile şi cu oamenii mici şi de aceeale accepţi recunoscător sublimul, ca pe ce^a ce nu contrastează citaşi de puţin cu propria-ţi insignifiantă.

Fireşte prietenii noştri au fost asaltaţi de o mul

ţime de birjari, ale căror oferte le-au respins cu fermitatea politicoasă a unor turişti experimentaţi. Isabel

87

Page 88: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 88/258

sânţi chiar compasiune pentru aceşti bieţi indivizi earevăzuseră de atîea ori Niagara incit uitaseră că primadată trebuie s-o vezi singur sau însoţit doar de cinevafoarte apropiat, î£i exprimă cu volubilitate şi mila faţăee Basil pen tru care cascada nu mai prezenta areeaşiBoutate ea pentru ea, pînă cînd prinlre copaci văzurăridicîndu-se şi iar ridicindu-se un nor alb din pulbere deape, străpuns iară şi iară de razele apusului şi îşi simţivocea lin dar neabătu t tot mafi estompată rte diapazonul cataractei.

Nu sîct sigur, dar prima senzaţie ia faţa Niagareieste e? ţi-e familiară. După areea, neobişnuitul ei nuconteneşte să sporească dar în acea primă clipă cîndstai la marginea cascadei americane şi încerci să cuprinzi eu privirea oît mai mult din întreg, impresia caei mai vă/ut-o adesea e fătă îndoială foarte puternică.Poate eă este efectul aeeiei măreţii eare te face să tesimţi la la-gul tău în prezenţa ei ■ dar în parte mai esteeu sigurauţă şi rezultatul faptului că de-o viaţă ţi-autrecut pr.rj raţa ochilor toate genurile posibile de za

darnice ilustraţii şi poze a’^ cascadei. Păstrezi clar înnunte toate detaliile aspectului exterior *ţărmurile, pragurile insiilele, curba cascadelor şi vajnicul curcubeueu unul din capete sprijinit de culmea1lor, iar cu celalalt pierdut în ceţurile eare se ridică din hăul de de-subt. In general nu socotese acest gen de familiaritateon neajur>« Surpriza rămîne totuşi surpriză fiindcă sepăstrează pînă în ultima clipă., iar minunea, făcîndu-se

pînă la urmă simţiră treptat g u   fiecare nerv şi nu deo-ÎSată, printr-un singur s’mţ, pune eu atît mai deplin stă-pînire pe tine E ea şi eum N'agara îşi ţine în rezervămăreţia şi preferă să-ţi cîştige suflatul cu frumuseţea,şi astfel, Isabel, eare instinctiv se pregătise pentru reversul situaţiei, încercă pentru o clipă o vagă dezamăgire plrabindu-şi privirea de-a lungul rnarginei pornindSe la apa, care la picioarele ei dezmierda ţărmul înairi-

 îe de-a se arunca în adîncuri, pînă la Dromontoriu  îm.* păd ur ii dintre cascada americană şi cea canadiană, din

88

Page 89: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 89/258

colo de care se zărea1văg printr-un văl de coţuri aurii

şi argintii, peretele ca de smarald al Marii Potcoave*.— Ce liniştită este, exclamă ea în mijlocul mugetului neîn trerupt care cutremura pămîntul sub picioarele loi şi făcea să trerruie frunzele de deasupracapetelor — şi ce solitară prin rie oamenii care se plimbă alene şi hoinehesc mişunînd pretutindeni printre copaci.

Intr-adevăr, acea prezenţă uimitoare învăluie în

linişte şi solitudine orice spirit vrednic de-a o percepeşi conferă un fel de demnitate tutm or lucrurilor care îiaparţin, astfel că bolovanii şi pieirişul de la margineaapei, ca şi ierburile şi buruienile care îşi înclină capetele deasupra ei, au o valoare mult peste valoarea a-vută în alte locuri de asemenea lucruri neînsemnate.In toate aspectele Niagarei se pare că există o simpli- jate giavă poate o reflecta re a sufletului, care, măcar'de data aceasfa se leaoădă de orice prefăcătorie şi con

venţionalism. Reacţionînd însă vu lgar şi respingînd a-cest gen de contemplaţie, rămîi fireşte şi la Niagara,dacă vreţi un om la fel de mărunt şi neînsemnat ca în oricare alt loc.

Pe resimţite Isabel deveni conştientă de faptul cănişte prezenţe cu adevărat vulgare profanau crîngulsacru de lîngă cascadă, aruncînd pietre şi beţe în apelesfinte luplîndu-se să smulgă batiste şi evantaie, fu-

lînd ici şi colo cîte o îmbrăţ’şare, dîndu-se în spectacol cu glume şi rîsete stridente Ersu nişte oameni simp l i si neşlefuiţi de prin vecinătate ven iţi *la un picnic|şi Isabel rămase gîndindu-se la ei şi întreMndu-se cutristeţe dacă poate să existe ceva mai rău, cînd deodată auzi o voce adresîndu-se lui Basil:

fî — Vă iau acum pe dumneavoastră, domnule ? Maie încă destulă lum ina şi vîntul ba te în josu1 HfiîuT aşae* n-o să abată pe aici spray-ul cascadei. O să vă lasă o poză extraordinară i cascada o să fie fundalul.

* Denumire dată părţii canadien» a Cascadei Niagara

Page 90: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 90/258

 j Era fotograful local, care îi invita să ia locul perechii ie tineri pe care tocmai îi poza" la marginea malului a b ru p t: domnul stăea jos, picior peste picior într-o poziţie elegantă ■, doamna stătea lîngă el, în picioare. cu o mînă sprijinită pe umărul lui, iar cu cealaltăpe mînerul bastonului înfipt în pămînt; se vedea că a-vea să fie o fotografie splendidă.

Basil mulţumi artistului iar Isabel zise încredinţată ca de obicei de interesul cu care îi asculta el gîn-durile :

— De-acum înainte n-o să mai încerc niciodată să

fiu atît de ultrasensibilă. Dar nu crezi, iubitule, că dacă există vreun Ioc unde puteam să mă aştept să încerccu succes o asemenea tensiune emoţională locul acestae N iagara ? Apoi îl urmă supusă în construcţia bizară,luînd cît ţinea panta de la hotarul păduricei. se urcăfără ezitare în cabina care aştepta gata de plecare, sicu ea coborîră panta. Ieşind iarăşi la lumină Isabel setrezi la poalele cascadei pe a cărei culme stătuse nu'

demult.La început se bucură că mai erau acolo îos şi alţioameni, de parcă doar ea si Basil n-ar fi pu tut să sedescurce sinciuri şi mai că-i veni să le vorbească celor două drăgălaşe tinere, cu umbreluţe de soare sinişte botine mici si impertinente — fără îndoială două tinere mirese pe care respectivii soţi le ajutau sătreacă peste stîncile colţuroase si lunecoase, atît degolaşe acolo unde nu ajungea spray-ul cascadei si a-

tît de verzi şi acoperite de muşchi acolo unde a jungea. Dar uită de ele dintr-o suflare cînd îşi aţinti ori-virile la marea turbată care se năpustea de pe culmea

 înaltă în uriaşe şuvoaie albe si giqantice maree de a-pă şi. prăvălindu-se în golful de lînqă ei cu glas puternic trimetea în sus vaiete neîn trerupte si se depărta în vîrtejuri enorme avîrd ceva din qrdaza. consternarea şi durerea omenească. Era învăluită pînă sus

 într-Hn abur alb ea zăpada, dar din cînd în cînd curenţi putern ici de aer îi destrăm au vălul şi amicii noştri reuşiră să vadă în linii mari cascada pînă aproapede partea canadiană. De-abia mai tîrziu îşi amintiră cS

90

Page 91: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 91/258

nu fusereră în si are să-şi folosească simţurile simul

tan. ci numai se parat şi că atunci cînd se străduiau sădistingă formele cataractelor, încetau să le mai audă.dar de îndată ce îşi luau priv irile de Ia ele, sunetulfăcea să le vibrez^ fiecare fibră a fiinţei, dizolvînd înele spectacolul. Işi dădură de asemenea seama că simţurile le deveniseră ciudat de capricioase manifestîndtendinţa de-a trata cu neseriozitate lucrurile percepute. Ochiul nu mai observa veridic calitatea si vedea potopul vertical ăl apelor, ba ca pe un zid gotic din mar

mură sculptată, alb, nemişcat, ba ca pe o cădere dezăpadă fină- o continuă mişcare a miriadelor de P3r-ticole lipsită de coeziunea necesară pentru a le tinelaolaltă : şi mai mult decît atît, nu mai reuşiră să dis-ceam ă dacă această revărsare venea de deasupra saudedesubt, dacă apa se ridica din adîncurile abisuluisau cădea din înălţimi. Urechea nu putea da creieruluinici o asigurare în privinţa sunetului pe care îl ' per-ceoea sau daca era sau nu puternic, atît de opusă ideiide forţă extraordinară sau de volum extrarodinar părea moliciunea care predomina în sunetul cataractei.D^-abia cînd vălul veni în aiutor celuilalt simţ arătîn-du-le lui Isabel şi Basil mişcările mute ale bazeloi' fiecăruia. aceştia îşi dădură vag seama de profunzimeasinetului care îi învăluia.

— Cred că de data aceasta poate ai mai trăit vreodouă-trei secunde de intensitate emoţională, zise Basil

cînd, urcînd panta la întoarcere, reuşi să se facă au zit. Acum să mai vedem şi podul.Peste rîul atît de liniştit, cu bulboane leneşe şi cu

delicate cununi de spumă, chiar mai jos de cascadă, în anii din urm ă s- a ţesut în înaltul cerului un adevăratpăienjeniş metalic şi de la un zid de prăpastie la at*uls-a întins un pod. Dintre toate podurile făcute de mînaomului, pare cel mai delicat si mai estetic t  are o graţieIdeală şi qtîrnă de pilonii săi zvelţi ca o ghirlandă. Edemn să domine, cum de altfel o şi face. întreaga măreţie a Niugarei şî să arate călătorului grandiosul spec*tacol de Ia începutul cascadei americane pîiiâ la cel mai în depărtat capăt al Potcoavei, cu to t alaiu l pragurilor,

91

Page 92: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 92/258

 / 

solemnitatea întunecatelor insule împădurite misterulgolfului înciîtoşat, natu ra sjlbatică. de neîmblînzit a ţă rmurilor cît cuprind privii de in susul şi în josul funestului şuvoi.

La arest pod reveniră acum prietenii noştri pe o potecă ce. trece printr-unul din crîngurile care de parceaameri ană nu lasă sa'ul să se apropie de malurile rîului,contribuind astfel substanţial la plăcerea vizitatorului.Minunata construcţie, care sp leagă de piloni cu un tremur uşor şi pare a se sprijini atît de puţin oe pămînt,

unde îi sînt tmipte cablurile, este faţă de alte poduri ce-ce este un armăsar pur sînge faţă de un ral de călărie obişnuit: şi acum, pe măsură ce înaintau tot maimult spre miilocul lui, Basil şi Isabei îi simţeau nerviisensibili vibrînd cu simpatie sub ei şi prin ei. Poate căatenţia pe :are o acordau trepidaţiei podului era preamare pentru ca să mai încerce o desfătare neştirbită şitotuşi senzaţia era minunată, şi doar acolo o puteai cunoaşte ; iar cel puţin după ace^a nici imul din ei n-ar

mai fi vrut ca drumul Jcr aerian să oară mai sinur.Ultimele nuanţe ale apusului mai zăboveau în ceţu

rile care s« ridicau tremură toare de la baza cascadei cuo graţie plină de tristeţe. Erau nespus de delicate nuanţede purpuriu şi stacojiu, care treptat se întunecară devenind de un roşu intens pentru ca mai apoi, plnă şă lemai priveşti o detă, să dispară ; iar ceţurile zburau însus iute, ca nişte năluci pale transparente, în vreme

ce peste întregul peisaj stăruia o strălucire de limpezime perfectă cu cel mai benefic efect asupra culorii locale Departe jos, sub pod. rîul curgea lin, curenţii subterani arătîndu-se într-una la suprafaţă ca nişte roze uriaşe în mişcare, conturate de jur împrejur cu linii albedelicate, acolo unde aerul din aoă se elibera în băşici despumă. Ceea ce pe fata cataractei fusese de un v e r d edeschis aici aducea mai mult cu un vert antique intensşi lăsa o impresie de soliditate, ca de stîncă. Aşa aoă-.ea

ea sub pod şi în josul rîului, oînă cird malurile curbpfeo ascundeau privirilor. A r astea, înăltîndu-se abrupt dela marginea apei si împestriţate cu pini şi cedri îşi etalau verdeaţa fragedă a ierbii şi tuiişurilor amestecată

92

Page 93: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 93/258

cu verdele îni his al plantelor porene eare urcă. din piatra în piatră pînă ce ajung să-şi sem eţească v'ufurile canişte lăncii deasupra crestei povîrnişului. In faţă, uniiestîncile prâ\ălite şi întinderi golaşe de .sol argllos năuceau o variaţie în verdele mai tern şi verdele mai ve-,sel, se ridicau acele caturi spectrale ; şi prin ele se desluşea, în toa tă diversitatea măreţiei sale Niagara, cualbul aparentukii neclintit zid rjotic ai cascadei americane şi uriaşul arc verde al Potcoavei, masiv, simplu şicalm ca un zid egiptean; în timp ce în spaiele acestuia,eu întinderile Jor albe Si negru, întrerupte de frunzişul întunecat al unor mici insuliţe, abrupte praguri canadi

ene rostogoleau in jos torentele printre malurile Ier bogat împădurite. în surăţeii noştri zăboviră pe pod nici ei n-au mai

ştiut cît, extazia ţi de privelişte iar ape* uitîndu-se depe ţărm la locul unde stătuseră se simţiră uşuraţi căirealul pusese stăpîriire pe tot şi pe toate, şi ^ă podulse legăna suspendat în aer ca o fină ţesătură estompatăla fel de n^trecut ca şi curcubeul care îşi arunca arculdeasupra seturilor.

In porticul notelului găsiră mai mulţi bărbaţi fumînd 'şi creînd îmu/eună acea tăceie colecti- e. care pe continentul nostru trece drept sociabilitate. Ir. faţa intrăriiaşteptau cite\ 3 trăsuri -ia r înăuntru aşezaţi - în jurulunei coloane. încezeau plictisiţi cfţiva băieţi de serv iciu. Intr-un colţ erau puse grămadă cîteva cufere, lîngăcare st itera de s trajă un ham ai ; u r client, singuraticcumpăra un .trabuc le> sfandul cv z i a r e o al*ă fiinţă lipsită de prieteni scria o scrisoare în sala de lectură ? ofe-rindu-i o cameră unui oaspete nou-venit, recepţionerul,§nfr-o haină subţire în dungi, din care se bombau piep-ţii cămăşii, încerca să dea întregului aerul de agitaţie sivesel5 propriu staţiunilor balneare.

Perechea noastră trată g u indiferenţă aceste semne de tihnă şi solitudine. Dacă hoteiul ar fi fost înţesa t <1*» o societate deosebită de aleasă, plăcerea lorn-a r fi fost nici mai mică, nici mai m a ie ; şi atunei

cînd, după cină, intrară în salonul cel mare si nu găsirădecît o masă cu tăblie de marmură pusă drept în mij-

93

Page 94: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 94/258

Ioc şi pe ea o carafă de argint cu apă şi gheaţă şi cîteva cupe, se aşezară deplin mulţumiţi pe o banchetăretrasă din faţa unei ferestre. De aceea eele trei persoane care îşi făcură intrarea în încăpere curînd după

ei şi se opriră lîngă masa din centru, nici nu-i obser-- vară.•— Vai, Kitty ! exclamă una din cele două doamne,

un personaj de obicei nelipsit printre cei ce călătoresc în trei, faţă de restaurantul unde am servit cina, salonul ăsta este încă şî mai nepotrivit pentru toale ta tasplendidă.

Persoana numită Kitty era înarmaţă, ca pentru omare cucerire mondenă, cu un fel de rochie de searăfoarte vaporoasă şi îşi rotea consternată privirile peste acea irosire de mochetă şi tapiţerie lăsată pradă uitării. Recunoscu, zîmbind, că pînă acum nu prea văzuse atîta lume cît i se promisese că va vedea, dar îiplăcea foarte mult Niagara şi poate, cine ştie, la mi-^ul dejun vor descoperi mai multă lume.

•— Nici gînd ! spuse ceala ltă doamnă, pe at ît deag itată pe cît era Kitty de calmă, şi oărînd ho tărîtă să

facă din rău şi mai rău. E puţin probabil c5 hotelu! sase umple peste noapte, iar eu mă simt personal răspunzătoare pentru această stare de lucruri. Cine şi-arfi închipuit ca la Niagara să fie aşa o pustietate ? Cre deam că locul ăsta cjene de lume toată vara. Cum îţiexplici aşa ceva, Richard ?

Respectivul domn părea obosit, ca de o discuţieinterminabilă care mai fusese dusă şi în altă parte peaceeaşi temă şi răspunse că nu încercase să-şi explice

 în nipi un fel.—■ înseam nă că puţin îţi pasă de plăcerea luiKitty şi că nu vrei să se distreze. De ce nu te înte_e-sează deloc treaba asta ?

— Chiar dacă mi-as explica în cel mai satisfăcător chip cu putintă pustietatea din Niagara, asta n-arad^nga nici un suflet populaţiei flotante. în aceste cou-diţii prefer să las chestiunea neevniic***.

— Crezi că s-ar putea să fie din can7a că e o vară aşa de cald ă? Socoteşti că n1.! e încă sezonul de

94

Page 95: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 95/258

 I 

vîrf? Nu te aşteptai să găieşti mai multă lume? Oaresă nu mai ne Ni "(ţara la modă cum era 4

— Aşa se pare.— Păi, care naiba crezi că e motivul ?

— Nu ştiu.— Poate că interveni Kitty imperturbabilă, acummajoritatea vizitatorilor se duc la celălalt hotel.

— N-ar fi exclus, spuse cealaltă doamnă cu înverşunare. Există asemenea capricii.

— Eu unul. începu Richard, v-am spus să mergemacolo.

— Dar ai mai spus că ai auzit de cînd lumea că

ăsta este cel mai elegant.— Ştiu. Şi tocmai de aceea n-am vrut să vin aici.Dar se vede că soarta îi răsplăteşte pe cei curajoşi.

— Foarte r ă u ! Am invitat-o pe Kitty cu noi laNiagara-num ai şi numai ca să iasă şi ea puţin în lume şi tu ne-ai adus la un hotel unde sîntem nişte...

— M onarhi peste tot ce cuprindem cu privirea,sugeră Kittv.

— Da, şi tresărim la sunetul propriilor no as 'revoci, adăugă cealaltă doamnă, dezolată.— Te rog, Fanny ! protestă domnul care, după cum

se vede mult prea evident, era soţul acestei de-a douadoamne. Ştii că în pofida a tot ce-am spus sau am tăcut eu, ai insistat să vii la hotelul ăsta; te-am implora t să mergem dincolo, iar acum eu sînt de vină cate-am adus aici.

— Chiar eşti. Dacă m-ai fi lăsa t în pace şi na te-aifi împotrivit ideii mele de-a veni aici, sînt sigură căm-aş fi dus dincolo. Dar lasă ! Kitty sper că ştie pe cine să dea vina. E verişoara ta.

Kitty stătea jos calmă, cu miinile încrucişate în poală, dar auzind acestea ridică şi zise că ea nu ştienimic de celălalt hotel şî că poate era la fel de golca şi acesta.

— Imposibil. Nu se poate să existe două hotelurila fel de goale ca ăsta! zise Fanny. E de neconceput.

S5 \ 

Page 96: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 96/258

— Dacă ţii aşa de mult să vadă Kitty lumea, spuse domnul, de ee n-o iei cu noi la Quebee ?

Kilty se depărtase de locul unde şezuse alături deFanny şi acum se phmoa prin salon eu o satisfacţie a-patica. '

— Mă mir de ce mai întrebi R.vJhu/d, eînd şti eăa venit doar pentru noaptea acta şi n-a luat eu ea de-eî t Giteva gulera .e şi manşetuţe ! Nici c-am mai auzito absurditate mai mare !

Dai în elipa urm ătoare absurditatea, ideii se parecă o atrase cu farmecul ei, eăci după o scurtă tăcererosti g înd îtoa.e , . &

— l aş putea imprumma eu nişte lucruri.,. Dar terog să nu vorbeşti nimic- desrare asta pînă mîine. 3 prearidicol. K it ty ' strigă ea şi cînd tînăi a se apropie de cicon tinuă n-ai vrea să mergi eu noi la Quebee ?

— O Fanny ! exclamă Kitty îna intată j iar apoi îngrozită. t-um să merg aşa ?

— 6um ? Foarte bine. Ar rochia asta şi costumulde călătorie şi o să-ţi împrumut eu tot ee vrei- Half.adăugă ea voioasă, să mergem sus la tine ki camerăşi să d;scutăm toate amănuntele!

@u aeest imbold, ceie două doamne se făcură nevăzute, iar domnul le urmă. Spre propria lor uşuiaie,"eei ce trăseserij. cu urechea fără să vre»a, fiindcă după

 începerea pomediei nu găsiseră un moment potr ivit pen-^Iru a se arăta, ieşiră d;n colţul lor retras.

— Nemaipomenită femeia asta ! zise Basil întorcîn-:#u-se spre Jsabel, domie ea aceasta să-i impari ăşeascaamuzamentul pricinuit de tembelismul respectivei'0oamne.

— Da, sărmana ! îi răspunse soţia, nu e uşor să inviţi o tînară să voiajeze eu tine' promiţînrtu-i toi fel IIi e distracţii şi poate' şansa de-a întîlni tineri eare s- >,*urfoze şi pe urmă să te trezeşti eu ea în brafe într-opustietate ea asta. (Sred că trebuie să-fie oribil.

BasiJ Holbă ochi’.

— rară îndoială,'zise el, Jar ce lipsă amuzară delogică ]

96

Page 97: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 97/258

— Nu-nţelcg ce vrei să spui Basil. Era singurul luam pe care îi putea face : s-o invite pe fată să-i înso

ţească. Mu mir că bărbatul ei n-a avut a iita1 minte săse ginuească el primul la asia. Fireşte că ea va trebuisă-i împrumute unele lucruri.

— Şi n-ai observat nimic ciudat in felul ei de-a trage concluzii ?

— Ciudat ? Ce vrei să spui ?£ — De pildă, faptul că-şi învinuia bărbatul că o lăsase să procedeze cum dorise ea1in privinţa hotelului ,•şi că i-a spus să nu-i pomenească lui Kitty de propunerea lui, pentru ca mai apoi s-o facă ea însăşi exact după ce decretase că e opropunere absurdăşi imposibilă.

Vorbea g u   iritare, simţindu-se forţat să dea ceeaee el considera a fi oexplicaţie care nueranecesară.

•— O ! exrlam ă Isebel după o clipă de cugetare.!Aşa ca re va să z ic ă ! Ţi s-a păru t chiar aşa ciudat ?

Soţul o privi cu gravitatea simţită probabil de oricebărbat eînd începe să-şi dea seama că în persoana ale- *

.sei lui s-a căsătorit de fapt cu lumea misterioasă a femeilor în general, şi nu dădu nici un răspuns. Dar însinea lui îşt spuse : „Credeam că aoi avut plăcerea să-mieunose nevasta. Se Dare că mă flatam"

 în dim ineaţa următoare, după un mic dejun matinal ieşiră după cum plănuiseră să exploreze InsulaCaprei.

Hoinărind printre contrastele de arhiiectură pigmee

şi uriaşă din sat, avură numai vorbe de laudă pentruautenticul cer de vacanţă, plăcîndu-Ie deopotrivă turiştii care tiîndăveau la intra rea hotelului vizitiii şi trăsurile lor de închiriat şi prăvălioarele unde nu se găseau de vîrzare decît suveniruri cu Niagara, mărgele

 îăcute de indieni ţ-i alte flecuşteţe. Căzură amîndoi deacord eă nişte prăvălii atît de nefolositoare ca aiei nu.vedeai ni«î în faţa intrării la Palais Royale, nici în PiaţaSan Marro şi nicăieri în lumea asta. Se simţeau în"ăodată plutnd pe apele unei călătorii de plăcere în 'voiaeărora se mai lăsaseră purtaţi şi în alte zile şi în al căror vîrtej iubirea lor !şi deschisese floarea albă, împle

97

Page 98: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 98/258

tind pe unde vise imaculate precum crinii. Acum Simţeau ITlolata ca fericirea lor face şi ea parte dm marele

eerc df îeTidiiî noilor căsătoriţi, care cupiniiind întreaga ţara in timpul sezonului călătoriilor de nuntă, se poate atirma eă îşi arată toată frumuseţea şi strălucireadoar la Niayara, ea o splendidă nestemată a unui inelpreţios. De fapt, ţinutul este lăsat aproape total la dispoziţia noiloi eăsătoriţi şi într-o anumită măsură oricepersoană care şi-a încheift deja lună de miere se simte aici un venetic şi trebuie să recunoască o anumită

neobrăze re în acest gen de imixtiune. Se face oare caochii lui profani să vadă roşeaţa şi fiorul acelei imensefei iciri 1 Ori ce om cu oarccare sensibilitate trebuie săvrea să-şi ascundă chipul şi eerîndu-şi i espectuos scuzein fcfţa extazului colectiv, să ia primul tren spre înrăitalume din afară căreia îi aparţine. P retutindeni nu vededecît mirese şi iar mirese. Trei sau patru, pnrtînd încăpe feţe strălucirea binecuvîntării nupţiale, călătoresc înacelaşi vagon cu e l ; uneia îi întinde eşarfa căzută, după ee fata sare din omnibuz în braţele soţului douăseru trei se plimbă eu noii lor sLăpîni în veranda hotelului s la cină e înconjurat de ele pretutindeni şi se simteseăldat, cum s-ar spune, într-o atmosferă trandafirie deimereţe. dragoste şi speranţă. La micul dejun se întîm-plă acelaş* lucru, iar mai apoî in plimbările lui dă mereu eu otfhii de ele. Frumuseţea lor este de toate felurile f sînt blonde şi brunete, slabe şi durdulii, îpalte şimărunţele t  dar faptul că iubesc şi sînt iubite Ie conferă tuturor frumuseţe^

Daeă e să fie vreodată în viaţă îmbrăcate fermecător, atunci aGum este momentul j şi toaletele lor îneîn-tătoere abat de la ţintele iniţiale privirele gata să leadmire. Ce înalfe sînt tocurile ghetelor cochete, elt ded i ici sînt mănuşile îr eulori delicate, elt de electrizantemişcările fustelor albe ea neaua! Ce reprezintă Niagarafaţă de toate ace stea ?

Isabel nu vroia să doa  în vileag înrudirea cu aceste suflete binecuvîntate i dar în taină se bucura de ea, ehiar iji atunci cînd, secondîndu-1 pe Basil, le număra şi zîm-j

yft

Page 99: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 99/258

bea vazîndu-le inocenta transfigurare. Cînd întîlniră pri

ma pereche Isabel lăsă braţul lui Basil şi începu să păşească indiferent alături de el; jură solemn că n-o să-lmai ţină de lanţul de la ceas cînd va vorbi cu e l ; speraea la cină cînd va consulta lista de bucate, să nu fieobliga iă să-şi apropie prea mult obrazul de-al lui laeoborîrea din trăsură îi interzise să o ia de talie. Toate

- ho tărîrile ascetice se modifică prin punere în practică jdar dacă Isabel nu şi le-a dus pe-ale ei cu stricteţe la

 îe deplinire, nu e cu nimic mai puţin demnă de laudăpentru faptul că le-a luat.

Chir? înainte de-a ajunge la podul spre Insula Caprei cei doi trecură pe lîngă un mic grup de indieni rămaşi încă în vecinătatea Niagarei care fac acele obiecte barbare aflate din abundenţă în xoate prăvăliile şi a-semenea pădurilor, povîinişurilor şi stîncilor sălbatice,contribuie la menţinerea cascadei într-o îndepărtată :zo-lare. investind-o cu liniştea şi calmul unei singurătăţi

primordiale. Grupul era format din femei care şedeaunemişcate pe pămînt, cu un zim^et ca de sfinx, aplecateprste mărgelele din poală şi întorcîndu-şi îmbietor dincînd în cînd ochii negri limpezi spre trecători. Pu rta jvesminte în culori vii şi capetele acoperite cu şaluri roşii care le încadrau obrajii rotunzi, maronii şi le învă-luiau trupurile molatice. In aceleaşi culori vesele era

 îmbrăcată şi o fetiţă care se afla cu ei.— Cum o cheamă ? întrebă Isafce?. înilnzînd banii

pentru o periniţă de ace garnisită cu murgele.— Daisy Smith, răspunse mama fetiţei, într-o en

gleză întristător de perfectă.— Dar numele indian ?— Nu are nici un nume indian, răspunse femeia,

care îl lămuri pe Basil că salul lor număra cinci sute deoameni şi că toţi erau protestanţi.

In timp ce disrutau, grupului i se alătură un indian

căruia femeile K adresară un salut melodios în limba lormaternă. Era, în sfîrşit, ceva oarecum încura jato r : daromul purta pantaloni şi vestă şi ar fi fost de dorit să nuaibă pe cap un joben.

99

Page 100: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 100/258

(

— Mă bucur totuşi, începu Isabel după ce se întoarseră să piece, că nu avea şi mănuşi din fii d'Ecosse, ca

şeful acela de trib pe care l-am văzut urcîndu-şi regina în tren ia Oneida. Dar ce surpri±izător este că sînt creştini, şi încă protestanţi! N ar fi fost tocmai bine să se fifăcut cu toţii catolici. Şi femeia aceea spunea că numărul lor este în creştere. Ar trebui, dimpotrivă, să fie pecale de dispariţie.

Pe pod se opriră şi se uitară în susul şi în josul pragurilor la apele care se năpusteau la vale într-o imen

să diversitate, cu crestele albe ale valurilor care seSpărgeau, cu masivitatea întunecată a valurilor carecreş teau ameninţător, cu trecerea rapidă, netuiburată atorentelor peste întinderi plate de rocă scufundată, curotirea ameţitoare şi centrul devo'an,t al vîrtejurilor.

Ca vrăjiţi, călătorii noştri rămaseră să mediteze laÎnvolburarea ucigătoare de sub picioarele lor, se cutremurară de groaza că cineva ar putea nimeri în ea şi a-poi se grăbiră să treacă podul pînă la insula sălbatecă,in a cărei umDră se refugiară pentru a nu mai vedea şiauzi torentul.

Plouase peste noapte; aerul era plin de mireasmapădurii şi de ciripitul dulce şi suav al păsărelelor. Curînd ajunseră la o bancă aşezată într-un I o g retras lamarginea potecii, de unde se deschidea priveliştea plă cută a frunzişului luminat de razele soarelui şi dim olode el, doar ca o scînteiere, rîul înspumat. Aşezindu-se

aici ca doi îndrăgostiţi, Basil începu, ea în zilele de început ale idilei lor, să recite nişte versuri. Era o pceziecare îl obsedase încă de cum văzuse pentru prtma datăpragurile rîului, una din multele învă ţate pe dinafară întinereţe — creaţia unui biet poet de gazetă, pe eare altreilea sau al patrulea redactor, copiindu-i versurile l-adestinat uitării tăindu-i din neglijenţă numele de sub ultimul rînd ăl poeziei. Basil o păstrase undeva în memo

rie mai mult pentr a groaznica întîmplare fa tală la carese referea, decît din pricina vreunui merit poetic ; iaracum şi-o reaminti cu o precizie surprinzătoare chiar & pentru el.

100

Page 101: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 101/258

ÂVERY

Toată noaptea auziră din easele de lîngă mal,Auziră sau li se păruse că aud pun mugetul da iad

 \ i pragurilor, strigătul unui suflet pierdut.Auziră şi nu le veni a crede,- iar zorii îşi rîseră de eiDozvăluindu-le sub ape fioioase treeînd în fugăPeste e) obrazul unui omCare se agăţase sau aşa părea, de-un trunchiÎnţepenit în stîncile de jos, şi din vîltoare-abia zărit.O viată să fi fost aceea ee se-agăţa de firava

speranţă ?Peste tumult cu strigăt ascuţit răsounde groaza.

II. G bafeă zace scufundată sub apele învolburate

de la pod,iar  peste stînei atîrnă rupte odgoanele ramase

dintr-o alta.Orele dimineţii, lungi, fatale, se scurg eurîna(Sa într-o binecavîntată trusă- şi-aeum este amiază —

Grăbiţi-vă cu pluta 1 Dar faceţi-o solidă, trainicăŞi luaţi aminte îa-nşelătoare stînei eînd se avîntăPe creste mari de înspumate valuriŞi peste stînei ascunse-n crenelat torent.Tot înainte se zoreşte pluta cu opinteli, cu clătineli,

şi salturi.Oh, Doamne’ Dacă oare o să-l lovească şi să se ţină

nu va mai putea,De ceea ce acum de-abia se ţine. Dar nu *

Treeînd nevătămată prin genune, ia el ajunge în sfîrşit cu bine.Şi de-a ei trăinicie dovedită, trupul lui vlăguit

se-agaţă.A.cum, spre m a l! Şi, oameni buni, încet, nu

vă grăbiţi.Odgoane tremură cînd libere, cînd încordate şi-apoi

să plece-o lasă.Mulţimea milostivă stă pe moluri ea el de pal'dă

Şi parcS o apasă un coşmar şi o tăcere grea,i i e t u l b i j r a t ă

101

Page 102: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 102/258

Decît de saltul pragurilor şi de al cascadei tunet.Dar brusc. înfiorat din piepturile oamenilor palizi,

nemişcaţi,

Dînd glas durerii lui se-aude un veiet disperat jDe-un vîrf ascuns de stîncă prinsă, se clatină,A valurilor nemiloase jucărie, pluta de care el

e agăţat

III

Leneş se leagănă cît ţine după-amiaza ;Pe mal mulţimea braţele ridică implorătoare şi

se roagă,

La cer, frîngîndu-şi mîinile neputincioasăSe roagă Domnului să aibă milă de cel ce prins în iureşu-ncleştării dintre v al şi stîncă se luptăSă-şi ajute salvatorii, se luptă îndîrjit să-şi

scape viataZmucind de frînghie şi-mpingînd în stîncă

 în vreme ce pe mal femei leşină şi plîng bărbaţii.Nepreţuită clipă după clipă, se scurge după-amiaza,E ceasul asfinţitului acuma şi încă g barcă,Ultima, prin praguri trece cu bitif».

IV

Prin mulţime aprig un om ca fulgerul îşi face drum,Sălbatic se repede-n poarta-nch isă care-i taie calea

„Ţinem noi podul pentru cei ce vor s-ajute. Hei, tu.Spune-ne cine eşti ?" „Fratele lui „Domnul să-

vă ajute pe-amîndoi, hai. treci!"

 înnebunit, cu braţele implorătoare, îl str igă cuglas tarePe fratele a cărui faţă de-abia de se mai vede-n

 întuneric,Dar agitate, vorbele-i se pierd în mugetul de apePrecum frunze smulse copacilor de vîntul toamneiŞi de pe pod frateJe-şi zăreşte lăsînd frînghiaCe de phită-1 leagă şi ridicîndu-se din val,

Dlin de soeranţă. Ca  într-un vis i se arată teribilul spectdcoiMalul cu mulţimea, pădurea, cerul, păsările-n zbor

102

Page 103: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 103/258

Şi-apoi fiinţa aceea obosilă de nemîncat, de teamă,de efort,

Care se-arancă fără vlagă către barca ce-i stă în preajm ă

In zadar! Prins în a pragurilor ghiareE zvîrlit, rostogolit, tîrîtSpre marginea cascadei şi de-acolo împins într-un

 îngrozitor sfîrşit.

— Vai. Basil! exclamă Isabel întrerupînd cu un oftai prelung tăcerea care celebra cel mai bine talentulpoetului. Nu-i aşa că nu-i adevărat ?

— Mai toate cuvintele sînt adevărale, pînă şi sosirea fratelui în ultima clipă. Este o întîmplare bine-cu-noscută, adăugă el, şi sînt sigur că cititorul a cărui memorie se poate întoarce cu douăzeci de ani în urmă imposibil s-o fi uitat.

Intr-adevăr Niagara ucide fără milă •, aproape nuexistă prin preajmă vreun punct de interes turistic caresă nu fi făcut o victimă omenească şi se prea poate caIn frumosul arc boltit peste cascadă să existe o patăatît de purpurie îneît să nu dispară niciodată. Frumuseţea Niagarei se dezvăluie pe un fundal istoric atît de-lugubru cum numai un turist cu inima uşoară şi l-arputea dori. Oribilii sălbateci care'venerau cataracta1cape un diavol al lunii lui Cuptor şi duceau o viaţă demizerie şi de ticăloşie demonică şi pe care primii iezuiţi' îi găsiseră aici acum ,două sute de a n i ; crîncenii indi

eni irochezi care cu fapte sîngeroase i-au gonit pe aceştimizerabili adoratori ai Satanei ■. francezii, care au înălţat fortul aflat şi acum de strajă la gura rîului, semă-nîud odată cu el seminţele războiului care mai apoi aurodit în încăierări sîngeroase pe tot iuprinsul ţinutuluiNiagarei t  lupta pentru poziţii militare de-a lungul rîu-lai în timpul războaielor dintre Fran ţa şi Anglia ; oribila scenă în conspiraţia de la Pontiati, unde uri deta

şament de trupe engleze fugărit de indieni şi-a găsitmoarVa în prăpastie, lîngă Marele Vîrtei > durerea şiprăpădul pricinuite în tinpul Revoluţiei crezărilor ame*

103  î 

Page 104: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 104/258

ricane de către sălbaticii care îşi pregăaeau atacurileIn umbra Fortului N ia g a ra b ă tă li il e de la Chippevvfa şi

tundy's Lane, în care bubuiturile tunurilor se ameste-e e u e u răgetul cascadei î raidurile sălbatice, jafurile* să-vîrşite eu tomahawk-ul şi cuţPul de scal^at şi sateletn flăcări de. pe ambele maluri în războiul din 1812 —acestea sînt amintirile acestor locuri, verigi într-un lanţ«le tragică atracţie şi interes neîntrerupt de cînd omulalb a văz’it pentru prima oară faţa învăluită* în ceţur>a Niagajei. Faptele nu-şi pierduseră n i m i G din efectulcuvenit eînd Basil, hoinărind pe Insula Caprei, le privi

 în lumina reflectată de is toriile domfiului Parkman —acele eărţ, preţioase, care conferă sărăcăciosului nostru’tiecu t ceva din aura rom antică a vechii Europe^ .ilumi-nîndu-i sălbateca* solitudine cu strălucirea cavalerismului medieval şi. gloria martiriului medieval — iai apoi.lipsindu-i această lumină, îndreaptă asupra lor scînte-ierea mai palidă k  ghiduriîor turistice. FI şi Isabel gus-f-îră din plin'tabloul sumbru eu interesul g u eare per

soanele sentimentale contemplă de la adăpostul sigur şi.tihnit al prezentului vitregiile altor vremi. In ealitata deproaspeţi căsă toriţi erau amîndoi poeţî şi atîta timn cîtrinjie nu î călca pe nervi, puteau transforma orice faptIntr-o povestire atrăgătoare, plină de imaginaţie. îşi exprimară simpatia pentru rei ee pier an de an la Niagara,trad iţionale Victime ele pu terii ei îngrozitoare ; dar refuzară yă şi arate compasiune? ieftină şi egoistă fată de

Pustnicul de pe Insula Caprei, eare locuiesc ani îndelungaţi în totala izolare a insulei şi pînă la urmă îşiaflase sfîrşitul în cataraGtă.' Pe acest personaj, deven itFgură publică, îl suspectau <?ă-şi plănuise eu bună şti- în ţă şi viaţa si moartea şi nu vroiau s§ se lase im presio naţi de arainţCrea lui; su toa*e eă acordară un suspine telui vis pe jumătate patetie, pe jumtăate ridicol, deşidu lipsit, de nobleţe, al lui H orde ca i NoaK, căruia îi ve*

nis^ i3ee<# să-i adune pe Grand Island* pe toţi evreii

* In sult #ea Mare (engl.J.

104

 /■

Page 105: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 105/258

cKn lume si pe toţi ind\onii rămaşi din triburile dispă-lute pen tiu a reconstrui acolo Ierusalimul şi care in

realita te a şi pus acolo piatra de tem elie' a nouluitemplu.Pentru un loc vizitat anual de atiţia mii de oameni,

Insula Caprei este'fermecător de sălbatecă. Tufişurile,dar şi arbuştii, cresc în voie şi oferă o înşelătoare izolare în care chiar ia acea oră matinală Basil şi Isabel

 întîln iră multe alte perechi. Părea de necrezut că satulşi hotelurile să fie atît de pline de proaspeţi căsătoriţi,ia fel ca şi aceste meleaguri sălbatice t  totuşi în oriceIoc adăpostit în verdeaţă şi pe toate potecile spre punctede interes turistic şi locuri periculoase vedeai perechi3e îndrăgostiţi proaspăt căsătoriţi, cu braţele înlănţuitetandru, ca şi cum se sprijineau unul de altul. Peste oasemenea pereche dădură Basil şi Isaoel cind în celedin urmă ieşiră din desişul pădurii la capul insulei casă privească rîul lai şi rapid pînă unde curgea lin înainte de-a intra în zona pragurilor  j şi ca un suav element

pastoral în prim-planul acestui peisaj magnific, nu le’disp’ăcu deloc prezenţa celor doi. Asemenea perechise află în pnm-planulwtuturor peisajelor celebre dinAmerica şi cînd mă gîndesc la toţi aceşti îndrăgostiţicare in timpul sezonului de vacanţă îşi etalează dragostea în public, de la Mount Desert la Valea Yasemiteşi din rezervaţiile nautrale din Colorado pînă la insulele Floridei, am senzaţia că întreg continentul nostru

nu este decît o Arcadie mai mare, că mijlocul secolului nouăsprezece este epoca de aur şi ce puţin ne lipseşte să devenim o naţiune de păstori si păstoriţe,

Prietenii noştri se întoarseră Ia ţărmul pragurilorcanadiene traverSînd insula pe o pcateGă care trcceaprin inima codrilor, iar acum se apropiau din nou, a-gale, de cascadă. Toate scenele prodigiosu'ui spectacol prezentau o eternă noutate şi cei doi priviră efectele mereu schimbătoare ale acelui neîntrerupt sublimeu sentimentul unor descoperitori sau mal degrabaa unor oameni care au marea şansă de-a vedea minunea la zămislirea ei, atunci cînd iese din mina Cre-

105

Page 106: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 106/258

atorului. Ora matinală îi împrumuta acestei iluzii ceva:din farmecul ei însorit, în timp ce în hăurile malurilor!

 întunecate de desişul plante lor veşnic verzi pluteaparcă misterul nopţii dinaintea creaţiei. Cînd ajunseră la cele trei insuliţe din prelungirea Iusulei Caprei,

 înşirate una după alta pînă departe pe canalu l furios,Basil şi Isabel simţiră o teribilă încordare a tuturor nervilor, fiorul durerii subconştiente, exaltarea pericolului şi a evadării. Trei frumoase poduri subpendate Ita*gă acum aceste insule mai nâpi de insula mai mare şf pe sub fiecare din aceste poduri trece un şuvoi imens,care se năpusteşte să se amestece în căderea cascadei.Cele trei surori s îş t pur şi simplu nişte erîmpeie denatură sălbatică, desişuri de arbori şi plante agăţătoare înălţate pe nişte aglomerări de stîn e i; da r ele faoparte din fascinaţia Niagarei, căreia nimeni nu-1 pocf-

-te rezista ; şi nici Isabel nu se lăsă convinsă să nu pornească în exp loatarea lor. Nu trebuie să ai cura j casîi faci lucrul acesta, ci doar să te supui faimecelor lo

cului, iar eel eare se aventurează s-o facă nu are altărăsplată în afară de conştiinţa faptului că a fost acoltitinde numai cu cîtiva ani în urmă poate că nu călcasepicior de fiinţă omenească. I sa bel trecu de pe un podpe altul cu inima tremurînd de emoţie şi în «ele dinurmă păşi pe ultima insuliţă, de unde. printr-o perdeade crengi şi plante agăţătoare privi eu ochi înspăimîn-taţi şuvoiul apelor care se Umflau şi se zvîrcoleav. ima-ginîndu-şi cu fiecare val, şi în fiece clipă eă luptă dis

perată să se salveze. Fără s3 şi dea seama, efortul sedovedi prea mare pentru puterile ei şi brusc Isabel îşf dezvălui soţului o nouă faţă a carac terului ei. Parănici cea mai mică avertizare ea se ’ăsă jos la rădăcinaEni'i eopac şi declară, cu o mină serioasă, eă nu semai simţea în stare să se întoarcă pe acele p o d u ri; nurrezentau nici o siguranţă. Basil se holbă uimit la fiinţa ghem uită jos şi îşi băgă mîtnile In buzunare A*

poi îi trecu prin mintea sa anostă de bărbat că probabil era o qlumă şi zise |

•— Ei bine, atunci va trebui s§ te dnn ^u o barcă.,

lOo

Page 107: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 107/258

x— Aii, Basil, cliiar aşa să faci, să mă duci ca o . tfa rc ă! îl imploră Isabel. Ai văzut cu ochii tăi că po-t

tfurlle sînt şubrede, Te rog, adu o barcă.— Sau un balon, sugeră el, pentru a fi şi mai spiritual.

Isabel izbucni în lacrimi; şi atunci el îngenunchfclîngă ea şi îi luă mîinile într-nle lui.

— Is ab e l! Is ab e l! Eşti nebună ? strigă el de parcăar fi fost gata să înrebi neaseă.

In loo de răspuns ea continuă să plîngă. t.emu-rînd toată ; ea să dreagă lucrurile el îî spuse că treaba

cu barca fusese o glumă ; şi îl apucă disperar sa cîndIsabel repetă i— Eu nu mai pun piciorul pe podurile astea, nid[

 în ruptul capului.— ţ?i ee propui să facem ?— Nu ştiu, nu ştiu!El încercă să fie sarcastic.— Ai de gînd să-ţi ridici aici o sihăstrie şi să ţi

se trimită mîncarea de la hotel ? E un loc încîntă+or.nu duce lipsă de vizitatori; doar eă e cam mic chiarşi pentru o sihăstrie.

IsabeJ gemu din nou aeoperindu-şi ochii cu mîinileşi mirîndu-se cum de nu-i era lui ruşine să-şi bată jocde ea.

De data aceasta el încercă s-o ia cu binişorul.— Scumpa mea. poate eă mă vei lăsa să te duc în

braţe.

— Nu, asta ar însemna la fiecare pas o greutatedublă pe pod.— N-ai putea să închizi ochii şi să mă laşi să te

conduc eu de mînă ?— Doar nu vederea pragurilor mă snerie pe mine,

spuse ea privind în sus mînioasă. Podurile sînt nesigure. Nu sînt copil. Basil. Ohr re-o să ne facem ?

— Habar n-am. spuse Basil încruntat. Este o situaţie pentru eare nu m-am pregătit.

Apoi, în tăcere, se consideră pe sine vinovatul numărul una fiindcă probabil o sensibilizase pr^a'mult peIsabel cu poezia aceea despre Avery, iar apoi cu toa

Page 108: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 108/258

tă discuţia despre Niagara, care aparent ei îi plăcusefoarte mult. O întrebă ridcj asta i ra cauza şi ea li

răspunse:— O, nu, doar podurile.Ii dem onstra că, după toate principiile cunoscute,

podurile prezentau siguranţă deplin * şi că nu se puteaupiăbuşi. Ea dădu din cap aprobator, dar nu-i răspunse,drept care el îşi pierdu răbdarea.

— Isabel! ridică el glasul mi-e ruşine cu tine!— Să nu spui nici o vorba pe care s-o regreţi mai

-Jtîrziu, Basil, replică ea, cu îngăduinţa celor care au

dreptatea şi raţiunea de partea lor. îm preju rul insuliţei unde deveniseră prizonieri, a-

pele se învolburau la praguri, urlau şi săltau ca posedate de demoni. Basil se lăsă copleşit de gi Dzăvia absurdă a situaţiei. Nu îndrăznea să încerce s-o ducă înbraţe pînă la mal, căc: s-ar fi putut sa-î scape din strîn-soare şi să cadă în torent. Nu putea nici s-o lase singură şi să plece după ajutoare ; şi ce se va întîmpla da

că pînă să vină cineva îşi va ieşi din minţi de groază?Sau ce s-ar întîmpla dacă ar ven i cineva- şi i-ar găsi în această situaţie rid icolă ?

Dar tocmai ven ea cineva !— Isabel! îi strigă el la ureche, uite-i pe cei pe ca

re i-am văzut îir salon ieri seară.Isabel îşi acooeri faţa cu vălul, cu mîm rece ca

gheaţa apucă mîna lui Basil, se ridică, cu o mişcareconvulsivă se agăţă de bra ţul lui şi fară a rosti nici uncuvînt o luă pe drumul de întoarcere.

Se aşezară într-un colţişor retras şi ea îşi ridică iute privirile din păirînt, îşi îndreptă capul şi din nou selumină la faţă. Basil o văzu zîmbind printre lacrimi.

— Draga mea, îi spuse el, nu-ţi cer să-m* explici dece ţi-a fost atît de frică, fiindcă bănuiesc ce n-ai fi înstare. Dar n-ai vrea să-mi spui de re oare oamenii acelaarătau atît de stăpîni pe sitiiaţie ?

— Vai, iubitule! N-ar înţeles ? Doamna aceea, Ri-chard sau cum i-o îi zicînd.... se aseamănă atît de multcu mine!

