tei l2

BL

MORFOLOGIE STRUCTURALAA,

R OMANE

(suBsTANTlV, ADiECTIV, VERB)

E DITURA ACADEMIEI REPUBI ICII SOCIATISTE ROMANIABUCURE$Tr-r9ó8

Coperta de : Negrescu DLunítru INTRODUCERE

0.0. Progresul cunoDtinlelor într-un anumit domeniu, eYolulia,concepliilor qfa metoclelor de cercetare au drept consecin!à inevita-bilà módificarea terminologiei unei discipline qtiinlifice, modificarecare se ,-ealizeazà, prin aband.onarea unor termeni qi introd'ucereaaltora, precum qi prin evolulia semanticà a cuvintelor.

Mòdificarea semantismului unui terrnen qtiinlific poate consta

MORFOLOGIE KRITCTURATÀ

0.1. IIn exemplu elocvent de evolulie semanticà oferà terme-nir morfologie qí strwctural,, cltprinqi în titlul acestui studiu qi care aurolul d.e a del imita obiectul q i d.e a preciza concepl iacercetàrii.

0.1.1. Termenul morfolagi,e, foarte vechi în lingvisticà,, intro-dus pentru a înlocui pe cei de analog'fu sau etí'mol'ogi'e, d-esemna,inilial, ,,qtiinla formelor" limbii, adicà, clisciplina consacratà flexiuniicul-intelor, consid.eratà, sub aspectul expresiei. Sensul varialiilor fle-xionare, precum gi combina.tiile cte cuvinte reYeneau altei clisciplinelingvistice qi anume sintanei'.

Cu ace,astà, acceplie, termenul ,,morfologie" a fost gi mai esteîntrebuinlat qi azi cle mulli lingviqti.

0.1.2. La un moment dat, ca urmare a d.eetimologizàrii ter-menului qi clin nevoia d.e a echilitrra descrie ea gramaticalàr de arepartizu într-un mod mai consecvent faptele gramaticale între mor-

IN'IRODUCEREMORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

transmisia : semnificatul ,;i semnificanítrl, Le signi,fi,é et, l,e si,gni,fi,ant,în terminologia lui Saussure.

Cu accepliunea d.iscutató termenal morfologie trimite deci lacuvînt , s inula forrnà, ca înut i l izarea orginarà.

0.1.3. O nouà mod.ificare a sensului termenului morfologí,e seproduce în momentul în care se stabileqte o lcgà,turà, între morfol,ogi,oqí morfem, deci atunci cîncl unitatea lingvisticà cwuî,ir,t trr,ce peplanul al doilea, iar în centrul preocupà,rilor mcr'folcgiei se pla-seazú morfemul,.

Inacest cuzmorfologi ,a,caqt i in!à a morf emelor seopunesi,ntarei , ca qt i in!à, a sintagrne Ior, d.eci a combinal i i lor de mor-feme (cle multe ori se preferà termenului sí,ntand, un termen nou,cel de si,ntagmaticd,).

Consid.erarea morferrrului ca unitate de hazà, a morfolosieiare d.rept consecin!à, schimbarea raportului d.intre morf em ,sic u v î n t : pe cînd- înainte lingviqtii utilizînd conceptul ,,morfem"îl sutrord.onau cuvîntului - morfemul era conceput ca o parte acuvîntului -, de la un moment d.at, rnorfemul începe sà fie definitindependent de cuvînt devenind. uni tatea fundamentalà,iar cuvîntul este conceput ca o unitate derivatà,, subordonatà,, d.efi-nità, prin raportare la morfem, ca grupare d.e morfeme.

In promovarea morfemului ca unitate d.e bazà' a morfologiei,un rol important I-a jucat un impas al lingvisticii : imposibilitatea d.e

a gósi pentru cur'înt o d.efinilie satisfàcà,toare, capabilà, sà' ofere uncrlteriu clar pentru ctistinclia ,,cuvînt (compus) / g"up de cuvinte".

-A.ceastó nouà mod.ificare în semantica termenului m,orfol'ogiecoincide cu o nouà, etapà, în dezvoltarea lingvisticii qi anume cu apa-rilia structuralismului.-

0.1.4. Chiar ìn cad.rul lingvisticii structuraliste însà, în caremorfologia este constant qi consecvent raportatà Ia m o r f e mttermenul morfotogie este folosit cu accep,tiuni profund. diferite : înacest) ca,z deosebirile semantice d.erivà d.in sensurile diferite cu careeste folosit termenul morfem.

În cercetà,rile structurale, acest termen are trei accepliuni prin-cipale :-

(1) Accep.tiunea cea mai ràspînctità este aceea d.e ,,unitaterninimaià, a timtiii pàstrînd fu:rcfia de semn". Adicà, unitate minimalà,d.e expresie, asociaià unui sens, unei unità,li d.e conlinut. Ca ,,unitateminimalà," morfemul se opune cuvîntului, în general analizabilîn morfeme. grupului d.e cuvinte etc.

În catitàte -de unitate minimaià cu s en s, morfemul se opune

fonemului qi tràsàturii d.istinctive, ca unità,fi minimale de expresiecapabile sà, diferenliez€, sà exprime sensul, fà,rà, a fi însà, ele, ca atare,clotate cu sons.

În acest fel se ajunge la o ierarhiza.re a fapteìl,or lingvistice pernai multe nivele, fiecare-nivel avînd o unitate proprie, care includ-e,în componenla sa, una sau mai multe unità,li ale nivelului imecliatinferior : morfemtú înglobeazà unul sall mai multe f o n e m etsèntagma cuprincLe mai multe morf eme.-Definirèa

morfemului ca unitate minimalà, de expresie cu va-loare de semn lingvistic caract'erizeazú qcoala clescriptivist'Ft" - aícàrei fonclatc,ri sîni tingviqtii americani (d.e obicei se vorbe$te. c1eqcoala d,escriptivistà amerióanà,). Se întîlneqtede asemenea la lin_g-vigtii grupalfîn jurul cercului lingvistic cle 1a Praga $i la muili al.tilingviqti, printre care qi romàni.

- ec'est mocl de a defini morfemul st,à la baza unor d,escrieri careau de obicei în vedere mai mult latura expresiei qi mai pulin conli-nutul care este considerat ca dat', Îà'tà, a fiiupus unei analize qi uneirlescrieri ia fel cle sistematice qi d.e amànun.tite.

(2) O acceplie profuncl cliferità are -termen:u! m,orfam in con-ceplia'glossematicà,, éhboratà d.e lingvistul danez f ,. Iljelmsletr-, care:uittizelzA acest termen pentru a d.enumi o unitate de conlinut :uni tàl i le d-e conf inut, p-teremate,mele, se repart izeazà' în 'd.ouà, categor i i : morf emele qi p leremele.

MORFOLOGIE STRUCTURAL.A. A LIMBII ROMANE

Cu aceastà acceplie mai restrînsà este folosit termenul ,,mor-fem" qi d.e unii lingúqti care nu aderà, la structuralism, cf."[gb].

^ .0.1.-5.^Y_ariatja sensului termenului morfotogi,e priveqte, deci,în primul rînc[, obiectul care se atribuie acestei di[cipúne qi edte ae-terminatà în mare màsurà de concep,tia lingvisticà, generatà.

INTRODUCERE

0.1.6. Dacà, termenul morfotogie circumscrie d.omeniulcerc,etàrii, d.eterminantaL structurald, sugereazà, c o n c e p ! i Dr cà:reconduce o anume cercetar_e, precum qi, în mod implicit qi in tiniLmari, procecleele gi metod.ele utilizate.

În terminologia lingvisticà, - determinantul structural sau

0.1.7. L i ingvist ica iogic izant,à, cea mai veche-aredouà, caracteristici principale : (a) consiclerà limba un epifenomen algîndirii, al logicii, un fenomen secundar qi subordonat qi (b) un feno-men static. aceastà a doua caracteristicà decurge în mod. firesc dinprima : logica ar^e un caracter universal, deci static, si, ca urmare,limba, ca e e refleclia, expresia ei, trebuie sà, aihà,Jaedlasi caracter.De a.ceea, orice schimbare, în lumína acestor considerafii, era cali-ficatà qi condamnatà, ca ab at e r e .

Deqi teorettzàrire logicizante au devenit mai rare în secoruld.in urmà, conceplia oa atare, manifestatà, într-un anumit mod. de a,gîndi, d,e a abord.a faptele d.e limbà, pornind d.e la sens, de la anumitetipare tradilionale, transmise din generalie în genera,tie de la grama-ticii antichità,lii pînó azi qi preluate ca un dat, ca o premisà, axioma-ticà', fúrú o examinare criticà, din punctul d.e vedere al limbii cà,reia ise aplicà', se întîlnesc chiar în lucràri recente, deqi între timp aparilia,gramaticii istorice a zdruncinat multe din ideile d,e bazà, ale lingvis-ticii cle pînà, atunci.

l t-10 MORFOI-OGIE STRUCTURALÍ, A LIMBII ROMANE INTRODUCERE

r e a c t i e fa!à de principiile fundamentale ale lingvisticii ,,ofici-alett, ale lingvisticii aqa cum se fàcea în perioada àceeù.

Cercetarea istoricà, urmà,reqte în mocl oarecum izolat faptele clelimbà fàrîmi!înd fenomenul lingvistic, structuralismul cere consid.e-rarea lor în ansamblu, în sistem; lingvistica istoricà, le studiazà, înevolulie, structuralismul insistà, asupra necesitàlii stud.iului sin-cronic, la un moment d.at ; lingvistica istoricà, studiazà limba în legà,-turà, cu diverse alte fenomene sociale, structuralismul subliniazàimportan.ta metod.ologicà, qi principialà, a delimitàrii limbii de altef enomene.

0.1.11. À.ceste iclei fundamentale ale structuralismului, carese întîInesc eboqate în clivelse lucràri anterioare, apar înglobateîntr-o conceplie unitarà, si închegatà în úursuZ lui F. de Saussure,citat mai înainte.

F. de Saussur:, cle,si ind.o-europenist ca formalie, qi-a dat seamade o anumità inad.ecvare a concepliei qi a metod.elor lingvisticii isto-rice qi a càntat sà defineascà,limba înlr-un mod nou qi sà stabileascà,principii de cercetare lingvisticà, cît mai adecvate obiectului, capa-bile sà, surprind.à, esenla sa.

Noutatea modului c1e a înlelege lirnba qi de a ved.ea principiiiecercetà,rii lingvistice au fàcut ca, rln timp, Cursul llt:ri Saussure sà,ràmînà, fà,rà ecou sau, în c:l mai hlan caz, unele id.ei formulate înaceastà, lucrare sà, fie preluate qi d.ezvoltate oarecum deformat,involuntar, prin consiclerar€,a lcr prin prisma lingvisticii în vigoare.

0.1.12. Abia mai tîrziu, clupà, mai mult d.e un deceniu, id.eilesale încep sà, d.ea road-e, iar structuraiismul se contureazà,, clin ce înce mai ferm, mai precis, ca un curent.

În 193'0, N. S. Trubetzkoy pune bazele fonologiei prin impor-tanta sa lucrare Princi,pes de phonologzle. Continuitatea de itlei dintreTrubetzkoy qi Saussure este clarà. Tot la structuralism ajung, oare-cum indepondent, Bioomfield ,si atlii.

fnteresant este cà,, d.:qi pr:rnislle noii conceplii sint d.estul d.ecliferite, Ia diferili lingviqti, ea este, în liniile ryi tentlinlele sale esen-fiale, aceea,si.

0.1.13. D:ceniile urmàtoare, prin activitatea clin ce în ce rnaiintensà,, d.esfà,quratà, de un numàr tot mai rnare cte cercetàtori qi,d.e Ia un rnoment dat, prin contactul dinire d.iversele qcoli, au adusimportante precizàri qi rectificàri concepliei qi tehnicii structuraliste.

O mare importan!à, are, în precizarea gi clarificarea multor id.eiqi metode structuraliste, contactul ctin ultimii ani cu alte d.isciplinegtiinlifice, mai ales cu teoria infcrmaliei qi cu rnatematica.

Cercetarea istoricà a limbilor a d.ovedit inconsistenla princi-piului imuabilitàlii limbii, impunînd ca o realitate incontestabilà,ca,r a) ct er ul i s t or i c al fenomenului l ingvist ic.

Totodatà, a, pus în eviden!à, raportul limbii, în istoricitatea sa,cu alte fenomene sociale, cu viala socialà qi istoricà, a comunitàlii devorbitori purtàtori ai limbii date. Adeseori interesul qi importanlainformaliitor extralingvistice pe care lirnba le oferea cercetàtorilorsà,i a fost aqa de mare, încît s-a prod.us o intervertire, o ràsturnarearaportur i lor , în sensul càl imbaa încetatde a mai f i scqpulcercetà,r i i ,d,evenind. un instrument, o cale de cunoaqtere asocietà.tii gi a istoriei ei 1421.

C.rrcetàrile comparative qi istorice au adus importante corecittive modului logicizant d.e a înlelege limba, au infirmat unele d.inprincipiile sale de bazà,, dar au preluat, adesea necritic, d.e la ling-vistica (qi mai ales d.e la gramatica) tractilionaló concepte qi tiparetanumite inventare de categorii gramaticale, precum ,si anumite moda-Iità,fi de clasificare, eventual chiar clasiÎicàri, a càror ccnservare im-punea un cadru inad,ecvat, uneori fals, cercetàrii lingvistice.-

0.1.9. Ilnele elemente noi în lingvisticà a adus gi geografialingvisticà, - clisciplinà qi metodà, lingvisticà derivatà, dinlingvisticaistoricà, qi comparativà, -, care a firnizat un material bogat pentrususlinerea qi precizarea unor importante descoperiri ale lingvisticiiistorice, cum éste, de exemplu, relevarea caracterului istoric, instabiltal fencrmenului lingvistic.

"rice qi comparate.Dar tocmai acumularea acestei imense si, în fond., inepuizabile

cantità,li de material a pregàtit revolulia lingvisticà care urma sà, seprod.ucà, în secolul al XX-lea, gi al cà,rei prelucliu l-a constituitÀparilia faimosului Cours de l"ingui,stiqqlg généra'l,e al lui F' d.e Saus-SUIE.

Aceastà, revolu,tie a constat în apari.tia u.nei noi concep,tii înistoria lingvisticii, aparilia structwral''ismului, care în liniile sale esen-:,biale reprèzintú, în mod mai accentuat tranqant la începutul sà,u, o

Iù72 I\IORFOLOGIE STRUCTURITLA A LIMBII ROMÀNE

Conceplia structuralistà qi metoclele d.e cercetare care îi sintsutrordonate au evoluat qi, în acelaqi timp, d.iferà, în detalii de la ogcoalà, Ia alta, de Ia un lingvist la altul. Principiile fundamentale aleconcepliei, însà, qi dezideratele esenliale ale metodei sînt aceleaqi.

0.1.14. Strueturalisrnul poate fi caracterizaL prin cîteva id.eid.e bazú.

(1) Teza fund.amentulà, a structuralismului, clin care d,ecurgqi cleci pot fi ded.use toate celelalte, o constituie conceper€a limbii cafenomen a u t o n o m, d.e sine-stàtà,tor, qi anume ca s'isíom în r-aretoate elernentele constitutive depind clirect sau mediat unul de celà-latt gi nu existà, clecît în virtutea rela.tiilor care se stabilesc între ele,aqa încît funclia comunicativà, a limbii se realizeazà' prin d.iferen-lele qi opoziliile dintre ele.

Astfel, dacà,lingvistica logicizantà concepea limba ca un instru-ment al gîndirii, iar cea istoricà, a scos în eviden!à, caracterul istorical fenomenului lingvistic, structuralismul se caracterizeaz\" prin relie-farea caracterului s istemat ic al l imtr i i .

Prin sistem se înlelege o mullime, un ansamblu de elementelegate între ele prin relalii de naturà, ctiferità qi organizate astfel într-ostructwrd, unicà, qi unitarà,.

A-firmarea caracterului de sistem al limbii presupune punerea îneviden.tà, a st'ructurii acestui sistem, ceea ce explicà, folosirea deter-minantului structwral ca clenominativ al concepliei qi al metodelor clecercetare care decurg din ea.

Organizarea într-o structurà, presupune existenfa raporturilor-dintre pàr!i, dintre elementele componente, gi a raporturilor acestorpàrli fa!à de întreg.

Cercetàrile structurale au scos în eviden!à organizarea într-oierarhie complexà a elementelor componente ale unei limbi, repar-tizarea elementelor lingvistice în mai multe nivele - nivelul fono-logic, nivelul morfologic, nivelul sintagmatic - , fiecare nivel fiind ca-racterizat prin unità,li proprii, diferite, cuprinse într-o organízarespecificà,.

tr'iecare nivel se cala"cterizeazà,, însà,, nu numai prin rela.tiilece se stabiiesc între elementele sale componente, ci gi prin raporturiledintre un anumit nivel qi celelalte. Aceste raporturi se manifestà, înprimul rînd., prin aceea cà, unitàlile unui nivel pot fi incluse,în grupàri mai largi, pot constitui unità!i pentru un alt,nivel l aqa, de exemplu, lkl, [a], [r], trei foneme, trei unitàli ale nive-lului fonologic se grupeazà, alcà,tuind morfemul [kar] : combinaliacelor trei foneme reprezintà,întotal i tatea ei , o unitate, deci un

INTRODUCERE

element ind" iv iz ib i l în cad.rul n ivelului morf o logic,o comtlinalie de douà sau mai multe morfeme poate constitui, larîndul sàu, o unitate la nivelul s i n t a g m a t i c - o s i n t a g m à.

Aceste nivele se stratificà deci într-o ierarhie, în care unnivel se subord.oneazà,, într-ul fel, altuia în màsura în care unitàlileunui nivel, grupate mai multe la nn loc, pot constitui unità,li inctivi-zíbile ale nivelului superior.

Complexitatea relaliilor d.intre diversele nivele se accentueazà,prin aceea cà un element oarecare poate reprezenta, în anumite situ-a!ii, o unitate susceptibilà, cle a fi cuprinsà, ca atare în structura unornivele diferite. -Astfel, în unele cazuri, o unitate fonolggjeà_poatefuncliona, în condilii determinate, ca unitate qi în cadrul niveluluimorfologic : un exemplu în acest sens oferà, d.e exemplu în sistemullimbii romà,ne o - fonem în pam, dar morfem în o cusd, - sau o -fonem în car, dar morfem în'Jloaí"ea ehc.

Existà, deci o ord.ine obìigatorie ló2, p. 711 într-un sistem,ord.ine ca e reprezintà o componentà, esenlialà, a structurii siste-rnului unei limbi. F. de Saussu-re, care a subliniat caracterul siste-matic al trimbii gi a înleles importanla pentrìr lingvisticà a concep-tului de sistem, nu a întrer'à,zut decît foarte vag modaiilàlile de struc-turare a elementelor în cadrul sis{emului.

Structura sistemului a fost pusà, în eviden!à, de cercetàrileulterioare prin clescoperirea repartizà,rii pe nivele qi a ierarhizàriiîntr-o stratificare a acestor nivele, precum qi prin stabilirea tipurilorcle rela,tii care se pot contracta în cad.rul unui nivel sau de la un nivella altul.

Precizà,ri extrem d.e utile a ad.us în.telegerii limbii ca sistemincluderea limbii în categoria mai largà, a cod.urilor, înlelegerecare constituie consecin,ta imediatà, a apropierii lingvisticii cle teoriainformaliei : limba, ca qi codul, reprezintà un sistem destinat sàtransmità, informalii. Comunicarea lingvisticà,, ca oricare altà moda-litate de comunicare, presupune doi interlocutori, emi!à,torul qi celcare receplioneazà,, terrneni între care se face transferul de informalie.Pentru ca acest transfer sà, fie posibil este necesar ca cei cloi parti-cipanli impticali în actul de transmisie a informaliei sà, fie purtà,toriiunui mijloc d.e comunicare comun: sà, cunoascà amînd.oi acelaqicod., aceeaqi limbà. Dacà, aceastà conclilie primordialà nu este satis-fà,cutà, mesajul nu se poate transmite. Transmiterea unei infornraliipresupune operalia d.e cod.are a ei, ad.icà, concretizarea ei înJr-unmesaj, operalie care revine emi!à,torului, qi opera,tia cle crecgdare,de ded.ucere a informaliei clin mesaj, pe care o realizeazd, receptorul.

14 IVÍORFOI,OGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE INTRODUCERE

Mesajul poate sà nu-qi atingà scopul, cu alte cqvinte, sà nuajungà la ieceptor qi din carza, unor cond.ifii nefavorabile cte trans-misie - o comunicare oralà poate fi prost aluzità sau defectuos pro-nunfatà,, un text scris poabe fi deteriorat etc.

(2) O altà, tezà, d.e bazà a concepliei structuraliste,.tezà carederivà, din conceperea limbii ca sistem, este aceea a tlelimitàrii întresincr onie qi d ia cr onie qi a proclamà,r i i idei i cà s inguru. frnod aclecvat de cercetare a limbii este cel sincronic. Aceastà, tezàreprezintà, în mod. er.identr o reaclie fa!à, ct9 lingvistica secolului alXIX-lea qi a începutului secolului aI XX-lea, în care pred.omina,covîrqitor, interesul pentru stutliile istorice si comparative.

I Teoria infortnalit'i estc fer[il utilizatà ln [19].

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

(b) Àlià caracteristicà deosebitoaîe a, cercetà,rii istorice a sis-temului'priveqte mod.ul de a explica schimbàrile. Lingvistica istbricà,considerà fenomenele lingvistice oarecum ind.epend.ent unele cle a,ltele

pulin suslinut. Dimpotrivà,, în cercetàrile istorice de orientare struc-turalà,, faptele lingvistice fiind. concepute qi consid.erate în interaoli-unea lor complexà,, modificà,rile trebuie explicate mai ales prin cauzei n t e r n e, d.e organizare gi d.e echilibru în sistem, recurgîndu-semult mai rar qi mai precaut la influenle externe.

Cele cîteva d.ecenii care s-au scurs d.e la aparilia structuralis-mului au adus precizúri privind- însuqi modul d.e a concepe si'muomia.Se recunoaqte, tot mai insistent, faptul cà limba, sistemul limbii, esteîn continuà, miqcare, gi cà, deci, o descriere fidelà qi ad.ecvatà, trebuiesà, surprind.à, organizarea structuraló a sistemului qi în acelaqi timp

,,v ia! i l ' tu i -sà surpr indà, d.eci d. iacronia în s incronie.Aceasta înseamnà în primul rînd cà nu úrebuie confundat s i n-

cronismul cu stat icul : s imcron' ia t rebuie sà, re l iefezece e stabil într-un sistem qi sà, desprindà ceea ce e mobil, ceea ce repre-zintó miqcarea, ceea ce, la un moment d.at, intlicà evolulia.

Deosebirea dintre sincronie qi static a fost extrem de pregnantilustratà, de o comparalie a lui R. Jakobson, unul din lingviqtii careau luptat cel mai activ pentru concilierea sincroniei qi a. diacroniei.Dl comparà sincronicul cu o imagine cle film (la un moment dat' vezi,d.e exemplu, cai alergînd,, în miqcare), pe cînd. staticul poate fi corn-parat cu un afiq [52, P. 36].

Diacronia în sincronie se manifestà, în sistem mai ales sub as-

fenomenului lingvistic

INTRODUCERE

Dacà raportul d.e varialie liberà este înregistrat în cvasitoatecercetà,rile sincronice, importanla lui în dinamica limbii nu este, însà,,în general, suficient relevatà,.

De mare utilitate în stabilirea liniilor tle evolu,tie a unui sistemlingvistic este examinarea sub aspect statistic a faptelor care seaflà, la un moment rlat în raport de variafie liberà. Transcrierea aces-tuia într-un raport cantitativ constituie o concretizare bogatà, întot-deauna, în implicalii relalionale. Abordarea statisticà a faptelorde limbà, cu toate precizàrile pe care le ad.uce o apreciere cantitativà,este una din consecinle1e rodnice ale apropierii dintre tingvisticd qimatematicà.

(3) Alià id.ee saussurianà mult d,ezbà,trtà:, gi ileoselrit de fertilàreprezintà, distinclia dintre limbà, gi vorbire (l,angwelparol,e), I i m b afiind conceputà ca sistem supraindividual abstract,, avînd- caracúerde constrîngere colectivà, iar vorbirea reprezentînd actul con-cret al comunicàrii realizat în virtutea existen,tei sistemuJui.

Disculiile cele mai aprinse s-au dus în jurul modului de aînlelege conceptul de Limbd, ca fenomen abstract. Numeroase sîntcuzttrlle în care prin fenomen abstract se înlelege o abstracliune qti-infificà, afirmalie din care decurge cà, limba ca atare nu existà rlecîtprin realizarea concretà qi inclividualà a vorbirii.

$i în acest caz conceptele qi ideile s-au clarificat prin apropierealingvisticii de qtiinlele tehnice, de teoria comunicaliei mai ales.Compararea limbajului omenesc cu alte mijloace d.e comunicare, cucodurile, a scos în eviden,tà, analogiile esenliale dintre Li,mbd, qi cod,aorbire qí mesaj. M e s a j u l, transmiterea de informalie, are cùra,c-terul unei comunicàri concrete, dar el nu se poate realiza, nu e posibildecît pe baza existenlei c o d" u I u i, care, degi nu se realizeazà, caatare, în întregime, în fiecare mesaj, este totuqi o realitate gi nu oabstracliune gtiinlificà - dovadà faptul cà un mesaj e posibil,îgi atinge scopul, numai în màsura în care codul este comun emi!à-torului qi receptorului.

In cadrul analogiei d.e care vorbeam mai înainte, limba cores-punde codului, iar vorlrirea, mesajului. Fiecare dintre ele presupuneun mod propriu de aranjare, de organizate, qi anume sel,ec!,ionareapentru limbà qi combinarea pentru vorJoire 152, p. 47]. Aceste douàmoctalità,fi de organizare se manifestà, în orice semn lingvistic : oricesemn lingvistic se caracterizeazú în cadrul sistemului, al codului;prin apartenenla la o paradigmà,, deci prin positrilitàfile de a fi în-locuit sau de a înlocui un alt semn, iar, în cadrul mesajuluir, pÍin posi-bilitatea de a se combina cu alte semne. Posibilitatea dé combinare,

t7

18 MORFOLOGIN STRUCTURALA A LIMBII ROMANS INTRODUCERE

în limitele paradigmatice impuse de sistem, este nelimitatà, - de aiciprod.uct iv i tat ,ea [39], ca o caracter ist icà a l imbi i , product i -vitate care asigurà teoretic cele mai variate qi mai neagteptate com-binafii. E adevàrat cà existà combinalii care predominà net ca frec-ven!à qi care par ,,normalett, ,,firegtitt, d.ar asta nu împiedicà d.epà-girea acesúor cligee : arta literarà, întreaga produc,tie poeticà sebazeazà,pe folosirea posibilitàlilor combinative inedite încà - ea stà, la bazamet'aforei, a metonimiei etc.

Punerea în evidenfià, a acestei particuiarità,ti a limbii a impusdistinclia între frazele mar cat e (posibile într-o limbà, datà) qif razele nemarcate, iar în cadrulcategoriei î razelor rnarcates-afàcuú delimitarea între fraze marcate la nivel lexical qi gramalicalgtdsdrile cîntd,) sau numai la nivel gramatical (peqtii cîtr,tdj. Limiteleîntre cele douà, categorii sînt extrem de variabile- în funclie de context,de stil etc. - ; ceea ce e marcat ia nivel gramatical poate deveni marcat5i la nivel lexical (cf. Pegtii, cînld, în Ucayali, sàn green ideas - citatde Chomski [10] ca exemplu de comtrinalie nemarcatà la nivel lexi-cal, d.ar care apare - aratà, Jakobson - la Marlowe i gre€m 'ideas,greon shadows).

Productivitatea, d.eci posibilitatea aproape nelirnitatà, de com-binare, qi redundanla constituie, dupà, unii lingviqti structuraliqti,fact,ori importanli de evolulie a sistemului lingl-istic : redundanla asi-gurà transmiterea mesajului chiar în cocliliile unei codàri neaqtep-tate, care încalcà tiparele obiqnuite.-* Legà,tura d.intre sistem si vorbire nu este însà directà. Întresisternul în virtutea càruia se tealizeazà, orice comunicare - care ecleci presupus de orice mesaj - qi rnesaj, se interpun o varietateîntreagà de subsisteme, de ,,subcoduri)), reztrltate ale diversificàriipe linie orizontalà, - în spaliu : d.ialecte, graiuri etc. - sau ale diver-sificàrii pe linie verticalà - în cadrul stratificàrii sociale. Cele dcuàextreme în aceastà infinit de nuan,tatà, gamà sînt reprezentate de

ry qi de idiolect, subsistem propriu unui singur indivict.Diferenlele extrem de variate existente între diferitele subsis-

teme nu pot depàqi anumite limite cantitative qi, în acelaqi timp,trebuie sà aibà un caracter cle legularitate pentru a permite statrilire affiectrivalenle. Numai în aceste conctilii mesajul realizat pe bazadiferitelor,,subcociuritt, reprezentate de subsistemele subord-onateaceluiaqi sistem, pot fi red.use la acest sistem unic, fàcînd astfelpogibilà transmiterea informaliei. În as€men€a situalii realizartacomunicà'rii, cleci transrniterea mesajului, pre supun un efort de sta-

bitire a echivalenlelor, fie din partea emi!àtoruluir fie d-in parteacelui care receplioneazà mesajul

$i în acesi proces un rol important îl au caracterul redundantal comunicà,rii lingvistice qi o alumità stabilitate a combinafiilor'care face sà, creascà, probabititatea de apari,tie, în condilii date, aunui element lingvistic fa!à d.e altele.

0.1.15. Dacà, în principiile sale fundamentale conceplia st'ruc'turalistà, se conturea zà in, opózifie cu lingr.istica istorico-comparativà''metodologia structuralà este, în tiniile sale directoareJ o reaclie lagramaticà anterioarà, în ansamblu qi se bazea-zà" pe ideea fundamentaià,cà limba este un s'istem' auta'ftom.

Autonomia sistemului se afirrnà, mai ales în raport cu logica,,q1,r'ucturalismul n:anifestîndu-se astfel în opozi,tie cu gramatica logi'

cetàrii lingvistice.I-.,ingvistica struct'uralà, pînà, la un momenl,. dat, exclude sau

face eforiul d.e a limita cît maf mult rotul sensului în cercetarea ling-visticà. tlnii structuraligti, mai cu seamà, americani, au consideratcà, sensul, semantica în general, depàqesc interesul lingvisticii qiaparlin domeniului altor qtiinle : psihclogiei, logicii, ca manifestarea-gîndirii, sau sociologiei, ca reflectare a lumii înconjuràtoare.

rà,rii lor qi a constatà,rii d.eosebirilcr qi asem4iàrilor, stabilea inven-tarul d.e irnità,ti gi fàcea o clasificare a lor. Experienle de acest fel

20 MORF'OLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

au condns trg_nta! la elaborarea unor lucràri ca Methnd,s in lingui,sti,csa hti z. s. rrarris, .în care este propusà, o modalitate de descrierel ingvist icà bazatà, , întoate etapele èi , numai pe distr iUutr ié(v.0.2.5).

Treptat însà, atitudinea structuraliqtilor fa!à, de sens devinemai conciliantà - mulli reprezentanli ai curentului nu exclud seman-tica din domeniul preocupàrilor lingvistice qi nici nu neagà importan.taei, d.ar o considerà, ca aparlinînd. unei zone, unui nivéI, mài pulin,,structurat" I prin aceasta se afirmà, cà aparline mai pulin decîtfonologia, morfologia, sintaxa nucleului cenúial al sistemuiui. se afir-mà, de asemeni, destul de frecvent, cà, lingvistica nu dispune încà,pentru studierea sensului de mijloace comparabile c* preciziecu cele luti)ìzate în fonologie, morfologie etc.

Z, IIarris face un pas mai departe pe aceastà, linie a ,,reconsi_d-erà,rii" sensului, schi!înd, d.estul de vag, o tehnicà clistribulionalà destud.iere a sensului.

Negarea apartenenlei semanticii la clomeniul lingvisticii estespecificà într-un fel structuralismului american, mai aleJ în perioada

flà,rà, îndoialà numeroasele lucrà,ri ale lui L. Hjelmslev. De altfel glosse-rna,tica, în ansarnblul sàu, este mai ales o teorie privind- planul con-{,inutului.

0.1.17. fot ca o caracteristicà a cercetàrii structurale, care o

COIÙCEPTE SI PROCEDEE ALE LINGVISTICII STRUCTURALE

0.2. Tezele teoretice fundamentale ale concepliei structuraliste

despre limbà, precum 5i principiile meto_dologice .care. d.erivà, d.in

"òéit" teze at iinpus ehúoùrea unor procedee proprii qi.inúroducerea

;;ó-*";"pt" ud".o*te premiselor tèoretice qi obiectului de studiu.

INT.ROIJUCERE 2l

z Interes'l pentru sens se manifestà clin ce ìn ce mai puternic,.iar în ultimii ani,

scmanLica începe sà ocupe ull loc central în preocupàrile gramaticii generative, cf'

[11] , [48] .

INTRODUCERE22 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

oeperea limbii ca sistem în cadrul cà,ruia elementele se organizeazàîntr-o s t r u c t u r à,, existînd qi funclionîncl în virtutea ral'ali'i,l'orcare se stabilesc între ele, relalii care perrnit iclentificarea, d.efinirea

flectiurl, se presupun reciproc.Belalii de d,epettdenld, satt de seleclie : unul din termeni îl pre-

supune în mod necesar pe celàlalt, fàrà însà ca reciproca sà, fie ade-vàtatà, aga, de exemplu, prezen\a elementului mobil os presupune cllnecesi tate coocurenla cu un rad. ical verbal , acesta însàpoate apàrea gifà,rà ap; prezenla unui articol neclefinit presupune co-ocuren.ta obligatorie cu un radical nominal, pe cînd. acesta poate apà,reaqi în alte condilii.

Relalii de constel,ali,e:nici unul d.in cei d.oi termeni nu-l pre-supune în mod necesar pe celàlalt - un morfem d.e d.ativ poate ficerut d.e un verb, d-ar qi de o prepozi!íe; tot aqa verbul poate apàreaimpunînd un morfem tle tlativ sau nu.

0.2.2. Ogroaù$ùa reprezint'à, cle asemenea un raport qi constituieuna d.in modaÉtà1iie d.e punere în evicten!à a relaliilor lingvistice, maialos în plan parad.igmatic.-

Conceptul de opozilie distinctir-à, sau semnificativà, clerivà d.inteza saussurianà [79] conform càreia unitàlile lingvistice funclio.

neazú mai ales în vir tutea t l i f eren!elor t l intre ele. oonceptul, i".t prelucrat pentru fonologie d.e N. S. îrubetzkoy. [91], iar-

*ri t1"?i", J. Ca,-ntineau lSl a iaportat la gramaticà, tl"iferitele tipuride opozilii fonologice stabilite d,e acesta.

' N.'S. Trubétzkoy gttpeazà, opoziliile în trei categorii : (a)

te baza raporlurilo" dint-re -ttiferitelè tipuri tle opozilii qi sistemul

iòout*r d.e ópozitii al limbii (opozi,tii bilater_ale., multilaterale, izolate'ilr""""tià"atà), (b) avînd în vétteré raportul dintre termenii opoziliei

iopòzitii privatiie, graduale qi echipolente) gi (c) cLupà,_extinderea ca-

à*liteiii ior distiúcltive (opoZifii constante qi neutrat?abile)''"------Éenhu morfologie pieziútà, o importan!à, deosebità' opoziliilep r o p or t i o n a I e," calacterizate printr-un _raport care se regà,-iestc "constant în douà, sau mai multe. opozilii, de exemplu :

\y\!., *, @"t".InI I , ATLL UMOIZ

Opoziliite morfologice de acest fel. privesc, î-n..egaJà' màsurà,planul àxpresiei qi phnùI conlinutului qi Àînt capabile sà, caracteri'-zeze o categotie gramaticalà,.-

OpoziJia "izoLatà' e c'onsid-eratà, c1e J. Cantineau car

fiind. st'ecificà, nu gramaticii, ci lexicuhri [8], interpretare.justificatà

""-*rii" mà,sura îri care nu avem în vetlere qi planui sernantics. RaPor-

l,înd. acest concept la planul expresiei, putem descoperi bot un fa_pt

àe s*àmaticà,, ddr abeiant, ,,neiegulat't: sutr aspectul conlinutului

purJ.n*^ o* . se înc-r,dreazà, în seria cte opozilii H, Hffi;'* oameni erevl I

rte dintr-o opozilie propor,tionalà"

ilie izolatà'.tiíite ca înglobînd- termeni care selàturà se stabilesc, d-e exemplu, în in-rtre diferitele persoane sau numere :

Iàud.am làutlam và"ztti và'zuiIaud.a

t làud;i ' vàzn' tàzuqi-'

É$g* làucla và'zl ^+^

cînta.ti t

tà,oaau t -- ett '

3 De altfel opoziliile lexicale nu sÌnt totdeauna izolate,

nr curcà giscà . bàiat scaun creion, etc.

curcart gîscan bàie!e. scàune' crelone'

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

Opozi l i i mul t i laterale se stabi lesc între formele uneiparadigme ca e se deosebesc prin mai mult de o tràsàturà, :

cînt cînt creion L^aiotu, i

t

" î" t r" t

-otc '

În organizarea sistemului morfolcgic, o^ deosebità, utilitate auopoziliile privative, echipolente qi graduale. In acest caz, opozi|.-iileprivesc mai ales planul expresiei; opoziliile de tipul :

cînt , U9l:" _cîntà l:ucreazà,

sînt pr ivat ive sub aspectul expresiei , dar termeni i pe care î iinclud. nu diferà, din punctul de ved.ere al cantitàlii de informalie.

În cadrul opoziliilor privative se manifeÉtà ca, realitatelingvisticà obiectivà, realizarea negativà, zero, a morfemului [8].

In planul conlinutuiui, se bazeazà, pe conceptul d.e opozilieprivativà distinclia între termenul marcat (intens) qi termenul ne-marcat (extens) $41al opoziliilor categoriale : prezentul, de exemplu,reprezintà termenul nemarcat al categoriei de timp, deoarece poateapà,rea, în limba romà,nà (qi în alte limbi), qi în locul trecutului saual viitorului.

Opozi l i i le echip olente cupr ind.mareamajor i tate a opo-ziliilor morfologice, considerate atît din punctul cLe veclere al expre-siei, cît qi sub aspect semantic. Se încadreazà, în aceastà categorieopozi,tii de tipul :

albastru negru teatru codru aflam venii) -2._-) t . - -ètuc.

albastrà, neagrà, teatre codri aflai veliqi

Opozilia g r a d :uaIà,, mai pulin frecventà chiar în fonologiepresupune, în cadrul morfologiei, cuprind.erea în opozilie a unorforme cu morfem zero (comp. laud,-D-fr ll,d,ud,-a-fr lld,ud-a-m).

Opozi l i i le constante se caracter izeazà, pr in faptul cà,îqi pàstreazà în cursul întregului sistem capacitatea d.istinctivà. Aqasînt, de exemplu, opozilii le : pers. I pL / pers. If pl. ; pers. I sg. // pers.III. sing :

cîntà,m cîntam cîntaràmcînta,ti ' cintalit cîntare,ti-

etc'

ci4_-, ?!_rgpr , 911!e!t_ ur".cîntà, apropie cînta

INTROT)UCERE

apropii (I sg.)

25

'l

apropii (II sg.)

Dat fiincl punctul cle vedere ctiferit d.in care tlerivà diverseletipuri de opozilii, aceeaqi opozilie poate fi încaclratà în mai multecategorii. Astfel : cînt lcînli, este o opozilie privativà, bilateralà,,propozilionalà, qi suprimabiià, (sub aspectul exprésiei).

. 0.2.3. Conceptul de neutralùzare (suspendarea în conctilii deter-minate. a.-unei opozilii), degajat din clasifióarea mai înainte' expusà,a. olozi!-iilor, s-a dor,'edit déosebit de fertil pentru cercetarea lingvis-ticà. A fost mult ttilizat în fonologie [4], ìnde a fàcut posibiÉ in-troducerea conceptului cle arhif onem $i a fost extins apoi la,cercetarea celorlalte nivele ale limbii. în morfologie, fenomenul deneutral izare (sau sincret ism sau omonim' i e - termeni isînt întrebg_r.nlali adeseori ca perfect sinonimi, deqi unele distincliise- pot stabiti) constituie, prin manifestàrile specific-e în cadrul diver-selor p^aradigme, elementul fundamental al claiificàrii morfologice [44].

0.2.4. Contutarea, IIn raport cle tip special reprezintà, comuta-rea d,efinità,- de rljelmslev l45l cà fiind ,,o^coielalie dintr-un plan careintrà în rela.tie cu o corelalie ctin celà,lalt pran al rimbii"l cu artecuvinte, douà unità,ti corelative d,intr-un afumit plan (al'conlinu-tului sà, zicem) sînt în raport d e comutare, clacà, îri ceretàlt ptaii 1alexpresiei, în caztr exemplului nostr'u) le

'corespund. clouà,*unitàli

corelative : nominativul qi ctativul ca unitàli di conlinut sînt îirraport. de comutare în limba romà,nà,, dat fiind cà înlocuirea unuicaz prin celàlalt a\treneazó", în planul expresiei, schimbàri d.e tipurc\tsú: casei,, eu : îmi, etc.

