Tragedia Hamlet(1600-1601) este considerat momentul de rscruceal evoluiei spirituale i artistice al marelui W. Shakespeare care a creat cel mai fascinant erou din literatura universal.Ca s ptrundem n universul operei, ca s-i nelegem resorturilecompoziionale trebuie mai nti s cunoatem contextul social- politic n care a trit W. Shakespeare, adic sfritul secolului XVI i nceputul secolului XVII, o rscruce nu numai temporal ci i ideologic.nelegerea profund a tragediei Hamlet este condiionat de cunoatera acestei ideologii a naterii n cadrul creia omul este o fiin autonom, cu acces la instruire indiferent de clasa social.Considerm c acest personaj unic, neegalat pn astzi triete zbaterea interioar generat criz existenialist ca aceea a secolului trecut. Ce este altceva Hamlet dect un nstrinat, un angoasat, mcinat de ntrebri sfietoare:A fi sau a nu fi aste e ntrebarea. Hamletre o problem grav de rezolvat i anume rzbunarea morii tatlui su.Intelectualul rasat, tinereea avntat, frnt brusc, idealul uman pe care l avea n rege imama sa sunt puternic zdruncinate. Dispare reperul moral i personajul este mpins ntr-o puternic dram de contiin, trebuie s disting binele de ru, s treac de la speculaofic la aciune.J. Kott afirma in cartea "Shakespeare contemporanul nostru" ca nu exist un Hamlet general, ci unul care corespunde cel mai bine vieii i mentalitii oamenilor de la jumtatea secolului XX.Energia cu care i susine monologul este un fel de transfer al aciunii amnate n cuvinte, mnia chiar i cea ndreptat spre sine i consum energia necesar aciunii. Hamlet cunoatarte bine teatrul i fora lui terapeutic i n actul trei pregrete o capcan:prin piesa ata la ntind/ n care-al rigi cuget va s-l prind. n plin conflict luntric, mcinat de dode rzbunare i luciditate, Hamlet este dornic de cunoatere, vrea s nlture orice urm de suspiciune referitoare la criminal i pentru aceasta, teatru n teatru este pentru el investigaie a renascentistului care vrea un act de dreptate ,nu cruzime. Actul III ncepe cu versul devenit celebru: A fi sau a nu fi: asta e ntrebarea.Dihotomia este nc ireconciliabil. Hamlet trebuie s triasc ndurnd sau nendurnd s moaa rezolv dilema, aciunea este respins din teama de necunoscut. Soluia este gsit n moarte comparat cu un somn adnc. Misoginismul, explicat prin elemente de biobrafie interioar devine agresiv n actul III fa de Ofelia, iar n actul V se va transforma n durere sincer cnd aceasta se sinucide.Monologul lui Hamlet ncepe cu ceea ce trebuie s fie probabil, cel mai faimos canon in limba englez: "A fi sau a nu fi." Pentru personaj, in momentul respectiv, aceasta este o ntrebare foarte important,literalmente una de "via i de moarte", dar termenii generali n care este formulata i d o rezonan care il depaseste pe Hamlet. Acesta pune ntrebarea la nivelul cel mai metafizic posibil, el nu pune intrebare in felul urmator "Ar trebui s m omor?", sau "Pot tri aa?", ci el o pune in felul urmator: "a fi sau a nu fi". Existena nsi este subiectul ce se dezbate n acest discurs. Cuvintele alese garanteaz faptul c ntrebarea lui Hamlet va fi interpretata la un nivel general: Intrebare lui folosete unul dintre verbele cele mai de baz din limba engleza, unul fara de care fr de care, nsi limba englez ar fi cu siguranta imposibil de vorbit. Verbul este apoi formulat la infinitiv, "a fi", si nu atasat vreunui substantiv sau pronume specific. Echilibrarea se produce pe cealalt parte a cuvantului "sau" folosindu-se cea mai simpla opoziie posibila, acelai verb cu un prefix format dintr-o singura silab: "nu"."A fi" nu este opusul din punct de vedere al sensului, cuvintelor "sinucidere", "moarte" sau "Non-existen", este o opozitie simpla la nivel gramatical. Shakespeare trateaza problema la forma sa cea mai simpl i mai abstracta, pn in punctul in care aproape nu are nici un sens - ar fi interesant de stiut cati dintre cei care recunosc sintagma "a fi sau a nu fi" ar putea explica ce nseamn. Shakespeare a evitat sa ofere orice imagine de ansamblu, orice referire particulara care ar putea restrnge misterul ce inconjoara celebra intrebare, care este cu siguran unul dintre motivele pentru care fraza a avut un ecou atat de puternic . "A fi sau a nu fi" si discursul lui Hamlet pe aceasta tema il portretizeaza pe acesta ca fiind un om foarte confuz. El este foarte nesigur de perosoana lui i gndurile sale de cele multe ori ovie ntre dou extreme, datorit personalitii sale ciudate. n monolog, el contempl asupra indeciziei sale de a-si continua viata, sau de a sfarsi-o. El ia de asemenea in considerare rzbunarea mortii tatalui sau. Dovezile de incertitudine i de o gndire exagerata asupra problemei lui nu este afiat numai n acest discurs, dar de asemenea, este menionat si n alte momente importante ale piesei. Subiectul monologului lui Hamlet este in mare parte privitor la sinuciderea sa si negasirea unui raspuns cu privire la acest lucru. De-a lungul discursului, este evident c Hamlet se regaseste neputincios in fata alegerii destinului sau. Hamlet se ntreab dac ar trebui sa traiasca si sa indure toate necazurile pe care viata i le pune in cale, sau daca ar fi mai bine sa aleaga moartea si sa puna capat tuturor suferintelor. El considera c viaa este sinonim cu suferina.