108

Page 109: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 109/258

Ea se uită la Hi de parcă ar fi făcut cea mai satisfăcătoare declaraţie posibim, iar el ^socoti ca mai bine să

renunţe le alte întrebări pentru moment şi să aştepte, insperapţa Ga pînă lc. urmă va găsi singur explicaţia. Îşicontinue drumul în tăcere pînă ee ajunseră la Treptelelui Biddle, la eapul cărora există un armnţ eurtf că une-lo. persoane şi-au aflat acolo moa.tea din pricina bucăţilor de siîncă desprinse din peretele prăpastiei care secască pîne la ţărmul de jos şi că cei ce doresc să coboa-r3 sînt avertizaţi eă o f aG pe riscul lor. Isabel refuză săviziteze Peştera VÎDturilor, spre caie ducfeau aceste trep

te, dar era gata să rişte o afse< nsiune în Turnul Ţestoasei.•— Mulţum esc nu, răspun&e ooţul ei. S-ai putea să

ţi se pară că drumul de întoarcere nu prezintă siguranţă. Nu putem conta -cu certitudine ne apariţia doamneicare se aseamănă atît de mult f u   tine, iar eu n-am nicio pofla să mi pf-tret restul v ietu în vîrful Turnului Ţestoasei.

Aşad ar îi găsi un loc unde să se aşeze şi el se urcă singur în vîrful curajoasei £onstructii înălţate chiarla marginea cascadei. între aroul lin al Potcoavei siperete le sculptat a] Cascadei Centra fe în s ra fe eu m area* înspum ată a pragurilor şi îr, faţă cu rta l ide abiaco ntu rat orin tre ceţuri, ea»-e îşi vedea mai departede drum prin tre malurile lui ftiai înalte. "Simţi dinnou teribila înrln^are eu c?re privise cu mulţi ani înUrmă, frumuseţea mereu schimbătoare a Cascadei Ca

nadiene. cum atîrna t a o masă de verd^ translucid întimp ce un alb sidefiu se ridica par"^ din qenune.sirecurindu-se pînă sus, ch 'ar Ia marginea ei şi apoibrusG di starea , pentru ea efectul săi se repe te din uou.Golful în e'Srte se Prăvălea cascada era învâîuiţ In misterul a<estor afouri eaie se ridicau, soaiele străluceaşi un curcubeu se înt;nsese pe?+e ei să visen-

Lîngă baza turnului nişte bolovani destul de nesiguri a jung chiar pînă la marqm ^a prăpastiei şi aief Basil văzu un iomn mai în "verstă «are. sărind de pe uribolovan alunecos .pe altul si aruncînd 3in cînd în rîn4cîte o privire în prăpastie, după ee se amuză destul în

* 109

Page 110: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 110/258

felul acesla se caţără pe podul de scînduri. Basil, care între timp coburîse, îşi permise să-i spună că după părerea lui, ceea ce făcuse era şi straniu şi cam pericu

los. Respectivul domn nu i-o luă în nume de rău recu-nojscînd că aşa s-ar părea, dar adăugă că îl consultasetui frenolog reputat, care îi spusese că avea un asemenea echilibru îneît putea să meargă oriunde poftea.

— Sînteţi în călătaorie de nuntă, bănuiesc, conţinu el cînd se aproplară de banca unde Basil o lăsase peIsabel. / 

Aceasta se afla acum în compania unei femei în

tre dnuă vîrste, a cărei îmbrăcăminte exprima cu oarecare ezitare o fericire interioară şi care dovedea oănume eleganţă şovăielnică.

— Ei bine, eu mă afla la a treia călătone de nunta la Nicgma şi nevastă-mea a mai fost şi ea odată a-ici, cu aceeaşi treabă. Am găsit o mulţime de schimbări. Cu celelalte două am stat pe Masa de Piatră. A-cum s-a term inat cu ea. Ce ‘ zici, băbuţo, plecăm maideparte ? întreabă el > şi mirii o luară în sus pe potecă, însoţiţi poate de spiritele protectoare ale celor datorită cărora aceste locuri inspiră atîtea amintiri tristeşi totuşi plăcute.

La prîr?z grupul domnului Richard se aşeză lamasa de lîngă masa lui Basil iar acum vorbeau toţi tre5cu însufleţire în pustietatea spaţiosului restaurant.

— Ştii cevai Kitty, tocmai spunea doamna mărita-ftă, cînd ajungi acasă le poţi spune fetelor ce pofteştidespre distracţiile de la Niagara. Vor crede orice maidegrabă decît adevărul.

— Da. asta cam aşa e, confirmă Kitty. In mare parte am şi inventat ce-o să le spun. O să le descriu unmare bal la hotel cu lume bună din toate colţurile ţării şi îl voi descrie şi pe bărbsftul cu care am dansat celmai mult. Voi povesti că mi-a făcut curte tipul acelaeu mustăţi lungi şi blonde întîlnit pe pod de dimineaţa

şi că a trebuit să dea socoteală pentru mănuşa pe carenu mi-o mai găseam. Nu se face să le spun fetelor că |roi-a scăpat din vîrful Turnului Ţestoasei. Şi pot, Fanny, \ 

110

Page 111: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 111/258

să le mai dafu cîteva aman ante despre cum rim luat masa cu nişte aristocraţi din Sud, şi cum ne serveau propriilor sei vitori negri.

Se refeiea poate la aristocratul cu figura tristă pecare Basil şi Isabel îl remarcaseră în trenul de la Buffaloca fiind din Sud şi probabil în vizită prin Nord pentruprima oaTă de la război* încoace. Avea un aer deopotrivăaprig şi trist şivnişte maniere a căror eleganţă, destul defascinantă în felul ei, ascundea ceva pe jumătate barbar*criminal. Stătea cu soţia lui la o masă mai retrasă, iarcopilul erai î«ervit separat de o micuţă doică şi slujnicăcu pielea arămie. Realitatea nu prea corespundea cudescrierea făcută de tînăra domnişoară, dar indiscutabil îi oferea o bază de pornire. Lui Basil i se păru că descoperă la acest bărbat un fel de tulburare şi o explică printeoria că înainte de război el venea la Niagara în fiecarean iar acum rămăsese uimit s-o găsească atît de schimbată.

— Da, zise. Basil, călătoria lui de-acum este o copie

extrem de palidă a ceea ce însemna pentru cei din Sud„a voiaja" şi nu pot să nu simt pentru el o oarecare mila.Cred că pentru aproape orice rău înfrângerea şi pieireasînt prilej de elogii; pe epava sclaviei sentimentalismulereşte rapid .'ca o ciupercă şi prin genul de .poezie pecare o produce această epava s-ar mai putea însă să menţină în floare rămăşiţele sistemului feudal. In ciuda oricărei' dreptăţi şi raţiuni, un stăpîn de sclavi ajuns să

rac este o figură patetică; rebelul înfrînt ne trezeştecompasiunea şi în prezenţa lui nu are nici un rost săne gîndim la Andcrs-onville**. Od:nîoară domnul acostaşi alţii ca el erau adevăraţi lorzi ai steţiunilor noastre

• de vară. Cheltuiau ca nişte prinţi b a n ii ; trufaşi, cunasul Be sus; îl zdrobeau pe aboliţionist în propriulbîr log } politicianul le aducea omagiu în propria lui

* Războiul Civil (1861—1865).** Localitate în sud-vestul statului Georgia, cunoscută pentru în.

chisoarea militară a Confederaţiei Statelor din Sud.

.111 \ 

\

Page 112: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 112/258

easă. Veneau aici de la mlefştinile lor cu orez şi cîrrtpu--rile cu burr bac şi dădeau gata întreaga civilizaţie activă

a Nordului Toţi cei care aveau ceva de vîndut, mărfurisau principii, li se ploccneau, aţa îneît călătoria lor la.noi devenea un adevărat triumf. Acum sînt toţi fără niciqn ban şi subjugaţi (zic ei), na există on? atît de săracincît să le mai facă temenele şi-am rămas eu singur,aboliţionisiAlm fragedă pruncie să suspin gîndindu măla soarta lor. La urma1urmelor aveau trăsături nobileşi nu e de mirare că au ajuns să ne dispreţuiască, vă-sînd ce erăm majoritatea dintre noi. Am ii ipre&’a că numi-ar displace să-J eunosc pe amicui nostru. Nu mă pot 'opri de-a nutri faţă de el acelaşi sentiment pe care 1-ffşnutri şi faţă de un prinţ ruinat,' fie-nii iertat sufletul bicisnic f Mă întreb ne simte chelnerul nostru negru. în-'drăznesa să afirm eă aie pentru el o imensă admiraţie.

In toată încăperea nu erau mai mult de zece-două-sprezece persoane şi Basil compară scena de acum cucea oferită odinioară de aceeaşi încăpere.

. — Pe vremuri, începu eL erau ocupate toate njese-le şi cina se servea în sunet de orchestră. Nu pot !»ă suunce-mi plăcea orchestra, dar acuri imi lipseşte. Mă întreb dacă amicul nostru din Sud nu-i duce şi el dorul ?,'Trebuie să recunoşti Isahel, Gă la sosire am avut parte/ de o foarte scurtă apariţie a fanrarei. Zău a^a mă întreb'ce s-a întîmplat eu hotelul ăsta. spuse el în timp ee, fa-miiia din Sud, ridieîndu-se de la masă ieşi-din restau-urant, însorită de numeroase .ecouri perfide, !n eiudazgomotului ostentativ de Farfurii şi tacîrridri făcut dechelneri.

După cină se plimbară eu o trăsură de-a lungul ţă rmului canadian, pînă dincolo de Casa Clifton, spre Sur*'ning Spring* ca re nu este cîţuşi de puţin ţ;ea mai neîxi- *semnată minune a Niagarei. Cînd lici fiecare bu lă sesparge pe suprata\a agitată a apei, dînd drumul unei străfulgerări de flacără infernală şi unei răbufniri cu miros

sulfuros, nu mai e deloc de mirare eă indienii au venera t cataracta ea pe un demon ,• şi Incă o vra jă subtilă

* Izvorul arzntor (engl.)

412

Page 113: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 113/258

(ce nu poate fi risipită nici de indiferenţa de profesionist a ghidului care pune în valoare fiertura drăcească)se a.;laugă acelor farmece succesive prin care Niagarase transformă treptat din ceva frumos în ceva groaznic.Şi totodată, după toate probabilităţile, -cea mai extraordinară privelişte'a cascadelor se'deschide dintr-un anume punct al acestui traseu, de unde priveşti Potcoavade sus şi îi vezi cei trei masivi pereţi de apă bombîndu-se şi, pierzîndu-şi culoarea năruindu-se în go lflao lalta.

N-ar dori, să meargă să vadă cîmpul de luptă de laLundy's Lane ?* .îi întrebă la un moment dat vizitiul

pe drumul de întoarcere; dar pe Isabel n-o interesaucîmpunle de bătaie, iar Basil prefera să-si păstreze intacte amintirile ultimei lui vizite.

— S-a ccnstruit acolo 4n fel de turn de observaţie, zise el în timp ce trăsura înainta de-a lungul rîului, şi era dat în grija unui bătrîn ostaş din miliţia canad iană, care îşi ajutase concetăţenii să fie bătu ti înluptă. Acesi erou mi-a înşirat o poveste simplă şi neinteligibilă despre respectarea bătăliei, întrebîndu-mămai în tîi dacă am 3uzit vreoda tă de genei aiul Scott şiadăuaînd făiă nici măcar să tresară că aici S’-a dobîn-dit generalul primii săi lauri. Se pare că indiferent deauditoriu, povestea era la fel de lungă şi nimic nu 1 putea lace pe bătrînul ostaş s-o scurteze, aşa că m-amcufundat în gîndurî şi l-am lăsat să termine. In dimineaţa aceea de vară, cînd soarele strălucea, păsărileciripeau iar dintr-o casă a unei ferme din apropiere se

auzeau sunetele unui pian acompaniind glasul unei fe-?te. era greu să-ţi imaginezi că acea limpezime a văzduhului fusese cîndva mmjită de fumul bătăliei, că în locvie cartofi şi porumb pe cîmpurile tihnite se puseserătun ari şi că pe drumul fermierului, pe acolo pe undeacum veneau vacile în sunetele tălăngilor, venise ata-

• Bătălia de la Lurdy's Lane între americani şi canadieni s-a

purtat la 25 iulie 1914, forţele ămen-ane victorioase fiind con-.duse de generalul Wmîleld Scott, rănit de două ori In aceastaconfruntare.

113

*

Page 114: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 114/258

cui oamenilor înarmaţi. Apele albastre şi liniştite alelacului Ontano străluceau pînă departe şi pînă departese întindea ţinutul acela minunat, cu ferme, codrii şi

cîmpii, iar la piciorul turnului se înălţa un frumos sat.Bătălia de odinioară părea o simplă închipuire de-amea > şi totuşi cum puteam să mă îndoiesc de spuseleostaşului de lîngă mine ? — deşi m-a întris tat să constat ră în dimineaţa aceea patima băutului îi afectaseexprimarea. Vizitiul mi-a explicat după aceea că de o-bi cei vizitatorii erau atît de mulţumiţi de elocinţa căpitanului, î^cît îi furnizau destul coniac ca s-o ţină tot

 într-un extaz cît era sezonul turistiG de lung, prin a-ceasta ajutindu-1 să-şi împrospăteze substanţial memo.ria şi să facă bătălia tot mai sîngeroasă, pe măsură cesezonul înainta şi numărul vizitatorilor creştea. Acolo,draga mea, se întrerupse el brusG, cînd dădură cu ochiide uii torent îngust de apă care ţîşnea din ieşitura u-nei stînei de partea americană, mai jos de cascadă, şise ţesea într-un vcal de ceaţă, a^ela e Voalul Mire-sii ,• şi presupun că-ţi închipui că torentu l de acolo ne

oferă un- spectacol ntît de minunat, este cine ştie ce pl-rîiaş (eneş, ajuns să-şi încheie prin acest salt spectaculos un lung drum plin de erori şi lipsit de orice strălucire. Nici vorbă de aşa ceva. Este un caua! dintre celemai obişnuite, un sărman dar respectabil canal de moară, care s-a ded icat strict afacerilor şi a învîrtit roţi înloc să se prostească rotindu-se în jurul nuferilor. îşipoate peimite acest ultxm lux. Geea pe vezi în VoalulMiresii, iubito, este apoteoza industriei.

— Mă tot gxndesc, spuse Isabel ţ care nu aâduse nicicea mai mică atenţie Voalului Miresii sau amănuntelorlegate de el, ce îngrozitor trebuie să fie să faci un pas

 în gol prin aceste locuri noaptea.Se referea la drvmul eare mergea- pe marginea pră-

pastiei fără a ti străjuit de nici un fel de parapet. In Europa ar fi fost protejat de un zid puternic, dar pe conti

nentul nostru ne ocupăm de luGruri puţin altfel şi nu ede mirare că din tind în cînd cîte a trăsură se face ţăndări, rostogolindu-se dincolo de marginea d im u lu î.

ft.14

Page 115: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 115/258

•— Dacă Intr-o asemenea direcţie ţi-au luat-o gîn-durile, răspunse soţul ei, mai bine să ne întoarcem la hotel şi să lăsăm Vîrtejul pentiu mîine dimineaţă. Oricum,

s-a făcut prea tlrziu pentru a-1 mai vedea astăzi.• De la întîm plarea de pe insulă o tra ta pe Isabal cuo superioritate care i sc părea şi lui îngrozitoare, dar decare nu se putea lăsa.

. — Nu mi-e teamă, suspină e a , dar cum ar spune unmilitar în retragere, „Sînt teribil de demoralizat" t  şi a-dăugă : Ştii că trebuie să ne rezervăm cît de cît forţelepentiu a da o raită prin prăvălii în seara asta.

Printre treburile pe care le nveau de făcut se număra şi cumpărarea biletelor de întoarcere la Boston prinMontrea] şi Quebec, şi printre plăcerile lor a fost si a-ceea de-a le procura de la cel mai sufletist agent de voiai imaginabil. Omul era colonel sau cel puţin maior şirecursese la un truc politicos1 folosind un titlu militareînd i se adresă lui Basil. Lăudă. excursia pe eare inten ţionau să o facă cei doi ca De cea mai mâqnifică şi maifrumoasă de pe întreg continentul şi îi lăudă şi pe eipentru intenţie. Ii informă că doamna care tocmai ieşise era doamna general Bowder din Philadelphia i o cuno şteau ? Intr-un fel aceste titluri îi sugerară hai Basilo perioadă anterioară ultimului răzbel*, de pe vremeamiliţiei populare •, şi îşi imagină pentru agentul de voiajo viaţă romanţioasă petrecută într-o statiune balneară-

 în permanent contact cu ra jte oameni bogaţi, cheltuitori,amatori de plăceri, care formau întreaga lui lume jovială.

Din păcate colonelul, care îi indusese şi pe ei în aceastălam e şi prin urmare îi etichetase drep t bogaţi şi nor.deni,nu reuşi să le asigure o cabină specială pe vas — un vapor absolut splendid care făcea curse pe lao şi avea să-iducă pe la pragurile de la St. Lawrence şi mai depaite,pînă la Montreal, fără a-i obliga să mai schimbe vreunmijloc de locomoţie. — dar le va da el o scrisoare cătrecăpitan, un foarte bun prieten peisonal, care se va bucu

ra să le acorde toată atenţia în calitate de prieteni ai lui;

* Hăzboiul civil*»*

115I

%V

Page 116: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 116/258

I%

şi se apucă să scrie cîteva rînduri a'.ribuindu-i lui Basiinişte merite deosebite ş l , in ciuda oricărei logici, făcîn-du-1 să simtă în acea clipa că i se acordase privilegiul

unui document, care insă, lără îndoială, făcea parte dintoate tranzacţiile de genul acela. Colonelul vorbea cu unglas vesel şi 'pu tern ic ; rîdea cu poftă aparent fără a fistîrnit de nici o glumă; la despărţire se înclină foarteadînc zicînd „Bună seara" şi c^i doi plecară ca şi cum arfi primit binecuvîntarea lui.

Restul serii îl petrecură hoindimd prm sat, fermecaţi de amestecul bizar de Siramu şi comun, zăbovind

 în taţa vitrinelor cu monotona lor varietate de evantaie* din pene, — fiecare avînd în centru o pasăre de unroşu sau un galben violent, sacrificată nemilos, — mo-easini, pungi de tutua şi sacoşe cusute cu mărgele,aicuri cu săgeţi şi tot ce era în starş să inventeze artasălbatecă a indienilor din vecinătate ; cutreierînd prinateste dughene vesele, întrebînd de preţuri şi zăbovindiude]ung şi nehotărâţi, aplecaţi peste cutiile pline cucruciuliţe de feldspat, brăţări şi coliere din cuarţ şi totfelul de vaze, de ulcioare inutilizabile şi alte vase carese pot tăia din formaţiunile geologice de la Niagara,tehinuiţi în tot aces* răstimp de căJdur? lămpilor cu gazşi de perseverenta ţînţarilor. In afară de ei era foartepuţină lume în prăvălii, iaT cumpărăturile Isabelei n-aufost deloG costisitoare. Soţul ei se hotărîse să-i ia urir-ic suvenir şi după ce o conduse la hotel alergă înapoilc una din prăvălii şi îi cumpără în grabă un evantai

8in pene — ceva magnific, de un roşu puternic dîndtreptat în albastru, eu o întreagă pasare galbenă ţintuită în mijloc Cînd i-1 arătă triumfător  în cff~^ră soţia îl în trebă :

— «.sta pentru cine este, Basiî  t  Pentru bucătăreasă ? Dar văzîndu-i pr ivirea îngrozită la auzul aces-

v xor vorbe, i se aruncă de gît, exclam îndt of, dragule,bietul de tine n-ai nici un ou s t ! Am înţeles că pentrumine l-ai lu a t ! Şi mai să m o a ^ d^ rî'î.

— N-ai sărit tu în sus şi nu ţi-ai ridicat mîinile spreGer, bîlbîi el, Cînd ai ajuns la vitrina aceea g u   evantaie 9

116

Page 117: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 117/258

— Ba da, da/ îngrozită ! Ai crezut că mi-au p’ăcutororile acelea, cu păsările lor moarte şi eu toate cuio-

n le lor hidoase ? Oh, Basil, iuhsiu le ! Eşti in co rg ibl.Nu poţi reţine ea un asemenea roşu este cea mai dezgustătoare nuanţă pe ca^e perversitatea omenească ainventat-o ea să sfideze natura ? Ascultă, dragule,' promite-mi un singur lucru, zise ea eu gias patetiţ. Ştii eăvom mai i^ee nişte miei cumpărături şi la Montreal şipoate că vei dori să-mi faci şi acolo o surpriză. Ei bine,n-o mai face. Sau'dacă nu te poţi opri, te rog spune-midma^nte despre ee ebte \o rb a şi ea re va fi culoarea ,•iar eu îţi voi spune 'dacă să cum] ri sau nu şi atunei vafi ceva eu gu&t, o şupriză plăcută, şi voi fi cu adevărertmulţumită.

Ea se întoa rse să-şi pună evan ta5ul în geamantan,iar el murmură eeva, eum f ă ee-ar fi să-l schîn oe»

•— Nu, ripostă ea îl vom păstra ca pe..., ca pe... unmonument. '

Şi astfel, eu încă un hohot de ris, ea îl eoborî diri înălţim ile trufaşe unde se «ocoţase în nula lui pentruspaimeîe şî neliniştile ei din ziua aceea. Intr-atît, seschimbaseră poziţiile lor incit Basil se întreba daea nucumva el fusese acela eare făcuse scena de De insula?eiei de-a treia Iffrsitoareiar’cînd Isabel adăugă, „Of,

de ee oare nu-şi folosesc bărbaţii puterea de, judecată ?°, el n-ar fi putu t să-şi revendice nici un dram de

 judecată şi nu putu nic i să susţină adevâm l i că el « -păia*ie evantaiul mai myjt pentru o anume strălucirebarbară decît pentru humusetea Iui. Ea nu vroia să-lvadă supări, iar el nu-reuşi să nposteze în *j'ci un felia mîngîierea ei pe jumătate ironică, menită să-i alinesuferinţa umilirii.

 D&r  odată cu noaptea trecură şi toate necazurile şidimineaţa următoare tei doi petiacură o oră încîntă-toare zăbovind la Prospect Point* şl cutreierînd Insula

* Promontoriu de unde se de-chide o iargă perspectivă asupraNiagarei,

117

Page 118: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 118/258

Caprei, desfătîndu-se oarecum cu savoarea lucului, alecăru? minuni le devoraseră mai întîi fără nici o discriminare. Se simţeau deja vizitatori veterani şi se mirau

 jcu superioritate de lăcomia cu care se repezeau noiiveniţi la diferitele puncte de atracţii. Nu puteau pricepe de ce ar dori cineva să coboare pe şinele înclinatepîn ă la .poalele Cascadei Americane ,• zîmbi’ă la ideeade-a se urca în Turnul Ţestoasei s luară în rîs îndrăzneala' vulgcră a celor ce se aventurau pe cele Trei Surori Ursitoare ? iar pen tru cei pe care îi văzură gata săccboare treptele pînă la Grota Vînturilor, nu găseau cu-

yinte să-şi exprime întregul dispreţ..Apoi îşi făcură şi ei excursia la Virtej, coborind dingreşeală pe partea americană, cînd de fapt Vîrtejul sevede mult mai bine de pe cealaltă parte, deşi de oriundel-ai vedea rămîne cea mai impresionantă scenă din prodigiosul spectacol al Niagarei. '

Aici, pe o deschidere de o milă, acele m ăr i interioareale Nordului — lacurile Superior, Huron, Michigan. Ene

şi o mulţime de alte lacuri mai mici — îşi varsă toatenoianul de ape, rotindu-se în vîltori înspăimîntătoare şiformînd'un vîrtej uriaş sub a cărui suprafaţă clocotesc*curenţii neputincioşi. Abrupt,a din această scenă a forţei ascunse, atît de diferită de splendorile bubuitoareale cataractei însăşi, de ambele părţi se ridică pînă la o

 înălţim e de două sute de pic ioare niş te stînei măreţe a-coperite de la marginea apei pînă aproape de vîrf cucedri întunecaţi. Fără zgomot, în măsura în care simţu

rile tale pot percepe zgomotul, apele lacurilor evadeazăpe furiş din infernul vîrtejului şi apoi bete şi dezlănţuite, o iau mugind prin gîlcevitoarele praguri spre Gnta-rio, străbătînd canalul îngust al rîului. Deşi scena este

 înijpăim întătoare te afli la o înălţim e atît de mare deasupra ei îneît nu ajungi să-i afli nici pe jumătate întreacga grozăvie ,• căci apele acelea care par ca oglinda sîntde fapt mari creste şi inele care prin impulsul curenţilorsînt ridicate în centru cu douăsprezece picioare mai

mult decît la margine. Nimic nu 3pjravievuieşte acoloşi mallstromul se joacă zile în şir cu ceea ce prinde încapcana lui, răsucind şi aruneînd totul roată, iară şiia-

11«

Page 119: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 119/258

ră, tu o răbdare tristă, maniacală. Ghizii Spun poveştide groază — groază pe care nici măcar felul lor de-a

povesti nu o poate risipi pe de-a-ntregul — despre trupuri de oameni înecaţi tîrîte în vîrtej şi făcute să joacepe ameţitoarele ape o parodie a vieţii, în aparenţă plutind acolo în largul lor, pion jind şi zburdind printre valuri sau luptîndu-se cu disperare sa scape de moarteade care au avut demult parte.

De partea americană, ceva mai jds^ de podul pentrucalea ferată, există un ascensor la o înălţime de o sutăoptzeci de picioare, menit să coboare lumea pe malul

de jos şi să ofere o privelişte a pragurilor de la acelaşinivel cu ele. De pe stînca de vizavi pare o construcţieteribil de fragilă din bîrne de pin, dar fără îndoială căe mai solidă decît pare; şi oricum,, de vreme ce pînă înprezent nu s-a dezmembrat încă, se poate declara căprezintă pdrfectă siguranţă.

 în sala de aşteptare de sus, Basil şi Isabel dădurădin nou de domnul Richard şi doamnele lui, cu care intra ră în- aceeaşi cabină mişcătoare, coborînd împreuna în tăcere. Nu era momentul de discuţii de nici un fel,nici cînd încet şi nu chiar foarte lin parcurseră porţiunea de sus a coborîrii. întunecată din pricina unui paravan protector din seînduri, şi nici mai jos, unde luminapătrundea în voie dînd la iveală faţa sinistră. înlăcrimata a stîncii, brăzdată de dîrele nămoloase «le şuviţelorde apă, şi prin contrast, fragilitatea temerară a liftului, în inima Isabelei se amestecau o permanentă nemeiede-re faţă de maşinăria de sus şi o îndoială asupra valoriipriveliştii de jos şi prin urmare ea nu putea sa aşteptecu satisfacţie să scape de actualele pericole cu ajutorulmijlocului de transport care de fapt o adusese în mijlocul acestor primejdii. Zimbi cu un aer trist şi se ghemui şi mai strîns lîngă soţul e i ; în timp ce cealaltă matroană se agăţa în zadar cu disperare de braţul soţuluiei implorîndu-1 să oprească liftul, ori de cîte ori cabinase opintea zdruncinîndu-i mai tare ca de obicei.

La piciorul stîncii îi ajută 3ă iasă din carcera lortm tînăr englez plin de năduşeJiă şi mînjit tot de noroi,eu faţa roşie şi scăldată în sudoare din pricina efrşiţei

119

Page 120: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 120/258

mari eare era în mica lai gheretă din Ss.iii.iiui de pinrăscoapte la soare, Şi mult ifiai răcoaje nu.era nici aid-

ra, pe bolovanii unde păţiră amicii noşlri la ieşire,eoborînd şi iar coborind şiruri peregulate de trepte- pînătind în ceie din urmă se văzură pe o lespede uriaşă depiatră, chiar lîngă praguri'. Totuşi priveliştea era magnifică şi pentru o clipă nimeni nu regretă că venisepînă acolo. Valurile nu arătau ca nişte gigantice inci 2-M uri pe suprafaţa rîului ceea ce de fapt şi erau, ci ca^o procesiune de talazuri pe întinderea' oce&nulni; seridicau ■ semeţe în n işte îngrămădiri uriaşe de verdestrăveziu, spărgîndu-se greoi în puternice creste de spumă. Blocuri mari şi fragmente infame.de &tîncă erau risipite pe marginea" crîrfcenului torent şi de la ele se ridicau pereţi sumbri de stîncă golaşă întunecată, ici şieolo cu pîlGuri de eedri ca nişte tuleie de barbă şi pretutindeni eu hăţişuri de plante veşnic verzi, eare atîr-nau ca nişte sprîncene stufoase, veşnic încruntate, Lo-eul are în el ce \a inex prim abil» este înspăimântător de

singuratee ţi îţi dă senzaţia că te afli parcă în prezenţa!unei forţe stranii sau că ai surprins Natura într-una dinstările ei sau într-urul din refugiile ei în eare aveadreptul să fie îo veci singură. Construcţia fragilă, impertinentă a liftului se înalţă în această solitudine caun lucru pmd't de ruină, totuşi e n?aî bine decît dacăer fi «ev* na) elaborată, căci pare provizorie şi dacătot trebuie să existe un lift, este bine să aibă un as

pect cît mai efemer. Acest aer de grosolană vremelniciete eonso^aza pentru prpzenţa majorităţi' semneior deprogres d dorită cărora te bucuri de farmecul Niagarei?'prin fmmuseţpa şi irealul lor, podmile suspendate fiind‘excepta te, în eepa ce le priveşte., de la această generalizare. - ;

La urcare nici unul din noi nu rosti o vorbă •. Isabelşi soţia domnului Richard se îngălbeniră de spaimă r so-

tu lor păstrară o apatică resemnare. Cînd ieşiră din capcana lor şi păşiră în sala de aşteptare de SUS, b.usc Richard îi sp ase lui Basil 1

120

Page 121: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 121/258

— Ce-mi place la aceste mici aventuri es'3 cîndi^şi cu bine din eîe. La revedere, domuuie.

Se înclină uşor spre Isabel, care îi întoarse politeţea şi sch'mbă nişte priviri eu doamnele. Apoi fiecarefamilie se urcă în trăsură ei -şi de la această distanW sigură se salutară unii pe alţii ca gesturi mai vizibile.

— Ei birrî, remarcă Basil.. cred eâ acum am făcutcunoştinţă. O să-i mai întîlnîm din cind în cind  îu decursul acestei călătorii. îţi aminteşti cum peste Ocean,pe unde mergeâm dădeam mereu de aceleaşi figuri deaceleaşi cutare. La o călătorie mai lungă dacă ai apucatsă intî’neşti odată nişte oameni, riu te mai scapi de eju

 X  — Da, zise Isabel, ca şi cum i-ar îi coatinuat gîndul,mă bucur că plecăm astăzi.

— Draga de tine 1— Zău asa. Cînd am sosit aici n-am simţit decît fru

museţea locuJui. în acele momente locul acesta mi s-a pă-iUt şi mult mai familiar - dar de atunci mi-a devneit to tma? străin şi mai înppaimimător. Niagara a început oa

recum să mă posede, să mă domine într-un mod teribil’de neplăcut, mă simt azvîrlită între eolţii pragurilor, împinsă de pe marginea cataractei şi ameţită în rotireayînejuri!or. Nu-ţi mai aparţin, Basil ,• spre m area meanefericire am ajuns căsătorită eu locul acesta. Fugi dem ineL salvează-mă de g» oaznicul meu stăp în !

 împrennîndu-şi mîinile şi ridicînd ochii la cei parodie cu haz tînguirile unei primadone.

* — lm! eonvine de minune, com entă Basil, şi ceea

ee afirmi implică o realitate caie nu poate fi eXDr’matăfoarte precis. Gînd sosim la Niagara avem g u toţii acelfcer de superioritate cu eare privim în z'ua de azi tot ceD“ înconjoară şi timp de eîteva ore totul e sum vr'rmn o i ; tiă'ir* micile noastre tributuri de admiraţie, filare în raport de satMacţia pe care o simte atunci eîndrecunoaşte existenţa unei Fiinţe Supreme. Dar duL»ă ovreme devenim conştienţi de o puternică forţă Gare ne sub

minează mulţumirea de sine f  începem să bănuiai că.marea cascedă nu există pentru eă a primit aDrobareanoastră şi să simţim că nici nu va înceta să existe odată eu plecarea noastră. In ziua a doua devenim jalnicii

121

Page 122: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 122/258

ei sclavi, Iar in a treia, vrem să fugim de ea îngroziţi.Totuşi cred că unii rămîn aici săptămîni în şir, şi foa*ţe

mulţi au închinat chiar ode Niagarei.— Eu nu pricep asta cttfar deloc, spuse Isabel. Â-cum nu mă mai miră că oraşul ăsta este atît de gol înacest sezon, ci că a putut fi cîndva plin. Ce râu hni pare că n-am plecat după ce-am văzut D»ima dată cascadele de pe podul suspendat. Ce frumos a fost! Mă bucurde tot ce n-am făcut. Sînt încîntată că n-am vizitat GrotaVînturilor ; sînt fericită că Masa de Stîncă s-a prăbuşitacum douăzeci de a n i! Basil, azi n-aş mai suporta să

mai văd încă un curcubeu. Regret că ne-am aventui atpe cele Trei Ursitoare. O să visez noaptea ce mi s-a in-tîmplat! Şi tot iureşul ăsta, vîrtejul. umezeala care îţiacoperă faţa şi nesfuşitul vuiet, de pretutindeni.

 îşi l isă brusc capul pe umărul lui răcită de-o clipăde uitare şi apei şi-l ridică radioasă întrebînd :

— De ce oare, dacă într-adevăr Niagara este ceeace ni se pare nouă acum, de ce oare atîtea perechi vin

aici în călătorie de nuntă ?— Poate că sînt singurii care au tăria să-i rezisteşi nu sînt atît de uşor subjugaţi şi goniţi de ea.

— Dar şi noi sîntem subjugaţi şi goniţi de ea. f — Ei, d^aga mea, noi ne-am căsătorit puţin cam tîr-*

ziu. Cine ştie cum ar fi dacă tu ai avea nouăsprezeceani în loc de douăzeci şi şapte, iar eu douăzeci şi cinci,nu peste treizeci ?

— Basil, eşti foarte crud.— Nu, nu. Dar nu-ţi dai seama cum stau lucrurile?

Noi doi am cunoscut prea mult din viaţă ca să mai dorin un fundal sumbru pentru fericirea noastră. Sîntemfoa.te mulţumiţi ca în jurul nostru totul să fie vesel şiStrălucitor. Odinioară nu ştiam cum să facem cercul îndeajuns de întunecat. Ei, draga mea, este efectul vîrstei.Sîntem bătjîni.

— Aşa mă socoteam eu înainte de-a ne căsători

răspunse Isabel cu naturaleţe j dar acum, adăugă ea triumfătoare, sînt salvată. Iubitule, niciodată n-o să maifiu bătrînă ? niciodată, atîta vreme cît... mă iubeşti 1

122

Page 123: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 123/258

Erau tocmai pe punctul de-a întră în sat şi de ace-ta e] nu putu să facă nici un gest de recunoştinţă faţăde această gingăşie ■, dar pelerina ei de mătase (sau ce-ofi fostj îi lunecă de pe u măr şi cu o îmbrăţ’şare el i-o a-ţieză la loc, felic'tîrtiu-se fcă, plin de delicateţe, nu scăpase prilejul unei dezmierdări nemărturisite şi neştiind(Ce să-i faci, aşa-i orbirea celor din sexul nostru !) căprilejul îi fusese oferit în cb’p încă şi mai subtil, cu aceaafrtă pe care femeile nu contenesc s-o folosească în lumea asta şi pe care, sper, nu c va uita nici în cea deapoi.

a.u

  luat cina devreme şi au aruncat o ultimă privire veseliei nupţiale din hotelul altminteri părăsit. Treimirese în costume de călătorie stătuseră Kngă ei > altedouă se aflau în salon cînd ti ecură ei spre ieşire •, vreoşase perechi fericite sosiră (în muzica1fanfarei) cu omni-buzul care urma să-i ducă pe prietenii noştri înapoi lagară ; pe drum, de-a lungul străzilor mai văzură cîtevaperechi zăbovind pe la vitrine. Şi astfel, cît ţine vara,Jocul se reîmprospătează mereu cu strălucirea dragostei.

Luna, care în alte părţi are adesea culoarea pelinuluisau în cel mai bun caz a caşului obişnuit, este aici camierea aurie începînd de la întîi iunie pînă în ultima zia lui octombrie ,■ şi acesta este unul din marile farmeceale Niagarei. Mă gîndesc cu gingăşie la toate vieţile începute axei atît de frumos, Ia speranţele care au domnit în inimile tinere, pline de bucurie. Ia nemărginitulocean de fericirş, cu fluxul si refluxul lui pricinuite de

de sosirea şi plecarea trenurilor. In alte părţi nu scanide grijile apăsătoare ale diverselor treburi şi ale modei, există bă trîneţe şi mîhnire şi inimi zdrobite : dar.aici, doar tinereţe, încredere, extaz. Iată de ce trimitNiagarei o sărutare şi ce n-aş da să fiu poet măcar pentru un sfert de ceas.

Isabel plecă de acolo înclnată să ierte slăbiciuneafelaaului de mirese cere se ghicesc de la prima1privireşi în ultima clipă amîndoi prietenii noştri simţiră o dra-ooste ascunsă pentru Niaoara. Nu stm evact cît din satisfacţia lor se datora faptului că nu suferiseră nici un

123 

Page 124: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 124/258

neajuns de pe urma celor care îi trag pe sfoară pe călători. La hotel un anunţ îi a\ ertizase să nu aibă asmio

3e-a face eu pungaşii de birjari de pe st:adă, 6i să-şicomande întotdeauna trăsura la recepţie > la rîndul lorbirja rii pe stradă le şoptiseră la ureche să nu se încreadă la vizitiii aflaţi în eîrdăşie cu proprietarii hotelurilor, rare cer preţuri exorbitante ; totuşi experienţale dovedi eă suma asupra eăreia se cădea la îrvoialăera eît se poate de rezonabilă şi furniza lesne satisfacţii.Poate eă şi datorită faptului că deocamdată numărul

birjarilor & întrecea De cel al vizitatorilor, aceştia dinprmă puteau să dicteze condiţiile j dax lor le plăcea săcreadă să este vorba do un triumf a] civilizaţiei; şi eudu voi fl niciodată einicul eare să-şi bată joe de credinţa lor Doar la gară a fost Dusă la îndoială virtu teaJDiagarienilor, din eauza hameiului de Ie. notei care pretinse eă vtliza Ini 3cisil ar fi slăbit de prea multe călătorii şi II siăjui s-o lege eu o eurea pe care un prietenSe-al lui avea să l-o vîndă eu un dolâr şl jumătate. Dareh!ar şi el poate că era o fire binevoitoare, suspectatăpe nedrept

124

Page 125: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 125/258

CAPITOLUL VII : ÎN JOS PE FLUVIUL ST. I AWRENCE

Trebuiau să ia vaporul canadian la CLaiîotte, portuloraşului Rochester, şi de la Niagara ajunseră acolo cutrenul, după o călătorie lipsită de pteripeţii. La gura largă cu maluri joase a iluviului, vasul stătea ancorat lîngăgara ; şi în timp ce Isabel îşi făcu Ioc pe punte. Basil se

ocupă de transferul bagajelor o treabă uşurată cu totul peneaşteptcrt- de politeţea tînăiului canadian care se îngri

 jea de cuferele pentru ^apor. Tînărul era lent şi sistemullui de lucra era defectuos — nu dădea bonuri pentru fle-eare bagaj în parte, ci scria pe fiecare destinaţia ; exista

 în purtarea lui acel ceva nedefin it care te făcea să-i ghiceşti speranţa că nu-1 vei uita pe eel ce-ţi căra baga-]el>; dar era atît de politicos, îneît nu-i dojenea nici pecei mai neajutoraţi şi nici pe cei mai sîcîitori dintrepasageri şi Basil îi binecuvîntă în sinea lui sufletul servil. Puţini americani îşi zise el s-ar purta în locul luieu atîta decenţă şi nu-şi putu imagina vreun american

.care să folosească faţă de o mulţime în aşteptare politeţea de care dădu dovadă casierul eanadian de pe vasatunci eînd se îngrămădiră fu toţii la ghişeul lui să-şiprimească cheile de la cabine. Era cam neîndemînatec,ia. şi tînărul hamal dar era răbdător şi nu-şi ieşi din fire

nici chiar atunci eînd unii indtvizi din mulţime, descoperind eă nu repezea pe nimeni, se obrăzniciră repe-zmdu-1 ei pe el. I-a1trebuit de trei ori mai mult timpSecît unui american ca să-i servească dar acolo timpullor nu avea valoare, iar el îi soivea bine. Cînd îi veni

, 125

Page 126: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 126/258

rîndul, Basil se strădui sa-i voibească frumos, iar casi-erul nu-i trată cu dispreţ'ca pe un becismc, cum ar fi

făcut un funcţionar american plin de ifose.Turiştii noştri se simţiră pe dată ca la ei acasă peacest vas foarte confortabil şi în toate privinţele potrivitscopului său, cu un căpitan la vedere, ca're dădu cu evoce foarte plăcută răspunsuri la vreo două întrebări,comportîrdu-se faţă de pasageri ca un fel de gazdă.

 în salon Isabel îşi descoperise printre pasageri„semi-cunoştinţele" din salonul hotelului şi din liftulde la praguri şi le adresase cîteva priviri de tatonare;La care soţia domnului Richard făcuse şi ea nişte avansuri, finalizate cu faptul că se aşezară cu toţii la o masăşi începură să se întrebe cînd va porni vasul, la ce oravor ajunge la Montreal în seara următoare şi alte asemenea chestiuni potrivite pentru discuţii între mai mulţinecunoscuţi care călătoresc împreună. De data aceastaprezentările fiind făcute cum se cuvine, schimbară adresele şi reieşi că Richard era colonelul Ellison dîn Mfl-

waukee, iar Fanny, soţia lui. Domnişoara Kitty Ellisonfcocuia iu vestul statului New York, nu departe de laculErie. Curînd oamenii se risipiră prin cabinfele lor, darnoile cunoştinţe rămaseră împreună la masă şi dupăcină doamnele îşi traseră scaunele unul lîngă altul pepuntea de promenadă şi se bncurară de briza proaspătî a seta. Soarele apunea magnific la ţărmul jos de carese despă^iseră deja de o oră, şi o dungă lată colorată

se întindea în urma vasului. De-a lungul orizontului cîţi-va nofi S'ubMri , strălucitori, se întunecară văzînd cuochii şi apoi se făcură una cu pămmtul. Pe cerul seninapărură stelele şi un vînt uşor începu să lovească molcom obrajii, pompînd viaţă în nervii epuizaţi de arşiţaz ’ei. De-abia înfiora întinderea liniştită a lacului peeare se ivi sau poate aproape, un schconer cu toate pîn-zele sus, care se mistui c'tirînd în lumina amurgului lă-

sînd vasul nostru singur pe luciul apelor. Pasageri nuerau mulţi si nici unul nu se remarca prin ceva într-atit îneît să tulbure cursul normal al gîndurilor celorlalţi.O senzaţie prolundă de tihnă puse stăpînire pe toţi, în

1 2 6

Page 127: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 127/258

tărită, daca mai era posibil, de imaginea căpitanuluicie^at pe puntra superioară, în gură cu un traouc carecind se aprindea cîud se stingea, ca un licurici nemiş

cat în întunericul tot mai mare. In această stare sufletească, ce departe erau ultimele evenimente ! Niagarapărea o#fabulă din an tichita te ,• drumul de la Rochesterun mit din evul mediu. în această lume fericită şi răcoroasă, cu lacul liniştit, eu cerul înstelat, cu aerul pecare parcă îl respira direct sufletul, aveai o asemeneaconştiinţă a repaosului total îneît parcă erai în odihnă§i străbătut iară şi iară de un nesfîrşit calm.

 în curînd, punctele de asemănare din tre Isabel şidoamna Ellison le făcu reciproc neinteresa«ite şi Iăsîn-du-şi bărbatul cu ceilalţi, Isabel căută sincer companiadomnişoarei Kitty, descoperind la eâ un farmec al manierelor care te nedumeresc Ia început, dar care, se gîrdiimediaft Isabel, era probabil o totală încredere în alţiiamestecată cu o deosebită încredere în sîne.

— Nu-ţi dai seama, Basil, ce mod de-a fi flatanteste acesta ? îşi întrebă ea soţul eînd, după ce se des

părţiră de prietenii lor penlru a se duce la culcare în-eercă să-i explice caracterul domnişorei Kitty. Fireşte,nici o artă n-£fr putea egala un asemenea dar natural;fiindcă întotdeauna încrederea în firea ta bună şi însimpatia pentru cei din jur, te fac să te simţi demn delaudă, ştii doav •, şi aşa că nu poţi să nu fii bun şi simpatic. S-o luăm pe domnişoara Ellison, de pilda. Ascultăce-ţi spun eu, cu ea m-aş mîndri oriunde.

Prin „oriunde" Isabel înţelegea „ la Boston", si continuă să laude inteligenţa şi rafinamentul tinerei, folosind acele expresii prin care unii îşi arată uimirea cinddescoperă la.cîte un locuitor al Vestului roadele civilizaţiei, expresii pc care nici un locuitor al Vestului nule poatj privi cu bunăvoinţă. Din fericire, domnişoaraEllison n-a fost nevoită să le asculte.'

— Motivul pentru care s-a întîmplat să vină doarcu două rochii este că locuieşte atît de aproape de Ni

agara îneît pu tea să v ină doar pentru o zi şi. să se întoarcă în ziua următoare. Colonelul este vă r cu ea - şi

127

Page 128: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 128/258

el împreuna cu soţia lui vin in Est în fiecare an şi dedeta asta au rugat-o să v'ziteze cu ei Niagara. Mi-a ie-petirt de’nu ştiu cîte ori povestea la care am tras no; ~u-urechea cu atîta neruşinare în salonul hotelului; şi nuştiu ee i-a surîs mai m u lt: perspectiva ea re îi stă înainte sau ide-?a de-a face o călătorie în acest mod o/igi-nal Nu m a silit să-i ascnlt destăinuirile , darr ni.ci n-a încercat să le tina pentru ea. Am ajuns să discutăm îneel mai firesc chip ^osibi! s şi după toate aparenţelemi a spus toate lucruiile astea despre ea fiindcă o amuzau şi fiindcă îi erem simpatică. I-am povestit şi eu cum

odată la Mont Cenis mi-a rămas valiza în partea franceză şi la Torîno, pînă cind au reuşit să trimită dupăea am fost nev oită să port lucrurile mătuşeimeler

— Ei bine ro nstat că domnişoara Ellison er pu tut&ă te descrie prietenilor ei în culori foarte asemănătoar e g u   eele în care mi-ai descris-o l u pe ea. Zise Basu.Rum au. început aceste confidenţe reciproce ? Care dintre voi două a flatat-o mai întîi pe cealaltă eu încrederea ei in oam eni? <5e altce \a ai mai povestit despretine ?

— Am spus eă sîntem în căiitorie de nuntă, recunoscu Isabel g u un aer vinove,t.

— Aşa eare v as ăz 'că 1-— Înţelege, iub itule 1 Am vru t să aflu şi eu doar o

singură data. dacă asătăm ca doi îndrăgostiţi în luna demiere.

— $i arătăm ?

— Nu veni răspunsul eu oarecare dezamăgire.Poate eă adăugă ea, am ascuns eu prea mult succestap tul eă sîntem proaspăt căsătoriţi. Ştii e e v î Basil ?continua ea jitînd u-se eu îngrijorare în ocbii lui, domnişoara Ellison m-a luat la începui drept... sora fa1!

Basil izbucni într-un bohot de rîs nestăpînfl.— Ineă o asemenea victorie zise el. şi sîntem pier-',

3uţi ; şi -rîse din nou exagerat. Cît de tristă este realizarea dorinţelor om en eşt i! I a urma urmelor nu existăimn ic mai bun ea un eşec tota l pentru a-i face pe oameni fericiţi.

128

Page 129: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 129/258

Isabi'I ii'J-1 asculta. SimţuicTu-Se în depliită siguranţă înl -un colţ întunecat al salonului pustiu ea  îl strinse•vindicativ într-o lungă îmbrăţişare; iar apoi. ca şi cumel fusese cel ce venise cu ideea unei asemenea relaţiiexecrabile, Isabel şuieră printre dinţi detestabilele, cuvinte, „Sera ta!" drhchi-f drumul cu o rppufeie dispic-ţuitoa-e.

La scurt timp după revărsatul zorilor vasul se opri în portu l oraşului canadian Kingston, un oraş fiumos, întinzi udu-se puia la marginea apei şi lesînd, dato rităpietrei din care este construit în cea mai mare parte,senzaţia unei solidităţi englezeşti. Aici se urcară o mul-.ţime de călători şi nici ei, nici oamenii de pe‘ chei nuaiătau cîtuşi de puţin ca americanii. -Frau englezi sauirlandezi sau scoţieni, păstrînd încă pe obraji rtoşeaţasănătoasă a Lumii Vechi, sau dacă erau canadieni, nu

arătau cu niftiie mai puţin vigoroşi; eşa incit trebuia săte întrebi dacă nu cumva graniţa d’ntre Dominion* şi

Statele Unite nu constituie şi o demarcaţie netă întreo digestie bună şi dispppsie. Aceşti provincial’ nu aveauregularitatea trăsăturilor noastre şi celor mai răsăriţi'dintre ei le lipsea acea sensibilitate a expresiei pe carene-o dau nouă griiile ; dar nici nu erau confruntaţi cu _complexităţile vieţii din oraşele noastre. Totuşi pînă şiIsabel se văzu silită să admită că, în general. oameni:aeeştia erau mai bine îmbrăcaţi decît ar fi fost un nu

măr identic de americani de rînd într-un oraş dp maxime identică şi la fel de izolat. Docherii care încărcauyasul nu erau deloc grăbiţi; glumeau amatoil cu femeileeare vindeau pe chei portocale şi cartofi prăjiţi, iar lumea noastră agitată părea dincolo de ocean mai degrabă decît doar dincolo de lacul acela.

Oraşul Kingston are amintiri romantice de pe vremea cînd fusese Fort Frontenac acum două sute de ani i

* Canada a devenit docninion britanic in 1867.