Punerea în eviclen!à, a acestui raport permite stabilirea unità-l i lor l ingvist ice, a invar ianteloi în-cadrur s istemului unei

rcyorr t de prob a co mut à,r i i ., care poate fi considerat ca unse bazeazù pe distinclia - fund.a-ir - dintre planul expresiei qi planulprin ,,substan!ú" qi prin ,,formà".ste realizatà, prin semmul, li,ngai,stí,c

26 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE INTRODUCERE

conceput ca o f unc!ie, o relalie,între cele douà former a expre-

mà,sura în care o schimbare în acest plan antreneazà o mod.ificareîn celà,lalt. Dacà, o asemenea modificare nu se prod.uce nu avem d-ecit

neazà o modificare în planul conlinutului a.

bleme, în lingvistica actualà refer,irea la context e inerentà oricà,reicercetàri.

Introducerea în lingvisticà, a conceptului de d"istribulie co-respund.e tenttinlei de a folosi sistematic, ca principiu de bazà', con-textul în studierea limbii.

1n element. aceastà ultimà acceplie este d.e obicei r1r-utà, în ved-ere

iar X qi Y reprezintà' vecinàtatea.ti.nuti,za

-distr'ibutiad, se realizeazà, avînd. în ved-ere fie totali:

tatea vecinà,tàlilor, fie raportarea Ia :r,numite vecinà'tà,li (contexte)tiar cu urmare termenul tldstribu,tdu (sav d,i,stri,bwlional) are în veclerè, înegalà, mà,surà,, particularitàli d.elivînd- dln posibilitàlile totale deoóuren!à, a uiui element, ca qi tiin posibilitatea de ocuren!à, într-unilnumit context sau intr-un numà,r limitat d.e conl,exte.

care apare a nu poate apà,rea B qi invers. Neapàrîncl nicioclatàîn acelàqi context, èele clouà elemente n u se opun un1rl celuilaltqi ca atare nu sînt comutalrile

a Eventualele diferente de conlinut nuó Pentru o discu{ie rnai cuprinzàtoare

sînt decÌt de núturà refercnlial stilisticà.a comutàr i i , vezi [13] .

2928 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

Distlibulia complementarà, se folosegte d.e obicei în etapa d-erecl.ucere a variantelor la invariante. Se considerà, astfel cà, douà,elemente care sînt în distribulie complementarà, reprezintà aceeaqiunitate invariantà, acelaqi fonem sau, la alt nivel, acelaqi morfem.Astfel, secvenlele mas- qi mes- sîní în raport de distribulie comple-mentarà,, pentru cà, mas- apare în contextul -ri, din care este exclusrrùes- ) fùr acesta clin urmà presupune vecinàtà,lile -e sau -c'ioard,@f. mesci,oard,) care nu admit pe nxa,s-.

tìnd, d,istributia a d,ouà, elemente A qi B prezintà unele con-texte comune, în care pot fi substituite unul altuia, clar qi contextespecifice, ca e nu admit decît unul din cele ctouà, elemente, se vorlieqted,e di,stribu,li,e defecti,ud," Caracterul d,efectiv se poate manifesta uni-sau bilateral. In primul caz, unul din cele d,ouà, elemente prezintà octistribulie mai largà, : clistribulia unui element A cuprind,e, pe lîngà,toate contextele în ca e apare un element B, gi cel pulin un singurcontext în care B nu poate apàrea. Aqa, d.e exemplu, afixul mobil ase asociazà, în formele d,e infinitiv întotd,eauna clt un sufix (-rí, -e,-ea etc.), d.ar acest sufix aparc în anumite contexte (d.upà a putea:potr Lwcra, d.e ex.) gi fàrà a. În asemenea situa!,ii între d,istributia celord,ouà elemente se realizeazà" un raport de incluziune. Distribu,tia luiB, mai restrînsà, este inclusà, în d.istribulia mai largà, a lui A.

Caracterul clefectiv al d.istril-rufiei poate fi comun însà, qi ambi-Ior termeni avuli în ve d,ere. In acest caz, d"istribuliitre celor d.oi ter-meni cuprind,, fiecare, pe lîngà, cel pulin un context comun, qi celpulin un context sau o vecinàtate exclusivà,. Aqa, de exemplu, d,esi-nenlele -tí qi -i pot apàrea în aceleaqi contexte ca l,um-, cd,ciul- etc.,d.ar -d ad,mite qi contexte d,in care d,esinenla -i este exclusà i ca's-)mas-rbraad,- etc., qi, invers, în coni,exte ca t;em'ir-rtrd"ir- etc.,e ad,mis -i,d.ar nu apare -rÍ. Raportul care se stabileryte d.e astàd,atà între distri-bulia celor d,ouà elemente este un raport de interseclie.

Douà, elemente pot sà, nu se opunà, unul celuilalt, deci sà, nufie comutabiie nu numai în cazul tleja d.iscutat al distribu,tiei comple-mentare, ad.icà' atunci cînd, în d.istribulia lor nu apare nici un contextcomun. Douà elemente pot sà, nu fie comutabile chiar d,acà au uncontext comun : în acest caz ele sînt în raport de aari'a!'ia li,berd'.Pentru a cuprind,e qi acest raport d.istributiv, Ch. Hockett propunetîn 7947 [46], termenul cle d'istri,bulie mo'ncontrasti.ad'.

Prin varialie liberà (free alternatiotr,) se înlelege cà aparilia unuielement în vecinàtatea clatà, nu poate fi prezisà decît ca probabili-tate qi, cle aseme nen, cà' înlocuirea unuia prìn celà,lalt nu antreneazào modificare în plan semantic. lIn exemplu oferà, repartilia în limba

INTRODUCERE

romànà, a clesinenlelor d,e plural a substantivelor feminine : alàturid.e teme care nu ad.mit decît -e ca desinen!à d,e plural (mes-e, fet-e) qíaltele care formeazà plura,lul numai cln-i, (nopt!-i, oegt-i etc.), existà,teme care admit ambele desinenfe : coal,-e gi col,-i,, în acest contextcele douà d.esinen,úe fiind, în raport de varialie liberà.

Conceptul d.e tl.istribufie noncontrastivà, este deci mai larsd,ecît cel de d,istribulie complementarà, pe care o înglobeazà ca tipspecial.

Conceptul d,e cl.istribulie noncontrastivà impune d,rept corolarconceptul d,e di,stribu!,ie comtrastiad,, care presupune existenla înd.istributia celor d.ouà, eleme nte a cel pulin un context comun în carecele d.ouà, elemente sà nu fie în ,,raport d.e varialie liberà". E vorbad.eci de un context în care cele d,ouà, elemente pot apàrea o p u n î n -d, u - s e unul celuilalt, sînt, cu alte cuvinte. în ralort de comutare.Oaracterul de invarianie lingvislice a d,ouà elemente ale unei limbipresupune acest raport d,e distribulie contrastivà. Existenla con-textului comun permite punerea în evid.en!à a opoziliei d.intre ceid.oi termeni : -z qi -i reprezintà unitàli morfemice d.istincte în limbaromànà, în virtutea unor contexte ca cod,r-, l,e- etc. (cf. cod,rulcod,rù,l,ew llei\.

Se mai întîlneqte adeseori termenul d.e distribuli,e si,mi,tard,întrelruinlat frecve nt mai ales d.e Z. Harris [40, p. 1,72]. Distribuliasimilarà, intervine în proccd..,ul de analizà propus d.e el ca un corectival segmentàrii textului pe baza criteriului independ.enfei. ,,Conside-rà,rn segmente morfemice numai acele segmente morfemice presupuseindependente care prezintà, asemànàri distributive cu alte segmentemorfemice presupuse independentet' 6.

Deqi tlefinità de cele mai multe ori ca ,,totalitate a vecinà,tàlilor),sau a contextelor, d,istribulia nu este d,e obicei utilizatà, d.ecît parlialîn delimitarea, definirea qi clasificarea elementelor. Chiar atunci cîndeste foarte larg luatà, in consid,era,úie, distribulia este cuprinsó întoatà var ietatea ei - se auînvederetoate s i tuat i i le dist incte-, dar nu în total i tatea ei . În total i tatea ei , d istr ibutr ianu este atilizató, decît în cercetà,rile în care intervine elementul

6 Pentru o discul ie amànunl i tà a distr ibut ie i , cf . [3?] .

]\{ORBOLOG]E STRUCTURALÀ A LIMB]I ROìVI.A.NE INTRODUCERE

fnteresul pentru context, pentru clistribulie, este expresiairnportanlei acord,ate relaliilor în limbà, qi reprezintà, tràsàtura co-munà tuturcr nuantelor d,e structuralism.

Astfel în cl'asica lucrare a lui N. S. Trubetskay, Princi,pes dephònologi,e, rc :utilizeazó" rsecindtd,r1i,l,e (entourage). Opozí!,ia pe care sebazeazà, operalia d,e irlentificare a fcnemelor presupune ca punct{e plecare an camtert Perechile minimale reprezintà ,,permutareatrunui etrement fonic cu altul în acelaqi context. Referirea la veci-nàtàli este d,e asemenea continuu prezentú în regulile d,e c[etermi-nare a fonemelor formulate d,e Trubetskoy.

I-.,a A. Martinet [66], termenii d.e emtourage sau amb'iamcesînt înlocui.ti prin em'"^'irommeryterr,t, iar în disculia variantelor combi-natorii intervine ddstribuiia cornplememtard.

Principiul com,wtd.r'i'i, consid,erat pivot principal al teoriei glos-selnatice, implicà d.e asemenea contextul, iar d"iversele tipuri cle:'cla,!,ii (cle dependen,tà, interd,ependen!à,, constelalie) posibile întretl,iferitele elemente a.Ie ,,textului" sau ale sistemului acoperà, perfectdistribu.tia în ansamblul sàu, ar'înd. avantajul d.e a d.iferenlia qiieyrr,rhiza tl.iversrle r.'ecinàtà!i. O analogie existà, si între d.istribulieqi ceea ce }ljeimslev numeqte ,,fortr:à". De altfel metcd.a detluctivópeccnizatà, d,e lljelmslev. proccd,înd, d.e la ansamblu spre unitatetpune, chiar prin aceasta, în prim plan, contextul.

Deosebirile în rrcd,ul d.e a abcrd.a si d,e a trata contextul gitlislribu!ia dtr'ird rl-;n 1'aptui cà d,csc'ripliviqtii atr in ve d,cre lanlul,mrbit, comunicarea ca atare, cì"eci, ,,vorbiiea" în terminologia saus-suria,nà', pe cînd. ceilal.ti vizeazà în cerce tarca lor mai ales s'istemul,,l,intba. Aceastà, d,eosebire evidrntà, îqi gàseqte expresia explicità,d,e exemplu, în faptul cà, A. Mar'tjnet 166l d.istinge în fonologierlouà, tipuri de context : comtente du discout"s qi comtente du sgstème,ultimul avînd. un rcl foarte important în înlelegerea d,iacroniei fo-nologiei. -Acest mcd. diferit de abord,are a linbii nu d..uce la rezultateireconciiiabile : cea mai rnare parte din regulile sau constatà,rileformulate în termenii d.istribuliei ar putea fi transpuse în termeniiopoziliilor propor.ticnale sau ai propoziliilor analogice e.

0.2.6. SzbstituNia. Dacà în ceprivenste comutarea contingenlelecn opozilia d,istinctivà sînt clare, substitulia2 care prezintú uneleanalogii cu comutar€a, se ralor'teazà, în mcd, evid,ent la d.istribulie.

8 Cf. H. Frei, Crilères de déIímitation, în ,,Word",t ìcs raisolnements îorn-rulós en termes cìc distr ibut ionpropor l io:rs aralogiqucs et iuversement".

10, 195,1, p. 141 : , ,La plupartporrrr a i t n l . ètre l ranstr t s is cn

3130

d,e elemente se selecteazra c ontextele d. iagnost ice'

7 DiaqnosLic enoironmenl. Preferàm traducerca conterí d iagnoi l ic celei

ta le r l iagnasí icr i , pcntrn cà cvoÌba,în generaÌ , c le secr, 'ente fonice Inai largi ,

uneot i un nuur i r t ' t lcs l t t l dc mare t le lc lmer1r.8 De al l fe l ( .h. Fr ies numeste pur ls ct f speecft c lasele c le t ln i tà ' j i -de '

numite c lc Hatr is suls l i l l r l ion cfdss.s

rle uecinti-cuplinz,înd

ti[,riì cglor

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

Termenul substi.tuti,e are în ved.ere posibilitatea de a înlocui, în cad,rulrrnei comunicà,ri, un segment cu un altul sau crL zeÍo. Un astfel d,esegment susceptibil d,e a fi substituit poate fi considerat ca reprezen-tînd" o unitate d.e expresie. Prin aplicarea substituliei asupra d.ife-ritelor porliuni ale unuilani; se ajunge la s egme nt ar e a lanluluiîn unità,li d,e expresie minimale.

Se recurge d,eci obligatoriu la substitulie în prima fazà a d.es-cr ier i i unei l imbi- în etapa anal izei . Acest proced,euse ut i l i -zeazà' insà" gi în etapa clasi f icà,r i i acestor unitàl i , cînd,, pr infolosirea lu i , se ajunge la stabi l i rea c laselor de subst i -tut ie.

Substitulia, cate are în ve d.ere tot relaliiie d.intre elementelecomponente ale comunicàrii ,si, d.eci, ale limbii, se deosebeqte d,e comu-tare, între altele, prin aceea cà, are în ved,ere mai ales p I a n u 1e x p r e s i e i. Aceastà particularitate explicà faptul cà, în unelelucrà,ri ea d.uce la d,ecuparea unor unitàli d.e expresie f àrà sens,,,morfeme cu semnificalie zero)' 140]. De cele mai multe ori însàsubstitulia are în ved.ere ;i eventualele mcd,ificàri din planul conli-nutului, chiar d,acà, aceste mod,ificàri nu sînt luate în consideraliedecît sub forma simplificatà a ^alternativei,,iflentic/nonid,entic"reprezentînd. reaclia vorbitorului. fn acest caz, substitu.tia manifestà,o pregnantà, analogie cu comutarea, fà,rà, a se ajunge însà, la id,en-titate, d,at fiincl cà substitulia are în ved,ere, în primul rînd., posibili-tà,fite cl.e înlocuire în cad.rul lanlului linear al comunicà,rii, deci sin-tagknatica, pe cînd. comutarea are în ve d,ere structura limbii, ad,resînd,u-.se mai ales parad,igmaticii [2, p. 8a].

PRELIMINARE

OBIECTUI], CBRCEI'ARII

1. 1.0. Intitulatí, lll or. folo gie str uctur ald, a limbíi ronzù,ne, Ilu-(1r '&rea are inl-ed,:re numaipàrl , i le d.eyorbire f I e xib i l e, qianumesubstantivul, ad.jectivul si verbul. Limitîndu-,si astfel d.omeniul,cercetarea cuprind,e fl,eri.unea nominald, qi fleniunea tserbal,d,, là,sîncldeoparte flexiunea pronominalà care pune probleme oarecum d,ife-lite. Una d.in cleosebirile pregnaute o constituie faptul cà,, pe cînd.f'lexiunea nominalà si cea verbalà, permit, pe baza morfemelor fÌexio-nàre ca, e le caracterizeazú, gruparea elementelor în c I a s e, d.e obicei<1,:stul d,e numeroase, flexiunea pronominalà, este reprezentatà ad.ese-ori prin parad.igme ind.ivicluale, specifice unui singur element lexical,iltlur srngur pronume.

LL.I. Púr[ile cle aorbdre fletibile se caracterizeazà,prin faptul<'ri reprezintà, c I a s e c1e elemente, de cu'r'inte ) care se realizeazà, înlimbà, printr-un numàr mai larg sau mai restrîns de fcrme distincte.

Cuvîntul f le x ib i l existà, g i funcl icneazà, în l imbà ca mul-{ i m e d.e forme. Cînd. vorliim d,e.cuvînítI casd,, d.e exemplu, acest'rrasd este un s i m b o I al mullimii care cuprind"e formele ca'sd,) ca,se)<,asaetc. Fiecare d, in aceste forme coe xist à, cu celelal te în cadrulsistemului limbii. De aceea este nepotrivit cl'n punctul d-e ved.ere aIlealitàlii lingvistice sà spunem cà o anumità, formà, se f o r rne a z ú,rlsci se d. e r i r- à,, într-un fel, din alta. Formulàrile fl,e acest feltobiqnuite în gramaticile curente, sînt oarecum justificate numai înrna[ualele ca, e au în ved,ere învàlarea unei limtri d.ate d.e stràinitîn màsura în care pot faci l i ta memorarea unor structur i mor-fematice.

În atte situafii, formulàrile de acest fel sînt inadecvate, deoa-roce par a stabili între d.iferitele forme raporturi d.e cl, e p e n d e n,t àtrle ,,d,erivare" morfematicà, inexistente în limbà. Yorbitorul uneilimbi dispune în bagajul sàu lingvistic ele un numàr d,e forme, nu,,formeazà,", în majoritatea cazurilor, o formà, d,e la alta, în procesul<,omunicàrii. În sistemul limbii, între aceste forme coexistente sestabilesc raporturi complexe, cle opozilie, d,e corelalio, care au un rolirnportant în procesul d.e funclionare a limbii qi cle evolufie lingvisticà.

PRECIZARI

I\,IORFOLOGIE STRUCTURALTi. A LI\,IBII ROMÀNE

Mul,timea d,e forme sub care un cuvînt aparlidnd, unei pàrfi d.evorbire flexibile se rea,Iize^zà, în comunicare reprezintà" fl,eni,uneo, sàrrparadi,gma llui.

1.1.2. Dimpotrivà, cuvîntul care aparline unei pàrli {e r.orbirenef lexibi le este l ipsi t t l .e parat l igmà,, se manifestà, d.eci însistemul limbii într-o r ealizar e ulicà, deci ca unitate (sau mul.time : 1 ).

Din aceastà, cleoselrire dintre pàrlile d,e vortrire flexibile qineflexibile d,ecurge o alta, qi anume : cuvîntul flexibil, sub orice formà,a sa,presupune o grupale de morfeme, nu se red,uce niciod.atà,la un singur morfem, pe cînd, cuvintele apar,tinînd, pàrlilor de vorbireneflexibile sînt, ad,eseori, neanalizabile la nivel rnorfemic : gd, iar,de,pte, ctr,m, umde etc. pot fi menliolate ca^exemple tte acest'fó1. Înasem€n€a caztrr i , morf emul qi cuvîntul coincid. Dimpc-trivà, formele cuvintelor aparlinîncl pàrlilor d.e vorbire flexibilereprezintà, întotdeauna o sintagmà, (minimalà), o combinal ied.e morfeme.

Chiar în cazurile în care un cuvînt, aparlinînil unei pàr,1,i d,evorbire neflexibile, este susceptibil, cum se întîmplà, d,estul d.e frec-r,'ent, d,e analizà., reprezintà, deci o structurà morfemicà analizabilà',el nu are flexiune. Astfel, alàturi d,e adverbe neanalizabile, ca umd,e,cî,nd,, limba romànà, cuprind,e "5i numeroase ad,verbe cu structuràmorfemicà, mai complexú: fd!,i1, d"e exemplu, poate fi analizat, com-parînd.u-l ctt pi,eptip, furis etc., în d.ouà, unità,li : fdt- (care îlraporteazà,Ia fal,d,) gi -fl. Dlementul -i.s d,in fd|i; nu intrà, însà în raport cle opo-zilie d"in punctul d"e ved.ere al comunicà,rii (deci în ra,port ,,parad.ig-rnatic") cu -d din fa!d,, cl.tm se întîmplà, cu -e din fete. Fd,!i,p se înca-dreazú în cu totul altà, clasà cle substitulie d.ecît fald, e.tte, morfologic,o unitate d.iferità d.e fald qi e un cur.înt f à r à; îlexiune, deci un cuvînúcare se realizeazà, în limbà, ca unitate (mulfime : 1).

Descrierea flexiunii d.intr-o limbà datà, are în veclere d-eciclasele d,e cuvinte care cuprind. unitàlile lingvistice reprezentate prinmulf,imi cle forme mai mari decît 7.

1.1.3. Numàrul formelor cuprinse în flexiunea, cLiferitelor cu-vintc flexibile diferà d.e la o parte d.e vorbire la alta D! chiar, în .cad.rulaceleiaqi pàrli d.e vorbire, d,e la un element la altul. In limitele pàr.ti-lor d,e vorbire d.iscutate, substantivul qi acljectivul, au o flexiune. multmai restrînsà, d.ecît verbul.

În ceea ce privegte substantivul, am ar-ut, în ved.ere flexiunea,în raport cu numà'rul, cazul $i d,eterminarea. I,'lexiunea adjectivalàa fost descrisà, în limitele ,,grad.ului" po4itiv - nu,arl fost discutatedeci grad,ele de comparalie ca atareo expresia comparatir-ului qi a

PRECIZÀRI PRELIìVfINARE

superlativului fiind. cle altfel uqor ded.uctibità din pozitiv. În ce pri-vcryte verbul, clescrierea are în ved,ere flexiunea verbalà intlicatà d,eolricei prin termenul de diatezà, a cíi v à, care a,re un caracter mor-I 'o logicclarqipecarese lsazeazú d"ia t e z a r e f I e x i v à qi c l ia -I ,eza p asivà,, ugor cled.uct ibi le din d. iateza act ivà,.

1.1.4. Paracligma astfel circumscrisà, cuprind,e forme sinteticeryi forme ,,analitice" , reprezentate prin grupuri d,e elemente d.intre(.ir,re unul este identic cu o formà, verbalà, sinteticà. Formele sinteticesînt reprezentate printr-un lan! cle morfeme care se succed. fntr-ooldine fixà, qi care nu permit nici un fel de intercalare în cadrull,(lostui lan!. Cele analitice se càracterizeazà, printr-o mai mare liber-llll,e a elementelor componente: ,,forntele analitice)t sînt grupà,rirlisociabile d"e elemente caracterizate îie printr-o mai mare sau mairrricà capacitate d,e permutare a elementelor în cad,rul grupului, fieprin faptul cà ad.mit intercalarea unei serii mai largi sau mai restrînserf,<r clemente stràine între componentele grupului (comp. ra maírî,n,ta ,si m a i cîntd de ex.).

Dintre numeroasele grupàri de elemente în care apare un ele-.rrrcnt identic cu o formà verbalà, sinteticà, am consid,erat, ca aparlinînd1xr,r'ir,d,igmei verbale numai pe acelea care cuprind., pe lîngà acesta,rur clement auxiliar strict caracterizat prin particularitàli de expresiesir,rr de d.istribulie sau grupà,rile care manifestà o reducere a posibili-lr"r(,ilor d.e d.isociere a elementelor compon€nte. Aceste grupà,ri le-amrrrrrni t , pentru a le dist inge d.e celelal te grupàri , f orme cu af ixrrr u b i l [cf. 31]. Denumirea d,e ,,forme cu afix mobil" se aplicà,;ri grupàrii ,,articol proclitic * substantiv)'.

1.1.5. Diutre formele sintetice, o pozi!,ie arnbiguó sub aspectulralit,àtii lor verbale,au a$a-numitele mod.uri nepersonale r. Am consi-rlrrlirt ca aparfinînd. parad.igmei verbale inJi,niti,t:ul, gerumz'iu,l, pq'rti-tri'trti,ul, qí su'pinul, d.eoarece aceste forme prezintà, toate sau rnà,car oprlr'íc d,in posibilità,lile de combinare sintagmaticà, pe care le cunoscf'rrlrncle personale 2. De altfel formele de partici,gti,tt' qi infirtittiu 'xpar,irr diverse forme analitice incluse în paracligrna verbalà, supi,nul'ru 1)une d.in punct de ved,ere morfologic nici o problerirà, in plus(rlrr,cà, facem abstraclie d,e clistribufie) fa!à ,cLe pq,rtlcipiu, iar gemtnai,ul'r'lryrtozintà, tlintre aceste ,,mofluri nepersonalè" forma în care caracherul

r, Of. [26], r 'ol . I , p. 315 urm. 9iS( lL Xl l I , 1962, nr ' . 1, p. 29 45.

: : ( l f . [33, p. 66 urm.] .

lI. ' CaragiL:-llarioleanu, ÌIcdttrí ntltt't 'sonule,

l i I r ,

JD

g6 MORFOLOGID S'I 'RLÌC'TURAL?| A LII{BII RON{.\NII

vetbal se manifestà mai net qi d.eci forma a càrei apartenen!à, la'parad.igma verhalà, a fost cel mai pulin discutatà.

În virtutea criteriului sintagmatic menlionat mai înainte, ameonsid.:rat exterioare paradigmei verbale formele în care apar rad.i-cale comune cu cele î.+-':gistrate în d.iversele parad.igme verbale, d,areare au alte caracteristici sintagmatice, cum sînt : a,sa-numitulinfìnitiv lung, supinul substantivat ryi forma.tiile în -tor, rataqateuneori parad,igmei verbale.

rlomrniu restrîns.S-a utilizat un inventar finit d.in florinla d.e a evita observaliile

silualiile clistjncte - privind, limba literarà actualà, - înregistrateîrr aceste lucràri3 qi, cì.eci, cà, presupun€r€a inilialà,^în privinia avan-ll,jclor de a pleca-cl.e la o a,semeneà listà, era justificatà.

PRI]CIZARI PRDLIMINARE 37

MODUL DE LUCRU

\.2.1-. Seleatarea materialului pe care se hazeazà' d.escriereaeste d,eterminatà, d,e scopul ei : cercetarea cle fa!à, îqi propune' caobiectiv fin;al, cLescr"iet'ea stru,ctu,rald' a flexiunii nominale qi verbaleromàneqti, urmà,reqte d.eci sà punà' în evid.entà structura acestorsnbsisteme pe baza relaliilor qi a ccrtlatiilcr cale se stabilesc întreelementele lor. Ca orice stud,iu strnctural, cer:cetarea îqi limiteazàfoarte strict d.omeniul : are în ved.ere faptele limbit l'íterare actuale,este deci o d.escriere sincrcnicà, a unui aspect al limbii romàne, celIiterar, normat. Dezid,eratul sincroniei se manifestà în selectareamaterialului qi în mcd.ul d,e prezentare. Inventarul d,e cuvinte Di d,eforme avut în Yid,rre n u cuprinclc elemente neliterate : arha"ice,f l ia lectale, chiar populare, iar prezentarea este d.escr ipt i r 'à,evitînd, explicaliile care introtluc întotd,eauna, în mod inevitabil'eonsid,erente d,iacronice în d.iscu!ie.

Diacronia este prezentà, numai în cazurile în care sistemulactual ca atare o impune : raportul d,e varialie liberàr care nu poatefi decît arbitrar exclus ùintr-un stud.iu d,escriptiv sincronic, repre-zintà, cl,iacronia în sincronie qi ca urmare consid,elaliile referitoareÌa elementele între care se stabileqte un asemenea raport au inevi-tabil, ad.eseori, implicaJ'ii ùiacronice.

7.2.2. Lísta de cuuínte. C:rcetarea are în vedere faptele furni-nate ùe tn i'ntsìelntar fi'nit qi, nu, pren larg ùs elemente. fnyentarul afost alcàtuit avînd, în veùere lista cle cuvinte stabilità de acad.. Al-

3 N,[ai sàracà în invc,rlarul nostru cste lista tle adjective.

O r-erificate mai aprofunrì.atà a acestei ipoteze c'te lucru necesitirexanrinarea, pe bar,a tipurilor stabilite, .a tuturor substantivelor.acljectivelor si verbelor limbii literare actuale, verificare d,ificil cl-tefectutrt d.in pricina lipsei unei baze preliminare. o listà cuprinzîncltoate cuvintele flexibile d.in limba literarà, actualà, este foarte sretLd.e fà,cut, d.eoarece DI-/RM înregistreazà, mai ales cuvjntele c'l.in textelebeletristice ale secolului al XIX-lea ,si ai XX-lea, incluzînd, rnulteelementc arhaice sau d-ialectale d-in punctul d.e ve d.ere al iimbii lite-rare stand.ard,, d.ar nu cuprinc'l.e mulli termeni tehnici foarte uzuali

7.2.3. Formnle d,iferitelor unitàli lexicale cuprinse în d,escriereca aparlinînd, Iimbii literare sînt cele proprii id,iolectului autoareisi cele ind.icate în lucràrile cu caracter normàtiv : Gyamatica timbi,iram6.ne a Acad,emiei R.P.R. (1954? 1962)) DLRM ;i îndreptarù,|ortografic, ortoepic .si d,e punctua[ie (1965).

7.2.4. Analizu. Orice cercetare a flexiunii tnei pir{i d.e vorbire

Orice lan! ,fonemic reprezentînd. o formà care aparfine uneiparad.igme flexicnare poate fi analizat în plan morfemic, analiznrealizîntLu-se în una sau rnai multe etape în funclie de numàrul uni-tà,,tilor morfemice înglobate în structura formei respective. Oricesecven!à, fonemicà, reprezentînd. o formà, a unui cur.înt fiexibil seseparà, d.e la bun început in clouà, unitàli, care pot fi la rîndul lord.ivizibile sau inc'l.ivizibile. In primul caz, analiza poate fi efectuatà,în continuare àsupra fiecàrei clin cele douà unitàli pînà se ajunge la

rrrrilÍ,{i ind.ivizilti le în plan morfemic. În al cloilea caz, analiza se

llrl,rrco la o singurà etaPà,." bele d.ouà"rinità,li ìezultate din prima analiz,à, posibil6 i(qi ca

,,l,rro generalà) în cazul oricàrei formé aparlinînd unei paradigmet

1,. irrdìcà,m generic prin termenii1.2.5. Radícalrti rePrezintú ac

,,r'rrlctrfà concretà, este ohligatoritlirul,irulu,l' nu ltoute Ji tliciodatd, rept

t't't'u, (a î'nseantttti í'tt' teynt'em'i rnorJemÀceastà, caracteristicà aprbpie rad.icalul d,e morfemele inclepen-

rl.r,trl,. caré, nici ca 'nità,!i

inóivi6.uale qi.nici,d,acà Ie consielerà,m ca

,lì ,r,i,, n.r í0.-it comutarea cu zero. Bad.icalui n u poate fi însà iclen-

iiii,,,,i ,,ii -o.t"*ul

ind.epend.ent, pentru cà, rad.icalul p-oate fi repre-

,,,r,rr,1, p"itrto-o unitate diaizibitA,-printr-u! grup d.e elemente mor-

ii,"ilì," i-b"i"irilrile)r Pe cind. morfòmul ind.epe"l"$ .este, prin cali-

i,,ì,,',i -rììi-Oe

morfern i, o unitate rninimà', d'eci i'nd'i'ui'zòbild"' orice rad.ical presupune însà în mocl necesar un morfem ind'e-

,,,,,,1.,nt,-iàincl raOic'aluf àste reprezentat printr-o, unitate morfemicà'jiì,iì"ìliiliie,^ì*àl."r.t coincid,e

^cu morfemul ind,epenc[ent, iar cîntl

Irrd.it,lllul este reprezentat printr-un- g{up -d.e

elemente morfemice,

ii,ii,i Oi" aceste ìiÀmente éste morfein ìnd,epend.ent. Analiza unei

i',, ' 'r,.,, -.,

aram (ar-am) d,uce la un rad.ical [ar-] .care coincid'e c*

i,,i,iltt,*ot inO.epeid,eni,'pe cînd, în structura formei ímpd'rleam rad-í-

|rrtrrl este ,"p""r"rri"i {riiot*-o urritate d.ivizibilà, în {îm-l Èi t-pt"!-],iiii,ii,,.à*t" dttlmut eleàent, morfematic este un morfem ind.ependent''* "' 'î" -;"i""

""r, morfemul independent ocurent_ în-hr-o formà,

l'frrxirnarà este inclís în rad.ical. Putem d.efini deci rad,'icalul, ca fiittd,

tv.t'rr, um'itatre, rezultatd, din prima

te aceea cà, nu admite niciod'atà' o

rr , : r l iz l t re zero,A otd' Lcord,înd, aceastà accep,tiune termenultí rad'i-

rs l î ld. i ferenl iemnetdet 'ermenulrd 'd 'd 'c ind'cucareu*'"'i ' 'o' ' i*înmultelucràricl,especialitate.Terrnenult.ddítrcind'd.evinesinonimcuceld'emorfemind.gpend,ent.

PRECIZÀRI I 'RELIMINARE

| ,\vcnt in vedele tlefinilia curetrlà

rrrr i f : r lc t t t i t r i l t t i t c l t - expresie asociatà unei

MORFOLOGIE STIìUCI.UR LA A LIIVJBII RON,ÎANE 39

a rnorfemului în cercctàr i le descr ip l iv iste:

uni tà l i de conl inut - cf . de cx ' [23] '

4140 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A I,IMBII ROT,IANE PRLCIZÀR.I PIìIìLIN{INARE

1.2.6. Cealaltà, unitate morfemicà, rezultatà, în urma efectuàrii

se aseamànà, dar nu se itlentificà cu morfemul d,epend,ent : flectir.uìpoate fi reprezentat prin unul sau mai multe elemente morfemicr-,depend,.nte, poate fi tleci divizibil în plan morfematic, pe cîndmorfemul d,ependent este indivizibil.

Ilectit:ul, poate fi d.efinit negativ ca fiincl u,t?,itatea reaul,tatd, cli,tr,pri,ma anal,izír, efectuatd, ús,u,prú unei, forme aparlitúnd, wnei ptarad,,ígmc,umi,tate co,re nu cu,prinde morfemul, ind,ependent.

Flectivul se caracterizeazà, d,e cele mai multe ori prin aqezarea,c[up i radical a elementelor morfemice din care este constituit. -liceastà

Dacà avem în vcd,ere clasificarea morfemelor în morfemc.lexicale qi gramaticale, putem spune cà, în radical se includ. morfemelelexicale - atît cele ind,ependente, cît gi cele dependente - , pe cîndmorfemele gramaticale, toate d.eperd,lnte, privesc flectivul.

7.2.7. Acceptarea ca premisà a icleii cà o formà flexionarà,are întotd,eauna o structurà binarà impune recunoa,;terea unei unitd[imorfemice zero d.e cîte ori secvenla fonicà, reprezentînd. forma

poate d.uce d.e asemenea la stabilirea unor unitàli morfemice zero Icompara!,ia unor forme ca) : úrarm, ara,í, an,a, impune segmentareaarlIulm, arlluli, arllalP.

1.2.8. Elementele fonemice suprasegmentale, accentul gi into-nafia, participà, qi ele la realizarea în planul expresiei a flexiunii.fntona!,i,a nu este relevantà, decît în anumite zonè ale paracl.igmei,d,e aceea n-o vom discuta separat, iar crccetúul face întotcl"eaunaparte din structura unui morfem.

1.2.9. Descrierea unei parad.igme flexionare are ca punct d'e

lrlecare d.iviziunea fundamentalà, în raclical qi flectiv. IJnità,lile tezal-i,ate d.in aceastà, analizà, pot fi inventariate qi clasificate ca atare-l'ot fi utilizate chiar ca bazà în efectuarea diverselor clasificà,ri"Astfel proced,eazà,, de exemplu, acad. Gr. Moisit [68]' [69]r caregr,upearà, verbele, substantivele qi ad,jectivele,romàneqti î1 ̂ mai

multer.taù avînd, în ved.ere flectivele consid.erate global, sau -A.lf Lombarcl

I l-161, care cl,iscutà, flectivele d.iverselor forme verbale fàrà, a d.istinge

Iovantà, pentru d.escrierea flexiuniiromàneqti, cleoarec_e selectarea d.i-\,orselor

^flective înregistrate nu este, în general, cleterminatà, cleslructura morfemicà, a radicalului'

Pertinentà, este însà, pentlu descrierea oricàrui titl de flexiune,rlr.trctura morfemicà, a fleCti'r'ului. A;naliza diverselor flective qi de-gl,jarea elementelor morfemice compon-ente .se impune mai ales îni,rrzul claselor de cuvinte c&Ie, ca verbul romà,nescr Se calacterizeazà'plintr-o paradigmà, complexà.' 7.2:ll. Fléctivul, care împreunà, cu rad-icalul constituie forma'l' loxionarà, poate fi segmentat de cele mai mllte ori în douà saumairrrulte onitfrli morfeúice, pentru care utilizàm termenul genericr lo zr f ix .

Formele flexionare se cleosebesc între ele prin n u m à' r u Ii r l ' ixelor,pr in p ozi ! ia acestorafa!à, t lerad. icalqipr in.s. t r u c t ur al'0 n i c'Fn' a diferitelor afixe. Avînd în ved.ere pozilia flectivelorl r r , { , i r , r lerad. ical , d ist ingem f ormele s int ,et ièe qi f ormele

lrrrr{,ului de morfeme care reprezintà forma sinteticà, un anumitlor,, totdeauna acelaqi, iar lanlul ca atare nupoatefiîltreruPt, forma,xirrícticà neadmi!încl intercalarea de elemente lexicale strà,ine întrerrlcrnentele sale componente.

7.2.13. Fortnelb cu afin mobùI înglobeazà în structura lor c e Iprr1; in c louà, af ixe, d intre care cel put in. unul àre

l tozi ! , ie encl i t icà fa!à i le rad. ical , împreunà cu care alcà'-

tuie,ste un lan! morfemic indisociabil. -A.cesl lan! morfemic incliso-ciabil este asociat în acelaqi timp ryi cu unul sau rnai multe afixt^mobile.

verbale.Lanlul morfemic alcà,tuitdin radical ;i afixul totdeauna encli-

bic constituie o unitate indisociabilà fa,!à, de orice element stràinlan{ului morfemic, dar qi fa!à, c1e afixul mobil : afixul mobil, in ca-zurile rare cînd. apare în pozilie encliticà', nlÌ se poate intercala ime-cliat dupà radical, ci este postpus fa!à de intraaga grupa e ,,radical -f

,si care, plasate d.upà, rad.ical, caracterizeazú formele unui timp saumod fa!à de altul reprezentînd, în planul exprcsiei, diferitele valoriale acestor categorii gramaticale. Afixele mobile, chiar dacà, au ace-la,si rol, nu le putem numi, d.in pricina poziliei fa!à, tle radical, sufixe(ryi nici prefixe). Ca atare le vom jndica prin termenul generic deaf ix mobi i . Raportat laf lexiunea nominalà, termenul desi-n e n ! à, reprezintà afixele clegajate din compararea formelor n e -det er mi n a t e qi exprimà, nu.màrul, cazul qi genul.

ETAPELE CERCETARII

1.3.0. Descrierea unui sistem flexionar într-o limbà, clatà pre-suprì.ne (a) stabitirea inventarului de morf€mcr (b) precizar€a rela-lii lor care se stabilesc între diferitele morferne qi (c)clasificarea mor-femelor qi a unitililor lexicale pe care Ie caracterizeazà,. Ca atare,clescrierea, unui sistem flexionar reprezintà o succesiune d.e etape ca-racterìzate prin anumite operalii ;i vizînd. anumite rezultate. Fie-

(,irl'(ì ùin aceste etape tlepincle d.e cele anterioare în mà,sura in care;11.1r îrì. vedere fapte care reprezintà rezultatele oblinute cle prelucra-

r'(^:r rìnterioarà a rhaterialului. Aqa, de exemplu, clasificarea clepincle

lorrtrad.ictorie qi simpiÈi,.1.3.1, Orice descriele plesttpuner ca Îazú' preliminarà,, impiicitàt

ttttrùiea, care furnizeazà, inventarrrl de morfeme. Analiza nuestecleolrioei inclusà, ca a,tare în d.escriere, clar d.e mod.ul in care s-a fàcut

rrrraliza clepinde întreaga clescriere.Orice analizà care are ìn veclere un subsistem flerionar, o

l('r'men, flectir-ril, variazó", d.e la o forrrà, la alta.I)acà, avem însà, în veclere un context mai larg (fie, de exemplu,

îr,, urem,ea aceea noi. . Mrcreu), constatàm cà, pe aceeaqi pozil ie(rrotatà, prin ...)pot apà,rea forme c &rarn) sd'pam,cîtr,tarn, I)ene&nl' j

PR]ìCIZÀRI PRIÌLIiUiNARI]MORFOLOGI0 STRUCTURALT1 A Lilvl l l l l I(OM^NE

ó I ìacem ab-; t l i rc l ic c l : var ia l ia dc accent.

PRICIZ'\lì l PRl.LlìvIiN^R!]

4I NÍORFOLOGIÍI S'rRLlCTUl ' , ÌALA A LIMBTI RON1ÀNE

tagmei interne." Duoareca insà, descricrea unui sistem flexionar are în vedero

plannl paradigmatic, putem curacteriza rad.icalul ca fiintl termenul.àonstanî din di'feritelb èombinafii care xeprezintà, formele paraCigmeirunìri cuvint.

element prefixal, în cadrul formelor analitice.t.g.+. Elementul prefixal se d.etaqeazà, net de lestul sintagmei

interne, aqa încît d.in acest punct de ved.ere nu apar clificultàli clercklimitare.

