Herbert Spencer-indidividul importiva statului
-
Upload
diana-micu -
Category
Documents
-
view
10 -
download
0
description
Transcript of Herbert Spencer-indidividul importiva statului
Herbert Spencer- “ Individul împotriva statului”
Micu Diana Cristina, Sociologie, Anul I, Seria 2,
Grupa 1
Libertatea este un concept filosofic care, de-a lungul timpului, a atras atenția multor
ganditori, printre care și Herbert Spencer, un cunoscut sociolog, psiholog, filosof şi gânditor
britanic care a evidenţiat în lucrările sale faptul că individul nu este cu totul liber, statul fiind cel
ce îngrădeşte libertăţile fiecăruia.
Una dintre principalele idei pe care pune accent Herbert Spencer în lucrarea să “Individul
împotriva statului” este cea conform căreia liberalii au uitat de misiunea lor cea mai importantă.
În trecut, scopul liberalilor era acela de a limita puterea monarhului şi de a se asigura că
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt respectate. La început, liberalii se împotriveau lui Carol al
II lea care îşi dorea puterea nemărginită. Individul se dorea a fi un om liber, lipsit de orice
îngrădire sau constrângere. Părerea lui Spencer este ca în prezent, liberalii au uitat de “menirea”
lor de a apăra libertatea cetăţenilor. Ceea ce fac liberalii în prezent este a limita puterea statului şi
a o diviza în cele trei mari puteri specifice democraţiei: puterea legislativă(cea care elaborează
legile), puterea executiva(cea care aplica legile) şi puterea judecătorească(cea care se asigura că
legile sunt aplicate corect). În sprijinul acestei afirmaţii el vine cu o serie de exemple care
ilustrează şi susţin punctul său de vedere.
Unul dintre exemplele pe care el le da este acela al soldaţilor plecaţi la război. El afirma
că un soldat care merge la război nu este considerat un om liber. El este constrâns să meargă să
lupte pentru propria tara, nelasandu-i-se libertatea de a alege. În felul acesta este încălcata una
dintre libertăţile fundamentale şi anume libertatea alegerii. Soldatul nu este întrebat dacă îşi
doreşte să meargă la război, dacă doreşte să lupte de partea tarii lui sau împotriva şi doar este
obligat să meargă, în felul acesta riscându-şi viaţa şi renunţând la libertatea sa. Din punctul meu
de vedere nu trebuie luate in considerare numai pericolele pe care le întâmpină ci si timpul pe
care îl petrece departe de familie.
Un alt exemplu ce apare în carte este legea construcţiilor. Această lege îngrădea libertatea
de a construi după bunul plac. Existau o serie de condiţii de care trebuia să ţină cont fiecare
individ care dorea să construiască o clădire sau locuinţa. Erau anumite limite impuse astfel că nu
exista o adevărată libertate a alegerii modului în care doreşti să fie construită locuinţa ta. Oameni
erau de cele mai multe ori obligaţi să folosească materiale ieftine de proastă calitate deoarece
cele de o mai bună calitate erau foarte scumpe. În felul aceasta oamenii cu o situaţie financiară
mai grea alegeau să îşi facă locuinte de o calitate slabă care puteau fi distruse foarte uşor. Prin
scumpirea materialelor de construcţii de bună calitate, se reduce cererea şi mai apoi şi ofertă şi
nu mai există o libertate a cererii şi ofertei.
De asemenea, autorul aduce în firul discursului său vorba despre sclavie. Este realizată o
paralelă între robia trecută în care oamenii erau obligaţi să lucreze doar pentru bunăstarea
stăpânului sau în mare parte pentru aceasta. În prezent oamenii nu mai sunt numiţi sclavi său robi
însă există chiar şi în present o oarecare formă de sclavie. Oameni care lucrează în mediul privat,
în special, lucrează în mare parte pentru bunăstarea stăpânului, care în prezent este numit patron
sau şef. De cele mai multe ori salariul lor este constituit dintr-un procent din câştigul produs. Cu
alte cuvinte, individul munceşte cel mai mult pentru câteva procente din întreg câştigul, iar
patronului îi revine marea parte a profitului, fără ca el sa depuna un efort mai mare decat
angajatul.
Autorul este de părere că toate legile aduc suferinţa, ele fiind considerate una dintre
principalele surse ale tristeţii. Este adevărat că toate legile nu fac decât să îngrădească libertatea
cetăţeanului în diferite moduri. Herbert Spencer considera că legile sunt o cauză a suferinţei
deoarece ele limitează libertatea individului, însă nu contestă faptul că ele asigura ordine socială.
Fără legi totul ar deveni un haos, fiecare individ făcând tot ceea ce ar dori ar ajuge să rănească pe
alţii sau pe sine. Astfel, fiecare lege este elaborată în aşa fel încât să îngrădească libertatea care l-
ar putea face pe individ să îi rănească e alţii sau să îşi facă rău propriei persoane. Legile sunt o
serie de restricţii care dictează pedeapsa fiecărui individ care ar face rău altora provocându-le
răni sau luându-le viaţa.
Cu toate că susţine că statul este un element negativ, iar legile o sursă a suferinţei,
Herbert Spencer este de părere că o comunitate este importantă. Individul este prin definiţie un
om social care interacţionează cu alţii, face parte dintr-o comunitate şi drept consecinţă trebuie să
se adapteze la legile, vigorile şi regulile societăţii sau comunităţii din care face parte. Totodată, el
concluzionează că statul şi legile sunt un “rău necesar” deoarece ele menţin echilbrul şi pacea
într-o comunitate. Fără legi societatea ar fi un haos complet asemeni unei jungle în care fiecare
îşi urmăreşte scopurile fără să le pese de ceilalti, o luptă pentru existenţă. Totuşi, sunt unele
aspecte pe care parlamentarii încearcă să le implementeze în minţile indivizilor ce compun
societatea, aceste lucruri transformând regimul într-unul totalitar.
După părerea mea, Herbert Spencer are dreptate în majoritatea afirmaţiilor lui. Este
adevărat că prin legi este îngrădită libertatea individului, însă totodată acestea asigura armonia în
stat, echilibrul şi bună înţelegere a indivizilor ce o compun. Putem spune așadar că legile sunt
asemeni sabiei lui Damocles având atât dezavantaje cât si avantaje.
Bibliografie:
Spencer Herbert, Individul împotriva statului, editura Incipitus, Bucuresti, 2002