129

Page 130: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 130/258

splendida apariţie a contelui Frontenac* printre indieni,viteazul La Saile** care i-a transformat zidurile de lemnIn ziduri de p iatră ,• luptele g u   sălbaticii şi apoi cu coloniştii d5n statul New York, pe care francezii şi aliaţiilor îi prădau pornind din acest punct; distrugerea intimpul primului război g u   francezii*** a fortului ridicatde La Salle şi, în sfîrşit, capitularea, eu cîţiva ani mait î rz iu ,  în faţa englezilor. Este un loc pe cît de pitoresGpr atît de isoric. Pretutindeni împrejurul oraşului ţărmurile sînt frumos împădurite şi există o mulţime deinsule minunate, — primele din cele O M!ie de încuie

de care este plin capul fluviului St. Lawrence şi printrecere îşi făcea acum drum vasul nostru. Mai sînt încă lafeJ de fermecătoare şi aproape tot atît de sălbatice caatunci cînd, în 1673, flotila de '.anoe a lui Frontenac le-astrăbătut labirintul ieşind îff largul lacului. In afară de

un far ridicat pe ana d*n ele, nu există aprocpe nici unsemn că picior de om a călcat vre adată iarba fină de pe

 în tinderile lor bolovănoase, mereu verde la umbra veşnică a pinilor şi cedrilor. In lurr.ina ealdă a dimineyiiInsulele ba se adunau, ba se risipeau în faţa vasului. De'eare unele aproape că-.l atingeau g u   penajul de plantemereu verzi j şi dacă nici una nu era mare, în schimbunele erau atît de mici îneît n-ar fi fost cine ştie ce îndrăzneală să ţi le îmagi iezi ea pe o specie u riaşă depăsări de apă. care se strîng laolaltă şi apoi se despart în calea lui. Te impresionează eiudat să descoperi caou răma1» încă nerevendicate, în solitudinea naturii vir

gine de odinioară. In afară de interesul pe care U prezentă datorita francezilor, aceste insuliţe nu evocă niciun fel de asociaţii şi se cer admirate doar pentru £ru-

* r-ouis de Buade de Frontenae, guvernatorul francez al Canadei(1672—1862).

** Robert Cavelier t a  Sallr (1643—168 r), exp lorator francez alAuaricil de Nord.

*»» Rfzboiul din tre Franţa şi Anglia cunoscut sub nrar.ele do„Războiul recelui WUliun'' <-1697).

'430

 / (

Page 131: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 131/258

museţea lor. Intr-adevăr pluteşte în Jurul lor palidaauieolă a unei legende pnvirul răscoala canadiană din1837, cînd se spune că încirifitOcirea lor multitudine a

oferit adăpost cîtorva patrioţi. Dar imaginaţiei îi vln6gieu să se descurce cu acest episod din istoria moder-Dâ şi, într-un fel, nu te poţi ataşa afectiv de fiica aceluirebel veşnic. la pîndă. cere multă vreme a reuşit să-ipăcălească pe urmăritorii tatălui ei, mutîndu-1 pe acestatu barca de pe-o insulă pe alta şi aprovizionîndu-1 întimoul nopţii eu de-?le gurii. Rezerva se datorează fiedorinţei fireşti ca o eroină de dată atît de recentă să-şimerite faima pe berza unor fapte cu adevărat deosebite,fie unei simple răutăţi. Poate că ar trebui să adaug, casa fiu drept cu ea, că o reprezentantă a propriului ei&ex a fost aceea care a refuzat să-i acorde atenţie, in-ferzicîndu-i lui Basil să se mai preocupe de ea. După ceacesta termină de citit din ghidul turistic decpre ispravavitejească a fetei, Isabel îl întrebă dacă remarcase oo fată frumoasă cu bluză GuribaMi în dungi albe şi

albastre şi cu o pălărie elveţiană, care se urcase pe vas?Ia Kingston. Ea i-o arătă şi plină de curaj reuşi să-lfacă să-i admire frumuseţea, care era de cel mai fermecător tip canadian. Naşterea ei în Lumea Nouă o salvase pe această fata de corpolenţa englezească » o ro-şeată mai delicată îi lumina obrajii t  o graţie mai delicată îi îndulcea mişcările; şi totuşi era rotunjoară şiplinuţă. deşi în floarea tinereţii. Nu era atît de eterică

in drăgălăşenia ei ca o americancă, dar nu era nici atîtde nervoasă şl nu avea nimic din dureroasa fragilitatea acesteia din urmă. Expresia îi er& ouţin. absentă, tre buie să recunoaştem ;. dar în felul ei era fără cusurArăta ca cea mai docilă fiică şi promitea să devină ceemal supusă nevastă. Avea un gust impecapil la îmbrăcăminte, declară Isabel, costumul ei format din bluza îri

3unqi albe şi albastre şi pălăria elveţiană faşezata peste

bogăţia părului castaniu închis) fiind completat cu o \ Justă neagră de mătase.

131

Page 132: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 132/258

— Se poate vede# adaugă ee; că e o fustă veche  transformată. E  îm brăca; .:; pe cît de cochet, pe a'ît de ieftin.

Lucrul acesta îl surpriuse pe Basil, care pusesesomptuozitatea personală a tinerei pe seama  îmDiâcă-minţii, crezînd că are o toaletă enorm de scumpă. Cîndfata1coborî împreună cu însoţitoarea ei la unul din celemai jalnice debarcadere de ţaru, îi lăsă în cea mai mare încurcătură în privinţa ei. Făcea acolo o viz ită sau e /aoare interiorul Canadei plin de asemeneef.fiinţe eleganteşi cochete ? De unde îşi dobîndise gustul, distincţia, ma

nierele ? Cînd o pierdură din priviri, căci fata ajunsese în umbra pădurii, sim ţiră că plecarea ei îi întristase, deşierau bucuroşi că o văzuseră şi gîndindu-se mai bine,simţiră că n-ar fi putut cere de la ea mai mult decît leoferise — şi anume fapi.ul că pur şi simplu existase timpde cîteva ore în prezenţa lor. îşi dădui ă seama că fru

museţea nu era doar propria-? scuză pentru a exista, cică ea flata, privilegia şi îmbogăţea lumea consimţind

să existeLa Prescott, vapojul ou care veniseră de la Char- îotte promiţîndu-li-se o călătorie directă pînă la Mont-"real se opri şi se văzură transbordaţi pe un vas mai miccu dezagreabilul nume Banshee*. Era ur. vas foartevechi, hodorogit şi murdar corespunzînd întru totul caracterului unui duh irlandez. In plus, era deja prea încărcat cu pasageri, iar acum după ce-şi mai adăugase

şi 'um ea de pe vaporul nostru îşi dublase efectivul şiprietenii noştri se întrebau dacă nu aveau să străbatăpragurile în chip pe cît de incomod pe atît de primejdios. Cu toate acestea, tovarăşii de drum prezentau oasemenea varietate umană, înrîf în parte îşi compensau numărul mare. Fireşte printre ei se afla şi o întreagă armată ne mirese venite de la Niagara sau din altepărţi şi curînd apărură nişte forme curioase de mani-

* Ia folclorul irlandez; fantom a unei femei care pr in tîrguirileei prevesteşte moartea.

132

Page 133: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 133/258

flatare a pasiunii arzătoare de eare dădeau dovadă ma joritatea. Dacă ei îi place, este foarte bine şi poate fi  ehiar excelent ca

ofată nu prea drăguţă să se mărite  

cu un bărbat de-o vîrsta venerabilă ; dar ca ea să exagereze ideea de devoţiune mîngîindu-i pş furiş obrajii  veştezi, aduce prea mult a reproş adresat marelui public ; iar, pe de altă parte dacă mireasa oste foarte tînă- ră şi drăguţă cînd o vede  în m ijlocul unui grup de ti- rere confirmind prezenţa soţului doar prin cîte o do jana ascuţită aruncată lui din eîn d  în cînd, spectatorul  îşi îndieaptă fără să vrea sim patia &pre soţul cu păr 

elb. Deşi nimiG n-ar fi putut fi mai demn de laudă decît  felul în eare tinerele o înconjurau ca nişte adevărate  surori pe această din urmă mireasă. Făceau parte din elasa irlandezilor mai înstăriţi şi daeă eventual pentru  ea căsătoria eu up bărbat atic de bătrîn fu&ese un sacrificiu, ele făceau tot posibilul să dea evenimentului cel puţin însufleţirea unui praznie. Erau e nci sau şase fetj  zdravene, frumoase, eu rotunj'mi generoase şi culori 

sănătoase. îns 'ţi*e fiecare de cîte im curtezan ehipeş cu  care glumeau pe un ton grosolan şi rîdeau cu nepăsare  teeltică. Unul din tineri se trezi că-i zboară pălăria peste  bord şi se văzu nevoit s<ă se lege la pap cu batista iubitei sale  ţ  ries+ui acesta trecu dr^Dt luc rul eel mai reu şit de pe lim e şi dădu naştere unui nesfîrşit şir de  glume şi tacHnări. Frau cU toţii bine îmbrăcâţi şi s-ar fi putut rrerle eă bătrinul nure eontrîb'rise la întreţinerea  

 întregii familii de tineri frumoşi, sănătoşi, fără gr iji,  într-o oarocare măsură aşa şi ară+er căci avea o milă  jjalnică pentnT un mire,- astfel îneît un euplu de însurăţei foarte tin^rî  lin apropierea grupului surioarelor   însotite de iubiţii lor, nu-şi mai nuteau d«»s,]ipi ochii de pe figura lui abătută. „Poate eă şi el nenorocitul, seS'mte tînar su fleteşte î*părea să spună privirea junei neveste .

De dragul brizei uşoare eare adia şi pentru a vedeaeît mal bine pragurile, toţi pasagerii de ne Banshee ieşiseră pe puntea de promenadă, şi era o  înghesuială aproa

133

Page 134: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 134/258

pe ca în tramvaiul cu cai de ora şase care civculă spre împrejurim ile Bostonulu i: Grupurile de oamnei în pi-eioare sau şezînd stăteau ca sardelele, iar umbrelele de

soare, mai mici sau mai mari, deschise toate, formau unfel de acoperiş aproape neîntrerupt. Sub el, Isabel maisporovăia din cînd în cînd cu familia Hll;son de lîngăt-e. dar nu era o atmosferă care să trezească sentimen-tu< comuniunii sociale şi în sinea ei Isabel se bucurăfînd după o vreme cei trei îşi părăsiră poziţiile

Era o căldură ucigătoare şi pe majoritatea oamenilor această căldură îi întrista şi îi amuţi. Din cînd în

cînd norii care trindăveau deasupra canetelor se ciocneau şi lăsau peste pănv.nl o scurtă şi aprigă aversă deploaSe rare parcă făcea aerul mai puţin respirabil de-eît înainte. Malurile pustii erau îngălbenite de secetă;Insulele se făceau tot mai sălbatice şi mai aride » fluviul străbătea mile în şir un ţinut care nu dădea nici unsemn de viaţă omenească. Fluviul St. Lawrence nu areaimic din pitorescul cutezător al fluviului Hudson şiaduce mult mai muît eu vărul său îndepărtat, Mississippi,

Malurile îi sînt joase, ca ale lui Mississippi, curentuJ rapid drumul croit prin ţinuturi solitare. Fiecare inspirăsenzaţia aventurilor de demult: amJbele sînt bîntuite despectrul iezuitului în sutană şi al oşteanului în zale me-ffievale î aceeaşi rasă veselă, evlavioasă şi cutezătoareie-a conferit amândurora o nemuritoare aureolă romantică. Dacă apa ar avea o culoare de-un auriu întunecat î* loc de acest verde translucid, iar malurile şi insuleleAr fi acoperite de plopi canadieni şi sălcii în loc de cedri

 îtttunecaţi. ţe -ai putea crede fără nici o greutate pe Mj ssissippi, între Cairo şi St. Louis, pînă-ntiatît te izbeşte asemănarea dintre Driucipalele elemente ale peisaie-1ur  oferite de aceste două fluvii. Doar că, schit'nd asemănarea. nu ştii exact ce să faci cu munţii din Verraont,care de pe apela fluviului St. Lawrence se văd profilaţiveg la orizont, sau cu pitoreşliîe sătucuri franţuzeşti care încep să se arate de cum începi să pătrunzi mal în adia

tul părţii de sud e Canadei. Au un alipect atît de tihnit,cu căsuţele lor cu lucarne strînse ciorchine  în jurul tur-

134

Page 135: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 135/258

Ielor de biserica, îneît pare imposibil să-i fi adăpostitcîndva pe sălbaticii şi pe csîncenii fermieri care, înarmaţi cu torţe, cuţite de scalpat şi tomahawk-uri, .-auhărţuit timp de o sută de ani pe cei ce locuiau la hotarele Noii Anglii. Dar imediat după ce cobori prin LongSaulf* treci pe lîngă cătunul numit St. Regis. unde s-adat foc torţei cffre a învăluit în flăcări oraşul Deerfie^dtrezindu-i din somn pe locuitori, fie pentru a da ochio moarte fulgerătoare, fie pentru a gusta din amarulcaptivităţii. Clopotul trimis din Franţa pentru indieniicreştinaţi de iezuiţi, capturat de-o corabie engleză si

c*us la Salem, iar de-aici vîndut la Deerfield, unde îichema pe puritani la rugăciune, pînă ce. în cele din urni ă îi adună şi pe indienii conduşi de preoţi şi pe aceiliabitants** de pe-o întindere de sute de mile de iarnăşi nat.ură neîmblînzită ca să-l salveze de pîngărire —acest clopot fatidic stă şi acum atîrnat în clopotniţa’ de

la St. Regis şi de aproape două secole îi invită la slujbele de dimineaţă şi de seară pe copiii celor ce-au luptat &tît de crîncen. au cutezat şi au îndurat atîtea pentruel. Treeînd pe acolo, prietenii noştri l-ar fi ascultat cu

draqă inimă în speranţa că vor desluşi în sunetul lui cineştie ce notă tristă a istoriei ; dar el atîrna tăcut pestecătunul amuţit, care, pe malul rîului. în soarele fierbintefii după-amiezii, părea la fel de lipsit de viaţă ca şi•Deerfi^ld-ul ars dem ult din temelii. ‘

 îşi întoarseră priv irile de la cătun pentru a se uitala un domn care tocmai îşi făcuse apariţia într-o mantaii'.oaia de călătorie, de culoarea muştgrului. Basil întrebă :

— N-ai vrea să cunoşti originea, povestea vieţiişi sentimentele ascunse ale unui bărbat care călătoreşte îm brăcat îrtr-o manta de-o asemenea" nuanţă ? Sau domnul de colo, cu batista udă peste ochi, c.ezi că face o

* Pagul cel lung (engl.).•* Locuitori (fr.). Denumire dată locuitorilor de origine francezăa in Canada ţi Louisiana.

 j!35

Page 136: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 136/258

călătorie-de plăcere? Uită-le la tinerii aceia din Qianfta;de cînd ara plecat de la Kingston se tot giugiulise şi se

hirjonese. Crezi eă la Omaha to^i sînt ffşa de bine dis-inişi ? Dar mai bine uită-te îa o figuiă mai su'piini.jtoare ..decît toate eele pe care le-am văsuţ pînă acum pe vasul acesta încărcat cu figuri de nedesGri& !

Era un tînăr înalt chipeş cu aer străin, bine îmbiata! şi coulrjSiînd impresionant eu restul prin erciaiahainelor. Dar ceea ce îţi atrăgea mai mult atenţia la ellere o eruse mare, bătută în briliante şi avînd tn vîrf un vultur de aur g u   doyă capete. Această podoabă pusala vedere pe reverul sau slîng iţi lua jăftvirile • le'mîiia

 î> strălucea un macjnif'e^inel cu diamant şi mai avea şi ju.n ■ im punător lormon g u   «are, din «ind in cînd, urmă-:i>a maiestuos peisajul. n .măsură «e impunătoarea luî prezenţă ereştea în oshii Isabelei, „Iată", se gîndea ea,„un om g u   adpv ăia t d stins. păr3 aoar şi poale, iubitule adaugă apo e u   voce ta^e adr^âadu-se lui Basil,„trebuie sa fie vreun nobil străin aflat aiGi in căiătoiie";

şi recapitula ui minte a,]unsurile' dm zi re privind vizi,tele unor aristjeraţi d.n alte t3ri, încereînd să-l identi-jfite cu vreunui din el. Crucea trebuia să fie vreo decoraţie sau vreun ordin strein şi Bcfsil îşi dadu <*u părereacă probabil respectivul eS'e membru al vr-^uneilegaţii de’ 'Ia Washington ea rş venise acolo jă-şi petreacă vacariţfd de vara. (Srueea il punea în ficu reatu ră dar vu lturultieefal- zise ei însem na fie Austria, fie Rusia ; proSabil

Austria, căei eel ee îl purta arăta o Idee cam prea civiliza t pen tru un rus. ^— Ghiar aşa ! €e aer are. Să nu-m. apui mie. Basil.

eă nu există nimta în sînge ! exclamă Isabeî, sa re în;adiusul sufletului era □ aristocrată înverşuniftă, ca toate'reprezentantele sexului ei, deşi în Drine»piu se dovedeaHestul de dem ocrată. ■ $

In timp ee Isabel rostea toate acestea, obiectul aten

ţiei sale ceiceta tu privirea diferitele grupuri din juruTIlii nu eu trufie, nu eu aroganţă, ei g u   o   n^greşită urmă de superioritate inconştientă.

136

Page 137: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 137/258

^ T J _ -

— Al ce p riv ire ! adăugă ea  J nu poate fi decît rodul unei obirşii înalte şi al multor generaţii de strămoşi I£Mă intriga din ce in ce mai mult, iubitule. Vreau săaflu cine este. Nu poţi inventa vieun pretext ca să-ivorbeşti ?

— Nu. n-aş putea o tace civilizat; şi faia îndoialăeă m-ar pune la punct cum a?ş merita, dacă m-aş băgapeste el. Să aşteptăm să ne dezvăluie soaria cine esie.

— Bănuiesc că n-avem ce face, dar e oribil -• e intr-adevăr oribil. E uşor să vezi că e vorba de caieva distins, continuă Isabel, pe cînd eroul el se pumba pe

puntea de piomeKattă croindu-şi drum politiros, dar tot-‘odeftă semeţ printre ceilalţi pasageri si făcînd peisajulsă se bucure de privilegiu) privirilor, sale aruncate priniomion cînd dintr-un loe, cînd dmtr-altul. Nu vorbea / cu nimeni şi Isabel presupuse pe bună dreptate că ruştia engleza.

Intre timp se apropia ora mesei, oai nici urmă demasă. Oreie douăsprezece, unu două veniră -şi trecură

şi' apoi, în tsfîişit, sosi şi prînzrJ care fusese amîrrat. seprfre, pînă ce bucătarul reuşise să-şi adunp forjele în suficientă măsură pentru a "satisface cerinţele unui numărdublu de oameni faţă de cel pe care -se pregătise el să-iserveasca. De remarcat la ofiţerii şi echipajul vasuluiBanshee -era faptul că daşi nu se ţineaiu la disianţă depasag eri cum procedeu dispreţuitor americanii erau camsăiăcuţi cu duhul si nu numai că tăceau totul foarte lentdupă obiceiul canadienilor) ci şi cu o lipsă de eficienţă

<?qre la noi ar fi trecut drept insolenţă. Lumea se aşezăla masă în cîteva serii, primind cea mai proastă mîn-tf’Jre gătită vreodată : mai întîi doam nete, iar apoi dom

nii, după vjum reuşeau să fat ă rost de cîte un scaun. Spremarea lui satisfacţie Basil găsi un loc în seria a douaşi încă în dreapta distinsului străin.

— Fireşte, m-am tîstîcit puţin, zise el în relatareaepisodului, pe care la1solicitarea Isabelei, se văzu ne

voi* s-o fară de îndată, dar mi-am amintit că sînt cetăţean american şi am încercat să-mi pa&trez calmul cudemnitate. Preţ de cîteva minute am stat tăcut în fata

137

Page 138: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 138/258

unei farfurii cu castraveţi fleşcăiţi aşteptînd prinzul şi întrebindu-mă dacă să mă adresez străinulu i în franceză

sau în germană — fiindcă ştiam că nu m-ai fi iertat înveci dacă aş fi lăsat să-mi scape o asemenea şansă —eînd omul s-a întors chiar el spre mine şi mi-a vorbiţi

— Grozav ! Şi ce-a spus, dragule ?— A spus i „A naibii plictiseală, să aştepţi atîta",

eu cel mai autentic accent folosit de cei din statul New[York.

— Nu pot să cred I rămase Isabel cu gura căscată.— Ba să crezi. După aceea mi-am luat curajul să-I

 întreb ce semnificau crucea şi vulturul cu două capete.A dat dovadă de condescendenţa unui adevărat nobil.„O, mă bucur că vă plac", îmi spune el, „şi nu-i nici osupărare că aţi întrebat". Şi mi-a explicat. Poţi să-ţiimaginezi ce este ? Este emblema celui de-al cincizecişi patrulea grad în societatea secretă din face fac partet

— Nu pot să e re d !— întreabă-1 atunci tu singură, e un tip foarte

cumsecade. „Ah. ce priv ire I Nu poate fi decît rodnlunei obîrşii înalte şi a multor genera ţii de strămoşi I'4repetă el, insinuînd în mod dezgustător că el nu fusesepărterş la eroarea lor comună.

Care ar fi putut fi replica lui Isabel e imposibil deştiut, căci în aceeaşi clipă atenţia i-a fost reţinută deştirea care circula printre călători că în scurt timp vorajunge la pragurile de la Long Sault. Privind înainte ea»văzu strălucirea şi clocotul apelor, care părură ochilor

ei negreşit la fel de ameninţătoare ca pragurile dinaintea Niagarei. Vasul trecuse deja de Deplan şi de Galo-pes, aşa că gustaseră cu anticipaţie din plăcerea saugroaza^ cerre te cuprind cînd străbaţi aceste nouă milede mare furtunoasă. Traversarea pragurilor fluviului St.Lawrence este o chestiune de gust. Pasagerilor le placemai mult decît căpitanului şi pilotulut, dacă e să jude-eăm după feţele lor, iar femeilor şi copiilor le placemai mult decît bărbaţilor. Este fără îndoială ceva foarte

palpitant, pitoresc şi de-o frumuseţe sălbatică. Cînd vasul pătrunde  în curentul clocotitor copiii încep să ţipe

138

Page 139: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 139/258

şi să rîdă, femeile scot ţipete de încîntare  j valuri mari înspumate izbesc prora şi dau năvală spre pupa In vre

me ce vasul se afundă în ape şi apoi saltă Înainte, uşorca o pasăre dusă de adierea vîntului r malurile sălbaticeşi insulele dispar rapid din faţa ochilor, încordarea vasului se simte în fiecare fibră a trupului. Dar căpitanuleu o figură gravă stă jos în faţa cabinei pilotului tră-gtnd din pipă, piloţii trag zdravăn de irmonă; văzduhul e plin de mugetul răguşit al apelor j în locurile undaiureşul cu.entului nu clocoteşte, se văd stîncile maroniide dedesubt şi pe cînd vasul care se zvîrcoleşte şi se

opinteşte aruncîndu-te ba într-o parte, ba într-alta, aio vagă senzaţie Gă poa+e ceea ce se Intîmplă se cheamăizbîndă şi nu distracţie. Cînd, după ee ai cobcrît prinpragurile de la Long Sault, te uiţi în soaţe şi vezi talazurile acelea uriaşe rostogolindu-se pe panta abru.ptă în urraâ ta, iţi mărturiseşti că „fără îndoială e ceva mag-E'fic. dar numai plăcere nu se poate numi". Saluţi cuSotisfacţie mută porţiunea dreaptă de rîu dintre pragurile Long Serult şi Cocteau şi admiri încîntătoarea linişte a frumosului laG St. Francis în care fluviul îşi lasă oparte din ape. Apoi străbătut de lungi fiori, vasul pătrunde în pragurile Cocteau, eoborînd apoi prin pragurile,Cedar si pe la Ce scade. Pe stîncile din acest uiiim locs*5 vede scheletul unui vas naufragiat. în care se mai

 înfig şi acum colţii de lup ai urgiei apelor. Se spune cănuneni nu şi-a pierdut viaţa în acest naufragiu, „Dar €e s-ar întîmpla, se gîndi Basil, dacă Banshee cu toţi

oamenii ăştia înghesuiţi )a provă ar eşua pe-o stîncă ?“Cît despre Isabel, ea privi cii indiferentă vasul naufragiat. cum făcură de altfel toate celelalte femei; dar lorfie convenea, căci nu puteau să înoate şi deci nu tre-t uiau să se salveze singure. „Mai avem de străbă tutpragurile La Chine, se bucurau ele, şi-acelea sînt celemai îngrozitoare dintre toate 1"

Trecură de lacul St. Louis; acum se putea zări stră

lucirea pragurilor La Chine. Căpitanul se ridică dp pe«scaun, îşf scoase pipa din gură şi cu ea făcu un gestprin caie solicita linişte.

139,

Page 140: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 140/258

— Doamnelor şi domnilor, zise el. cînd trecem prinaaeste praguri este foarle mu^oitant ca vasul sL nu sedezechilibrase. Vă rog sa raiatoeţi pe lacurile unde \ ăaflaţi.

Se lăsase deci a aurgul, căci vasul e. a m întindere. Din safui .ndian de pe mal îl seraaalizară pe căpitan ca să afle clacă nu avea nevoie de un pilot iocal f căpitanul refuză şi apoi vasui ie avintă în valurile furioase. Se afunda în ape şi^apoi sălta cîrd ir ti -o parte,c iid în cealaltă, de la o stîncă la alta, atingi nd un ultimcolt de piatră a cărui zgirietură teribilă făcu sa tremure

tcate inimile.Apoi pericolul trecu şi frumosul oraş Moîilt<aaî se

dezvălui privirilor, întins Ia poalele unu1 munte ve>4e întunecat şi înălţîndu şi numeroasele lui tu rle în trandafiriul asfinţitului ! se vedeau mari şi impresionantecele două turnuri gemene a)e catedralei franreze.

Basil sperase ca primul contav^ cu acest ora? celebru să fie facilitat de nişte aaociaţii concludente de.

idei. Intenţionase sa evoce penhu Isabel mărar un?lereflecţii palide ale frumosului portret făcut de Parkman*acelui 'Maisonneuve** care a fondat şi a consacrat Mont-real-ul. îşi aminti dintr-o străfulgreare cuvintele mareluiistoric ; da*- în aceeaşi clipă din cabină ieşi o tînără persoană foarte drăquţă, prezentînd roate indiciile că ar fio tînără şi frumoasă actriţă, inclusiv pe acela că aveadrept însoţitoare o iemeîe şnaj în ’irstă, nelipsita din trecutul îndepărtat al oricărei tinere actiiţe. Toată ziua fatacochetase îndrăzneţ cu nişte cunoştinţe de-a’le ei. tinerienglezi şi canadieni, şi după ce trecură Je oragvrile LaCbînp ea cucensp inimile tuturor b ă r b a ţ i l o r sărind bruSG

£  Franc”- Parkman (1823—1893) istoric american care şi-a dedicato mare parte a studiilor sa]° colonizării d° cătr° francei a.csntineniulwi nor£-american.

** Paul dt? Chomedey de Maisonneuve (1612—1676}, exploratorfrance-?: tnt ’me:e4 ->rul -■ ezării Viile M irie (1342) uflre mai tîr - !

tfu va deveni MontreaL

140

Page 141: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 141/258

hi picioare, afjoslroiind torentul eu o rrină încîntatoârc 'Şi tiind glers unui c î n t e G delicios. Aeu/a, apropiindu-.se de'oraş, zăriră podul Victoria eare se  în tindea luug, peste

rîu şi din eauza lungimii saie axata atît de aproape desuprafaţa apei I n c i t pai«->a un obstacol in ecflea vaporului.*'

— Mă întreb;, spuse unul din admiratorii actriţei —un canadian sare semăna e\aet su castorul d e pe ecusonul provincie i lui naiaJe, si a'le «arul galanterii gre^ i.oaie acirta le priirits^ «u aceeaşi veselă şi impertinenta:nonşa lanţa — ma înîreb data putem să trece d irect pe *sub podul t*tela ?

■** — Nu, domnule ! răspunse tînără şi drăguţa actriţăo promptitudine surprinzaota e. vom trece directpeste eL'■ t a acea'stă dulce si neghioabă impertinenţă, sana-dianul mult prea buimac pentru un «astor , şi toţi ceilalţi, izbucniră în rîs j dar nobilele nuaqte istoriee alegîndurilor lui Basil dispărură irevocabil ju d demnitaterănită lăsindu-l ruşinat — fiindcă şi el izbucnise in ris

odtrtă cu ceilalţi.

Page 142: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 142/258

CAPITOLUL VIIU s e n z a ţ i a   l ă s a t ă  DE ORAŞUL MONTR';AL

Senzaţia de călătorie în străinătate, după care a*lergase ră turiştii noştri în tot timpul voiajului şi pecare o cunoscuseră într-o oarecare măsură la Kingstonşi pe fluviul St. Lawrence, ^pori încă din prima clipăpetrecută la Montreal; şi salutară pînă-ntratît fap-iul, îneît aproape că se bucurară să piardă la schimbuldolarilor pe care conducătorul omnibuzului nu acceptă să-i primească decît cu un raba t de douăzeci de

- cenţi. A doua zi dimineaţa la micul dejun nu se maivăzură în stare să spună în ce ţară nimeriseră. Chelnerii aveau o foarte slabă spoială de engleză pestefranceza lor m aternă şi între ei discutau pe limba lor;dar majoritatea mîncărurilor erau gătite pe gustul englezilor, iar totul la un loc era o imitaţie proastă deho tel american. Acelaşi amestec de obiceiuri şi raseie crea to t felul de nedum eriri în tot timpul şederii

lor acolo ; prăvăliile erau englezeşti, iar vîhaătorii eraude obicei francezi i birjarii erau adesea irlandezi, iarpe străzi răsura clopotul tramvaielor cu cai americane, purtînd pioase semne de modă veche. Pretutinden i erau biserici şi mînăstiri care aminteau de originea ecleziastică şi feudală a o ra şu lu i; marele pod,cheiul superb cu şirul lung de dotări întrecute doar decele din Liverpool, edificiile impunătoare ale băncilor

şi companiilor comerciale şi casele mari, trainice, depe străzfie mai liniştite, proclamau moştenirea energieişi cumpătării protestante.

I i i 

Page 143: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 143/258

Pe amicii noştri strălucirea modernă a Monterealu-lui îi interesa mult mai puţin decît rămăşiţele trecutuluişi acele trăsături care identificau oraşul cu o credinţăşi un popor diferite de-ale lor. Isabel mai că s-ar fi spo-vsdit oricăruia dintre preoţii în sutană neagră întîl-niţi pe s tr a d ă ,- iar Basil ar fi îngenuncheat cu uşurinţă

 în faţa oricărei călugăriţe cu chip palid, care se strecura lin prin mulţime. Era o îneîntare să iei trăsura şi săte duci nu la cimitir, nu la biblioteca publică, nu lasilozurile de cereale sau la noul parc recent împodobit cu stînei artificiale şi lăstari de plante mereu verzi— nu la vreuna din fermecătoarele locuri de recreaţieale propriilor noastre oraşe, ci, ca în Eurpoa, la biserici cu superstiţiile lor neîndurătoare, biserici cu picturi şi statui cumplite, cu mirosul persistent al tămîii dela slujba de dimineaţă, cu confesionalele Lor, cu sa-eristamil care încasează, cu credincioase, caro îngenuncheate ici şi colo rostesc rugăciuni cu ochii închişi sau cu privirile rătăcite, după cum sînt femei bă-trîne sau tinere ! Nu apăr sentimentalismul slab — nu

miţi-o răuta te dacă vre ţi — dar îl înţeleg, şi îl scuzdin toată inima.Isabel ş* Btsil s-au dus mai întîi, fireşte, la Cate

drala franceză, oprindu-se în drum să se plimbe puţinprin piaţa Bonsecours, unde o mulţime de habitantsvin toţi cu căruţele încărcate cu păsări, fructe şi legume şi unde fiecare căru ţă reprezintă un obiect destudiu. Iată o pereche de ţărani tineri, cu figuri deoameni simpli, care şi-au expus m inunat marfa î unt,

ouă şi pui  f  iată o fată cu faţa netedă, ochi negri şipăr negru, care ară ta de parcă o infuzie de sînge indian i-ar fi întunecat roşul obra jilor şi care prezidapeste nişte grămezi de ceapă, cartofi, sfeclă şi napi  j o bătrînă cu faţa scofîlcită ca o coajă de nucă, înspatele unui atrăgător aranjament de pere şi c ire şe ; mai.încolo o întreagă familie făcea negoţ cu turtă dulce de diferite forme, unele pioase, altele groteşti.

Există aici spectacole vesele oferite de haticurile şieşarfele strălucitoare şi de lîna şi aţa în toate culorile;şi există spectacole tristei date de hainele vechi şi tot

143 >

Page 144: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 144/258

felul de mărfuri la nana a d o u a ; dar mai pi esus de 'orice, domina aoundenţa de roade ale Lveziloi şi giă-^dinilor, în timp ce în interiorul frumoasei hale se aflătejghelele măcelarilor, iar la subsol o întreagă Iun ede ustensile casnice, articole de sticlărie, de fierărieiobiecte din lemn. Ga şi în alte ţări latine, fieca ie meşter îşi laudă produsele, dar tocmeala nu se desfăşoarăatil de zgomotos ca în ţările latine de peste ocean.Protestele concesiile şi invocarea sfinţilor nelipsite

 în tranzacţiile coiuerfciale din piaţa Bonsecours, se faaici cu tfoce joTisă. Precupeţele gra^e, care lîncezesclîngă marfă de-aoia dacă îşi fac auzite glasurile dincolo de borurile largi ale pălăriilor de paie atuncicînd se tocmesc molcom cu cumpărătorii sau taifăsu-iesc liniştite între ele.

 în catedrală exîslă poate cele mai p4oaste picturidm lume, iar masivii stîlpi din iemn de pin sînt afumaţi fată nici un fel de scrupule ca să a.:ate ca demarmoră; dar turiştii noştri se entuziasmară de parca

s-ar fi aflat în catedrala Sfîntul Petru din Roma ,• defapt eă are ceva din imensitatea de haDar şi din caracterul impresionant al acpSteia.Ei nu-i cereau să lienici frumoasă nici măreaţă : doreau doar să le evoce' îndrăgiră urîţenie, şi mult iubita hidoşenie şi incongruenţă a ceea ce însemnau în amintirea lor bisericile catolice tiDice,- şi aceesve ca tedrală reuş^ să facă acest lucru şi încă mai mult, să adauge un efect

propriu, ofaiindu-Ie spectacolul unui bătt'n indian tuciuriu, care înqpnucheat înaintea altarului principal, îş i număra mătămile rostind prin tre lacrimi şi susni-’"ne rugăciunile plătite cu atîta martiraj si eroism decei ce îi învăţaseră pe s°menii lui să le rostească.

— Ăla de-acolo e un sălbatic, zise băieţand.u lfrancez care le servea drept ghid, impacientat de interesul lor pen tru ceva atît de nedemn de atenţie ca

acest barbar cu gemetele lui.Băiatul trecea iute de la un obiect la altul şi explicaţiile lui rapide erau tratate cu totală neatenţirv.

.*44

Page 145: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 145/258

— Acum e timpul să ne urcăm în turn,; anunţă el,iar ei porniră cu plăcere în anevoioasa ascensiune,deşi este discutabil dacă nu cumva ascensiunea unui,turn nu seamănă prea mult cu ascensiunea unui munte pentru a putea o.feri vreo compensaţie.

Din turnul catedra lei Notre Dame, călătorul e sigur că i se va deschide o panoramă pe care, lăsînd Iao parte încordarea nervilor, tremurul muşchilor şi gî-fîitul respiraţiei se prea poate s-o admire cu încîntareţ>i aşa cum stau lucrurile, im|X>Sibil să n-o priveascăcu uimire. Numai splendoare cît vezi cu ochii. Toate

elementele peisajului au ceva măreţ. La picioarele tale"se întinde oraşul în care urîciunea e mai puţin prezentă decît în orice alt oraş de pe continentul nostruşi care este mobilat pretutindeni de falnice edificii civice. împ Jdob ît cu biserici frumoase şi mărginitde alei umbroase, cu vile şi reşedinţe imDunătoare. inspate se ridică un munte minunat, înverzit cu pădurişi grădini pînă sus pe creastă ş; flancat la est de o ne-sfîişită cîmpie fertilă si la vest cie-o altă întindere ne-

sfî/şită, prin care. tulbure şi întunecat, rîul Ottawa sezoreşte spre confluenta cu fluviul St. Lawrence. Apoi,unite, aceste două ma;i cursuri de apă trec de oraş, lu-minînd pînă la sud vastul ţinut al şampaniei, în timpce în extremitatea sudică, la fel ca în cea nordică, seridică crestele învălu ite de nori ale munţilor din depărtare.

Privind toată această măreţie, călătorii noştri, cusmerenie în suflete, recunoscură tacit că această me-

tropo'ă colonială nu numai că era demnă de titiul ei,dar dădea dovezi de solidă prosperitate neîntrecut?de nici unul din oraşele abundente şi lăudăroase aleRepublicii*. Cu mult 'n e’nte de-a părăsi Montreal-uldepăşiseră această slăbiciune, dar încîntaţi, continuatăsă-i cinstească superba frumuseţe.

- Fireşte, sudurile turnului sînt mîfcgălite piină sus cunumele celoi ce l-au vizitat, în majoritatea lor americani, care vara vin grămadă în Canada în număr

* Et>ve vorba de Statele Unite ale Amcm-ii.

145

Page 146: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 146/258

mare. fii modnică viata din hoteluri, iar punctele deinteres turistic prosperă de pe urma mărinimiei lor.

Prietenii noştri i-au întîlnit la tot pasul, deosebindu-idintr-o privire de băştinaşi, care şi ei la rîndul lor sedistingeau uşor unii de alţii. Canadienii de originefranceză au aDroape întotdeauna în ei ceva de rînd,ţărănesc, sau dacă depăşesc această stare, au pe figură şi în comportament o anume platitudine burgheză ,• canadienii de origine engleză se deosebesc de numeroşii englezi aflaţi acolo, datorită efortului de-a a-răta mult mai englezi decît aceştia din urmă. în esenţa

ei, viaţa socială a coloniei rămîne strîns legată aemetropoIăr ceea ce se vede clar, indiferent care ar fitend inţa politică ,• iar monum entele şi inscripţiile publice proslăvesc această legătură afectivă.

La catedrala engleză, efectul este subliniat de e-pitafurile celor ale căror vieţi au fost în egală măsură închinate slujirii Angliei şi a credincioasei salefiice i iar călătorii noştri, indiferent de lipsa lor de

simpatie pen tru acest sentiment, se văzură nevoiţi sărecunoască o anume frumuseţe în acea atitudine demîndră şi demnă venera ţie. Iată cel puţin un poporcare nu s-a desprins cu propriul trecut, ci a păstrat învic ţă şi în moarte neş tirbite legăturile ofeiite nouădoar de istorie. Aceasta conferea noului teritoriu farmecul tipurilor de demult; împrumuta prezentului prozaic ceva din poetica strălucire apusă a tradiţiei aristocratice. Ici şi colo pe plăcile cu inscripţii se vedeacîte un titlu de nobleţe, şi pretutindeni se putea citilimba ceremonioasă a loialităţii şi veneraţiei pen*ru lucruri pe care noi, americanii, le-am aruncat să se a-leagă praful de ele. Este o biserică frumoasă, într-unadmirabil stil gotic englez; şi dacă te arăţi entuziasmat de ea, un individ mătăhălos cu figură de englez. înnişte straie ecleziastice sumbre îţi spune pe ton destulde tăios că poţi să intri şi în liniştea interoru lui ei te

po ţi simţi în Anglia, dacă vrei — eeea ce, eu unul, nudoresc. Nici priexenilor noştri această catedrală nu le-aplăcu t atît de mult ea Biserica Iezuiţilor cu pictura ei.

146

Page 147: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 147/258

mai muit decît acceptabilă, cu fresca în culori reci a plafonului, cu arhitectura în stilul calm al Renaşterii şi cu

ţărăncuţa cu ochi negri care se ruga în faţa unui alta»lateral la fel ca în deplorabilele ţări mult invidiate, iubitede noi toţi ; nu le-a plăcut nici măcar cît catedrala irlandeză, următoarea vizitată de ei. Aceea este într-adevăr ocatedrală fastuoasă, pictată şi aurită â merveille* şi pretutindeni înţesată de sfinţi şi crucifixuri mai mari saumai mici şi de picturi incredibil de proaste — exceptîn-du-le pe cele ain catedrala franceză. Există, fireşte, o se

rie reprezentînd patimilile lui Isus ; şi un bătrîn zdrenţăros — un bătrîn, a cărui voce se înecase demult în whis-,sey auzindu-se acum doar într-o şoaptă fantomatică —de cum îl văzu pe Basil că îşi îndreaptă privirile spre respectivele picturi ,nu-l lăsă pînă nu-i arătă pe toate, dîn-du-i lungi şi obositoare explicaţii.

— De ce l-ai lăsat pe nenorocitul acela bătrîn să teplictisească şi la urmă i-ai mai dat şi bani pentru asta ?

 în trebă Isabel— Mi-a.amintit cu atîta deliciu de excrocheriile din

alte ţări şi timpuri, îneît nu m-am putut abţine, răspunsee l ; şi pe loc, în ochii rmîndurora, acel biet beţivan ir-

 îanrtez în zdrenţe apăru transfigurat într- o adimrabilă replică a unui cerşetor din Italia.

Cam aşH reacţionau întotdeauna oamenii aceia absurdde sentimentali, pe care totuşi nu mă lasă inima să-i bla

mez pentru nebunia lor, deşi aş putea înşira tot atîtea motive pentru care le-aş imputa-o. De ce, la urma urmelor,vă găsim America asemănătoare Europei ? Oare ruinele,impostura, mizrria şi superstiţiile care îl împresoară pecălător în străinătate sînt atît de nepreţuite îneît să-l facăsă dorească să şi le imagineze la tot pasul în propria luiemisferă ? Sau poate că la noi ignoranţa, nevoia şi incredibilul nu iau forme efective şi atunci +rebuie să căutăm3a nesfîrşit în alte ţări un contrast pentru bunăstarea şi

* Minunat (fr).

Page 148: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 148/258

irteHgenţa noastră nativă ? Cam aşa sunau întrebările ceşi le-au pus unul altuia acest cuplu vinovat înainte de-aporni să viziteze nunăstirea „Călugăriţelor cenuşii" cu onerăbdare şi o plăcere pe care bănuiesc că nici perspectiva celei mai frumoase expoziţii de şcoală puDlică dinBoston nu le-ar fi putut inspira Dar chiar- aşa, de v remece trebuie să existe călugăriţe cerniţii, nu e oare bine căsînt şi persv/ane sentimentale, cărora paiiaa şi trista lorexistenţă le produce o melancolică plăcere ?

Mînăstirea se află la o dsitanţă bună de catedrala ir

landeză şi îndreprîndu-se spre ea turiştii noştri îi cerurăbirjarului să-i ducă pe una din pu anele străzi v.ecbi franţuzeşti care a r mai rămas în Montreal. De la prima v •zită a lui Basil incendiile şi renovările făcuseră piăpădprintre straniile case de odinioară ; dar în cele din urmădădură, de-o stradă îngustă, foarte veche, Rue Sain.t An-toine — sau indiferent ce alt nume de sfînt o fi avut —unde nu văzură nici o frig ură sau casă englezească. Jş ile

micilor locuinţe fără etaj se deschideau direct în stradăşi în interior vedeai eîte o madame grasă, probabil mama,ccnuată cu-treburile casnice şi un moncieur uscăţiv, probabil soţul mai ’n vîrstă, fumînd lîngă fereastra deschisă;pe pardoseMe curate se tîrau bebeluşi francezi • pe pereţi, în litografii viu colorate m artin francezi (să z cemLalement sau Brebeuf, care şi-au dat vieţile eroic pentruconvertirea Canadei) îşi ridicau ochii la ceruri; printreghivece cu flnri, la ferestrele front o an el or de pe acoperişurile de tablă, stătea şi cosea cîte o fată cu păr mătăsos,S’-'er — podoabă romantică a fiecărei căsuţe Aerai străinşî vechi al străzii era accentuat de inscripţia de pe unZid : ,.Şirop adouefesant de Madame Winslow"*.

?ncă din 1692, în interiorul întinselor ziduri ale Mî-năs+irii r Că’ugăriţole Cenuşii" au oferit rt-fugiu băi-în i-

lor infirmi „i coj iiilor abandonaţi, iar acum din intinerariulobişnuit al oricărui turist face parte si vizitarea spitalu

* Si/op calmant făcut de riodiuna Winsloiw (fr).

148

Page 149: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 149/258

I

lui lor la ora amiezii cînd le p^ţi vedea pe maici rugîu-tfu ie în capelă. Este o eapelă goala, cu oereţi albi şi cu *obişnuita colecţie do Icoane şi crucifLruri Pe bân jile joase de pe .nargini stăteau credincioşii şi curioşii, aceştiadin urmă în număr mai mare şi în special ameri. ani. atenţionat! din cînd in cind să facă linişte de eă+re un betrinnevoiaş, zelos să păstreze caracter al sacru al locul ut. Laa douăsprezecea bătaie a pendulei călugăriţele intrarădouă cîte două, armate de maica stareţă îri mînă cu ocarte de rugăciuni deschisă. Gînd ea închise cu zgomotcartea, ea la un semn, toate călugâriţeie mşenunchiar-I, se

ridicară, îngenundhiară dm nou şi iar se ridicară, repetîndrugăciunile cu voci destul de aspre şi apoi ieşiră din ca-pe'ă la fel cum intraseră, în ropotuî zgomotos al paşilor.Cele două tinere din capul şirului erau foarte drăguţe şipe feţele lor palide aveau aşternută pacea morţii. Uinn-du-se Ia rneloneotica lor asemănare lui Basil i se păru căarele două fiinţe atît de drăguţe ar fi putut foarte binesă fie cele două fete pe eare le văzuse acolo cu mulţi ani

 în urmă rămase pe ver i tinere îr frumuseţea lor lipsităde bucurii. Rase’e aspre, cenuşii şorţurile în carouri albastră, tocele negre de pe creştet erau aceleaşi; cele douăveniră şi plecară cu acelaşi pas grăbit, îsi atinseră frunteacu apă sfinţita, îngenundrarâ şi se ridicară aeum ca şiatunci ou aceleaşi mişcări reţinute şi ordonate Ar fi oareprea dureros să fie aceleaşi persoane ? Sau ar fi încă şimai dureros dacă în fiecare an două fete atît de tinere şifrumoase s-ar auto-osîndi să reînnoi asră înfăţişarea aceleimorţi tinere î 

Violatorii se pfiHibarâ prin spital şi îi văzură pe bu-trînii şi copiii cărora Ii se dedicaseră aceste vieţi neîntinate şi milostive şi nu putură sâ dea vina deeî+ pe sistem,nu pe instrumentele Jui sau pe munca lor ^oa te că n au cîn-tărit cu înţelepciune întreg sacrificiul de sine învestit,câoi judecau diri inimi nentru care dragostea însemna totcerul şi pămîntu! ; dai1touşi le-au compătimit ne călugă

riţele cenuşii pentru lipsa la mînăstire a confortului vieţii£in propriul eămin şi pentru devotamentul nefiresc foţă

149

Page 150: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 150/258

de micuţii străini aflaţi în grija lor. Sărmane Soturs Gri-ses' ! In chiliile mici, la căpătîiul bolii, al bătrîneţii şi aldurerii îngenunchind cu mîini împreunate şi ochii rugători în faţa sîngerosuîui spectacol al crucifixului! — învoi forţa b5sericii voastre s t ara tă mult mai subtil şi maiputernic decît în cele mai măreţe altare sau în cele maiauguste ceremonii religioase, cu pieoţi, cădelniţe, luminări, icoane şi statui sub cerul întunecat al arcurilor decatedrală. Acolo, într-adevăr, credincioşii îşi dau contribuţia materială, dar aici, călugăriţa a renunţat la cea maide preţ parte din natura ei de femeie şi la gingaşa emoţie

născută din gîndul de-a fi soţie şi mamă.— Există în ideea de ţară nouă unele lucruri care mâafectează pu iemic zise Basil pe cînd se îndrep tau agaleprin curtea mînăstirii spre poartă. Fireşte, este absurd săte gîndeşte la oameni altfel decît ca oamtni, de parcă o-dată cu locul ş i-ar schimba şi firea ; dar la prim i vedere, nişte meleaguri noi par întotdeauna a fi o nouă şansă dată bunătăţii, fericirii, sănătăţii şi vieţii. Aşadar mâ

 îndurerează mai mult primii morţi de la Plymouth** decît mulţime* secerată de ciumă la Londra ; mă cutremură

 într-o ţară nour crima săvîrşită de primul infractor, păcatul primei femei decăzute; într-o ţară nouă necazurileprimului tînăr sau ale primei feie înşelaţi în dragostealor sînt intolerabile. In nişte ţinuturi virgine totul ar trebui să fie numai speranţă, libertate şi viaţă prosperă. N-amai fost aşa de pe vremea Edenului; dar cu toate acesteasimt că ar trebui să fie; şi mă apasă gîndul că printre

primele ziduri înălţate pe această largă pajişte a Mont-real-ului au fost cele construite pentru a întemniţa inocenţa unor fete ca acester. şi a le ţine departe de viaţa pecare noi o găsim atît de frumoasă. N-ai vrea să ştii cine£t fost cea care s-a călugărit prima în această ţară nouă şi

u Călugăriţe cenuşii (fr.).•* Plymouth es te locul din statul Massachussetts unde au debai ■

cat în 1620 primii puritan,' veniţi din Anglia, întemeind primaaşezare de colonişti din Noua Anglie, denumită Plymouth Plan-tation.

150

Page 151: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 151/258

sălbatică ? Cine a fost ea, sărman suflet, şi care i-a fostdurerea adînjă sau marele extaz ? Poţi să ţi-o închipui oindiancă ademenită La ideea renunţării de strălucirea simbolurilor şi Dromisiunilor întrezărită vag prin ceţurile superstiţiilor rasei sale ; sau un suflet chinuit, colpeşit devanităţile şi viciile, vărsarea de sînge şi lacrimile LumiiVechi şi dornic de-o linişte mai profundă decît cea oferităde natura sălbatică în mijlocul căreia se refugiase. Doarbiserica şi bunul Dumnezeu ştiu. Oricum ea s-a făcut demult ţărînă.