1.3.5. Mai dificilà, este delimitarea dintre radical qi terminafiesau partea sufixalà, a combinaliei interne de morfeme,_d.eoarece le-gàtuia este în aceste combinaf,ii mllt mai strînsà, : elementele selucced. într-o ordine fixà, qi orice intercalare.cle elemente stràineîntle ele este cxc'lusà,.

1.3.6. Punctul cle plecare al operaliei cle analizà îl constituiecompararea formelor care realizeazà flexiunea unui cuvÎntr,re-cùr-gîncl-u-se d.e preferin!à Ia para,d.igmele cele mai simple qi mai clare?àAicX la paradigmele în tot cursul càrora se ccnstatà prezenla untiielement constant, perfect id.entic.

dificil tle ana,lizat).Acest inventar c1e terminalii sau cle flective odatà stabilit

ca o primà, apr()ximatie, ne ajutà só clegajàm elementele paradigme-lor mai pulin clare, mai pulin simple, cum sînt, de exemplu,.formelepaladigùelor în care t'adicalul nu rà,mîne absolut identic în toate

eÈcmplu, faptul cà' analizîncl o por,tiune cler,ornbinafiile. Aqa, cle;xr,r'.ldigmà de tipul :

AI SAU

ar-iar-à,ar-àm,:r,r-a!iar-à,

portpor!- ipoart à,purt-à'mpurt-:r,!ipoart-à,

Tot a"sa, paradigmele unor substantive ryi acljective cu radicalirr,variabil c'-e tipll : òasd,, pom, al,b, bwn, etc.', permit o segmentare<'la,rà qi clegajarea unor flective :

cas-à, Porn-0 alb-frt - - t r r ' - tea,s-e pom-l a lb- l

il càror cunoa;tere ne a;utà în<ligme în care radicalul nu este

mas-a-à mdr-fr frumos-0 frumos-0t

segmentzlrea formelor acelor para-constant, ca de exemPlu :

prlc[,p saupriccp-ipricep-eprrcep-empricep-ef ipricep

oferofer- iofer-àofer-imofer-iliofer-à,

mr$cmiqt-imisc-à'miqc-àmmiqc-alirnisc-à,

alb-à bun-0àlb-e' ìun--i '

bun-à'bun-e

mes-e' mer- i f rumoE-i f rumoa's-e

Dacà,, în cazul celor mai multe cuvinte flexibile, comparaliaformelor în cadrul paradigmei qi raportarea la un anumit inventarrlc flective permit d.icuparla neià a ratlicalului gi a flectivelor,.eris-lìi qi situatiii în care apìlicarea celor douà' proceclee mai. sus amintite,,tr ,Loce la'un rezultaf unic. În destul de multe cazrrri, formele di-ftxitelor paracligme pot fi susceptibile de mai multe motlalitàli deuogmentaie. în"aseminea situalii, trebuie optat pentru ttn& clin ele,

MORFOI,OGIE STRLI(ìTURALÀ A LIi l,ìBII ROI\{ÀNE

iar opliunea trebuie sà, aibà, în r.edere simplitatea, economia descli-erii. Justificarea alegerii d.iverselor solulii de segmentare adopta,f{)în aceastà descriere se face în paragrafele consacrate analizei la fio:-care parte cle vorbire în parte.

MODALTT'a1I nn DESCRTBRE

1.{.0. CeIe d.ouà pàrli din care este constituità, oliligatoriu oric-,-formà, verlralà, radicalul usi flectivele, ridicà, probleme diferite, fapt,care impune consiclerarea lor separat.

1.4.7. Flectíaul reprezrntà,, în caclrul unei forme flexionarc,elenientul diferenliator. Ca qi radicalul, el poate reprezenta o uni-tate divizibilà sau indii'izibilà, poate fi alcà,tuit cìin unul sau miìimulte afixe.

Tiecare afix flexionar reprezintà, o unitate miniitalà de exprc-sie asociatà cu o semnificalie gramaticalà..

În condiliitc unui izomoriism perfect îni,re planul expresieiqi planul conlinutului ar fi d.e aqteptat ca fiecà,rei semnificalii (r'a,-loare sau grup cle r-alori gramaticale) sà,-i corespundà aceeaqi uni.tate de expresie, sà, fie asociatà, unui afix unic.

1.4.2. În cele mai d,iverse iimbi însà, comllara ca mai multor,paradigme aparlinînd aceleia,qi pàrli de t'ortrire aratà, de obicei, càîn aceeaqi zonà, paradigmaticà, apar afixe d. i f e r i t e. Acetrea;ir-alori poî ti asociàte cildiver,*e unitell de expresie. În asemen", si-lual i iavemrfe-a face cu di fer i te ?, Io morf e ale aceluiaqi morfem"In acest raport morfemul nu mai este conceput ca o unitate concretà,dcexpresieasociatàcuunsens, c i ca o cta là, de uni t à, t i se m-nif icat ive, mai mult sau mai pul in di fer i te între ele su'b,aspect fonematic, dar purtînd aceleaqi valori.

Notd,. Raportarea la aceleaqi valori este pusó îrieviclen!à de ocurenla d"iferitelor unità,li d.e expresieîrr contexte identice sau foarte asemà,nà,toare (prin

' distribu!Ìa, identicà sau similarà,). În cadrul acesteidescrieri, considerà,m ca date paracligmelb qi diferÍ-tele lor zcrne.'

' -A,lomorfele care reprezintà, un morfem sînt în raport de dis-tribuf,ie noncontrastir'à; de celc mai multe ori în raport de distri-bulie complementar'à : f iecrtlre alomorf apare în contexte din care sînt

cxcluse celelalte sau, clacà existà, contexte comune în care pot apà,-r,rril flouà (sau mai multe) alomorfe, ele nu sînt comutabile, cleci sîntrrr raport tle varia,tie liberà.

f .+.S. Realizarea unui morfem flexionar printr-un alomolf saurr,lt,ul, printr-un afix sau altul, este determinatà, de contextul imed-iattrlrr anumite particularità,li ale radicalului.

OcurenJa diferitelor alomorfe ale unui morfem poate fi circum-xr,r'isà, în termeni tliferifi, ceea ce permite distingerea mai multorlrr,l cgorii de alomorfe.'-

De cîte ori distrilrulia unui alomorf poa,te fi clelimitatà, în ter:rrrrrni fonetici, deci clacà, ocurenla lui poate fi pre-r'à,zutà', prezisà', pelrr1za anumitor particularitàli fonetice ale raclicalulli, avem de-al ' : r ( ic cu un aIr /morf f onet ic '

În cazurile în care un alomorf nu apa're decît într-un contextrnric san într-un nurnà,r limital, cle contexte cale nu pct fi ind.icaterrllfel decît prin enutnelàIe, alomorful respectiv reprezintà llni r , lomorf lexical .

Cìncl un alomorf caracterizeazà' o c I a s à, de contextetrlislribulia lui nu poate fi circumscrisà, fonetic, el reprezintàrr , lomorf morf o logic.

Pentru limbile cu o flexiune redusà primele douà, categorii de:rlr;tnorfe pot sà, acoperer de obicei, întrega clasà. Astfel, în en-glezà',nrrrrfemul de plural se realir'p,àzà prin alomorfele fonetice [-q]t l-z]si l-isl qi prin alomorfe lexicale ca [-ron] ; chi'ldren sau [-en] io$em.

Peítiu limbile cu o flexiune mai complexà,, cum este limbar,orrrànà,, o clescriere a flexiunii presupune în mod necesar, categoriarrlornorfelor morfologice. -A.lomorfele morfologicc sînt cele care oferàlli l,criul clasificàrilor morfologice pentru astfel de limbi.

I t ' r . rrr i r r i r ,1, în -r i neaccentuat: dométt i , i , cansí l i i , ter i tór i i etc. , ca ata,rer, l r ,pot f i consi t lerr te alomorfe f ot tet ice.

Alomorfele -e qi -'uri apar în condilii foEetice similare, comp.st'tullr-0 qi tren-u,rir.'templ=e ,1í titl-ut"i, qi qaracterizeazra, fiecare, oclrrsÍ , t lc cuvinte: e le rcprezintà, d.eci a lomorfe morfologice"

PRIlCIZÀRI PRIìLIMtNARE 17

iarun

{r l)aciL fotrtut tlo ysl. cultr:ltt o atralizir.rn i toI.elc.

I\{ORFOLOGIE STRUCTUF, LÀ A I,IÀ,ItsII ROÀ,IANE P]TECIZ,{RI PRELIMINARÉ 49

4àZrrrr.

'consecin!à n€utralizar€a opoziliei dintre morfemele realizate prinaceste afixe.

mi i lot- speci f iq. g i a l a lomorf e lor morf o logice carecatacterízeazà dif eritele parad.igme.

cuvintele care prin mijloacele cle realizare a flexiunii se incluclfur clase largi reprezintà, paradigmele ìregulate.

Dimpotrivà, cînd paradigma unui cuvînt prezintà particula-rìtà,!i stric-t specifícb, aberante, paractig-ma are un caracter n e r e g u.l at.(Neregularitàtea poate privi îh egalà, mà,surà, flectivele sau varialiaratlicaluhri.)

Aprecíerea ca aberantà a unei particularità,li paradigmaticeimnl icà^deci un raport cant i tat iv, reprezentînd excepl ia fa!à,r le ' reguIà, .

t7ó. Rud,icalul,reprezentînct elementul purtà'tor al unei anu-manifestà, constant în tot cursulideale ale unui izomorfism perfectexpresiei, sà, rePrezinte o unitate

bà .qi comun-à întregii p-aradigme.

3i,1'jff 'l?iffi:ll";là?'#:T?x1ìrresie in cursul flexiunii celor mài multe cuvinte flexibile, iar varia-iio noat" fi rrartialó sau totalà,. Yarialia parlialà, a rad.icalului este;1"-";i;t d.e óbicei prin fenomenul.a[ternan{elo.r fonetiee,iar varia(,irt,

totalà, este înregistratà sub clenumirea d'e sugi'eti'ait!'.''1 .ó.1. Ya-r ia l ia par l ia là, a racl icalului se teal izeazà'

prin aparitia pe anumite pozilii, în succesiunea de sunete care repl.e-

ài"te tàAi.ahil, a unor elèmeíte d.istincte în diferite forme ale.para-

àiÀ*"i, în timp ce alte elemente fonice se menlin constant în tot

cursul paradigmei.Fénomeíul varialiei parliate a rad.icalului tr,oate. fi abordat

în mai multe mocluri gi'inclùs în termeni d.iferili în descrierea sincro-

nicà, a unei limbi.Problema varialiei parliale a raclicalului_ poa-be fi discutata'

teoretic, fie la fonologie, tiè ta rnorfologie'-Cum de cele mai multe ori

acóaste'varialie, realízaíàn in termeni fónologici, gu 9st9 condilion_atà

;ì;i;i fonotogic,'cei mai mulli lingviqti prefèrà, sà, o trateze în cadrul

morfolcgiei.Aborc}atà, ca fenomen morfologic, varia!,ia parlialà a ratli-

calului este succeptibità cle d.iverse intérpretàri qi ca. atare cle d-escri-

Àii oiterite. O mod'alitate d.e clescriere, pretonizat'ó" maí ales de lucrà'rile

cale total d i fcr i te ca la- ; i ta- .

4- c 413

MORFOLOGIE, TIRUCTURALÀ ^

LlhlBl l ROi\ IANE

care au în ved.ere faptele limbii engleze, o constituie prezentarea va-r ia l i i lor radicalului sub forma morf emelor de înlocuíre$i a morf emelor discont inue; o secven.tà fonicà, pre-zentînd. o varialie parlialà, este analizatà, în clouà, (sau mai multe)elemente consid.erate ca reprezentînd morfeme diferite, d.intre caremàcar unul se realizeazú ca morfem discontinuu.

Aqa, de exemplu, foot qi feet sìnt ad.eseori descrise ca reprezen-tîncl douà, morfeme: un morfem radical discontinuu [f ...1] gi uttmorfem reprezentat prin valialia lu -iy], care coresplnde yarialieid.e conlinut singular-plural. fn virtutea acestei corespondenle r-aria-lia [u-iy], consid.eratà un morfem de înlocuire (regúaci,ae morpltemeg),este înglobatú ca alomorf aI morfemului de plural alà,turi d.e {-es,-s, -z], l-ranf etc.

În cazul unui cuvînt cu ch,ilil, ch'ildre+r, o analizà, consecventà,de acest fel duce la clouà, morfeme d.iscontinue: [ó...lcl], pe de oparte, [ay- i ] . . . [ ran], pe de al tà, parte.

Tot la douà, morfeme discontinue se poate ajunge gi în analizaunor cuvinte ca foot, feet, d.acà, considerà,m, cum procedeazà, uniilingviqti e, cà,în feetplttralul este marcat nu nurnai prin varialia [u-iy],ci qi printr-un afix 0.

l.lt.Z. Aceastà, modalitate de descriere a varialiilor parlialeale radicalului, care poate fi adecvatà, pentru o limbà, cu flexiunered.usà, devine foarte complicatà qi neeconomicà în cazul unei limbicu flexiune destul de bogatà,, cum este limba romà,nà,.

Descrierea varialiilor radicalului sub forma morfemelor d,is-continue prezintà, consicleratà, d.in punctul de r.eclere aI flexiuniiromà,neqti, urmàtoarele neajunsuri :

(a) În limba romà,nà, sînt frecvente formeìe în care se înre-gistreazà, varialia mai multor elemente ale sect-enlei fonice repì'e-zentînd. radicalul : comparalia unor forme ca credf creaddf creai, dlucela anal iza: lcr- l I l -e-ea-l - t l d-z ' [ - l l - f r | ,1-àr l , l - i , l etc. Difer i -tele forme ar trebui descrise cìeci prin formule complicate incluzîntladeseori mai multe ,,morfeme de înlocuire". Deoarece c1e multe orir,-arialia se asociazà, unor terminalii specifice, ea a,r trebui repre-zenlatà,, atunci cînd priveqte partea de mijloc a raclicalului, sub formaunui morfem discontinuu cu o parte variabilà, : {la--.rà1. . .d,m (-a[i,-úrn.. . , -at , - înd' etc.)) de exemplu, dacà, ar.em îu r .edele forme cum

I Vezi , de ex. , [70, p. 511].s Cf. , dc ex. , [23] .

PRI]CIZARI PIIILIMINARE

sìnt : cdr"dmr cd,rali, cd,ram. . ., cd,ratr cdrînd,, {la<-à,1. . .fr (-i, -d etc.)}rîn cazul unor forme cum sînt car, car'i, card, etc.

Alteori, cînd varialia afecteazà, partea finalà, s-ar ajunge Iamorfeme continue incluzînd elemente variabile | {ldo 21...fr(-d, -d,m,-am, -at etc.)) , { lz-dl . . . i } pornindde Ia forme cà ud) wdd, rrddtn,uùat; uzi .'În

cazurile în care varialia aîecteazà mai multe elemente fo-nice din secvenla care reprezintà radicalul, s-ar ajunge la analizacte t ipul : [cr- ] + (e<-ea) + (z<-d) | - i , ( - înd,, -ut) ; lcr- l f (e<-ea)* [d-z) )- -e (-em, -eam); lcr- ] * (ea<-e) I (d<-z) + -d.

Pe baza unei asemenea analize s-ar ajunge la un tablou foartecomplex de alomorfe ale diferitelor morfeme.

Ar.înd în vedere verbul a, crade) am avea un alomorf al rnorfe-mu-lui de pers. a fl-a sg. prezent /(e<-ea) (z<-d) -i,f , wr alomorf /(ea<- e) (d<-, z) -dl al pers. a III-a prezent conjunctiv, un alomorfi(e<-- ea) (z<-d) -ut[ pentru participiu etc. Pentru paradigma verbuluia cdmta, am avea un alomorf lft*t) -z/ pentru pers. a fl-a sg. prezent,i(t-!) -e/ pentru pers. a III-a prezent conjunctiv, /(t<-!)-af/ pentruparticipiu etc. fn acest mod s-ar ajunge adeseori, chiar în cazù aîí-xelor gramaticale, la alomorfe specifice unui singur verb, sau, înorice cà2, comune unor grupuri foarte pulin numeroase cle verbe,ial d.escrierea în ansamJrlu ar fi foarte încàrcatà qi complicatà.

(b) Acest mod de analizà e neeconomic qi pentru cà màreqtenumàrul morfemelor radicale omonime :

Yerbe ca a creòle qi a uegte, clar tliferenliate, d.acà le analizà,mîn lcred--crez--cread,-f , respect iv fcrest--cresc--creasc-1,1i -eetc., prezintà, omonimia [cr-1, dacà le analizà,m în felul urmà,tor:

a cred,e: [CR-] - | { /e-ea/ l ld-zl + (- i , ) , (-e), (-ut) etc.)a uegte: ICR-I f { /e-ea/ f /sc-qt / + (- i , ) , ( -e) , ( -1ú)

.etc.}

(c) Nu existà un raport biunivoc între diversele varialii aleradicalului si r.alorile gramaticale.

1.5.3 T,ingviqtii care au în vedere faptelexiune mai bogatà decît engleza au preferat sà,acest fel fà,rà sà distrugà, radicalul ca unitate.

Aqa, de exemplu, varia!,iile radicalului pot fi incluse în cles-crierea unui sistem flexionar, respectînd, unitatea morfemicà, a,radicalului, dacà le prezentà,m sub forma aqa-numitelor alternanlefonetice s&u ca morfofoneme.

Aceste douà' modalitàli cle prezentare reprezintà, în fond. douà,etape ale aceluiasi proces de clescriere : prezentarea varia,tiilor ca

51

unor limbi cu o fle-clescrie varialiile de

52 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII RON,ÍANE

alternan!,e presupune înregistrarea lor, stabilind tipurile qi, eventual,condiliile în care se prod-uc, iar d.escrierea în termenii morfonemelorpresupune reunirea, în plan superior, a diferitelor elemente prin careserealizeazà, variafiile într-o unitate.N. S. Trubetzkoy, care a intro-d.us conceptul de morfonem, îl clefineqte în felul urmàtor : ,,Ces id.éescomplexes de deux ou plusieurs phonèmes susceptibles en fonctiondes conditions d.e la structure morphologique du mot d,e se remplacerI'un I'autre au sein d.'un seul et mème morphème, peuvent ètre appe-lées des <morphonèmes)" [90J.

Acest mod d.e d.escriere acceptà, ca premisà, fund.amentalà, icleeacà, acelagi radical poate fi reprezentat, în cadrul cliverselorforme ale unei anumite paradigme, prin secvenle fonice mai multsau mai pufin deosebite. O asemenea premisà, este perfect înclreptà,-lità pentru limba romànà,, d-eoarece în cazul a numeroase cuvinteflexibile, radicalul ràmîne constant (fàcînd abstraclie de varialiilede accent) în tot cursul paradigmei, ceeal ce permite izolarea clarà aunei serii de terminafii, care pot fi detaqate apoi qi din formele curadical r,-ariabil; parad.igma cu radical constant a verbuhi a arapermite rzolarea unor flective ca -fr, -i, -d, -d,m, -u!i, -òí etc., serie peca e o regà,sim în forme de tipul : cîmt, cînli, cîn|,d, cîmtd,m, cîntali'cîntd, ete., leg, legi, Leagd,, Legd,m, legali, leagd etc., prin detaqareacà,rora ajungem la d.elimitarea radicalelor variabile cîmt-, cîn!- ;l,eg-, l,e!-, Leag- etc., rezultat aI alternan\elor tltr, gl!, e[ea etc. Tot a,sa,degajarea unor afixe -e, -'i în parad.igma unui substantiv cu rad.icalconstant d,e tipul pîine, píi,ni permite delimitarea unor radicale va-riabile în paradigme ca fl,oare, fl,ori,, carte, cd,r!'i (floar-, flor-; cart-,cd,rl-, rez:ultate din alternanlele od,ló, ívlii, tl!). Ca atare, în virtutead.istribufiei similare constatate, consid.erarea acestor secvenle foniceparlial cliferite ca realizàri ale unei ryi aceleiaqi unitàfi morfematiceeste perfect justificatà.

Inglobarea elementelor fcnice variabile în radical este îndrcp-tà!ità, qidacà avem în vedere faptul cà, aceleaqi varialii apar uneoliatît în flexiune, cît qi în d.erivare, cf.129), 1211, în flexiunea verbalà,si în cea nominalà, qi, mai mult decît atît, pot fi asociate chiar în cursulunei anumite paradigme unor valori foarte cleosebite. Situalia semna-latà, se opune net includerii acestor r-arialii în flective (sub formà clemorfeme continue sau discontinue) sau tratàrii lor ca unitàli morfe-matice independ.ente.

Dimpotrivà, avînd. în -r-edere faptul cà, un rad.ical poate fiafectat c le mai multe al ternanle coocurente vocal ice sau con-sonantice qi cà, realizarea unuia sau altuia d,in elenrentele membre ale

PREC]ZARI PRELIMINARE 53

unei alternanle presupune o complicatà co.ndilionare -f

oneticà,si morf ologicà, gi nu

^re caÍacter r iguros regu-Iat în l imba

r:omà,nà,, este mlai jutlicios qi mai economic ca alterna,nlele înregistrateîn cadrúl unui tip de flexiune sà rru fie cuprinse în d.escrie-re ca a'tate,ci sl fie înglolrate în structura radicalului, iar variafiile-acestlia,ieznltat al àlternanlelor, sà, fie prezent aLe ca al'omorfe ale morfe-mului 10 tacl.ical 1r.

Àroúd. Vorbim de cond.ilionare fone,ticà atunci cînd- oanumità, caracteristicà, apare totdeauna într-o ambi-an!à, foneticà, datà,. Condilionarea morfologicà, pre-

supune iimitarea unei caracteristici la un anumit tip,Ia o anumità clasà (la o conjugare' de exemplu).

1.5.4. ctnsicleràm deci diversele secvenle fonice în care apar

membrele diferitelor alternanle ca alomorfe ale radicalului.Aceste alomorfe reprezintà, secvenle fonice catacberrzate, de

f'à' o Parte comunà tuturor, realízatà în diferitele formerre ale alternanlelor. Deoarece al-rlii finale a radicalului, elementeleui cu terminafiar Partea comunà,,elementul sau elementele de la

începutul secvenlei fonice care constituie radicalul. Avînd- în vedere

,""ri*tà, structurà, a alomorfelor morfemului radical, nu putem include

în categoria verbelor 12 cu varialie par,tialà a radicalului- verbe care,

i^ o í*o, prezintà, în parad.igmà, varialii ale radica,lului afectînrl

p-t"u, tui iniliatX : forme ca, l,ua,nx) i'ei', conlin,radicale t o t a I di-

ierite fonetic qi se încad.reazd' in categoria verbelor cu radical total

variabil, deci a verbelor cu paradigmà' supletivà'considerarea acestor formeca reprezentînd o paradigmà

u n i c à, poate fi justificatà, distribulional sau semantic. Aceastà,

probtemà, iu intereÀeazà, însà, în prezenta cercetarer în care am consi-

àerat ct a t e unitàlile lexicale qi paratligmele lor'

10 Termenii morfem gi atomorf utilizali in Iegàturà cu raclic_alul plesupun o làrgire

a sensului (radicalul poate'fi reprezentat 9i'prin mai multe molfcrne - cf' 1'2'5) 9i nu

se justificà decit printr-o comoditate terminologicà'

. 11 Pentru acelaqi mod de a pune problema, v' 9i [55] ; o amplà ju'stificarc a

acestci solulii in desciierea varialiei ra<liialului dà O.S. Ahtnanova [2' p. 52 urm'l'

ls în limba romànà actualà nu apar substantive sau adjectivc cu paradigmà

supletivà.

54 MORIOLOGIE STRUCTURALÀ A LINIBII ROMANE

l istele stabilite)au ca prim element fonic o consoanà.Yocaleler a cà,ror varialie nu este aqa cle strict d.epen-dentà de pozilia fa!à, cle terminalie, au un comporta-ment special atunci cîncl constituie iniliala absolutà,a rad.icalului. In aceastà, pozilie, vocalele carepe alte pozilii se încadreazà în diferite alternanle rà,-mîn in\rar iabi le în toate formele paradigmei.Aqa, de exernplu, [a] se conservà, în toate formele în

1.5.5. Consicleràm alternan{e, d.eci le inventariem ca fenomenm o r f o I o g i c (nu numai fonetic), diferenlele fonice pertònenledin punctul cle ved.ere al comunicàrii. Astfel, înregistràm moclificà-rile consonantice produse în urma contactului cu -e (vocalic sau con-sonantic) numai atunci cîncl modificarea constà, în înlocuirea unui

Avîncl în vedere aceste precizà,ri ni se pare mai aclecr-at, pentrua d.enumi fenomenul d. iscutat , termenul de al ternan!e f ono-logice.

13 cf . [941.la AceasLàr vai ' iaf ie nu este nic i d in puncL dc vet le le fonologic consideralà pert i -

nent i ( r / : r ld.) .

AlNALIZA

2.0- Dintre pà,rlile cle vorbire flexibile, substantivul- prezintà,în limba romà,nà^flexiunea cea mai reclusà,: parad.igma lui înglo-l>eazà, în general, dacà, facem abstraclie d.e articol, maxjmum d o u à'i, în cazul unui restrîns numà,r de substantive, t r e i forme.

cn tot caracterul restrîns al parad.igmei, varietatea flexionarà':l substantivului e foarte mare. aceasta se datoreqte numà,ruluimare de alomorfe prin care se reahzeazà, d-iferitele morfeme.

2.0.1. Analiza formelor flexionare ale substantivului, considerateîn afara categoriei determinàrii, se epuizeazà, jntr-o

.singurà etapà :segmentarea a,re ca rezlltat d.egajarea rad,ical'uLwi qi. a unli ftecti,a,níanatiaabil, care exprimà clirect numà,rul ,si cazul.prin opoziliile pecare le reali'zeazà,, iaf ind.irect, prin asocierea anumil,or serii de desi-

tura formelor.2.0.3. În clestul c1e multe cazuri însà, formele flexionare ale

substanti.r.ului admit rnai multe moclalità,li de segmentare. In ase-menea situalii, optà,m pentru solu,tia care p-ermite o descriere qi oclasificare morfologicà, cît mai simplà, (cf. 1.3.0')'

SUBSTANTIV

JO M()RFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROÀIÀNÉ

(1) O categorie d.e substantive ale cà,ror forme sînt susceptibilede diferite segmentà,ri constituie substantivele de tipul l,ucruflucr"u,t i,,bi,rowlbirouri etc.

Structura fonemicà a formelor acestor substantive admite,analiza:.

(a) Lucru-Ulucru-ri

(3) Susceptibile d.e mai multe moclalità,li de analizà, sînt qiformele substantivelor feminine cle tip:ul steaf stele.

Compararea celor douà, forme permit segmentàrile :(a) ste-a sau (b) stea-fr

SUBSTANTIV

ste-leste-l,e

Compararea cu diferite alte paradigme pune în eviden!à a\-arÌ-tajele analizei (b) : ace asta permite degajarea unui flectiv -ur'i deplural, pe care îl regàsim în flexiunea unui mare numà,r de substan-tive ca tren-U ftrem-uri, rol,-fr lrol,-uri,, aînt-fr laînt-uri etc.

Opliunea pentru analiza de tip (b) este sprijinità qi d,e consta-tarea cra, în general, în limba rom6,nà unui radical terminat într-ungrup muta cum Li,quid,a îi corespunde un alomorf pozitív, fa!à, derad.icalele cu alte terminalii consonantice, care aclmit adeseori alo-morfe -fr ale aceluiaqi morfem : act-ft f act-e, dar teatr-ufteatr-e, pom-fr iporn-,i, dar codr-ulcod,r-i, car-B f car-i,, dar i,ntr-uli,ntr-i. Dttpà, radicalelecu aceastà,finaià,, opoziliile privative sînt înlocuite prin opozilii echipo-lente.

(2) O dubtà, posibilitate de analizà oferà, o d.estul de largà, cate-gorie de substantive feminine, cum sînt : ba'ie, Ld,m,îie, care ad.mit,posilrilità.tile de segmentare :

(a) bai,-elbd,i-fl sau (b) ba-ielbd,-i,ld,rnî,i,-e ll,d,mîi,-fr ldmî-i,e lld,mî-i

Analizu (a) pare mai fireascà, dat fiincl cà l-il apare în ambeleforme, deci în cadrul întregii paracligme, si, în general, elementeleconstante aparlin radicalului. Dar, acest mocl de segmentare duceIa statrilirea unui tip de flexiune cu totul exceplional în sisteinul no-minal romà,nesc si anume, încare pluralule marcat prin d.esinen |a -fr,pe cînd singularul e marcat pozitiv. Opoziliile privatir,'e, destul de.frecvente în flexiunea numelui romà,nesc, sînt întotdeauna privativeîn favoarea plura1uIui (comp. pornfponui, t rcn[trenur ' i , , act lacteetc.) .

Deci raportarea la sistemul flexionar nominal în ansamblulsà,u pune în evid.en!à d.ezavantajele segmentàrii (a) qi îndreaptà aten'lia spre modul (b) de analizà, Segmentarea ba-ielbií-i d.uce, de altfel,Ia degajarea unor flective [-ie], l-i], pe care le regà,sim în numeroaseparadigme cle tipul famili-ierlfamili,-i, sani-[e lsan,i-i etc.

În asemenea situalii opliunea pentru una sau alta dintre segmen-tà,rile posibile este arbitrarà, I forme c^ ornj oameni. p_ot f i analizatesau în^: om-fr loamen-i, sau în om-fr loam-en'i, atribuindu-se neregula-ritatea fie unei varialii alrerante a rad.icalului, fie prezenlei unuiflectiv d.e plural specific ryi, ca atare, aberant.

Sàràóia flexiunii substantivale, red*sà Ia un minimum extrerntle d.ouà, forme, anuleazú în situaliile cle acest fel criteriul econo-miei sau al coerenlei descrierii.

(5) Alàturi de substantivele a cà,ror paradig-mà, cuprinde douà,forme, iimba romà,nà cunoaqte un numà,r restrîns de substantivecu o singurà, formà'.

În cazul unora d.intre acestea, forma unicà, poate apà'rea înt o a t e contextele specifice formelor flexionare nominale qi, înacesí caz, a\rem a faceìu slbstant ive invar ia b i le. Din aceastà,clasà, fac parte substantive :- masculine: och'i, aric'i'- neutre : murne) cod,'ice- feminine : 6nod,ldtoare, Iwn'i etc.

sau (b) l,uu-uIucr-uri,

1 În acest caz glafia nu concorclà cu proltuntarea.

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMÀND SUBSTANl IV

cdrtecl,r{icarliicirtriloretc.(6) O situalie similarà sub aspect flexionar au o bunà parte

din substant ivele def ect ive, d.eci cu paradigmà incompletà.În cazul masculinelor (sau al neutrelo-r) siniutariae sai ptu,

raliae tamtum caracrerul defectiy al paradig;nei implicà particulari-tatead.ea f i invar ia l r i l a sulrstant ivului , deoarece. în cazulgenurilor menlioirate varialia de expresie e d.eterminatà, numai ilecategoria de numàr'.-

Pentru sulrstantivele feminine caracterulde defectiv (de numàr)ai paradigmei nu e asociilt necesar cu invariabilitatea. Substantivelefeminine defective de plural se grupeazà din punctul de veclere alflexiunii în d,ouà, sruDe i

-substant ivé var iabi le, real izînd opozi l ia N. Ac./G.D.,ca mi,ld, etc.

-snbstant ive inval iabi le, ca c i , t ts le, sete etc. , în para-cligma càrora opozilia specificà, de caz este neutralizatà,.

ACCENTUL ÎU TLNXTUNBA SUBSTANTIVUI,UI

2.1.0. În paradigma substantivulai, accentul, care caracteri-zeazà, global forma sulrstantivalà,, aîecteazú î n t o t d. e a u n arad,i,colul; acesta este reprezentat cleci prin asocierea unei componentesegmentale cu o componentà, suprasegmentalà. Ca urmare, flecti,t:el,esubstantivale, ca qi ceie adjectivale, de altfel, sînt întotd.eaunaatone.

lIofd. Flective accentuate prezintà, numai substan-tivele atti, curó etc,.

2.1.1. Considerató sub aspectul accentuàrii, flexiunea nominalàse caracterizeazà', pentru majoritatea covîrgitoare a substantivelor ro-mà,neqti, prin pozilia f i x à, a accentului. -A.cesta caracterizeazà, t n adin silabele radicalului mereu a c e e a q i, chiar dacà, schimbarea flec-tivelorfacecalungimea silaliicà, a diferitelor forme sà, nu fie egalà. Nuinfluenleazà, structura tonicà, a formelor substantivale nici variagia ra-dicalului. Badicah-Ll ràmîne accentuat pe aceeaqi silabà, chiar dacà,aceastà silabà, este afectatà, tle diferite alternante.

2.I.2. O categorie mult mai restr.însà, de substantive se carac-her izeazà, pr in mo'bi I i tatea accentului în l imi te le rad. ica-I n I u i2. Prezintà, aceastà, caracteristicà, o serie cle substantir-e neutreterminate în -o neaccentuat :

rad,i,o - rud,ióu,ri, raili,óul etc.stti,di,o - stud,i,óuri,, stud,i,óu,l etc.zéro - zeróLLyi, zeróu,l etc.În aces-u ca,z d.eplasarea accentului se ploduce în raport cu ca-

tegoria gramaticalà, a pumà,rului qi a determinà,rii 3.Notd,. In ce priveqte substantivele frecrent între-buinlate, se constatà în limba actualà, tenclinla d.e a,extind.e accentuarea lui -o si în forma de singular.În ac:st caz se dezvoltà, dupà -d un r,r, semilàcaLc(rad,i,ów, ca bi,róu).

2.1.3. Mobilitatea accentului caracterizeazra si substantivelesord, qí norir,, accentuate pe prima silabà, la nominati'i'-acuzativ sin-gular, pe cea d.e a d.oua la genitiv-dativ singular qi plural : sórdlswróri,,nórdfuurór i .

Abseroa!òe. Avînd în vedere faptul cà, în categoria d.iscutatà în2.1.2., care e mai nurneroasà,, cleplasarea accentuluinu depà,-qeqte limitele radicalului, structura tonicà a formei de pluralar justifica analiza swrór-i, nurór-i,. Existenla în timlravorliità, mai pu.tin îngrijità a unei forme sore (sorsi, mele,alà,turi d.e surori,i mele) aratà,, însà, cà, -ori, e interpretat devorbitori ca desinen!à,.

2.I.4. Accent mohil în limitele radicalului prezintà, la mullivorbitori, qi substantivul mi,jloc accentuat pe prima silabà (míjloc)la singulart pe à doua^ (mijlodce),la plural.

Itrotd. Ind,reptarul, ortografic ortoep,ic qi, de pm,ctua!òe' recomandà aocentuarea arrtbelor forme pe prima

silabà : míjloc, míjloace.

Avem deci :crisd, músívcase mésecúsele mései,etc. méselor

etc.

2 Spre cleosebire de verb, ìnaceeagi silabà a rarlicaÌului, dar se

3 Acest tip flexional a fost

basmd, trénbusrntil,e trénulbasmdl,ei, trénu.ribasmtil,ele trénurilor"etc. etc.

f lcx iunea càruia accenlul caraclcr izeazà întotdeaunapoate deplasa r le pe racl ical pe f lect iv.pe larg discutal de L. Onu [71].

60 N{ORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIN{BII ROMÀNE

2.1.5. Componenta accentuatà, a formelor parad.igmei suJrstantivale, rad,'icalul, variazà' ca lungime silabicà (afirmalia are învedere lista examinatà,) între 1 gi 5 silabe.

Substantivele cu radicale mono- qi Lisilabice reprezintà claselecele mai numeroàse.

Radicalele .b

i s i Iab i c e realizeazà, atît structtra ú - t4a,cît qi 2 - 1+. Subslantivele feminine si masculine curad.ical hisila-bic se repartizeazà carecum egal între cele douà, tipuri accentuale Iîn categoria neutrelor mai numeroase sînt cele avînd rad.icale cu struc-trra 2 - i+.

Radicalele mai lungi de 2 silabe sînt, avînd. în vedere lista exa-minatà, destul de pulrn numeroase qi sînt accentuate, în majoritateacovîrqitoare a cazurilcr, pe ultima sau penultima silabà.

Radicalele t r i s i I a b i c e realizeazà' structurile accentuale3 -2 -i+ qi 3 -2 -1#, în cazttl substantir.elor masculine, femintneqi neutre.

Structura í-z-t # am înregistrat-o numai la neutrele cuaccent mobil : r"tid,'io,, stúd'i,o.

Notd,. Caracterul oarecum izolat al acestui tip accen-tual în cadrul adjectivelor trisilabice explicà', poate,

mobilitatea accentului.Radicalele de patru sau cinci s i labe nu real izeazú in

cuvintele înregistrate decît structurile 4-3-2 -Î#, a-3 -Í-1$ qi5-4-3 -2-I#, 5-4-3-2-7+ (cÎ . anena 2).

Substantivele neutre din lista noastrà prezintà radicale demaximum 4 silabe. Radicalele cle 5 silabe, foarte pu,tin numeroase,apar în 5 substantive feminine (î,mbund,td'!íre, posibi,litúte) uniaer-sitrate, ciail,i,zritrie qí organi,zti{i,e) qi 2 masculine (acad'emi,cid'n qi tsiee-preqed,ínte).

Se constatà, deci cà, silaba tonicà, a raclicalului se situeazàîn imed.iata apropiere a flectivului, preced.înd.u-l d.irect sau la inter-val d,e o sitabà. În cazurile pulin numeroase cînd accentul e despàr-lit de flectiv prin douà, silatre neaccentuate, se constatà, tentlinlade a-l apropia d.e flectiv în acea zonà' a parad.igmei în care flectivule realizat pozitiv - cî. rdili'olradi'óuri, rudióu,|, etc.

SLItsSTANTIV

FLBCI'TVELB SUBSTANTIVALE

5 Vorbim, refel inclu-neìa l lexiunca substant ivalà, c le omonimia aces[ot 'cazuri avìnd in vedere realizalea lor clistinctà în flexiunea anumitor pronume.

6 Simbolul K f àrir altà iudicalic are în verL re singularul, in opozilie cr.r Ii pl.'care int l icà plulalul .

2.2.0. Flexiunea substantivalà cuprincle în limba romànà-un numàr clistinct d.e forme dupà cum includem sau ntl în disculiecategoria determinàrii realizatà prin articol.

Dacà facem abstractie de vocativ, care' ca gi imperativul în ca-ctrrul paradigmei verbale, are o situalie specialà',flexiunea unui substan-tir., consid.eratà în afara categoriei d.eterminàrii, cuprincle, în majo-ritatea covîrqitoare a cazurilor' maximum douà forme. Implica-rea determinàrii clefinite riclicà numàrul formelor clistincte ale unuisnbstantiv la maximum D a s e : cf. casd,, ca,se) co'sa't casei, casele,casel,or; stea, stele, steaua, stel,ei, stelele, stelel'o'r. Declinarea cu articolned.efinit adaugà, prin varialia elementului prefixal, încà, 4 situaliiclistincte.

Aceste forme si, ca urma e, flectivele pe care le inclucl, sîntsuscept ibi le c1e a exprima mai multe valor i , var i ind. dela,un tip de paradigmà, la alta, ceea ce determinà, anumite sincretisme,annmite omonimii specifice.

Categoria numà,rului impune în flexiunea substantivului dis-tinclia dintre douà, forme : singular qi plural. Categoria d.e caz deter-rninà,, la rîndul sàu, în cadrul zonei parad.igmatice a fiecàrui numàl'maximum douà, forme : în limlra romà,nà', Îlexiunea substantivaiàpresupune cel pulin omonimiile nominati,a : o'cltzo'tòD ryí gett'itirt :clatda 5. Formele corespunzînd. valorilor de nominatitt : acxLz&tia,si genitiu : d,atia le vom indica în cursul expunerii, pentru simplifi-carc, prin K. ryi Kr6.

2.2.1. Flectiuele substantiual,e cl,e num.úr qí caa

În afara determinàrii, paradigma sulrstantivului includ.e, pen-tru cele mai multe, c louà forme sintet ice, care permit d.ega-jarea a cLouà f lect ive encl i t ice, nean al iz ab i le.

2.2.I.1,. Pentru singui,ar, I(, poate Îírealizat' prin urmàtoareleafixe :

t-à,1 pentru feminine : casd, boltd', treabd, etc.pentru masculin : poTtd', tatd,

a Semnul #= noteazir punctul t le junct t r r i r t l intrc Iadical q i f lect iv.

63162 ]\'ÍORFOLOGIì] STRUCTURALÀ A LIMBII I{OMANE SUBS'L\N'IiV

[-e.] pentrupentru

[-ie] pentru-fJ pentru

etc.pentrupentru

[-u] pentrupentruetc.

l -à l[ -u]

t q ' l

[ ír]

femininemasculinefeminine :feminine

Iume, floare, ,id,ee etc.cîine, mwmte etc.

baie, fami,lie [famìIile] etc.para, sa,, înad,ldtoure, foame, ci,nste

t-ó] pentru neutre i carot-il pentru feminine : bd,'i, se'i, id,ei', fami,li'ò etc.f-il pentru neutre : bici, mec'i etc.

pentru feminine : bol!ò, trebi,,lumi,, flori etc.pentru masculine : ptopti- ?

l-e] pentru masculine : cî,'ine, mumle, tnte-gpentru feminine 1 ca,se) mese etc.

f-lel pentru feminine : parale, zile etc.[-ótt] pentru feminine : ,nurori, surori-fr pentru masculine : porn) doctor , ?ui, u'tl'ch'i

pentru neutre : tren, raPort, mumepentru feminine : înad,ld'toare, l,um'i, ci'nste

Compararea afixelor K' qi K, singular aratà, cà' pentru substan-tivele masculine qi neutre cele d.ouà, afixe sînf o m o n i m e. Fasexceplie substantivele tatd, goqd, pentru care afixele l(t qi K, p o 1,f i diferite.

Dimpotrivà, substantivele feminine prezintà, de regulà, afixecliferite în formele K,. qi Kr.

Fac excep,tie un numà,r restrîns de substantive caracteúzateprintr-un afir K, - Kz : fr : înad,ldtoare, lum'i, cinste etc.- 2.2.L.3. La

-plural omonimia afixelor, qi cteci a formelor Kt qi

Kr, este generalà ; în flexiunea,nici unui substanti'v romà,nesc nu seface la plural distinc.tie între Kr $i Kr.

Afixele de plural pot fi :[-e] pentru feminine : case) mese et'c.

pentru neutre : rapoarte, teatre, bi,ce, muzee etc.t-iel pentru neutre : brîi,e, chi'pie fkipíie] etc.[-t] pentru feminine : bol,!i ', lumi,, flori etc.

lrentru masculine : pomi', d'octori,cîi,ni', munli, ltopi etc.t-Uàl pentru neutre: (numai) otlrif-ll pentru feminine : bd.,'i, se'i, i'ilei, famil'i'i, etc.

pentru masculine : lei, boi, etc.pentru neutre : dornem'ii,, sem'ínarii' etc.

lIoúd. Inctiferent de calitatea fonicà a lui i din formatìe singular (vocalà, :-tief sau semivocalà : -iu),la plural,-i' reprezentînd finala radicalului este întotdeaunar.ocalà, - terminalia este rJ.ecí l-iif : ldoméniil, deexemnlu.

7 t ' t

8 ( l f .

f-1,] pentru masculine : leu, bow etc.pentru neutte ; rîu, brîu, tnu,ze,u) rach,i,u, domeniu,lctoméniul etc.

Notd,. Domen,iu, cn qi o serie de aite substantive (coia-s.ili,tt,, d,ecemiu, fotoli,u etc.) terminate în diftongul-'iu neaccentuat, cunoaqte în limba actualà, douàpronun!à,ri : cu diftong descendent sau ascend.ent.deci fdoméniu] sau fclómeniql. în lucrà,rile .,.o"maltive existente nu se precizeazà, care pronunlaretretruje consid.eratà, corectà,. Avînd în r.edere numà,rulmare de substantive terminate în -r,r semivocalic(leu, rîu, rach,iu,, pard,esiu etc.) ar pà,rea mai justi-ficatà, cel pulin morfologic, pronunlarea cu diftongdescend.ent. Cu toate acestea pare mai frecventà,pronun,t,aleà -iu.

t-úl pentru nerttre : atut ó] pentru neutre : cúro[-'] pentru neutre : b,ic,i, meci etc.

2.2.L2. Forma d.e singular K, poate fi realizatà prin afixele :

masculine ? potnT cloctor, pu,i, unch,i, etc.neutre : tren, raport, sem,inar, rad,io, nu,m,e etc.masculine ; metru, m,ini,strw etc.neutre : teatru, lucrw, fuimeniu ld.omén!u],

pentru rnasculine : poptd,, tatd,pentru masculine : metru, m,i,tl,istru etc.pentrn neutre : teat,ru, lucru el,c.pentru masculine : Ieu, bou etc.pentru nentre : grîu,, b'rîu,,, ou, chi,pti,u,, donr,eni,u eIc.pentru neutre: alz I )opt t .

tate, i .

q64 MORFOLOGII STRUCTURALA A LIMBII RONTANE

t-il pentru masculine i metri) minigtri etc.[-le] pentru feminine : parat"e, zil,e etc.[-óle] pentru neutre : atal'e, curale

Notd,.în limba actualà,, se folosesc qi plurale în -u,ri:atuuri, caróuri.

f-urt] pentru neutre : tremuri, lu,cruri, meciuri, rad,'iou,r'i etc.pentru feminine : treburi,, I'ipsuri etc,

[-órt] pentru feminine : surori, nurori etc.-fr pentru feminine : înod,ldtoare, luni etc.

pentrn masculine : och'i, aric'i etc.pentru neutre : mulne) cod"íce

Obserr-alia care se impune d.in examinarea afixelor cle pluraleste cà, acestea sînt, cu r&re excepfii, cliferite d.e afixele Kr : Kzsingular la sulrstantivele masculine qi neutre, pe cînd în paracligmasubstantivelor feminine afixul d.e plural, K pI., este omonim de obiceicu K, (sS.) qi diferit cle Kt (sg.).

Aceastà, particularitate nu este însà, generalà, tlat fiincl cà, încazul unei ciase pulin numeroase de substantive feminine se înregis-treazà, afixe Kr, K, qi K pl. distinctel cÎ., de exemplu, treabiltrebillrebnri, lipt sra I ti,1t st I li,1t swi.

În cazul unui numà,r restrîns de subsfantive masculine, femi-nine qi neutre se înregistreuzà K, sg. : Kz s9. : I( pl' : 0. Elereprezintà, categoria substantivelor i n va r i a b i I e .

2.2.2. Flectiaele cl,e oocatia

Yocativul se caracterizeazà' prin posibilitatea de a fi exprimatprin mai multe afixe, d.e obicei în raport d,e varialie liberà,.

Aceastà, formà, cannlà, apare mai ales la sulrstantivele cuprin-zînd. în semantica lor tràsàtura personal ryi animat. Folosirea la vo-cativ a celorlalte substantive presupune personificarea.

Yocativul se caracterizeazà', în afara afixelor segmentale, ,siprin prezenla unei componente suprasegmentale specifice si anumeintonal ia, care are un rol d.eosebit d.e important în caztr i lefrecvente de omonimie a vocativului cu nominativ-acuzativul.

Afixele c1e vocatir- pot fi :

[-e], f-ule] sau un afix omonim cu cel de singular (Kt:Kr) :bd,iete ! cod"ru'Ie ! trevtule !bdi,atul,e ! rîu (ad,înc) !Jrate ! rnpil (drag) ! soare (sfînt) !

Aceste afixe caracteúzeazà, vocativul substantivelor masculinsi neutre.

Notd.l. Neutrele ryi masculinele neanimate realizeazilvocatir.ul iclentic cu nominativ-acuzativul singularnumai însolite cle un cleterminant (exc. cele careat'L -e la nom. : soare !)

2. Preferinla pentru folosirea vocativului omo-nim cu nominativul în situa.tiile în care substantivuleste însotit cle un d.eterminant se constatà Ìa toategenurile si numerele.

3. Afixul f-el nu se întrelruin\eazú în limbaactualà, la neu.tre qi la masculinele neanimate.

4. La masculin singular, deosebit de frecventeste vocativul iclentic cu K, - Kz, în cazul numelorproprii (de care nu ne ocup_àm însà, în aceastà. cle-scriere) lon /, Stefan, ! , Radu ! (paralel cu Io,nne ! ,Stefane ! , Radule !) .

Yocativul poate fr exprimat qi prin afixul [-o] sau prinl;r-unafix omonim cu cel cle K, :

fato! Dulpeo! s

fatd,! aul ,pe!, l ,und,!Aceste afixe caracterizeazú vocativul substantivelor feminine.

rYofd. Aceleagi moclalità,fi cle exprimare se înregis-treazà Ia numele proprii : Ioano!,Ioana! qi Ioand,!(prin analogie cu fatd,, sord, etc.).

La plural, pentru toate genurile, afixul de vocativ este [-lor]sau omonim cu a,fixul K pl. :

frali,l,or ! fetel,or !tlomni,lor ! d,oamnel,or !cod,ri,Ior ! florilor !

bd,ieli ! surori (d,ragi) !tooard,si! surate !d,eal,uri (al,e coTtitd,riei. mel,e) ! pddwri (bd,trîw) !cod,ri (secu,lari) ! etc. etc.Repartilia afixelor d.e vocativ, d.istincte de cele ale afixelor cle

nominativ, coincicle, în liniile sale principale, cu genurile.

0 Intre uulpe! qi uulpeo! se stabileqte o deosebirc scmanticà : pr.ima îormà de vo-cat iv se intrcbuinteazà cu sensul propr iu (cî . Vulpe, tu mí-ai f t t rat g lsca.. . , cr)a t le atloua cu sens figurat ualpeo ,,viclcano").

l. , c. l?l

S L'tsSTAN'IIV 0i)

&

oo MORFOLOGID STRUCTURALA A LINTBII RO\,TÀNE

CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR ÎN DECLINÀRI

2.3.0. Alixele înregistrate în urma examinàrii flexiunii substan-tivale romà,neqti se organizeazà, într-un numàr destul d.e mare deser i i .

2.3.1. Avînd în vedere n u m à, r u I afixelor 10 care se reali-zeazà, în paradigma unui substantiv, distingem douà, clase de sub-stantive :

- substant ivele invar ia l r i le, pul in numeroaser qi- substant ivele v ar iabi te, reprezentîncl major i tatea sub-

stantivelor romà,neqti.'substantivele variabile se grupeazà la rîndul lor în douà, clase :

(a) Substantivele cu t r e i forme d.istincte. Aceastà, clasànumeric foarte restrînsà cuprinde substantive f eminine prezen-tînd. în flexiune seriile de afixe :

Kr: [ -à, ] , [ -e]Kr: l -e l , [ - i ]K pI. : [ -ur i ]

Tot în aceast categorie se încad"reazù, ca un caz cu totul izolattsnbstantivul tatù, cu afixele : Kt : [-à]

I { r : l -e l sau [-à]I( pl. : l-'1..

(b) Substantivele cu d. o u à forme distincte. Aceastà, clasà,în care se încadreazà, majorít'atea covîrqitoare a substantivetror clinlimba romà,nà,, se subd-ivide, la rînd.ul sàu,, în funclie de r e P a r ,t i ! i a celor douà, forme în cad.rul paradigmei, adicà în ra,port cuomonimiile specifice.

Pe baza acestui criteriu d.istingem :(A) Categoria substantivelor a cà,ror flexiune se caracte{izeazà'

prin omonimia

Ktsg' : 6 P1'

În paractigma lor,.9 formà K, se opulre alteia Ka: I( pl,deci Kr * K, ( : K Pl . ) t t . ' ì :

10 Facem abslracl ie în aceastà c lasi f icalc di ' r 'ocat i ' r ru Includerea in paranteze a lui I( pl. atc ig vederc

<lcsubsl-aut ive def ect ive dc plural , de' l ipulmi&Í,

s UBSTANl'I! bt

Kr

Acest tip flexionar: poate fi realizat prin seriile de afixe :

A l1 l 2 le | 4, | 5 1617l sI r i l l f l

-a -a

F.rmanla

-( i)e -s - ( ic)à

Kr(:K pl . -or l - lc - (e l )e

castt

fatù

sP,erAuioarú(popù)

soîúnofa

Iumedurere

bctie

familieídee

pafa

stea

t'îttt l ttttícit

Tabelt t l 1

Aceste serii cle afixe caracterizeazà, exclusiv substantivelefeminine. Singura exceptie o constituie substantivul Ttopd,, apartinînatmasculinului.

Diferitele serii cle afixe caracterizeazà, grupe numeroase desubstantive. Fac exceplie seriile 3, 7 qi 8 specifice unui numàrrestrîns de cuvinte.

(B) ^Categoria substantivelor car^ctetiz te prin omonimiaKr : Kz. In parad.igma acestorar opozilia se îea'lir'ea'zà între formelede singular qi plural, opoziliile cazluale fiinct total sincretizate, d.eci

(Kr:Kr) fKpl .

Acest tip flexionar poate fi realizat prin urmàtoarele serii deafixe :

r :Kz

Br

pomdoctor

- i

metru ,.ministru

(pow)(tatà)

cxis l rnta unei celcgot i icarc au totr i i i x , f - i t r .

- ; i . ;1 ' I tou' . I nr tn le

68 I\4ORTOLOGIE STRUCTUÌIALÀ A LINII-III ROÀf/iNE

l ) l i ' l .1 '18r i4

_u _r

_( i )e ]

_c

_i__

t . . .D]

^ru ) Dtt.t

l ) r r ru, I gntrcct

curcu0eLr J

muzeLr Ichi l t iu I

-Lr(-n) o(-'r)-fr

-ete-La

teatrLteremplu

- l - l l -(u)à

In0f

curconsil iLtdomeniLt

sfnl lndr OTL (QJ)

TabeIuI 3

I (1: K2

I 'abelnl ,3 (cont i ruutre)

Seriile de afixe càîa,cterizàte prin opozilia K sg./K pl., deciprin omonimia r{r :Kzt sînt proprii flexiunii substantiyelor mascu-line (Br) qi neutre (Br).

Dintre seriile de afixe Br, seriile 1-4 caracteúzeazà, un numàrmare d.e substaritive. Afixele seriei 5 apa,r în paradigma cîtoryasubstanbjve (tatd,,: gtoTtíc, ga\d), iar afixele Àeriei 6 sînt specifice sub-stantivului oza. .

Seriile d.e afixe proprii substantivelor neutre se grupeazà, cleasemenea în serii, care realizeazà flexiunea unui mare numài de sub-stantive (1-5, g-rz) qi serii specifice unor grupuri foarte restrînse(6 -8).

sr,rBS r-{Ìlt'Iv

2,3.2. Red,'ueereú alonzarfelor. Compararea seriilor c1e afixe careprezintà aceleaqi omonimii sub aspectul afixelor concrete pe care lecuprind. qi aI ocurenlei lor pune în eviden,tà, existenla între ele a unoranumite raporturi care cluc la cuprinderea lor în clase de alomorfestructurate într-o ierarhie de alomorfe morf o logice, f one-t ice qi lexicale.

2.3.2.7. Examinarea seriilor cle afixe cuprinse în grupul A(tabel 1) aratà, cà:

(a) Seriile 1 qi 2, care prezintà, un afix comun -d la singular,dar af ixe dist incte d.e plural , reprezintà ser i i i red.uct ibi lela nivel fonetic, dat fiintl cà, cele douà serii de afixe pot apà,rea clupà,rad-icale cu finalà, identicà, : comp. serd'f sere Sí seard,lseri, burtd,fburli'gi turtd,ftu,rte etc.

(b) Seria 4 este de asemenea ired.uctibilà, Ia nivel fonetic :comp. carte I cd,r!i,, poartd' lporli, qi artd' f arte.

(c) Dimpotrivà,, ocurenla seriilor 4 gi 5 poate fi delimitatà, fo-netic în cadrul substantivelor feminine cu finalà, -e : seria 4 se reali-zeazà, d.upà un radical terminat în consoanà, seria 5 d.upà un radicalcu finalà vocalicà (d.upà, un radical terminat în -4, afixul Kt este -e,nu -de).

(d ) Seria 6 cuprinzînd afixele specifice -fr, -l,e realizeazú para-digma unor sukrstant'ive feminine ar'înd un radical cu o structurà,tolicà, de asemenea specificà,, caracterizatà printr-o finalà alcàtuità,din consoanà, qi un segment vocal ic accentuat. Nic i una d. incelelalte serii de afixe nu este susceptibilà de a fi asociatà, unorradicale cu o asemenea structurà fonicà,.

-dccastà particularitate permite eventuala grupa,re a seriei 6cu o altà serie dc afixe, cu seria 1, de exemplu. Afixele celor douàserii pot fi considerate alomorfe fonetice ale aceloraqi alomorfe morfo-logice, rcalizate ca -d,, respectiv ca -4, d.upà, radical terminat în con-soanà,, sau ca -0, respectiv -le, clupà, un rad.ical terminat în vocalóaccentuatà.

(e) Ocurenla seriilor 3, 7 qi 8 nu poate fi circumscrisà decît prininqirarea celor cîter-a substantive în paradigma càrora apar. Ca ur-mare afixele d.in aceste selii reprezintà alomorfe lexicale ale morfe-melor de K, ryi Kz : K pl. ale substantivelor masculine 12.

r ì Substanl ivul mascul in pol tùate o s i lual ie speciaì : ì , cf . 2.6. , ,Su/slnr i l i re neregulate.

70 MORI'OLOGIE STRUCTURALÀ A LIIVIBII ROMANE

2.3.2.2. Din examinarea seriilor din grupul B, (tabel 2)rczútú cà:

(a) Ocurenla seriilor de afixe 1, 2 gi 3 poate fi circumscrisà,în termeni fonetici în cadrul grupului substantivelor masculine:

Seria 2 se realizeazà dupà, un rad.ical terminat într-un grupconsonantic truuta cum Liqui,d,a (metru, ci,oclw etc.).

Seria 3 - clupà, un rad.ical cu finalà vocalicà.Seria 1 - în toate celelalte situalii.(b) Seria 4 qi seria 1 sînt însà ireductibile la nivel fonetic, clat

fiintl cà admit comlrinarea cu radicale cu structurà foneticà analogà :comp. agent: ntunte, strd,in : 'cîine etc.

(c) Seriile 5 qi 6 cuprind. a,lomorfe lexicale, d.eoarece circumscrie-rea ocurenlei lor presupune enumerarea elementelor lexicale a cà,rorparadigmà, o realizeazà..

2.3.2,3.,Seriile de afixe cuprinse în grupul B, (tabel 3) prezintà,omonimii (,si opozifii) comune cu cele înregistrate în grupul ,B, ,1 cleasemenea se regàsesc, în cele douà, grupe, unele afixe comune pentrusingular (Kl : Kr). Dle se d.eosebesc însà, net în ce priveqte afixeled.e plural. Aceste deosebiri nu pot fi circumscrise în te rmeni fonetici :radicali cu structurà, fonicà, identicà, sau similarà acceptà, diferiteafixe de plural specifice grupului B, sau grupului B, : comp. md,rf meri,qí md,r fmere, ciocl,ulci,ocli qi binoclulbinocluri.

Seria 2 se realizeazà, dlupà, un radical terminat într-un grupconsonantic muta cum Li,qui,da (sau a semivocalic).

Seria 3 - ttupà, un radical cu finalà vocalicà, în afarà, de ia t o n (chipí,ulchi,píe, dar consíliulconsíl,ii).

' Seria 4 - dupà, un radical terminat în [6] sau [i].,, Seria 5 - ttupà un rad.ical terminat în ,i neaccentuat.

Seria 7 - dupà un raclical terminat într-un element labial(analtzapoate îi o-w, o-ud, sa:u ou-fr, ou-d,). De altfel, aceastà, seriede afixe este specificà, substantivului oi,r,.

Seria 8 e specificà substantivulti cap, deci afixele pe care lecupriltle se plaseazà, la nivelul alomorfelor lexicale.

trntr-o situalie analogà se aflà seria 6.Notd,. Parad.igma sem'imarlsem,ínari,i, reprezintà, ofazà, de trecere între serninariu,f seminarii, gi semi,narl

SUBSIANTTV 7t

Seria 1 se realizeazà, în toate celelalte cazrttí'(b) Ocurenla seriilor 9r 10? 11 qi 12 poate fi d-e asemenea cir-

cumscrisà, în termeni fonetici :seria 10 se realizeazà d.upà un rad.ical terminat într-un grup

mutu cwwt I'iquida.Seria 11 - d.upà, un radical terminat în vocalà''Seria 12 - duià un radical terminat în [ó]' Wl, lk'|, lgl'Seria g - în tùte celelalte caztrí (raclical terminat în consoanà',

grup consonantic sau cliftong descendent ctt' -i')'Seriile 13 gi 14 cuprinl afixe a cà,ror ocuren!à, se circumscrie

lexical.(c) Seriile 1-8' 9-12 sînt ireductibile la nivel fonetic, deoa-

rece seíecteazé" rudícale cu structuri fonice id.entice sub aspectulfinalei : comp. trenltrenwrù qi oroian[arodsanet bwtoi'[butoai,e qi roil

roi,uri, etc,

cui,e qi túltui,uri' etc.în multe caztrri se înregistreazà, tn raport d,e varialie liberà

între cele douà desinente de p-lural, cÎ. frî'i'e qi frî'uri etc' ̂2.3.3.0. Avîncl în'vederè seriile de afixe discutate în 2'3'1' qi

2.3.2. qi repartizarea lor în cursul paradigmei,.p_utem stabili în flexiu-nea substantivalà, romà,neascà, mai multe tipuri de omonrmrr $r anume :

(nom. : ac.) sg.ig"n. : dat.') sg'. : (nom. :a,c. : gen. : clat.) pl.(nom. : ac. : gen. : ctat.) sg.(nom. : ac. : gen. : ttat.) Pl.

At

ttcd.

72 N'IOIìIiOLOGIiì STRTICTUI?AL,\ A I-I\IBII ROT,l-iNE S U;S AIJ'f IV

Decli,narea a IV-a (tip B) - avînd. ca afixe caracteristice :1. 4, - Kz : {-u}, rea,lizat ca [-u], [-,u] sau -g?. K pl. {-òi,rearizat ca ;-i],- i- it iàu [-i], cf. gr.upB, seriile 7, 2) 3.

Ex. : codru, leu, pont.Declinarea a V-a (tip B) - avînd ca afixe caracteristice :1.Kr-K22. K pl .

F.x.; cîine.

e : (gen. : dat.) sg.f : (nom. :ac. :g€n. :c lat) sg' . : (nom. :ac. :gen. : dat . )p l .Pornintt de ta-acestc omgnimii p'tem stabili pít"o t ip úi I

paradigmatice, dupà cum rezultà din-tabelul 4 :

" ld ' j Exemple

Tabelu! I

2.3.3.1. Aceste patru tipuri corespund., dacà, avem în ved.erealomorfele morfologice prin óare se reàlizeazà, diversele omonimii,în urmà,toarele clase fléxionare sau declinà,ri :

Decl,inarea f (tip A) - avînd. ca afixe caraeteristice :1. 4t : {-d,}13, real izat ca [-à] sau -g2. 4r,: K pl.: i-ej,'reatizab ca f-el-saú ca [-le], cf. grup A,seria 1,6.

Decl,i,narea ú III-a (tip A) - ar'încl (D" afixe caracteris-tice :

1. 4. , {-eT, realizat ca [-e] sau2.Kr: Kpl . , i - i , i ; real izat ca [ - i1-saur i i le Z. 5.

+ ! J

Ex. : fl,oare, bai.e, id,ee.

: {-e}, {-i}, yealizat ca [-r], cf. grup B' seria 4,

Decl,imarea a VI-a (tip B) -avînd ca afixe caracteristice:

1. 5. _ K, : {-u}, reatizat ca [-u], [-q] [-t] qi -g2. K pt. * ..., trj: reatizat c? [_e], [:ie], t_il $i t_(qr)à1,cf. grup Br, seriile It 2, 3, 4, 5, 7.

E'x.: teatru, frîu, d,omemiu, bici, cre,íon, ou.Deol,imarea a VII a (tip B) - avînd ca afixe caracteristice :

1. 5, : K, , l-uj. realizat ca l-u.1, [-,U], [-i] qi -g2. K pl. : : {-uri,} realizat ca [-u"t], cf. grup B, seriile 9,10, 11, 12.

Ex.: l,wcru, b,i,rou, meci, trem.Declinarea a VIII-a (tip C) - avînd ca afixe caracteristice :1. K, , {d}2.K, : { -e}3.Kpl . : { -ur i }

Hx.: li,psd,.Decl,i,t?,ate& a IX-a (tip C) -avînd ca afixe caracteristice:1. K, : {-,ì}2. K, : {-i} realizat ca [-i]3. K, : { -ur i }

Ex.: treabd,.Declimarea a, X-a (iip C) - avînd. ca afixe caracteristice :1. K, : {e}2. K, : {i}, realizat ca [-i]3.Kpl . : { -ur i }

Ex.; ot 'emr.Decl inarea a XI-a cupr incle substant ivele invar iabi le,

cleci a cà,ror flexiune se caractetizeazú printr-un sincretism total ainumerelor' ;i al cazurilor (ca atare afix -0 specific prin generali-

+

T I

casà, z i , ìume

om, rninistru, len, I reu,teatÌu, f r iu

Lreabà, vt eme

înr 'àtàtoarc, c instc, ochi ,nu llt c

l - ( i )e l['i] , cf. gr'up A, se-

rs Pl in { } not .àm alomc:ful rnol fo loqic

74 MORFOLOGIIì STRUCTUR^LÀ, A LIlvIllII ROMÀNE

tatea sa). Aceastà, clasà,, pulin num€roasà,, cuprind.e substantivef e m i n i n e : înad,ld'toarerlesd,toare, mu,mcitoare,lun'i, mar['ietc.mascul ine : ochi , , unch' i ) genunch' i etc.gi neutre : mu,lne) cod' Ì 'ce, pîn' tece etc.

Declinàrile a YIII-a, a IX-a qi a X-a, ca qi tipul C în care;se încad.reàzà) reprezintà, pentru limba actualà o categorie pulinnumeroasà I de aceea în clasificarea morfologicà, a substantivelora:omà,neqti (qi în predare) pot fi incluse ca substantive neregulate.

Notd,. Paradigme cle tipul liltsdll,ipselli,psuri sînt, rezultatul asocierii a douà, paradigme distincte :

Li,p s d, ll,ip se qí l,i'yt suri' (clef ectiv cle sin gular ),, r ealizate,poate, pe baza analogiei perechilor d.e tip : aerd'eald',d.efectiv d.e plural gi aerdèluri', defectiv de singular.

În limba actualà, acest tip flexionar, cu trei formeclistincte, deqi ciestul de pulin reprezentat, pare a sedezvolta. În aceastà tend.in!à, se încadreazà qi flexiu-rrea, sord, (Kr)lsore (Kr)lsurori, (K pl.), frecventà, înlimba vorbità.

Tot ca neregulate sub aspectul desinenlelor se introclucqi sutrstantir-ele caracterizabe prin seriile : 3, 7, 8, grup A, 5 qi 6,grup Br, 6 qi 8, grup Br.

2.3.3.2. Fiecare tip flexionar (cu excepfia tipului D) se sulidi-r.ide cleci în mai multe d.eclinà,ri qi anume : tipul A în 3 cleclinàri(f, If, III), tipul B în 4 cleclinàri (IV, Y, YI, YII), tipul C în 3 de-clinà,ri (VIII, IX Si X).

2.3.3.3. În aceastó clasificare s-a fàcut abstraclie d.e vocaiiv,care este realizat fie prin afixe, care ar fi nerelevante pentru clasifi-càre - atunci cînd. sînt omonime cu cele cle nominativ-aatzativ,fie prin afixe a cà,ror repartizare se realizeazà, mai curînd. în functieu" ?';

r1;1; t.',,'-li,iffi'

ff ffi:T:"rrincre qi paradigmere cr ef ective sulr aspectul categoriei numà,rului. Substantivele mas-culine qi neutre se încadreazà în diferite declinàri suborclonate tipu--lui B în màsura în care, prin analogie cu substantivele cu paradigmà,completà,, putem d.egaja unul clin afixele specifice. Substantivelefeminine se încadleazà,îieîn cleclinà,rile incluse în tipul A, fie în tipulD, cîncl prezintà,, ca în cazul llui sete, foame, miere, sincretismul Kr:Kr.

SUBSTANTIV

. 2.3.3.5. O relalie destul de strînsà, se constatà, între t ip ulflexionar ,i g e n : tipurile A qi C cuprind substantive feminine, iartipul B corespund.e masculinelor qi neutrelor. Numai tipul D cuprinciesubstantir.e din toate cele trei genuri.

În cadrul tipului B se constatà o relalie între gen gi declinare;suhstantivele masculine gi neutre se repartizeazùîn cleclinà,ri diferite.

2.3.4. Clasificarea propusà, are deci în vedere n u m à, r u I cleforme distincte reprezentînd paradigma consid.eratà în afara catego-r ie i d.eterminàr i i , o monimi i le sp e c i f ice di fer i te lor para-cl igme qi a lomorf e le morf o logice ale di fer i t -e lor af ixeprin care se realizeazà, flexiunea diferitélor sulrstantive. În aceastà,clasificare s-a fàcut abstraclie de formele de vocativ (cf. 2.2.2.) qi nuau fost cuprinse cîteva substantive cu flexiune aberantà, discutateaparte ca substantis,e meregul,ate (vezi 2.6.\ 2.6.2.).

Pe baza categoriilcr de mai sus substantivele cuprinse în listaeraminatà (anena 1)au fost grupate în 4 tipuri qi 11 declinà,ri. Intr-unsingur caz, tipul qi declinarea coincicl (tipul D, declinarea XI). Cele-lalte tipuri cuprind fiecare a (tip B) sau 3 (tip A qi C) cleclinàri.

2.3.4.I. Clasificarea în declinàri olrlinutà se deosebeqte cleclasificà,rile anterioare. Diferà, fundamental de clasificarea tradilio-nalà, în trei d.eclinà,ri realizahà avînd. în vedere terminaliile formeicle nominativ singular, pentru marea majoritate a substantivelor,sau terminaliile formei de nominativ singular articulat enclitic, încazul unei categorii restrînse de substantive - I'uni, mar'!i, etc.Aceastà, clasificare a fost discutatà, în amànunt în [14], sco!îndu-seîn eviden!à lipsa de omogenitate a criteriilor ryi inadecvarea ei pentruflexiunea nominalà romà,neascà.

Diferà, de asemenea de clasificarea substantivelor în cleclinàripe baza g e n u lu i (declinare femini,nd qí mascu,l,i.nd, ) [26], careare în vedere omonimiile specifice diferitelor categorii de substantive,rlar nu este suficient de cuprinzàtoare, deoarece face abstraclie deanumite categorii de substantive (feminine care prezintà sincretis-mul total al cazurilor, d,e exemplu) qi nu line seama de afixele princare se realizeazà, flexiunea diferitelcr substantive.

2.3.1.2. Clasificarea în 11 clcclinà'ri se d-eosebeqte qi de grupa-rea la care ajunge acad. Gr. Moisil 169], care repartizeazà, substan-tivele masculine în 8 categorii, substantivele feminine în 16 categorii'iar cele neutre în 7 categorii.

Deosebirile mari în ce priveqte numà'rul cle clase d.intre celeclouà, elasificà,ri se explicà, prin materialul diferit : acacl. Gr. Moisilare în ved.ere aspectul scr is, nu cel vorbi t al l imbi i -qi pr in cr i -

76 I IORTOLOGII: SI I ì l lCl-UkAL.\ A LI I ÍBI I ROMANE

2.3.+.3. C,l m.r,i mult s3 apropie clasificarea propusà, prinmoclul tle a proceda qi prin rezultatele oblinute, de cea efectuatà, deP. Diaconescu, care, în studiul Un. ntoil d,e d,escriere a fleuiunii monti-nale, cu, aplicali,e l,a lim,ba rom .,ttd, contemporamrí, distinge, consid.erîrclsnlrst'antivele sub aspectul flcxiunii, 3 tipuri flexionare, realizatefiecare în mai multe cla,se : tipul I, al substantivelor feminine cu douàforme distincte la singular, cuprinde 4 clase, tiput al Il-lea, al substan-tivelor (masculine si ne ulre) cu o formà,la singula,r Ei una la plural, sesubdivide în 9 clase, iar tipul aI III-lea, al substantivelor invariabile,cuprinde 4 clase (total 17 clase).

Criteriile clasificàrii sînt, ra qi !n cazul grupàr,ii în 11 declinà,rinomonimiile qi afixele prin care se realizeazà, flexiunea, abstracliefàcîntl d.e d.eterminare.

Diferenlele de rezultat se datoresc, în primul rînd, faptului càînprczentalucrarea\-emînvedere dist inc.t ia dintre alo mor f e I e,f onet ice qi a lomorf e le morf o logice, care permitereducerea numàrului de clase.

Intervine de asemenea, în unele cazrtri, modul cliferit de ana-lizà (deosebirile privesc mai ales analiza substantivelor invariabile).

Numà,rul mai mare de tipuri înregistrate în clasificarra+noastrà se d.atoreqte recunoaqterii existenlei în limba romànà, pent,ruunele substantive (ca treabd,, li,psd etc. ,), a unei paradigme cu 3 form.ef lexionale dist incte.

Cele douà clasificàri se deosebesc deci prin numàrul d.e tipurigi prin numàrul de clase. Astfel tipul flexiona,r caracterizat prin 9forme caztale distincte la singular cuprintle 4 clase în clasificareaclin [14], 3 clase în cea propusà, de noi. Diferenla rezultà din gruparea,într-o singurà decUrare a substantivelor cle tip castí qi stea (rezi2.3.2.1.) .

Deosebiri mai mari se înregistreazà, în cadrul tipului caracteli-zat prin prezenla în flexiune a unei forme la singular qi a alteia laplulal. Substantir.ele acestui tip sînt repartizate în g clase (4 clase

CATEGORIA DBTERIIINÀIìII ÎX TIINXIUUSESTiBSI'AN] TVLILUI

Aceastà, ,,inova!ie" terminologicà este impusà de necesitatea cle atlistinge qi delimita elementele care privesc flexiunea nomiralà d.ealtele, stràine acesteia, ca qi categoriei cleterminàrii, clar omonimecu ele qi desemnate, d.e obicei 1j. tot prin termenul ,,articoltt.

2.4.2. Nu se poa,te face abstraclie de afixele categoriei cleter-minà,rii în descrierea flexiunii numelui clin mai multe m-otive :

(a) În primul rînc1 pentru cà, accastà, categorie se realizeazà,prin unitóli de expresie variabile nu numai în ratrort cu valorile decleterminare, c i , în aceiaqi t imp, în raport eu numàrul qi cucazlul l e le sînt d i fer i te în raport cu genul .

Aceastà, particularitate flexionarà face ca afixele cleterminàrii

Pentru clasa femininelor variabile, afixele determinàrii rezolvàomonimia Kz : I{ pl. (cÎ. casei, casele).

s Pentru categor ia determinàr i i ln l imba romànà, vezi [80] , t141, t3gl .ls Cf. , dc ex. , [26] .

SUIISTz\NTI\:

ra Aca<l. Gr. t lo is i l anal izeazà : cn-1, mi-el , bele-n, och- i (dar gi ocf t í cf . p. 125,catcgot i i lc 1 qi i 7) , nuin-e ctc. , pc c ind în prezcnta t lescr ier c am por ni t r ic Ìa anal izcÌe : ra l {1,ntícl 0, belca-fi, othi-0, t:r.tme-fi (r.ezi 2.0.3.).

7E MORFOLOGIE STRUCTURALI, A LIA{I]II ROMA,NE

În paradigma substantivelor invariabile afixele determinàriiintroduc, pe lîngà rlistincliile eaztale menlionate, qi distinclii clenumàr (oclti,ul,, ochiul,ui,, ochii etc.).

În'asemenea situalii, prin informalia aI càrei purtàtor este,afixnl de d.eterminare cumuleazà, roltl unui afix d.e numàr qi caz.

În alte condilii flexionare, însà, afixul de determinare r e i a oanumità informalie de numàr sau d.e caz exprimatà, deja prin desi-nenla cuprinsà, în forma substantivalà (cf. fl,oarea, basmaua etc.),creînd. un fenomen d.e red.undan!à,.

lloúrÍ. Numà,rul mare cle situalii în care afixele ded.eterminare rezalvú prin realizàri specifice sincre-tismele de caz a permis transformarea articolulti l,ui,,întrebuin.tat procl i t ic, într-un morf em cle catzstrà,in de categoria d.eterminà,rii, cf. [18], 1301.

IJtilizarca acestui lui, proclitic este însolità, tteanularea clistincliilor cazttale desinenliale 1181.

Un rol important au afixele determinà'rii în caracterizaveagenului unui substantiv: combinarea cu afixele zm' la singularqi -z la plural, un qí -l,e sau o qi -le indicà apartenenla substantivuluirespectiv la clasa masculinelor, neutrelor sau a femininelor.

(b) În aI d.oilea rînd, nu se poate face abstraclie de afixeledeterminà,rii, pentru cà adjoncliunea lor ant'reneazà' ad.eseori modifi-cà,ri ale d.esinen$elor d.e numà,r qi d.e caz.

2.4.3. A-fixele determinàrii se repartizeazà în funclie de p o -z i f i ia fa!à, d.e substant iv în douà grupe: af ixe procl i t ice(articolul neclefinit) qi e n c I i t i c e (articolul ctefinit).

Alixele proclitice au caracter mobil putînd. preceda d.irecú saula d.istan!à radicalul substantival. Distanlarea se poate realiza prinintercalarea unui adjectiv,, eventual cu un determinant ad.verbialtsau a mai multor acljective : o prea frumoasà, qi tînà,rà,/ofd, de exemplu.Se pot intercala între afixele d.eterminàrii qi sutrstantive, în, afaràd.e àctjectivele calificative, unele atljective pronomirtale (un'aLt om)sau numerale ordinale (un al d.oilea om).

Afixele proclitice cunosc rtializà,rile un, dtnui (singular masculinryi neutru), o, umeò (singular ferninin), ni'pte, unor (phxal, toate_genu-rile). Ocurenla lor nu are nici o influen!à asupxa, d.esinenlelor substan-tivului.

2.4.4. 1rî ixele encl i t ice fuzioteazà, cu d.esinen.tele for-melor substantivale, alcàtuind. o grupare morfematieà cu caracter

SUBS'I'ÀNTI\

fix: elementele se succed. într-o ordine f ixà (Rl+dz+Al. d.et.r) qisînt incl isociabi le nead.mi! înd nic i un fe l de intercalare(comp. oalbà floare ryifl,oarea albà). Grupà,rile morfemice de acest felau deci caracterul unor forme sintetice.

A-fixele enclitice cunosc realizàrile : -(u)1, -le, -(u)l,ui, (singularmasculin qi neutru), -a (-Aa, -ùa), -i (singular feminin), -i, -l,or (pluratrmasculin), -1,e, -lor (plural feminin si neutru), iar ocurenla diferitelorvariante se d.escrie fà,rà dificultàli în termeni fonetici, cf. c1e exemplu126).

2.4.5. .Ldjonc,tiunea afixelor enclitice de determinare la forma,substantivalà, poate avea rlrmri,toarele consecinle :

(a) Afixul cle determinare se ataqeazà, grupà,rii Rftl care î,1ipàntreazí, nealteratà structura, fonicà, $i morfemicà, :

pomului,teatruluòpereteluòbasmal,eietc.

(b) Afixul de determinare mod.ificà, calitatea fonicà a desinen,tei,fiecare d.in elementele flectivului (desinenla gi afixul d.e d.eterminare)pà,strîndu-qi inctiviclualitatea morfemicà, :

f loarea:/ [ -e]>t-e- lfloiri,le, trrenur'il,e: i [-t] > t-i-ltabl,ou.l,l,eul, : I l-ul > [-u-]fami,ti,i,te : t-il / > [-i-]

(c) Afixul d.e d.eterminare modificà structura silabicà, sautonicà a rad.icalului :

tramtsai [tramvó!] f tramaai,ul ltramvólllullroi lróll I roiut, fró ll iull

rad,io [ródio]./ rad,i,oul, lratlióull.

l{otd^ Lceleaqi moclificà,ri se produc în urma asocieriirad.i:alului cu desinenlele cle plural :

' l :

tramta,ia ftramvó ll ie]rad,i,ouri, [radióuri].

Modificarea aîecteazó" substantivele neutre cu rad.ical,,tefminaúîn [-i] sau.[:o] aton qi cu desinen!à, -b,la singular.

pomulteatrul,peretelebasm,auaetc.

teatrel,eteatrelorbasmal,elebasmal,el,oretc.

i

l

AO MORFOLOGIE STI{UCTUIìALÀ A LIÀ,IXII ROÀ,{ANE

(cl) Afixul de determinare fuzioneazú ctt d.esinenfa-- în condiliile conuervà,rii opoziliei determinat/necletermir-at :

flori,i, lîlóril I flori fflóri]pomi,i [pómi] I pomd [póm']lei,i, lléi) I l,ei, llet^l

- în condiliile neutralizà,rii opoziliei :

cod,ri,i, lkórtril I cod,ri, fkódri]

llotd,. Q) Neutralizarea se prod.uce dupà, un rad.icalterminat într-un grup consonantic muta cum li,quòda.

(2) Sub influenla formei scrise se constatà, la uniirrcrbitori ai limbii romà,ne, tendinfa d.e a dezr,rcltaun [-i] dupà, [-i] în forme ca flori,i,l,òmbi,i,, pomi,i, etc.(pronunlate [flórii], l límbi!1, [pómii], în loc de fflóri]ctc. ) .