In cursul acelei dimienti că^use^ă deja cîteva ploi

scurte şi intermitente. Acum, cînd însurăţeii noştri în voiaj de nuntă ieşiră pe poarta mînăstirii, ploaia începu săcada molcom şi mărunt, iar norii cenuşii crre pluteau pecfer atît de iute, văzuţi de departe erau nişte călugăriţecenuşii alergîpd spre ceruri

— Mal a^em timp destul să facem o plimbare pemunte înainte de cină, zise Basil cînd se urcară din nou în trăsură ; şi tocmai îi spunea birjarulu i încotro să meargă, cind Isabel îl întrebă cît e pînă acolo.

. — Nouă mile. *— O, atunci nici să nu ne gindim să mergem cu un

singur cal. Ştii şi tu, adăugă ea, că de la bun început araintenţionat să luăm o trăsură cu o oi cai pentru plimbarea pe munte.

i

— Nicidecum, ripostă Basil, c;.re încă nu se obişn"-să se ajungă la o concluzie pusă pe seama lui fără ca elsă ştie. Şi nici nu văd de ce am face-o. Toată lumea mer

ge cu unul singur. Nu cumva crezi că sîntem prea grei ?— Coniţă, ieri am avut nişte clienţi din Statele Unite,interveni birjaru l ; două doamne grase nu glumă, doidomni, cam două sute de livre unfl, şi un tînăr solid lingă mine pe capră. D-ni fi zis că calu’ trage' o birjă goală,aşa dp iute zbUia.

— înseamnă că astăzi calul trebuie să fie completepuizat, remarcă Isabel, refuzînd prompt bietului individ

pînă şi onorurile unei înf~ingerî. Omul îşi susţinuse preamult cauza, iar acum iustse scos din tribunal fără nici osperanţă de a-şi putea repara greşeala,

151

Page 152: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 152/258

De ce ? Mi se pare că e păcat să renunţăm la serviciile acestui om, şopti Basil nepărtinitor, ci-id şi-a făcut

o speranţă îndreptăţită că va rămîne cu noi toată ziua şia fost atit de politicos şi îndatoritor.— Foarte bnie, 3as:I, fâ-o şi cu el pe sentimentalul l 

De ce nu şi cu nenorocitul ăsta de cal istovit —' leoarcă^de sudoare ? -

— De sudoare ? Greşeşti, iubito, de ploaie !— Ei bine, ploaie neploaie. iubitule, eu nu vreau să

■ yneig pe munte cu un singur ca l; şi nu e deîoo frumos dinpartea ta să insişti acuma, după ce de la bun început mi-ai

promis tacit că luăm doi.— Ascultă Isabel, e deja puţin carn prea mult, ytufoarte .bine că pînă acum o clipă nici n u s -a pomenit detoată povestea asta.

— Faptul că n-ai spus ca nu vrei este 1$ fel ca o promisiune. Dar eu nu ţi cer să te ţii de cuvint. itTu maivreau să merg pe munte. Prefer să merg la hotel. Sîntobosită.

— Atunci, foarte bine, Isabel.' ţCe voi lăsa la hotel.— j.ntr-o clipă .se iscase între ei prima cearta serioasă

de cînd se casat )riserâ. Se isoase ca toata calamităţile defelul acesta, din nimic, şi înainte să se dezmeticească âbine luă proporţiile unui adevărat dezastru. Gu atît depuţin timp în urmă, aLolo în grădina mlnăstirii, compasi-unea le apropiase inimile mai mult sa oricînd ; şi acumparcă trecuseră secoiş de la clipele acelea- binecuvîntate,iar ei se simţeau maj departe unul de celălalt decît nişte

oameni eare nu fuseseră nieicînd prieteni „Credeam, segîndi Isabel cu amărăciune, eă ar face oţice pentru mine".„Cui i-a r' fi trecut prin cap ea o feiw ie cu mintea ei să4ie atît de iraţională0, se miră el. Amir.doi erau iritaţi cumştiu că est»» şj iubitul cititor (în caz eă e femeie) şi niciVinul nu vroia să cedeze ; şi «astfel, în curînd, nici ei n-apfi putut' spune cum, fiind consternaţi de toată intîmnlarea,Isabel se trezi singură în ame*-ă, în tnijlocul ruinelor vieţii ei, iar Basil singur în birja cu un cal, încercînd să

plece cît mai departe de epava fericirii lui. Totul se sfîr-şise visui se spulberase, farmecul se destrămase. Dulceaţa dragostei se transiormase în fiere ; tot ceea ce îi bucu

152

Page 153: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 153/258

rase în momentele de afecţiune era acum detestabil, Iarlucrurile preţuite cu o cl*pă înainte deveniseră od'oase.

 în acea lumină funestă care stăruia parcă peste totCe spuseseră sau făcuseră spre satisfa> ţia comună, cît deanostă, stupidă şi deşartă părea călătoria lor de nuntă !BasiMşi petrecu cinci minute judecîndu-şi nevasta şi de-elarînd-e. vinovată de, toate greşelile şi nesăbuinţele posi-Vil€. Sufletul îi era ca prins într-un vîriej

„Căci furia pe omul pe care-1 iubimAprinde în creier demenţă şi chin".

In toiul reproşurilor sale amare şi furioase Basi) deveni brusc avocatul ei înflăJirat, gata să-l demaşte pe judecător drept Jionstru nemilos. „Şi tocmai în călătoria denuntă! Doamne Sfinte, ce mare bestie pot să fiu !u Apoiadăugă : -Ce măgar sînt!" Şi cind patetismul situaţiei lăsăiocul absurdului, Basil se simţi cu totul neputincios Pesteeinci minute se afla deja lingă Isabel, vizitiul de pe birjaeu un cal fusese exoediat cu un pour-boi*e* generos, iar

la intrare aşteptau doi cai murgi viguroşi, înhămaţi la otrăsură strălucitoare Dădu iute socoteală de prezenţa luiacolo, ceea ce ei i se păru a fi cel mai firesc lucru dinlume, primindu-i capitaularea cu generozitatea unei inimicari. iai tă dar nu uită, dacă într-adevăr cea mai milostivă dintre arte este singura necunoscută sexului ei.

Se ridicară zimbind din ruinele vieţii sale, în mijlocu]cărora se aşezase îndurerată aşa îmbrăcată cum venise

de afară.— Ştiam că te vei întoarce, zise eî.— Şi eu. răspunse el. Sînt mult prea bun şi prea no

bil ca să nu mi sacrific preierinţele in faţă datoriei.— Să ştii Basil că n-am ţinut neapărat să merg cu

doi cai, mărturisi ea coborind spre trăsură Ma durut însăca ai respins ideea

— Nici eu nu ţineam la birja aia cu un cal Ct m a

stîrnit a fost insistenţa ta

- Bacşiş (li .J.

153

Page 154: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 154/258

— Crezi că pînă acum s-a mai certat cinev~ în călătoria de nuntă ? întrebă Isabel pe cînd ieşeau veseli cu

trăsura din oraş.— Exclus ! Nu pot coiicepo aşa ceva. Cred că dacăs-ar aşterne pe hîrtie un asemenea lucru, nimeni n-apcrede.

— Nu, n-ar putea nimeni să creadă, rosti Isabel gîn-ditoare, iar după o pauză adăugă, aş- vrea să-mi spui exactce-ai crezut despre mine, iubitule. Te-ai simţit ca atunci,demult, cînd s-a sfîrşit mica noastră aventură ? M-ai urît ?

— Da, dar în cel mai cordial chip cu putinţă ; şi nici

pe jumătate faţă de cît m-am dispreţuit pe mine însumi în clipa urm ătoare. Cît despre faptu l că ar fi fost o ceartăde îndrăgostiţi, să ştii că n-a fost. A fost ceva mult maiemar. A trebuit să recîştig o dragoste mult mai mare decît cea de care dau de obicei dovadă îndrăgostiţii. In plus,a fost ceva lipsit de demnitate, ori o ceartă de îndrăgostiţi

 înto tdeauna are demnitate. Ea izvorăşte întotdeauna din-tr-o cauză mai serioasă şi are aerul unei tragedii romanti

ce. A noastră n-a avut un asemenea farmec. A fost o biatăciorovăială nenorocită.— Vai, Basil, să nu-mi mai spui aşa ! Aş dori să arăţî 

ma! mult respect chiar şi pentru o ceartă de-a noastră.Pentru minp. a fost destul de tragică, fiindcă nu vedeamtum o să ne împăcăm. Ştiam că nu puteam să fac eu primul pas. Nu cred că se cuvine ca o femeie să fie primacare să ierte, nu-i i.şa ?

— Habar n-am. Se prea. poate să fie ceva nedemn

de-o doamnă.— Ei bine, iubitule, ce inrerc să spun este următorullucru : indiferent dacă dir pricina asta ne vom iubi maimult sau mai puţin, cred însă că pentru un timp, din pricina asta ne vom înţelege cu atît mai bine. Dar aş fi ziseă a fost ceva cu toiul neobişnuit. Ce^a la care te-ai fiputut aştepta cind mirii sînt foarte tineri ; dar după ioatfcprin cîte am trecut noi, pare prea neverosimil.

— foarte bine, spuse Bctsil, care după ce făcuse toate concesiile nu putea gusta ţearta aşa cum o făcea ea. puirşi simplu fiindcă era a lor; haide să ne purtăm ca şi cumtiîci n -a r fi existat.

154 ,

Page 155: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 155/258

— O nu, nu se poate. Pentru mine e ca şi cum tocmai ne-am cîştlgat unul altuia dragostea.

De fapt întîmplarea dădu o minunată prospeţime şisavoare plimbării pe munte, sruncînd o strălucire pestetot restul călătoriei lor. Soarele ieşi printre norii subţirişi lumina vasta cîmpie care se întindea la nord şi la esteu înălţimi purpurii profilate pe cer ’a răsărit. Lîngă eimuntele se înălţa cu graţie imperială, ascunzînd privirilor întreg -oraşul. Cîmpia era presărată cu sate umbrite deulmi falnici, care din cînd în cînd se strecurau pînă la«marginea drumului pe unde treceau ei. Dar acestea, de

„cînd nu le mai văs ase Baril, fuseseră urîţ ite de-o arhitectură mai ambiţioasă şi nu-şi mai păstrau aspectul purfranţuzesc, Cînd le văzuse el ultima dată,- aproape fiecarecasă adăpostea b mică tăbăcărie şi anunţa poetic acest lucru cu ajutorul unei cozi de oaie atîmata deasupra uşii deintrare, ca ramura de iederă la tavanele din vechea Anglie. Acum chiar dacă mai existau tăbăcăriile, din portaluri dispăruse poezia cozilor de oaie. Dar prietenii noştrise consolară cu priveliştea oferită de ţăranii care se în

torceau aeasă de la tîrg în eăr uţele lor pictate, făi ă îndoială la fel ca primele căruţe făcute acolo cu două sute deani în urmă. Le priviră recunoscători pe nemuritoarele bă-trîne, arse de soare şi gîrbovite de muncile cîmpului, carese aflau în număr mp.re în aceste vehici le, iar cînd o fatăvînjoasă sări din căruţă dîndu-şi la iveală gleznele ei groase. butucănoase, de adevărată ţărancă, nu putură decît săscoată o răsuflare de satisfacţie inexprimabilă.

Grădinile adăposteau în verdeaţa lor înmiresmată căsuţele joase prin ale căror uşi deschise Easil şi Isabel văzură desăvîrşita ordine a vieţii din interior. Una din aceste uşi aparţinea şcolii, unde zăriră încîntaţi o învăţătoarecu o carte în mîaă. înconjurată de o-ceată de băieţei şifetiţe.

Curîrd începu din nou ploaia şi cît vizitiul se opri săridice coşul trăsurii, ei intrară într-o biserică de ţară carele furase privirile, păşind cu pas* ce mai degrabă se ames

tecau eu liniştea decît o tulburau, şi auzind doar şoaptabl în dă a ploii. Nu mai era nimeni ecolo In afară de ei. Apasfinţită părea să nu fi fost atinsă  în ziua aceea şi nici un

155

Page 156: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 156/258

peniten t nu stătea îngem ncMat Ia altarul unde 1ir'Irea slabc bingura lampă aprinsa. Acoperişul alb se înălţa deasupra

lor in arce întunecate ; ca o linişte tangibilă, lumina zileise furişa palidă prin ferestrele pictatr ; trecînd-în tăcerede la o pictură la alta îşi auzeau propriile respiraţii.

 înlr-unul din zidurile la te rale care străjuiaU altarulprincipal se des hise o uşă îngustă şi îşi făcu apariţia-unpaslor tinar zvelt şi ras în cap-, într-o sutană lungă,neagră. Şi el, aşa cum înainta ea pas tăcut, făcea parcăparte din liniştea locului; iar cînd se apropie, cu ochii

săi negri, \ isă to rt aţinuţi asupra lor şi îi salută piecln-du-şi curtenitor fruntea, porefi imposibil ca omul acestasă vorbească. Şi totuşi vorbi tînărul pastor cu faţa palidă, tradiţia în sutană neagră, năluca unei epoci şi-a uneibiserici care se sting.

 în ţelegeţi franţuzeşte, monsieur ?— Foarte puţin.— Poarte puţin înseamnă mai mult decît înţeleg eu

engleza, zise el, dar totuşi, politicos, îi conduse să le â-

rate toate picturii^ şi între închinăciunile făcbte la diferite le altare le dădu si numeie respectivilor pic tori.La altarul principal era o foarte frumoasă pictură cu

răstignirea ; pastorul se închină în faţa ei.— Frumoasă pictură, frumos altar, frumoasa bise

rică snuse el în engleză.In sfîrsit se opriră 3îngă cutia milelor. în clinchetul

monedelor aruncate de ei, pas4: )rul le zîmLi senin buni

lor eretici. Apoi focu o plecăciune şi ca şi cum s-ar fireîntors în trecut, dispăru pe uşa îngustă pe care venise.Basil şi Isabel rămaseră o jp/ioă muţi pe treptele bi

sericii. Apoi ea exclamă •— Of de ce nu s-a întîmplat ceva?— Draqa mea, ce-ar fi putut să fie măcar pe jumă

tate atît de mulţumitor ca faptul că nu s-a întîmplatexac t nim ic? Da^Ş, de pildă, am fi ştiut că s-a făcutpreot din pricina unei dezamăgiri în dragoste ce om de

rînd ar fi devenit în ochii noştri! Cine n-a avut una saudouă dezamăgiri în dragoste ? îl rugă apoi pe viz itiu să-i ducă înapoi ia hotel şi

spusei

156

Page 157: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 157/258

— Ăsta este farmecul .aven turii: de ce să ne intereseze mulţimea detaliilor ? Cred că aacă am şti totul

despre tîn ărai pp.stor cu obrajii palizi nu l-am mai con sidera nici pe jumătate atît de interesant cum îl considerăm- acum. - "

La masă îşi pe trecură pauzele dintre feluri ghicindnaţionalitatea diferitelor persoane şi îmrebîndu-se darănu cumya canadienii 'făceau o chestiune de loialitatescrupuloasă din a fi ma;- englezi decit englezii în mit^riede b~re blondă şi vin de Xeres, de corp&Jenţă şi prospeţime a feţei, Ia fel cum rivalizau cu ei la croiala hainelor

şi la forma fâvcriţilcr. Se poate oare să-şi bazeze chiar şisănătatea pe sănătatea metropolei ?Amicii ncştri începură să descopere ceva servil în

acest sa şi dacă n-ar fi fost nişte persoane a tît de binevoitoare, loialitatea cu care digera Montreal-ul tot ce oraenglezesc, ar fi reuşit destul de bine să le strice lordigestia.

Loialitatea depistată de ei în catedrală se făi ea s!m-

ţită în mai fnulte feluri pe stradă, unde ieşiră după masăla n .şte mici cum par^iuri pe care Isabel pTănuise să le -facă Îşi Montr&al. Vitrinele librăriilor erau pline de ediţiicanadiene ale autorilor noştri şi de volume englezeşti decpere ale englezilor, nu de ediţii pirat ca ale noastre, care ’nu respectă dreptul de autor ; gaţanter iile înveseleau ochiicu materiale după gustul londonez ş f  ocie- te de îmbrăcă-mnite după moda londoneză. AM era firma unui fotograf* „al Reginei", dincols, a unui pâlăiier „al înălţimiiSale Prinţuj le Walas", un frizer se declara „sub patrona

 jul înălţim ii Sale Prinţul de Wales. ai Excelenţei Saie Ducele de Cam bridge şi-al cetăţenilor înstăriţi din Montreal".Ich dien* era deviza unui restaurator ; un negustor de len-gerie şi ciorapi de damă atacase mărfurilor sale etichetepe *;are srria : Honi soit qui mal v pense*. Din nou remarcară soliditatea englezească a clădirilor publice şi ob

* t a d spoziţia D-voastră. (germ.).J Deviză a Ordinului Jartierei instituit în 1348 de regele Edward' -al III lea.

157

l

Page 158: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 158/258

s

servară o diferenţă între genul de străini văzuţi aici şi ceide ia noi. Aici nu întîlniră pe străzi nici o figură de neamţ,iar irlandezii nu aveau pe feţe acea expresie de duritate

pe care o au uneori la noi- E i nu-şi pierduseră simplitateaşi bunătatea nativă ; irlandezii de la transportul publiceraa aici la fel de politicoşi ca birjarii n o ş t r i , particularide la Boston şi se purtai' în umbra de -aioi a Angliei, la felde respectuos ca şi cînd s-ar fi aflcit în umbra ei din Ir-Iinda. Se par-2 că problema care ne supără pe noi a găsit

 în Canada o rezolvare destul de mulţumitoare. Se întîmplăasta care fiindcă cel tul nu suferă egalitatea şi cînd nu are

deasupra lui o castă bine stabilită şi recunoscută, doreştes?ă-i calce el în picioare pe cei din preajmă ; iar dacă totnu poate fi cel mai umil, cel puţin va fi cel mai puternic ?

Totuşi, amicii noştri n-au permis ca acesta sau orice 'alt avantaj al relaţiilor coloniale să-i abată de la părereacare li se forma treptat pe baza propriilor observaţii şianume că devotamentul nemăsurat punea o ţară mare precum Canada î.ntr-o poziţie foarte stupidă, poziţia unui băiat efeminat, crescut peste măsură, care se agăţă de fustele

maică-si şi deşi răsfăţat şi îndărătnic, nu are nici un felde personalitate, fn Dominion permanenta raportare a năzuinţelor locale la acel centru îndepă tat, de dincolo demări, testarea succesului după criteriile unei civilizaţii necesarmente diferită, dependenţa socială şi intelectuală sugerată de trăsături care reţin pînă şi cea mai grăită privire, dau întregului un aspect sărăcăcios, lipsit de strălucire. Fără îndoială, viaţa trăită acolo e o viaţă bună. tih

nită. fără responsabilităţi, dar îi lipseşte acea măreţie pecare prosperitatea materială, oricît de mare, nu o poateda ; este lipsită de nobleţe ca tot ce acceptă subordonareade bună voie. Intr-un fel se simte că nu are nici o bază

 în Lumea Nouă şi că nici nu va putea să aibă pînă nu vareuşi să se desprindă de Anglia.

Deşi ar fi păcat dacă s-ar întîmplă să se despartă deţara mamă, numai pentru a se alătura unui frate vitreg,ind iferen t şi rece, ca noi ; dar. din fericire, nimic nu emai departe de gîndul canadienilor. Există unele experimente care pentru noi nu mai sînt posibile, dar care acoloar mai putea fi încercate în avantajul civilizaţiei şi ar fi

158

î 

Page 159: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 159/258

mai bine să rămînem doua naţiuni mari, una lîngă alta,decît o uniune de tradiţii şi idei discordante. Cu toate a-cestea călătorul american, dîndu-i cu satisfacţie uitării pedespoţii care guvernează New York-ul şi pe pungaşii regiai căilor ferate, al căror cuvînt e lege pentru întreaga ţară,se simte foarte tentat să-i spună uriaşului tînăr şi greoide dincolo de fluviul St. Lawrence şi de I acuri : „Nu temai ţine cu supuşenie de fusta mamei şi încearcă să fii tu

 însuţi, indiferent ce eşti".Ceva de felul acesta spuse Basil, deşi, fireşte, nu ca o

apostrofare şi nici cu întreg asentimentul Isabelei atunci

cind o lămuri că dependenţei coloniale a Canadei îi datoraea posibilitatea de-a cumpăra acolo lucruri atît de ieftine.Fapt este că după masă, la hotel, salonul doamnelor

se transformase într-o adevărată ascunzătoare de contrabandişti, în care frumoasele contrabandiste discutară despre cele mai buhe mijloace de-a se sustrage, legilor ţăriiier. Primul subiect ai acelei consfătuiri secrete de răufăcătoare era ce se putea introduce în Statele Unite fără afi depistat; şi al doilea, ce-ar merita să cumpere în Ca

nada. Se pare că umbrelele de mătase erau nişte produsefcarte căutate şi cînd fiecare începu să etaleze asemeneacumpărături, salonul luă a s p e c t u l unui loc bîn-tdit de o furtună aprigă. Mănuşi nu era recomandabil săiei ; erau mai Lune cele de acasă ce de altfel şi multe lucruri din lină fină. Da*- dantelele erau excelente ; la felşi mătăsurile Oare puteau trece metraje dacă nu erau lucrate ? Aici interveni un dezacord : prietena uneia dintrp

doamne cărase acasă o jumătate de cufăr plin cu mătăsuri nelucrate ; prietena alteia însăilase un material la capete şi făcust doar o singaiă fustiţă de mătase, de care

 însă nu avu parte din pricina rapacităţii vcmeşilor. Totuldepindea de noroc şi de buna sau proasta dispoziţie în carese îrilîmplau să fie vameşii. Totuşi e bine să nu iei nimicee nu e de sezon. Se auzise că unei doamne de la Bostoncare se întorcea acasă în luna iulie, „i se luase haina deblană de pe um T .", tocmai într-o lună cu o vreme atît de .

urîtă. Ce) mai bun lucru este să cumperi numai îmbrăcă-rrinte de sezon şi să o porţi imediat. „Şi atunci, ştii, dacăte întreabă noţi spune eă sînt haine purtete", Iată ia ce

159

Page 160: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 160/258

 în-telepciune neagră duscsferă cunoştinţele acelor ticăloasepuc? laolaltă. B asii nu pu tu să nu se cutremure la gînd'uldepravării înnăs< :ute din inim a îemeii. Aici erau fecicare

crescute în cea mai imaculată purita te a vieţii, erau ’.'ir-tuoase mame de familie, erau matrcane venerabile, adevărate exemple în societate :— nişte cuuLohandiste, toatepînă la ultima, dornice să afle orice subterfugiu vinovat!Se uită la Isabel să yadâ ee efect avea asupra el conversaţia aceea nefastă Ochii ii scînteiau ; obrajii i se roşiseră;femeia din ea ardea de dorinţa'de-a face contrabandă.Basil scoase un oftat adine şi ieşi cu ea şă f i că micile cum

părături.Să-i urm ăresc ? Mersui ia cumpăraturi in Monix eal îm? închipui că se aseamănă foarte mult cu acetaşi îndeletnicire la Boston sau New York, exceptînd faptul că a:civînzătorii au faţă de doamnele naţiunii noastre nişte ma-njere mai mieroase şi sînt nişte interpreţi surprinzătoride generoşi ai legilor noastre fiscale. Isabel profitase dt.fiecare cuvlnrel rostit în sa]onul doamnelor şi nu se aventura pe un teren nesigur ; dar ochii ei blînzi îi trădau dorinţa inexprimabilă de-a crede în încântătoarele posibilităţi sugerate de vînzâiori Se jelui în faţa mă Râsurilor duri-gatt pe eare nu mai avea timp să le dea la făcut; catifelele şi pîn?ehirile îi zdrob:ră inima. Dar totodată îi stimulară inventivitatea şi Isabel se puse nu g'umâ pe rum-paiat lucruri gata confecţionate invocînd nevoi reale sauimaginare pînă cînd Basil protestă spunînd că nu-i maiţineau nici punga, nici cuferele.

Oh, nu-ţi fă griji cu bagajele, iubituie, epclamă eacu acea veselie pe care doar cumpărăturile o pot stîrni în-tr-p inimă de femeie : în vreme ce el se tîra de la un galantar la altul întrebîiidu-se unde va cădea în sfîrşit josde oboseală

In eele din urmă, după ee declarase în repetate rin-’duri, „Uite, acum am isprăvit", Isabel ©luă sprintenă înaintea lui Basil spre hotel pentru a-si împacheta achiziţiile.

Basil se despărţi de ea la uşă. El era un om de înaltăpunctualitate şi scena cu contrabandistele şi pregătirii^făcute de soţia lui pentru a incăka legea, eiau descoperir.

1 6 0

Page 161: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 161/258

pentru care nimic nu l-ar fi natut consola în afară de oumbrelă extraordinară de cinci dolari şi un excelent costum de haine din material scoţian.

Cina, eîtsva ore mai iîrziu stătea cu Isabel pe punteade prjm-jnadă a vaporului de Quebec, socotind cît erau decîştigaţi de pe urma cumpărăturilor, amîndoi se simţirăplini de cele mai bune sentimente faţă de bieţii canadieni, care construiseră minunatul oraş.din faţa lor

Mile în şir faleza Momreal-ului este superb împodobită cu diguri şi cheiuri din piatră, solid construite, şi ast-

 îe l oraşul este curat şî frum >s din creşte t pînă-n tălpi. Inlocul vechilor depczite în paragină care dezonorează che

iuri1e majorităţii oraşelor, aici, de pe cheiurile late se ridică o arhitectură impunătoare iar în spate, turnurile gemene ale catedralei Notre Dame şi turlele ce’orlalte biserici înălţate peste acoperişurile oraşului.

— E admirabil, da, adrrvraLil, după tot ce-a avut Europa mai bun «ă ne arate ! exclamă Isabel entuziasmată.Şi ce zi plăcută am petrecut aici ! Nu crezi că în aceastălumină pînă şi cearta noastră a oare într-o eouleur derose*? - -

— Uite, in capul stcăzfi aceJeia, monumentul lui Nel-son poleit de razele apusului.

fec&il era atît de minunat, îneît Isabel nu se putusupăra pe el pentru că nu dăduse nici o-atenţie spuselorsale ; şi pentru o clipă se cufundă alături de el în visare.

ti se pare cam exagerat, zise ea apoi, să-i ridici lui Nelson monument tocmai în Montreal ? Şi pe deasupra cînd eşti lîngă el, constaţi ca este un monumen*

foarte absurd, adăugă ea gînditoare.Basil nu răspunse imediat, căci privind această Columnă a lui Nelson din piaţa Jacques Cartier5*, gîndume•îi zburară nu spre eroul Nilului, ci spre curajosul navigator breton nrîmul alb care pusesS piciorul oe acel mal

9  Culoare roz (fr.).'*» Jacques Cartier (1491—1557), navigator şi explorator francez,

care în 15J5 pune stăpîn.ra pe Canada în numele regelui 'Fran-cois I. A fost primul ^Ib care a descoperit fluviul St. Lawrence.

161

Page 162: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 162/258

şi care cu mai bine de trei sute de ani în urmă explorasefluviul St. Lawrence pînă la Montreal şi pe o vi eme splen

didă de toamnă se urcase pînă în vîrful muntelui înverzit şi îl boteză cu acest nume. Scena văzută atunci dedacques Cartier, ca un miraj al trecutului proiectat înprezent, îl pluti în faţa ochilor şi la poalele muntelui zărioraşul indian Hochelaga, cu corturile lui din scoarţă deccpac înţesate de oameni, cu îngrăditurile lui şi cu întinsele lui cîmpuri cu porumb galben. Auzi cu urecbilt luiJacques Cartier sunetul trîmbiţelor oamenilor lui venindde jos, din piaţa deschisă a oraşului barbar, unde soldaţi

care purtaseră ncumărate bătălii în Lumea "Veche, „cumustăţi atîrnate peste buze şi bărbii bărboase. cu arche-buze şi strălucitoare halebarde, coifuri şi platoşe", se luptau printre sălbaticii pictaţi şi împodobiţi cu pene ; apoi

 îşi ridică odată cu Jacques Cartier ochii şi cuprinse cu privirea magnifciul peisaj. „La este, la vest şi la nord, totulera învăluit de mantia pădurii, iar panglica lată, albastrăa mare1ui fluviu sclipea în mijlocul unui tărîm de verdeaţă. Dincolo, pînă la graniţele Mexicului se întindea unadevărat deşeit de frunziş şi uriaşul frunicar al muncii,marele rîmp de bătaie al secolelor ce aveau să vină, stăteacufundat într-o sălbatică toropeală, acoperit cu codii fărăsfîrşit".

Ii apăru în faţa ochilor imaginea mai estompa £ a luiChamplain*, care, căutînd spre vest un drum către Chinaşi Orient, cam trei sferturi de veac mai tîrziu, înfiinţaseprimul punct comercial la Montreal şi îşi ridicase tabăra

chiar pe locul unde stă acum Mînăstirea CălugăriţelorCenuşii, şi imaginea dispăru odată cu şirurile de bărci alenegustorilor de blănuri, canoele din mesteacăn ale vînăto-lilor şi focurile de veghe aprinse şi de unii şi de alţii; iarapoi, în lumina blîndă a dimineţii de primă'” ar a, pe pajiştile verzi care se întind înveselite de mulţimea florilor,chiar pe locul unde se afla odinioară Hochelaga îl văzupe Maisonneuve sărind pe mal şi împreună cu iezuiţii în

* Samtiel de Champlain (1567—1635), explorator francez al con-xinpntuluî  nord american, icndatorul oraşului Quebec.

162

Page 163: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 163/258

cu delicată grijă şi consacrate credinţei şi soldaţii în zalestraieie lor negre, călugăriţele de oblrşie înaltă, crescutede oţel din escorta lui, îngenunchind în junii al texuluiridicat în pustietate, asistînd tăcuţi !n tăcerea naturii la înălţarea sfintei cuminecături.

 încercă să-i zugrăvească Isabtlei toate acestea, folosind culorile istoricului care făcuse din aceste scene o frumoasă moştenire pentru toţi visătorii, şi îi schiţă bătăliile,miracolele, suferinţele şi penitenţele prin care s-a păstrat şi a prosperat pioasa colonie, pînă cînd amîndoi se să-turară de Montreal-ul modem şi s-ar fi bucurat ca ve

chiul Villemarie să fie din nou la locul lui.— Gîndeşte-te la Maisonneuve, iubito, cum s-a urcat în toiul iernii pe vîrful muntelui acela, purtînd în spateo cruce grea, împodobiăt cu oase de sfinţi, pe care a înfipt-o pe culmrţ fiindcă jurase că aşa va îace dacă Ville-marie-ul va scăpa din furia puhoiului; şi apoi la Madamedc la Peltrie, care în chip atît de romantic a primit acolocuminecătura, în iimp ce întreg Ville±narie~ul a căzut lapămînt închinîndu-se la ea ! Ah, erau un popor cu adevă

rat plin de pitoresc ! Cine a vă-nit vreodată ca vreun guvernator al Boston-ului să urce pe Beacon Hill pînă învîrf ca să-şi respecte un jurăm înt ? Dar nu mă îndoiesccă n-ar fi exclus să vedem un guvernator al New-York-ului făcînd ceva.de felul ăsta — dacă reuşeşte să găseascăvreun deal pe care să se caţere. Iar columna asta ridicolăa lui Nelscn, care n-a avut nimic de-a face cu Montreal-ul, continuă el mi se pare într-adevăr o expresie perfectă a sentimentalismului şi a snoabei dependenţe colo

niale. care încearcă întotdeauna să se identifice cu ţara-mamă, igrorînd trecutul locului şi figurile lui eroice. Frumoasă treabă — o columnă a lui Nelson în piaţa JacquesCar Je r, pe păm intul pe care a păşit Champlain şi care afost cîştigat pentru actualii lui stăpîni prin moartea IuiWolfe !*

* James Wolfe (1727.—1/59), general englez, care învinge renisten- în decursul bătăliei de pe Cîmpiiîe lui Abraham .ţa francezilor în Canada, dar noare sub ziduri]" Quebec-uJui

163

Page 164: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 164/258

Vasul o porni în drumul spre Quebec. La eină îi serviră chelneri francezi, care, aparent fără să vorbească engleza, o înţelegeau în chip miraculos pe cea vorbită de

pasageri, exceptînd cazul unui domn furios care vroia unceai negru, cunoscut sub dan amirea de „ceai pen tru micdejun englezesc" ; chiar la atîta eiigleză inspiraţia lor nui-a dus, aşa că 1 au forţat să facă un compromis şi să beacafea. Era un vas francez, aparţinea unei companii franceze şi părea a fi comandat numai de francezi; şi bineînţeles, după cum afii mau turiştii noşlri în bucuria buneifor pofte de mîncare bucătarul aparţinea aceleiaşi naţii,

neîntrecută din punct cie vedere al artei culinare.Vasul era aproape la fel de mare ca cele de pe fluviulHudson, dar . fără risipa lor de splendoare, deşi nu i lipseanimiG din ceea ce putea să contribuie la confortul şi res-•pectul de sine al pasigerilor. Aceştia erau de toate na-ţiiiei dar în special americani şi cîţiva canadieni francezi.Cei dintîi se adunaseră pe puntea de promenadă din faţă,admirînd cît se mai putea din peisajul întunecat de noap-fea care se lăsa, iar cei din urmă după obiceiul lor se

strînseseră laolaltă în salon. Erau majoritatea bărbaţi şifemei de rînd şi, era evident, provinciali pînă în măduvapaselor; provinciali prin obîrşie, provinciali prir. tot cemoşteniseră, prin toată situaţia lor socială şi politică. Relaţia lor cu Franţa nu era trufaşă, dar nici atît de înglodată în sentimentalism ca loialitatea colonială a snglezilor, nuera. Se parc că nu-i tulbură nici o amintire legată de ceie sută de ani cît au stăpînit pămîntul pe care l-au sahat

din ghiarele pustieţii şi care le-a fost smuls mai apoi prinrăzboi. Pen tru orice oameni e o soartă ciudată să se vadărupţi astfel de ţara părintească şi lăsaţi în voia destinuluipe care poftesc cuceritorii să şi-l rezerve; şi dacă fiecaredin ei ar purta pe chip tristeţea şi ciudăţenia acelei sorţin-ar fi rteioc îneîntător, Poate încîntător este tocmai faptul că nici unul din ei nu trădează nimiG de felul aces\a. In delăsarea lor s-au înmulţit şi au pr^spreat; poate căau o durere naţională, dai şi-o ascund bine * şi, de fapt,

probabil că nu au niciuna. 'Mai tîrzîu, unul din ei i se arată Isabelei in persoanatînărului cleric slab şi palid care le dăduse explicaţii, ei

1£4

Page 165: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 165/258

şi lui Basil, în biserica de ţară. Se făcea că se spovedeapreotului şi că nu rămăsese deloc surprinsă să descoperecă acesta nu era altul decît Basil într-o arm ură "medi

evală. Pe umăr purta o cruc.e uriaşă.— Ga să ajungem cu crucea asta pe vîrful muntelui,se gîndi Isabel, ne trebuiesc doi cai, Basil, adăugă ea cuvoce tare, ne trebuiesc doi c a i! î 

— Zece, dacă vrei, iubita mea, îi răspunse vocea luiveselă, deşi cred că am face mai bine să urcăm pînă suseu omnibuzul. Isabel deschise ochii şi îl văzu zîmbind. Se

vede deja Quebec-ul, zise.el. Vino cît de repede poţi, vino în secolul al şaptesprezecelea.

Page 166: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 166/258

CAPITOLUL IX: q u e b e c

[s&bel se grăbi sa iasă pe puntea de promenadă deia proră, unde se pare că erau adunaţi toţi pasager-şî din ceţurile fluviului văzu ridicîndu-se la două sute depicioare înălţime un uriaş de stîncă purpurie şi cenuşie,care îşi scălda faţa şi creştetul în lumina caldă a primeidimineţi. Vapoare din Liverpool, negre mătăhăloase,ou coşuri roşii, vesele ambarcaţiuni fluviale şi corăbii cupînze şi steaguri de tot felul, umpleau sunrafaţa fluviului, de-£ curmezişul căruia feriboturile se zoreau prin tra

ficul intens să-şi facă iute cursele ; Oraşul de Jos începeachiar la poalele stîncii şi se căţăra pitoresc pe pantele e i ;pe masiva citadelă din vîrf flutura stindardul roşu al Sfântului Gheorghe, iar de-a lungul culmii se întindea zidulcenuşiu al celebruiui, eroicului, .frumosului Oraş de Sus,deasupra căruia se înălţau o mulţime de turle strălucitoare şi acoperişuri vechi.

Părăsind încet lumea noastră modernă cu zile-mun-că şi afacerile ei, vasul se îndreptă grăbit spre această citadelă a altor timpuri şi idealuri — spre ea, care de la

 început a fost o regină, cucernică, mîndră şi puternică şicare şi acum, după două sute cincizeci de ani, păstreazăintactă imaginea şi amlntjrea trecutului feudal din cares-a ridicat. Pe înălţimea ei Stă unică ; şi după ce ai vă*zut~o odată, de cîte ori spui Quebec, invoci o senzaţie destraniu medieval şi de frumos pe care n-ar reuşi s-o sporească numele nici unui alt oraş.

Apropiindu-se de cheiul pentru navele cu abur, văzurărevărsîndu-se într-o piaţă m?re, pe lîngă care piaţa 3on-secours ar fi arătat la fel de obişnuită ca şi niaţa Quincy

166

Page 167: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 167/258

din Boston, şi apoi lumd-o în sus pe o stradă ciudată cutrotuare de lemn un fluviu de trăsuri şi căleşti înalte, care

sînt pentru Quebec ce sînt gondolele pentru Veneţia. Darmîna destinului era deasupra turiştilor noştri şi pînă laurmă ca să ajungă la hotel luară omnibuzul. Mergeau lavechiul, minunatul Hotel Musty" pe strada..., făiă de carenu te poţi gîndi la Quebec fără o strîngere de inimă. Acuma fost închis, iar Poarta Prescott pe unde au trecut ca săintre în Oraşul de Sus, a fost demolată încă din vara anului trecut. Purtaţi iute pe serpentinele aorupte ale drumu

lui de către caii din Quebec, care ţin morţiş să urce dealul în galop, indiferent de cum mai reuşesc să-l coboare, prietenii noştri ocoliră un colţ al stîncii înalte năpădită detot felul de buruieni şi trecură ca săgeata pe sub arcul josal porţii prevăzută cu alte porţi mai mici pentru pedcştriPe zidul de piatră întunecat se prelingea umezeala, por-

ie străjuiau două turnuri vechi infjpte m păirunt. Cum denu apărea cine ştie ce comisar de poliţie, care cu o figurăsemi-ameninţătoare să le ceară paşapoartele, luptînd dinrăsputeri să-şi învingă politeţea nativă ? In rest, iluziacrenlă era perfectă şi nu lipsea decît acest amănunt.

De cînte ori, în adorata Lume Veche, pe care o iubimşi o dezaprobăm atît de mult, nu trecuseră ei prin asemenea porţi la acest ceas al dimineţii ! Atunci, pe bâza căruipretext pervers nu era acesta un oraş străvechi din Nor-mandia ?

— Ia să pună aici cîţiva americani întreprinzători şi în doi timpi şi trei mişcări ar da jos zidul ăsta vechi şi arlăsa să intre puţin aer proaspăt! rosti un glas patrioticdin spatele Isabelei, continuînd să găsească tot felul decusururi străzilor înguste şi neregulate, lucarnelor îngră-mădHe claie peste grămadă, acoperişurilor ciudate, de-alungul cărora şi pe sub care treceau în drumul spre hotel.

exclamă :

* Mucegăit, învechit, demodat (eng1.).

167

Page 168: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 168/258

— Uite catedrala franceză ; acolo este piaţa Orbuluide Sus • dincolo, ca; arma ie zu ită!

Şi, în treacăt, zăriră într-o parte a pieţei,nişte tur-,nuri cenuşii de piatră, în cealaltă o clădire galbenă, joasăşi masivă, iar între acestea, şiruri de căsuţe şi tarabe cufructe şi legume, protejate de soare cu tende din pînzăgroasă sau cu umbrele mari. Apoi omnibuzul se năpustisă dea colţul unei alte străzi şi se opri la intrarea hotelului. {Tavanele joase, zidurile groase, lemnăria greoaie, labirintul coridoarelor, toate creau dorita impresie de ve

chime, iar aspectul neîngrijit al hotelului îi conferea aceş-ituia un farmec în plus. Dacă s-ar fi aflat în altă parte,prietenii noştri poate că ar fi pretins ca totul să fie pus lapunct, car a :ci. la Quebec lucrul acesta aproape că le-arfi displăcut. Pi'intr o întimplare prin.i'ă cea mai d u  na ca-"1merâ din hotel, dar o puteau ocupa numai pînă cînd niştepersoane care o rezervaseră prin telegraf aveau să soseas- ;că de la Liverpool cu vaporul aşteptat dintr-o clipă în.alta; şi, pe deasupra, cea mai bună tameră din Hotelul

Musty era re< onfortant de proai tă. Hotelul era foarte pl;nEllisonii (care vuniseră eu ei de la Montreal; se trezirăgăzduiţi cu mai puţină pompă, dar în condiţii similare. ^

QJoţi călătorii se întflniră ia micul dejur, pregătit admirabil şi bine servit în prezenţa acelor roiuri de muştecare vara năpădeso Quebec-ul. şi în special vechiul hotel.Musty. Fireşte, micul deiun ă . ea d r°nt punct de atracţiesomonul la grătar, din eare călătorul se înfruptă în fie

care dimineaţă atlta vreme cît rămîne în sudul Canadei,nu dezminţea abundenţa fructelor de pădure de pe piaţaQuebec-ului; si în toate celelalte privirte era un mie de

 jun demn d^ a;jr+.5turile care îl onorar.In afară c:e "*i nu mai erau muiţi al ti americani în

acest hotel, care, într-adevăr, părea eă stă desjhiSdoar pentru a face plăccre celor ce( fuseseră cîndva găzduiţi accto şi nu se puteau hotărî sa încerce noul lioteiSt. Eouis, unde trăgeau un număr infinit mai mare de că-'

lătnri. Majoritatea figurilor văzute de turiştii noştri erau ffitde englezi, fie de candieni englezi şi tinerii din Omahacare ajunseseră ai.i prin cine ştie ce întîmpla-e, nu se armonizau cîtuşi de puţin cu locul. Păreau a fi în călătoria

1 6 8

Page 169: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 169/258

de nuntă, dar care din cele două surori înveşmîntate dîncreştet pînă-n tălpi în olandă crem, era mireasa, t. rămasan mister. Ambele se purtau la tel ae familiar cu soţul,iai el se dovedea la fel de imparţial in afecţiunea arătatăambelor; era o combinaţie în familie.

Pentru o ci .pă isabel nutri dorinţa ofc-a izîtu oraşul în compania domnişoarei Ellison ; dar a îost  doar o slăbiciune trecătoare. îşi aminti imediat de răceala pe care

 în Europa o observase de mai multe ori intervenind -ntreprieteni din pri( ina punctelor de interes turistic, şi cu înţelepciune amină o cunoaştere mai îndeaproape, pînă cLid

aceasta s-ar fi p utut realiza pe o bază pur socia’ă. La urmaurmelor nu există ceva mai obositor decît un schimb continuu de amabilităţi sau ceva mai apt de-a sfirşi printr-oantipatie reciprocă — excepund recunoştinţa. Aşa cădoamnele se despărţiră prietene şi plecară în trăsuri separate.

Ca şi in alte oraşe de interes turistic, la Quebec exista o practică stabilită pentru vizitatorii care sosesc sîm-

frătă şi pleacă luni şi puţini se abat la ea. Aşadar, ne cesarmente, prietenii noştri s au dus mai întîi la fortăreaţă. Din cer cădea una din acele ploi reci prin care iarna de-abia exilată, aminteşte cîrrpiilor canadiene că seaflă pe aproape chiar şi în toiul verii, deşi în^re rafalele

 înverşunate acrul era închis şi înăbuşitor, iar lumina eratocmai potrivită pentru a se vedea cumplita forţă a fortă-re*ii după Gibraltar, cea mai puternică din lume. Intrară

 pe o p< artă grea de fier şi se îndreptară pe un drum şer-puit din piatră spre poarta fortăreţii unde rămasei ă îngrija soldrtu]ui Joseph Drakos. eare urma să le arate totteea ce le ar fi stîmit curiozitatea. Dar pentru un civil,o fortăreaţă care nu a ţinut piept nici unui asediu şi n-afost ameninţată de nici un pericol mai grav decît fenianis-mul*, indiferent cît de puternică, devine curînd o simplăeonsTru rtîe searbădă- şi turiştilor noştri le plăcu ruina ră-

* Doctr nă aparţinînd unei asociaţii secrete irlandeze înfiinţatăla York în 1857 cu scopul de a înlătu ra dom inaţia engleză din Irlanda.

l69

Page 170: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 170/258

masă din vechiul zid francez distrus de englezi mai multdecît tot ce constru's-.ră ei ; şi preţuirâ opera acestora dinurmă îndeosebi pentru perspectiva splendidă deschisă asu

pra fluviului St. Lawrence şi a extraordinarelor sale văi,pe care le domina. Inaintird în centrul unui amfiteatrude o vastitate inimaginabilă, acel cioc uriaş de stîncă stră

 ju ieşte cotul strim t al fluviului, ia r apoi, în toate direcţiile^nemăsurate întinderi de văi acoperite cu grădini şi înăl-

- ţimi împădurite, pînă ce totul se topeşte în purpuriulbrîului de munţi. Şi mai aproape şi în depărtare sate frumoase, albe, se cuibăresc la umbra ulmilor în inima cîm-piilor şi a pajiştilor ; şi pretutindeni terenurile lungi. înguste, clar delimitate ale fermelor coboară spre malurilefluvîului. Cele mai bune drumuri de pe continent fac accesibile aceste frumuseţi şi bogăţii, fiecare sătuc se mândreşte cu cine ştie ce minune a naturii, fie că e un rîu, unlac sau o cascadă, iar peisajul, de o măreţie dincolo deaceea a oricărui alt peisaj din estul Americii e încărcatde istorie şi mai interesant decît toate celelalte. Aici a venit Jacques Cartier acum trei sute cincizeci de ani şi a

iernat pe promontoriul acela jos lîngă St. Charles ; aici,aproape cu un secol mai tîrziu, dar totuşi cu patrusprezece ani înaintea debarcării la Plymouth, Champlain a fondat oraşul misionar Ouebec ; lîngă acest cioc de stîncă, în 1629. au venit ca nişte piraţi în corăbiile lor înarmate scoţienii calvini şi au capturat Quebec-lu în folosulenglezilor ţinîndu-1 timp de trei ani; acolo. în Oraşul deQos, au debarcat prima oară iezuiţii, întîmpinaţi cu răceală. care au sosit odată cu întoarcerea francezilor şi au făcut din Quebec o pildă grăitoare a rîvnei, iscusinţei şieroismului lor ; la poalele acer tei stînei a sta t flota luiSir William Phipps, guvernator al coloniei Massachusettsşi în zadar a  încercat 3-0 atace în 1698 ; în 1759 a venitWolfe şi a pornit asaltul în toată regiunea, pe apă şi peuscat, pînă cînd în cele din urmă oraşul a tît de brav apărata căzut în mîna lui străbătută deja de fiorul morţii pecîmpiile lui Abraham ; aici Montgomery* şi-a jertfit viaţa

* Richard Montgomery (1736—1775) general al armatei revoluţionarilor americani.

170

Page 171: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 171/258

conducînd cel mai îndrăzneţ şi mai fără de speranţă efortal războiului nostru de independenţă.

Soldatul Joseph Drakes, cu generozitatea unui duş

man care aşteaptă bani de băutură, le indică placa de peun perete al stincii care comemora moartea lui Montgomery, iar apoi le arătă unde locuiau ofiţerii şi cazarmasoldaţilor, nu departe de care se afla ur. şir de indivizicu aspect de ticăloşi adunaţi ca să primească pedepse pentru diverse mici delicte, din partea unui ofiţer ai cărui favoriţi blonzi atîrnau ca cei ai lordului Dundreary-* de-alungul proaspeţilor săi obraji de englez- Intre el şi oame

nii aceia exista o uriaşă diferenţă în ce priveşte prestanţaşi frumuseţea fizică, atît de izbitoare la armatele europene conduse de aristocraţi şi care îi face pe ofiţeri săpară în comparaţie cu trupa ca şi cum ar aparţine alteirase. Soldatul Drakes îşi salută superiorul şi în prezenţalui importanţa îi scăzu vizibil, deşi pieptul îi era acoperit.•de medalii şi participase la bătăliile duse de Anglia întoate colţurile lumii Era o nedreptate grosolană, trium

ful unui mileniu de nedreptăţi; şi era emoţionant să-lauzi pe soldatul Drakes spunînd că aştepată ca peste treiIui să înceapă şi pentru el viaţa, după douăzeci de ani înslujba Reginei ; şi ce credeau ei, că va găsi ceva de făcut

 în Statele Unite ? Habar n-avea la ce era bun, dar se gîn-dea — aşa de puţin îi ajutaseră victoriile la care cortri-bi.ise în Crimeea, China şi India — că s-ar putea îngrijide calul vreunui gentilom şi de diverse treburi în gospodăria Jui. II privi întrebător pe Basil ca şi cum acesta s-ar

fi putut să fie un gentilom cu un cal de îngrijit şi cu ogospodărie cu diverse treburi de îndeplinit şi îl făcu săregrete că nu e un om suficient de bogat ca să asigure existenţa soldatului Drakes şi a doamnei Drakes precum şi acîrăului de puicuţe care îi fuseseră arătate strînse laolaltăSntr-una din acele încăperi cavernoase din fortificaţiileunde locuiau soldaţii căsători*i. I?pp?-ptn! Ini snori răsplata

** Personaj din piesa „ Vărui nostru din ASterica* de scriitorulenglez Tom ţTaylor, ajuns proverbial pentru lungimea favoriţilor săi.

171.