(e) Afixul de determinare anuleazà clesinenla qi îi preia funclia :

aasd,feasaladd,llada

etc.

Opozilia,,cleterminat dr,finit/nedetermir:at,, se realizeazà, înacest- cgT,prin opazilia d,esinenld,laJi,r de determinare (-dl-a), pe cîntl,in celelalte fcrme, e realizatà prin prezen!,a sau lipsa afixului de c1e-terminare : -fi l-i, -fr I -le (de exemplt: casef casei, casefcasele).

Sînt în aceastà, situafie substantivele cu desinenla II, reali-:zàtú cà : l -d,) .

Cunosc, cle asemenea,, în Ìorma Kr, fenomenul rle suspendare ad'esinenfei qi de preluare a funcliei ei de càtre articol subìtantivele.cu desinen!à Kr : f-iel :

famili,c lfamilia ffamílila ]oie luia lviial

. (f) Adjoncliunea afixului enclitic de determinare atrage o modi-ficare a desinenlei care duce la o perturbare a sistemului de sincre-tisme specific unui tip flexionar :

Comp. : I(, : (o) fami,l,i,-(i)eKz:Ii pl. : (unei) farnili-i, : (nigta) famí,l,ì,-i,

clar :

SUBS ANTI!

If'r: fami,l,i-(fiaKr: famil,i,-(ù)e-i (: Kr nedefinit)K pl. : famil,i,-i-l,e

Substantivele din aceastà clasà, destul de numeroasà, cuprin-zînd, ìn egalà màsurà, cuvinte vechi (femeie, samie, ai,e et'c.).si neolo-gisme (acailemie, solu,lie etc.), prezintà, cleci douà serii de forme dis-tincte clupà, cum sînt cleterminate proclitic (sau ned.eterminate) saudeterminate enclitie. In primul cà'z se realizeazà' omonimia K, : Kpl., normalà pentru tipul A, în al doilea, cleci cînd. substantivul esteînsolit d.e afix d"e determinare enclitic, I{, oste dif erit tte I{ pl.tt t ra,r ident ic cu K, (nedet 'erminat encl i t ic)17.

Caracteristica menlionató afecteazà, t o a t e sùbstantiveleferninine în -(ù)e.

(S) O pertunbare analogà a sincretismelor în raport cu deter-nrinarea înregistreazà, qi substantivul p'iele, prezentînd formele :

Kr,: (o) pieleI(2:I( pl.: (unei, ni,gte) pi,ei

dar :K.r: pi,eleax{r: pielei/K pt. : pi,eil,e

În parad.igma acestui substantiv asociat cu afixe enclitice d.ecleterminare, în locul sincretismului normal al desinenlelor K, : K pl.{;É K,) apa e sincretismul desinenlial Kt : K, (;É K pl.)' propriusulistantivelor d.e tip B.

Deosebirea clintre cele douà, forme cle gen.-dat. (Kr) e marcatà',în acest cà2, rr:tl- nurnai prin prezenla unor clesinenle cliferite, dar giprin prezenla unor r.ariante cliferite ale radicaluhti : pi,el'- qi pi'e-.

RADICALUL SUBSTANTIVAL

2.5.0. Ratticalul substantivului poate Îi i'naariabil salu aari,q'bil' incursul parad,igrnei. \-ariafia raclicalului substantival are în limbaromà,niîntotd.eauna numai caracter par !ial : nu existà substan-tiye cu ractical total variabil 18.

1? Ornonimia cu Ii, determirrat enclitic dispare prin anularea desinentei gi pre-fluatea funcliei ei de cirtre aÌixul de detenninare, vezi (e).

18 Vezi 4.4.5. , \ 'erbe cu radical toÍal uar iabi l .

6-c.4:4

i

t

82 MORFOLOGIì] STRUCTURALA A LìMBII ROM.ANE

. \rarialia radicalului se realizeazà, prin a,h,ernanfele rrocaliceqi consonantice. Materialul destul de reÀtrîns pe eare se bazeazà,cercetarea de fa!à, nu a permis alcàtuirea unui inventar de alternanteexhaustiv sub aspectul varietàlii situaliilor în care se rearizeazà.

Avînd în vedere lista de substantive utilizatà, în descrier e ftezi&mefrú -Z), constatà,m urmàtoarele categorii cLe alter.nan{e.

2.5.7. Alternan{e consonan,tice

SUBSTANl'IV

2.5.2. Examinarea alternanlelor consonantice înregistrate ducela urmà,toarele constatàri :

(1) Alternanlele nu cuprind mai mul1, d.e 2 termeni qi se reali-zeazà, cu excepl,ia unui singur caz (j) între termeni pozitir.i.

(2) Yarialia între termeni pozitivi se realizeazà numai în inte-riorul seriei consoanelor qi prir-eqte un singur element. Într-un singurc?tz) varialia cuprinde un grup eonsonantic: se[gt.

2.63. În ce pr iveqte ocuren!a al ternanlelor consonant iceconstatàm :

(1) Aceste alternanle aîecteazà, finala radicalului.(2) Un anumit raclical nu este afectat concomitent cle mai

mult cle o alternan!à, consonanticà.(3) Se pot stabili anumite rela.tii între oculenla anumitor rnem-

bri ai alternanlelor gi unele flective.Astfel oculenla ceiui de-al cloilea termen al alternanfeior (a),

(b) Si (h) e condilionatà de un afix -'í sau -e, iar primul termenpresupune un afix -fr satt -d,.

În cazul celorlalte alternanle, ocurenla t,ermenului al d.oileapresupune un afix -i,, íar primul termen apare în condiliile menlio-nate mai înainte.

Avînclîn vedere aceastà condilionare f o n et i cà, alternanlele(a) (b) qi (h) se pot realiza în parad.igma unor substantive mascu-line, fgminine qi neutre, celelalte numai în fiexiunea substantivelorfdmining qi masculine.

Degi se poate vorbi c1e o condilionare foneticà, a alternanlelorconsonantice care afecteazà, radicalul substantivului, în cazul unorad.intre ele, de exemplu (i), (j), existenla a numeroase exceplii :ciaillci,ai,Li., salìíf sù,|i,, burghezlburghezi etc., diminueazà, mult carac-terul de regularitate specific alternan!elor fonologice cletermi-nate fonetic.

2."o.4. Alternan[e aocatriee

Alternanlgle vocalice care a,fecteazà radicalul substantivalse prod.uc în condiliile menlinerii status-ului accentual, cleoarece,cum am và,zat (2.1.1.), raclicalul substantival e întotd.eauna accen-tuat. Varialia vocalicà, se poate produce în silalrà, accentuatà qi însilabà, neaccentuatà.

83

(a)Ex.

(b)Dx.

(c)Dx.

(d)Ex.

(e)Dx.(f)Ex.

(g)Ex.(h)Ex.

( i )Ex.(i)Ex.

berbeclberbeói,cracd,lcrd,óiac I aóeo/àò/Ò{ d,rug rs ldrufiì,

aargd,laergicî'rLi,g lcîrli,jet l tburete [bureliboltd,lboltridl"brad, fbraaicoaddlcozi,s/.urs f twpi,s(t), s(tr)/q(t), q(tr)arti,st f arti,sti,

cla

mi,ni,str u I mi,ni str i,tseste Iaepti,(q)c/(.s)tpupcd,lpu;tisc /,st{ etru,scletrust'ímuscd,f mustezliobrazIobraji.uscal,lcaiual,e lud,i,

re Subst.ant ivele notate cu + nu apar l in l is te i examiuate,

SUBSTANl IV

(b)Ex.

(c)Bx.

(d)Ex.

(e)Ex.

MORFOLOGIE STRIICTURALÀ A LIMtsII ROMANE

I Al,ternanle oocalice afectînd, si,laba accent,uatd,:(a) 6,1éEx.

III Al,ternanle oocal,ice Ttresu,gtumînd sch'i,'mbarealocttlui accentul'ui :

óluEx. : sordlsuror i

nord'f nurori

2.ó.5. Bxaminarea alternanf,elor r.ocalice înregistrate în radi-calele substantivale cluce la urmàtoarele constatàri :

(1) Alternanlele vocalice se realize,azà, întotcleauna între ter'meni pozitivi: alterneazà, douà vocale sau o rrccaìà si un cliftong- cf . I (e) , ( f ) , (g) .

(3) Vocaiele incluse într-o alternan!à, se-deosebesc ca -grad' c1e

d.eschiclere I (d), III, sau ca loc d.e articulare (I (a), (b)' (c)' II(a))'

2.5.6. În ce priveqte ocurenla alternanlelor vocalice, consta-tàm:

nanle vocalice ryi a ulei alternanle consonantice.(3) Nu se poate stabili un raport între diferitele alternanle

vocalico gi accerit, dat fiincl cà, cele mai multe dintre alternanleleînregistraîe privesc silaba accentuatà, iar alternanlele realizate în

silatrà atonà (II) se realizeazà" qi sub accent.(a) În cazul cîtorva alternanle vocalice, ocurenla lor pa-r.e

determinatà, cel pulin în limitele inventarului examinat, de cali'tatea fonicó a elementului consonantic prececlent.

Aqa, d.e exemplu, alternanla I(b) aalé, ca.qi alternanla II(a)à,/e, se f"óAo" dupà-o úbialà,, alternanla I(c)--i/i este oc'rentà, d1pà'o' iabioàentalà (comp . tsî'nd'[aine, dat stî,nd'lstîne)'

6) în general se poate stabili o anumità relalie între ocurenlatermeniior ql cautatea

-fonicà, a elementelor de care sint precedali

sau urmali.'A$a, de eXemplu, ocurenla eelor 2l,ermeni aialternanlei

bd,iatlbd,i,eliparpel;erpifald,lleleiapd,,lieptecomand,d,f comenziiarbd,Iierburicio,rnaglciomegeùlead,r f ueri,mdrf merei l isfîntlsfinliaîndf ai,neauaî,nt lcwtsí,nteal tcatelcd,i,lampdll,d,mpi,marfd,lmd,rfuri! fer d,str d,u l.f er d str aieo6,lósoare f sorí,floarelflorifoai,elfoi,folos lfoloaseogor'logoaree6,lécreastd, f cresteseard,l seridoal,eacf doulecistea f stel,etreabdftrebm'i,r / l l

( f )Dx.

(s)Ex.II .4(a)Ex.:

(b)Ex.:

mîndlmî,ini.Iternanle aocalice afectînd

àlesîmbd,td,lsîmbetetabd,rd,f tabereof oamíjloclmíjloace

o sil,abìi atond,:

86 MORFOLOGIE STRUCTURALA À LIIVTBII ROMÀNE

20 În 124,1 cele douà situalii sint înlegistrate împreunà fàcîndu-se abstracfiede accenl .

z1 E vorba de substantive de tipul ferdstrdtttlferdstraie (d.eci desinenla I-ul/ t-iel).

SUBSTANTIV

nan.te, în condilii fonetice qi morfologice id.entice - fac ca varia,tiileradicalului sà nu poatà fi cuprinse în reguli precise.

Astfel, alàturi cle substantivú oî'nd,la'ime, care cunoagte alter-nanla I(c), avern substantivele stînd,, srnî,mtînd,, care nu realizeazà,aceastà alternan!à,; alàturi d.e baitdlbd,l[i,, bancd,lbd,mc'i, marcd,f md,rci'lòbertatelti,bertd,li, qi numeroase altele, al càror radical e afectat dealternanla I (d), eristà qi numeroase substantive.care, ca practi,cd,,f abricd,, stalie etc., nrl cunosc aceastà alternan!à,.

foart_e rà,spîndite (e) poate fi pusà în legàturà cu calitatea elementuluivocalic imediat urmà,tor în succesiunea de sunete :

- termenul oa apate cînd urrneazà, -e (soare, floare, ogoare)sau -d (poartd,)

Notd. \rorbirea familiarà, înregistreazà' un numà,rrnai mare de substantive cu rad.icalul afectat c1eaceastà, alternan!à,, cÎ. fd'bri'ci', std'li,i etc.

(7) Ilnele alternanle au un caracter cu totul izolaí - e cazulalternan{elor ò10i,, care nu apare d.ecît în paradigma substantivuluirn,î,md,, gí oloa (în silabà atonà) specificà substantivulti mi'jloc.

2.5.7. Racliealul unui substanti'r poate fi afectat fie de o sin-guró alternan!à, r- o c a l i c à : pard,fpere,-bd,{[be!e, adllacr'i, creastdl.l reste ehc., sau consonant icà, : gî 'scd, lgîpte, aclace, mînecd' lwúmecd, ministrwlministri etc., fie de douà alternanle1 în acest caz,radicalul este afectat în general de o alternan!ó vocalicà qi unaconsonanticó: sfî'ntlsJi'nli, bd'i'atlbd'i,eli., ci'omaglc'iomege, comand,d,lcomemz'i, bal,td,lbd,l[i etc.

Acela$i radical este frecvent afectat de alternanle vocalice qiconsonantice. Coocurenfele înregistrate la substantivele examinatesînt cuprinse în tabelul 5.

Mai frecventà, este coocurenla a douà, alternanle în paradigrnasubstantivelor feminine (cf. anena 3).

2.5.8. Indiferent de numàrul de alternanle de care este afectat,rad.icalul substantival nu se reulizeazra în mai mult d.e 2 al o m o r f e,deoarece paradigma substantivalà, cuprind e, în ma joritatea cazurilor,maximum 2 forme. Chiar în paradigma substantivelor cu 3 forrne,s-ar pàrea, avînd. în veclere substantivele examilate, có" rad.icalul nurcalizeazà, decît maximum 2 alomorfe : un alomorf este propriuformei d.e nom.-ac. sg., celàlalt, formelor de gen.-dat' sg. qi nom.-ac.

3gen.-d.at.pl. - comp. : treab-d,l treb-<1,u, carn-e[cdrm'<L,r-

lfofri. Nu e exclus ca asocierea alternanlei cu clesi-nen{a -wri în paradigma femininelor sà se expliceprin faptul cà, marea majoritate a substantivelorfemininé cu radical var iabi l prezintà acelaqi

, alomorf în forma de gen.-dat singular qi d.e plural.

Altern. cons.

rllz

st( t ' ) /51(r ' )

sc/qt

$cht

Tabelul 5

2.5.9. Cele douà alomorfe ale radicalului substantivelor varia-lrile se repartizeàzà în raport cu omonimiile specifice diferitelor tipuriflexionare : în raport cu numàrul pentru ma,sculine ryi neutre, în raportcu numà,rul gi cu cazul pentru feminine.

2.5.10. Substantúoe eu rúdieal inaa,riabil. Exarninarea listei desubsl,antive pe care se ha,zeàzà cercetarea

^ra,Là, cà un mare numà,r de

substantive (cf. anena 3) prezintà, un radical constant în cursulparadigmei.

O clasà largà de substantive cu radical constant reprezintà,n e u t r e le cu afix -uri de plural (car, foc etc.) qi femininele cu

SUBSIANTIV

radical terminat în vocalà, accentuatà, gi afix - 0 la singular (basmar.para etc.).

Aceastà clasà d"e substantive cu radical invariabil se delimi-teazà, precis, fà,rà exceplii, în termeni morfologici qi fonetici.

În cazttl unui numàr destul de mare de substantive, însà, nuse pot face asemenea precizà,ri. Nu se constatà, nici màcar anumiteparticularitàli fonetice ale structurii radicalului specifice acesteicategorii de substantive 22.

Din punct de vedere morfologic, multe clin substantivele cu.radical invariabil sînt substantive feminine cu afix K, : Kpl. rea-lizat ca -ú, precum qi cele neutre cu a ix -e la plural.

Cele mai multe varialii ale radicalului se înregistreazà la suh;tan-tivele cu afix -'i pentr'u plura,l sau pentru Kz : Kpl. Dar qi aceste,clase flexionare cuprind un numàr destul cle mare de substantive,cu rad.ical invariabil (cî. anena 3).

SUBSTAI\ITIVE NEREGUL A,TE

2.6.0. În cursul examinàrii flexiunii substantivale romàneqti,arn înregistrat, în repetate rînduri, particularitàli strict specificeprivind fie flectivele, fie varialiile rad.icalului.

Particularità,file aberant'e ale flexiunii substantivelor sînt înregis-trate de diversele gramatici ale limbii romàne, în treacàt, ca ,,exceplii" 23

sau ca ,,forme speciale" '0, de obicei fàrà o prealabilà, precizare a'raportului dintre substantivele neregulate 25 qi flexiunea regulatà 26-

Calificarea ca ,,neregulate" a unor substantive presupune înmod. necesar raportarea la caracteristicile paradigmatice propriianumitor clase de elemente ,,regulate" qi implicà, o anumità, a p r e -c ier e cant i tat ivà27 : sînt considerate deci ner e gular i -t à !i particularità,lile flexionare proprii unui singur substantiv sauunui numà'r restrîns de substantive.

22 În cazul verbelor, part icutar i tà{ i le fonet ice ale verbelor cu radical invar iabi lsînt mai c lare (vezi 4.4.6).

, 23 Cf. H. Tikt in , Gramat ica ramdnú, ed. a I I I -a, Bucr.r lcgl i , 1945.24 Cf. Al . Roset l i , J . Byck, GramrLt ica l imbi i rcmdne, Bucurt 'qt i .25 Sint rncnliouaLe dc obicci ca neregulate substantivelc : om, sorù., norci, ccr1t,

0aspe.26 Acacl . Io lgu lordan ln [19, p. 303.] , reîer indu-se la acol t ' : tg i subslant ivc, facc

precizarea : ,,unele forrue tle plural par neregulato lnlr'uclt nn liriniesc dtìsinenla respcc-t ivr i potr iv i t notmelor obignui tc" .

27 Conceptele , , rcgulà" ; i . ,except ie" sc bazeazi t i r r iotdeanna pc ascniene.ì apt ccicr icant i t at ive ' .

MORIOI,OGIE STRLICTURALA A LTMBII ROI\ÍANE 89.

Altern.ei"a

I are:l ó/é | ó/é i i/í | ',, l.,'", I

6l&

r / !

si ì

z l i

rlg

919O MOIìÌìOLOGIE STRUCTURALT\ A LII\,IBII ROM^NE

2.6.1. Brr,ósta0?,t'iae qLeregxLlu,te su,b aspectu,l desinen{elar

(a) Nercgularitatea se mànifestà, prin prezentaT în seria cleafixe prin ca e se realizeazí, flexiunea, a unor desinenle specifice.

Din aceastà categorie fac parte substantir,-ele menfionate cleobicei ca nelesulate:

caplr:apete 23 (dcsinentle -fr l-ete 2s.oaspefoaspela :0 (desinenle -fr-l-eli,)om[oarnem,i (clesinenle -fr | -en,i,)frate [frd,tîn,ri 31 (desinenle -e l-î,ni)tatd, ltcitîni (clesìnende - ti I -îni\sord, Istn"ori (dcsinenle -d, l -ori)mord,f n,u,rot'i

În accasl.ri categolie pot fi încaclral,c ryi suÌtsiantive ca rîndu,n,ictí(rînclun,ele), floricicii etc., ca,re din punctul de vecìere al sistemnluiacttliìl admit gi clegaj:rrea unor afixo -,icìi, -ele.

Substantir-tl ou prezintà ryi eI o rlesinenl,à, strict specificà cleplural : -ud, (oud,), care poa,te fi reclusà, îrr calitate cle alornorf fonetic( t ' l ' . 2.3.2.4.) , Lr - r .

(b) O categorie oarecum cliferità reprezintà, substantivele acàror pa,racì.igmà se realizeazà, prin afixe pe care le regàsirn, combinateînsà diferit, în flexiuneà unor "-lase mai largi de substantiye.

A,sa, cle exemplu, desinenla cle plural -lc caracterizeazà, oclasà, d.e substantive feminine, telminate la singular în -ti, -ea, everr-tlual -í, fiincl asociatà în paradigmà cu un afix -0 de singular. ApareînsÈi, realizatà, ca -dle, qi în formele de plural ale citorya substantive:atale, caratre, corespunzînd singularelor atlr, co,ro, deci asociatà, unoraîixe -ú, -ó,, care sînt de obicei proprii neutrelor si presupun un pluralin -uri (cî. caro, carouri\.

28 f)acà anaìizàrn nu ca;tlcup-ete, c\ cuplcapet-e, substanl-ivul e tol noregulat, dart ìorcgular i ta lca pr ivegLe rat ì icalul , carc înregist leazi i o var ia l ie abcrantà. Obser-val ia estc valabi là $i pent lu substanLivclc ulrnàtoare.

2e Acelagi afix cle pìural apare in risete.r0 Acest subsLanliv es[e folosit, în limba acttrali, cu forma analogicà de singulzrr

ocLspete gi esLc, ca atare, un subslant iv rcgulat .rr Folrneìc frà!îní ;i lr?lini (mentionalc do [26]) se ìntilnesc nurnai în annmile

graiul i - aceast i r neregular i tate pr iveqte c leci anumite subsisIcrne alc l imbi i romàne.

SUES I 'ANl IV

Tot în aceastà, ca,tegorie de substantir.c neregulate pot fi înca-clrate ,si sutrstantivele ;alqei,, TLa,ntaJnlú%úd,a 32, acesta din urmà frec-r.ent în limba vorbità; în limba literarà, e utilizat cu forma de plu-raI nla,ntal,e33, prezerrtîncl astfel o paradigmà, regulatà.

O situalie asemànà,toare are, datorità asocierii de desinenle-fif -i, neobiqnuità pentru substantivele neutre, serni,na,rf semi,nav"íi,.Aceastà paradigmà, neregulatà reprezintà trecerea d.e la flexiuneaarhaicà, regulatà semi,nariu,f seminarii (desinenle -ar,/-a) spre flexiunea,,cLe asemeni regulatà,, foarte frecventà, în limba liorbità,, sem'inarlsern'imúre (desinenfe - g I -e).

Ntttìi. O neregularitate de acelaqi tip poate fi consi-cLeratà, si asocierea hí -urò cu clesinenlele de singular-d, qí -e în paradigma unor substantive feminine :marfd,fmdlftui,, li,psd,llipsuri, cea,rtrifcertu,r'i, aremelr)rern%r'i, asociere din care rezultà, ciea mai mare partedin paradigmele cu trei forme flexionare (cf. 2.3.1.,2.3.3.7.) t ipul f lexionar C).

(c) Substantivul tata are o situalie specialà, deoaLece în para-cligma sa apal desinenfele -d(un tatd,) qi -e(tate-i,), asocii-ìte, de obicei,în flexiunea substantivelor feminine.

Substantivele papd,, ptopd,, pasd,, f,erminate de asemeni în -ríla norninativ-acuzativ singular, se deosebesc întrucîtr-a tle fald printaptul cà, -ri este asooiat cu -? 34, d.esinen!à d.e plural comrlnà, mùscn-linelor si femininelor.

2.6.2. Substant'íue meregulate sub aspectttl omonim'íi,l,or

(a) IIn sistem d.e omonimii neaqteptat pentru substantivelemasculine realizear,à" substantivul tatd,, care, îusolit de afix enciiticd.e determinare (cu forme d.e feminin) are o formà K, clistinctà atîtcle folma K' cît qi cle Kr.

32 in pluralul manftii putern izola o clcsinen!à -i.33 ( ì ramal ica l imbi i romdne, t id i t . Acad., er l . I I , vol . I , p. 71, grupeazl impreunà

fornrelmanfo 1i mctntale, care aparf in ìn mod evidont, cel pu! in din punctuÌ de veclereal l imbi i actuale, ìa douà paradigrne cì is l incLe. Nic i is tor ic nu sc poate sust ine cà , ,dupàplnralul mantale s-a refàcuL forma de singulal manta", deoarecre aceastà formà estc maiveche (DLR o ateslà încà la ÀL CosLin) deci t manfo.

34 Cf. [26, p. 871, care dà formele de geni l iv-dal iv, popi i , papi í . Nurnerogi vor-bi tor i fo losesc insà formele popei , papei . În accsl caz, cele douà substant ive se incadreazàîn aceeaqi categorie cu fafri.

IIORFOT.OGIE STRUCTURÀLÀ a -l l\,tBII RON,I^NE

Paracligma acestui substantiv cuprinde deci t, r e i formedistincte :

tatd, 3i, ta,te-(-i,), ta!i(-Ior)

Deci, în condiliile d.e cleterminare menlionate, a,cest substantivprezintà, ca femininele, douà forme de singular, K, qi I{r.

Notd,. f,-n sistem similar cle omonimii realizeazúsubstantivele papd,, ?o?d, pagd, în vorbirea celor:care folosesc formele papei etc.

Sistemul de omonirnii variazà, în cazul acestui substantiv dunó{-,un e folosit cu afix de cleterminare definit sau ned.efinit qi, în cazirlcelui dintîi, dupà, forma de masculin sau de feminin a afixului :

(,un) tatd, tatd(l) dar tata(wnui,) tati tatí(lui,) tate(i,)

(b) Substantivul pi,ele prezintà, de asemenea forme d.eosebitede gen.-dat. singular dupà, cum este însolit sau nu de un afixenclitic d.e determinare :

(unei) pi,ei : (ni;te) pi,eidar

pi,ele(i) lpi,ei(le)

Cele douà, forme de K, se deosebesc prin d.esinenfe cliferite (-1,,-e) qi prin variante diferite ale radicalulni (pie- qi pi,el,-).

Notd,. O perturbare asemànàtoare a sistemului cleomonimii, depinzînd de caracterul definit sau nede-finit al afixului de determinare, intervine în flexiuneasubstantivelor feminine cu afix [-le] pentru I{, (vezi'2.4.3. (î) ). Numà,rul mare de substantive care pre-zintú aceastà particularitate, precum qi faptul c6aceastà rnod.ificare aîecteazà, t o a t e substantir.eledin categoria datà o plaseazà, mai curîncl în categoria,particularitàlitor neaberante.

(c) tÌn tip aparte de flexiune neregulatà, sub aspectul omoni-miilor prezintà unele substantive defective de numàr, terminate în

SUBSTANT'IV

-e) ca) c'inste, foame, sete, cate, cleqi feminine, au o formà unicà' lasingular pentru toate cazurile:

cÎ. ci,nste(a), ci'nste(ù) 16.

O flexiune asemà,nà,toa e au avut pînà, nu cle mult qi unele neo-logisme ca : amTtloare) tero&re) .faaoare, gramdoare care erau folositela-genitiv-dativ articútat d.etlnit cu formele z amylo_arei, teroareisTetc.l dar care, în limba actualà, se întîInesc tot mai cles c1 forme caamplorii,, terorii 38 .

2.6.3. B?l,bstan,tiae neregu.late sttb aspecittl ctfinelor de deterntinarepe ca,rc le selecleazd.

Aceastà categorie este reprezentatà, prin substantivele mascil-ltne tatd, qi popír', iopd, pa;d,, mentlionate d-eja în mai multe rîn;luriin cursul expunet i i .

Neregularitatea constà,, în acest càzr'itr selecta,rea la singuhra formeloide f eminin ale art icolului c lef in i t :

popa I popiituta I tateí.

substantivtl tatd,, spre deosebire de celelalte, selecteazà, însà' siarticolul masculin :

úatdl, tatitlui etc.

Àrofd. Între cele douó serii c1e forme se înregistreazà'o cleosebire de întrebuinlare : formele cu articol fe-minin se folosesc în general fà,rà, atribut ;i clesem-neazà, Pe tatàl vorbitorului.

2.6.4. S'nbstanliae neregu,lale su,b uspectul accentud'ri,'i

în cazul .nui numàr relativ mic de substantive, caracterulneregulat al par,adigmei se datoreqte mobi l i tà! i i accentului .

36 Substant ivele din aceas[à calcgor ie nn se intrebuinleazi la gcni t iv-c lat iv cu

atticol nedefinit.3? Cf. [49, p. 301ì.38 Forrna Ae gen.-aat. in - i e generalà cìncl substant ivul e uLi l izat cu art icol nede-

{ ln i t - ut te i |eror i , c le 'cxenrplu.

I

s PresuDrrs cu neccsitatca de îorrrra fala.

94

(a) Fac parte din aceastà, categorie substantivele sord,;i nord,,accentuate pe prima silalrà Ia nominativ-acuzativ singular, pe ceade-a d.oua Ja genit iv-clativ singular. qi la plural :

sórd, f surórinórd lnu rór i

_ (b) Mobilitatea accentului caracterizeazà, qi flexiunea neolog.is-melol tei:minate în -o neaccentual, 3e :

rddio f radi,óuri,stúd,i,o lstudióuri,zéro lzeróuri,

2.6.5. Bubstant,iae neregul,ate sub aspectul aari,ali,ei rad,i,cal,ului

{In numà,r limitat de substantive prezintà în flexiune varialiiaberante ale radicalului.

(a) Radicalul substantivului mînd, este afectat de alternantaneolriqnuità OlOi,.

Q) În paratligma substantivului mijl,oc se produce, în silabàa t o n à, , varialia of oa, curentà, în limba romànà, d.ar numai în silabà,accentuatà,. Neregularitatea priveqte, în acest caz, condiliile de rea-Iizaye ale alternanlei.

(c) Un caz special de neregularitate aîecteazà, substantive detipl^l rî,nd,uni,cd,, rîmdumele, care pot fi analizate

MOIìFOLOGID STRUCTURALÀ A LIMìIII ROMÀNE

fie ca : rînd,uni,c-d,rîndunel-e sau rî,md,une-l,e

Numà,rul particularità,lilor aberante, grad.ul de deviere pe careîl reprezintà, acestea, precum qi gradul d.e specificitate, faptul cà, oparticularitate e proprie unui singur substantiv sau unui grup clesubstantive ̂ permit o ierarhizare în cadrul claselor substantivelorneregulate. In mod evid.ent, gradul maxim de neregularitate îl pre-zintà, substunbívaI tatd,.

Dimpotrivà, în categoria substantivelor de minimà, nereguJ.a-ritate se pot încad.ra : sem'inarlsem'imun'i'i,. mamtalm,antdli,, rad,i,ofradi,owri, etc.

SLÌDSTANTIV

CLASIFICARBA SUBSTANTIVELOR ROMÀNE$TIÎu clTsn PARADIGMATICE

2.7.0. Din descrierea anterioarà, a flexiunii substantivale reieseeà, aceasta se realizeazà, prin anumite serii d.e flective qi prin vafia,tiaradicalului substantival. Molrilitatea accentului, càre àre un rolirtrportant în flexiunea verbalà, (cf. 4.1.), nu e specificà, clecît unuinumà,r restrîns de substantive : substantivele sord, mord, (vezi 2.6.),si cîteva substantive neutre - rad,i,o, zero etc. - ca,re, sub aspectulflectivelor, se încad.reazà, în declina ea & YIf-a. Prezenla alternanlelorgeneratoare ale varia.tiei radicalului duce, în limitele paradigmeisubstantivului, la maximum 2 alomorfe (cf. 2.5.8.)

O clasificare d.e ansamlrlu, avînd în ved.ere toate particulari-tà,.tile flexiunii nominale rom6,neqti, trebuie sà, reuneascà, clasificà,rileparliale, stabilind echivalenlele clintre ele.

: 2.7.L. Raportînd cele douà, clase d.e substantive - cu rad.icalinvariabil sau cu rad.ical varialril realizat prin douà, alomorfe - la,clasificarea în declinàri, constatàm :

Declinarea a XI-a, a substantivelor invariabile, nu cuprinde,evident, decît substantive cu rad-ical invarialril.

Declinà,rile I (casd,, púr&; masd,, stea), a II-a (ini,md,; poartd,),a III.a (fòre, femeí,e 1 Jl,oare, bai,e), a IY-a (cod,rq ?om 1 m'inistrw, cal),a Y-a (cîine, munte), a YI-a (z'iar, brîw, temei; uei,om, ferd,strd,u), aa IX-a (fdi,nd,, treabd,, greald,) qi a X-a (carne) cuprind substantivecu radical invariatril qi substantive cu douà, alomorfe ale radicaiului.

Declinàrile a YfI-a (arc, al,ai, teatru) qi a VIII-a (l,i,psd,), celpulin în limitele invenl,arului de substantive examinat, nu cuprinddecît substantive cu radical invariabil.

Clasa substantivelor cu radical variabil cuprinde deci substan-tive aparlinînd declinàrilor I, a II-a, a III-a, a IY-a, a \-a, a

fie ca : rînd,u,m-,icd,rînd,un-ele

AI doilea mod de analizà, degajeazú un radical cu alomorfetealizate prin varialie aberantà,.

2.6.6. Faptele semnalate înainte impun constatarea cà, listaaqa-numitelor substantive neregulate nu se red-uce la cele cîte.yaexemple menlionate de obicei, ci este mult mai bogatà,.

Constatàm totodatà, cà, particularità,lile aberante ale paradigmeiacestor substantive sînt foarte variate gi afecteazà flexiunea substan-t:r-alà' sub diverse aspecte, aqa încit paradigma unui substantiv datpoate prezenta una sau mai multe neregularità,fi.

3e in [71] sc tlà o bogatà listà cie subsLantive plezenlincl aceastà particular.itat.e.Cele mai multe at t insà o ìntrebuinlare restr însà, apar l in incl de multe or i u1o. l imbajesuecial e.

96 MORFOLOC'IIì S'TRUCTURALA A LI\ 'I l l l I ROMANESUBSTANTIV

lui, cà,ci, în clasa substantivelcr cu d.ouà, forme, gruparea pe tipuricoincide cu grupar€a pe genuri : femininele se caracterizeazà,printr-unsistem de omonimii diferit cle al masc'ulinelor qi neutrelor.

2.7.5. Inclicaliile referitoare la varialia radicalului pot fi dea,semeni introd.use, în mocl ciar qi concret, prin enumerarea formelordistincte. Acest proced.eu, eficace qi destul d,e avantajos în cazulsubstantivului, parte d.e vorbire cu flexiune foarte reclusà,, devineneeconomic pentru pà,rlile de vorbire cu flexiune bogatà, implicîndun numàr mai mare d.e alomorfe ale rad.icalului (cf. 4. Verbu.l).

O altà, mod.alitate de precizare a varialiei radicalului reprezintà,ind"icarea apartenenlei la diferite clase caracterizate prin anumitealternanle vocalice qi consonantice. Procetleul a fost preconizat, pentruverb cle Alf Lombard 157).

Al treilea mod de introducere al informatiei referitoare lar.arialia rad.icalului constituie cel care pare cel mai economic pentruverb, qi anume prin indicarea elementelor variabile clin radical qi atipului de varialie printr-un sistem de simboluri 40.

2.7.6. Sistemul de simboluri necesar descrierii varialiei racli-calului substantival este mult mai simplu decît cel impus de clescrierea,verbului (cf. 4.6.3.4.), caracteristicà, determinatà,, pe de o parte, deinventarul ceva mai redus de alternanle ar, iar, pe de altà parte, giaceasta este cleosebirea mai importantà,, prin n u m à, r u I multmai red"us de alomorfereal izate s i , impl ic i t , pr in repart i ! iamult mai s i m p I à, a elementelor membre ale diverselor alternanle.

Repartilia formelor, deci a alomorfelor radicalului qi ca atarea elementelor fonice incluse în alternanle, este totd.eauna clar deter-minat,à cle apartenenla substantivului la o anumità d.eclinare, laun anumit tip flexionar, apare deci în mod implicit în intlicaliileprivind acest aspect al flexiunii. Indicarea declinàrii scuteqte deciimplicarea repartiliei diferililor termeni ai alternanlelor în sistemulde simboluri.

SimboIuI reprezentînd. prezenla unei alternanfe în radi-calul unui substant iv poate f i const i tui t dintr-o l i terà gi o ci-f r à. În cadrul simtrolului, litera poate reprezenta pe oricaie dintremembrii alternanlei, iar cifra inclicà, caracterul variabil al elementuluifonic notat prin literà, gi apartenenla la o anumitó alternan!à; cîntLun anumit element fonic este inclus într-o singurà alternan!à, cifracare însoleqte litera este zero (co, de ex.); în situaliile în care acelagi

ao Procedeul a fost sugeratal ( ìontp. 2.5. s i 4. '1,

e. 424

-rf-atù IX-a, a X-a, pe cincL clasa substantivelor cu rad.ical invariabilincluhe în pÍus toaie substantivele declinàrilor a YII-a, a VIII-atqi a XI-a.' Coroborarea celor douà clasificàri d.uce la grupalea substanti-

ad,rli, (pl. qi sg.).' ij attA frod.alitate d.e indicare a tipului flexionar în cazul enu-

rneràrii formelor distincte oferà precizatea g e n 11u i substantil'u-în [68]

98 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIIVIBII ROh,IANE

element fonic poate participa la mai multe alternanle cifra indicà'apartenenta la-o alteinan!à sau la alta. Dat' fiind cà în alternanleleîfregistrate, primul termón re_prezintà cle regulà te,rmenul realizatîn fírma dó iom. sg., simboluf unei alternanle asoetazà" cifra litereicare corespund.e acestui termen.

foloos etc.Alternanla I (f ) cuprinde membrul-g p.e gale^ îl regàsim ca aI

doilea termen in altòrnanlele I (a), (b) qi lt. Avîntl înwedere aceaslà,particularitate, vom simboliza aceastà alternan!à' prin et : ct"erastd',

ae Eventual sc poatc uLiliza simbolul c, sau se poatc lllarca' sepaÌat, varialia

iccàrui mc'mbru componcnL al grupului : .s0, c1' do exemph:'

SUBSTANTIV

serard, etc. (deqi ar putea fi reprezentat qi prin eo, clat fiind. cà, în cele-lalte alternanle nu apare în forma de nom. sg.).

Alternanlele izolate I (g), II (b) qi III (ílíi, olaa ólw) ut enecesar sà fie simb olizate ar-înd în vedere caracterul lor strict parti-cular : fiind. specifice pentru un singur cuvînt sau pentru douànele pot fi considerate partieuJarità,li aberante (vezi 2.6.5).

2.7.7. Cînù alomorfele radicalului unui substantiv sînt rezt'I'tatul coocurenlei a douà, alternan,te, vor. fi notate prin simboluriambele elemente alternante, cleci zd,paodrd,, mooaptroe etc.

ADJECTIV

ANALIZA

3.0. Din punct de vedere flexionar, acljectivul prezintà, nume-roase qi importànte analogii cu substarrtivulr avînd totugi particulari-

opozilii flexionare.11.0.1. Analiza formelor flexionare ale adjectivuiui' dacà,

facem abstraclie de determinare qi de compara,tie, se epuizeazà,, ca qi-încazul sulrstantivului. într-o singurà, etapà, ducînd la clegajarea rad,i-calul,ui, gi a unui ftecti,a neanali'àabi'l care exprimà, numàrul, genul qicazul.

Problemele de analizà, pe care le ridicà, adjectivul sînt d-e cele

si.ntpiu, d.egajàm seria de flectir.e -M, -i, -d, -a, ca're faciliteazà segrnen--1,area unol forme ca albastr-u, albaqtr-i,, megr-u, megr-ò, n'eugr-d,,lleg'r-e. În arcelaqi mod, pornincl de Ia bun, bumd', hun'i, bu,me,, analizàm,desprinzînd aceleaqi flective, forme ca frwmos-fr, frumos-i,, frumoas-d',frwmaas-e, sdtul-fr, sd,tu-'i,, síttul-à, sd,tul'-e etc."

Adjectivele ie tipui l,d,lîu, cenugi'u adra;lit analiza : ldl,î-q, ldlî-i(ca qíte-u,, te'i de ex.),ld,lî-ie,ld,l6-i @a qi ba'ie, bd,-!, veri 2.0.3), cenu-5i,-q:, cenuqi,-!, cenu,li,-[e (ca gi famili-ie).

Tot aqa, r'om analiza linîncl seama cle modul de segmentareal fornielor ,substantivale: gre-u, gre-i (cÎ. le-u,, l,e-i,) si grea-A, gre-le(ca stea-fìl , ste,-le,rer,i 2.0.3.)j deqi compararea strictà a formelor pa-radigmei ad.jectivale, dat fiincl cà, nu exis1.à decît ad.jective terminatela feminin în -eti 1, ar conctruce la degajarea în forma de feminin sin-

t SubslanLiveìc Iemininc cu f lexiune analogà sc Icrni in i r g i în -d ( ,7rara; ; i în - í (z i ) .

102 T'IORFOLOGIE STRUCT'LTRALA A LIMBII ROM.A.NE

gulal a umri flectiv pozílir' -a (rcca co &r avcrù drept consecin{à cles-princlelea unui radical u n i c , inr-alia.bll, gre- în toatà paradigma)"

3.0.2. ln multe cazuri însà, în analizà apar probleme noi, d.eli-vînd clin faptul cà în paradigma adjectivului genul constituie un cri-teriu tle flexiune. O paracligrnÈi cle tiprrl arad,to'r, arzd,tor,i, arzd,toareirrpune, prin opozi.tiile în care sînt angajate formele, decupa,rea unorflectir-e -fl, -,i, -e.

Analiza unui flectiv -ú, u n i c pentlu 1,oate forrnele de feminin,in co:rciil i i în care la substantiv tm preferat segmentarea,R'+ g(cf. î+tròíld,toare, 2.0.3.), este cleterminatà, de prezen,ta forrnelor clernasculín ale adjectivelor.