Page 172: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 172/258

V.

pentru serviciile soldatului Drakes — ceea ce poate răspundea unuia din scopurile soldatului Drakes, dacă nuchîar scopului său principal. El făcu promisiunea că vaveni în Statele Unite şî asia la sfaturile insistente ale Isa-fceJei, care vorbind din propria ei experienţă bogată declară că acoio toată lumea se descurcă ; şi cînd prieteniinoştri se urcară în trăsură să meargă pe cîmpiile lui Abra-ham, îşi luă de la ei un rămas bun plin de afecţiune.

Vilele elegante din afara Qrebec-ului se află pe mar-g:nea drumului St. Louis, care duce spre no”d la vechiuleimp de luptă şi mai departe; d-ir toate au faţadele înspecial spre fluviile St. Lawrence şi St. Charles şi tot fe

lul de tufişuri şi garduri vii le ascund de şosea într-o izolare tipic englezească; ăst îneît, treeînd pe-acolo, vizitatorul poa+e medita nestingherit la indiferent ce emoţiel-ar inspira scena morţ’i lui Wolfe. Dar pînă şi emoţieisale celei mai alese îi va lipsi nobila măreţie a acelui erojosuflet care trebuie sa rărr.înă veşnic în istorie o f’gară defrumoasă şi unică distincţie, deopotrivă admirabil înzestrată cu sensibilitate ş? cutezanţă, cu poetica visare şi mar

ţiala ardoare care se amestecau în el şi impuneau trupuluislăbit responsabilităţi mai mari decît putea duce. întreagapoveste a capturării Quebec-ului este plină de strălucire şipatos romantic. Căderea lui a fost un triumf pentru întreaga rasă a celor ce vorbesc engleza şi pentru noi, americanii, îndelung chinuiţi de crîncenele războaie cu indienii urzite■ între zidurile lui sau sprijin ite de puterea lui, o asemeneabinecuvântare, îneît a fost salutată în toate coloniile cu sunete de clopote şi ruguri aprinse ; deşi acum nu ne putemgîndi fără milă la speranţele spulberate şi la strădaniileirosite prin înfrîngerea lui Acea stranie colonia de preoţişi soldaţi, de martiri şi eroi a cărei capitală era, gata săpiară pentru o loialitate indiferentă ţănî-mama, luptînd îm potriva arm atelor cu care Anglia eia pregătiă să de-păşpască numeric întreaga populaţie a Canadei, este unspectacol magnific ; iar Montcalm*, jertfindu şi viaţa doarpentru a pierde Ouebec-ul. nu este mai puţin impresio

* Louis Josepfa Montcalm (1712—1<59), generai fi ancez in Canada.

172

Page 173: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 173/258

nant decît Wolfe care şi-a dat-o pentru a-1 cuceri. Inimase deschide spre soldatul care a recitat in ajunul victoriei

greu plătite, „Elegie într-un ţintirim"**, preferind, ziceael, „s-o fi scris eu", mai de grabă decît să-i bat pe francezi miine", d.'r se umple de durere pentru generalul in-frînt, care, rănit de moarte, atunci cînd i s-a spus cît demăsurate ii erau clipele, a răspuns : „Cu atît mai bine cănu voi trăi să văd capitularea Quebec-ului".

In oraşul unde au pierit, amîndoi s au bucurat Întotdeauna de aceeaşi faimă. Englezii s-au dovedit nişte în

vingători foarte gen. roşi; poate că nici nu se poate invocanimic împotriva lor decît faptul că au fost învingători. Unobe lise coman ii proslăveşte atît pe Wolfe cît şi pe Montcalm în Grădina Guvernatorului; iar în capela din Mî-năstirea UrsulineJor există o placă la locul unde a muritMontcalm, pusă acolo de aceiaşi cuceritori care au înălţa t pe cîmpul de luptă monumentul îh amintirea luiWolfe.

O temniţă îat.unecată acoperă locul unae a- căzut

eroul, monumentul stă pe Idcu1 unde şi-a dat ultimasu„flaJ e- Pe un teren ma? coLorît decît restu l eîmpiei.Văgăuna care l-a adăpost't de focul francezilor ii pune în um bii monumentul, totuşi aşa cum est“ ajunge iarinscripţia simplă Aici a murit Wolfe victorios" jj dăo demnitate pe care nu l~a.r puteâ-o conferi nici mulţialţi metri adăugaţi ia înălţimea coloanei.

 în<~M una din aceie rafale de ploaie care se ameste

catei ă cu soarele dimineţii se a ta tu brusc peste largul eîmpiei şi turiştii noştri instalaţi confortabil sub’coşul tras al trăsurii, dădură frîu liber semin entalismelortrezite de contemplarea scenei. Aici' se pierduse şi secîştigase un întreg imperiu îi aminti Basil Isabelei ;iar ea exclamă „lnchipuieste ţi J,J şi se uită Ia o cutarebelă a fustei, pe zare căzuseră eîteva picături deploaie strecurate printr-o ruptură a Drelatei.

Folosesc oare un registru mult prea scSzut ? Noi,sărmanii oameni sinceri, sîntem dezavantajaţi şi din

»* Poezie celebra scrisă de poelui englez ffiomal Cray (1716—1771).

173

Page 174: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 174/258

cînd în cînd am grijă să las frîu liber imaginaţiei şisă le atribui prietenilor mei ceva cu adevărat frumosşi măreţ pentru a-i face mai demni de interesul onoratului cititor. Dar iarăşi, nu-mi îngădui acest lucrudintr-un motiv de ordin superior; şi mi-e teamă că şidacă aş fi mai puţin virtuos, n-aş putea să le exaltspiritul pe un cîmp de luplă, căoi din tot ce aparţinetrecutului, o bătălie este lucru cel mai greu de imaginat. Am auzit oameni care au luptat în multe bătăliispunînd că şi le amintesc ca pe un vis; şi ce poate

face o simplă imaginaţie de civil pe cîmpiile luiAbraham cu faptul că acolo, cu mai bine de un veac în urma, cîteva mii de francezi au ieşit într-o strălucitoare dimineaţă de septembrie să omoare şi să schilodească tot atîţia englezi ? O are păm întul acesta desub picioare, atît de verde şi de blînd în. veşmîntulierbii, a fost într-adevăr sfîsiat de focuri de armă şiscăldat în sînge amenesc ? O are aici au zăcut în şiruri şi grămezi sărmanii ucişi îp luptă, pen tru caredeparte, acolo peste ocean, aveau să plîngă şi să sefrînga inimi duioase ? Aici au căzut şi s-au zvîrcolitbieţii răniţi călcaţi în picioare de prieteni şi duşmanideopotrivă sau poate s-au tîrît să caute adăpost încine ştie oe adîncitură a pămîntului şi în spatele tufişurilor sau copacilor prăbuşiţi ? Oare el, cel al căruisuflet a fost atît de plin de porniri nobile şi sublime,aici a murit, împuşcat ca un animal de p radă ? Crun

tul masacru, ţipetele, infernalul zdrăncănit al armelor,strigătele victoriei.,. în zadar mă străduiesc să Ie evoaacum imaginea; şi slavă Domnului! nălucă înfricoşătoare, că indiferent cît de multă durere aduci lumii' în momentele ei de pace şi de judecată sănătoasă totincredibilă rămîi. Şi cel mai puţin credibilă eşti pecîmpurile de bătaie, unde, natura mamă te contestăcu adierea vîntului, cu soarele, cu frunzele şi păsările,cu fiecare fir de iarbă! Pata de sînge din gîndurilelui Basil pieri luată de ploaia abătută peste păşuneade unde pata aceea dispăruse deja demult şi cuvintelede pe monument A ici a murit Wolfe victorios '1 aumai proclam au sîngerosul său triumf asupra france-

174 ,

Page 175: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 175/258

zilor, cî izbînda oersonală, victoria sa împotriva friciişi durerii, dragostea sa de viaţă. Oare cînd îi va cinsti această sărmană lum2 proastă şi oarbă pe cei- ce

renunţă la propriul eu pentru fericirea semenilor, totatît cît îi cinsteşte pe cei ce i se de\otează cu preţulchinului şi pieirii a mii şi mii de oameni ? O lume carea văzut atîtea şi care totuşi mai bîjbîie încă !

Turiştii noştri erau m£.i bine pregătiţi pentru următoarea ocazie de a-şi manifesta emoţiile, care li s-a ivitla Hotel Dieu*, unde s-au dus c'upă ce s-au întors de necîmpul de bătaie. A fost nevoie de toată stîngăcia prin

care excelează călătorii ca sS-şi asigure intrarea şi nu-,mai după ce au sunat greşit ia diferite uşi şi au interpretat greşit vocile blînde aie călugăriţelor care le vorbe? u în franceză din spatele uşilor zăbrelite şi au apelat la diverşi spectatori compătimitori pentru a le facenişte servicii dovedite a fi ineficiente, au descoperit în cele din urmă intrarea cea bună şi li s-a răspuns în engleză că porta rul va întreba dacă ar putea vizita

eapela. Sperau să găsească acolo craniul lui Brebeuf**,unul din martirii iezuiţi care pierise demult pentru aconverti o rasă acum pierită şi ea, şi la ale cărui relicve veniseră cr o irtenţie vagă şi plină de condescendenţă, după ce tocmai îl eitise’ă pe Parkman, să-siaducă omagiul. O călugăriţă mai în vîrstă, cu o faţăpalidă şi blîndă, îi conduse printr-un salon al spitaluluila capelă, pe care o găsiră împodobită după cum seaşteptaseră şi extraordinar de îngrijită şi de rece. darfără craniu) martirului. O întrebară dacă nu-1 puteautotuşi vedea.

— Ah, da, sărmanul Pere Brebeuf! suspină blindacălugăriţă, ca tonul şi aerul că omul se prăpădise de-abic. ieri, craniul l-am adus aici chiar săptămîna tre-

* Denumirea celui mai vechi spital din Paris, adoptată de mai rnulteoraşe franceze pentru a desemna principalul spital al oraşului.

**Jean de Brcbauf(1593—1649), iezuit şi misionar francez  în Cana*da, a creştinat triburile indiene de huroni şi a fost martirizatde indienii iîpchezi.

I r 5

Page 176: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 176/258

/

cută ca să-l arătăm unor preoţi iezuiţ5, dar acum estetn ininăstire şi nu se poate v e d e a .

Şi în regretul ei pentru Fere Brebeuf se amestecase pare un sentiment deconcertant, privind stârea luiactuală de piesă portabilă de mobilier. Nu-i lasă deloGsă laude capela. Era foarte curată, aşa-i, dar n-aveaice vedea în ea. Le dezaprobă complimentele ridicîndde mai multe ori din umeri, dar rămase mulţumită, căciatunci cînd renunţăm la splendorile şi vanităţile acestei lumi nu ne îndoim că le vom găsi într-o alta —

dacă sîntem femei. Ea, suflet bun şi curat, care îşi încMnase întreaga viaţa trudei to talei dăruiri de sinemai păstra în felul ei de-a fi o urmă de cochetărieangelică, o deşertăciune spirituală aidoma unei deşertăciuni lumeşti purificate. O ! fuseseră la Hotel Dieuşi în Montreal? Aiunci (cu o mişcare largă şi vioaiea mîinilor) nu-i putea interesa ce se vede aici, fiindcănu suferă comparaţie cu ce au acolo. Totuşi îi invită

să treacă nrin saloane dacă doresc şi se simţ’ evident'mîndră să-i vadă că o bsen ă perfecta cură ţenie şiminunatul confoit oferit pacienţilor. Aceştia nu erauprea numeroşi dar ici si colo o faţă trasă sau febrila;îi privea de pe o pernă, un trup slăbit se apleca lîngă

un pat sau un grup de convalescenţi vorbeau între eicu glas sclzut. Curînd ajunseră în ultimul hol, la capătul căruia stăt°a o altă călugăriţă, lîngă o fereastră

de la care s** veJea agitaţia portului şi dincolo de el.priveliştea cimoiei luminate de albul satelor şi al înălţimilor întun ecate d® desişul pădurilor. Pe o masăa’lături de ea se alia un ghiveci cu un trandafir chinezesc care avea doar două flori galben-pal, atît de frumoasa atît de perfecte îneît Isabel scoase o exclam aţie de UTm’re şi de admiraţie. înainte de a putea în-

piedîca gestul, călugăriţa, căreia îi fuseseră oarecumprezentaţi, rupse unul din trandafiri şi cu graţie timidă

 îl oferi Isabelei, eare se dădu puţin înapoi ca din fataunui dar prea costisitor.

— I uati 1 ! o îndemnă prima călugăriţă, cu nostimulei a;:cent franţuzesc; în timp ce cealaltă, care nu vor

176

Page 177: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 177/258

bea deloc englezeşte îşi lumină fata cu un sîmbet senin şi Isabel Iu j   trandafirul.

Uşoară în pa'ma ei. floarea răspîndea uri parfum

delicat şi sufletul Isabelei fu străbătut de fiorul uneiadînci compasiunir de parcă floarea ar fi fost viaţaneprihănită a tăcutei călugăiiţe retrasă între zidurilemînăstirii; cu frumuseţea ei pală, era o floare carese călugărise. N-ar fi putut exprima pasiunea arzătoarea îndrăgostitului pentru iubita lui; privighetoarea n-arfi găsit la ea nici un spin de care să-şi apere inima îndurerată de poet; în schimb, priviri obosite şi suferinde

zăboviseră îndelung asupra ei cu recunoştinţă şi celmult s-ar fi putut să fî exprimat, ca o rugăciune, dragostea imaculată a călugăriţei pentru cine ştie ce sfînt preferat din paradis. Rece, pală şi încîntăteare... era care într-adevăr doar o simplă fliare, acest trandafir retras în sihăstria de la Hotel Dieu ?

— Mirosiţi-I, zi^e blînda călugfăriţă. Uneori aerulde spital face rău. Nu nouă, nu no* sîntem obişnuite ; dardumneavoastră veniţi de-afară. Şi oferi trandafirul per-

tru a servi unu? scop atît de mărunt cu aceeaşi dragostecu care se devotase umilelor ei qriji.De la Hotel Dieu la hotelul Musty nu era decît un

pas ; ambele se aflau pe aceeaşi stradă ; dar amicii noştri îşj im aginară că parcurseseră o distanţă uriaşă cît‘d seaşezară să ia o eină timpuri? în zgomot de porţelanurişi taoîmuri. privind în jur la lumea profană a călătorilorstrînşi laolaltă. După scurt timp privirea le căzu pe un

grup care monopoliza o masă întreagă şi se distingea deceilalţi meseni prin n r?te particu larităţi la fel de marcatera cele ale faimoaselor SoeuTs Grises. Printre vreo optsau zece femei se aflau doar doi bărbaţi ? unul din eiavea o figură plăcută dar răutăcioasă, cu nişte ochi plinide o veselă rău tate diabolică celălaU, brunet, fără barbăşi mustăţi, era sobru şi tăcut ca un preot. Doamnele erautlDUri diferite, dar toate produceau acelaşi eîect, cu ochimari care se rostogoleau  în toate părţile şi chipuri care îl priveau pe interlocutor ca de la distanţă, afişînd faţăde el iin sentiment imparţial ee fetă de un element de publicitate. Una din ele, care g u   o   mînă mîngîia un cnţe-

177

Page 178: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 178/258

,

luş ţinut în poală, iar cu cealaltă se servea, era, dupăcum se pare că se credea, o blondă ; a^ea ochi albaştrispălăciţi şi părul ii era tuns în faţă, aşa îneît să-i acopere

fruntea cu nişte zulufi răzleţi de culoarea nisipului. Arătaa englezoaică şi Irei sau patru din celelalte, cu ten măsliniu, ochi negri jucăuşi şi păr negru lăsat în diverse feluri de abandon, arătau ca nişte hurii de sînge evreudin estul Londrei; în vreme ce două din drăgălaşulgrup făceau parte fără nici o îndoială din naţiuneanoastră, la fel ca şi tînărul cu faţa zîmbitoare si nepă-sătoare. Doamnele erau îmbrăcate şi împodobite ca

pentru a produce o impresie cît mai izbitoare, ceeace, faţă de stilul obişnuit al societăţii, era ca un decor faţă de o pictură si probabil că nici ele nu rezistau mai bine la o inspecţie mai atentă. Păreau ceimai veseli oameni din lume şi în cei mai prieteneşti termeni unii cu alţii. Chelnerii le împărtăşeau buna dispoziţie şi îi serveau cu drag, iar din cînd în cînd erauinvitaţi să se alăture discuţiei vesele care se au_:ea

ca un gung’vit continuu presărat ici-colo cu suneteaspirate, umplînd atmosfera cu senzaţia de amuzamentho’lnar, de liberta te romantică, de convenţionalismeviolate, de ceva â la Gil Blas, aproape picaresc.

Dacă lumea ar fi avut nevoie de explicaţii, le-arfi primit citind anunţul din biroul hotelului în care sespunea că o trupă de blondine din Anglia dădeau reprezentaţii în Quebec timp de numai o săptămînă.

După masă ele luară în stăpînire salonul şi în timpce una zdrăncănea cu intermitenţe la pianul hodoroqital hotelului, restul discutau t  şi fireşte, discutau treburi profesionale cum procedăm cu toţii cînd ne strîn-gem laolaltă mai mulţi de aceeaşi meserie.

— Şi, mă rog, ce, începu cea mai în vîrstă dintreblonde englezoaice de origine evreiască, cu ten măsliniu şi păr negru, ee-o să jucăm la M ontrehal ?

— La Montrehal o să jucăm Pygmalion, răspunseblonda englezoaică de origine americană, parodiindou veselie h-ul st] e ju ra t de sora ei lîi pronunţie.

178

Page 179: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 179/258

— Dar ştii că nu se poate, interveni doamna cuzulufi pe frun te ; Agnes a plecat la New York şi n-arecine să facă pe Venus.

— Aşa-i, cine o să facă pe Venus ? întrebă primavorbitoare.— Bella o să fie Venus. spuse o a treia.La care se auzi un strigăt de protest şi tot felul de cri

tici însufleţite : „Cum o să fie ea în stare s-o facă pe Venus ?" şi „O s-arate ca o sperietoare !" şi „Prostii! BeHa eprea greoaie pentru Venus !" ; şi disputa tocmai ameninţasă devină prea intimă pentru urechea publicului, cînd îşifăcu apariţia unul din cei doi bărbaţi eare snuse :

— Se pare că Charley nu se simte prea bine în după-amiaza asta.

Auzind acestea, corul schinibă tonul şi la propunerea„Bietul Charley, să mergem să-l înveselim puţin", toatătrupa veselă ieşi buluG din salon-

Turiştii noştri intenţionau să-şi petreacă restul după-amiezii hoinărind pe străzi fără un ţel anume, căci atunciorcşul este surprins pe nepregătite şi îşi dezvămie cel maibine farmecul originalităţii sale. Aşadar ieşiră şi îşi îndestulară cu priveliştile Quebec-ului ^petitul pentru vechi şineobişnuit, care le crescuse după o perioadă atît de lungăde post şi pe care Montreal-ul nu făcuse decît să-l ascută.Se bucurară nepărtinitor de farmecul străduţelor întortocheate, cu toate urcuşurile şi coborîşurile lor, de arhitectura exclusiv franceză a caselor de locuit, care negau astfelte fuseseră ale englezilor timp de o sută de ani, de nelip-

v, ţtul portecochere* la fiecare casă, de numele franţuzeştiue pe uşile de intrare şi da bizareria cordoanelor de la clopot le, de străzile pavate cu piatră, care făceau să huruieroti e vehiculelor, de acoperişurile strălucitoare din tablăşi de universalele lucarne, de proporţiile atît de reduse alecaselor particulare şi de măreţia mînăstirilor împrejmuitede grădini şi ziduri înalte, de gro ’imea zidului oraşului, peeare capriciile vremii îşi lăsase amprentele şi de stînca de

sub el. de bateriile ale căror arme priveau paşnic prin cre* Poartă pentru vehicule (fr.).

179

Page 180: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 180/258

nelurile zidului şi de sergen *,ii în tunici roşii care cochetaucu bonele m trăsuri, în timp ce copiii se zbe iguiau în 'u-rul piramidelor de ghiulele, de' piaţ° în panta din faţu a-

tedralei, unde nişte rămăşiţe ale agitaţiei de dimineaţămai zăboveau pe sub umbrarele de pînză şi unde Isabelcumpără un buchet de gălbinele şi ochiul-boului de la oţărancă bătrină, destul de autentică pentru ca să le fi putut vinde în orice piaţă din Europa, de dughenele mici şi

 întunecoase de dincolo de cartieru l invadat de comerţulcu amănuntul cil englezilor, de mişcările tuturor acelor figuri stranii aparţinînd vieţii clericale, laice şi militare, desunetele unui grai stră in care domina engieza voi bită

acolo, de întîlnirile cu alţi turişti şi de trecerea pe sub diferite porţi ale oraşului, de scările publice din lemn carecoborau din terasă în terasă de la Oraşul de Sus pînă laeel de Jos, de freamătul por-ului, cu tot furnicarul de mărfuri şi vase maritime şi fluviale, îngrămădit sub coastadealului, de numeroasele străzi părăsite din Oraşul de Jos,negre şi în paragină, aşa cum au rămas de pe urma ultimului mare incendiu şi de pajiştile mlăştinoase de dincolo

de ele. pastrînd amintirea iezuiţilor, a lui Cartier şiMontcalm.Se duseră apoi la capela seminarului de la Universi

tatea Laval şi admirară picture de Le Prun şi alte picturimai puţin meritorii, 6ar nu mai lips’te de interes prin puterea lor de-a evoca întregul univers întunecat al picturilor rel’gioase • şi apoi petrec-ură o jumătate de oră în catedrală, nu atît pentru a contempla. „Răstignirea" de Van-cyck aflată acolo, ci pentru a se delecta în mijlocul fami

liarelor splendori rococo ale timpului. Apreciară fiecarestatuie somptuoasă de sfînt, fiecare înger care făcea parcăechilibristică, fiecare copilaş înaripat din cei cart plutescpe nori sculptaţi şi auriţi, deasupra altarului principal ;iar pe sacnstanul care ştergea de praf cu un pămătuf dinp: ne obiectele sacre, salutîndu le în treacăt printr-o scurtă înclinare a capului, îl simţiră '■'a pe un frate pierdut dem u i t; inimile li se umplură de puternică afecţiune pentru

fetele şi bătrînele care intraseră pentru o jumătate de orasă se roage şi pentru bărbaţii cu feţe de burghezi sau deţărani care răpiseră o clipă timpului acordat afacerilor sau

180

Page 181: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 181/258

muncilor cîmpului şi o dăruiseră sfinţilor. Nu exista nimicacolo care să le amintească de America; interiorul eraexact ca al altor sute de biserici din secolul al optsprezecelea. Prietenii noştri s-ar fi putut cu uşurinţă crede Incele mai catolice părţi ale Sudului, dacă n-ar fi fostcele două sobe mari de teracotă, aflate lîngă intrare, deembele părţi ale navei, care sa le aminteasră mult preaclar că aici se poate să fie şi frig.

D? fapt, la Quebec asemenea confuzii între Sud şiNord sînt oarecum dureroase şi nu te poţi nicidnd îm

păca pe deplin cu ele.Francezii, care s-au aşteptat să găsească acolo climatul ţării lor de baştină şi să şi pirgu’.as-că viile sub un so.tre la fel de blînd, au perpetuat imaginea locurilor natale în atîtea lucruri, îm ît inima ţi-e stră bătută de-o emoţie dureroasă cînd descoperi peste toateaceste luc ruri lumina tristă, piezişă a Nordului. Reflectîndasupra unui aspect caracteristic al Quebee-ului — un erkn-pei de stradă cu nişte rase solide, din piatră, care dă spreo porţiune din zidul oraşului ru un plop din T«mbardia

 înălţîndu-se zvelt pe fundalul său — spui sufletului satisfăcut : „Intr-adevăr, asta e ceva autentis !". Şi apoi dintr-odată te copleşeşte senzaţia cerului nordic şi realitatea devine o simplă poză. Cerul este albastru, soarele este adesea cumplit de fierbinte ; poate că nici n -ai fi în stare sădovedeşti că nateti -a strălucire nu este o revărsare a propriei tale conştiinţe, pe care vara ru face decît să o men-ţi ră deasupra pjfnrirrtului în tr un echilibru precar, De

arini duse de prima aversă dp ploaie, pentru ca în curîndsă-dispară din ralra zăpezii în*r-un lung ’-efugiu. Dar oricum, din afa rl c-ru d-'răuntm acea 'u rn iră a Nordului estemereu acolo.

Cel mai trist .se revărsa, gîndira căfătorii no.ştrii,peste grădin’ţa eneulară de lîngă Durham Terrace, undeabundau în strălucire toate florile toamnei pînă Ia una■— gălbinele, gura leului, dalii, nalbe şi floarea-soerelui.Era o eflorescentă bogată şi temerară şi cei doi îşi ima

ginară eă plantele mai delicate s-ar putea ofili în grădina aceea, unde duitr-o mica fîntînă arteziană apa făceaun salt în lumina mohorîtă şi cădea din nou jos ou untremur melodios. Conştiinţa acestui frig latent al iernii

181

Page 182: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 182/258

I.

ţinute în aşteptare numai de soarele strălucitor, nu deveni irai acută nici chiar în cindva maymiica, dar acum

neglijata Gradină a Guvernatorului, unde, în acel sfîrşitde după-amiaza persista un adevărat aer de natură nedomesticită, şi unde se plimbară pentru a vedea priveliştea din punctul cel mai înalt şi a-şi aduce omagiul laobeliscul ridicat acolo gloriei comune lui Wolfe şi Montcalm. Răsunătoarea inscripţie latină - îl proslăveşte peguvernatorul general care a înălţat monumentul aproapetot atît dc mult ca şi pe eroii în cinstea cărora a fost

 în ă lţa t; dar de dota aceasta specta torii nu criticeră spaţiul acordat laudelor aduse lui, căti un gînd atit de frumos merita laude. întărea din nou ideea muii fel de prietenie postumă între Wolf şi Montcalm, ceea ce conferă memoriei lor o rară d stincţie şi îi uneşte pe cei ce■ au căzut luptînd unul împotriva celuilalt la fel de strîns,de parcă amîndoi ar fi murit pentru aceeaşi cauză.

O demnftate durabilă pare că mai zăboveşte în oraşul care a fost cindva capitală ; iar acest parfum de no

bleţe decăzută aparţine Quebec-ului, care a fost o capitală£n sens european, eu toate dezavantajele unei mici curţivice-regale şi ale intrigilor el sociale şi politice din perioada franceză. Sub englezi, timp de o sută de ani afost centrul civilizaţiei şi rafinamentul colonial, cu reşedinţei guvernatorului general şi cit o îneîntătoare so-cielaîe strălucitoare şi lipsită de griji, căreia marea garnizoană de odinioară îi dădea veselie şi un aer romantic.Onorurile de capitală, împărţite la început cu Montre-

al-lui şi Tcronto, revin anvm toate oraşului Ottawa, civilizat doar pe jumătate, iar garnizoana s-a împuţinatdevenind un regiment de puşcaşi, a căror prezenţă artrece neobservată dacă n-ar fi sergenţii spilcuiţi, carebat străzile cu bastonul îa mînă, făcînd curte guvernantelor. Dar în zilele, de demult în Grădina Guvernatorului se putea vedea scene plăcute de adevărat carnaval,şi acolo fanfara militară mai cîntă şi acum o dată pesăptămînă, cînd per cui se umple de lumea frumoasă şielegantă a Quebes-ului, cvocîud astfel o oarecare asemănare cu trec ului. In rest, este un Ioc singuratec şi

 întreţinut cu indiferenţă, ia r în această după-amiază a-eoîo nu se afla nimeni în afară de cîţiva tineri pierde-

182

Page 183: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 183/258

vară de condiţie proastă, francezi şi englezi, şi niştecopîi care se jucau ţipînd şi aler^înd ele la o bancă laalta şi de la o alee la alta, prin iarba acoperită de ura

ră prea deasă. In nofida r-nuS anunţ pus Ia veder.* nrincare se avertiza că toţi cîinii găsiţi în parc vor fi oino-rîti, locul era înţesat de cîini lăsaţi în voia lor şi aparent în afara oricărui pericol de-a* cădea victime alegroaznicei ameninţări. Ca o pecete a neplăcutei paragini. pe una din henci se vedea sciielită grosolan inscripţia : „Succes Republicii Irlanda !".

Turiştii noştri dedicară dimineaţa zilei următoare a-

udierii liturghiei de la Catedrala franceză, care, după a-precierile lor de eretici, nu se deosebea cu nimic deorice altă liturghfe exceptînd faptul că la o ceremonieparticipa o întreagă armată de clerici, iar enoriaşii erauneobişnuit de eviavioşi. Avînd pe-manent în minte Europa, cei doi rămaseră încurcaţi cînd văzură că printrecredincioşi nu erau în principal doar femei tinere şi bă-trîne, ci şi bărbaţi de toate vîistele şi din toate cateno-riile sociale, de la ţăranul îngrijit îmbrăcat îr straiele

lui cele mai bune de duminică şi pînă la tînărul monden,care cind îngenunchea îşi punea pe jos batista ca sn-şiprotejeze pantalonii. In mare măsură bărbaţii se distingeau prin eleganţa şi educaţie si cu toţii acordau solemnităţii o pioasă atenţie în poetică armonie cu originileşi istoria unui oraş întemeiat prin zelul bisericii.

Un magnific paj acliser îmbrăcat într-o haină brodată în fir auriu şi cu sceptiu de argint în mînă, se înclină în faţa lor la intrare şi conducîndu-i la o strană, dădu un ghiont unui ţăran îngenunchiat acolo, care ieşifără a resti o vorbă şi îşi reluă rugăciunile pe intervalulde trreere în timp ce ei veniră în locul lui. Faptul căsimpla lor curiozitate luase locul credinţei lui i se păruIsabelei ceva foarte nedrept, dar se consolă făcîndu-1pe Basil să dea un şiling omului care. precedat de paracliserul în veşminte strălucitoare trecu să facă o colectă de bani. Ţăranul nu putea să fi dat mai mult de

cîţrva gologani şi ea simţea că dărnicia lor restabilea în favoarea lor balanţa dezechilibretă a dreofaţii. Urmăo piedică, ţinută ru blmdr-te şi graţie de către un preottînăr de o frumuseţe neobişnuită chiar şi printre nişte

183

Page 184: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 184/258

prelaţi atît de chipeşi ca cei din Quebec; şl apoi amicii noştri ieşiră în linişte şi ordine cu mulţimea credin-eioşilor, lăsînd catedrala în seama sacristanului şi a 

mhesmei de tămîie. îşi dădură cu părerea că tipul de franco-canadieni

era mai reuşit aici decît la M >ntreal şi în special remarcarănumărul mai mare de iete drăguţe. Oamenii din roateeategoriile sociale erau bine îmbrăcaţi nu se puteau numi eleganţi confirm standardelor amcricane şi a\eaudoar un fel dc lustru provincial, eei mai săraci put Iauveşminte cu.:a*e şi îngrijite. Deasemenea, dacă exista

vreun adevăr în mirosui iJe care veneau de la toa te u-giie şi ff.resirele, toată lurrea urme să aibă mincăruricalde la prinzui Ae duminică, iar acest prînz avea săfie garnisit eu eeîpă din abundenţă, fiindcă nici omulcu mirosul eel m^i puţ n fin nu s-ar fi pu+ut înşela înprivinţa acelei arome.

O mulţime d" turişti aparţinînd unei naţionalităţieare se arSta superioară oricărei distincţii de rasă, seplimbau Ia nimen*elâ şi IjU întotdeauna toarte veseli,

dar nu făceau n1*.) o impresie asupra adevăraţilor localnici şi întreaga dimineaţă îşi oâstrâ aerul de duminicatipică pentru un oraş ca’oîic. Se auzeau sunetele aparenf lipsite d« sens ale elopote'or întrerupte de o liivşte profundă şi ar>oi alte sunete şi mai triumfătoare, u r m a t e  

de o tăcere şi mai adîncă î maf era mulţimea de credincioşi oare se îv~ eptau spre biserici şi apoi urma lungaşi re la ta re a după-amîezei eu eare se recompenseazăcredincioşii pentru cucernicia din umpul dimineţii. După sluibă răsariră ca prin minune mieî tarabe unde sevindeau mere noduroase şi vişine sălbatice, prăjituri şicidru, iar oamenii îrîneau şi beau deja în jurul Jor. Bir

 jarii îsi reiuară vii atoarea de turiş ti şi pretu tindeni începuse din nou freamătu’ fără glas al unei noi săptă-mîni. De lapt, Quebec-ul nu este decît o reDroducerepantomimică a Franţei; este ca şi eum două secole pero i meleaguri în mijlocul primordialelor tăceri ale na

turii şi în prelunga linişte a iernilor nordice, domoliseră Uirbuţia acestor oameni vioi, făcîndu-i taciturni a-semenea nouă, celor dintr-o rasă mai gravă. Ei îşi păstrează ancestrala vivacitate a teiului de-a fi ,• eleganţa

184

Page 185: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 185/258

cu care r ’dică din umeri est» in ta c tă »' mişcările grăitoare ale mîinilot participă la d i a l o g o ps*soa*ii agi-g-itată îşi va avea partea ei de expresivitate. Dar tonul

puternic şi înflăcărat al vocii lipseşte, iar asi>eetul torposau îl Seşeaîă pe cel ca îi priveşte jproape Ia fel deCa şi arhieetura sudică sub razele mezine ale soareluinoraie. Nu este America ; şi da ;ă nu e Franţa, atuncice este ?

Din multe frumuseţi care sînt de văzut în împrejurimile Quebec ului călătorii noştrii stăteau în dubiu cuisă închine unica şi preţioasa lor dupâ-amiază. Să seducă la Lorette, e u   cataracta ei şl eu ee-a mai rămasdin huronii ei pe cale de dispariţie, sau pe Insuia Or-Ieans eu fermele ei bogate şi primitivismul vieţii ruralesau Ia Mont:norency, cu neîntrecuta cascadă şi cu drumul nrin f] umosul sat Beaunort ? Isabel alese ultima variantă fiindcă Bas»! mai fusese aeoio şi prin urasrt delocurile acelea se leagă poezia unilor irosiţi, în e&reea nu-1 cunoscuse îşi luase cu ea jurnalul în care printre ifte episoade recup^ab^le din ingiozitorol trt cu ierau şi însemnările din caloriile Iui şi dm cînd în e'md

 în timpul acestu i \*oiaj îi ritise pnsaje din jurnahj1 ruun ames+ec de emoţie şi ironie s si indiferent Ja^ă o î'i- cea în zeflemea sau admirativ, îl punea în aceeaşi încurcătură. Acum, în timp ce trăsura îi ducea repede şilin departe de oraş, îl pus*= să asculte ce scrisese maidemult despre aceeaşi excursie.

Era, fireşte, un trist amestec de g înduri şi simţiii tre

zite de contemolaiva satului, a peisajelor rurale si îndeosebi de imaginea une fete care făcea eăpiţe de ftn pecîmp. Totuşi natur? şi realitatea răzbateau ici şi colo şiBasil nu se putea dispretui total că Î3 scrisc^.

— Da, zise el pe vremea aceea viata era un lucrude încadra t în nişte periosd*' frumoase, a rum este cevacu riscuri şi avarii şî DOaf-e fi asigurată

In tonul iui exista un regret, itiEhipuit seu exnrrmat,

eare o făcu pe Isabel să susrhi-e— A h ! De-as â w a ceva mar mulţi ban- te-ai fi

putut dedica literMuriii. Căci ea era o adevărată fiică

185

Page 186: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 186/258

a Bostonului în ce priveşte respectul pentru biata noastră meserie.

— O, nu trebuie să-ţi faci prea mari reproşuri, răs

punse soţul ei, şi să ştii că te iert pentru micul rău pecare mi l-ai făcut Oricum ştii prea bine, mi-am luatadio de la Muză înainte de a ns căsători şi mă simtfoarte mulţumit cd mîine o să mă întorc la cererile şipoliţele mele de asigurare.

Mîine ? Cuvintul îi dădu un fior rece. Aşadar călătoria lor de nuntă va in cepe să se sfîrşească mîine 1Asta e şi n-ai ce-i fare, recunoscu ea cu un alt oftat;şi totuşi părea imposibil.

— Uitaţi-vă doamnă zise birjarul ridicîndu-se depe capră şi Intorcindu-se cu faţa spre ei în timp ce cubiciul arăta spre Quab^c asta numim noi Oraşul de Argint.

 îş i întoarseră şi ei priv irile îm preună cu el spre o-raşul ale cărui mi’ de acoperişuri de tablă, înălţîndu-seunele deasupra altora de la marginea apei pînă sus la fortăreaţă răspîndeau în soarele după-amiezii o strălucire

argintie. Era într-adevăr ca şi cum, prin cine ştie ceta.mece, stînca uriaşă, cu poalele ei, cu pereţii abruoţ/ şi cu piscul semeţ fusese acoperită cu un oraş de argint. Priviră minunea cu exclamaţii de bucurie, ceea cesatisfăcu în cel mai înalt grad mîndria birjarului, iar I-sabel spuse:

— Să te aili acolo, în oraşul acela de argint, într-operpetuă vizită ! Mereu să urmeze să pleci într-o a douazi, care să nu mai vine niciodată ! Să te despartă veşnic

o zi de sfîrşitul unei călătorii de nuntă, care să nu semai termine nicicind!De departe, din josul fluviului pe lîngă care mer

geau, se auzi bubuitul de tan întrerupînd repaosul duminical al împrejurimilor.

— Este tunul de De vaporul de Liverpool care îşianunţă sosirea, îi lămuri birjarul.

— O ! exclamă Isabel îmi pare bine că nu mai a-

vem de stat decît o noapte, fiindcă acum vom fi scoşidin camera noastră frumoasă de cti eare au telegrafiatsă le fie reţinută.

« 8 6

Page 187: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 187/258

De-a lungul fluviului St. Lawrence, de la Quebecpînă aproape de Montmorenci, satele se tin lanţ şi tre-cînd prin Beauport văzură pîicuri de săteni întorcindu-

se de la biserică. Dar Basil rămase îngrozit să constatece schimbare se petrecuse cu ei. Erau îmbrăcaţi înhainele cele mai bune, de sărbătoaie, iar femeile în locsa poarte costume naţionale, aşa cum le văzuse el primaoară, acum erau îmbrăcate ca din revista Harper’s Bazaardin anul care trecuse. II întrebă îngrijorat pe birjar dacăse renunţase la pălăriile mari din pai, la fustele şi la jachetele în culori vii.

— Pe acelea domnule, o să le vedeţi în timpulsăptămînii, îi răspunse ei, dar nici atunci nu atîtea cape vremuri.

Şi omnl dădu drumul unui noian de amănunte despre aeei habitants pe care i lăudă pentru toate virtuţileposibile : cumpătare, sobrietate, curăţenie, bunăvoinţă f iar vorbele lui ar ii trebuit să cîntărească mai mult fiindcă el era irlandez şi si între irlandezi şi canadieninu se schimbau prea multe amabilităţi, Dar aspectultrecătorilor îi conî.rmau spusele, cît despre căsuţele deoe marginea drumului, cu uşile lerg deschise şi cu feţeplăcute la ferestre sau la intrare e 'e erau adevăratemiraccle de pitorese şi curăţenie. De la fiecare asemeneacasă pornea spre deal sau spre fluviu fişiile de D ă m î n tale proprietarilor, bine delimitate care se îngusteazăori de cîte ori o nouă generaţie numeroasă îşi pnmeştepartea, iar lîngă casă exista o grădină de zarzavat, a-

vînd p emarqini văpaia brazdelor cu flori strălucitoarede toamnă; undeva,, înti-o decentă izolare grohăieporcul pus la îngrăşat, eare în zilele de iarnă va faceşi mai gustoasă ciorba cu toa te aceste legum e: înpreajma grajdului şi a magaziei, păsări de tot feluloferă o privelişte veselă ş: îndrăznesc să iur că nicicîndnu lipseşte de pe mijlocul drumului şi cîte o fetită caresă mîne din urma un cîrd de raţe cuviincioase. $i mai

 încape vreo Indoia’ă că ei ne ştie ce yastor cu o cartela subţioară va trece pe lînqă crucifixul de la marqineadrumului ? Casele toate după acelaşi model, sînt construite de ţărani cu mira lor, di,i piatra pe care pămîn-

187.

Page 188: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 188/258

tul Ie-o dă mai din abundentă decît orice altă recoltăşi sîrn prevăzute cu galerii şi balcoane pentru a prindeşi cele mai mici raze ale soarelui unor veri atît de gră

bite şi poate pentru a le aminti dc ancestra lele ’Iferidin Normandia, rămase demult în urmă pentru totdeauna. Tiecînd prin acest sat de o curăţenie şi o frumuseţeideală, turiştii noştri nu pot să nu se gmd Bască fără încetare la acel minunat pcem pentru care pcrcă toată Canada franceză esistă doai spre a-i servi drept ilustrare şi a-i păstra vie amintirea. E*-a Grand Pre, nu Be.au-p o r t ; şi sătenii aduceau înflăcărată cinstii e gemuluicare dăruise tuturor acelor lucruri simple de la ţară unfarmec nepieritor şi care, indiferent de loialităiţle politice ale ţării, ră nine acoio pe veci A totputernic.

Satul eare se întinde de-a lungul fîşiei late de a-luviuni de la malul fluviului St. I awrence, se răreşte pemăsură, ce te apropii de cascada Montmorency şi incurînd treci pe lîngă păduricea care aseuiae de privirile trecătorilor casa unda ducele de Kent şi-a petrecutcîteva zile voioase în zburdalnica lui tinerete. şi în Ţa

ţa ochilor îţi apar două turnuri mari din piatiă — monumente şi mertor, ai tragediei de la Montmorency.Cîniva între aceste turnuri la înălţime deasupra

casr>?dei atîma un pod ‘ruspenoa* eonstruit cu totul îm potriva voin ţei localnicilor. Dar într-una din dimineţile unei primăveri fatale, după ce gerurile iernii puseseră la grea Încercare ancorarea cablurilor în stînei unţăran bătrîn. cu soţia şi nepoţelul ini s-au pornit Eă

trea că p'Mlul cu căruţa. C îrd au ajun? spre mijloe,brusc cablurile au scăpat din strinsoarea stîncn aburind în aer, podul s-a prăbuşit sub cei trei neiericiţi, ia r a-ceştia au fost aroncaţi de la înălţimea lui pe creestacascadei şi de acolo azvMiţi în adincurfle unui hău dedouă sute cinzeci- de picioare.

Localnicii şî-au făcut aTunci podul lor d ir lemn penişte picioare jocse dir piatră la aşa © distanţă de cascadă

âncît indiferent cire ar fi căzut de pe el, tot ar fi avutşanse să scape cu v i a ţ ă ş i ar fi fost Drimejdios să seofere să înlăture de-acolo ruinele vechiului pod care,după cum c~edcau creştinii cucernici, se număra făra

18C

Page 189: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 189/258

ooar şi poale printre numeroasele poauri construitede Diavol, pe vrer,:ea cînd Diavol al nu-şi spunea inginerconstructor.

Oprind caii pe pod, birjarul reiată cu îndreptăţită fervoare trista poveste şi în timp ce pasagerii lui îşi îndrepta ră pr, virile de-a lungul torentului care alerga peste sLn-eile maronii sp/e cascadă, Isabel foiosi prilejul ventru ase cutremura la gîndul că pusese piciorul pe pociul aceiasuspendat afl *t mai jos de Niagara ţi a-i dovedi lui Easiî,funîndj-1 într-o adevărată încurcătură, că îndoiala ei Iniegătură cu podurile dintre Cele Trei Surori nu se dato

rase nerv lor, ci unei înţelepciuni instinctive privind lipsade siguranţă a tuturor podurilor de felul acesta.Dinspre poarta care dădea spre terenui îngrădit din

 jurul eustadei, vreo doi trei băieţei francezi, pe care nu-iiăsan inimile sâ-i reruze, alergară zgomotoşi in întimpi-n. irea f or gtr gind rntr-o engleză proprie „Pe aici. dcm -f’Uie !"  şi arâiindu-le un chioşe dăiăp<..nat. care se clatinăpe un colţ de şuncă deasupra marginei cascadei. Dar tu

riştii îi refuz «ră clăumnd din :ap şi se îrtoursera săpaute un loc de unde să juste un spectacol mai de la distanţă şi mai puţin ameţitor, deşi orice loe eare oferea oprivelişte amplă era desful de abrupt şi prăpăstios. Malul

 înalt era scobit însnre interio r intr-un u r aş semicerc neregulat, cu nişte wgâuni adinei, cavernoase, una într-alta,golaşe de sus pîna jos sau acoperite ici şi colo de o anemică vegetaţie perenă. De pc marginea centrală a acestor

 în tunecate abisuri violacee îsi dădea ''rumul cascada înspumată şî ea un nor,

„Pe al stinsii zid parea eă se toooaia,Că stă şi-apoi eâ o pom *şte ‘ară ".

Au spus „nor", fiindcă ara găsit euvîntui deja rostit,ia îndemînă, cum s ar zice. tete-un vers frumos şi peru*ueă trebuie sâ aservăn Cascada Montmoreney cu ceva delicat şi luminos. Totuşi un »or nu £jgerează strălucireaapei în pi ăvă) irea ei ; cascada e mai degrabă ca un povir-fiiş acoperit de zăpadă sub radele marelui, dar zapaaa ede un alb rece şi opat, iar ea are un tel de crem cald in

189

Page 190: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 190/258

curgerea ei luminoasă ; şi uite-aşa, rămîne agăţată acolope stincă, refuzîndu-se ca şi pînă acum cuvintelor. E unmister că ceva atît de grandios poate să fie atît de fer

mecător, că ceva în toate privinţele de-o frumuseţe atîtde delicată poate să fie totuşi atît de vast, îneît să nupoată fi cuprins într-o singură prMre. Aspectul colţurosşi sălbatic al stîncilor şi al văgăunelor care o înconjoarăeote îndulcit de graţia frumuseţii ei, care compenseazăoarec. an \ ulgaritatea felului în care foloseşte fluviul negustorul de cherestea, punîndu-i apele să-i muncească la jjoagăre şi sugrum.îndu-i ieşirea în St. Lawrence cu mul

ţimea p’utelor şi a resturilor de la tăierea cherestelei şi aşindrilei. Mai degrabă se poate spune că rămîne ea însăşi în mjlooul acestor lucruri pe eare ochiul le observă doarprintr-un elort special.

©uriştii noştri se aşezară în iarba care amestecată cu î] ifoi alb se îriindea pînă la ms rgiuea prăpastiei şi con-templară visători cascada, înir jptîndu-şi privirile cu minunatele ei forme şi culori. Fiind mai înţelepţi decît mine nu

 încerc ară să-i i ostească frumuseţea, se mulţumiră s-o simtă odată g u perfecţiunea după-amiezii al cărei soare anroapeasfinţit, îşi trimitea pieziş razele peste peisaj, dînd lumii subeerul acela pal, albăstrui-verzui, melancolicul sentiment altuamnei. G reierii ţîrîiau în iarbă, din f ru r zisul de deasupracapetelor venea ciripitul ezitant al păsărelelor ; un mîn?eniţos se lăsă de păscut pe cîmp şi se apropie de ei pe furişsă-i privească ; midi lor ghizi, descoperind că oameniloraer stora nu le făceq plăcere să vadă nişte băieţei încăie-irîndu~se la marginea unei prăpăstii, se aruncară şi ei pe îa rbă şi începură sâ cînte încet, într-o tonalitate minoră,tristă o lungă, foarte lungă baladă despre o anume fatănam ilă La Belle Adeline. Pentru toate simţurile era un moment de bucurie nealterată şi cei doi se bucurară cu întreaga lor fiinţă ; dar meditînd asupra acestui lucru, cu un;oftat, încetară de fapt să se mai bucure, la fel cum cel ce

 începe să devină conştient că visează trebuie foarte curîndsă se trezească. Nu reuşeau niciodată să simtă vreo emoţie îă râ să dorească s o analizeze ; dar poete că îneîntarea li

190

Page 191: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 191/258

r-ar fi terminat tot atît de repede, chiu* dacă ei n-ar fi încercat s-o transform e într-un faDt de conştiinţă.

— Dacă n-ar mai fi şi cina după o asemrrea experienţă, zise Isabel cînd se aşeză Ia masă în searaaceea na ştiu ce ne-am face. Cina uneşte ideea de plăcere cu cea de datorie şi te aduce încet înapoi pe pă-mînt. Eşti obligat să mănînci. nu vezi ? ori nici un lucru nu e condamnabil, atunci cînd eşti obligat să-Ifaci ,• aşadar... totu-i în regulă.

— Isabel, Isabel, exclamă soţul ei, ai o minte formidabilă şi tot ce iese din ea mă uimeşte întotdeauna.Dar fii atent? iubito. Nu o p ine p rea mult la treabă.Creierul omului, ştii şi tu... organ delicat.

— Oricum, ai înţe les ce-am vru t să spun ; şi credcă unul din marile farmece de-a avea un soţ este cănu eşti obligată să te exprimi foarte explicit cîndvorbeşti cu el. O a soţ. continuă Isabel cu emf&ză. ţi-

nînd o bezea între deqetul mare şi cel arătător —1pentru că la acest moment al mesei ajunseseră — un soţe aproape la fel de bun ca şi o altă femeie!

In salon dădură peste familia Ellison şi schimbarăcu ei îmnresiile ziiei.

-— Bineînţeles, conchise doamna Ellison, a fosto zi destul de plăcută, dar ce facem !a noapte ? Aţifost şi dumneavoastră scoşi din cameră de către ceicare au sosit ci1 vaporul ş> care ar fi putut foarte binesă doarm ă pe vas în noaptea asta ? Aţi găsit altăcameră ?

— Nu chiar, răspunse Isabel. Avem o col’vie la eta jul cinci direct sub acoperiş.

Doamna Ellison se întoarse plină de energie spre soţul ei şi se răsti la el cu reproş i

— Richard, doamna Marck are cameră !—- A spus „colivie", replică binevoitorul colonel,, şi

noi nu ne putem coborî la aşa ceva. Recepţioner al neţine în suspensie cu camera fiindcă intenţionează să reuimească pînă la Urma cu ceva somptuos, Aşa p ^1. glumeţ.

191

Page 192: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 192/258

— Prostii! zise doamna Ellison. L-ai m-.i văzut Jela cină ?