3.0.3. Ca qi în cazul substantir-elor, segmentarea ad.jectivelorcu fleliune strict specificà, are un caracter mai mult sau mai pulinarbitrar', particularità,file specifice putîncl fi atribuite, de cele mairnulte ori, în egalà màsurà, raclicalului sau flectivelor.

O paradigmà, specificà prezintà adjectivul rosu, ale cà,rniforme pot fi segmentate în douà, nrocluri :

afixul specific [-rL1à] al formei de fem. sing. poate fi pus în legàturà,

cu finala -o- a raclicalului.

-\-oftí. Finala -rí d-in ttowd, pinà' nu de mult formà'u n i c à, d-e feminin (deci lúilizatà' la ambele numereqi 1a toate cazurile), d'erivà' dintr-un -dt ca qi în oua'

c1e exemplu).-À-ofd. Alóturi de formele în -i'cd', apar ,si forme în

-ea: tinereu, md,ri'cea etc', care permit încadrareaformelor d.e'feminin ale adjectivului in tiptl greal

;i ríndunel,e de exemPlu.

ADJgCTIV 10: l

Analiza (b) care atribuie nelegularitatea, în primul rîncl, radi-caluiui ni se pare mai econornicà.

Notd,. De altfel" originar, rosxL presnpune un lo.sfa,care permitea ctegajarea unui rarlical inr,-ariabil.

Adjectivul nou e d.e asernenea susceptibil de mai multe seg-rnentà,ri qi anume :

(a) roF-lt.ros -1,1,1"0s-1,1,e "

(a) nou-Uno-i/,ttou-d,

lì-r I l"al- 4r.\ ' - l ' ' ; " "

roqi,-it'os,Ì,-ie

Prima modaliLate de segmentare a fost adoptatà în t5Sl.Plefer irn modal i la lea (b). r . r le pelrni tr o mai simplà incadraie

a ace"stui,actjectiv în ansamblul flexiunii adjectivelor : afixele [-g],[-!] sint degajate qi în paradigma unor adjectir.e ca liilîu, Ttwst'iu, iat

{ ì i ) mo-ul lo-xmo-ud,,

care arc in vedele ìn general prorÌuÌltarea nu foLma graficà, secle fem. sg. - ie, in loc dc - l ie, ourn at cele al le af ixc c l in ser ie, s i

2 În [58, p.122\,înrcgistr-eazà un f lect ivanLrme -ii (cf. Ioc. cit). s Comp. l tun, buni S\ bunù, bunc; pract ic, pract icí , ptctct icù ' , pract ice'

104 MORì. 'OLOGII ì STRLICTURALÀ,\ I - IN'BÌI ROMÀNE

O situalie specialà, are qi atljectir.ul mipel, ale cà,rui forme,avînd, în ved.ere segmentarea formelor rliferitelor substantive, pot fianalizate în ml|el-fr, mi,;e-i, (ca ,si cal-ff, ca-i,) si mi,sea-T, mi$e-ln (ca,si stea-fr, ste-le).

ACCEIùTUL ÎIT NT,NXTUNEA ADJECTIVULT]I

3.1.0. Flexiunea adjectivalà, se catacterizeazú prin pozilixf i x à a accentului. Acesta caractetizeazó" totdeauna radicalul. Flec-tivele, indiferent de lungimea, lor, sînt atone.

3.L.I. Rndi,calul, componenta accentuatà, a formelor: adjecti-vului, variazú ca lungime (în limiteie materialului oferit de lista,examinatà,) între 1 qi 6 silabe.

Ca ,si în cazul substantivului, cele mai numeroase sînt adjecti-'rele cu radicale mono- gi bisilabice.

Radicalele b i s i I a b i c e realizeazà, atît structura tonicà,

2-l#,cît,si2-í+. Cele din ultima categorie predominà ca numà,r(cf. amena 2\.

Adject ivele cu rad. icale l , r is i labice sînt , în l is ta noastrà,destul d.e numeroase. Aceastà, clasà, cle raclicale realizeazà, numai

douà, clin cele trei structuri accentuale posibile, qi anume 3 -2 -1 Jf qi

3 -2 -í $ . $i în a,cest càz ) un numàl mai mare ating radicalele accen-tuate pe ultima silabà, deci clin imediata vecinàtate a, flectivului(cf . anena 2\.

Într-un numàr nìr prea mare c1e acljective radicalul este repre-zentat pr in patru si labe. $i înacest c zsereal izeazà, numaiclouà,

structur i accenluale 4 4-ú- I +; iJ- 3 -2- 7 4, u l t inra f i ind c la.r .predominantà, (în lista noastrà 16 acljective). Radical de patru silabecu accentul pe penultiml prezintà numai 2 acljective : eco,nomic si;ti,ittli,fic.

Abseroali,e. E foarte probabil ca là,rgirea listei de ad.jectivesà nu modifice raportul cantitativ dintre cele douà, categoriide adjective : adjectivele cu raclical de patru silabe sint decele mai multe ori derivate, iar categoria celor cu accentulpe ultima silabà, cuprincle formalii mult mai variate decîtcealaltà, (vezi amera 2\.

silabà, flectivul. Nici unul din ad.jectivele examinate nu prezintà, urr

etc.Mai rar, deosebirea tezultú d.in modul de pronun{'are al

qi nu are d.eci caracter pertinent în descrierea st'ructuriitonice a radicalului adjectir-al.

FLBCTIVELE ADJECTIVALB

ADJECTIV 105

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LITVIBII ROMANE

tr-un maximum de p a t r u forme clistincte. I'rin cleterminale clefinit:iÌ lexiunea adject ivalà at inge un maximum de clouà, spre zeceforme : bum, bumul,, bunul,u,i, buni,, bun'ii,, butt,iLor, bund.,, buna, bume,bu,nei,. bunele. bunel,or.

Fiecare din aceste forme are în caclrul paracligmei o repartilieproprie. Ca qi în cazul substantivului (cî. 2.2.0.), omonimiile momi-natia : acuzat'iù r1i geni,ti,ts : dati,a sînt comune tuturor adjectivelor,indiferent d.e gen qi de numàr.

3.2.7.7. Pentru mascul,,ím si,ngwl,ar, K, qi K, totdeauna omoniille.pob fi realizate plin afixele :

l-ull-Lrl

[ -e][ - ' ]3.3.1.2. Forma de mascul,,in plural poatefi marcatàprinafixele :

acri, al,bastri,goi, moi., propròi, ptusti,i,, grei, ld,l,îi,, asi,du'i, no,i, r"osi,i,

acrw, aibastru, rosu, propriu,greu, ld,lîu, as,iiluu, nou, Ttwstíu, propriu,

Notd^ Adjectivele terminate la masc. sing. în difton-gttl -iu neaccentuat (ca qi substantivele cu aceastàfinalà - fotol,i,w, decem,iu de exemplu, cf. 2.2.7.7.)admit àtît pronunlarea [-iu], cît qi promrnlarea[-iin], norma ortoepicà nefiind, în acest caz, îixatà,.Pronunlarea cu diftong descendent este unica posi-bilà, în cazurile în care finala este accentaatà,: cas-tan'iq, Ttustiq; etc.

bumr. gol' migel, mic, a,isd,tor, romîr,mesc, gdl,bui,, bd,lai,greoi,, efi,cacemoale, n?,a,re) d,ulce, june, feroced,i,baci,, oechi

ADJECTIV

3.2.1.+. Forma K, femini,n, si,ngwlar poate fi realizatàprin a,fixele :

[-e] : (rcre) albastre, goal,e, bume, june, asi,due, aisd,toat'e,clibace, feroce, bdlaí,e, greoai,e

l-tl : rnoi, propri,i,, I,d,l,îi,, noi, rosi'il-il : mi,ci,, rom6,negti., dttlci,, mari, oechil-Iel : grel,e, mi'gel,e-fr ; gd,Lbui, feri'ce

3.2.7.5. Forma K pI, pentrt femi,ni+z este marcatà, prin ace-leaqiafixe ca qi K*Afixele Krgi Kpl. sînt î n t o t d- e a u n a omoni-rne la feminin în cadrul flexiunii ad.jectivale.

3.2.1.6. Însofinc-t substantive meutre ad.jectivul are lasi+tgu,l,ar (K, Di Kr) a c e I e a q i afixe ca Ia mascul'i,n (vezi 3.2.I.1.),iar la plural afixe i cl e n t i c e cu cele care marclteazà pluralulfem,inin ( tezi 3.2.7.4.) .

3.2.2. ú'IectiueXe de aocatia

Afixele de vocativ în paracligma ad.jectivului variazà în raportcu genul, cu pozi,tia fa!à, de substantiv gi cle a,semenea în func,tie d.eacljectiv ca unitate lexicalà, : unele ad.jective sînt folosite frecventln vocativ, altele de loc, cî. 126, p. 1251.

Însolind substantive masculine (sau neutre) afixul cle vocatir.singular poate fi:

- i c1 e n t i c cu afixul celorialte cazrtri, mai ales cînci adjec-tivul e aqezat dupà, substantiv: copil' i,wbi't!, pri'eten(e) ared'i 'ncios!,soare sfîtr,t ! , r'îtt adînc !, dar qi cîncl precedà, substantivul : i,ubi't prie'teql, ! m'imw,nat fenomen !

- [-ule], cînd. preced.à, substantivul: frwmosu,l'e copil!, strd-wchiule codru !

- [-e], cînd. precedà substantivul: i 'ubite prieten(e)!, scumpetopi{,(e) !

Iofd. Afixul -e nu sc întîlneqte clecît în flexiunea unuinumà,r restrîns cle adjective, cf. op. cit.

- i cl e n t i c cu afixul cle d.eterminare la nominativ, cînd.preced.à, substantivr.l fiind despà,rlit d.e acesta printr-un determinantpo.sesiv : cred,'inciosul mostru prieten!, bwnttl meu cogtil!

tr-.la masculin (neutru) plural vocativul este marcat printr-unafix :

- ident ic cu aL celor lai te caztr i l . iubi{ i colaborator i ' ! ,dragi, coptii, !,, col,aboratori, i,ubi,!i, !, co1ti,i, d,ragi, !

t07106

-fr

l-i lt-i l

nu,fexbwni,, mic'i, o'isd,tor,i, romd,nest,i,feroci,, di,baci, aechì,bd,lai, gd,l,bu,í, greoi, eficace

3.2.7.3, Pentru feminin simgwlar, formaprin afixele :

[ - ' ]

- f r

d,u,l,cí,, mar,i, junù,

K, poale f i reaUzalà

| -a,lt -uàl[ -e]

t-tel-fr

acrd,, albastrd,, goald,, bumd,, jund,, m,icd,, romó,meascdas'idud, lasídtuà,1, noud,moal,e, nxo,re, oi,sd,toare, feroce, d,ibace, bd,laie, gd,lbuíe,greoa,ie, oecheproprie . fpróprile], pust,ie, ld,lîie, ro;iegreú) fnx€e&

ADJEC'f l\r10s ìTIORIiOLOGIIì STRU(ìTURAI,A À LIJVII ì I I ROMÀNE

- l-1or], cîncl precedà, substantivui (inanimat, personificnt) :bdtrînilor corlri, ! , ntd,re{ilor mun,!,i, !

La feminin singular vocativul poate fi marcat printr-un afix- ident ic cu cel dc K,, scurnpd., sord, ! . , st i ,matd, colegd,! ,

cornoard preli.oasd, !, std,pînd, neîmdwrd.,tou're !, blî,nrid, lund !- ident ic cu af ixul de d.eterminar€ K' cîndprecedà

snbstantivul fiind ctespàrfit de el printr-un posesiv : butr,a rneaprietend, ! , riraga mea feti!òr ! .

Àrofri. Desinenla -o de vocativ feminin (cî. 2.2.2.),nn apare în flexiunea adjectir-alà,. Asocierea ei cuun rad.ical adjectival presupnne substantivarea :depteapto !, frumoaso ! etc.

La feminin plural afixul de vocativ poate fi :- ident ic cu cel de la al te forme..scu.nnpe colaboratoar"c! ,

fete dragi !, md,rele pdduri, ! , ad,r'í îri,d,epd,rtate !- i d e nt i c cu afixul d.e determinare, lanominativ acuzatirr,

în condil;iile menlionate deja pentru masculin : scumpele mele cola-ltoratoare ! , fetele orcastre dragi, / etc.

- [-Ior]: J'rurnoaselor cîmpi,i!, cìnd. precedà, substantivul.Abseraa{i,e. O situalie specialà are adjectivll d,rag, care lamasculin, la vocativ singular, prezintà, un afix [-à,] ittenticcu cel de feminin, ind.iferent d.e pozilia pe care o ocupà, fa!à,de substa,ntiv z dragd prieteme!, pr'ieteme dragd,! (ca qi d,ragd,sord!, sord dragd,!).

Acelaqi adjectiv poate fj utilizat gi cu afixele devocativ enume rate mai înainte : d,rag prietect, !, prieten drag !d,ragul nostru fíu ! eLa. ,

Folosirea formei cu -d pentru vocativ masculin aadjectivului cirag presupune în mod. necesar ocurenla unuiafix specific de vocativ (-e sa:u -ule) la substantiv : dragd,p oete !, p o etul e dr ag ìi !, d,r ag d, b d,i, atule !, b d,i,ete tír ag d, ! ( niciodatà*dragd, bd,iat! sar *bd,íat d,ragd,! C.ar dragd, Ion!)

GRI]PAREA ADJEi]TIVELOR ÎU CT,ESE FLEXIONARE

3.3.0. Afixele înregistrate în descrierea anterioarà se organi-zeazà, în mai multe ser i i .

3.3.1. Avîndîn'vedere nu mà,r u la af ixelor ca,re seteal izeaziîn flexiunca adjectivelor, disl,ingem :

-adject iveie in var iabi le, c lestul cte pu! i1 nt lmeroase'- adjectivele v a r i a b il e, reprezentînd. majoritate:r' adjec-

tivelor romàneqti.3.3.2. Adjectivele variabile se grupeazà', la rînclul 1or, in r:lport

cu nnmàtul de"forrne intrei ' c l ,ase: acl ject ive cu patru, cu treig i cr l douà, forme.' Toate adjectivele variabile romànegti prezintà, omonimiile pecare le-am înregistrat la slbstantivele varitrbile cu douà, forme, d9."iomonimiile noininativ : àgu'úàl;v : genitiv : cìatir' la masculin(qi neutru) singular qi plural ,si omonimiile nominati'r- : acuzatir-singular qi gtnitiY : d'ativ (singular) : nominativ : acuzatir. :

genitiv : dativ (plural).* (a) Cîncl flexiunea unui adjectiv prezintà' numai o m o n i -

mi i l 'e ' comune menl ionate mai înainte, parar l igma cuprinclep a t r u forme distincte, caracterizabe, fiecare, printr-un afix proprirl.' Flexiunea adjectivelor cu 4 forme clistincte, cal.e replezintà înlimba romànà, clasa cea mai nlmeroasi', se realizeazú prin urmàtoa-rele serii de afixe:

K sg."

K pÌ.

I(rsg.

I{"sg. - 11'p1.

7'abel 1

5 Pàstràm aceleagi s i rnbolur i ca in descr ierca subsLan[ ivului , ct t urmàtotrrele pre-.c izar i : K sg. q i K pl . au ln vederc rnascul iDul , pe cìnd Krsg., I { .sg. 9 i K'pl . c lesemneazà

formele de feminitt.4 Facen abst lact ic dc ' af ixcle c le vocat iv.

ADJECl'1V 111110 NTORTOLOG]E STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

(b) Flexiunea adjectiyelor cu t r e i forme clistincte prezintà,în afara omonimi i lor comune, o o m o n imi e s up l i mentar à.Paradigma acljectivelor clin aceastà, categorie se realizeazó prinurmà,toarele serii cle afixe :

K sg. -u (-ul -u -g

- t | - r

Krsg' -e -ie | -o'

Krsg:11'p1. - l

Avîndînved.ereomonimi i le dist inc te ajungem la urmà-toarele tipuri:

Seriile de afixe 1,nimia suplimentarà,:

K

Seriile 1 qi 4 canaeterizeazà, paradigmele unor clase largi ctread.jective, pe cînd seria 2 qi seria 3 sînt specifice, fiecare, pentru unsingur adjectiv, respectiv ro;u qí nou.-

Spre deosebire d.e seriile 1-4, seriile 5 qi 6 din grupul B secatucterizeazà, prin omonimia suplirnentarà :

Kr sg' - Kz sg. : I ( 'Pl ' ,

ceea ce duce la sincretismul total al numerelor qi cazurilor sub domi*nalia femininului.

linîncl seama cle acest sincretismr aYem :

-1 I -e

npropnupustiu

2, 3 qi 4 se caracterizeazà,, toate, prin omo-

pl. : Kz sg. : K'pl .t orul tiP :

83 I8

instantaneu

K sg.:11t5g,

K pl .

Krsg. : K'pl.

'fabel 5

6 în limba lilelarà, mi,sel se întrebuinleazir aproape cxclusiv ca substantiv qi maù

ales la masculin.

mlclungromànesc

TcLbeI 2

vlsa-lor

- le

là l îumoliu.sran- itaneu I

-g

11.) J\,I0RIOI,OCJfIì STRL]CT{JRALÀ A LI\ ' lRII RON{'\NIì

rn'iqe-le.O serie de afixe proplie de asemeni unui singur acljectiv ljun!.)

este seria 9 clin grup*l^3,ì:r,re se caracterizeazà" prin omonimia supli-

mentarà', sPecificà, :K sg' : I{zsg' -

Ca atare o Putem consiclera

ì i sg. I ( . rg l ( 'p l .

I i p l

I('pl.ca un t ip aParte:

i9

KrsS'

'I'abel 6

(c) acljectivele cu douà, forme clistincte prezintà. de asemenr

diter i te o m o nr m i i supl i me n_t a_r er care permit dist ingerezt '

iir"i--"ri"" tipuri flexionare în cadrul acestei categorii realiízatemal multol trpru-rprin urmà,toarele sorii de afixe :

K pl .

Krs$'

l i rsg. : I ( 'p l . i .c

ei lbni I r l lccoce

,nìal c

dulce

bàlaigreor

rotofc i

7 'abeI

I( pl. : KzsB. : I{'pl.Specificul acestui tip flexionar îl constituie deci sincretismul

genurilor (la unele cau,rtrT) sub dominalia nurnàmlui.A-fixele distincte se ars.ànizea"zà, ir.l.

ADJECTIV

Seriile 1 qi 2 prezintà, omolimiile suplinentare :I( sg. : &sg.

I i sg. : 11,sg.

I i p l . - Krsg. : 11'p1 - l

t l r

tn3t0

chr lce

d

l "I

c,

moale

'1'abeI

Seriiie 3suplimental'e :

sub

4 clin grupul C se caràcterizeazil

I {sg. :6p1.I{rsg. :Krsg.: I { 'p1.

Deci se ajunge la sincretismul total al cazurilor ,si al numerelodominalia genului.

Avîncl în vedere afixele clistincte ajungem la tipul :

I i sg.- I i p l . - t

I i rsg. - I i "sq. - I i 'p l .

prin omonimiile

-0

Serìitre t'r

8-c.421

bàlai

Tabel I

ryì 6 se czùracterizeazà' prin omonimiaKsg. : Kpl. : Krsg. : 11'p1.

vechisunlimentarà, :

rr1 À,ÍORTOLOGIE STRUCTURALA A LI},IBII ROI.ÍÀNE

Afixele cìistincte se organizeazà,,, in acest, caz: iÌÌ :

l { sg. . l i 1r l . - Krsg. K'pl .

I ( rsg. -e

vechiTabel 10

Seria 7 clin grupa C se caracteyizeazà,rnentarà, :

K sg. : Ktsg. : Krsg. : 6 'p1.Ca urmare cele douà, afixe distincte reprezjntà, tipul :

c4

K sg. - l ( rsg. - K,sg. - - l i 'p l .

I ( p l . - i

Tabel 11

Aceasúà, serie de afixe realizeazà, flexiunea unei categorii d.estulcle restrînse de adjective recente terminate la masc. sing. în -ce.

Avînd în vedere omonimiile specifice realizate în diferitelelraradigme adjectivale ajungem d.eci la n o u à tipuri flexionare,reprezentate prin A, B' B' B' Bo, C' C, Cr, Cn, la care putemadàuga un aI X- lea t ip (D) reprezentînd acl ject ivele invaria-b i I e (ferice, eficace).

3.3.3. Redueereq, a,Iotnorfelor. Un tip flexionar este în multeca,zLrri reprezentat prin mai multe serii d.e afixe. Compararea seriilorde afixe concrete care realizeazà d.iferiteie tipuri flexionare sul-raspectul ocurenlei lor pune în eviden!à existenla unui raport d.edistribulie complementarà,, în interiorul fiecàrui tip, care permitecuprind.erea lor în clase d.e alomorfe structurate într-o ierarhie.

(a) Astfel comparînd. seriile de afixe clin grupul A constatàm :- Seria 1 se realizeazà clupà, un radical terminat într-un grup

prin

gàlbni

omonimia supli-

lI -cl

ADJECTIV 115

eonsonantic mu,ta cum liqu'ida.- Seria 2, clupà uriladical telminat în -u.- Seria il, clupà un radical te::minat în -l alternant, cu 0.- Seria 3, în toatc celelalte cazuli.Repartilia flectir.elor: cuprinse în cele patru serii poate fi

cumscrisà în termeni fonetiai, avem cleci rle-a face cu alomorfenetice ale unor alomolfe morfolop:icc unice.

- Seria ó se reatrizeazà, numai în paradigma actrjectivelot greu;i rd,w, cleci poate fi încadratà în aceeagi ctrasà d.e alornorfe ca seria d.ea,lornorfe I e x i c a 1e" (De altfel estc posibilà,, dar rnai pulin eco-nomicà poate, circumscrierea foneticà, a repartiliei acestei selii cleafixe : ele se realizeazà, dupà un ratlical monosilal'ric terminat în-c sau - l ?.)

Cele 5 serii c-[in grupul A pot fi considerate deci ca replezentîndo singurà decl inare, fo losind- acest termen cu o accepl ie oare-cum diferità, cle cea lle cale o are cînd al'ern în vedere substantivele,cleoarece, de data aceasta, este implicatà qi varia!,ia de g e n , nunumai cea d,e numà,r qi tLe car, ca la substantiv.

(b) Procedîncl în acelagi mod. constatà,m cà, tipul B, realizatcle asemeni prin 4 serii de flective, poatefi considerat ca relrrezentîndo singurà declinare (clecrlina,rea a fl-a), deoarece seria tr cle afixe serealir,eazà, dupà un rad.ical terminat în -i (accentuat sau neaccentuat- cî. própt'iu, dar pustíu), seria 3, rJ.upà, un radical monosila,bic ter-rninat în -o (nou pare a, fi unicul adjeetiv cu aceastà structurà, fonicà,a ra,dicalului), iar seria 4, dupà, un radical terminat în consoanà,.Aceastà, consoanó poate fi -c sau -g : m,,ic, ad,înc, romdmesc, lung.

Abseroali,e. Nu toate acljeatir-ele cu radiaa,l l,erminat în c saug au o flexiune cu trei forme clist,incte. Adjective cu acetrea,siparticula,ritàli ale finalei raclicalului pot avea qi flexiunecn patru forme - cî. t:oi,u,ic, pructic etc., pri,beag,

Seria 2 de afixe. specificà, nurnai acljectimlui rosu, are un carac-ter a,berant clin pricina flectivultti -u [u], realizat clupà un raclicalterminat în consoanà 8.

îipul B, coincid.e cle asemeni cu o cleclinare (a III-a); afixeleseriei 6 se re*,lizeazà, ilupà un radical polisilabic terminat în -1, cele

? Adject ivele cu lat l ical pol is i labic te lmina{ in - t i acccnluaL (ca nàthùu, lcnlà-Idu etc.) se intlebuinleazà numai la nasciilin, iar cele în -e acccntuat" (inslanlanéu,cretacéu etc.) realizeazà o fle>;iune cu 3 folme.

8 De obicei f lect ivnl [ -u] presr ipune nrr radical te l rn inat în mrr la cum l iqt t idasau uÌr i s t 'mi . rocal io în adjcct ivc ca propríu (prcnunlat [própr lu]) .

cir-fo-

116 \,IORFOLOGIE S|RIIC]TURALÀ A LIMBII RON{ÀNE

d.in seria, 7, dupà, un radical terminat în -í accentuat e, iar cele clinseria 5, clupà, un radicai terminat în consoanà, (-r din -lor).

Seriile 8 qi 9 (tip B, qi Bo) pot fi qi ele consiclerate c& repr€zen-tîncl cîte o declinare (a I\r-a qi a V-a), d-ar caracterizeazà, fiecare,para,cligma unui singur adjectiv, respectiv m'i;ei, ,:i june.

Tipui C, se red.uce de asemenea la o singurà, declinare (a YI-a),cele douà, serii de afixe realizînd.u-se în conditii fonetice diferite :seria '), dupà, un radicai terminat în I altelnînd cu 0, seria 1, clupàradical terminat în altà consoanà'.

Cele douà, serii c1e d.esinen.te care realizeazà tipul C, se reduc lao ctreclinare (a YII-a) : seria 3 cle afixe se realizeazà, dupà un raclicalterrninat în -é, iar seria 4, dupà, un raclical cu finala reprezentatà,printr-un diftong clescendent accentuat, cuprinzîncl semivocaia -'r.gi diferit d.e -u'i, deci : -cÍ9, -ói, -ói.

Tipul C, coincicle, la rîndul sàu, cuounicà'declinare(aYIII-a);seria 5 e oculentà, dupà nn radical terminat în i-h'], seria 6, dupà, unraclic:r,l terminat în cliftongul -ú!.

Tipul Cn, realizat printr-o singurà serie de afixe, repreziniàcteclinarea a IX-a.

3.3.4. Spre deosebile de substantiv, deci, unde rÌn tip flexionarse subclir.ide în m:li multe declinàri, paradigma acljectivului perrniteorganizarea acestei pàrli ctre -i-orbire în clase flexionare în care t i p u I(caracter izat pr in omonimii t re specifrce) qi d.ecl inarea (carac-teriza,tà, plin alomorfe morfologice d.istincte) coincid : afixele cliltdiferiteie serrii prin cìare se r,enlizeazra un tip reprezintà alomorfe înd.istlibul,ie comptrementa,rà, car"e poabe fi de obicei circumscrisà întermeni fonetici în interiorul tipului d.at, deci recluclibi]e la un alo-molf morfologic unic.

Putern vorbi deci în cazul adjectivului cle 10 tipuri sau cletrli-nà,r'i (avem în vectrere qi arljectivele invariabile caracterizate prinsincretismui total aI genurilcr', numerelor Di crìzurilol qi pe care !econsiclerà,m ca, replezeni,înd al X-Iel tip).

3.3.5. Dintre aceriitca. ccle rnai multe tipuri se realizeazà princlouà sau mai multe serii cle afixe. In p^uline cazuri un anumit tip estereahzaí printr-o serie unicà cle afixe. In a,ceastà, situalie sînt tipurileB' Bn $i On.

Dintre zlcestea, tipurile ts, ,si Bu sînt specifice, fiecarc, unuis i n g u r acljectiv. Calacterul strict limitat, aI celor clouà, tipuri

parar l igme di fer i te: I t i l î t t , - ie, - i 'in acelaqi L ip f lexionar.

ADJECT'IV

permite sà le corrs id.erà,m ca leprezentînd- parat l igrne a.be-r a n t e qi sà, le încadràm în cla,sa ad je ctir.elor neregulate.

Red.ucem astfel numà,rul tipurilor sau declinà,rilor adjectir.elorregulate la 8.

3.3.6. Flexiunea acljectivalà si cea sutrstantivalà prezintà, clestulile numeroase flective c o m u n e2 avînd, de cele mai multe ori, odistribulie sim.ilarà,, dar, clat fiind cà în flexiunea adjectivului serca,lizeazà,, pe lîngà, categoriile de nuniàr qi caz, qi categoria de gen,seriile de afixc cuprind, de obicei, nn nurnàr rnai mare de fle ctive :af ixele propri i unui t ip sau un ei decl inàr i adject ivale asociazà,flectivele a c1 o u à, cleclinà,ri substant,ivale.

Examinînd. sub acest aspect cele 10 tipuri flexiona,re a1e adjec-tivului, constatà,m :

Tipul adjectival A asocia,zà, în flexinne declinà,rile substantivaleI (fem.) ryi a l\r-a (masc.) în toatà varietatea cie afixe concrete prinúare sc tealizeazà, (cî. 2.3.3.I). Ocuren1.,a, d.iverselor serii de flcctivese circumscrie fonetic în aceiaqi termenì ca pentru substantivelcf . 2.3.3.1).

La acljecti\r aBar în formele cle ferninin unele flecti:,e : -{p)d,qi (-W)e (vezi tabel, 7, A, seria 2) care nu se realizeazó, în flexiuneasubstantivului, dar care se reduc fàrà ctificultate la -ri qi -e, fiindocurente dupà, r'n rad.ical terminat în -tc. (Nu am ìnreEistrat rarlicalecu aceastà finalà, la substantir.ele feminine.)

Tipul B, asociazà, deciinà,rile sttbstantirra,le III (fem.) si IV(rnasc.) (vezi tabel 3, seriile 77 2) sta)l sau declinàrile If (fem.) qi tr\r( inasc.) -vezi , tot acolo, ser ia 4.

Omonimia suplimentarà, specificà, acestui tip flexionar (K pÌ.- Kzsg. : K'pi.) este rezultatul prezc-:nf,e,i unor a,fixe identice deph-Lral (si Krsg) în cleclinàrile substanfir,-a,le menliona1,o.

Tipul B, include omonimiile cleclinàrilor a Xtr-a (fem.) Si r,I\r-a (ma,sc.) - cf. tabel 4, seriile 5, 6 - , cla,r,prezintà, unelc deose'biriîn ce privegte afixetre concrcte cle feminin ca e sînt -e ryi -ie (fafà cle-$, can'e marcheazà, substantivele feminine invaria,bile). Acreste clife-r"enle se explicà prin existenla opozilii lor der gcn.

Tipul B, core,spund.e declinà,rilor I ryi IV, rca,iizate, fieca,re' prìnun a din seriile t'le afixe care le sînt subrirdona,te (-fr, -le pentrufenrinin, -fl, -i pentru masculin).

Tipul I3o a,sociazà, declinàrile I (fem.) si Y (masc.).

10 Scr ia 3 cupl int lo pentnrIot drrpiì o vocalli labialir c:r gi in

I{rsg. nf ixul -ut i , ocurcrr t dr i l r ì un r .arUcal ì r r -o { t ìcr : iscr ia 2 suìrol t torral i r t ipr i lu i A).

1t-

s În DLRI\{ cole clou:i aclìective sînl clate cu- le, dar mol l t t , - ie, - i ; [2 i ; , p - t18] le încarh'eazi t insi i

însà,

Tipul C, asociazà, flexiunesu tleclinàrilor III (fem.) gi XI (masc.).Notti. Ca si în cazul tipului C, aceastà categoriecuprinde acljective cu radical ter.mjnat în [k'], car.ecorespund, substantir-elol masculine invariaJriie d.etipul unch,i, si ad-jectiye cu raclical terminat în d,iÌ-tongul -zr,ii, final;i specificà neul,relor (cornp. gítl,buí,qi cui,).

Tipul Cn leuneryte flexiunea d,eciinàrii X pentru ferninin qi adeclinàrii V pentru masculin.

Tipul D, a,l ad,jectir.-elor invariabile, corespuncle cleclinà,rii :lXI-a (rnasc. qi fem.).

3.3.7. trn flexiunea ad,jectir.elor apar asociate în cornbinatiivariate E a s e d.in cele 11 cl.eclinàri substantirzrle stabilir.e.

Nu se poate stabili nici o corespond"en,tà între fiexiunea ad.jec-tivalà $i d,eclinà,rile YI, V-l[, cuprinzînd, substani,ivele neutre, giVltrf, IX, în care se încatl.reazà, substantivele ferninine cu trei forme(t ip C).

.\.tît substantivele neutle, cît qi cele ferninine de tip C prezintàîn parad.igmà, afixul -r,r,re. Ì{eutilizarea acestui afix în flixiuneaadjectir-alà fa,ce ca forrneie care însolesc substantivele neutre sà, fiegeneral omonime cu ct'le ale acljec,tivului d,eterrninîncl substantivernascul i t t r q i teminiue.

Dintre d.eclinà,rile care acoperà flexiune:r, substantivelor femi-e'u clouà,forrne, declinarea I apare în tipruile A, B, qi Bn (ad jec

afixe d.iferite -?,si -e (fafir cìe -fr,la substantive).

feminine.

ADJECTIV

tive cu 4 qi 3 forme flistincte), d,eclinarea a lf-a, numai în tipul Bn,alà,turi d,e d.eclinarea a III-a, iar d,eclinarea a III-a, în tipurile B'C' C, (cu 3 gi 2 forme). I)eclinarea a XI-a, a substantivelor invariabilecle orice gen, apare în tipurile C, qi Co, asociatà, cu alte d,eclinàri, qi întipurile C, ,si D ca unica reprezentatà;^cele d.ouà, forme fl,inflexiuneacle tip C, corespuncl opoziliilor d,e gen. ln cad.rul tipului D, qi aceastàopozi l ie este airol i tà.

3.3.8. Clasificarea flexiunii ad.jectivale în 10 tipuri, dintre care8 prir-esc ad.jecti'i-ele pe care le putem consid,eraregulate (vezi 3.3.5.),ise d,eosebeqte d,e clasificarea curentà în adjective variabile cu cl.ouàtermina,tii si cu o terminafie, qi acljective invariabile, cf. 126l d,eexe mplu, a,le càrei dezavantaje au fost subliniate în [58]. Diferenfelese clatoresc bazelor de clasificare. Clasificarea în 10 tipuri are în ved,ereparacl igma în total i tatea ei (nu numai formele de singular)subliniind, o mo n i m i ile specifice.

Aceastà, clasificare se deosebeqte, ca ,i d,escrierea pe care sehazeazú, d,: gruparea Di d,escrierea realizate în 1691. Deqi ambelecercetà,ri au în r.ed,ere parafligma în ansamblul sàu, mcclul d.iferitcle lncru, unele solufii d,iferite în ce priveqte analiza, precum qi faptulcà, f 69l are în ved.ere aspectul grafic qi nu cel vorbit al limbii actuale,cond.uc la rezultate d,iferite. Acad,. Gr. Moisil grr,rpeazà, ad.jectiveleîn 13 categorii, fàcînd" abstraclie d.e ad,jectivele d.e provenien!à, parti-cipialà, precum qi cle cele d.erivate cu sufixul -tor, pe care le discutàseparat.

Clasificarea propusà se apropie cel mai mult d.e cea la careajunge Maria Manoliu în Propwneri pentru o noud cl,asi,fi,care a fleni,uniiadjectirelor în li,mba romdnd. Autoarea grupeazà ad.jectivele în 8clase, ciìre se subd,ivid, la rînd,ul lor în 15 subclase. Clasele se stabilescpe baza ornonimiilor afixale, iar subclasele au în veclere afixele princa e se realizeazù parad,igma.

Clasele corespund, în clasi f icarea noastrà, t ipur i lor. Nu-mà,rul mai mare al tipurilcr înregistrate de noi se datoregte luàrii înconsid.eral,ie a a{jectivului june, care prezintà, un tip d,e omonimii.specific - a fost semnalat în 163l -, $i a ad.jectivului mi,gel,.

I)eosebiri mai importante apar la nivelul sutrclaselor - sta-bilite pe lraza afixelor flexionare concrete, cuprinse în clasificareanoastrà, sub forma seriilor d,e afixe. De aceastà d.atà, d,iferenlelese clatcresc unei înregistràri mai cletaliate qi mai consecvente a struc-turii fonice a flectivului, precum qi, mai rar, unor mcdalitàli d.iferited.e segmentsre, i -,u, din auu, qi d.in ambi,gu,u au valori fonice clistincteqi nu l-aloare unicà, - cf. cl:r,sa I, 1 c[in l58f ; ndtd,rdz,, ar.încl forma cle

h{ORIOLOGIE STRUCTUììALÀ A ROMANE 119

. Tipul C, coi.espund.e d.eclinà,rilor III (fem.) qi V (nasc.), carac-teriz:r1,e prin afixe identice (-e ,,oi -i,, la, arnbele cleclinàr,i).

_ Tipul C, corespunde atît pentru masculin, cît qi pentru feminin.cleclinàrii a x-a, a substantivelor inr-ariabite - opozipiile de gen duc

121120 MORFOLOGIE SI ' I {UC]URALÀ A ì- ]MBII RO]\ IÀNìJ ADJECTIV

3.5.7. Alterna,ttle cottsonantiee

plural nd,td,rd,i, nu ad,mite analiza nd,tdrd,u-fr (chiar dacà acceptàmcà are un feminin nd,tdrd,ucd,\, deci nu poate fi cuprins în :r,ceeaqisubclasà, ar rnumteam (cf . I, 2, d,in aceea$i clasificare). Tot, aqa grettqi buni,cel nu pot fi grupate, ar,-înrl în rred.ere flectivele, în aceeaqisubclasà, (cf. I, 3, ibid..) ; afixul de feminin singular este -ie (nu -e,cf. II,2, ibid.), în flexiunea unor ad.jective ca ce,trusiu etc., pe cînd, înaceeaqi formà,, un ad.jectiv d,e tipul cretuceu are un afix -e (nu -ie,ca mol,îw) $i d.eci nu poate fi incius în aceeagi subclasà cu molîu.

Examjnarea sub a,spectul {istribuliei în cad.rul fiecàrui tip aafixelor concrete care caractexizeazra o subclasà,, cleci se atganizear,raîntr-o ser ie, apermis jn cercetarea d.e fa{à reunirea lor la nivelmorfologic în cal i tate d,e alomorfe f onet ice sau lexicale.Aceastà, ccnstatare d.uce la concluzia cà,, în flexiunea ad.jectir.alà,tipul qi d.echnarea coincid.

CATEGORIA DETERMINÀRII ÎU TTNTTUNEA ADJBCTIVI]LUI

3.4.0. Categoria d.eterminàrii intervine în flexiunea adjectivu-lui în cond,ilii analoge celor d.eja discutate la substantiv.

Afixul enclitic d,e d.eterminare d.efinità, aîecileazà, flexiuneaad.jectivului în situaliile în care acesta p r e c e cl à, substantivul(qi nu este preced,at la rînclul sàu cle un adjectiv pronominal) - d.ecibunul pd,r inte, , d.ar pd,r intele bun, acestbun pd,r inte.

It'lectivele d.e d.eterminare au aceeaqi realizare indiferent clefaptul cà, sînt ataqate unui substantir- sau unui ad.jectir..

3.4.1. Ca qi în cazul substantivului, prin formele lor d.iferen-tiate, afixele d.e d,eterminare contribuie la solulionarea unei bunepàrti d-in sincretismele specifice flexiunii ad,jectir.-aie, care, cum rìrreieqit d.in examinax€a acesteia, pot fi extrem d"e extinse. Aqa, deexemplu, omonimia I{ sg. : It- pl. : Kzsg. : I{'pl.r spet"ificà, 1n1iad.jectiv ca t;echi,, precum qi omonimiile comune întregii flexiuniadjectivale, se rezolvà, parlial prin a{jonctiunea flectivelor encliticcrde d.etelminate ; oech'íu\,, t:echiu,Ia'i, aech'i'i, reclr,i,l'or, rieslu.*, acch'ile etc.

În asemenea si tuat i i , pr in infolma!ia aJ r iàr 'ei prrr l àtor esle,flectir.-ul de d.eterminare cl.evine qi rnorfem d,e gen, cle numàr qi de caz.

l ì .4.2. Af ixele encl i t ice de determirrarc f uzíaneazó, ct td"esinenlele forrnelor adjectivale, constit,uinrl gmpàr'i morfemicea,vînd caracterul unor forme sintetice, deci akrà'tuite din elementeinc'Lisocia,bile, care sc succed într-o orcl-ine firà.

Ad.joncliunea afixelor enclitice de d,eterminare la forma ad.jec-tivalà are consecinle perfect analoge celor pe care le-am înregistratla sulrstant'iv (vezi 2.4.5.) qi ca atare nu mai este necesar ca problemasà fie reluatà.

RADICALI]L ADJECTIVAL

3.5.0. Radicalul adjectivului este constant (invariabil) sauuariabi,l în cursul flexiunii unui ad,jectiv. Ca si în cazul substantivuluivarialia radicalului adjectival are întotdeauna caracter parlial; nuexistà rad.icale total variabile.

Yarialia rad.icalului ad.jectival se realizeazà,, avînd în vedereÌista pe care am exarninat-o, prin urmà,tcalele categorii de alter-nanle :

(a) c i0Ex.

(b) gicIJx.

(c) t ' l [Ex.

adînc lad"întii stor'ic ['i stor i,Ai. I i stor iî er r e dni c I ar e dni, ti I ur e dni t e

stîng lstîn$i,prib eag, prib e ag d, I prib e fi i, 1tri,b e! e

bogat lboga!ùcult I cul{id'irer:t f ili,recli

hlîniilblînzi,p r o.l' un d, f p r o.f u,n e i,rerde f oerzi,

tles f tl esigras jllrasi.fir lîiksl[.f,ic;i,

s( tr) is(1,) , q(tr)ru pi lal is l f ra pi lal ist it ri.st lt,ri;tiolbustrtt l albaslr i

(d) d.ld-zllx.