— De jumătate de ord ii fac v^aţa o adevaraLapovară răspunsa ccJoneml eu cel mai amabil zîmhefc— Of; Richard, excianiă soţia lui, disperata de

felul în care vroia e} să dreagă lucrurile, tu n-ai facevîaţa o povară nici măcar unui şoarece! Şi ne maiavîr»d ce adăucra. rîse cu un amestec de tristeţe şiafecţiune’

— Hai, Fcuiny, i<ispunse colonelul făiă nici o legătură cu cele dis©utate, ia-ţi pălăria şi tot ee-ţl trebuie51 haide să ne aueem gu toţii sâ ne plimbăm pe DurhamTerrace Sînt sigur că prietenii noştri vor să meargă.E ceva care m erită văzut ■ şi pînâ ne Întoarcem re-cepţionerul ne va fa^e rost de un apartament cît sepoale de eîeqant.

Cred c*ă uimit* nu-ţi creează mai puterniG  în Quebeoiluzia că te afli în sudul Europei ea o plimbare duminică seara pe Durham Terrace. Este vorba de spaţiul

larg de oe faleza din stingă Jortăreţei, din fot oraşullocul cel mai ales şi care oferă cea mai frumoasa panoramă, ocupat sindva de vechiul castel Sainţ louis.unde a locuit viteazul conte Frontenaa şi străluciţi!săi succesori din fostul regine francez. Castelul a fosî'distrus de un inc-erdiu cu aproximativ patruzeci deani în urmă şi îoydM Durham a dispus nivelarea terenului transforrwîndu-1 în*r-o promenadă publică. Ea sesprijină ne rrar^pnea stîncti de-o arcadă impunătoared«? zidărie solidă şi est<= în rŢrăclită cu un parapet def ie r ; există cîteva scaune pe care te poţi odinni şf n işte tunuri veebi scoase din uz. pe eara să se eaţerecopiii şi să se joace. Un amurg blînd urmase zilei şlera exact atîta întnnerie cît să-i ascundă ochiului îngăduitor aspectele nordice şi d«n Lumea N'ouă ale scene!şi să scoată şi mai romantie în evidenţă silueta întunecată a fortăreţe} ne fundalul blînd al serii şi oamenii

ca-e sporovăiau de la ferestre peste străzile îngusteale- Oraşului de Tos. TOerasa era înţesată da lume şi eraun dute-vino permanent, fiecare din cei ieşiţi la plimbare făcînd ceremonios ciţiva paşi în sus şi-n jos un

19&. j

Page 193: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 193/258

timn oarecare şi apoi ducinriu-se liniştit acasă pentrua lăsa Joc noilor veniţi. Aproape toţi erau francezi şi

in gene-al pareau ru nu far parte din categoria eame-niior cei mai distinşi ce ap?'ţin unei clase ide mijlocenglezii fiind reprezentaţi doar de cîţiva tineri şi dineînd în cînd de cîte un domn în vîrstă, roşu ta faţă, cuo eşarfă indiană atîmată de păi i r i t . In mulţime sezăreau şi cîteva costume şi figuri de americani, darmajoritatea oamenilor erau din Qiîebpc. Tinerele carese plimbau cîte două sau cu iubiţii lor purtau amprentaunei lipse de şic provinciale, tinerii păcătuiau de excesul imobil al filfizonilor latini din mina ~a dona, ceimai vîrstnici, de somptuoasa lipsă de eleganţă a 'raseib ou rjeoisie îmbrăcata :cu ce are mai bon. Cîţr^a avo-cats sau notaires cu o ţinută mai impunătoare (pTOfe- sia li se ghicea fărg nici o greutate, de parcă şi-ar fipurtat pe piepturi plăcuţele de alamă bine lustruite wepe uşile lor de intrare) se pHmbau şi discutau soiemnunul cu altul. Caracterul neamerican al. întregii scene

nu era cu nimic mai puţin de remarcat în faptul căfecare persoană e^a îmbrăcată după gustul propriu sieă cădea curs p? fată preferinţelor persoea’e în materie de culori şi modele. Cineva era numai în alb, pînăşi pantofi? de pîrrză îi erau albi; un nitul, cu o personalitate şi mai îndrăzneaţă, apăra mtr-un veritabil purpuriu. Ffectul se dovedi stranni si aproape de răuaugur cînd aceştia doi întîfaimdu-se ’şi fiind primeni

 îşi continuară plimbarea ţinîndu-se da braţ y dai sr^ara începuse să fa^ă ioc nopţi? şi peste scurt timp tipul înpurpu riu ramase o simplă umbră *nfuneeată -«lături >decel în' albul străhiritor

Văile şi înălţimile d iroan iră acum 4ar fluviul sedesluşea datorită lumuillor multicolore ale vapoff'*lorşi ambarcaţiunilor care Se odihneau întuneca te şinemişcate la sinul lui l a r g p e ct^ălait ma1 se ^~edeafurnicarul de loui'ni de la Point Le vis ? la două sute

de picioare sub ei Oraşul de Jos, îşi răspîndea tniurul uriaşei stînei misterul ispititoi -al unei «gtomerăride acoperişuri ferestre ’irmin^te şi •j+rări h? înţu r-e 'ate,ba pline de lumină. Deodată se dezvălui Un 'Spectacol

193

Page 194: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 194/258

tipic nordic şi caracteristic pentru Quebec: Un arclung străluci deasupra orizontului nordic; din el ţiş-niră în sus flamurile tremurătoare ale aurorei, violetpal sau uşor colorate în stacojiu şi se jucară apărîndşi dispărînd fantomatic la zenit. în timp ce străiniipriveau, din fortăreaţă bubui un tun şi sunetele dulcişi sălbatice ale goarnei străpunseră liniştea care selăsase.

Aooi toţi exclamară :— Ce bine s-au potrivit toate ! şi o porniră înapoi

la hotel.

Colonelul intră la recepţia hotelului să-l mai supună pe recepţioner la noi cazne pentru a-1 face sămărturisească în sfîrşit că are uţi apartament ascunsundeva în timp ce Isabel îşi lăsă soţul cu doamnaEllison în salon şi o invită pe domnişoara Kitty să vadă„colivia" lor de la etajul cinci. Apropiindu-se, observară că prin uşa deschisă a camerei alăturate răzbateau lumnă, muzică şi rîsete şi Isabel, recunoscând vo

cile celor din trupa de teatru, presupuse că aceastaera camera bolnavului, şi că din nou membrii frupei îl îm bărbătau pe tovarăşul lor în suferinţă. Cineva seauzi întrebînd:

— Ia spune, cum te mai simţi, Charley ? şi drept răspuns se auzi o înjurătură rostită cu glas stins, urmată dealte rîsete, de zdrăngănitul unei chitare, de un crîmpei decîntec şi de foşnet de rochii şi zgomot de picioare, ca şicum cei dinăuntru s-ar fi pregătit să plece.

Cele două ascultătoare se traseră înapoi, nehofărîte ;ca femei nu se putea să le placă aceste dovezi de zurbagiecamaraderie, eare exista între membrii trupei. începurăsă tremure ca în faţa unor tineri zvăpăiaţi, fără griji, prietenoşi, care se distrau ; nu era nimic rău în asta, dar lecuprinse panica.

— Vai, dragă ! exclamă Isabel, ce-o să ne facem ?— Să ne întoarcem, hotărî domnişoara Ellison cu

rajoasă.Şi cît ai clipi o luară la goană înapoi spre salon, unde îi găsiră pe Basil. pe colonel şi pe soţia lui ţinînd cu toatăseriozitatea un adevărat conclav. Colonelul, ca un iscusit

194

Page 195: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 195/258

strateg, afişa o disperare mai violentă decît a soţiei sale,care se văzu astfel firesc forţată să adopte o atitudine de

temperare a furiei lui.— Asta este, Fanny ! A^ta-i tot ce poate face pentrunoi şi e cea mai mare nelegiuire din lume ! O adevăratămîrşăvie !

Fanny sesiză parodierea îndrăzneaţă a propriei salemaniere acuzatoare, dar exact în clipa aceea se văzu obligată să răspundă întrebării nerăbdătoare a Isabelei dacăobţinuseră vreo cameră.

— Da, o cameră, o lămuri ea ,cu două paturi- Dar cesă facem cu o singură cameră ? ReceDţionerul acela... nicinu şT;iu cum să-l numesc — („Numebte-1 recepţioner deh^tel, di aga mea ; imposibil să spui ceva mai ţ'ău“, o întrerupse soţul ei) — crede, se pare, că lucrurile s-au aran ja t perfect.

— înţelegeţi, doamnă March, adăugă colonelul, individul îşi permite să ne terorizeze în felul acesta fiindcăare de partea lui arhitectura. Pur şi simplu nu mai există

nici o altă cameră în tot hotelul.— Lăsaţi-m-1 să mă gîndesc o clipă, zise Isabel fărăsă se gîndească nici un moment.

De la bun început îndrăgise cel puţin două persoa^?din această familie şi în ultima oră ajunseseră să se cunoască cu toţii foarte bine, aşa că zise :

— Uitaţi ce vă propun : şi noi avem în cameră douăps £uri, aşadar noi, doamnele, vom lua o cameră, iar dom

nii pe cealaltă !—- Doamnă March, mă închin în faţa superiorităţii

gîndirii de la Boston, spuse colonelul, în timp ce femeileprotestară politicos şi consimţiră ; şi mai că aş putea săvă aclam ca pe salvatoarea noastră. Dacă veniţi vreodatăla Milwaukee,... care e şi el centrul universului, ca şiBostonul,... noi... eu... m-aş bucura dacă aţi trece pe labirour’le mele- ... N-am spus rimic rău, nu i aşa. Fanny ?

... Uneori, doamnă March. sînt excesiv de ospitalier, ziseel ca să şi exnHce întreruperea. Şi acum. să pornim în îe-eunoastere După dumneavoastră, doamnă î Şi recunoştin-străinului fără adăpost vă va urma.

195

Page 196: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 196/258

Explorară cu tc ţii ambcie camere şi doamnele hută-r.ra s-o ia pe a Isabelei. Colonelul fu expediat să se asigure că tot calabalîcul familiei va fi trimis unde trebuie,*ar Basil îl însoţi. Lucrurile sosiră cu mult înainte de-ase Întoarce domnii, dar doamnele folosiiă cu bucurietimpul pentru a discuta despre senzaţiile zilei şi a exclama din cînd în eînd, , Ge drăguţ din partea dumitale, dcam-nă March ! şi „Nu ştiu ce ne-am fi făcut!" sau „Să numal vorbim c'esnre asta, vă rog !" şi , .Pentru m:ne este omare plăcere !".

In camera alăturată, unde zăcea actorul suferind şi

unde pînă nu dem ult se p ire că se cintase şi se d'iruasepentru mînglierea lui, acum era comparativ linişte. Seauzeau două voci de femei carp discutau şi din cînd înpînd. o mîr ă hoinărea pe coardele unei chitar ;• Isabel tocmai îşi dusese batista la gură ca să-şi acopere primu) căscat, cînd cei doi domni, mirosind puternic a fum de trabuc, se întoarseră pentm a le ura noapte bună.

— E a doua uşă de-aici, nu-i asa, Isabel ? întrebăsoţul ei.

— Da, a doua uşă. Noapte b u n ă !— Noapte bună !Cei doi plecară împreună, riar după un minut se în

torseseră de ia şi acum bâteau timid la uşa închisă.* ® • Ce s-a întîmplat ? exclim ară în cor d jamnele

g u g ia s t î n g u io s , o b s e r v în d o â n u m e r ă v ă ş i r e p e c h i p u r i l ed i n a i n t e a l o r .

— Nu ştim i răspunseră ceilalţi într-o tonalitate ia

fel de temătoare şi povestiră cum găsiseră uşa canioreî lor întredeschisă şi cum o lumină puternică se revărsa în coridor.

Nu se opriseră să mediteze asupra acestui fapt, ci, cunepăsarea proprie sexului lor, deschiseră larg uşa şi cesă vezi ? In faţa oglinzii se afla o fiinţă uluitoare; cu buclele răvăşite atîmîndu-i pe spate şi într un negliieu ex-primind faptul că se simţea acolo ra ia ea acasă, care şi-a întors spre ei ochii albastru deschis dp sub o frunte re

marcabilă pentru zulufii răzleţi ee o acopereau. Declararăeă rămăseseră încremeniţi şi că înainte de a-şi aduna puterile să o ia la goană observaseră o pani: â similară şi pe

196

Page 197: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 197/258

chipul d:n faţa oglinzii. ţToate aceste fapte au fost relatate de colonelul Ellison la ordinul nevestei sale, cu multe

fyn »teste şi fals» amînari în mijlocul cărora doar curiozitatea ascultătoarelor le a împiedicat pe acestea să 1 sfîşie în bucăţele

— Şi cine banuieşii că era exiinţa ateea ? îi ceru săprecizeze nevasta lui, cu un calm îorţat, atunci cînd Insfîrşit colonelul nu se capăt povestirii şi abominabilei iuipocrizii

Păi..., :red că era o sn’enă.— Auzi vorbă, o sirenă ! pufni nevasta lui dispre-

ţuiio ire. Şi de unde ştii ?— In primul rînd fiindcă ţinea în mînă un piepiene ;

şi afara de asta, draga mea, sper eă sînt în stare să recunosc o sirenă cînd văd una.

— Ei bine, n-a lost nici o sirenă, a foăt o greşeală şit> să aflu eu despre ce e vorba. Vroi să vii ru mine,Richard ?

— Nu mefg, nici pentru tot aurul din lume ! Dacă e-» greşeală, nu se face să merg eu si dacă e o sirenă, epericulos.

— ©f, laşule! îi zise culezătoarea femeie eroului tuturor bătăliilor purtate de armata lui STurman-' în timpulmarşu'ui pînă la oc-ear

Şi nu +reeu nruit şi o auziru utacînd misteriosul duşman cu un curai de adevărată doamnă şi re. iamînd camera invadată. Inamicul răspunse aceeaşi politeţe că

recepţionenjl. li dăduse ei camera cu îînvoiala să mai primească o doamnă *53 stea cu ea şi di ept urmare lăsare uşadeschidă ea aeeasta să poată intra. Get ce stăteau la c-ă-pătîiul bolnavului din _amera alăturată, apărură şi ei«Mifirmiiid spusele, iar o voire stinsă venind din patulaceleiaşi eamere jură că totul este adevărat.

— f ireşte, adăugă mvadatoarea dacă aş fi ştiut c:umstau lucrurile, n-as fi acceptat în ruptul capului. Şi nu

* W illuin \TCruniscif Sherman (1820—i&yJ), general al armatei«ordisie în timpul Războiului Civil.

i9? 

Page 198: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 198/258

mai există nici an colţişor în tot hotelul ăsta să-mi întindoasele, conchise ea.

— înseam nă că e greşeala recepţionerului, zisedoamna Ellison, bucuroasă că se putea retrage fără pierderi ; şi îşi puse soţul să sune după ticălosul vinovat, iritînăr francez, palid şi tăcut, pe care cu fo~ţe unite, năvălind cu toţii pe cordior, începură să-l ocărască dintr-o singură suflare, doamna în neglijeu dispărînd ori de cîte or! îşi amintea de lucrul acesta şi reapărînd ori de cîte or: îi venea în minte un argjm ent puternic sau o nouă acuzaţie.

Eecepţionerul, care nu era decît mezinul tribului săude nelegiuiţi, le ceru îndurare şi mărturisi totul : hotelulera atît de ticsit şi el fusese atît de înnebunit de toate solicitările, îneît înţelesese că domnul colonel Ellison ceruseun pat pentru domnişoara care îi însoţea şi că făcuse totee-i stătus3 Li putinţă. Dacă doamna de aici — aceastadispăruse din nou — ar avea amabilitatea să cedeze camera celor doi domni, ar putea-o trimite să stea cu me

najera. Auzind acestea, doamna în cauză consimţi fără.'ici o dificultate, iar restul împrăştiindu-se, ea o sărutăpe una din păzitoarele bolnavului exclamînd „O adevărată ruşine, Bella !“ şi se îndepărtă în întunericul corido-dorului. Se pare că pe acest coridor, toate camerele, cuexcepţia celor două date călătorilor noştri, erau ocupatede doamnele din irupă i uşile lor se deschiseră succesivşi se aui.i cum în drum spre capătul coridorului ea le dădea explicaţii fiecărei doamne în p£ rte. Iritarea de mo

ment pe eare o simţise cînd fusese surghiunită dispăruse.Ea detalia faptele fără nici o urmă de ranchină şi deşi sePăre, că la fel ea ea, nici celelalte nu găseau nimic comic în toată povestea, îi ascultară spusele ca aceeaşi amabilitate. îşi exprimară sincer compătimirea şi fiecare se despărţi de ea eu o vorbă bună. Apoi totul se linişti.

—Richard. zise doamna Ellison, după ce călătoriinoştii sărbătoriră pe scurt evenimentele în camera

Ssabelei. cred că nu-ţi surîde deloc ideea că ne laşi singure aici.— E adevărat, dar nici nu bănuieştl cît de puţin îmi

surîde să plec de aici singur. Mi-ar place, doamnelor, să

198

Page 199: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 199/258

ne însoţiţi măcar u burată de drum, zău mî-ar place ! Oricum, vă rog să nu încuiaţi uşa.

Acestei rugăminţi, adresată la despărţire din coridor,i se răspunse din cameră cu un sunet de cheie răsucită înbroască şi de zăvoare trase şi cu un zgomot ca de tunet înăbuşit făcut de biroul şi de lavoarul tîrîte pentru abaricada uşa

— Doamnele îşi fortifică poziţiile, îl informă colonelul pe Basil şi cei doi se întoarseră în camera lor. Numai vreau să mă deranjeze nimeni, declară el, trăgînd

iute uşa după e l ; nervii îmi sînt prea zdruncinaţi în clipaasta Ce mai oraş vechi şi plin de mistere e şi Quebec-ularta, dcmnule March ! Să-ţi spun ceva : după mine ăstaeste un castel fermeca* şi dacă în cursul nopţii n-o să păşească peste coastele mele cine ştie ce strigoi catîrgiu, niciru-mi trebuie mai mult.

Cu aceste vorbe şi altele care evocau celebra aventură a lui Don Quijote, colonelul nici nu simţi efortul de-a

se dezbrăca şi tocmai ajunsese să-şi scoată ghetele, cîndla uşă se auzi un ciocănit neaşteptat. Cu o gheată în mînăşi cu cealaltă în picior, colonelul şchiopată pînă la uşă :

— Cred că a trimis recepţionerul pe cineva s5enunţe că a mai făcut o greşeală, zise ei deschizînd larguşa. Şi apoi rămase nemişcat, holbîndu-se mut la fiinţadin prag — o fiinţă cu fruntea acoperită de zulufi şi cuochii albastru deschis ai cri ei. pe care cu atît de puţin

timp în urmă o dăduseră afară din camera aceea.Retrăgînduj se în spatele pervazului uşii ea zise :— Scuzaţi-mă, domnilor — cu o demnitate în glas

care îi făcu să-şi reculeagă firile răvăşite — aveţi amabilitatea să vă uitaţi dacă nu cumva mărgelele mele sîntia dumneavoastră pe masă ? Oh, vă mulţumesc, vă mulţumesc din suflet! continuă ea, arătîndu-şi faţa şi întinând o mină cînd Basil. roşind, se îndreptă spre ea cu unşirag de mărgele grele, negre, împodobit cucernic cu ocruce mare. Zău, că vă sînt foarte recunoscătoare, domnilor şi vă cer mii de scuze că v-am deranjat, încheie ea cuglas oarecum sever, eeea ce îi făcu pe cei doi sâ se simtăgenaţi şi vinovaţi.

J99

Page 200: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 200/258

Şi femeia dispăru la fel de misterios eum apăruse.— Aş vrea şi eu să ştiu, spuse colonelul cu un oftat

sdlne, închizînd din nou uşa, de data aceasta şi cu cheia,aş vrea să ştiu cît o să mai dureze povestea asta ? Fiindcă,dacă o să se repete cu regularitate toată noaptea, mai b i n amă îmbrac din nou.

Gu toate acestea continuă să se dezbrace şi apoi sebăgă în pat, unde rămase cîtva timp tăcut. Basil stinselumina.

— O, păcat că ai stins lumina, amice, zise colonelul,

dar nu -i nimic, nu era, bineînţeles, decît o curiozitate prostească. Sînt convins că epuizîndu-se rezerva de lenjeuede pat a hotelului am fost pus să dorm între două feţe demasă şi mă gîndeam că n-ar strica să controiez. Am impresia că simt pe mine un imprimeu în carouri, Iar soîjmine un model floral sau cu arabescuri. Păcat că nu mi-audat două de acelaşi fel. ti destu! de greu să trebuiască sădormi între feţe de masă desperecheate. Dimineaţă o sămă plîng proprietarului de lucrul ăsta. Pînă acum la niciun hotel n-am fost nevoit să dorm mtre feţe de masăDesperecheate. .  jj

Vocea colonelului parcă nici nu apucase să se stingă în urechile somnoroase ale lui Basil, cînd brusc sunete deeînteee şi rîsete venind din camera bolnavului îl trezirăcie-abinelea- PcL.ioarele celui suferind cochetau cu cineva'din curtlcica ai'lută cu cinri etaje mai jos. Fireşte, la o asemenea distanţă se permitea o anume libertate a replicilor

de spirit; îndrăgostitul îşi mărtuiisea pasiunea cu înflăcărare, iar doamnele îşi bateau 30c de el la fel de slobod,Jdin cind în eînd ignorîndu 1 total, timp în c i re eîntaueîte ceva acompaniate de zdrăngăniiul chitarei sau flecă- 1neau despre profesia ’or, pentru ca mai apoi să se întoarcăia el exprimîndu şi tandreţea în vorbe menite să provoace suferindă.

La modul abstract, toate acestea nu însemnau nimiopentru Basil; şi totuşi îşi «mintea puţine lucruri făcute

special pentru plăcerea lui, care să-i fi dat mai marc satisfacţie. Privind în lumina iun;i la acoperişurile înalte,argintii din jur, Ta grădinile mînăstirilor şi la turnurileciudatului oraş, se gîndi că scenei nu -i ’ipsea nimio din

Page 201: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 201/258

iarmetul tipiG umorului şi romanţiozităţii spaniole şi sesimţi reeunoscător faţă de acele sărmane fiinţe de parcăS-ar’fi făcut deliberat un favor. Pentru noi, cei ce ne aflăm

 în spatele luminilor rampei există înto tdeauna ceva fascinan t în viaţa fiinţelor stranii care trăiesc de cealaltă parteşi care nu par nicicînd mai ireale ca atunci cînd sînt eleinsele. Adăpostite mizer in camerele acelea meschine dela ultimuJ etaj, cu sărăcia lor împopoţooată, cu felul lorde-a se supune cu veselie erorilor şi caprici\or soartei,cu piietenia lor iluşturatecă şi cu bunătatea lor reciprocă,aceste fiinţe care se dăruiau fără nici un profit în această

burlească de-o clipă, păreau că joacă mai degrabă decîtsă trăiesc viaţa de actori ambulanţi, iar modul lor de a-şimărturisi dragostea era ultima manifestare a unei comediicare lui Basăl îi venea greu s-o accepte ca realitate, atitde tare s°mâna mai degrabă eu ceva văzut pt scenă. N-aj?fi diminuat cu nimic cai acterul vulgar şi ieftin al miseen scene*-ei, căci tocmai ea, cugetă cl scmnu:os şi confuz,n ajuta să dobîndească acel aer de întîmplare reală, fă-eînd-o asemănătoare unui episod dintr-un rm a n . Der mai

(presus de ori'.evîi plăcu firescul faptului eă în toată aventura aceea nu fusese nimio deosebit, eeea ce corespundeape depun gusturilor sale; şi chiar cî^d reveriile lui începură să se destrame în vise, se simţi conştient de o mîn-tirie absurdă că toate acestea i s-au putut intimp’a înepoca şi în emisfera noastră banală. „Chiar aşa, se gîi diel, dacă as fi student în Akralâ, ce altceva mai oun a$ fiputut Dretinde ?J Şi pe cînd, în sfîişit, sufletul său se der-

■ prinse din arcorajul la i şi începu să lunece spre largulmării purtat de mişcările largi, circulare şi lente ale apelor somnului, râmase conştient că stăruia în el o uşoarăurmă de compasiune pentru acei Armâni actori ambulanţi — o milă atît de delirată, de fină şi de gingaşi îneît parcă nu 4 aparţinea lui, ei era ma4 degrabă se^/aţiaace’oi compasiuni, rare înseamnă mîîă peni ru întreagalume.

* Pu nere în scenă (fi.J.

201

Page 202: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 202/258

CAP'ŢOLUL X: s p r e c a s ă şi a c a s ă

Călătorii noştri se întîlniiă cu toţi la micul dejun

şi discutară cum se cuvenea aventurile din noapteaaceea; cît despre rest, pentru Basil şi Isabel înaintede masa aceea trecu şi repede şi încet, după cum regretul de-a părăsi Quebecul sau nerăbdarea fireascăa călătorilor de-a se vedea plecaţi punea stăpînire peei. Isabel îşi petrecu parte din ea la cumpărături, căcidescoperise în nişte cotloane din cuferele ei cîteva mici .sume de bani rămase fără destinaţie şi frumoaselemagazine din Rue Fabrique erau foarte tentante. Spusesecă o să se ducă doar să se uite, dar cititorul isteţ îşipoate imagina rezultatul. Ingenunchiind lîngă cutiileei, încercînd să distribuie cumpărăturile în aşa fel îneît să pară lucruri vechi — lucruri de-ale ei, pe carele eărase de la Boston — o uşoară remuşcare de moment îi opri mîna.

— Ştii ceva, Basil, începu ea, poate eă n-ar stricasa declarăm cîte ceva din lucrurile cumpărate. Oare

cît o fi vam a la astea ? întrebă ea, a rătînd o serie dearticole.— Nu ştiu. Cam sută la sută. Ad valorem*.— C es t â dire... ?* *— Tot atît cît costă.— Păi, atunci, iubitule, răspunse Isabel indignată,

nu facem nimio rău dacă le trecem aşa. N-o să declarnici un c^păt de aţă !

* Din valoare (lat.)** Adică (fr.)

202

Page 203: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 203/258

— Pentru tine, pe care nu te vor întreba, e foartebine. Dar ce mâ fac dacă mă întreabă pe mine ce avemde declarat ?

Isabel se uită la soţul ei şi avu o ezitare. Apoi răspunse în nişte termeni pe care sînt mîndru să-i reproducaici spre cinstea americancelor i

— Nu trebuie să minţi, Basil (eroic) j nu te-aş maiputea respecta (tandru); dar (cu hotărîre) trebuie săfaci tu în vreun fel să scapi de asemenea întrebare I

Cele două dotamne Ellison, cărora Isabel Ie prezentăcazul în salon, se declarară perfect de acord cu ea. Şi

ele făcuseră unele mici cumpărături la Quebec şi intenţionau să facă şi mai multe la Montreal, înainte de-ase întoarce în Statele Unite. Doamna Ellison era dispusă să privească scrupulele Isabelei ca pe-un fel detrăd are faţă de sexul ei, eare se putea ierta numaifiindcă Isabel se căise atît de curînd.

Eilisonii se hotărîseră ca înainte de-a o porni spreBoston s-o ia în sus pe rinl Saguenay şi încercară dintoate puterile să-i eonvingă pe amicii noştri să vină şi ei.

— Nu, asta o lăsăm pentru altă dată, spuse Isabel.Domnul March trebuie să fie la Boston la o anumitădată şi de-abia vom reuşi să ajungem la timp.

Apoi îi puse să promită că vor petrece cu ea o zi laBoston şi întrucît colonelul apăru să le anunţe că îiaşteaptă la poartă trăsura pentru excursia la Lorette,cele două familii îşi luară rămas bun cu afecţiune şiexprimîndu-şi de mai multe ori speranţa ca se vorvedea în curînd.

—- Ce pă rere ai despre ei, iubitule ? se interesăTsabel cînd ieşi cu Basil pentru a arunca o ultimă privire Quebec-ului.

— Domnişoara Ellison e cea mai drăguţă şi doamnae şi ea destul de agreabilă. Seamănă foarte mult cutine, dar îi lipseşte simţul umorului. Tu ai exact cît îţitrebuie ca să te salveze.

— După părerea mea, domnul Ellison are destulăvervă şi bună dispoziţie pentru amîndouă la un loc.Ştii, Basil, e mai amuzant decît tine şi nici nu-şi dă catine aere de om apatiG şi afectat. Nu ştiu, parcă mă

203

Page 204: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 204/258

simt cam dezamăgită de alegerea pe care am făcui-o;dar cred că o să renunţ curirid Ia ea. De fapt, cum sispun, colonelul este un pie prea amuzant. Obiceiul

ăsta al lui de-a face din or»ce ceva caraghios e canobositor.Şi dacă tot au început, nu s-au oprit pînă nu i-ai

forfecat înbucăţeJe pe prietenii lor. Apoi, îngroziţi, s-aianucat în grabă să-i facă la loc spunînd că se număra»printre cei mai diăguţi oameni din cîţi curoşteau, că 1*părea într-adevăr rău ca se despărţiseră de ei şi că voiface tot ce le stă în putinţă să-i distreze cînd vor venla Boston.

Făcură o plinumre pînă la Durham Terrace, undemult timp rămaseră aplecaţi peste parapetul metali*delectîndu-se cu frumuseţea priveliştei. O ceaţă uşoarJatîrna deasupra peisajului estompîndu-1, pînă cind întreaga panoramă le apăru în faţa ochilor ca un vis. Ca în tr-un vis era fluviul şi ca în tr-un vis pluteau sau seodihneau navele la pieptul său lat. In depărtare se întindeau cîmpurile vesele ev1 satele lor albe, vag contu

rate, şi încă şi mai departe înălţimile blînde se topeau în cerul cobcrît mult deasupra pămîntulai. Acoperişurile de tablă ale Oraşului de Jos stră^ceau în soareledimineţii împrejurul lor în toa te direcţiile, în aceadimineaţă, de Iun5, cînd de la an ocean la altul Americaclocotea de forfota muncii, oraşul cenuşiu dormita îninter ioru l zidurilor sale ; pe catarmil de steag al citadelei atîrna stindardj] roşu al Sfîntului Gheorghe, adormit şi el.

 în =idîncul inimilor se sim ţiră ciudat de adina mişcaţi. Li se părea ea şi cum se uitau la ultima fortăreaţî a Trecutului şi că de departe, dinspre sud auzeau mărşăluind oştirile invada toare ale Prezentului ,• şi curenici o fiinţă tînără şi iubitoare nu poate sa se despart!!de lucrurile vechi fără o strîngere de inimă, printr-ursuspin cei doi trimiseră Quebea-ului u e   lung şi mut rămas bun.

V ara viitoare vor ven din nou. da ( dar, vai mie Itoţi ştim ce înseamnă vaie viitoare!

204

Page 205: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 205/258

O parte din membrii trupei burleşti au mers cu eiIn omnibuz pina la feribot şi au iimas prietenoşi pînăla şfîrşit, ia plecare dînd mîna cu toată lumea : cu chelnerii, cameristele şi hamalii hotelului. Tînărul îndatoritor cu fiqură de depravat sosi într-o caleaşca şi refuzăzîmbitor, dar hotdrît să plătească birjarului mai multdecît i se ceruse de la bun început ceea ce îl făcu peBasil să-l invidieze pînă cînd văzu cîte necazuri avu de îndurat ca să înregistreze bagajele trupei. Erau patruzeci de bucăţi şi judecind după eît de puţină îmbră

căminte purtau oamenii aceştia pe scena, era un mistercu ce se umpluseră toate aceste cufere. Tinărul şi celedouă englezoaice blonde de origine americană fae instalară în acelaşi vagon cu turiştii noştri şi înveselirăcălătoria cu şotiile lor. Cînd tînărul se prefăcu eă doarme. doamnele îi înfăşurară într-un şal capul capul cucîrlionţi aurii şi îl chinuiră cu o mulţime de ghionturişi lovituri pînă cînd, cu un pumn de alune el puse pentru scurt timp capăt ostilităţiloriar întrucît doamnele

nu găsiră alt mod de-a le mmca, una d*n ele îşi smulsecu impertinenţă pantoful din picior şi se apucă să lespargă cu tocul folosit în cMp de ciocan. Totul era atîtde plăcut îneît trebira să fie în regulă , şi în lumea lorveselă de proscrişi poate că lucrurile nici ia sînt atîtde rele cum ne place să le credem noi.

Ţinutul în ca e sc avlntă trenjl de Lidată ce lasă în urmă Quebec-ul erte lipsit de in teres şi amicilor noştri nu le rămase de făcut decît sa urmărească giumbuşlucurile -astoiilor pînă eînd ajunseră Ia rîul St. FranciS,a cărui frumuseţe rătăcitoare e^le ui mărită de d romprintr-o infinită serie de peisaje delicate şi minunate.Pretutindeni descoperi oglindindu-se în curgerea lui linăulmii şi sălcliile de pe malurile domoale. Intr-un loc unde calmul lui pierea în praguri înspumate, se atla ouriaşă fabrică de cherestea, care acoperea apele eu butuci şi tot felul d3 deşeuri, iar malurile, cu oraşe întregi

de cherestea; ceva ee Easil şi Isabel acceptară ca elemente deloc lips'le de valoare ale pitorescului. Cu deosebită tandreţe, rămaseră credincioşi urmelor vieţu rurale pe care o păiăseau. Cînd niţ-te băie ţi francezi se

205

Page 206: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 206/258

urcară în tren să vindă zmeu/a de pădure în mici coşu-leţe făcute din coa jă de mesteacăn, ei se înfiorară deplăcere şi le cumpărării, dar curînd oftară, îmrebîndu-se„Oare cînd vom ajunge în Mâine, ce-o să găsim de vîn-zare caracteristic pentru viaţa de-acolo? O bucată deplăcintă învelită poetic într-o frunză mare de dovleacsau floricele în cornete dintr-o fiţuică locală cu reclamapen tru un nou magazin din Portland ?". Văzură cumtreptat caselor de pe ferme le dispărea originalitateamai întîi ferestrele de fronton, apoi curbura acoperişurilor abrupte, apoi acoperişul âbrupt cu totul. După untimp ajunseră la o prăvălie cu un portic grecesc şi cupatru stîlpi pătraţi din pin. Se cutremurară şi încetarăsă mai privească.

Mult temutul control al bagajelor la Island Pond avuioc la ora nouă, fără a-i costa nici un cent vamă şi nicio mustrare de conştiinţă. In acea gară încîntătoare cu-fprele sînt îngrăm ădite de-a valma într-o încăpere deJingă linie, unde cîţiva inspectori cu nişte lămpi înăbuşitoare cu gaz fvunegînd îi aşteaptă pe pasageri. Nu

•există hamali care să aranjeze bagajele şi fiecare domnşi doamnă îşi caută propriul bagaj şi îl deschide în faţaunui inspector arogant, care îi scormoneşte întreg conţinutul şi trece la următorul. Te face să simţi că indiferen t ce eşti în colectiv, luat personal nu reprezinţinimic. Isabel, care îşi trimisese soţul să se ocupe de bagaje, spăşita şi cu inima tremurîndă, auzind relatarealui privind felul în care oamenii erau puşi să-şi răvăşească proprile bagaje, simţi că o încearcă o indignare

 îndrăzneaţă de care numai virtutea e capabilă şi nu scamuză deloo atunci cînd el îi descrise abjectele spaimeale soţilor, care cu m'na tremurîndă descuiau cuferelecu mărfurile de contrabandă ale soţiilor.

Lumina dimineţii le dezvălui pajiştile întinse, presărate cu ulmi alo statului Mâine cu aspect atît de vestio sşi trenul îi aduse, bineînţeles cu o întîrziere de o oră,la Portland. Fără sa mai apuce să-şi ia micul dejun serepeziră cu toţii să se urce în trenul de Bostcn şi de-a-

lungul acelei linii ferate (construiră special pentru ademonstra cît de neinteresant poate fi pam'mlul deopo

206

Page 207: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 207/258

trivă ennuye* de mare şi de uscat) viaţa lui Basil devenio luptă pentru a încropi o masă d.n prilejurile fragmentare oferite dc douăzeci do gări diferite unde s-au opritpentru gustări şi băuturi răcoritoare. Intr-o gară a obţinut două coşii de surogat de cafea — o adevăra tă ruşine — în alta, trei sardele, iar la o a treia un desertconstînd din nişte banane vechi.

„Din nou acasă, din nou acasă. întorşi de la ţărmurisiră iae l" fredonau ei încet pe măsură ce se consumaufelurile succesive de mîncare ale acestui ospăţ se con

sumau.Seccta şi arşiţa, de care scăpaseră pentru scurt timp în Canada, se aştem useră suverane peste peisajul obositor. Stîncile roşii de granit păreau incandescente j malurile drumeagurilor adînc săpate în pămint erau canişte mormane de cenuşă; deasupra cîmpurilor stăruiao atmosferă sufocantă ■, li se părea aproape câ avid ţirî-itul lăcustelor peste uruitul trenului. Cînd în cele dinurmă ajunsei ă la Boston, erau mai plini de praf decît

ne-ar place celor mai mulţi dintre noi sa fim peste osută de ani de aici înainte. Tot oraşul era la fel de plinde praf; şi descoperiră că pînă si copacii din piaţeta dinfata uşii lor erau cenuşii de atîta praf. Viţa sălbaticăplantată sub fereastră atîrna ofilită  pe spalierul ei.

Oar mătuşa Isabelei îi întîmpină în hol cu o revărsare înviorătoare de lacrimi şi saiulări, arunuîndu-şi cîteun braţ solid în jurul fiecăruia dintre ei.

—• Ah, dragii mei, exclamă acel suflet bun, nici nuştiţi cît de îngrijorată am fost în privinţa v o as tră ; se în tîmplă atîtea accidente! Nu citeam nic iodată ziarulde seară decît a doua zi dimineaţa, de teamă sa nu văgăsesc numele printre cei morţi sau răniţi.

— Vai, tanti, eşti întotdeauna atît de bună ! rostiIsabel pe un ton plîngăreţ.

Şi nici una din cele două femei nu-1 luară în seamăpe Basil, care spuse !

- - Da, probabil că este singurul lucru care ne-aferit 'r’^tile.

* Plictisit (fr.)

207

Page 208: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 208/258

Mica tentă de nemulţumire care Ie umbrise senti

mentul întoarcerii dispăru acum, în lumina primitoarea casei. Vacanta se sfîrşise, fără doar şi poate, dar fericirea lor de-abia începuse ,• inauguraseră acea lungă viaţă de vacante care este căsătoria fericită. La şfîrşitulmesei se simţeau deja amîndoi entuziasmaţi că se întorseseră şi luînd-o pe mătuşă între ei se plimbară de lauu capăt la aîtul al salonului, cu braţele pe după mijlocul ei vokiminos şi discutară în arrnnunt despre bucuria din sufletele lor.

Apoi Basil anunţă că trebuie neapărat să treacă pela birou în după-amiaza aceea şi ieşi în stradă, cu obrajii îmbujoraţi. Eră atît de copleşit de sentimentul că fuseseplecat şî că de-abia se întorsese, îneît incoştîent încercasă împartă cu Boston-ul starea sa sufletească şi pe măsura ce înainta, calmul străzii şi al caselor pline de praf  îl' tu lbura tot mai tare . Tînjea după o figură cunoscutăcare să-i ureze bun-venit şi în tramvaiul eu cai în carese urcă, rămase îneîntat să zărească o cunoştinţă. Eraun om de care în mod obişnuit nici nu s-ar îi sinchisitşi din pricina căruia probabil eă ar fi preferat să iaaă peplatforma din spate, numai să nu dea ochii cu ei Ş daracum se repezi la el cu efuziune şî îî strînse mîna, zîm-bind cu gu.r- pînă la urccM.

După prima tre-ărire de uimire în faţa unei asemenea cordialităţi, omul rămase indiferent şî rece şi apoi începu să blesteme praful şi căldura. 3

— Dar mîine o să mă reped pînă la Newport să stauacolo o săptămină, zise el. Apropo, după zrum arăţi nu ţi-arstrica şi dumitale o mică schimbare. .Nu pleci nicăieri învara asta ?

— Aşa că vezi, draga mea, renparcă Basil după ce lipovestise Isabelei la ceai toată întîmplarea, voiajurile»o îstre ră irfn incomunicabil numai ale noastre. Am facecel mai bine să nu spunem nimio altora despre scurta

noastră plimbare şi nimeni nu va şti eă rm fost plecaţi.Chiar da :ă am încerca, tot n-am putea face din călătorianoastră de nuntă, călătoria lor.

Ea îi dădu un lung sărut drept recompensă şi consolare.— Cine vrea, tntrebă ea, să fie Călătoria Lor de Nuntă?

208

Page 209: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 209/258

CAPITOLUL XI: D.N NOU LA N  AGARA, DUPĂ DOÎSPREZQCE ANI DE LA CĂLĂTORiA 

LOR DE NUtfM

Viaţa nu se purtase rău cu ei în auest răstimp şi t a -tamentul bun de care avuseseră parte nu era pe de-a-ntre-gul nemeritat. Aceşti u 'tim i doisprezece ani îi mai îm tă -ţrîniseră, aşa cum se întîmplă cu treceres anilor. Basiluvea acum patruzeci şi doi de ani şi mustaţa îi era presărată cu o mulţime de fire cărunte. Isabel avea treizecişi nouă şi păru l i se sut ţi^se ;i î se mai rărise, dar eL reuşea să creeze un efect de abi ndenţă tinerească pieptă-

nîndu-I în aşa lei îneît sâ-i acopeie fruntea şi înfoindu-1acolo eu aju tor1jI unei perii umede. I a h m in a lămpii eratocă foarte drăguţă; credea că devenis? mai inten^sai iăşi eonsidera mustaţa căruntă a lui Basil plină de distincţie. El se făcus-3 mai trupeş; redirJeota la două rindurl 2stătea fix pe bjstul masiv şi din cînj în cînd trebuii, săt se mute nastunl; dasul palmelor 1 se rotunjiseră şl depăşise vechea măsură la mănuşi cu două numere; indiferent cit talc sau cită dibăcie ar fi folosit vînză\, sarea de laprăvălie, ir.ăsurs veche nu ce mai potrivea D rr acum lut r u 1 acesta nu prea conta, căci rareori mai purta mănuşi.ŞEra bucuros că moda îi permitea să facă o ec anom'e Inprivinţa aceasta, tiir.dcă pe vedea nevoit să fie oarecumatent cu cheltuielile. în domeniul asigurărilor afacerile numai mergeau ca ?l*ă dată şi deşi Basil se stabilise destul3e bine în profesie, nu făcuse avere. 1Fn/jor5se gîndea căpoate nu s-aj fi des u r ja t cu nimic mat râu daua s-ar fi

ocupat <k literatură ; dar acum era prea t^ziu. Familiaior nu era prea &«utygr§asă . aveau ua oăiax de unspre

209

Page 210: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 210/258

zece ani care „era leit" taică-său şi o fată de nouă ani,care semăna leit cu fratele e i , dar datorită sentimentului americanilor că odraslele lor trebuie să aibă din toate

tot ce e mai bun. deveni o familie costisitoare şi cheltuiau aproape tot ce cîştiga Basil.Mijloacele lor restrînse precum şi grijile gospodăriei

 îi împiedicaseră să facă multe călătorii mai lungi. îşi petreceau iernile ia Boston, iar vara se duceau pe „Litoraluldin Sud" — mai ieftin decît cel din Nord şi la o distanţădestul de mică pentru ca Basil să poată merge la slujbă

 în fiecare z i ; dar îşi promiseseră că în tr-o bun-1 zi vor

revedea anumita locuri vizitate în timpul călătoriei denuntă, sperînd să poate, undeva pe parcurs, îşi vor regăsia doua tinereţe pierdută. Nu că s-ar fi sinchisit să fietineri, dar doreau ca cei doi copii ai lor să-i vadă cumerau r?înd se credeau foarte bătrîni ; şi într-o frumoasădupă-amiază de iunie o porniră spre Niagara.

Cîteva zile fusese teribil de cald, dar în dimineaţaaceea începu să sufle vîntul de răsărit şi învioră aerul,care parcă foşnea ca o beteală, iar eerul deveni de unalbastru atît de sincer şi de compact, îneît parcă fusesecromat. Cînd se uitau Ia el aveau cu adevărat senzaţiacă văd acoperişul lumii ; da- cînd un domn în vîrstă sărută în grabă o tînără şi o recomandă conducătorului cafiind o fată care mergea tocmai la San Francisco de unasingură şi apoi îşi riscă viaţa sărind din trenul deja înmiş ;are, vastitatea impresionantei realităţi americane începu s-o afecteze neplăcut pe Isabel.

— Nu crezi eă e prea mare, Basil ? insistă ea, arun-eînd timidă priviri cercetătoare din interiorul strîmt aiconştiinţei sale limitate în care se adăpostise de atîtaamar de vreme.

 în acea izolare permisese anumitor tendinţe iniţialesă se accentueze în fiinţa e i ; nevvii îi erau mai sensibilişi mai nestăpîniţi, temerile i se înmulţiseră dincolo denumărul pericolelor care o copleşeau, şi Basil contase peefectul tonic al schimbării pe care această călătorie o vapioduce în viaţa lor. Isabel privea melancolic pe fereastră suburbiile bine cunoscute, eare rămîneau rapid în

210

Page 211: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 211/258

urmă şi imensitatea continentului, care se năpustea devorantă asupra ei. Dar aveau cele mai bune locuri, chiarla mijlocul vagonului de dormit — Isabel încercă să gă

sească cît de cît o consolare în acest fapt — iar cererilepremature ale copiilor să li se daa prînzul o ajutară să-şiuite neliniştile; copiilor li se tăcuse fcame de îndată cetrenul se pusese în mişcare. Descoperi că nu pregătisedestule sandviciuri şi cînd îi spuse lui Basil că va trebui să coboare în vreo gară să cumpere nişte pui fript,el o întrebă ce naiba făcuse cu jambonul pe care îl pusesela fiert. Lui i sa păruse că era suficient să le ajungă pînă

la Niagara şi înapoi; şi o ţinu tot aşa, cum obişnuiescunii bărbaţi, plnă cînd orăşelul Somerville pieri din faţaochilor şi chiar colegiul ffuits, care indiferent din ce ung nieste văzut ia cu asalt privirile bostonienilor, dispăru îndărătul curbei de la poalele dealurilor Belmont.

Aleseseră spre Niagara ruta prin tunelul Hoosac, fiindcă, după cum spunea Basil, experienţa lor în privinţacălătoriilor nu indusese nici un tunel foarte lung şi ar fifost un fapt notabil, datorită căruia copiii aveau să şi

arr iţească întodeauna această călătorie, chiar dacă nu s-armai fi întîmplat nimic atît de neobişnuit îrcît să li se întipărească în memorie. Intr-adevăr, îi p^eocu pa at ît demult tunelul, că începură să întrebe cînd o să ajungă lael, chiar înainte de-a începe să ceaiă de mîncare; iar intervalul lung de timp pînă să ajungă la el nu se scurtă

 în chip simţitor, deşi Tom consulta ceasul ta tălu i său lafiecare sfert de oră.

Lui Basil şi Isabelei li se păru că de data aceasta pasagerii nu mai erau atît de interesaţi ca pe vremea călătoriei lor de odinioară. Erau îmbrăcaţi sobru şi aveau

 în comportare o sobrietate tipică vîrstei de mijloc, dineare nu reieşea nimio frapant pentru a permite anumitepresupuneri sau speculaţii; şi în tot vagonul nu era mainimic care să le abată gîndurile de la strălucitoarea lumetînără ce trecea ca fulgerul cîntînd prin faţa ochilor lor.Cu ploile ei dese, primăvara întîrziată atinsese perfecţi

unea unei veri timpurii; iarba era mai deasă şi frunzişulmai des decît ceea ce văzuseră ei atunci, în călătoria denuntă ; iar cînd pătrunseră în regiunea dealurilor de din

211'

Page 212: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 212/258

colo de Fitchburg, dadm a cu ochii  şi de laurul mflurit.Era pretutindeni in pldure, furişa* la întâmplare ,pp ^.ubtui'işuri sau revârsîndu-se deasupra lor  şi sirecminuu-se

priu -ciăpaturile din taiuzunîp căii ferate ; fulgii de r iai florilor erau coloraţi de un u?ur abur ijctndaiiriu. Fru-mu'-eţea sălbatică, rezervată, a naturii înceta ori de ulaori se oprea trenul, dar în satele din preajma găruor grangu rii Ii compenscu absenţa cintînd în frunzişul copaclor 5

şi deşi Fitchburg. Ayer’s Junction şî Athol nu sînt numeeare să evoce asociaţii istorice sau romantice, inimile luiBasil şi Isabel a începură să iream&te de bucuria a« steiexcursii, chiar înainte de-a fi trecut de acesta locu r In

p: imul BasL coborî să cumpere pui fripţ* după cum i secomandas^ şi îl recunoscu în patronul restaurantului dingară pe fostul lor  conducător, care fusese amortizat de spiri te să nu că1ă dorească niciodată fără să ţină între buze oifloare şi care cu ajutorul acestei metode simple îşi ocrotise timp de mulţi ani propnff viaţă precum şi pe aceea apasagerilor săi. Freztnţff lui iâeea c; pandişpanuţ, plăcinta de revent şi mîncarea de iasole să prezinte r a in teresupranatural şi îl împăcă pe Basil cu gîndul eă pasăreaatletică pe care misticul fost partener al sorţii i-o vînduoeavea carnea tare ; pe bună dreptate se gîndi că dacă ar fiajzit de această superstiţie a patronului de restauraşi’ ÎLstrăî cătate s?u în alte timpuri, ar fi găsit în ea o an^me.1poezie. Tocmai această pă^re de-a descoperi pcezie întoate lucrurile înconjurătoare menţinea proasjâtă viaţa îui si a Isabelei ; şi îi învăţau şi pe copii secretul elixirului lor. Era, bineînţeles, doar o p Jezie de gen, dar din

eea caie

inspiră dirkofedeauna arta şi eîr. tecul englez ia racum întreaga familie se bucura, ca şi cum ar fi fost vorba de un pasţsj din Goldsmith sau Wordsworth, de senzaţia trecătoare a peisajului de pe marginea căii ferate. In ia- «n 'i.oo se veaea un interior simplu — o cocioabă caredădea la iveală prin uşa deschisă o plită de bucătărie peea cu un ibric de eafea, cu o pisică leneşă întinsă pe podea şi o bătrînă ieşită in prag să se ui:e cum trec*? irenul — ceea ce avu o valoare fără egal pînă cînd ajunserăla un vagon scos di*; uz, afJat pe o hraie l&leralâ m pă

212

Page 213: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 213/258

dure şi folosit pentru adăpostirea muncitorilor : unii leneveau pe platformă şi la ferestrele deschise, în timp ce  

alţii „se spălau k pentru cină şi întreaga scenă era plină de liniştea unei zile de sărbătoare şi de o ramaraderie silvestră care mergea drept la irima spectatorilor binevoitori. 'Basil citea de eîtăva vreme eu glas tare din istoriile lui Rudder Orange*, iar eopiii, car© în taină făcuseră I2- găm îiit că atunni “sînd v o r creşte m a r i n a ^ o r trăi decît pe un remorcher, recunoscură că şi an vagon vechi prezenta posibilităţi fas1mante.

De ambele jjărţi începu să se deschidă vTalea Decrfî eldcu porţiuni mari de rîu liniştit şî  m întinderi de iarbăaltemînd eu platouri ; ulmii se grupau asemenea copacilo r din tr-un pai» ; Ici şi t olo şirul dealurilor din apropiere se întrerupea suoţînd la Iveală vegâfuni adînci canişte abisuri, pline de lumină aurie şi de umbre îneîntă-toaie. Pe apă st vedeau oameni vîslind şi fiecare orăşelfrumoa av^a de oferit ® urmă de pitoresc sau de farmecpasto ra l: la Gr eenf ieid de a lungul talumtui de la liniaferată «copiii se hiaau în furtul proaspet cosit; la ShelbumeFalls tocmai avea Iog un med. .de eriefiet (între tehnicienii errgla?i de la fabrica de cuţite, după cum ufirmă Basiî fă* ă ezitare}. De la fereastra vagonului văzură o tînărăca/e se- legăna Irrtr-un foamea în curtea din faţa casei şiun bătrîn care îşi săpa cartofii; un grup de fete şi flu-tui oră ba tistele snre tren ţ i un baia* sa întrerupse dinplivitul un>oî răzor — ţi probabil cri mai tzr^iu avea să

nege că a?a se întimpTasc-. Intre timp ceaţa uşoară, aurie,de pe coasta mufrtelui s© preschimbă ÎTiitr-a strălucire clară, sidefie şj liniştea serii puse stăpînire pe liniştitul pei-sai. Cei drtf Işj imărt-irisiră &JL to iu l eru la fel de frumosşi gingaş cum Jhreese odinioară ; şi d@ fapt văzuseră palate, pe vremuri, care nu le d^duser3 plăcerea treziră rlecoLi' a unui tăietor 4* lem> e pierdută printre umbre însinguiătatear cfcajwîtor. După totfle acestea tunelul le fur-n ’ aă o senyatia v’H’gară,, m aterială ? da*»-se a lă tu rară cnni-

* Eron a] popii’ are3- r romane unoris tic e de avewtHri scrise de  

FranR AtocKton intre 1879—1804.

213

Page 214: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 214/258

ild în încercarea de-a o reţine şi-a o păstra, iar Basil îşi

lăsă fiul să-l cronometreze la ceasul lui.— Acuma, zise Tom după ce trecură cinci minute,sîntem exact sub centrul muntelui.

Dar tunelul era ca toate faptele realizate, ca toatesperanţele împlinite, lipsit de valoare pentru suflet şigreu de apreciat pentru simţuri; aşadar copiii ieşiră dintunel la North Adams doar cu o palidă impresie despremăreaţa operă inginerească. Basil trase o frumoasă morală din experienţa lor:

— Dacă aţi călători cu o cometă aţi fi dezamăgiţi.Ascult aţi-nii sfatul şi nu care cumva să călătoriţi cu ocometă. N-aş avea obiecţii să călătoriţi cu un mic meteor... de la el nu v-a ţi aştepta la prea m ulte ; dar văavertizez împotriva cometelor ; te dezamăgesc la fel detare ca şî tuneleJe

Copiii crezură că această morală era o glumă la adresa lor şi cum le era puţin somn îşi permîseră luxul de-a

lăsa să se glumească pe socoteala lor. Dar se treziri, învioraţi şi încurajaţi, după un somn evident fără întreruperi, deşi amîndoi protestară că nu închiseseră un ochitoată noaptea, şi se apucară să se minuneze de interminabilele platouri din vestul statului New York pe carele străbătea trenul în goană. Dorinţa de a-i da mai repedede capăt, încercată pe această cîmpie de călătorul diniNoua Anglie, la copii rămăsese neexprimată ; dar stră bătu în suspinul de uşurare eu care Isabel salută pînă şi

discrepanţele arhitecturale ale unui oraş unde ajunserădis-de-dimineaţă. Acest oraş dezvăluia ochilor obociţi superba oglindă a rîului din apele eăruia se ridicau abrupt,impunătoare, clădiri peste clădiri; iar Isabel, fiind lăsatăsă ghicească unde se aflau nu se putu gîndi la un loc maipitoresc decît Rochester-ul.

Da, confirmă soţul ei, este oraşul nostru de vis.Mă întreb dacă la hotelul unde am tras noi acel chelnerşef atît de amabil mai împarte şi acum generoasa lui osp italita te perechilor de tineri căsătoriţi care an reuşitsă treacă de arogantul recepţioner. Mă întreb ce s-o fiales de recepţionerul acela. Oare datorită înfumurării lui

211

Page 215: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 215/258

să fi coborît la o slujbă mai umilă sau poate şi-a înclinatspiritul arogant în iaţa cerinţelor prcgresuiui civilizaţieişi şi-a dat seama că el e slujitorul şi nu stăpînul t-i

lor ? De cînd am avut de-a face cu el cred că am observat la recepţionerii hotelelor o amabilitate sporită ; saupoate prezenţa mea a devenit mai im punătoare; dar nu încape îndoială că acum sînt mai îndatoritori cu mine.Mi-ar piace să merg la hotelul nostru de atunci şi să mâverific cu vechiul nostru inamic dacă mai e acolo. îmiim. ginez cum i-a crescut burta în aceşti doisprezece ani ;a şi chelit puţin după moda recepţionerilor de vîrstă mijlocie, dar îşi face cărare foarte jos într-o parte

acapului

şi îşi aduce tot părul direct peste frunte pînă in parteacealaltă ca să-şi acopere chelia ; degetul cu care apasăpe butonul clopoţelului cînd nici nu se uită la tine, tre buie să fie acum foarte durduliu. Haide să coborîm şi săluăm micul dejun la Rochester ; o să re servească peştealb ; şi le putem a^ăta copiilor unde a sărit Satn Patchpeste cascada Gencsee, şi...

— Nu, nu, Basil, strigă soţia lui. Ar fi un sacrilegiu !

ffoate lucrurile astea sînt sfinte pentru acele zile dragiale începutului căsniciei noastre şi nici nu mă gîndesosă încerc să le repet. Propr'i'e noastre stafii s-ar ridica

 în restaurant şi ne-ar reproşa că le tu lburam liniştea !Of, poate eă am făcut rău că am pornit în călătoria asta !A r fi trebu it să lăsăm trecutul în pace ; n-o să facemdecît să ne distrugem amintirile din toate aceste locurifrumoase. Crtzi că Buffalo mai poate fi la fel de poetic

cum a fost atunci ? Buffalo* ! Un nuipe care nu prea ademeneşte Muza. Poate că de fapt niciodată n-a fost un locfoarte poetic ! Oh, Basil, iubitule, mi-e teamă că am venit pînă aici doar ca să aflăm că ne-am înşelat în toateprivinţele ! Oricum, hai să lăsăm Rochester-ul în pace !

— Eu nu-mi fac probleme! N-o să ne tulburăm visul despre Rochester, dar îr ce priveşte Buffalo nu pierdnădejdea. Sînt sigur că Buffalo va fi exact cum l-a zugrăvit imaginaţia noastră. Cred în oraşul ăsta.

► Bizon (engl.)

215

Page 216: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 216/258

— B-ne, bine, murmură Isabel, sper că ai dreptate!şi puse nişte lucruri deoparte pentru cînd vor coborî la

Buffalo, deşi mai aveau două ore pînă acolo.Cînd ajunseră într-un loo unde uscatul era la acelaşi

nhel eu lacul, pătrunseră într-o aglomerare de vagoane," într-o lume unde via ţa părea a fi activată numai de locomotive şi de neputincioasele viguane trase de ele. Trenuri şuierînd şi puiăind soseau din toate direcţiile, nu numai la nivelul solului, ci şi pe nişte şine suspendate, carese curbau şi se întindeau peste cîmpie permiţînd trenu

rilo r să treacă pe sus. Călătorii noştri recunoscură căaceastă suburbie a căilor ferate îşi avea propria măreţieşi să şinele suspendate produceau un efect tot atît de impresionant ca şi apeductul uare traversează Cîmpia Romană. Poate asta se datora faptului că nu văzuseră de multnici faimoasa Gampagna, nici apeductele e i ; dar se bucura ră să descopere că îşi redoblndisora starea de spiritde pe vremea primei călătorii, eînd totul le făcea plăcere.De eum văzură prim a oară» albastrul îneîntător al laculuicopiii strigară că e mai frumos dec ii, n a re a şi ei simţirăun fel de mîndrie locală pentru preferinţa lor.  Era exactce spusese şî Isabel eu doisprezece ani în urmă, cînd privise pentru prima oară lacul. ■§

Dai? nu văzură lacul cu adevărat decît cînd luară'.renul spre Sascada BFiagara, după ee serviră micul de-ijun în gară, unde copiii, obişnuiţi cu serviciul chelnerilorautohtoni seceri sau al irlandezilor care te priveso de sus

 în testau rar f-île şi hotelurile din ‘Boston, savurară p e itruprima dată devoţiunea afectuoasă a unui chelner negru.Pe masă se găseau deja din abundenţă o mulţine de mîn-căruri, dar ehelnerul acesta le mai aduse căpşuni şi dinnou căpşuni, şi încă un platou cu prăjituri însiropate şistă tu înclinat mai întîi în spatele unui scaun, apoi a1altuia, bueurîndu-se cu atîta mărinimie de pofta de mîri-«are a "clienţilor săi, încîf, Basil Îşi reînoi speranţele în:rasa lui.

— © asemenea dăruire de sine indică o generozitatea firii care va primi recunoaştere în viitor, zise el, cău-tînd în buzunarul de la vestă o monedă de 25 de cenţi.

216

Page 217: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 217/258

Era parcă păcat să stimulezi retroactiv zelul chelnerului, dar avînd în vedere faptul că poate aştepta bacşişul,nu exista altă soluţie ; şi într-o misterioasă pornire de

recunoştinţă chelnerul îi dădu pe mîinile unui prieten care mai luă de la ei 25 de cenţi pentru eă le cărase sacoşele şi hainele p înă la tren. j ices* al doilea negru le aprobă admiraţia pentru formele estetice şi culorile colonadelor din gară şi întrebat dara aceea er=i. gara al cărei acoperiş se prăbuşise cu cîţiva ani în urmă, răspuns? mîn-dru că da.

— Au murit o mulţime de oameni nu -i aşa ? între

bă Basil compătimitor.Hamalul păru umilit-; el recunoscu crudul adevăică pierderea de vieţi omeneşti fusest mică, dar îşi recapă tă iute respectul de sine adăugind :

— Dacă acoperişul ar fi căzut cu cinci minute maldevreme, ar fi cmorît cam trei sute de oameni.

Basîl le promisese copiilor ca vor arunca o pr’vireIa praguri înainte de-a ajunge la cascadă, iar e5ii cerurăsocoteală de cum se urcară în treii şi lăsară în urmioraşul înt'e fluviu şi ~anal. El încercă o diversiune cnşlepurile de pe canal şi legat de asta încercă să aducă

 în discuţie subiectul cu Rudder Grange. Copiii răspunseră că şlepurile erau splendide dar că acum ei aşteaptă să vadă pragurile > şi refuzară să-şi manifeste interesul pentru o ferestruică a unuia din şlepuri, desper*care Basil le spuse că este exact ca fereastra pe undeRudder Grange şi oespetele lui o trăseseră afară ne

Pomona luînd-o drept hoţ.— Prea-i răsfeţi pe copiii ăştia, Basil, îi reproşăsoţia lui cînd copiii începură să se agaţe de el vocife-rînd că vor să vadă pragurile.

— In momentul ăsta le dau o lecţie intuitivă derăhdare şi stăpînire de sine» experimentează faptul cănn pot vedea pragurile pînă nu aluna la ele şi probabilcînd vor ajunge acolo vor fi dezamăgiţi.

De fapt, cînd în cele din urmă dădură cu ochii depraguri, nu le apreciară cu mult mai mult decît apreci-^asera tunelul Hoosac 7 iar Basil se intrebă în smea luidacă de la ulUma lui vizită nu cumva pragurile se mai

217

Page 218: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 218/258

micşoraseră. Totuşi nu suflă o vorbă Isabelei despreaceastă îndoială şi ea ajunse la cascadă cu speranţe

neabătute. Acolo aveau să petreacă doar o jumătate dezi şi cînd coborîrS din tren nu se îndreptară spre omnibuz, ei intrară în gară. Ca şi înainte, păreau a fi singurii pasageri care sosiseră şi pe stradă, în faţa gării,găsiră aşteptînd un bogat sortiment de trăsuri. Birjaruldin Niagara poate că a fost cîndva un animal de pradăşi foarte nestăpînit, dar opuiia publică, îndelung exprimată în presă, l-a redus la tăcere şi supuşenie. Se pare

că nu mai are vo?e nici măcer să facă semn cu biciulnoilor veniţi şi categoiic i se interzice să treacă şi săstea la intrarea gării. Atunci cînd Basil îl invită peunul din ei să vină să discute condiţiile de plată, poliţistul care se afla de faţă îi ceru să se ducă el pînăla marginea trotuarului şi să încheie aco7o tranzacţia.Era o ilustrare impresionantă a puterii unei prese libere,dar una peste alta Basil găsi efectul dezolant t  aveaceva care te întrista, ceva prcpriu oricărei manifestări

a perfecţiunii. Birjarul, redus total la ordine. îi trezi milasi nu-1 lăsă inima să-i spună să mai scadă din preţulnu prea mare cerut iniţiaţi, cum poate s-ar fi cuvenitsă facă.

O porniră direct spre cascadă şi se treziră în crîn-gul minunat de lîngă Cascada Americană, în aerul acărui umezeală le era atît de cunoscută de parcă l-arfi respirat toată copilăria. Acum era plin de parfumulcine ştie căror flori sălbatice > şi din nou avură acea

veche senzaţie fermecătoare a amesaecului de grozăviesi frumuseţe din măreţul spectacol. Acest parfum silvestru. veselia razelor de soare, blîndeţea adierii care înfiora frunzişul de deasupra capetelor, cîntecul păsărelelor care se făcea auzit în mijlocul mugetului praguluisi căderea solemnă, neîncetată, a cascadei le emoţionainimile, făcîndu-i din nou copii, alături de băiatul şifata care rămăseseră o clipă fascinaţi şi apoi izbucnirăfericiţi în exclamaţii de uimi/e. Puteau foarte bine pricepe ardoarea cu care Tom dorea să înfrunte soartape malul abrupt al rîului şi să se aplece peste parapetulconstruit de-a lungul marginii prăpastiei şi se simţiră

218

Page 219: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 219/258

deopotrivă cuprinşi de groaza cu care Bella începu saţipe văzîndu-i zelul sinucigaş. I se alăturară ea să-l

tragă înaDoi. reduclndu-i avîntul la un bilanţ jalnic deşase pietre aruncate la praguri de la o distanţă de num^i puţin zece paşi de la marginea malului şi nu-idădură voie să arunce peste parapet nici măcar o pietricică, deşi el rîse cu dispreţ de ideea că ar putea lovipe cineva care se află jos.

Li se păru că odată cu trecerea timpului în vecinătatea cascadei crescuse şi vulgaritatea omului. Pretutindeni erau mai multe tarabe şi bazare şi mai multeevantaie din pene colorate, cu adevărate batjocuri scui-(pate drept în mijlocul lor; şi mai erau acum pe mal,aşezate într-o agresivă ordine de bătaie, nişte ocheanealoastre, verzi şi galbene, prin care puteai să admiricascada pe gratis. Nu aveau nirrn.G toate acestea din demnitatea simplă a indiencelor eu feţe palide care stăteau pe iarbă cu poalele încărcate de mocasini şi peri-.Tiiţe pentru ace. Dar, la fel ea pe vremuri, fotograful

ieşi din salonul lui şi îi invită să le facă o poză de familie, arătîndu-le că lumina şi spray-ul cascadei erau deosebit de propice şi că întreaga natură îi poftea să sepoze7j. Basil îl refuză delicat, de dragul clipei cînd îlrefuzase să le facă o poză de tineri căsătoriţi şi se refu-giară din calea lui în clădirea lungă şi joasă de unde secobora la poalele cascadei.

Crîngi’l de lîngă cascada americană fusese împrejmuit şi botezat Prospect Park* de către o companie care

te încasează o jum ătate de dolar intrarea şi apoi îţidă libertatea să profiţi de toate înlesnirile şi minunilepentru care odinioară trebuia să plăteşti separat. E unlucru destul de bun, numai că înainte puteai să refuzisă eobori cu cabina, iar acum nu mai poţi face acelaşilucru fără sentimentul eă n-ai reuşit să profiţi pe deplinde banii daţi. în virtutea acestui spirit ilogic de economie Pasil îşi invită familia să eobcare, dar Isabel dădu

negativ din cap.* Panorama (engl.)

219

Page 220: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 220/258

 mm 

— Nu, du-te tu cu copiii, zise ea, eu o să stau aicipînă vă întoarceţi. Iur I’igura ei chinuita adăugă ; şi-osă mă rog pentru voi.

Basil îşi luă copiii, unul la dreapta, altul la stingălui şi într-un huruit puternic o porniră în îngrozitoareacoborîre cu o senzaţie nu mult diferită de emoţia uneicălătorii într-un tramvai deschis tras de cai Cmd cobo-rîră d in ' cabină simţi cum deodată îi sporeşte curajul,la fel cum se întîmplă oricui după ce trece cu bine printr-un pericol. Se hotărî să înfrunte ceţurile şi pietrelelunecoasa de la poalele cascadei şi s-ar fi avîntat ime

dia t în această nouă primejdie dacă n-ar fi fost împiedicat de compania care administra parcul. Această ingenioasă companie înălţase o construcţie lungă, ca un tunel, chiar pînă la marginea apei, îneît nu mai puteai.vedea cascada ca altădată, de la o distanţă rezonai ilă,ci trebuia să ieşi din acest tunel direct în mijlocul uneifurtuni de picături fine. Acoperişul tunelului este vopsit cu un efect viu în dungi multicolore şi pe el stă scrir„Umbra stîncii", aşa îneît la început îl iei drept un mij-I o g   de a- ţi solicita simţul estetic ; dar adevăratul scopal companiei nu devine evident pînă ce nu-ţi scoţi capulafară în furtună pentru a da dreptate ghidului aflat înimediata apropiere — nu există să nu se găsească vreunul foarte aproape — că ai face mai bine să-ţi iei •pelerină, ceea ce făcu şi Basil. El îi spuse ghidului că nudoreşte să intre sub cascadă şi ghidul recunoscu p? unton confidenţial că oricum nu era nici o distracţie, echi-pîn 3u-i în tre timp pe el şi pe copii pentru incursiunea

 în ceţurile cascadei. Cînd ieşiră afară sub conducereaamicului lor, Easil simţi că aşa cum ţinea copiii atîrnaţi decîte o mînă, arăta ca ur soi de animal cu pui? lui, şi deşî sociabil dm fire, se bucură că în clipa aceea se afla printre străini. Se cocoţară încolo şi-ncoace pe stînei, ri-Hicîndu-şi feţele şiroind de apă să vadă priveliştile indicate de gh 'd ; şi prîn tr-o spărtură în văîul de ceaţăreuşiră să prindă într-o străfulgerare o imagine superbăa întregii întinderi a cascadei. în clipa următoare vălulse închise eu o nouă în vo! mirare şi bucuroşi, se întoarseră să admire curcubeul Caxe se odihnea într-un eerej

220

Page 221: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 221/258

pe stînei, liniştit şi firesc, de parcă aşa obişnuiau curcubeele încă de pe vremea potopului. Asta era tot ce era

de văzut, aşadar se întoarseră în tunel unde îşi scoaseră pelerinele în faţa unei pancarte ameninţătoare pecare scria eă ghidul şi pelerina pentru eoborîrea sub cascadă ccstă un uolar.

— Or să te puna să plăteşti cîte un dolar pentrufiecare din noi, ta tă ? întreba Tom speriat.

— Da' de unde, n u ! replică Basil noi n-am fostdedesubtul cascadei.

Dar se adresă totuşi, eu iuima tremurîndă, celuicare încasa banii. Acesta era un om eu o gîndire strictlogică; el îl anunţă eă are de dat trei dolari, fiindcă beneficiază şi de ghid şi de pelerine ca si cînd ar fi merssub cascadă ? şi refuză să admită eă in afişul din vestiar ar fi fost ceva care r.ă inducă în eroare. Pe scilrt, îl lăsă pe Basil fără nici un argument. Ce îl enerva peel nu erau atît de mult cei trei dolari, cît sentimentulcă fusese tras pe sfoară -• şi pe loa ho tărî să nu-i îm

părtăşească Isabelei iritarea lui. De ce să-i pună încîrcă o asemenea povară ? Nu pierdea nimio dacă nuafla, iar el avea datoria să-şi refuze de bunăvoie rom-pas;unea ei de dragul de-a o scuti de c supărare inutilă.

Cînd dădu sus'la întoarcere t>chii cu ea, îşi luă omină exemplară,ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat şi îm preună ascultară, în tr-un frumos um brar g u   vederespre praguri, o istorisire spusă de birjarul lor despreun francez şi nevasta lui. într-o dimineaţă acest fran

cez s-a întors dintr-o plimbare pe Insula Caprei şi aparent adîna tulburat a anunţat că soţia Iui căzuse înapă şi fusese tîrîtă în cascada. Era atît de firesc în asemenea împrejură/i, ca un bărbat să jelească pierderea soţiei, îneît toată lumea şi-a manifestat compătimirea faţă de v ăd u v , dar, cînd, după cîteva z>le s-agăsit cadavrul şi soţul se os din minţi a refuzat să se întoarcă de la New York pentru înmormîntare, to ţi auregretat că nu fusese arestat. în «onşfiinţa vinovată a

lui Basil o străfulgerare de convingere aruncă luminaasupra întregii înlîmplări: nenorocitul acela de francez dăduse la poalele cascadei un dolar pentru o pele

221

Page 222: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 222/258

rină şi îi fusese ruşine să-i mărturisească soţiei căfusese escrocat, pînă cînd, într-o clipă de remuşcare

§i nebunie, i-a strigat adevărul în faţă şi atunci ea...Basil se uită ia mama copiilor lui şi îşi jură în sinecă dacă pleacă din Niagara fără a fi obligat să comităun exces similar, o să-i mărturisească Isabelei vina laprima cheltuială extravagantă făcută de ea. Ghidul learătă la praguri stînca de care Avery stătuse cgătattimp de douăzeci şi patru de ore înainte de-a fi luat şi

 înghiţit de apele cascadei şi în im aginaţia morbidă asoţului mincinos, parcă de pe un colţ al stîncii cu pri

cina fluturau panglicile bonetei lui Isabel. Nu mai suporta să stea în frumosul umbrar.— Haideţi, copii! strigă el cu o veselie exagerată,

nefirească; să mergem la Insula Caprei şi să vedempodul spre Cele Trei Ursitori pe care mamei voastrei-a fost frică sa-1 treacă la întoarcere după ce l-a trecut la ducere.

— Să-ţi fie ruşine, Basil I ripostă Isabel. Ştii prea

bine că ţie ţi-a fost frică de podul acela.Copiii, care ştiau povestea pe de rost, rîseră împreun ă cu tată l lor auzind această pre tenţie afruntată ,• iarilaritatea lui simulată nu făcu decît să sporească atuncicînd plăti o taxă de doi dolari la podul de pe InsulaCaprei.

— Ce oecmăneală ! exclamă Isrbel cu o indignarecare în secret îi slăbi lui Basil auto-controlul.

El începu sa tremure, pe punctul de-a mărturisi f 

dar pînă Ia urmă avu forţa morală de-c rezista. Se stă-pîni cînd o văzu socotind costul şederii lor la Niagarafără a lăsa ca cei trei dolari tă intre în calculele e i ;  începu chiar să se gîndească la ce fel de extravaaan-ţă justificativă ar fi putut-o îndemna. Ii sugera să-şicumpere vreun obiect vechi de prin partea locului, o întrebă dacă nu i-ar place ca de dragul vremurilor dealtă dată, să ia cina la hotelul Internaţional. Dar, cu ov irtu te descurci jantă , ea îi răspunse că după cît au cheltuit deja, nu se mai puteau gîndi la asemenea lucruri,^'oate că nimic nu-1 marcă mai tare pe soţul înveteratdin Basil, ca aceste temeri şi refuzuri.

222 

Page 223: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 223/258

Intre limp, neştiutoare, Isabel se lăsa în voia farmecelor locului, pe care îl găsea fără egal, în ciuda devas

tărilor pricinuite împrejurimilor Niagarei de aşa-zisele îm bunătăţiri. Insula Caprei mai oferea încă solitudineasilvestră de acum doisprezece ani, fiind bîntuită chiarde mai puţine nimfe şi driade decît odinioară. Aerul eraplin de acelaşi parfum care îl înmiresma şi în parculde lîngă cascadă ; frunzele cerneau peste trăsura lorlumini si umbre.

— E ca şi cum prima noastră plimbare pe InsulaCaprei nu s-ar fî sfirşit nicicînd.

Isabel scoase un uşor suspin, iar Basil se aplecăspre ea şi îi luă mîna înlr-a lui.

— Nici nu s-a sfîrşit; e acelaşi drum, aceeaşi trăsură, doar ca noi sîntem mai tineri şi ştim să ne bucurăm mai muît.

Se simţea întotdeauna mişcat cînd Isabel avea nostalgia trecutului căci anii o făcuseră să aibă faţă dc elo atitudine mai maternă decît faţă de ceilalţi copii şiIşi dădea seama că aceste amintiri scumpe erau expresia tineretii care sa mai furişa încă în adîncurile inimii oi.

— Na, dar vreau să fie copiii noştri tineri în loculnostru. Aşa e drept, să le vină şi lor îîndul.

Ea rămase în trăsura în timp ce Basil vizită împreună cu fata şi băiatul diverse puncte turistice de peInsula Luna. Pentru orice băiat propria persoană pre

zintă probabil un interes deosebit şi orice bărbat îsipriveşte adolescenta cu un oaiecare patos. Dar în viaţade zi cu zi un băiat are foarte puţine calităţi care să-Irecomande înqăduinţei altor fiinţe umane. Ca băiat. Tomeia un băir t foarte bun t  numai că din păcate contribuţia lui la distracţia generală era să se aventureze cîtmai aproape cu pulintă de marginile primedioase aletuturor locurilor prăpăstioase; să arunce pietre în apăşi sJi facă în aşa fel îneît să pară că aruncă pietre înprăpastie, peste oamenii de jos s să-l bombardeze petatăl Iul cu întiebări şi să adune mementouri greu decărat din lumea vegetală şi minerală. Ţinu cinci minute

223

Page 224: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 224/258

trăsura să aştepte ca să-şi ciesteze iniţialele în lemnul unei balustrade.

— iPoţi să te întorci să le revezi în călătoria de nun-,tă, îi zise birjarul, iar Isabel tresări de parcă aproapecă se gîndise la ceva la care încerca să se gîndească.

Din cînd în cînd întîlniră şi doamne singure în trăsură, şi uneori perechi care făceau turul insulei pe jos.Dai nici unul din oamenii aceştia nu mai era c tic eri.Iar iBasii îi povesti Isabelei că şi pe Cele ffrei Ursitoare.văzuseră doar persoane la fel de mature, că nici chiar

un grup de oameni care îşi luau prlnzul acompaniaţi'de muzica bubuitoare a pragurilor la capătul ultimeidintre Surori nu erau mai tineri.

Isabel nu so coborî din trăsuiă să-i verifice relatarea , prefera să-i combată în legătură cu panica încercată de ea pe acele insule, rămînînd senina pe bancatrăsurii în timp *:e el le vizita. In felul acesta pierdu o superbă noutate pe eare natura o adăugase nu demult'farmecelor cascadei în acel loo de la marginea măreţe*Potcoave,, unde stînca se prăbuşise lăsînd o ^ ărtu ră de© formă cu totul specială • prin ea spray-ul ţîşneşte de

 jjos şi străluceşte pînă la o sută de picioare în înaltul cerului parca ar fi vîrfuri şi jeturi de rachete, iar apoi serisipeşte şi se dizolvă în tot felul de eurbe, ea efectelepirotehnica ale unui 4 iulie perpetuu. Cam asa se ex-pr-mă Basil lăudînd spectacolul cu scopul de-â sublinir'

piefduse Isabel, dar ea răspunse cu

senină pietate că preferă să şi păstreze intactă Niagaraei şi declară că, după cîte înţelegea de la el, noua atrac--iie are probabil ceva mai de grabă ieftin şi deliberat

 /totuşi. se arătă He acord eu schimbarea prin care micultura Terrapain fusese luat de ia marginea prăpastieiunde statea atît de nesăbuit şi rmrfurisi eă r>u i-ar fidisplăcut puţiuă varietate în povestirile spuse <?e birjaidespre cimitirul indian de pe insulă ; erau exact aceleaşipcvE ştiri pe care ea şi B'îsil le auzireră cu doisprezeceani în urm ă , şi ghinionistele eapre, de la caro îşi tră sese insula numele, mal pieriră încă © dată în istorisireaIui.

224

Page 225: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 225/258

Sub influenţa povestirilor lui idilice tctul începusă li se pj.ră banalizat şi se bucurară să scape de el puţin mai eurînd decît se învoisera. O luară pe jos prin

satul atît de neobişnuit şi din nou se minunara de numărul mic al turiştilor şi de amploarea pregătirilor făcute de localnici. Fără îndoială, nicăieri în lune hotelurile nu sînt a tît de m a ri ! Oare să fi existat vreodată lai&iagcra atîţia vizitatori cît să le umple? Fireşte, fuseseră construite atît de mari din cine ştie ce motiv bine în temeiat, doar că acest motiv este tot atît de greu desesizat ca şi cel pentru care toate aceste magnifice trăsuri de gală aşteaptă pe străzile pustii să fie solicitatede nişte c arien i care nu mai sosese niciodată.

— Am impresia că nu mai văd atîţia vizitatori caina!nte, insinuase Basil vorbind cu bir ,arul.

— O. n-au început încă să vină, răspunse el cu veselie robustă, susţinînd că în iulie şi august era plin de ei.

Se duseră să ia masa într-un mie restaurant aparţinînd unui om de culoare, care pusese pe uşă un anunţ căserveşte meniu fix şi îi împărtăşiră şi lui temerile lor,

ceea ce păru să-l mîhnească, întru^ît el afirmă că-Niagaraera la fel de prosperă şi de căutată ca şi înainte. De fapt,observară şi ei că regretul lor pentru presupusul declinal Cascadei N’agara ca staţiune de vară nu se bucuranicăieri în sat de popularitate şi după riposta primită dinpartea patronului de restaurant, înr-etară să-şi mai manifeste compătimirea.

După masă Basil îşi duse familia la gară, lăsind-o

acolo în timp ce el se mai plimbă pe strada principalăa satului să mai arunce o privire prin hoteluri. La intrarea celui mai mare dintre ele, doi copii se zbenguiau înpustietatea locului la fel de nestingheriţi ca păsările dope insula Selkirk* ; uitîndu -se în holui hotelului, îi văzupe eîţiva hamali şi băieţi din personalul de serviciu aşezaţi cu spatele proptit df perete, într-un repaos statuar.

* A lexan dei Selkirk (16"6—1721), aiarinai scoţian părăsit pe oinsulă pustie, presupus prototip al Iul Robinson Cusoe, înrornanu Iul Defoe.

225

Page 226: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 226/258

 în vreme ee recepţionerul se ofilea în spatele registrului într-o inactivitate fără v ise ; nişte doamne singure şi pă

răsite in trară grăbite pe uşa salonului. îşi aminti deseara rînri el şi Isabel îi întîln iseră în salonul acela paEliisoni şi, privită rttrospectiv, scena îi apăru extraordinar de amuzanta. Încercă să găsească o consolare lafrizerie, dar acolo constantă că era singurul client şi cănu-i încîntă auzul nici o voce preocupată care să-l în-tîmpiiifc stiigîiid arm ătoru lu. Dar frizerul, ca toţi ceilalţi, susţinu că Niagara nu era neobişnuit de pustie şiBasL ieşi de acolo simţindu-se încurcat şi înşelat. Fără

doar şi poate, funcţionarul de la agenţia companiei fluviale care face curse prin pragurile fluviului St. Lawreicetrebuie să fie sincer, dacă Basil s-a r duce la el pre tex-tînd eă intenţionează să cumpere un bilet. Dar o privirearuncată firmei lui, îl lămuri pe Basil eă agentul, cufelul lui jovial de a fi şi cu impresionantul „Bună-dimi-neaţa !" părăsise pe veci tertipurile turismului lăsîndu-şimoştenirea văduvii lui, c?re la rînJul ei lipsea, fiindpentru moment reprezentată de fiul lor. Dîndu-i luiBasil un pliant cu reclama companiei lor, îînărul simulă0 falsă grabă, de parcă în spatele lui s-ar fi ?flat o coadălungă de turişt i care aşteptau să fie serviţi cu bilele.Poate că, înlr-adevăr, să fi fost acolo o coadă fantomatică, dar  Basil era singurul tu ris t în carne şi oase şisingurătatea lui îl făcu să se înfioare şi să plece iute eureclama în mînă. Isabel îl întîmpină la intrarea gării cucu o figură înspăimîntătoare.

— Saşii, se repezi ea, am descoperit care-i necazul ! Unde au dispărut mir&s^Ie ?El îi cuprinse mîinile întinse într-ale lui şi apoi,

luînd-o d_î oraţ, se îndepărtară agale de copiii care cer*ceta" la chioşcu) ca 2iare mocasinii şi suvenirurile dincoajă ae mesteacăn făcute de autohtoni irlandezi şi cănile şi vasele din spat de Niaoera imnort^tp de De-vonshire.

—Draga mea, începu el. nu mai există mirese  f  

toată lumea s-a căsătorit acum doisprezece ani, iar mi-1esele sînt acum femei de vîrstă mijlocie şi mame defamilie şi dacă sînt deştepte nu mai vin la Niagara.

2 2 6

Page 227: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 227/258

— Da, confirma ea dezolată, ai dreptate. De cîndam venit aici simţeam că lipseşte ceva şi brusc mi-am

dat seama că lipseau miresele. Dar... poate... La hoteluri.... n-ai dat de ele acolo? Omnibuzele mai sînt în-tîmpinate de elanul mansstrelilor ? Hai spune-mi...

Nu mai reuşi să continue şi se lăsă lipsită de vlagape prima bancă lntîlnită.

— Poate că, lise Basil, privind visător disputa dinţi e Tom şi Bella pentru un cornet cu vişine şi undeva

 în adîncurile minţii prevăzînd neputincios consecinţele,poate că erau la hotel şi mirese şi menestreli, numai săfi avut eu ochi să-i văd şi urechi să-i aud. In lumeaasta, draga mea, aparţinem Întotdeauna epocii noastreşi trăim în contemporaneitate. îndrăznesc să spun căşi acum locul ăsta mişună cu perechi de tineri căsătoriţi, dar că nouă ni se pa*e o cumplită pustietate fiindcăpentru noi ei rămîn nevăzuţi şi neauziţi, birjarii saupersonalul hotelurilor şi restaurantelor încă îi ştiu şiacesta este motivul pentru care ne primesc cu surprin

dere şi chiar cu supărare compătimirea pentru singurătatea lor. Crezi oare, Isabel, ră dacă ar fi să-ţi culcicapul pe umărul meu, ca o proaspătă mireasă, asta ne-arpune din nou ev rapporl* cu lumea aceea de mult apusăa călătoriei noastre de nuntă ?

Isabel îşi retrase mîna.— Basil exclamă ea, ar fi dezgustător ! N-aş face

asta pentru nimio în lume... nici măcar pentru lumeaaceea. Am văzut o pereche de oameni de vîrstă miilocie

pe Insula Caprei, cînd erai tu cu copiii la Grota Vîntu-rilor sau mai ştiu eu pe unde. Şe ieau pe nişte trepte,el pe o treaptă mai jos faţă de ea, şi la un moment datel parcă ar fi vrut să-şi culce capul pe nenunchii ei,dar i-am aruncat o privire severă şi n-a îndrăznit. Amarăta şi noi ca ei dacă am ceda vreunui imbold de afecţiune. Nu crezi că am ară ta ca ei ?

— Nu ştiu, recunoscu Basil. E adevăra t, ţie, draga

mea, ţi-au cam apărut cîteva riduri.* In legătură (fr.)

227.

Page 228: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 228/258

— Şi tu, Basil, te-ai yi^ruşaţ foar'e mult.Se uitară unui la altul cu o străfulgerare de resen

timent în priviri, clapă care începură amîndoi să rida.— N-am putea părea mai tineri nici dacă ne-am

certa o săplămină, conchise Basil. Am face mai bine săfim mulţumiţi că ne simţim tineii, cum, de alffeî, spercă ne vom simţi şi dacă vom trăi o sută de ani. Pierderea va fi a celor ce nu-şi vor da seama de fericireanoastră. Vrei, Isa te l să-ţi cumpăr un cornet cu vişine ?Se pare că lo m şi Bella le apreciază foarte tare.

Isabel se repezi la odraslele ei cu un strigăt de dis

perare.— Of, ce-o sa mă fac acum a ? N-o să mai închid unochi toată noaptea din cauza lor. Unde sînt pilulele acelea pentru dureri de bu rtă ? Şi începu să scotoceascăprin poşetă, iar copii! nu pro testară cîtusi de puţin f>indeă mîncaseră toate vişinele, aşa că înghiţiră pilule!»iără să cricnească. Mă mir de tine Basil că i-ai lăsat sămănînce acriturile astea, zise irame lor, cînd copiii dă-;dură din nou fuga la chioşcul cu ziare.

— Şi eu mă mir că m-ai lăs=it să văd cu ce se ocupă ; replică prompt tată)

— Asta din cauza aiurelilor tale cu miresele, Z's»Isabel; şi ered că a fost pentru noi o lecţie. Să nu-IIaşi să mănînce rrmic, iubitule.

— Sînt în afara oricărui pericol i nu mai au niciun ban. Acum se mulţumesc să admire cu cumpătare ar-iarile şi săgeţile japoneze de la chioşcurile de-acoloV

Oare de ce s-or fi apucat indienii noştrii să facă arcurişi săgeţi i aponeze ?Isabel primi eu dispreţ mica lui remarcă glumeaţă.— Deci n-ai întîlnit pe nimeni le hotel ? întrebă en.— Niei măcer pe Ellisoni, spuse Basil— K, ua,  îşi aminti Isabel. Acolo i-am cunoscut. Ce

Semult pare! Şi biata Kitty! Mă întreb ce s-o mai fi întâmplat eu ei ? Dar mă bucur că nu sînl aici. Asta te fac*să-ţi dai seama de propria vîrstă i cînd întîlnpşti n işteGemeni  în acelaşi loc după mai mult timp şî  vezi cît au îffibătrîniţ. Nu cred G-aş suporta s-o revăd pe Kitty Ellison. Mă (Jucur ca n-a venit să ne viziteze la Bos(.on, deşi

-■ . *r •_ ...

2 2 8

Page 229: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 229/258

'îopă toats cele întîmplate nici nu putea, biata de ea!Mă-ntreb daca a regretat vreodată eă s-a despărţit deel aşa cum s-a despărţit. E dureros să te gîndeşti... aşaun final neconcludent; întotdeauna am avut Impresia căfir trebui su se întîlnească din noui pe undeva.

— Na cred că ea şi-a mai dorit lucrul ăsta. Un băr-tat habar n-are ce-şi doreşte o femeie.

— D i c '1? parcă o femeie ştie ? replică Basil ylu-r:!tţ.

Soţia l-ii rertiase serioasa.

-—A fost cm motiv mult prea subtil şi neînsemnatpen tru ca o femeie să respingă i n bărbat... un lucru denimie. Am simţit esta de cind i-am citit prima oară scrisoarea despre toată povestea.

— N b cred că eu am auzit vreodată despi e ce mo- îiv e vorba, căscă Basil.( i — Ba da ai auzit. dar tu nu ţii minte nimie. Ştii că lascurt timp după logodnă s-au Intîlnit «u două doamne'din Boston iar ei i s-a părut că el nu a făcut nici un fel

de prezentări fiindcă i-a fost ruşine de aspectul ei provincial în «omparaţie-cu e’e.— Intr-adevăr, a fost un motiv foarte subtil, încu

viinţă Basil rîzînd provocator.— Poate eă n-a intenţionat s-o ignore, continuă Isa-

bel gînditoare poate că a preferat să n-o prezinte fiindcăse simţea prea mîndru de ea pentru ca s-o supună cineştie căror apre^eri din partea lor. Ai fi putut s-o iei şi

 în felul ăsta.— Şi de ce n-ai luat o aşa ? Ai sfaluit-o pe Kitty sănu-i mai de*5! nici o şansă. De ee a: făcut asta ?

— De ce? repetă Isabel absentă. O femeie nu judecă un bărbat după ce Tace, ci după ce este! Ştiam cădacă renunţă la el o făcea fiindcă niciodată nu erezuse cuadevărat sau n-a putu t să creadă în dragostea lui ? şiam considerat că era mai bine pen tru ea să nu maifacă o încetare.

— Ei bine. e foarte posibil să fi avut dreptate. Inorlee caz, aeum ai consolarea eă e prea tîrziu să mai faciceva în privinţa asta., — Da, e prea tîrziu, recunoscu Isabel.

229

Page 230: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 230/258

Şi gîndurile i se întoarseră la întîlnirea ei cu fataaceea care îi plăcuse atît de mult şi a cărei poveste ul

terioară o impresionase atît de dureres. I se păru durăo lume incapabilă să ofere ceva mai bun fetei pe careo văzuse prin prisma primei priviri aruncate de ea acestei lumi în s<;ara aceea. Unde oare era Kitty acum ? Cedevenise ? Dacă s-ar fi măritat cu bărbatul acela, ar fifost mai fericită ? Căsătoria nu era visul poetic al uneiuniri perfecte, pe care şi-l imaginează o fată ,• ea însăşidescoperise acest lucru. Era o încercare, o probă ,• erao încercare grea, nu un extaz. Dacă ea şi Basil şi-ar fizdrobit unul altuia mîinile şi s-ar fi despărţit, oare cioburile vieţii lor n-ar fi rămas pe un plan mult mai înaltşi mai frumos al existenţei ? Nu îi vulgarizase pe amîn-doi experien ţele comune, de fiecare zi ? Existau, fireşte,copiii, ea nu le-ar fi simţit lipsa, iar dacă, de pildă,Basil ar fi murit chiar înaintea nunţii...

Cu o tresărire se trezi din aceste visuri abjecte şialergă sore soţul ei, al cărui spate lat dc nădejde, era

 întors spre ea, aşa cum stătea el acolo cu privirea ridicată, studiind orarul trenurilor afişat pe zid. Cu o mişcare bruscă îl apucă de braţ şi îl trase de-acolo.

E timpul să ducem bagajele la tren. Basil 1 HaiBella ! Tom, plecam I

Copiii se dezJipiră fără nici o tragere de inimă deflecuşteţele din chioşcul cu ziare şi cu toţii se îndreptară spre peronul gării aşezîndu-sc pe băncile de sub'colonade. în timp ce aşteptau sosi trenul de Buffalo si

rămaseră uitîndu-se la el pînă se puse în mişcare. Inultimul vagon care trecu prin faţa lor cînd trenul luasedeja o oarecare viteză, de la una din ferestre o femeiese uită direct la Isabel. în clipa aceea de uimire ea uită să observe dacă faţa femeii era veselă sau tristă  f  văzu doar sau crezu că vode cum în ochi îi miji ca olumină un Semn de recunoaştere şi apoi total dispăru.

— Basil, sriqă ea, opreşte trenul! Femeia aceea era

Kitty Ellison ’— Nu. nu era spuse Basii calm. Semăna cu ea, darera cu cel puţin zace ani mai în vîrsta.

<23Q

Page 231: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 231/258

— Păi, fireşte eă era! Toţf sîntem cu zece ani mai în vîrstă , îi replică neva?ta atît de indignată de prostia

lui, îneît uită să mai insiste ca el să oprească trenul.El declară că era doar o asemănare închipuită, eaafirmă că se aflau în apropiere de Eriecreek şi că deci nuse putea să nu fi fost K it ty ; şi aşa începu una din certurile lor cele mai îndîrjite.

Sosi şi trenul lor în gară şi continuară disputa privind respectivul fapt pînă cînd ajunseră la intrarea pePodul Suspendat. Atunci Basil se ridică şi-i chemă pecopii lîngă el. La stînga, departe în susul rîului se vede

măreaţa cascadă, cu ceţuri la picioare şi un curcubeu pefrunte, tăcută şi nemişcată pa o pictură uriaşă ; iar maiDos de pod, la dreapta, pragurile saltă în defileul strimt,asemenea valurilor izbite de-un ţărm stîncos.

— Uitaţi-vă acum în ambele părţi, spuse el copiilor.Isabel, trebuie să te uiţi şi tu !

Irabel se tot pregătise, încă în elipa cînd plecasede la Boston, pentru traversarea acestui pod.

— Eu una, niciodată! exclamă ea şi pe loc îşi închise ochii şi işi atcunst faţa în batistă .Datorită acestei precauţii Luate de ea, trenul treru

podul în perfectă siguranţă.

231

Page 232: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 232/258

t r e f a ţ a .................................... I

S l a b e i c r o n o l o g i c , . . » , . . . . XVI

N o t e ..................................   XXV

Capitolul I : începutul . . . . . . . . . . . 3

Capitolul II : Visul unei zile dev a r ă.....................

27

Capitolul III : Vaporul de n o a p t e ......................... 41

Capitolul IV •- O zi de mers cu t r e n u l ..................... 58

Capitolul V : Un oraş de vis şi dincolo de el . . 70

Capitolul V I : N ia g a r a ............................................. 86

Capitolul VII : In jos pe fluviul St. Lawrence . - 125

Capitolul VIII : Senzaţia lăsată de oraşul Montreal . 142

Capitolul IX : Q u e b e c ................................................... 166

Capitolul X : Spre casă şi a c a s ă ...............................202

Capitolul XI : Din nou la Niagara, după doisprezece 

ani de la călătoria lor de n u n t ă....................................

209

C U P R I N S

233

Page 233: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 233/258

Dat la cules: 3 mai 1991Bun de tipar: 15 iunie 1991

Coli tipo: 15Triaj s 70 000 e x e m p le

Tiparul executat la Tipografia Virgu-Jiu —c-da 19/1991

Page 234: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 234/258

PREFAŢĂ f  Cînd, la II mai 1920, William D an^ Howells se

stingea din v iaţă la Now York, în vîrs ta de 83 ani.Decanul (Dean) literelor americane, cum fusese supranumit în semn de respect şi recunoaştere, lăsa în u.măo operă vastă — cărţi de călătorie, piese de teatru, 'volume de poezii, memorii, eseuri, critică şi peste douăzeci de romane — pe care însă strălucirile experimentelor moderniste de so.ginte europeană începuseră deja,către sfîrşitul celui d^-al doilea deceniu al veacului

nostru, să o împingă Intr-un vremelnic eon de umbră.iVremelnic, fiindcă de-a lunguj timpului exegeza operei lui Howells a înregistrat inevitabil raportările fluctuan te a ie rome.ni.iIji american la tradiţia rea listă a secolului al XIX- lea, a şa cum s-a cristalizat ea în variantele lui Howells, Twain şi Henry James. Cu subliniereaeă dintre aceştia Howeils se identifică cel mai lide] cu•problematica noii naţiuni continentale din perioada consolidării ei după Războiul Civil, reprezentînd, cum seafirmă adesea, o formulă de apropiere între tradiţiileaparent divergente ale Vestului şi umomlui frontiereicu ltiva te de Twain, pe de-o parte, şi ale civilizaţieieuropene şi noii retorici a romanului cultivate de Jam^s,pe de alta.

Americanii datorează lui Howells nu numai fapt’ilcă aşa cum afirma H enry Âdams, „dacă ar fi să disparăto a te docum entele anilor 1870, am pu tea reconstitui

epoca din romanele lui", dar şi imensa influenţă pe careâotivHatea sa de redactor şi critic literar, contactelefsale cu lumoa literară americani şi europeană au avut-o la fondarea şi direcţionarea şcolii realiste americane, al

I

Page 235: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 235/258

cărei principal pui tător de cuvînt devine. Nu întîmplă-tor a .ii 180o— >.9uU, caid în iureşul trars lo im ărilo r şf 

a vântului noii naţiuni se pun bazele realismului autohton, sînt denumiţi de unii istorici literari „epocaHowells". Erau anii cînd efectele contradictorii ale Războiului Civil concretizate in optimismul generat de idealul unităţii deven it' acum realitate, dar şi în culpabilitatea născuta din marile suferinţe pricinuite de impusurile secesioniste, în mîndria insuflată de întinderea , şivarietatea nou patrii, dar şi în nostalgia după nişte ritmuri ale vieţii iiemediabil pierdute, se vor reflecta întransformări esenţiale petrecute în cadrul unei litera-raturi dominată, încă de ia începuturile afirmării ei naţionale, de tradiţia puritană şi de elita literară şi intelectuală a Noii Anglii.