(e) s/sl l r .

( f ) s( l ) ,I lx.

ADIECTIV 123\ ' IOIìIIOLOGIE STRUCTUFIALÀ A

sc/qtEx. : ord,semesclord';en'esti,

!d,r d,ne s c [ !d,r d,ne ;t'ibrwsc[bru;ti', bruste

zliEx. : lreer,eltreji,

oi,teazloi,teji(i) us

Dx. : d,estul, d,estu,Ldldestui,s d,tul. sd,twl,d I sd,tu'imoal,elmoi

3.5.2. Din examinarea termenilor cuprin;i în alternan,teleconsonantice înregistrate rezultà cà, :

(1) Aiternanlele cuprincl cel mult 2 termeni ryi se realizeazà,cu exceplia unui singur caz (i), înlre termeni pozitivi.

(2) Variaf,ia se realizeazà, rrurnai în cad.rul seriei consoanelorqi priveqte un singur element. Numai în caclrul alternan{ei (g) r-arialiaantreneazà, un grup consonantic.

(3) Alternanlele care afectear'à radicalul acljectival sînt co-mune ryi substantivului. O exceplie constituio alternanla (;)c/(ts)f'care apare în flexiunea substantivului, clar nu am înregistrat-o laad-iectiv 11.

" 3.5.3. În ce pr iveqte ocuren!a al ternan.telor consoni ì r l -tice constatà,m :

(1) Yaria,tia aÎecteazà finala atrsolutà, a radicalului. Numaiîntr-un singur caz (Î), consoana alternantà nu se aflà în directa veci-nàtale a f lcc l ivului .

(2) Nu se îruegistreazà, alternanf,e consonantice coocurente

-d, -ú,Raportul dintre anumite flective qi realizarea alternanlelor

consonantice nu este însà constant gi obligatoriu în toate cazurile.Ca qi la substantive, numeroase ad.jective nu realizeazà alternan,telezlj (cî. burghee, francet) sa:u llfr (cî. ciail, domol).

3.ú.4. Repart'ilia în, cwdrul, paraùigmei ud,jectiaul,e a lermeniloratl er n, an ! elor c o,t1's o n amti &

Fiecare dintre termenii cl.iferitelor alternanle consonantice serealízeazà, în una sau mai multe forme ale ad.jectivului (forrne pe carele vom nol,a pentru sirnplificare prin M sg., M P1., F sg:r F pl' ; ple!-curtarea F pl. ,,feminin plural" reprezintà, ryi forma 5r -cl.e

femininsingular, totd.eauna omonimà, în paracì,igrna- a-d'jectivul1i, c11-cead.e -plural, iar F sg. sirnbolizeazà numai forma I{, t1e fernininsingulT).

- Avîntl în ved.ere adjectivele d-in lista examinatà,, constatàm

urmàtoarea repartilie a termenilor^ alternanlelor consolantice :

c/ i i

(h)

A.djective cu 3 J*forme (clrag etc.)

lg

Ad.jectir-e cu '1forme (blînd, et'c.)

Adjective cu 2forme (aertle etc.)

t - f r . -a-l I se. , F se. { í '-^ _Ò_7 _ r

t_4, _ i l

t1

f , t n l . " F pl . l - ' - ì -- [ -e

ul i iò/5

( _a,l \ I se. . F ss. |

-Y' - t t -'

[ - î , - i ì

M pI. , I r 'p l . { - ' , - i -

t l t{ -fr t -Ll.-

M sg., F sg., Ir pl. ì -à, -i 'rl. -e

M pl. { - ' , - i

M sg., F sg. { -eM p1., F pl . { - t , - i

dlz

M sg'., F sg., F 1,1' { 9' -:

[ -ar -a

NI pI . { - t , - i

M sg., F sg. { -e

M p1., F pl . { - ' , - i

Iuilu

Jr lì . ,tz11 Nu e ncnlionatà nici in [2.1].

ADJI]CT.IV 121-r

NIORIìOI,OGIE STRLICTURALÀ A LIMBII ROMÀNE

,tdjective cu 4forme (des etc.)

r\cljective cu 4fornre (capitali,st,,al,bu,stru etc.)

Acljectir.e cu 3forme (ord,semtscetr.c.)

Acljective cu ,{forme (ai,teatetc" )

Atljecti l 'e cu tlurme (golt',1 c. )

.,\cljcctive cu 2Iornt e (ntoal,ectc.)

s/s

s(t) , s(tr)1;(1,) , ry(1,r)

[1(t , ) , s(tr : ) : l [ sg., ] ' . sg.,

1I( rs( t ) , ; ( t r ) : l [ p l .

bì ,

f ,) 'II

lp '

J iln

uit

t

I - f r r -uF pr. i : i , -*_

f r :t - r - r

S.lt.lt. Alternanle DGutlice

Alternanlele vocalice care afecteazà, radicalul adjectival seproduc, ca qi la substantiv, în condiliile unui status accentual constant;i afecteazà silaba accentuatà, a rad.icalului sau, mai rar, o silaìrà,atonà,.

I. Alternanle uocal,,ice afeatî,nd, si.laba accemtuatrd, :

(a) ^[éEx. : de;ertf degartd,

geamdnf gemeniòtali,an Iital,i,enù

Notd,. (1) Dupà i, la) alterneazà, fie cu [e], fie cu[je] : Iitaliéni] sau, mai frecvent poate, fitali!én'].Cele douà, pronun!àri sînt în raport cle 'raria!íel iber à.

(2) În pronunlarea multor vorbitori ai lirnbiiactuale, în adjective ca 'ital'iam hiatul final e redusla diftong : [italión]pentru fitalión], cum recomandàÎniireXitarut crlagrafic, ortcepic ;i de puttcturfiíe.

(b) i / iIìx. : tînd"r, tînd'rd' ftine ri, linere

aînd,t, cónd,td,fcineli, aineteólaítEx" : gros, grosif.g.rcasd,) grc(I'se

us(.r) usor't,lugoard,, w|oarewr md.t c r, urmd,tori, f urm,d'to are

e/eóEx. : des, tiegi,, dese f tieasd'

meg rrrT negri., megre ftteagrd,! d,r d"ne s c, !d,r d,ne ;tò I !d,r d,me a scd,u'icle am, a'úcleand, f tsi,cleni', a'iclenegrea Igrelemi,gea Inui.yele

zli

I f sg. , F .g. ,

l [ p l . ,

tlfr

[ - f r , -nt-à' -a

{-- ', - i

l-frr -]U.-F pi . l -à, , -a

l -g

r_r _;t ,

- l t

(c)

(d)

t - f r tM ng.. F sg. , F pl . , l -à, ,

[ -e

l l p l . { . ' . - i -

,\'I sg., tr' sg. {-eì.1 1r1.. tr 1rl . i- i , " i-

IL Alternanle aocal ice af eciîn'd o si labd, atrtrtú' :

à leEx. : geamd,m, geanú.ndfgemem'i, gemen'e

ed,r aa à,m, zclr aa dnd, f zdl aa em'i, zilr aa enepr o as p dt, p r o asp d'td, I p r o as p eli,, pr o a,sp eter;îtzd,t, aónd,td' [aineli', ainete

rìepartilia l,ermenilor a,lter.nanlelor consonantice 'a,ria

zú tnraport cu numàrul,tle,forme

"*p"er*rrtî"a p".,:rO;ÀÀ, qi ctepinde în

mocl evitlent d.e calittrtea elemeitului fonic lrueaîai ,,i.-ilàton,', "*,r..-.apa,r ' f ine f lecl ivulu i .

ADJECTIV

M sg., Ir pt. {-{' ,"

127726 ]\,IORFOLOGTE STRUCjTURAT.À A LINfBrr ROMANE

3.1i.6. Din examinarea alterran,t,elcr vccalice rezultà :(1) Alternan!,ele vccalice se realizeazú întle termeni pozitir.i :

alter:neazà, d.cuà, vocale sau o vocalà, qi un diftong.(2) Toate alternanlele2 cu o singurà exceplie (à/e), privesc

silaba accentuatà, a raclicalului. Spre deosebire de substarrf,flr, carorealizeazà alternanfa à/e atît sub accent, cît qi în silabà atonà,, la,acljectiv (cel pu.iin în limitele listei pe care o avem în vedere) alter-nanla men.tionatà, e ocurentà numai în silahà, atonà,.

(3) Vocalele cuprinse înt,r-o alternan!à, se deosebesc în ce p:.,i-veqte locul de articulare.

(4) Numà,rul al1,erna,nfelor vccalice care afecteazà, rad.icaluladjectival e mai mic clecît al celcr înregistrate la substantiv : rruapare aiternanla d,lé snb accent (od,r[aéri.), alti (camp. mare, ntd.r"íqi mat"e, mayi,), nici a,lternanlele izolate î,iî,i,,, oloa în silabà atonà.

3.5.7. In ce prir.eqte ocuren,ta alternanlelcr vccalice consta-tà,m:

(1) Alternanlele afecteazà, partea medialà a radicalului; încîter.a cazurí doar, alternanla priveqte finala rad.icalului precedînc1,în nnele forme, direct flectivul (grea, grele, moale[moi,).

(2) Cîteva adjective prezintà, coocurenla în rad.ical a d o u àaltelnanle vocalice (geamdn, tî,nd,r, leapd,n, aínd,t); în toaLe aparealternanfa d/e, singur^ càte afecteazà, silabele atone. Coocurenfaalternanlelol vocalice si ccnsonantice este mult mai frecventà,.

(3) -dlternan\ele dle qi Olí, cale în flexiunea substantivuluipar condifionate cle prezen.ta unui element labial precedent (cf.2.5.6.), se realizeazà, în flexiunea adjectivalà qi dupà alte consoane(cf. tîndr, tínd,r).

(4) Corelalia dintre ocuren{a termenilor d.iverselcr alternanleqi calitatea fonicà, a elementului r.r:calic imediat urmàtor (care repre-zintà de obicei flectivul) este mult mai generalà, :

- termenul rí din alternanla I (a) piesupune prezenla unui rZ(sau a) urmà,tor : desartra, geamin ehc.;

- t'ermenul i din alternanla I (b) presupune un e urmà,torti'neri,. a,inete :

- termenul oa din alternan{a I (c) este ocurent cînd. în sila'barumà,toare apare d,, a san e: groasd, groesa,l groúse, se realizeazàînsà, termenul o cînd urmeazà, ,i, u san -fr : gros,i, gro;i,i,, grosu,l, gros 1

- termenul e al alternanlei II se realizeazà, urmat cle un ele-ment prepalatal;

- termenul ea din alternanla I (d) se realizeazà, în paradigmn,unor ad.jective cînd flectivul e -d sau -a: deasd,, d,easa, tnmdneascó"

etc., în toate celelalte cazuri fi ind ocurent termenul -e;cîteva adjec-tive au ea qi în cazurile în care ttmeazà' un ?,ú sau un flectiv -fr : cÎ-a,icleamd, qi ai,cl,eantl,, aòcl'eatt, grea,u&) grea etc.

În -realizarea

alternanlelcr vocalice, elementul fonetic esteprepond,erent. Condilionarea morfc'lcgicd nu se manifestà, d-ecît înmàsura în care diverse flective atl o anumità structuró fonicà. De

licà sau consonanticà, (negru', adînc), de clouà alternan!e .racalice (gea-mdtt), de o alternan-tà r.ocalicà, qi una consonanticà' 73 (romd'nesc) proa-s-pd,t) Eid.e d.ouà, alternan!e rrocalice qio alternan!à, consonanticú (aîndt)La.

3.,6.9. Repart'ili,a termen'ilor al,ternanlelor oocali'ce î'n cad,ru'l púra'ili,gm,ei, ad,jecti,aale

é le

Acljectivecu 4 f "forrne (d,esert eta,.)

I ,

Acljecl,ive cu 4(i,tal,ian etc.)

F sg. , F pl .

NI pl . , F pl .

M sg., F sg.

r i t

M sg., F sg.

M pl . , F pl .

-{i-, respectiv

exe mpln.

I-fr, -rt-l -à ' -a

I

[ -à,[ -e!-' ,[ -e,or-" f "

l "i

I-fr,ì -à '

f - t , - i -1-e

-e- urmà1ol din radical .12 Flect ivul cont l i l ioneaz: i prezenta lu i13 ll situal.ia cea mai flecvcntà.1{ In l imi tcìc l is le i t 'xaminatc c unicul

l

MORFOLOGIE STRUCTUR\LA A LIMBII RONIANI]

Iìepartilia termenilor alternanlelor vccalice e mai pulin clarclepend.entà cle calitatea fonicà a inilialei flectivului sau de numà,r1lc{e forme din paracligmà decît în cazul celor consonantice. Conclilig-na ea realizà,rii termenilor diverselor alternante este' cum ùm Yùzlat,lnult mai complexà,.

ADJECTIV

3.5.10. Acelaqi radical poate fi afectat concomitent d.e alter-nanle vocalice qi consonantice. Coocurenlele înregistrate in flexiuneaacljectivelor examinate sînt cuprinse în urmàtorul tabel :

c/ù

sc /91

Cele mai multe coocuren,te realizeazà, dintre alternanlelevocalice, alternanlele éleú ,1i óloú, iar dintre cele consonantice, tft.

Alternanla d,lz parc a fi 15 unica alternan!ó consonanticà carenu interferea,zà, crr nici una d.in alternanfele vocalice.

3.5.11. Adjectivele cu radical parlial variabil pot avea 2 saurnaximum 3 alomorfe 16 ale radicalului.

r5 Avem in vedere materialul oferit de lista examinatà,10 Numai adjective ca muntean(cd), noldouean(ctt) - cf. 3.7. - realizeazà 4

alomorfe.

9-c 421

r29

Acljective cu 4 ,1i 3forme (frumos,dator etc.)

Adjectiv cu 4 forrnc(numai rtiz)

(prousTtiit)-a.djective ".,

+ tn"-" fà'

F sg.

à, l i r ie í t

l!{ sg., ilI pI.

tr' pl.F sg.

sg., F sg.

ó lcít

I r ' * sg., l \ f pl .

lo*,nsg.,Fpl .é leít

t - f r ,t it - rl -e -r

I -ú,ls! '"[ -e-

t-s-I -;,,

l [ sg., l [ p l . , F pl .

.[ fr, -trl - " - i -

{-à, ' -:r[ -e

f -u,I -i '{-1"-

{-A, - t1a

l l r Ul1

le

a

I

t1

t

o/ò

fe: M pI . , F1r l .Adjecl ive cu 4 fr,rme I( turopcan, treaz eta.) ì' [ea: M sg., F ss. r -tl-

(*)-a

+Ítv

la:I1le 'II eÍù

à

zl i: l.l

le

t[ug

le, r r p l . , F pl .

{9; ; 'J-"- i -Ie-

130 MORFOLOGIE STRUCTURALA A

Adjecti,ae cu 2 alom,orfe rad,icale

Alornorfe diferite clin punctul de vedere al consonantismului :bogat/boga!icald.lcalziad.înc/adînciclrag/drag'igras/gra$rtrist/triqtialbastru/albarytrisà,tu1/sà1,ui.

Alomorfe diferite din punctul de r-eclele al voca,lismului :cre!/crea.tà,c on duc à,t or /ccnducà,to ar e1ìnàr/tineriitaiian/italieni.

Alornorfe c'l-if erite sub aspectul conscnantisnului qi aI vccaìis-mului :

moale/moi.

Adjectit:e cu 3 alom,orfe ra'di,cal'e

CeIe trei alomorfe sînt totdeauna lealizitte din ccocurenfaalternanlelor vocalice (una sau douà) qi ccnsonarìtice:

s ecTseacà'/seciîntreg/întreagà,/întregibiet /biatà/bielirles/deasà/cleqigrrjS/groasà,/groqiprost/proastà/proqti,tàrànes c /!àràn ea s cà, /,tàr'àn e gt iproaspàt /proa sp ete /proa sp e!ivînàt ivin et e /vineliriteaz/vite ze lvrt ejí

' miqel/miqea/migei.

3.5.12. Repart'izarea alomorfelor racl'icalului în cadrul paradig-m,ei adjectinale

\rarialia radicalului unui acljectiv pcate fi asociatà înlocuiriiunei r-alori cle gen, de numà,r sau de caz cu alta.

Repartizarea alomorfelor radicale variazà, de la un grup deacljective la altul. Avînd în vedere nwmfurut eíc akttnorfe ryi formel,e

ADJECTIV

care prez'ímtd, acelagi alomorf al, morfentului, radical,multe clase d.e adjective, qi anume :

l. Adjectitse cw doud, alomorfe ale ratlical,ulu'i

M sg.lVI pl.

LIMIì I I ROMANE 131

clistingem mai

: t r sg.:Fpl .

adînc ciungartist.ic clragtitanic iargcalic lungecolìamrc rnrlrgeroic sl.în.qistclic rnoalerne{ rr , ie f icrbintetuic iuiepaciíic limpedepolitic repedepractic verclepublic vicieansà,ibatic europeansàl*c itaiiianscvietic priÌ:eagstraqnic 'geamà,nr.oinic !er-pà,nvrednic zdravà,n

tînà,1

chior gchiopcont lur:àtol ulmàtor 'clator ugorclomr;I viitormuncitor visàtcrclb

: M lil.:Fpl .

II. II .*g.1= sg.

39

11

III. ÌI sg.:F sg.: adevà,rat:n' pl. anurnit

II pl.

biînclcaklcrudflàrnînclnetecr.profunclputred.sloboclsurcl

bcgateàruntconcretcultcuratclemocratdirect

732 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMA.NE

cliferitfericitimportant capitalistînaintat hitleristînalt îngustliniqtit leninistmàrunt socialistmut comunistpermanent trist

3.5,13. Examinarea adjectiveler care prezintó mai multe alti-morfe ale radicalului duce la urmàtoarele-constatàri:

A. (1) Arljectivele cu radical variabil se repartizeazà" în d o u à,cpt ,egor i i , pr ima cupr inzînd patru, iar a doua, c incitipuri caracterizate printr-o anumità repartizare a alomorfelorradicalului în cad.rul paradigmei.

(2) Cele douà categorii dif erà foarte mult sub aspect cantitativ :categoria adjectivelor cu douà alomorfe este mult-mai bogatà (g6)decît cea a ad.jectivelor cu trei alomorîe (ZB).

(3) Cate,goria adjectivelor cu douà alomorfe ale rad.icalului,{egi_mai_cuprinzàtoare, se subdivide în p a t r u tipuri, pe cînd. cele2! de adjective ale categoriei a doua se repartizèazà,-în cincitipuri.

!+) :U" singur tip, 2 Y, este reprezentat printr-un singur acljectiv..lJ. In ce priveqte adjectivele cuprinse în diferite categorii qi

tipuri constatà,m :

_. . (1) Toate tipurile înregistrate cuprind adjective cu patru formedistincte.

. (2) 4djectivele cu trei forme se repartizeazà, în tipurile 1 I qiII qi 2 III, iar cele cu douà forme sînt cuprinse toatein tipul 1Í.

C. În ce priveqte repartizarea diferitelor alomorfe în cadrulparadigmei, constatàm :

- (1) _Exceptînd tipurile 1 I gi 1 ff, care se caracterizeazà, prín

faptul cà fiecare alomorf radical este ocurent în douà forme, în tóatecelelalte apare un alomorf specific unei singure forme.

Ailjectiae cu oar'iali,i aberante al,e rad,i,cal,ul,ui

1? Nu apar alomorfe specifice pentru I,I sg. qi F pl.

ADJECTIV 133

udgras

scurtslutstrîmt

ùI sg. :lV[ pl. : cre!:F pl. negru

F sg. sterpgreu

întregsec

: E' pl. miqel

: F pl. desbietîncet

albastrudestulsàtul

oràqenescromànescrusesc!àrànesc

deqertmàiestru

42IY.

2, Ailjectit:e cu trei, alomorfe ale rad,i,catwlui,

I . Msg.:Pgg. vtnàtF pl. proaspàtM pl. vileaz

tîeA'Z

II. M sg. cred.incios întunecos4 pl. duios prostF sg. : P p1. frumos serios

gol ticàlosgros

III.

rv.

M sg.F sg.M pl.

M sg.F sg.M pl.

Y. M sg.' : M pl. rà,uF Bl.

135t34 I\,ÍORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIT{BII ROMANE

menul a$a cle ràspînrlit al alternanfelor. Asemenea d.iferenleînreali-zarcìa radicalului le încaclrà,m în categoria ,,varialiilor aberante".

Fac parte d.in clasa ailjectivelor cu varialii aberante ale rad.i-calului :

(a) Adjectiva.l rd,u,rd- :rea, ire- i

(d) Adjective d-e t'ipul mumteam, mwnteamcd,, romd,m, romfr,ncd,etc., cu patru sau trei alomorfe ale radicalului :

muntoam-: M sg.mumtem-: M pl .mumteanc-: F sg.muntenó-: F nl .

romlfun-: M sg., IVI pl.romd,nc-: X' sg.romdnA-: F pl .

Varialiile radicalului aóesùo" acljective se datoresc unor alter-nanle obiqnuite : cló qi élaú, coocttrente însà, cu o varialie neobignuitóreprezentatà prin ptrezenla, respectiv absenfa, în radical a unuielement consonantic suplimentar : c (ó).

Ad,jealiae ou rad,i,cal, i,naariabi,l,

3.5.15 Un numà,r destul de important (95) de acljective dinlista pe care se l:azeazà aceastà d.escriere prezintà un radicalconstant în cursul întregii parad.igme.

În aceastà, clasà se-încadrea"l, actjectivele invariabile (în listanoastrà, efi,cace, feri,ce, gata), precltm gi un mare numà,r de adjectivecu patru forme distincte.

Din clasa acljectivelor cu rad.ical invariabil fac parte qi un numà,rlimitat d.e ad.jective cu trei (,propri,u, Ttwstiu, tîrz,iu, ai,u) qi cu d.ouà,forme (d,ul,ce, ma,retreca, sublire, tare, aech,i).

fn multe caatri rad.icalele invariabile sînt reprezentate prinsecvenfe fonice alcà,tuite din elemente care nu apar în alternanle(scump, sígur, grars, al,b etc.). Alteori, însà, aceste rad.icale au o struc-turà fonicà similarà, cu a celor ca e cunosc varia.tia (comp. entérnfertérnd, ryi sl,érplsteúrpd,; francé2, francézi, sSi tredzltréji; speci,al,, spe.ci,ril,i qi mi,gél,l mi,géi, etc.).

Propor.tia mare d.e neologisme înclreptà,!eqte presupunereacà, là,rgirea listei de adjective, în limitele limbii literare, ar d.uce la osohimbare netà, a raportului cantitativ ln favoarea ad.jectivelor curadical invariabil.

ADJECTIVELE NEREGULATE -!

3.6.0. Acljectivelor neregulate .li se acordà, în general qi maipu! inàaten,t iedecîtsubstant ivelorneregulate.

ADJECTIV

Prezenfa celor trei aloinorfe se datoreqte alternan,tei vocaliced.e trei termeni nléleú) càre nu apare în raclicalul altor adjective.

Notd,. Aceastzi albernan!à poate fi d.escompusà încomponente de cloi terrneni : élad, obiqnuità, În flexiu-nea adjectivului (vezi mai sus)r qi alé, pe care oîntîlnim la adjectiv numai în silabà atonà (dar carela substantiv - vezi 2.5.4. - se realizeazà atît subancenb, cît qi în silabó atonà) satt d,f ed', care e cu totulneobiqnuità.

(li) Adjectivtl rogu, cu douà, alomorfe :ros- i M sg.rol i , - : Mpl. , F sg. , Fpl .

(c) Acljective diminutivale d.e tiptL ti,nerel, cu trei alomorfe :

cu trei alomorfe ale radicalului :M sg., M pl .F sg.F pl .

M sg.F sg.M pl . , F pI.

ti,merel, :ti,neri,c- :tinere- :

Yarialia rad.icalului rezultà în acest caz dit interf erenla alter-nanlei comune Llfr qi a alternanlei cu totul neobisnuite, avînd. învedere sistemul general al alternangelor, íclé.

Obseraali,e. În situalia în aare forme ln -oa (tineroa, de exemplu)înlocuiesc femininul în -i,cd', acljectivul prezintà tot, trei alo-morfe ale rad.icalului :

t ínsrel , : M sg.t inerea: F sg.t i ,mere-: M pl . r F Pl .

realrza]ue prin alternanlele obignuite l,lD qi éled. Neobignuite sînt însà,conctiliile în care se realizznzà, prima dintre ele : de regulà I alter-neazà,'cu 0 înainte d.e z (comp' oallcai, oal"elod,i, gol'lgoi, moal,elmoietc.). În paratligma lui tin"'rel,lcl qi in m,i;el'), I ia locul lui I qi înfinaló abJoluti \tinzraa) sau înainte d.e :l,e (tintral'e), -un (ti,nzreuua).

MORFOLOGIE -CTRUCTURALA A LIMBII ROMANE

Din examinarea flexiunii adjectivelor reiese cà particulari.tàlile aberante privesc fie flectivele, fie radicalul.

3.6.I. Ailject'itse neregul,ate su,b aspectul, Jl,ecti,ael,or

Avînd în vedere acest aspect al flexiunii, încadràm în clasaadjectivelor neregulate urmàtoarele categorii d.e adjective :

(a) Adjectiye a cà,ror flexiune prezintà, o combinalie de afixestrict specificà. In a,cest ca,z e adjectivul june, în paradigma càruiasînt asociate afixele -e, -à (pentru masculin) qi -rí, -o (pentru feminin),ceea ce duce la omonimia specificà, K sg. : Kz sg. : K'pl.

(b) Adjective în paradigma cà,rora se combinà afixe cu dis-tribulie diferità,. Aqa este adjectivul migel, ut afixele -0, -i,la mas-culin, afixe care se realizeazà dupà un rad.ical cu finalà consonan-tlcà (Uú), dar -8, -la la feminin, care presupun un radical cu finalàvocalicà, accentuatà.

llofti. Adjectivul greu, clr alomorfele radicale gré-ryi greú, îndeplineqte aceastà, condilie în toate for-mele gi prezintà, qi la masculin afixe adecvate :-w, - i .

Aceeaqi particularitate aberantà, apare în flexiunea adjecti-velor diminutir.ale, cu t'in'erel', tinerea etc.

Tot în aceastà categorie se încadreazà adjectivtl rogw în acàrui paradigmà este asociat un afix K sg. l-ul, realizat de obiceidupà un rad.ical terminat într-un grup consonantic mutu aum l'i-quida (sau dupà, un -ii : fprópriu] de exemplu, vezi 3.2.1.1), cu afi-retre -1, -{e ocurente dupà, radicale cu finalà, vocalicà,.

(c) O asocia,tie neagteptatà, de flective apare ,;i în paradigmaadjectivelor diminutivale de tipul : t'imarel,, ti,nericd,.

Forma Kz sg. : K'pl. este marcatà, prin afixul -Ze, care segrtpeazà, de obicei cu afixul Kr sg. : -fr (grea, grel,e) qi nu cu -ri (gru-pat cle obicei clr -e : bu,nd', bune).

3.6.2. Adjectiue neregulate sub aspeetul rad,iculului

Prezintà particularitàli specifice, aberante ale radicalului :(a) Adjectivtl rdu, caracterizat prin alternanla vocaiicà în

trei termeni d lél edrrnicà, în flexiunea acljectivalà.(b) Adjective de ,tipul rni,sel,, tinterel, (tinerea), care realizeazà,

în radical alternanla Llfr în'co'lidifii fonice neaqteptate.

caracterizate prin prezenla unui element consonantic suplimentar(c/6), sînt proprii formelor de feminin.' "

Caraóterul atrerant al flexiunii acest'ui adjectiv se datore$tetocmai acestei varialii a radicalului.

Din aceastà, categorie fac parte ,si alte adjective de acelaqitip, ca : romdn, romdmed,, moldoueam, moldoaeamcd' etc.

Notd'. Toate aceste cuvinte se folosesc mai ales ca

CLASIFICAREA ADJECTIVELOR ROMÀNE$TI ÎN CLASBPARADIGMATICE

3.?.0. Examinarea flexiunii adjectivaie romà,neqti d.uce Iaconstatarea cà, aceasta se realizeazà, prin anumite serii d.e flective qiprin varialia radicalului. Accentul prin caracterul sà,u fix e nerele-

ADJECTIV 137136

138 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LI]VIBII ROMANE ADJECTIV 139

{are tinînd seama -ag "glu

1o tipuri qi de diferitele combinalii dealterlanle în radicalul acljectivului ar ar,ea nn caracter extrem decomplicat.

- Subclasa f I cgnl$de.adjective de tip A (artist,ic, tînùr),,de tip Br (mi,c), de tip C, (fi,erbi,nte, moate).

- Subclasa 1 fI cuprinde acljective cte tip A (orb) ,si de tipB, (d,ator).

- Subclasa 1 III cuprinde adjective aparlinînd tipului A{cul,t, al,bastru).

- Subclasa 1 !V cu_princle adjective aparlinînd tipului A.- Sulrclasele.2I,2 II qi 2 I\r cuprind-de asemeniàdjective

aparlinîncl tipului A.- Subclas^ ? !!I cuprinde ad jective cle tipul B, qi Br.- S.rbclas^ ?

t{ cuprinde un singur adjectiv (rd,u)' apar[inînùtipuh:ri flexionar A.

ca qi_ în cazar substantivului, .însà, caracterizarea completà,din punct, de ved.ere flexioni..r a unui adjóctiv presupune, in limbaromà,nà,- indicalii referitoare atît la tipul îlexionàr, cît qi Ía varialiarad.icalului.

3.7.4. Moclalitatea cea mai. simplà, d.e a introduce informaliileprivind flecti't:el'e o replezintà, inclica,rea t i p u r u i flexionar' în.care se incadreazó"

-sau_ -îngirarea tuturor forirrelor adjectivului cuprecizarea, în cazul acljectivelor cu mai pulin de patru for.rne, a

omonimiilor suplimentare - deci, d-e exemplu, aechí (m.sg. : rn.PI' :: f.pl.), aeche sutt tare (tn.sg.: f. sg.)r tari (m.pl.: f.pl.).-

Simpla enumerare a formelor d.istincte nu este suficientàtpentru cà, cum am và,zrtt, ad.jective cu numà,r id.entic de forme seincadreazà, frecvent în tipuri d.istincte.

3.7.5. Ind.ica.tiile privitoare la radical se pot cla fie prin înryi-rarea formelor d.istincte, fie, ca qi pentru substantiv, prin ind,icareaelementelor varialrile gi a tipului d.e varialie printr-un sistem clesimboluri. Aceastà, mocialitatè de caracterizare a rad.icalului atljec-tivului poate fi utilizatà, economic în alcàtuirea d.ic.tionarelor.

S.?.0. În ved.erea caracterizàrii adjectivului sulr aspectulvarialiei rad.icalului se poate utiliza'sistemul d.e simlroluri stabilitpentru sulrstantiv (cÎ. 2.7.6.).-

Ca qi în cazul substantivului vom utiliza d.eci un simtrol cnpentru aliernan{a c/ó qi un simbol c, pentru scipú. Yom indica deciaclîmc,,, sd,rac, d,at ordsettescr,

În indióarea celorlalte variafii, realizate prin elemente fonicecare nu participà, la mai mult cLe o aiternan,tà, dacà, nu apar diferenleîn ce priveqte repartilia termenilor cuprinqi în alternanle, literaalcàtuind. simtroluÎ r-a Îi asociatà numai cu cilra zeto : 'iutoe, b'l'înd'o,aarilne, aiteazn ett,."

În ce piive;te alternanlele vocalice, situalia se simplificà prlnfaptul cà, în parad.igna ad.j:ctivului nu se realizeazà' alternarrlaafn. Ca u"marè, a nù parbicipà d.ecît Ia o singurà, alternan,tó: él'io.Aceastà, alternan!à, însà, poate fi reprezentati, în forma de nom. sg.masc., prin amtrii termeni : d,e;ert, dar i,tul,ian De asemeni, aceastà,alterían!à,, ca qi alternantp éferi, c_are poate tealiza -!i.ea'.în forma clenom. sg. marsc., olicare d-in cei doi tirmeni membri ai alternanlei(com. des qi pribmg), înregistreazà, tlouà, varietàli avînd în Yedererepartilia ùermeniloi (cf. 3.5.9). Cum însà,, în cazul amb_elor alter-nanle m:nlionate, ace:i,sb|, repartilie depilcle cle termenul prin carealternanla este realizatà în formazentu printr-un sirnb ol cuprinzÌnd. aM. p1., a: F. sg., F. p1.) , i , tat" i ,aon(

Vocala é poate alterna însà,deci nevoie de douà, simboluri a,Utilizîntl aceste simlroluri, olrtinerAcolagi simbol e, îl putem folosi rapare cLiÎtongul : Pribetag.^

Pentru- celelalte alternante, simbolurile necesare sînt : -d*(zd,r aa d on),î,o (tî,onúrr), o o (rtgo or).

140 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE ADJECTIV 747

Alternan!? "o.totul

i1olg,tà, iiléled, specificà adjectivuluí rd,u,p.oale fi consideratà, particularitate aberantà, qi e mai economicsà fie indicatà prin enumerarea formelor.

cînd un rad.ical adjectival este afectat de mai multe alternanlecoocurente vor fi indicate toate prin simboluri, de exemplu : iloróo,ld,rd,nerscr, proaspd,oto, aîomd,o,to etc.

CONCLUZII ASUPRA F'LBXIUNII NOMINALE

Asemà,nà,rile fundamentale dintre flexiunea celor douà pà,rfide vorbire constau în:

(a) Prezenla în parat l igmà a unor s incret isme co-Tune, -strict

dependente,.în afara unor exceplii cu totul izolate,d9 gen : flexiunea celor mai multe substantive feminine qi a actjec-tivelor la feminin cunosc aceeaqi repartizare a formelor clistincté încadrul paradigmei I aceeaqi analogie se constatà, între flexiunea sub-stantivelor masculine qi a adjectivelor la masculin.

(b) Prezenla în flexiunea substantivului qi adjectimlui a unoraf ixe f lexionare comune, ident ice sub à,spectul componenleifonice qi în ce prive,ste distribufia.

. (c).Prezenfia varialiei par!,iale a raclicalului în cad.rul paradig-mei, varialie realizatà prin a I t er na n ! e în cea mai mare parùeco mune qi realízate în condi{,ii asemà,nà,toare.

3.8.2. Deosebirile dintre cele douà subsisteme flexionare, maipulin importante, ilustreazà, în cele mai multe earrtri structura maicomplexà, a flexiunii substantivale. Astfel :

(a) Sutrsistemul flexionar reprezentat de substantiv se revelà

tive comune, nu toate afixele identificate în flexiunea substanti-vului apar si în cea adjectivalà, (nu apare, cle exemplu, niciodatà,desinenla de plural -uri,). In general, dacà avem în ved.ere alomor-fele morfologice, constatàm o mai mare varietate în flexiunea sub-stantivalà. L,a nivelul alomorfelor fonetice însà, adjectivul prezintàunele afixe pe care nu le-am înregistrab la substantiv (de exemplu-qd, pent'ru feminin singular).

(c) Ilnele diferenle în ce priveqte flectivele realizahe în celedouà, subsisteme flexionare derivà, din modul diferit de sesmentarepe care îl impun, în unele cal,rtri, opoziliile de gen proprii nirmai ad-jectivului - comp. substantivele invariabrle arici gi înad,ld,toare crLarljectivele d,ibaci I d,i,bace, si,l,i,tor I silitoare etc.

(d) Varialia parlialà a rad.icalului, comunà substantivuluigi acljectivului, se realízeazà, printr-un numàr mai mare d.e alter-

Problema alternanlelor ia o formà, mai complexà, însà la atljec-tiv, dacà, avem în ved.ere aspect;ul repartiliei alomorfelor radicalúluiîn cursul paradigmei, complexitate care d,erivà, din extinderea, maimare a paradigmei.ad.jectivale.

(e) Stabilind. echivalentele dintre diferitele clase flexionare'déadjective ryi substantive, coirstatàm cà, pe cînd afixele anumitordeclinàri substantiva_lc $_,IY eú,o.)iirevip în tliferite tipuri cle flexi-une adjectivalà, altele (YI, YII) nu apàrrctè loc.

t12 MORFOI,OGII] STRUCTURALÀ A LIMBiI ROMANE

(f) O cteosebire importantà reprezintà, qi faptul cà, pe cîndsnbsistemul flexionar substantival se organizeazà' întt.:un numàr limi-tat de tipuri realizafe într-un numà,r mai mare de d.eclinàri, în cadrulflexiunii adjectir-ale tipul qi cleclinarea coincid : varietatea flexiuniiactjectivale se datoreqte numeroaselor sincretisme distincte.

3.8.3. Particularitàliie enunlate pun în eviclen!à, faptul cà,aborrÌarea fleriunii nominale pornind d.e la substantiv simplificà,cercetarea qi înlelegerea faptelcr Ei asigurà o prezentare mai economicà,.

VERB

I. tai 1. mîngîi 1.2. tai 2. rnîngîi 2.3. taie 3. mîngîie 3.4. tà,iem ,1. mîngîiem +.tì. tà,ia{i .i. nrîngîiali 5.6. taie 6. mîngîie 6.

Prezemt. l .

Lm0,1ca[LD

ImperfectPerf. simplu

ParticiTti,u,

(a) 1. ta- i2. ta- iil. ta-ie4. tà-iern5. tà- iaf i6. ta- ie

etc.

despoiclespoiclespoaierì.espuiemclespuia!idespoaie

clespuiamclespuiai

despuiatpoate face fie

tàiamt ar a,r

tàiat

mrngtrammingiiai

rnîngîiat

cc;nstatà,m cà tà,ietura într:e ladical ryi terminalie seînainte, fie clupà, [i]. Putem cleci analiza :

(b) 7. tal- f l2. tai-fr3. tai-e4. tà,i-em5. tài-ali6" tai-e

etc.ltodalitatea cle analizà, (b) pare la priina vedere mai avan-

tajoasà,, pentru cà, :(1) i apare în cursul întregii paradigme, deci pare normal sà,

fie atribuit termenului constant, adicà, rarlicaiului;

I

t45744

(2) unele din flectivele oblinute prin ace_st-.mod de analizille regàsim ca atare în inventarul d.e flective stabilite pe baza para-

d.igmelor clare I" (3) flectivele neaqteptate omonime' d.il formele. -1 $j 2 ale pre-

zentuluí indicativ, ràmîn la fel de curioase, dacà considerà,mcà,formaz-"*t" marcatà, prin -0 gi nu prin -'d sau dacà,, dimpotrivà', atribuimformei 1 flectivul -ri (în loc de -0 sau tle -z).

Dacà, însà, atragem în clisculie si verbe ca' ú sperxo'i & a'propla'etc., ies în eviclen!à, avantajele sagmentà,rii (a).

' Formele parad.igmeloi acestor verbe impun un mod de ana-

comparalia acestor forme impune recunoaqterea unui flectiv - i

-e -(ile -e -a)-em -(i)"- -em -àm-aîi -(iia!i -eÎi -3ti-e -( i )e -u -a)

MORFOLOGIE STRUCIURALA A LIMBII ROMANE

1 (f) noteazà semiíocala carè sé distinge clar ln pronunfare, dar nu se noteazài

conform regulilor ortograÎice, ln scris.

VERB

Infi,ni,ti,a: à chiu-iPrezent chiu-idndicatia: chiu-i

chiu-jechiu-imchiu-i!ichiu-!e

f mperfect: chiu-iam

a qovà-iqovà-igovà-iqovà-ieqovà-imqovà,-i!iqovà,-ieqovà,-iam

etc.

a sfi-isfi-(i)escsfi- (i)egtesfi- (! )eqtesfi-imsfi-i!isfi-(!)escsfi-(1)am

4.0.4. Acest mod d.e anarizà' are_gi avantajul cte a simplificafoarte mult descrierea flectivelor verbelór în -a ili l"tì"ifi"r.

L0 c. 424

747t46 MORFOLOGI!], STRUCTURALA A LIMRII ROÀ4ANE VERB

(2) Reduce varialiile radicalului prin delimita"rea unui radicalcomunîn formele de perfect simplu ryi participiu în cazul unor verbe : frîn-sei,,frî,n-t, úr-se,i, a,r-s, cop-se'i, coTt-t, a unui radical comun perfectuluisimplu, participiului qi imperativului în altele : d,u-se,i, d,u-s, d,u! ;z'i-sei., zi-s, zi,!. (3) Permite pentru multe verbe din aceastà categorieo mai simplà, d"escriere a raporturilor dintre rad.icalul de perfect simpluqi participiu, pe d"e o parte, qi celelalte rad,icale, pe d.e alta. Radicalulparticipiului qi aI perfectului simplu se caracterizeazà, fa!à de radi-calul celorlalte forme, pentru rnajoritatea verbelor clin aceastà,categorie, prin o m i t er ea, elementului consonantic final : òluc-,dwé-ld,w-, aril-, arz-lar-, frîng, frîn$lfrîn- etc 2. (Radicalele reatTtatedin analiza (a) ar trebui descrise indicînd.u-se diferitele moclificàriconsonantice, cum ar fi cle exemplu, -ng U) aTri, frî,ng-, frîn!-,

frî+rs-, fríú; -rttl<'rt: fierb-, fi,ers-, f,iert etc.)

llofti. Segmentarea de tip (h) a formelor de perfectsimplu permite d.etaqarea în cad.rul termina-tieia unui sufix -se, ceea ce corespunde situaliei moqte-nite din latinà.