In acest sens, cariera literară a lui Howells oferă oilustrare fidelă, fapt sesizat de altfel de majoritatea criticilor săi. Ea se derulează pe parcursul a patru etapeprecis delimitate în timp şi spaţiu, avînd fiecare legătură directă cu ceea ce se petrecea pe principala scenăa vieţii literare americane şi cu locurile în care se deplasa această sconă, lăsînd nu de puţine ori impresia căHowells deţine triplul rol de director, regizor şi actor,ca să nu-1 mai menţionăm pe cel de critic. Prima etapă(1837—1860), include copilăria şi adolescenţa petrecute

 în Ve-Stul Mijlociu, statu l Ohio, debuturile în publicis

tică şi poezie» a doua, (1861—1865), anii contactelordirecte cu Europa, cînd, recompensat pentru monografia dedicată lui Lincoln cu ocazia campaniei electoraledin 1830, este numit consul al S.IJ.A. la Veneţia, postlacordet prin tradiţie unor oameni de litere ,• a treia,anii cînd, întors din Europa, se stabileşte Ia CambridgeIn Noua Anglie, centrul cultural şi intelectual al ţării,care îi număra printra locuitorii ei pe majoritatea celor

mai de seamă reprezentanţi ai lumii literare: JamesRussell Lowell, Longfellow, Em îrson, Thoreau, Haw -thorne, Holmes şi Whittierj şi, în sfîrşit, ultima etapă (1888.—1920), etapa anilor cînd, odată cu intrarea Noii

II

Page 236: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 236/258

Anglii în „amurgul" gloriei sale, mutîndu-se la New"Vo ik . Howells idsâ senzaţia că ia acolo cu sine şl utlul

de capitală literară, care îi revenise Bostonului încă depe vremea puritanilor.Extrapolînd elementele cu forţă generalizatoare din

cariera lui Howells, obţinem o adevărată paradigmă aunei epoci literare caracterizată prin: fluctuaţii în acceptarea canoanelor impuse scriitorilor de tradiţia culturală a Noii Anglii, participarea tot mai substanţialăa celorlalte regiuni ale ţării (Vestul, S jdul şi Vestul

Mijlociu) la făurirea patrimoniului literar, tenainţă perfect reflectată de regionalismul „coloriştilor locali", deplasarea, spre sfîrşit de veac, a centrului literar al ţă’iide la Boston la New York. preocupările pentru emanciparea culturii şi literaturii ameiicane şi crearea unuiroman naţional prin adîncirea relaţiilor cu Europa, aiîtsub raportul unei înţelegeri mai profunde, 1a faţa locului, a cultura europene, cît şi prin perfecţionarea unei

metode realiste, care porn.nd de la exemplele realismului european să permită mai tinerei literaturi americanesă-şi pună în valoare specificul naţional, dcbarasîndu-sede excesele şi platitudinile sentimentalismuiui romantic— a „rcmanticismului", cum îl numea Howells.

Aflat încă din 1866 la conducerea revistei AtlanticMontlily. cea mai importantă publicaţie literară d>nNoua Anglie, Howells devine cel mai influent critic al

ţării, reuşind să fie cînd mediator al unor tendinţe şitempeidmente aparent incompatibile, ca de pildă în cazul preţuirii şi prieteniei acordate în egală măsură iuiMark Twain şi lui Henry James, cînd catalizator sau îndrumător al unor ta lente autentice precum StephenCrane, Hamlin Garland, Frank Norris, Henry Fuller şiTheodore Dreiser sau — în special ca titular al rubricii.„Biroul redactorului-şef" de la Harper's Monthiy — propovăduitor plin de intuiţie şi discernămînt al unor modele literare oferite de literatura franceză, engleză nor-■»rfeyiană şi spaniolă, dar mai ales cea italiană (Goldonî)şi rusă (Turgheniev şi Tolstoi).

UI

Page 237: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 237/258

In 1872. cînd înir-o recenzie a sa la cartea IulEggleston, învăţătorul din Indîi-na, termenul «realism*

primea consfinţirea oficială în America,, ia Frunţa, principala doctrinară a realismului, mişcare? îşi epuizasedeja noutatea resurselor. Contrar aparenţelor, ceea ceface Howells nu este un import întîrziat de realismeuropean, cu atît mai puţin de realism francez, pe seama căruia pune frivolitatea şi „lascivitatea" strecurate■îc romanul modern, faptul că „preocuparea de-a înregistra insistenţele destul de necioplite cu care un bărbaturmăreşte o femeie [...] pare a fi principalul scop al romancierului francez"1. El încearcă mai degrauL să definească realismul în America nu numai în raport de cişi p-in contrast fată de manifestările lui europene, încearcă să pună în evidentă şi să revitalizeze acele elemente din tradiţia americană care creaseră un tcen favorabil realismului — în primul rînd, atitudinea faţă de

‘dimensiunea temporală, repudieiea trecutului, prerumşi marcatul pragmatism, exprimat printre altele şi într-o

viziune pragmatică asupra artei. G« rmeni ai realismului existau deja în insistenţa cu care Hawthorne urmărea crearea iluziei de veridicitate, în accentul pus d«doctrina romantică a lui Emerson şi de poezi* lui Whit-ruan pe aci şi acum. De tot ce e cotidian, obişnuit şi laIndemînă, ca alcătuind principalul matenal ai artei. Cu

l diferenţa notabilă că asemenea puritanilor Noii Anglii| în toate acestea Emerson căuta întruchiparea divinului

şi a perfecţiunii morale, nu specificul vieţii americane.In 1891, Howells îşi reunea eşeurile şi recenziile eucaracter programatic în volumul Ciitică şi Literatură, socotit în lipsa altor lucrări de acest tip manifestul realismului american, un manifest ale cărui teze fuseseră cnprisosinţă anticipate şl ilustrate de tot ce scrisese pînăatunci. Este vorba de un realism definit prin „fidelitateafaţă de experienţa vieţii şi probabilitatea motivaţiei"*,

care exclud sentimentalismul şi accidentalul prevupu-nînd deplina obiectivitate şi neamestecul autorului;Numai cri, interpretînd acest postulat al realismului

prin prisma trad iţiilor purii ane ale Noii Anglii şi în in-

IV

Page 238: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 238/258

{eresul consolidării specificului naţional al romanuluiamerican, Howells reduce drastin unghiul de cuprindere al experienţei de viaţă, limitîadu-î la actualităţileAmericu şi, mai muit, la „aspectele mai surîzătoai'& aievieţii, care sînt şi eele mai specifice America"3, netulburată de umorele lungi ale tăcutului. Cu alte cuvinte,acele aspecte eare încurajează o viziune optimistă, democratică, pură şi senilă asupra vieţii. Odată eu noulveac însă, această variantă de început a realismuluiamerican, sugestiv denumită de Trilling «realism mora l"4 cciruic Howells îi fusese deopotrivă strălucit teoretician ;$î practician, cade in desuetudine in faţa evidenţei tot mai Dresante a unei vieţi pentru eaie „aspectele mai surîzătoare" nu mai sînt deloc tipice. Cu interes aproape jurnalistic noul realism al secolului XX descoperă în actualitate faţă duiă a splendorii şi decăderiiumane. Dar, dacă dezideratul americanilor de-a creadupă Războiul Givil un roman care să exprime spiutulşi ideamrile naţiunii va deveni realitate, doar în pri

mele decern’ ale veacului nostru, cînd Dre 'Ser , DosPassos sau Thomas Wolfe produc in sfîrsit opere anro-piafe de condiţia romanului naţional, faptul dovedeşte,c/edem noi, că literatura americană cultivatoare cu precădere a genului românce, a avut nevoie de o perioadă

 îndelungată de asim ilare a noilor realităţi naţionale şi'de perfecţionare a metodei realiste. In această privinţăcontribuţia lui Howells ca romancier şi om de lil<*re nu

poate fi subli ’iiată îndeajuns.„Am  IciS: călător înainte de-a fi romancier şi-am ur

cat cu oarecare timiditate pînă la pragul literaturii venind de pe drumuri mai mult sau puţin umblate, undestudiasem oameni şi moravuri"5, mărturisea Howells înultimul deceniu al vieţii sale, atunci cînd publi-ase deţapes te treizeci de romane dintr-* care si o treime ar sifost suficiente pentru a-i asigura locul ocupat în lite

ratura americană.Care fuseseră drumurile mai mult sau mai puţinnmbiate de Howells pînă a alunge la primul său romanCălătorie rte mintă (1872)? La început au fost drnmnrile

V

Page 239: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 239/258

ma? puţin umblate din micile localităţi ale statului Ohio,pe uotie li purtase în copilărie şi adolescenţa meseim aetipogial şi gazetar itinerant a tatălui, curînd uapaitâ-şnâ şi ae el. Au urmat apoi şi drumuri mai um&late, darin acel mijioe de veac, Ohio, ea de aittel întreg VestulM.jlocm. se aila şi avea să se rnfi ane pentru o Dunabucată de timp la peritena culturii americane. Literaturava lua cunoştinţă de această zonă a ţării de-abia dupăRăzboiul Civil, oda‘ă ea scrierfle „coloriştilor locali",E a w a i d Eggleston. John Hay, Joaquin Milier, Jo^epiiKii-kland, L.W. Hovv-î — majoritatea dm indiana şi ma-

 jotitatfca, eu excepţia lui Ljyleston, scriitori reieuvoDbcari. Nu este aşadar de mirare că tinânul Howellsnu va socoti statul ratai un subiect demn de tratări literare . Ceea ee explică în p? rte de ee prunul său volumcare vede lumina tiparului in 1860 este un volum de versuri, iar primele aote de călătorie, publicate în acelaşian tn două gazete din Ohio, descriu locuri precumNiagara şi aşezări de pe m=ilui ile fluviului St. Lawrence,

străbătute cu ocazia unei prime călătorii spre NouaAnglie. In schimb, pe măsură ce îşi va perfeepona artade orozator şi metoda realistă, Howells va recurge totmai des la amm urile vieţii din Ohio, atît pentru ineditul materialului uman, cît şi pentru posibilităţile de-a•pune în evidenţă contrastele din interiorul culturii şicivilizaţiei amer.cane. Căci, după cum mărturisea totei spre sfîrşiiui vieţii dezvăluind de tapt o latură uşorses.zabilă a întregii sale creaţii, „scriitorul este pur şt

simplu cineva care are norocul să-şi amintească maimuit decît alţii. [...] A scrie nu înseamnă decît a-ţi amintiistoria propriei vieţi"4.

 în tr-un irod cu toiul spectaculos, în isto ria vie ţiilui Howells, ca şi în istoria călătoriilor sale se produceo schimbare neaştepta tă atunci cînd în 1861, tînărul poetşi jurnalist primeşte postul de consul Ia Veneţia lăsînd

 în urmă provincialul Ohio. In faţa călătorului se deschideau acum marile drumuri ala Europei şi drumurilemai pujin umblate aîe Italiei invadată, în secolul XIX >

VI

Page 240: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 240/258

mai mult ra oricînd, de zeci şi zeci de artişti şi scriitori,prinîre care nu lipseau am ericana. Irving Cooper Emerson, Longfeilow, Lowell, Hawthorne. Twain. H<nry,

James Henry Adams sînt doar cîtiva dintre cei ce vorface din pelerinajul în Italia nu numai o profesiune- decredinţă faţă dc bătrînul continent, ci mai aies îmUrnirea unui vis romantic de evadare în pitoresc si idilic.

Chiar înaintea lui Twain şi James, aflaţi şi ei Ia începuturile afirm ării literare . Howells va stânge invofum note de călătorie publicate iniţial sub formă decorespondenţă în diferite ziare şi reviste din patrie. A ;a îi va apare , în 1866. primul volum de proză Viaţa vene‘iară, urmat la scurt t>mp de un al doilea intitulatDramuri italiene (1867). Adoptînd metoda pe care o vauttiiZo şi Twain în prima sa carte de călătorie InnotenisAbroad (Ageamii în străinătate, 1369), el se va opn cuprecădere asupra oamenilor, notîndu le. cu o arta învăţată de la Goldoni, comportamentul, gesturile, limba

 jul. insistînd în tr-un fel de complicitate cu cititorii depeste ocean asupra elementelor comice şi bizare. Deşi

primează anecdoticul, peisajul nu este neglijat. La felcum se v& proceda mal tîrziu şi James, în prima sa certede acest gen intitulat Transatlantic Skeîches (Schitetransatlantice, 1875), Howells recurge la tehnica umanizării peisajului, insistînd însă pe efectele arhitecturale, spre deosebire de James, care îi va releva calităţile picturrle. Dt-a lungul întregii saîe creaţii, volumelereunind însemnări de eălătoâe vor reprezenta adevă

rate momente de respiro, de vervă coloristica şi intelectuală. fie că e vorba tot de Italia [Oraşe din Toscana(Îb8t>), Vacanţe romane şi altele (l£08Jj, de Anglia fFlI-

 jne londoneze (1P06), Unele orăşele încîniătoare dfn Anglia (1908)] sau de America [Schite suburbane (1871), Onouă vizită Ia Niagara (1884)].

Si nu întîmplător America se dezvăluie călătoruluide-abia după experienţa Italiei. Amcrîcanul avusese ne

voie de contactul cu bătrînul continent pentru a-şi do-bîndi simţul identităţii, acuitatea notaţiei recliste şl ma-tiuitelea artistică. Deşi atiactfa exercit itMde Italia asu-

Y d

Page 241: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 241/258

pra amcricasiilor — o varianta a „temei internaţionale"expmcîilţ cu asiduitate do Henry James — va continuasa gaseasca ecou în patru din rom aneleNsale (Un de /no-

dămint previzibil (3875), Doamna de pe a as a! Aroostoek. (1870), O răspundere teribilă şi alte povestiri (1881) şiară indiană (1888)1, spre deosebire de James care op

tează definitiv în favoarea Europei, Howells se întoarce în America.

Aşa cum gazetarul Theodore Colville piotagonislulromanului Vară indiană, revenit la Florenţa din obscuralocalitate D< s Vaches, Indiana, ajunge să blesteme ziuacînd se întorsese în „această obosită Lume Veche" des-copeănd că „ceea ce îl interesa cu adevărat" mi era nicidragosîoa unerei Imorpne Graham, nici revederea locurilor de odinioară, ci „problema uriaşei tumultuoaseivie ţi americane, căreia îi întorsese spatele"7, Howellsajunge la concluzia că Lumea Veche. încărcată de povara trecutului, mi-i poate oferi material autentic pentru o imagine veridică a vieţii. „Le urnia urmelor noiavem ţara prezentului şi a viitorului-', ^crîe el unui pri

eten în anul publicării romanului şi al renunţării la acestfilon tematic.Schiţele pe care, în urma lungilor discuţii eu Lowel!

şi James. începe Ie publice în Atlantic MoritMy dtipâ întoarcerea la Cambridge pentru ca mai apoi s i le strîri-aă în volumul Schiţe suburbane. sînt rodul plimbărilorpe drumeagurile din împrejurimile Gambridge-ului ţiBostun-uHii, unde surprinde scene din viaţă şi tipuriumane reprezentative pentru Nona Anglie. Metoda realistă fusese în sfîrşit împîlmîntenită. TV aici pînă la primul roman nu mai era d^cît un pas. Deja în aceîwp anHowells, acum redaeto.r-şef la Atlantic, scria unur prieten ! „Sînt foarte oeuoat cu an fel de naraţiune pe ju mătate schiţă de călătorie — oentru Atlantic, a eăreipublicare va începe în iuHe. Totul se petrece Tn Americaşî mă străduiesc să fac din ea un studiu fîd«î al vetiinoastre americane."* '£?

Călătorie de nuntă, reunind cele sase episoade publicate  în Atlantic din iulie pînă în decembrie, va apare.

VIII

Page 242: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 242/258

un voluni ia amil următor. Prelucrînd impresiile despreNu^fira şi fluviu St. Lavvtence culese Je Howells îni86U cu ocazia primei s^ie călătorii din Ohio la Bostonşi mai proaspetele date furnizate de o excursie de laBoston ia Quebec (acuţi de el împreună cu soţia In vara a îului 1870, cartea transpune ia plan ficţional obiec-■ lut schiţelor de călătorie. Intenţionalitatea epică se realizează prin intermediul celor doi protagonişti Isabel %iBasil March. care pornesc într-un \o ia i de nun! ă la Niagara, devenita prin tiadiţie obliga toi iu loc de pelerinajpentru proaspeţii căsătoriţi. Numai că acest convenţio

na l voiaj de nuntă la prilejuieşte multe alte vizite printre care Ia New York Rochester, Montreal şi Quebec.De la fersastra trenului gonind de la Boston la NewYork sau de )a Atbanv de-a Imnul rîului Mowhaw laRochester şi de aici Ia Buffalo şi Niagara, de pe puntea.palatului plutitor" alunecînd pe apele fluviului Hudsonsau a temerarului vas Infruntînd primejdiile fluviului St.J.awrence. ochii de atenţi si sensibili observatori aî soţilor Match privesc cu ufrrufe încintare şi din ce în ce

ce mai multă mîndrie patriotică vasta desfăşurare despaţiu, energie si frumuseţe a continentului, descoperă în infinita varietate a tipurilor umane cu rădăcini în istoria formării naţiunii trăsături com jne cultivate în clUmatul idealurilor democratice.

Dubla condiţionare generică a cărţii, apartenenţa eiatît la Zona grav itaţională a romanului cît şi la cea eschiţelor de că lătorit se reflecta în dubla postură a soţilor March. Intr-un anume sens ei iau locul călătoruluid?n cărţile cu note de călătorie. Parafrezîndu-1 pe Ho-Avells, am pu*ea afirma că în cele mai bune tradiţii alegenului ei sînt c^i eare cutrciarînd drumurile mai muîtsau mai puţin umblate ale Ameiicii. descoDeră oamenişi moravuri, , asoectele m ai smîzătoare” ale vieţii dinLumea Nouă. In alt sens însă, ei denăşesc cu mult rolulde simpli intermediar!, dobîndind ca personaje finţiona-le o identitate atît de dragă cititorilor şi creatorului lor,

 îneît în următorii ani vor mai apare în două nuvele şişase romane, printre care Rfscufilte p irveni*li (1390) şiCălătoria lor la ncn*a de argint (1899).

IX 

Page 243: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 243/258

Alît Isabel, originari din Boston, cît şi Basil, venitla Boston din Vestul Mijlociu, sînt concepuţi ca proto

tipuri ale oameniloi ©biţnwîţi pentru America epocii victoriene şi, în sens mult mai larg, prototipuri ale fcmeii.şi bărbatului în general, luaţi în afara coordonatPÎor geografice şi istorice. Aşa cum afirmă în Eioine jle roman,Howells are convingerea că forţa unui romancier se măsoară prin măiestria cu care surprinde şi redă na "ura feminină, iar Isabel este prima din memorabilul său şir deeroine precum Kitty Ellison, Penelope şi Irene Lapham,Imogene Graham sau doami.a Bowen care vor da o notădistinctă şi vor crea o tradiţie în romanul american.

Relaţia dintre Isabel şi Basil este şi ea o esentiali-z^re a relaţiilor obişnuite dintre doi soţi, cu accent ironic pe efectele comice. Theodore Dreiser va lăuda Călătorie de mntă tccmai pentru această calitate: .,Nuexistă un pasaj sentimental în [această carte], spunea el,certuri de la început pînă la sfîrşit, aşa cum se întîmplă,o ştiţi prea bine... totul frumos şi adevărat".9 De altfel,

cum remarcă majoritatea criticilor, una din cauzale marelui succes al romanelor lui Howells la cititorul victorian s-a datorat tocmai artei cu care „deromanticizau*4relaţia dintre sexe, abordînd într-o manieră tipica realiştilor firescul şi obişnuitul ei.

Intriga propriu-zisă legată de peripeţiile călătorieisi de relaţia dintre cel doi soţi nu este aşadar deloc complicată. ea fiind mai degrabă un pretext pentru o strălucită descriere a locurilor şi a oamenilor, pentru o in

cursiune în peisajul, istoria şi tradiţiile care modeleazănu numai caractere şi moravuri, ci $i două civilizaţii,americană şi canadiană, aparent atît de apropiate şi totuşi atît de deosebite. Cum dealtfel autorul ţine să precizeze încă din primul paragraf al c ă r ţi i: încercîndsă-i povestesc c!titorului despre călătoria de nuntă aunei pereclii de pi oaspeţi căsătoriţi, ce-i drept, nu foaitetineri nu-mi va rămîne altceva de făcut decît să vorbesc despre unele trăsături specifice vieţii americane,aşa cum li s-a dezvăluit lor, să spun cîte ceva despreunele, locuri bine canoscute şi uşor accesibile şi să pre-ţ

Page 244: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 244/258

zînt cînd un crminei de peisaj, eînd o schiţă de personaj".

In panoiam a Americii, aşa cum i se dezvăluie eacititorului prin intermediul soţilor March, jucînd de dala aceerta rolul clasic al „călătorului" din cărţile reunind note de călătorie, specificul Lumii Noi, permanentraportată la ced Veche, este adus în prim-pîan de interesul pentru oameni si moravuri. Succesiunea scenelor de viată şi a tipurilor umane aflate în centrul loreste uluitoare în diversitatea ei, căci distanţele, ca si

nemărginirea spaţiului suqerata cu încîntare whitmam-an'1 prin cîteva descrieri panoramice, se reduc datorităx iifcVei cu care «w» mişca ochiul observatorului. Isabelcj Basil trăiesc în ritmul trepidant al avîntului Americii moderne recurg la tot felul de vehicole : trenuri, vapoare, omnifcuse si trăsuri, avînd rareori răgazul de-abate cu piciorul d.rumarile mai puţin umblate şi colţurile mai retrase de lume din scrierile colcriştilor locali.

Dar. în ciuda faptului că itinerariul celor doi trecepjin cîteva oraşe şi pun locuri de mare interes turistic aşadar că pretutindeni în jurul lor forfotesc oameni, cu rare (dar notabile) exceptai, nu scenele demu-time vor reţine atenţia lui Howells. ci scenele caredintr-o mulţime izolează cu o artă învăţată de data a-reas ta de la Turaheniev fie un crup restrîns de trei-patru persoane, fie cîte un siraur individ a cărui tipi

ci tate sau excentricitate îl recomandă drept obiect deinvestigaţie psihologică. Desi predom inant rămîne interesul pentru tipologia general umană, schimbarea continuă a unghiului din care sînt abordate p e r s o n a je înfiecare din scene generează Serii tipoiorjice identificatedin diverse pc .sp ectiv e : socială, profesională, etnică,religioasă culturală — aflate întotdeauna sub controlul strict al criteriului moral. Dar. scenele de viată nu

sînt niciodată statice, oamenii sînt surprinsi în activităţile lor zilnice, ei ni se dezvăluie nu atît prin portrete cît mai degrabă prin gesturi, nu atît prin descriere sau naraţiune cît mai ales prin dialog.

XI

Page 245: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 245/258

Prezenţa umana domină pinii şi peisajele, fie căacestea servesc drept decor unor scene de viaţi, fiep3 devia în sii'e obiecte ale contemplaţiei artisuce.

Ciiiar şi atunci cînd nu Sînt „peisaje cu figuri1', pe!sa-  jele iu i Howells sînt umanizat?. Prin transfer metaforic, ele împrumută atitudini şi trăsătu ri umane, de cele meumulte ori hiperbolizate, cum se întîmplă în cazul magnificelor descrieri ale Niagarei. De la această regulănu fac excepţie nici peisaj* le citadine, cn cele oferitede N ew York sau Q ueb tc nici descrierile de străzi,seu interioare, unde notaţia balzaciană a detaliilor se

 ju stifică doar prin raportare mai mult sau mai puţindirectă la o scenă de viaţă.In cadrul demersului realist, care desfiinţînd cele

lalte Dimensiuni temporaie operează exclusiv în planulprezentului, asimilarea şi actualizarea în peisaj a sce-noîor de viaţă devine principala modalitate de evocare a isto riei „văzută ca fenomen empiric’*.10 Descriindpeisaje, rum ar fi malurile fluviului Hudson, cascadeleGenessee sau Niagara, locuri unde s-au purtat faimoase bătălii sau unde s-au pus primele temelii de lăcaşuricreştineşti şi de oraşe, citînd uneori şi cunoscuţi isto-riri sau scriitori, Howells actualizează fiquri legendare şi scene care evocă momente principale din trecutul Statelor Unite şi al Canadei. Metoda şi-o va definiel însuşi mult mai tîrziu în Oraşe din Toscana. „Iţi plasezi personajele istorice într-un fel de contemporaneitate pitorească unele faţă de altele şi faţă de tine şî 

le înzestrezi cu sensibilitatea epocii noastre.",, în ultimul capitol al Călătoriei de nuntă , Basil, a-

cel atît de transparent alter-ego al autorului, îşi mustr:Xsoţia cuprinsă de nostalgia trecutului s „Aparţinem doaf eoocii noastre, îi spune el, şi trăim în contemporaneita te1'. Aceasta este lecţia de americanism pe care oprimeşte Isabel cînd o nuuă vizită Ia Niagara, după

doisprezece ani de Ia voiajul de nuntă, ti destramătăinuitele nostalgii si iluzii romantice, o face din nouconştientă de „vastitatea impresionantei realităţi ame-

V

XII

Page 246: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 246/258

ricaiie", care nu te lasă să priveşti în urma. Cuci Lumea Nouă, aşa cum o proiectează Howells în plan mitic, este un nou Eden, ia/ fiecare american un nou A-

flam, cu o infinită vocaţie a începuturilor.Pentru prima dată un scriitor se încumeta să adu-ca oe scena literaturii grandiosul spectacol al Anieri-cii, chiar daca în acei ani de promiţător a^înt al noiinaţiuni, el era tentat să vadă în spec,ial „aspectelemai surîzciloare ale vie ţii''. Făcînd apel la arsenalul demijloace al realismului european, Howells, -ce? ce vanutri toată \iaţa ambiţii de dramaturg, va scrie peste

douăzeci de piese şi va căuta cu asiduitate o formulăde compromis între teatru şi proză, se opieşte în primul rîiid asupra posibilităţilor de obiectivitate oferitede metoda dramatică.

Unitatea de bază a structurii narative este „scenado v iaţă" introdusă de un „narator dramatizat", cum îlnumeşte BootkQ, care prin persoana I (eu), exprimă defanţ vocea auto* ului implicat. Ceea ce se piei de prin

limitarea impnsă de scenă se cîştiqa prin comparaţiile la care trimite scena: (cu Europa, ru alte piirţî ale• America, cu trecutul istorie, cu oropriul trecu t ele.). Folosirea repetată a ruvîntului „scenă", inserarea în text aunor paran teze de tipul indicaţiilor scenice, oreponderenţadialogului şi cbriar prezentarea acestuia sub forma replicilor din textul unei pi*1*:, sînt roate manile să creezesenzaţia vizionării unui spectacol: Complicitatea cu ei-tito ru l („no! cei ce ne aflăm in siv alele luminilor rampei", spune vocea autonalS), este destinată să-I împiedice pe acesta să sesizeze rolul de regizor al autorului,faptul că prin nunere în scenă el creează încă o iluziea iluziei, mediază lealitatea pentru 4 doua oară.

Howells sp străduieşte să compenseze neajunsurilepe care le implică ideea de spectarol prin introducereaunui al doilea narator conştient de condiţia sa de scr i i tor, Basil, cu care are foarte multe puncte de asemăna

re, dai- de eare se distanţează atunci cînd Basil abandonează poezia creatoare de iluzii şi optează pentru contactul direct ,cu realitatea oferit de călătoria la Niagara

XIII

Page 247: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 247/258

— aşadar pr-ntru rclul de simplu observator, pentru o-biecli vitatea aparatului fotografic.

 în sfîrşit, printre strategvle obiectivitătii la care

apelează Howells se numără şi distanţarea obţinută prinutilizarea unei multitudini de forme şi modalităţi ale comicului, mergînd de la umorul de toate nuanţele la ironie şi auto-ironie. Comicul dă întregii cărţi un ton spumos, agreabil, un aer de optimism şi seninătate, dar areşi roiul de-a submina convenţia şi iluzia şi de-a dezvăluirealitatea, fie că e vorba de personaje, de narator, desituaţii sau de limbaj. Nu întîmplător de cîteva ori scenele iau forma declarată de „comedie", „burlească" sau

„parodie".Există totuşi multă poezie în paginile acestei cărţi,de la poei.!i propriu-zise inserate în text. la poezia descrierilor de natură in care elementul romantic este nelipsit şl Doenia tainică a unei căsătorii ajunsă la vîrsta deargint. Şi uiai există farmecul tonului şi al atmosferei,firescul dialogurilor, armonia culorilor şi a formelor, eleganţa comentariului, varietatea limbii, care sporesc plăcerea călătoriei, bucuria lecturii. Citind cartea. Turghe-aiev se grăbea să-i scrie lui Howells: „Fizionomia du-niitaje literară este c ît se p o ite de plăcută t este natu rală, simplă şi limpede.—, şi în acelaşi timp plină de opoezia discretă şi un umor fin. Şi apoi simt pe ea o anume amprentă americană — şi aceasta nu e unul din celemal neînsemnate motive pentru caie savurez atît demuit opera dumftale".’3 Iar, într-un pasaj des citat dinrecenzia, sa la publicarea cărţii. Henry Adams spunea t

„Urmaşii noştri nu vor găsi nicăieri c imagine atît de fidelă şi de convingătoare a existenţei noastre americane [...]. Dacă o extremă şi aproape fotografică exactitatea reproducerii şi o remarcabilă delicateţe ţ,i uşurinţă acondeiului pot eu adevărat să dea unei povestiri viaţăveşnică, de ce n-ar putea [cartea] aceasta să fie citita cuinteres şi încîntare şi peste o sută sru două de ani de-a-cum îna in te? ''14

Noi, Cfei de astăzi, nu putem dscît sa i dăm dreptate.RODICA MîHÂILA / 

XIV

Page 248: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 248/258

N O T E* VVD. Howells, Henry James, Jr., >c The Teory o i the An»erican

Novei <ed. George Perkins), flolt, Rinehart and Winston,L970, p. 142.3  W.D. Howells, „Criticism and fiotion-, Ibid., p. 143,3 Ibid., p. 157.4 Vezi LioneJ Trilling, „Liberal Imagination*.5 J. Henry itarper, ,Mr. Howells’s Pape~“ m The l'ourt ol Ha^-per,

1912, p. 326.*  Citot de Van Wyck Brooks, Howells — Ilis Lite and World,

E.P. Dutton et Go. Ine., New York, 1959, p. 91.7 Gitate din W.D. Howells, Vară indiană ^traducere, de Ma-la-An-*

ffiupan), BPT7, 1PS9. Editura Minerva, Bui ureşti,8 I^ ild re '1 Hoivs Us ed., Cb^ Life in Letters ol W.D. Howells, voi,

I, 1928, pp. 315—316, citat in Rudolf and Clara Kirk : W.D.BoweUs, 9/wayne’s U Ă Authoi Series, Gollege et Univ.Press, New Haven, Corn., 1962, p. 70

8 ttudo li and C lara Kirk, Op. G it. p. 70.*0 Roger B. Salcjnon, .R ealis u as Disin beritnnce“ in American

Literatu re : A Criticai Sui vey, editori Thomas Daniel Youngşl Ronald Edw ard l ine, American Book Company, 1968,p. 204.

** Idem,i3 Wayne G. Booth, Site Rhetoric ol Fiction, uhe Unlversity of 

Chicago Prscs, 1961.Scrisoare din 28 oct. 187<t eltată da Van Wyck Broofcs, Op. Cifc,

p. 10?.

Cita t în Ibid., p. 74. / 

Page 249: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 249/258

l abei cronolgoic

1837 Ia I martie, în mica localitate Ma/lin's Ferry dinsta tul Ohio se naşte William Dean al doilea fiu altipografului şi editorului itinerant William CooperHowells. r ' ' 

1840 Familia se. mută în orăşelul Harniltou, unde tatăldevine editor al ziarului Intelligencer.

1£>46 William Dean este angajat ca,zeţar în mica uoo-grafie a tatălui său. Anii fericiţi potrecuţi la Ha-milton sînt descrişi cu nostalqie in A Poy’s Town(Orăşelul copilăriei) (1890). .

1849 Familia se mută în orăşelul Davton, unde tată lcumpără ziarul Transcript. William Dean încetea- -ză de-a mai frecventa cursuri şcolare, de-acum înainte formînau-’şi educaţia prin in term ediul u-nor vaste lecturi sub. îndrumarea tatălui sau prinintermediul contactelor cu Iumoa tipografilor şleditorilor. Prin eforturi proprii l a a]Uuge să CU-1

noască cinci limbi străine italiana, franceza, spa-^niola, portuphezf» ”si fe ti» Perioada esxe descrisă jin 1916, în Years of Mv Youth (Ani îl tinereţiimele).

1850 După eşecul ziarului Transcript, familia se mutădin nou de astă dată în*r-o pădure din apropiereamicii localităti Xenia unde, în încercarea de a-şirefate situaţia materială, tatăl se apucă împreună

eu fraţii săi de reconstruirea unei ve^hi mori ăf hîrtie. Episodul este descris în Mv Year in a LogCaibm (Un om într-o cabană de bîrne) (1PQ11 şi in clus ulter'or în Orăşelul copilăriei,

1852 Eşuînd şi în această din urmă încercare tatăl îşimută pentru scurt timp familia la Ashtabula, unde devine coproprietar al ziarului Sentinel şi deaici la Jefferson, eapitala d istrictului Belmont O-

hio, sediul acestui ziar şi înprezent. In

cei cineiani eare vor urma, Howells avea să publire poezie şi proză nu numai la ziarul familiei, ci şi Iâaltele precum Ohio Farmer, Ohio State Journal,

XVI

/

Page 250: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 250/258

National Era eto.1857 în Cclumbus, capitala statulyâ Ohio' devine co

respondent al ziaxalui Cincinnati Gazeîle,

1858 Reporter şi redactor la Ohio Stele JournaL1360 Publică, in special poezie, la Atlan tic Monilily,Salurday Press Şi Cincinnati Dial, împreună cuJohn James t iâtt , un tînăr tipogiaf, publică primasa carte Poems oi Iw o I :îien ăs (Foe/Ji scrise dedoi prieteni). în volumul Lives and Spe^cLes of AbraLam Lincoln and Hannibal ha.ulu (Vieţileccvîntările Iui AbraLam Lincoln şi Hannibal Ham-lin) destinat campaniei elec toiale, Hovvells 4e-dică biografiei viitorului preşedinte un eseu deaproape 100 de pagini. Trimis în documentare pentru un stu liu privind industriile ae vîrf Jin Est, -

 în tr-o serie de scrisori publicate în Cincinnau Gazete sub titlul Spicuiri diHtr-un voiai estival şi inOhio State Journal sub titlul Fn Passant, descrielocurile străbătuter în special Niagara si aşezărilede pe malurile fluviului St. Lawrence. Renunţînd

curînd la rolul de reporter, tînărul poet porneşte într-un îndelung rîvnit Delerina] literar prin NouaAnglie, treeînd prin Portland, Salem, Boston Cam-bridge şi Concord, un 3e se aflau pe atunci „ ceim ii prestiaioşi rep.ezentanti ai lumii literare a-mpric a n e : James Russe’l Lc well. Longîellow, E-merson, Thoreau, Haw thnm e Hclmec $i W ’iittier.Discuţiile purtate cu unii din tre el, îndeosebiLowell, vor forma subiectul primului capitol al cărţii Iiierary Friends and Acquaintances (Prieteni şicunoştinţe din In-nea literară) (1900). ci

1861 C a urmare a pubHcării biografiei lui Lincoln, precum şi a succeselor literare Howells este numitconsul al S.U-.A. la Veneţia.

J862 Se căsătoreşte la Paris eu Elinor Gertrude Mead.descendentă a unei proeminente familii din Ver-mont, sosită în Europa împr^unS cu fratele ei,sculptorul Larkin 3. Mead care îşi deschide _ unatelier în Florenţa.

XVII

Page 251: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 251/258

1863 :I se naşte o fiică, Winifred. Dezamăgit de celecîteva succese palide ale creaţiei sale poetice, recurge din nou la corespondenţa de călătorie, tri-

miţînd timp de doi ani impresii despre viaţa laVeneţia spre a fi publicate sub formă de scrisori în Boston Advertiser. In 1866, aceste scrisori vorfi reunite în Venetian Life (Viaţa veneţiană). SoţiiHowells vizitează Florenţa.

1864 începe să colaboreze la North American Review,condusă de LoweJl. Este tot mai mult atras de ideea de-a scrie proză.

1865 Revine în Statele Unite încercînd să găsească unpost stabil de redactor la unul din marile periodice care îi publicaseră poeziile, schiţele şi cronicile.Acceptă oferta revistei Natinn de la New York.

1850 James T. Fields, redactor-şef al celei mai influenterev iste litera re de la Boston, Atlantic Monthly, îlangajează ca redcator-şef adjunct. Apare Viaţa ve-ne*iană. Se stabileşte la Cambridge. începe prietenia de o viaţă cu Henry James.

1867 Publică o a doua carte bazată pe impresiile din Italia, intitulată Italian Journeys (Drumuri italiene).Universitatea Harvard îi acordă licenţa în litere.

1838 începe să publice în Atlantic o serie de Schiţe, rodal lungilor plimbări făcute la Cambridge în compania lui Lowell şi James.

1839 începutul prieteniei cu Mark Twain şi a sprijinuluicritic şi editorial acordat acestuia. Lector la Universitatea Harvard timp de doi ani.

1871 Devine pentru următorii zece ani redactor-şef laAtlantic Monthly, în paginile căreia va promove.talente din toate regiunile Ajnericii, stimu’înd li-ter« tura naţională şi îndrirnînd-o în direc ţia unuirealism autohton în consonantă cu realismul european. Strînge într-un volum intitulat Suburban Sket-ches (Schiţe suburbane) schiţele sale bazate pe observaţiile asupra vieţii americane publicate în A-tlantic. Entuziasmat de contactul cu opera lui Tur-gheniev, care va deveni o influenţă hotărîtoareasupra creaţiei sale.

xvir

Page 252: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 252/258

1872 Apare primul sau roman, Their Weddtng Jcurney(Călătorie de nuntă), inspirat do excursia făcută cusoţia sa la Niagara şi Quebec în vara precedentă.

1873 Dublică A Cbance Acquaintance (O cunoştinţă în-tîmplătoare), roman bazat pe o serie de schiţe publicate în Atlantic, a cărui eroină, Kitty Ellison, vaservi drept model lui James pentru Daisy Miller(1879). Un al doilea volum de versuri Poems (Poezii). '

1875 îi apare A Fore<rone Conclusion (Un deznodămîntprevizibil), primul din romanele a căror acţiune urmăreşte experienţa unor americani în Italia abor-

dînd „tema internaţională", ulterior exploatatămult mai intens de Henry James.1876 The Parlor Car (Vagonul salon), scurte piese de

teatru, majoritatea umoristice, menite să impulsioneze dramatu/gia naţională.

1877 Pnbliră piesele A Cranterfeît Presantment (O presimţire falsă) şi Out of the Guestion (Nici vorbă deaşa ceva), pe care o descrie drept „o lungă poves

tire în formă dramatică", „o formă intermediară între dkamă şi naraţiune", dovedind încă o dată cătalentul său de dramaturg este depăşit de vocaţiasa de prozator. Scrie o introducere la Memoriile luiGc'doni, dramaturgul care i-a influenţat metodarealistă.

1879 The I.ady of the Aroostook (De amna de pe vasulAroostcckl, un al doilea roman a cărui acţiune implică americani în Italia

1^80 The Undiscovered Country (Ţinutul nedescoperit,t roman.1831 In ianuarie, obosit de uriaşele solicitări ale condu

cerii revistei, se retrage de la Atlantic Montily.Publică romanul Dr. Breen's Practice (Practica doctoriţei Breen), precum şi un volum de nuvele si oo-vestiri A Fi arful Resuonsibility and Other Stories(O răsrundere teribilă şi alte povestiri).

188? I se oferă un post de profesor la UniversitateaJobns-Hopkins. Publică romanul A Mq * - h î-^ct^nce(Un ca^, modern), primul din marile romane *ile ur-

XIX

v

Page 253: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 253/258

mă lorilor zece ani, in care se afirmă crezul săurealist şi te hai ca sa narativa . Pleacă pentru un anio Europa, viziiinJu-l mai Litli pe James Ia Londrasi mai apoi poposin-J la Florenţa, după vizite maiscurte în Spşnia, Elveţia şi Germania, James ii înlesneşte contactele cu lumea literară.

1383 Revine din Europa şî se stabileşte la Boston. Apareromanul A Wcman's Reason (Raţiune de femeie).

1384 Fublică Three ViUages (Trei sate) şi Niagara Re\i-siîed (O nouă vi?llă la Niagara).

1685 Apare The Rise of Silas Lapham (Ascensiunea lui„ Sitas Lapham) roman de tip balzacian, caracterizat

de Taine drept „cel mai bun roman scris de un american".1886 Refuză o cat3dră la Universitatea Haivard. Sem

nează un contract eu editura Harper and Brothers,obligîndu-se să asigure în Ilarper’s Mcnthly rubricaThe Editor's Study (Biroul redactorului-şef), prininteimed'ul căreia va sugera noi direcţii scrisuluiamerican nducînd în atenţia criticii nu numai opere

şi tendinţe europene (Zola, Raubert, Tolstoi), ei şiscriitori americani mai puţin cunoscuţi (StephenGrane). Publica romanul Indian Simner ţVară indiană) ultimul din cele care urmăresc experienţaunor americani în Italia, plasînd de data aceastaacţiunea la Florenţa. Ii apare Tascan Cities (Oraşe ■ din Toscana), o carte cu impresiile ultimei sale călătorii în Italia.

1887 Scrisoare de protest împotriva sentinţei din pro

cesul anarhiştilor de la Chicago. Activizarea convingerilor sale dem ocratice sub influenţa lui Tolstoişi Wiliiam Mojris. Apare romanul The Minister'sCbaige (Misiunea pastorului), precum şi volumulModern Italian Pcets (Poeţi italieni moderni).

188b Părăseşte Bostonul mutîndu-se la New York oraşpe cale de-a deveni capitala literară a ţării. Persona je din romanele anterioare dedicate vieţii Ia 

Boston se regăsesc în romanul April Hopes (Sne'an- ţe âe aprilie).

XX

Page 254: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 254/258

1889 Apare Annic Kiîbawi, primei .lustrare a noului saurealism cutie, rezultat al unei crescînde angajări sociale. Se stinge din viaţă fiica sa WinitracL. Reîntoarcere -Ja Boston.

1890 Publică romanul A Hazard o! New Fortune^ fRiscu-riJe parvenirii), care îl socoteşte cea mai r,X'itală“carte a sa, precum şi volumele Orăşelul capUărieişi The Shadow of a Dre am (Umbra unui vis), o cartecare atestă adîncirea interesului pentru investigaţie psihologică manifesta' în mai toate romaneledin anii, nouăzeci.

189' îşi reuneşte eseurile si cronicile cu naraeter programatic pentru realismulamerican în volumul Criticism and Fîctiim (Critică şi roman), Se întoarce laNew York, _ / 

1892 îşi încheie activitatea la „Biroul redactorulai-şef".Interesul pentru^ investigaţia psihologică se con-'tinuă în romanele An Imperative Puty (O datorieimperioasă) şi The Ouality of Mercy (Calitatea

mitei).1893 Publică alre două rojiane, The World of ChanceLumea mlîniplării) şi The Coast of Boheniia fŢăr-mul boemei).

1894 Apare A Ti. a vaier from Allruria (Un călător dinAltruri t), povestea imeninarg a reprezentantuluiunei cu lturi a va rusa tp dinfr-o insulă imaqinară îaMarea Egee.

1895 angajează sa serie regulat pen tru Harper'sW eekly. In My Li tei rar y PassJons (Pasiunile meleliterare)  îşi reconstitu ie trecutul prin in termediu lamintirilor amintirilor evocat** de cărţile din ve-ehea sa bibliotec? Ii apare uri nou voiu/n de ver- sur; reaniud oueziile publicate în Harper's Montfaly

'cu începere diri 1891.1897 Apare rom anul The Landlord at Liou s Head (Pa

tronul de Ia „Cap de leu"), un minuţios studiu nl

caracterelor.!Î893 începe să publice la revista Literatura încă una

din publicaţiile firmei Harper. Theodore Dreiser,

XXI

Page 255: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 255/258

eare alături de Stephen Crane şi FranW Norris senumi'a printre scriitorii tineri încurajaţi de

Wells, publică un interviu eu acesta intitulat„Cum a urcat treotele gloriei", dînd măsura prestigiu hi' de care se bucura în lumea literară. ApareI h 3 Sîory of a Play (Povestea unei piese),_ecou alpropriilor căutnri artistice legate de dificultăţilecu case se confruntă un rcmancier atunci cîndere ambiţia de-a ieveni dramaturg.

1899 li apare Ttaeir Silver Nedding Jou'ney (Călătoria îor la nunta de argint), în care se reîn toarce cu

nostalgie şi uşoară ironie la cuplul Isabel şi B“-sil March după 25 de am de la Călătorie de nuntă.1900 Este invitat să preia rubrica Tbe Editor's Easy

Chair („Fotoliul redacţional" din Harpei's Monthly, „cea mai graţioasă şi elegantă ' causerie din  J  literatura americană", unde timp de douăzeci^ deani va tra ta o gamă vas'.ă de subiecte ?u tlicăvolumul nem orialistio Prieteni şi cunoştinţe dinlumea literară.

1901 Universitatsa Yale îi conferă titlul de Doctor înliteratură. Pornind de la o prelegere ţinută în-*tr-un turnt u de conferinţe. publică studiul intitu lat Herdines of  Fiction (Eroine de roman), bazatpe analiza tinurilor de eroine la un mare număr,de romancieri engiezi. francezi, ruşi şi americani.

1902 Publică romanul The Kentons (Familia Kenton), care ca mai toate romanele sale de după 1900 se

aseamănă cu romanele de început prin insistentaasupra obişnuitului din viaţa airerfcujiă, prin folosirea motivului călătoriei şi prin preocupareapentru realizarea unor eroine autentice.

1904 împreună eu fiica sa Mildred pleacă în Anglia,unde primeşte la Universitatea Oxford titlul deDoctor în literatură. In unrătorîi opt ani va efectua cinci asemenea călătorii în Anglia. Ii apare romanul Fbe Son of Royal Langbrith (Fiul lui Roi altenghriih).

XXII / 

Page 256: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 256/258

1905 Universitatea Columbia îi confer? titlui de Doc-toVî i i literal ură! FTblicK' românui ? ss EelIaTd’sinspirâtion d-rei Bell=»dj.

1906 Scrisorile adresate d-n Anglra soţiei sale Ii oferă / substantă pentru publicarea altor două cărţi diflseria impresiilor de călătorie intitu late (LondonFilras (Fiîrne londone«e) şi Ccita in PeiigbtfulEnglish I c wns (Unele orăşale incîntătoaEe din Anglia).

iy07 Apariţia romanului ihrough the Eye o* the Needle(Prin urechea acului), unde întruchiparea idealuluifeminin o reprezintă femeile'din imaginara Altru-rie. O nouă călătorie în Italia cu vaporul pînă laNeapole.

1908 îjjtoarcerPE în patrie. Publicarea unei noi cărţi cuimpresii de călătorie Rcm=*n Holidays and Others(Vacanţe romane ş' altele). în noiembrie este alesprimul preşedinte al Academiei Americane de Artă şi Literatură funcţie pe care o va deţine pînăla sfîrşitu! vieţii.

1909 Călătorie în Anglia, unde este ales membru de o-noare al Soclfetăţii Regale de Literatură.1910 Moartea soţiei survenită la o lună după moartea

sorei lui şi eu o lună înaintea morţii luî MarkTwain. La moartea bunului său prieten, Howellspublică My Mark Twain (Mark Twain al meu), volum închinat celui pe care l-a numit cu admiraţie„Lincolnul literaturii noastre". Publică şi Imaginary

tatorviews (Interviuri imaginare), o carte reurJnjeseuri pline de vervă scrise pentru rubrica „Fotoliul redacţional".

1911 La editura Harper ap?r primele şase volume dinediţia definitivă a Operelor lui Howells, pentru care acesta scrie prefeţe autobiografice. Tot ce vamai scrie pînă la sfîrşitul vieţii va avea un pronunţat caracter autobiografic. Publică Parting Friends(Despărţirea priatenilor),

L912 IUniversitatea Princeton  îi conferă titlul de Doctor în literatu ră. La a şaptezeci şi cfncea aniversare azilei sale de naştere se organizează un dineu ofi-

XXIII

Page 257: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 257/258

- — r — .------~ • -* SVr '* ~* 'r “ J ‘ţ " '? " - ~  ' * T 'tff’ST' . . ~ "S

daJ_Cu 400 de invitaţi, printre eare şi preşedintele*•. J

191.3 ir'ace o ultimă călătorie în Anglia. Ii apt.re Newte a f JMilIs (Moara din New Leafl, o cdrte bazată.jpEerâpperfei ţa copilăriei şi aco lsrentei petrecu te în

' v

1915 InTemu d-r supîamă recunoaştere» Academia Ame-V rk:ană deA rtjS şi Literatură îi acordă medalia aer- au /^e m x u ’ proză.1916 jfţuKicVun ultim -mtitin, The Leatherwood Cod  IZe- 

u i ain teatherwood), carte eare evocă ce mai con

vingăţoi viaţa anei mici aşezări de frontieră în pri-’mtle decanii ale iteololul <4 XlX-Iea. ,,iecum şi’volurrui ae amintiri Ani ai tinereţii mele.

1920  I n 11   m&î se Stinge din viaţă la New York. uupa^moartea' sa gpaîe romanul Ine Vacatiori of theKelw\ ns (Vacanţa familiei Kelwyn) început încă din1907, ea*e evoeă atmosfera Noii anglii în maniera-romanelor sale de început.

Page 258: Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

7/29/2019 Howells, William Dean - Calatorie de Nunta

http://slidepdf.com/reader/full/howells-william-dean-calatorie-de-nunta 258/258

Câlâtorie de nuntă  este povestea experienţelor unuicuplu de proaspăt căsător i ţ i , d in z i le le c ind v iz i tareaNiagarei făcea parte d in programul obl igator iu a l uneiluni de miere este incursiunea în America Epoci i