-4.0.10. Din pulctul d.e ved.ere al flectivelor, parad.igma verbalà,rornàneascà prezintà zone în care segmentarea este clafà qi neechi-vocà qi, dimpotrivà t zoÍre suscepúibile de rnai multe interpretàri,deci de mai multe analize.

4.0.11. Astfel printre formele în care flectivul are o structurórnorfemicà clarà, se numàrà :

(1) Parad.igma i,mperJectulu,i, ale cà,rui forme permit d.egajarea,în cadrul flectivului cu care este asooiat racticalul, a unui élementconstant, pe care îl gàsim, în exact aceeaqi realizare, în toate cele6 forme (pe care, avînd în vedere tocmai aceastà caracteristicà,, î1putem consid.era sufixul-marcà a timpului) qi a unui element .rariatril,exprimînd persoana si numà,rul, deci o desinen{à, :

afl-ó-mafl-ó-iaî Ia-6-b

etc.

cobor- ó'rncobor- 6,-icobar- ét-&

etc.

rup-eó-mrup-eó-irtp-e6"-'fr

etc.(2) Paradigma perfectul,ui, si,mplu cuprind.e de asemenea, pentru

cea mai mare parte a verbelor rornàne,gti, forme cu flectiv clar struc-

. 2 Pe o segmentare de acest fe l se bazeazà de al t fe l , làrà a just i f ica alcgerca ei ,

g i studi i le [68] 9 i [5] .

verbe permite analiza lor în clouà, feluri :

Perfect simpl,u: (a) du-seidu-segietc.

Parti,cilti,w: du-s

sau (b) clus-etdus-esietc.clus-0

148 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMI]II ROMANE

turat binar, d.eci analizabil, ca gi în formele de imperfect, în sufixqi desinen!à :

cobor- i - icobor-i-gicobor-i -0

etc.

încep-ú-iîncep-ú-,;iîncep-ú-0

etc.

ven-í-iven-í-qiven-í-fr

etc.

4.0.72. În afarà, însà de situaliile în care flectivul al"e o struc-turà, morfemicà ciarà, în cazu-l unui mare numà,r de forme, flectimlse preteazà la diverse modalitàli d-e analizà":

(1) O structurà, dificilà, prezintà, perfectul simplu al verbelorîn -a, a cà,rui parad.igmà, cuprincle, pe lîngà 5 forme în care flectivulare o structurà, perfect analogà cll cea a flectivelor de perfect simpluconstatate la celelalte categorii d.e verbe - cf . 4.0.17. (2)-, d.eci s u-f ix *d esinen!à, : 7. af l , -d- i , , 2. af l , -d-gi ,4.af l -ú-rd,m,5.af l , - r i -rd,li,,6. afl,-d-rd,, qi o formà în care radicalului îi este asociatà, termi-nalia -ii,: afl-ii. Aceastà, terminalie derttea,zà,, deoarece, deqi fiind"reprezentatà, printr-un element fonic unic, deci fiintl neanalizabilà,este d.iferità de elementul sufixal clegajat în cele 5 forme : o formà, caafl,-ií poaíe fi interpretatà', cel pulin la prima vedere, ca avînd. fiestructura : R, + g +ú (în acest caz elementul -tí este consideratdesinen!à,, d.eci aparlinînd. seriei -i,, -gi, etc.), fie structura : R { ù + fr(în aceastó interpretare -ó- reprezintà, sufixul).

Considerà,m mai ad.ecvatú, a doua interpretare pentru cà, :(a) forma de pers. a III-a singular a tuturor celorlalte categorii d.evertre este caracterizatà, printr-o d.esinen!à -0 qi (b) -d este accen-tuat, ca qi -d- clin celelalte forme.

Acest mod de segmentare impune recunoaqterea unui sufixvariabil d.e perfect simplu l-é,'-a-lla aceastà, categorie d,e verbe.

Abseraalie. Consid.erarea lui -d d.esinen!à, nu ajutà la evitareaacestei situalii exceplionale, deoarece qi aceastà, interpretarea structurii morfemice impune un sufix variabil, de dataaceasta l-h-0-1. Mai mutrt decît atît, clescrierea se complicàprin includerea în seria d.esinenlelor de perfect simplu a uneidesinenle -d,, aberantú, dacó, avem în ved.ere toate celelalteverbe.

(2) O dificultate d.e alt tip apare în analiza formelor de ma'imul,t ca perfect. Flectivele acestor forme permit d.egajarea, fà,rà echi-voc, a unei desinenle preced.ate de un segment su{ixal constant întot cursul paradigmei mai mult ca perfectului. Secvenla fonicà, ce

.(5) Alte problemc pune analiza flectivelor de Ttreaent i,nili,cati,ts(A) qi cotr,jwttctia.Examinalea unor paradigme de tipul

149

ruprupiruperupemrupe!irup

pare .sà, iustifice clegajarea unor flective clesinenliale neanalizaltjre :-u, - i , -d, -dm, -at i , -d, i - f r , - i , -d, _îm, î t i , _d;-_g,: i , "_; ' , _em, _a!, i ,- f r \ etc.

afiuafliaflà,aflà,maîlaliaflà

coborcoboricoboaràcoborîmcoborî!icotroarà

,-- -^:-cf' r' Pàtru!, Despre componenta cuuinrelor freribile ale rímbii ramdne, in LRlV, 1955, p. 69, Al. Iona$c:, Moifetnul ;i structura morfologícù o cctrr,întului, în SCLVII I , 1957, 2, p. 741-742.

a Cf. acad. AI. Grarrr, Nole asuprn slrzrclrtrii marfologice a cttuintelor, in SG II'

1957, p.15.5 [26ì , [4e] .6 R - radical , SA : suf ix de prezcnt, d: desinen!à'

? Cî. acad. Al . Graur, oP' cÍ f . , P ' 12'

8 Cf. I. Pàtru!, loc- cit'

VERB

Ca atare flectivele d.e acest fel pot îi analizate într-un elementrnorfemic -úu-, respectiv -esc- sa,u -dsú-, qi o d.esinen.tà, iar acesteelemente, ca,re caractetizeazà, anumite forme d.e prezent, pot ficonsiderate real izà,r i a le suf ixului de prezent.

(7) O problemà, specificó de analizà, pun $i formele de plurala\e perfectului, si,mpl,u qi ale rnai nvult ca, perfectul,ui,.

Flectivul acestor forme verbale cuprind.e un element sufixal- vezi (1) qi (2) - $i un segment d.esinenlial -rd,m, -rd,!i,, -rd, specificformelor de plural ale acestor timpuri. Aceste segmente d.esinenlialeprezintà' o parte inifialà, comunà, -rd- qi o parte finalà, identicà, cudesinenlele -m, -!i, -0, caremarcheazà, pers. f, aII-a qi a flf-a pluralîri paradigma altor timpuri (cf. cle exemplu : încep-e-rn, î,ncep-e-!i,,î,ncep-fi-fr ; încep-ea-m, încep-ea-li etc.).

Dacú 1a aceastà, constatare aclàugà,m faptul cà, pentru uniivor'bitori cte limba romànà, elementele desinenliale în disculie sîntîn raport de varialie litrerà, cu d"esinen[ele -m, -!i, qi -fr, în cad.rulformelor d.e mai mult ca perfect (gd,si.se-m, gd,sise-li, gd,sise-fr, îa.ó'd.e gd,si,se-rd,m, gd,si,so-rd,!i, gd,si,se-rd), putern analiza elementele -rd,ntetc. în douà componente -rd,- qi -m etc., prima marcînd pluralulîn opozilie cu. singularul.

In acest rnod, în formele d.e perfect simplu qi de mai mult caporfect , categor 'a numàrului capàt i o dulr ló expr imarea.

l{otd,. Faptul cà, pentru vorbitorii limbii romà,neactuale -rd, reprezintà, o marcà, de plural neutrà, înce priveqte persoana este doyedit, între altele, d.etttilizarea acestui element -rd in unele graiuri popularepentru a tezolva omonimia supàrà,toare d.intre anu-mite forme de perfect compus. Se înregistreazà,(noi,) am, oenitd,rd, - îa\à, d.e (eu) arn aeni,t, (ei) aaenitd,rd, - fa!à, de (el,) a aemit, în care persoana ernarcatà, prin elementul mobil, iar numàrul esteexprimat prin prezenla sau absen.ta acestui -rd,.

ACCBNTUL ÎU T'T,NXTUNEA VERBALÀ

,4.1.0. Accentul caracterizeazi, gl,obal forma verbalà, fiind plasatfie pe rad.ical, fie pe flectiv gi are o pozilie fixà în caclrul unei formeverbale. Pozifiia accentului qi ca atare structura tonalà, a unei formeverbale rà,mîne constantà, - în anumite limite -, ind.iferent de rea-Lizarea morfematicà, concretà,, Astfel, pentru un mare numà,r de verbe.

MORFOLOGIE STRU(ITURALÀ A LIMBII ROMANE 151150

Elementele finale -m, -lù au caracter d'esinen.tial^clar'litatea unitàlii morfematice carecare apare între rad.icalul verbalpluraf a fost consideratà, atunci

:1iî,i11':*"#1il##:1xi;'Tn"Tir r-erbaie justificà, considerarea lui

ca suf ix.\ + dG Pentru formele Ao, Au,lelaqi mod- formele Ar, -4r, .Au qi= g '- (d.e ex. : afl 'fr-u, afl,-fr-i ' etc.).cleai caracterizalà, printr-un sufixe forrne o tealizate -fr-.

(6) Flectivul forrnelor A, A, A, qi Au poate fi reprezentat qi

ptitr J"J"."!é tottice mai lun$i cl.écît -céle

înregistrate mai înainte'

of , (5) - 'lucr-ez ràP-esclucr-ezi ràP-eqtiIucr-eazà rà,P-eqte

etc. etc.

Aceste secvente fonice arx Îost considelate fie ca reprezentîncl

Aesi"""1à-""rortir"'irit" ? san ca fiind constituite din clouà, unità'li :

un sufix I -eà-t -esc- qi o-d.esinenl5 i -fr t -i_,, -d, etc. Aceastà, a d-oua solulie

,l l^-iàra dé obicei pe considerente de ordin etimologic.a in disculie nu pot fi consid.erate uni-[e. d"eoarece formele Ar, A, At qi Au de

rtutea pàrtii finale, care coincid'eI formele de Prezent ale verlrelorrezent ' adicà:

btct-ez-o cà Drlucr-ez-i]:ucr-eaz-ú

agez-fr-frasez-ff-ra,1eaz-fr-à'.

I J. t152 MORFoLOGIE STRUCTURALA A LIIvIBII ROI\'IÀNE

persoana a III-a sing. a indicativului prezent se caracterizeazà,printr'-un flectiv neaccentuat, indiferent de faptul cà, acest flecúivéste -d sau -e (cî'nt-d,, mérg-e, oéd,-e etc.).

Ca atare, descrierea paradigmei verbale sub aspectul accen-tuà,rii poate qi trebuie sà, preceadà, descrierea structurii morfematicesesmentale a flexiunii verbale.

4.1.1. Flexiunea verhelor romà,neqti se cayacterizeazà, subaspectul accent'uà,rii prin m'obil''itatea accentului. Accentul oscileazà,în cursul parad-igmei între radical gi flectiv. Deplasarea se produceînraport cu diferitele categorii gramaticale realizateîn flexiune, deciîn raport cu numà,rul, persoana, timpul gi modul, fàrà însà, ca oricemod.ificare d.e categorie gramaticalà, sà, a)l;rtreneze schimbarea loculuiaccentului. Astfel trecerea de la o anumità, persoanà, 7a alta, în cadrulprezentului (sau al perfectului simplu), anttreneazà, schimbarea locu-Îui accentuluí : (noi) cî,ntd,m', d,ar (eò) cî'ntd,, pe cînd. aceeaqi modificarede persoanà, asociatà, altui timp, imperfectului de-exemplu, nu pro-d.ncè d.eplasarea accentului: (noi') cmtdm, (ei,) cî,ntdu.

Pozilia accentului vaúazà' în limba noastrà, qi de la un grupde verbe la alt'ul, aga încît aceeaqi zonà, a paradigmei poate prezenta,cum vom vedea d.in descriere, mai multe tipuri de structuri tonice,fiecare caracterizînd o anumità, clasà de verbe.

4.1.2. Paradigma verbalà, cuprind.e în limba romà'nà, forme sin-

mele sintetice.4.1.3. Distingînd în caclrul oricàrei forme verbale sintetice

douà, pà,rti : radicalul (R), care e întotdeauna pozitiv, qi terminalia(T), cà,re lroate fi pozitivà, sau negativà' (zero), constatàm, urmà,rind.àifóritele Zone ale paradigmgi, ut'mà,loarele tipuri accenluale :

4.1.3.1. pvspsntul' àro 6 structurà, accentualà, comunà, pentruindicativ, conjunctiv qi imperativ (pers. a II-a sg. Si pl. ), tealizatà'în trei modalitóli diferite :

(a) Ét (B) Ét (c) R,fR,TÉrB'ÓRÓÉt

În caz:ul grupului d.e verbe ca,racterizat prin modalitatea (A),se produce o deplasare a accentului determinatà de schimbareanumà,rului qi a persoanei, patru (7,2,3 qi 6) din cele qase forme fiindaccentuate pe radical, iar celelalte pe terminalie.

Grupele caracterizate prin modalitàlile (B) qi (C) prezintà, unstatus accentual constant în cadrul prezentului, pà,strînd tot timpulaccentul pe radical sau pe terminafie.

Grupul (A) cuprinde verbele terminate la infinitiv în -ae, în-ea, în -a qi în -î. Grupul (B) este reprezentat de verbele în -e, iarîn grupul (C) intrà, verbele în -a(-ea), -i-(esc) qi -î(-d,sc\.

Notd,. În vorbirea multor romàni moc-talitatea (B)de accentuare tinde sà, disparà, în urma extind.eriimodalitàlii (A) - verbe ca (fd'c, ftici, f dce), fd,cam,f aceli (f dc) se accentteazà, curent (f úc, fúci, f dce) fd,cém,fd,r:é!i, (fdc) ca ,1i cínt, cín!i,, cíntd, cîntiim, cî'ntd.!i,,cíntd,. Fenomenul e rezultatul unei analogii explicabileprin numàrul riclicat qi frecvenla mare a verbelorcu nrezent de structurà accentualà, (A).

centuale :Un tip cu status accentual constant qi un al doilea cu accent

variabi l . Deci:

ÉtRiR, i

ÉrDeplasarea accentului poate fi pusà, în legà,turà, cu categoria

persoanei, persoana a III.a singular qi plural fiincl accentuatà, pe

e Formulàr i de t ipul , ,verbe în -a", , ,verbe în - f" etc. au în vedere c lasa ver-belor cu -a, - î e lc. ca terminal i i de inf in i t iv ; formulàr i ca, ,verbe 7n -ct(-ez)" , , ,verbetn-- -t(-itsc)" etc. au în vedere verbele cu 5:preZent slab", adicà verbele cu infinitivttlterminat în -a, -Í etc. gi cu sufix de prezent realizat pozitiv în toate cele 6 forme.

1o Notàm cu (A'), respectiv (B'), $i nu cu (A) si (B),cele douà grupe de verbe,pentru cà nu coincid cu grupele (e) 9i (B) de la prezent.

VEI{B

(A,;ro * * (B') * fr

\

154 MORF'OLOGIE STR.UCTURALA A LIMBII ROMANE

rad.ical, spre deosebire d.e celelalte forme, de pers. I qi a II-a, accen-tuate pe terminalie.

Grupul (B'), mult mai pulin numeros, cuprinde verbele cusufix de perfect -sa, deci o parte d.in verbele în -a. Toate celelaltet-erbe reprezintà, grupul (A').

ìtroúd. Yorbitorii de limbà, literarà în vorbirea càroraperfectul simplu este foarte pulin frecvent extindaccentuarea Ét la toate formele d.e plural, aqa încîtse produce transformarea :

în urma cà,reia numà,rul formelor accentuate peradical creqte de Ia 2la 4. Astfel (B') se diferenfiazàqi mai mult de (A').

Deoarece la unii vorbitori aceastà, schimbare d.eaccentuare nu cuprinde toate verbele c,aracterizateprin (B'), în vorbirea unor romàLni perfectul simpluse realizeazú în trei structuri accentuale (A'), (B')si, fie (C') derivat din (B').

4.1.3.5, Dintre modurile nepersonale, gerwnzi,u,X cunoagte o struc-turà accentualà unicà Ri,. comunà, tuturor verlrelor (cîntínd, ud,-zínd,, mergímd,, oemímd,, coborínd, etc.).

4.1.3.6. La infi,ndlia distingem din punctul d.e vedere al loculuiaccentului douà tipuri tle structuri qi anume :

(a")RÓ (8")RT ì(8") caracterizeazà, verbele în -e (a prínde, a tése), iar (A")

toate celelalte verbe (a cîntd, a ued,ed, a fugí, a cobori etc.).4.I.3.7. Partici,pi,ul prezintà, douà, modalitàli accentuale :

(a" ' )Ri (B" ' , )ÉT(B"') se realizeazà' în cazal verbelor în -e avînd flectiv parti.

cipial nesilabic -s sau -t (pri,ns, fript etc.), pe cînd. structura accen-taaló" (4"') este comunà, participiilor tuturoi celorlalte verbe z cîntút,

155

t:dzút, î,ncepút, tsemít, coborít etc. Verbele din grupul (B"') coincid.cu cele d.in (B'), dupà cum participiul cte tip accentual (A."') aparlineverbelor care la perfect simplu au structura tonicà, reprezentatàprin (A') ; cele d.ouà clasificàri se suprapun deci qi putem sà, reunimrezultatele lor :

(À') $i (B') se caracterizeazd, prin anum'ite structuri, accemtual'eal,e perfectului, gi participi,ului'.

+,1.4.7. Deoarece strucl,ura accentualà, nu este cornu.nà, pentrutoate verbele, în unele zone ale paradigmei fiintt posibile clouà qichiar trei moctalitàli accentuale caracterizînd diferite gru.pe d.e verbe,verbele din limba romà,nà, se pot clasifica pe baza àcestolr particu-laritàli de accentu.are.

Oum pàrliie d.e paradigmà, caracterizate printr-o structuràaccentualà, comunà, sînt nerelevante, o asernenea ciasificare le poatenegl i ja luînd în considera! ie numa' i zomele d ' i feren' l iatedin punctul de ved.ere al accentuà'rii.

Dacà avem deci în vedere prezentul , inf in i t ivul tperf ectul s implu qi part ic ip iu l o l r l inern, l inîndseama d.e varialiile de accentuare ale parad.igulei, u"rmàtorul tabel :

Prezent A

Infinitiv L" B"

Perfect simplu A, B,Participiu

Dacà, raportà,m aceste tipuri Ia grupele cle verbe pe care Iecaracterízeazà,, constatà,m cà, (B) qi (8") privesc acelagi grup deverbe qi anume verbele în -e, iar (B') caracterizeazà' o parte dinacelaqi grup. Situalia lui (B') obligà la d.istingerea, în cadrrll verbelorîn -e, a d.ouà grupuri : fie, provizoriu, -e, qi -er.

În ce priveqte ceilalli termeni ai ta'lrelutrui constatàm urmà,-toarele raporturi:

(A') caracterizeazó" grupul cel mai larg : toate verbele excep-tînd. grupul simtrolizat mai sus prin -e, (caracterizat prin (B')).

(4") privegte un grup mai restrîns, d-eoarece (8") inc'lude atîtgr:upul -er, cît, si -er. Pe cle altà parte, (4")include atît grupul ('arac-

(B') R, i devine R ÓR,Ó Ri

Ér ÉrRi ÉrRf Ér

ÉT RT,

CB

IIORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE VERB 7ó7

4.1.5.3. În formele 4m care este accemtuat rad,icalul, accentul,marcheazd, î,ntotdeawna aceea;'i si,l,abd, a radi,calului. Lcceniul nu sedeplaseazà deci de pe o silabà, pe alta a radicalului.

4.1.6.0. Terminaliile formelor verbale au în limba romànàurmàtoarea structurà, silabicà, :

La preeent toate terminaliile realizate pozitiv (d.eci cele carenu sînt reprezentate prin zero) sînt monosilatrice, exceptîncl termi-naliile cu sufix realizat, pozitiv în toate formele, care la pers. a flf-asînt bisilabic:e : -eazd,, -eae 1 -este, -eascd, qi terminalia -i,, adeseori

nesilabicà. Terminaliile lrisilabice au structura accentualà Jf 1-2,iar cele monosilabice pot fi accentuate sau neaccentuate (cf. 4.1.3.1.).

Terminaliile de imperfecf sînt toate monosilabice qi, cum arnvàzttt, accentuate.

Termina.tiile d.e perfect si,mpl,u yariazà, ca lungime silabicà, între1 qi 2 silabe. Terminaliile bisilabice, în cazal în care fac parte dinformele accentuate pe terminalie, sînt accentuate pe prima silalrà,

au d.eci structura accentualà, + 7-2.Terminaliile monosilabice potfi accentuate, sau atone (cf. a.1.3.a.).

Terminaliile de ma'i mult ca perfect yariazà, ca lungime întremaximum 3 qi minimum 2 silabe, fiind întotd.eauna accentuate pe

prima silabà. Au deci urmàtoarele structuri accentuale : Jf i -2 sau

+ r-2-3.Terminaliile de gerunziu sînt întotdeauna monosilabice qi

accentuate, pe cînd ceie d.e i,nfiniti,a, deqi tot monosilabice, ln toatecazr;rile, pot fi fie accentuate, fie neaccentuate (cf. 4.1.3.6).

O structurà specificà, au terminaliile de parti,ciTti,u, care sîntfie monosilabice qi, în acest caz, accentuate, fie nesilabice qi ca atareneaccentuate (cf. 4.L.3.7 ).

4.1.6.1. Terminaliile formelor verbului romà,nesc variazà d.ecidin punctul de vedere al componenlei qi sînt reprezentate prin struc-turi silabice între 0 qi 3 silabe.

Zero silabic poate reprezenta lurr zero alrsolut, deci absenlaoricàrui sunet (ca la pers. I a prezentului indicatív, aînt de exemplu)sau o terminalie consonanticà, îàrà, suport vocalic (cf. participiul :prins, fript etc.).

Terminaliile cele mai scurte silabic apar la participiu, la pre-zent, imperfect, la gerunziu qi infinitiv, cele mai lungi la mai multca perfect. Perfectu'l simplu ocupà, din acest punct d.e vedere opozilie intermediarà.

terizat plin (A), cît qi grupul de verbe caracterizat prin (o). acesteraporturi de incluziune pot fi reprezentate în felul urmàtor':

Prezent

Infinitiv

Perfect/Participiuw

A' B'

ACA' '

B

B"

_ Raporturiie stab-ilite rre obligà sà distingem în limba romà,nà,pe baza caracteristicilor accentuale aie paradigmei, patru clase deverbe, si anume :

clasa I - cuprinzînd. verbele îrr -a, -î, -,i, -eachsa If - cuprinzînd verbele în -a (-ez),'-i (-esc) qi -î, (-d,sc)clasa III - cuprinzîncl verbele în -a,clasa IY - cuprinzînd verbele în -er.Chsa f este earacterizatà, accentual prin (A), (A") qi (A,)Ciasa a fl-a este caracteúzatà prin (C), (A") ,si (A').Clasa a III-a este caracterizatà, prin (B), (B"i $i (A').Clasa a l\r-a este cayacterizatà, prin (B), (8") Di (B').

tuale de t ipul 3 -2- '74, S-z-f g sau î-Z-t+.Din aceste trei positrilitàli nu se realizeazà,, in cazul verbelor

examinate, depît structuri le 3-2-7 # qi 3-2-1+.4.1.5.2. fn schimlr, în cazul verbelor cu rad.ical bisilabio sînt

reprezentate ambele structuri accentuale posibile :qi 2-1{f . Yerbele cu racl ical de t ipul 2-1{f sîntroase (vezi anera 72).

atît 2-1Jf, cît

mult mai nume-

159158

Terminaliile mono-, bi- qi trisilabice pot fi accentuate sau atone.Cînd sînt accentuate, termina,tiile bi qi trisilabice sînt întotdeaunaaccentuate pe silaba cea mai apropiatà de radical, au deci structura

+ 1-2 (-3).4.7.6.2. Se poate face cleci observalia generalà, cà' în li'mba ro-

md,nd, orice ter+ninu"tAe uerbald, accemtuatd', ind,iferent cle I'umgimea ei,poartd, întotdeauna accemtul pe pri'ma si'labd', pe silaba care urmeazdîmediat gi nenr,ij loai I radiaalulwi.

4.1.6.3. Deoarece lungimea radicalului verbal (avem în ved.erecele 450 de verbe dtscutate, cÎ. anena 70) variazà' între 1 gi 3 silabetiar lungimea terminaliilor între 0 qi 3 silabe, rezultà, cà, formele ver-bale pot fi reprezentate prin rninimum 1 silabà, qi maximum 6.

tr'ormele tealizate fonetic printr-o singurà silabà, presupun

zdserd,, subl,i,ni,tiserd, etc., care au, toater structura silabicà, :I

3-2-1+1-2-3R, T

Asemenea forme verbale de lungime maximà', dcstul de pulinnumeroase qi destul cle pulin frecventer reprezintà unul din tipuriled.e cuvinte cu cea mai mare lungirne în tirnba romà,nà : cuvinteleromà,neqti nu depà,qesc d.ecît rar 6 silabe. Astfel (,onstantinopolul'ui'are 7 siiabe, ca $i interra'ionalelor etc. Un t'erb derivat de tipul na!òo-nal'izaserd, e alcà,tuit clin 8 silabe.

11.1.6.'4. L,imitele de lungime ale formelor verbale sînt reprezen-

mai scurte.

TvIORFOLOGIE STRUCTURALÀ ,4. LIMBiI ROÀ{-ÀNE

Faptu1 cà printre verbele cele mai frecvente predominà netverbele cu rad.ical mono- qi bisilabic, cele trisilabice fiind foartepulin nurneroase (27) -\ezi a,nefiú 12 -, vorbeqte în acelaqi sens.

Structura foneticà, foarte variatà, a radicalului verbelor mono-qi bisilabice poate fi interpretató, ca rezlultat' al efortului de utili-zare în mà,surà, nraximà, a posibilità,lilor combinative ale elementelorfonice existente în limtrà, în limitele unor unità,li cît mai pulin ex-tinse. Dimpotrivà, positrilitàlile de combinare mult mai numeroaseîn cadrul grupà,rilol mai lungi, neeconomice, nu sînt d,ecît în micà,parte realizate.

FLECTIVELE YERBALE

4.2.0. În expunerea care urmeazà,, irnentarierea flectivelor seface avînd în ved.ere diferite zone ale paradigmei verbale reprezen-tînd, timpuri qi moduri, decarece, de cele mai mu-lte ori, diferiteleverbe prezintà, fcrme cu o structwà asemà,nà,toare qi, ad.eseori, chiar'flective comune.

Succesiunea în descriere a diverselor forme verbale diferà uneorid.e cea d.in gramaticile curente, decarece este d.eterminatà n u m a ide comoditat ,e a expuner i i : prezentarea f lect ivelor di fe-ritelor timpuri qi moduri se face în aqa fel încît sà, nu se alticipezeasupra expunerii urmàtoare, ci, dimpotrivà', sà, se poatà, folosi indescrierea ulei forme verbale constatà'rile fàcute anterior.

În descr ierea f lect ivelor avem în vedere pronunlarea,lor. Pentru a nu complica însà, în mod. inutil prezentarea fapteloram folosit în notarea flectivelor literele obiqnuite în toate cazurileîn care acest mod de a proceda nu altera afirmaliile.

lloúri. Pentru a simplif ica des criere a, I t epr ezeÍrt à,m prinA prezentul indicativului, prin A'prezentul conjuncti-vului, prin B imperfectul, prin C perfectul simplu,prin D, participiul, prin D inf initivul, prin F gerunziul,

11 Poate la fel de rar ca .riitorul anterior ;i periectul ccrldilional ;i conjunctiv.

MORFOLOGIE STRUCTUIìALA A LINIBII ROMANE

într-un anumit timp sînt deci indicate prin cifreleL, 2) 3) 4, 5) 6) primele trei simbolizînd cele treipersoane de la singular, iar ultimele trei - formelecle plural.Prin R, reprezentàm radicalul, prin S sufixul, prind desinenla, prin T terminafia, iar prin tr' flecti'vul.Cifra aqezatà rlupó S, T sau d indicà una d.in reali-zó"riIe afixului. SrB trebuie citit, deci, ,,sufixul 1d.e imperfect".

4.2.7. Flectioele funperfeetuluù

Zona imperfectului cuprinde forme sintetice cu structuràmorfemicà, clarà, : formele d.e imperfect ale tuturor verbelor sînttaracterizate prin terminalii care cuprind. un sufix qi o desinen!à.

+.2.L1. Desinen!ele de imperfect , comune pentru abso-lut toate verbele, sînt (în ordinea obiqnuità, a persoanelor) :

[-m] : cîmtam, rupeary4 aeileam,, t:emoam etc.l-!f : cîntui,, rupea'i, oed,eai, aemeai etc.-.fi : cînta, rupeú, aeilea, oemea etc.[-m] r cîmtam, rupea,rnj ueileam,, oemeam etc.l-!r): cîntali, rupeali,, aedea!ò, aemeali etc.l-uf : cî,ntaq rupeú%, ued,eau, aemeau etc.

Omonimia d"esinen!elor de pers. I , s ingular qiplural ,DÍecarurmare omonimia f ormelor Br $iBc,deoa-rece sufixul gi radicalul verbal se menlin constante în cursul paraclig-mei d.e imperfect.

4.2.7.2. Desinenlele fiind. comune pentru toate verbele, acestea

^se diferenliazà, prin su-fixul de imperfect, care poate fi realizat ca :l-fn-1, l-qÉr-1, [-ió-] sau [-9i,-].

SrB: [-ó-] este ocurent :(a) în paradigma verbelor în -a (cu exceplia celor cu radical

terminat în vocalà,) : cînt-a-m, lucr-a-m, mî'na-a-m, aeghe-a-m,fveg'-é,-m]12;

(b) în paradigma verbelor în -î: cobor-a-m, hotd,r-a-rn;

12 Consoana palatalà [g ] cu care se telminà radicalul verbului a ueghea e notalàortoglafic aft de cile ori urmeazà o vocalà prepalatalà, gfte de cìle ori urmeazà o vocalàmedialà. Aceeagi observat ie pentru [k ' ] , de exemplu: . a ingenunchea.

" +.2.!.3. Repartizarea sufixelor de imperfect se cir.cumscrie

in genet'al morfologic gi fonelic.Formele cle imperfect au structura :

R+SB+dB.sufixul este totcleauna pozitiv. Desinenla este -9, în formele

de pers. a flf-a sing.4.2.2. Flectívele perfectuluù sirnplu

[-rà,f -m] cîntarà,m ceruràm veniràm et,c.[-rà *-!'] : cîntaràli ceruràli veniràli etc.l-ràI-fr1: cîntarà cerurà venirà,. ete.

VDRB

rs Gruptu' i le de l i terc ce, c i ,ge, g i not .cazà in accsL caz numai un forrer ' : [ó] sau [$] .17 - c 4,24

161

163762 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBTI ROMANE

1.2.2.2. Suf ixele de perfect s implu sînt :

tu-a;i, [lu-uó gi], púo-ud' lplo-gà,1 etc.SrC : l-ió-!é-l ocurent în parad'igma verbelor^în^.-a cu radical

termindt în'ràcalà (cu exceplia celor minlionate la SrC) z apropì-ai

[apropi-ió-i], mî,ngî-id-pi [mîngî-ió q'] etc.SnC : [-d,-é-] ocurent în parad,igma verbelor în -a cu r'adical

terminai în òonsoanàpalatalà: oàghe-a-gi, fveg'-ó-qi], aegh,-e-plveg'-6'-fr7qi în paradigma verbului a crea : cre-a-i, [kre- ó-i], cre-e lkre-éf etc.

Abseraali,e. Yerbul o, creo, realizeazà, însà, în vorbirea multoraqi pe SrC : mulli vortritori ai limlrii actuale qronln!à ikre-ió-11[tie-ié1. Mai ales formele cu [-ié,-] se întîlnesc frecvent.

SrC : [-i- ], în cazul verbelor în -i : cobor-î,-i', dobor-î'-i', hotd,r-î'-i etc.S;C: [-i-i; în paradigma verbelor în -i: pi,er-i,-A, sufer-i'-i ',

contri,bu-i-;i,, aen-'i-i' etc.

SrC : [-sé-se-J apare :(a) în parad.igma unor verbe in -e: adu-se-i,, ale'se-gi, frî,n-se-fr

etc. :' (b) în formele d.e perfect simplu ale verbului a fi,: fu-se'i' etc.

Notd,. Yerbú a fi' cunoaqte douà serii d.e forrne deperfect simplu, în raport d.e varialie liberà,. Formelecelor d.ouà, serii au structurà, diferità atît sub aspectulsufixului (care este [-ú-] sau [-se-]), cît qi în ce pli-veqte raclicalul (/ - în formele cu! sufix l-ú-J, lu-în celelalte). Nici unul din cele d.ouà, sufixe nu aparela alte verbe în -i (afarà' de a gti).

Abseraali,a. Sufixul -sd- presupune, în majoritatea covîrtsi-toare a cazurilor, un a'lomorf radical caracterizat prin omi-

constituità).

1.2.2.3. Formele de perfect simplu au structu.ra :B+SC+d'C+dc.

_ SC poate f i constant sau var iabi l , dar este întotd.eaunar,9q\iVat pozitiv. Desinenlele sg realizeazà, pozitiv sau negativ :d'C14 : 0 în formele Ou Cr, Cs) dC : 0 în Co.

4.2.3, Flectúoele mai rnult ca perfectuluí

4.2.3.1. Desinen!ele de mai mult ca perfect , comnnetuturor verbelor, sînt :t-0 +nL] cîntasem, cerrrsent,t ad,zusem, Q)ewisem etc.t-{+Of] : aîntasegi,) cerusegi,, ad,ause;i,' aeni,segi, etc.-g +-g : cîntase, cerurse) adzusa, adnisa etc,'

[-rà q1] : cîntaserd,m, céruserd,m, ad,zuserd,m, aen'iserd,m etc.[-ri, +t]] : cî,ntaserd,!,ir' aeruserd,li,' rsd,zuserír,"ti,,' aeni,serd,!,i, etc.f-ràr,*frlz cî,ntard,, cerurd,, ad,zurd,, aenird, etc.

la Notàm prin' lntr-o succesiuue dg clcmcnt.e afixale cu aceeagi valoarc (sufix,tlesinen!à) pe cel plasat mai aproape dc îadicaì.

rs4 MORIìOLOGII] STRUCTURALÀ A LIMEII ROMANE

Întreaga serie, exceptîncl desinenla de pers. I singular, o regà-sim la perfectul simplu. Aceste clouà timpuri prezintà, cleci, în 5fprme din 6, aceleaqi terminal i i desinenl iale. Cum qi radicaluleste identic în parad-igma celor clouà timpuri, aceste forme (2-6) sedeosebesc numai prin elementele sufixale diferite.

1.2.3.2. Elementul suf ixal d in formele de maimult ca perfect poate fi segmentat în douà, unità,fi morfematice,avînd, o ord" ine f ixà,: pr imul element este întotd.eauna ident icca expresie cu sufixul de perfe ct simpiu, iar al doilea, comun tuturolverlrelor, este -se-. fn cazul verbelor cu sufix variabil de perfectsimplu omonimia priveqte realizarea mai generalà a su-fixului (rea-Xizare pe care am menlionat-o întotcleauna prima în 4.2.2.2.).

O exceplie constituie verbul ú aaecc, care prezintà, douà seriide forme de mai mult ca perfect : cn elementul sufixal reprezentatprin -use- (aawse) sau prin -r;Sese- (aausese).

Dlementul sufixal -se- pc'ate fi precetlat deci de :

f-ó ] : cîmtasem, lucrasem, aeghiasem [veg'-óte-m].I lr6 I : comtimwaseqi fkontinu-uóse-qi], luasesi [1u-'uàse-;r].[ - ió-] ' aprop' iasem [apropi- ióse-m].l-i-f : coborî,se, "h,otd,rîse.

l-í- f : aeni,serd,nt, contribuí,ser d,m, su,J eriser d,m.f-ú-l : ad,zwserd,li, ceruserd,!'i, d,d,du,serd]i,, qti,userd!,'i.[-sé-] : aduseserd.,, al,eseserd,, primseserd,, rupseserd,.[-usé-] : aauseserd,.

4.2.3.3. Formele cle mai mult ca perfect au deci structura :R+S',Fr+SH+d, ' , IJ+dH.

Sulixele sînt realizate întotd.eauna pozitiv. Desinenlele serealizeazà, pozitiv sau negativ (cl' : fr în formele H, H, $i He, d, : gîn formele H, qi IIu).

4.2.4. Itlectioele partícipíului gi ale supinuluù

Participiul qi supinul sînt în limba romà,nà, forme omonime.De aceea pentru simplificarea expunerii vom vorbi în d.escrierea caretrlmeazà, numai despre participiu.

4.2.4.1. Terminaliile participiului reprezintà, secvenle fonicerlivizibile în douà, unitàli morfemice gi pot fi :

TrD : l-óftl: lucr-a-|, cîmt-a-t, aeghe-a-t [veg' ó-t] etc.TrD : [ -ruó *t f : I 'u-a-t [u-uó t ] etc.

VERB 165

: f-ii+tl z apyopi-a-t [apropi-ió-t] etc.f-i +úl : cobor-î-t, lrotd,r-î-t etc.t-i+tl : au,z-ò-t, aeyr,-i.-t etc.f-ú+tl : ad,z-u,-t, cer-u-t etc.

TrDToD:T,D:TuD :

Terminaliile de participiu înglobeazà în cazul acestor verbeun element -f, comun tuturor, qi un alt element care preced.à, pe -tqi este identic ca expresie qi ca repartilie cu sufixul de perfect simplu.

TrD: l -0 fs l : aZa-s, scr, i -s etc.TrD : [-P lt): ruP-t, frîn-t etc.

Terminalia TrD este specificà unei pà,r!i a verbelor în -e careau -sú- ca sufix de perfect simplu.. Terminalia TrD este ocurentà, : (a) la o micà parte a r.erbelorîn -e, care au -se- ca sufix de perfect simplu; (b) în forma de par-ticipiu a verbului a/a.

Yerbele care realizeazà, pefiectul simplu ca, -se- se grupeazà,deci, avînd. în vedere terminalia cle participiu, în douà categorii.

Abseraali,e. Bepartizarea în aceste categorii nu poate fi decîtparlial prevàzutà, avînd" în vedere structura foneticà a radi-calu-lui : verbele al càror radical de perfect simplu se terminà,în vocalà,, ca gi cele, foarte puline de altfel, cu radicalul ter-minat în -ls formeazh, toate, participiul cu sufixul -s : adws,ales, atras, închis, scr'is etc., mul;, smul,&, iar cele cu radicalulde perfect simplu terminat în -p au toate -t ca terminaliecle participitt: coptt, fript, 6nfi,pt, rupt. Celelalte verbe cu

4.2.+.2. Sufixele cle participiu cunosc, toate, qi o r.ariantà, am-plificatà, printr-un [u]final atunci cînd, intrînd în alcà,tuirea formelorcompuse, precedà afixul mobil qi o formà pronominalà atonà, :datu-me-a, d,wsu-s-a etc. (V. gi 4.2.10.6).

4.2.4.3. Participiul qi supinul au deci structura :R+T'D+RD

clin care T'D poate fi pozitiv sau negativ.

15 Av:n in vedere form3le de part ic in iu.

166 N{ORFOLOGIB STRUCTURALA À LIMBII ROMANE

4.2.ó. Flectiaele gerunaiului

Formele de gerunziu sînt inr,-ariabile sub aspectul persoaneiqi al numàrului.

4.2.5J. Terminalia caracteristicà, acestor forrne poate fi :SrF : f-indl, ocurentà, în paractigma r-erbelor :(a) în -a, avîncl radical cu finalà, consonanticd": cînt-înd, Luu'-

înd, sd,p-înd, il-înd, st-înd, etc.(b) în -6: cobor-î,nd,, ltotd,r-î,nd, etc.(c) în -a gi -ea, avînd un rad.ical cu finalà, consonanticú : scot-î,nd,

rup-înd, ad,z-înd,, or-înd, etc.SrF : f-uindl, ocurentà în paradigma verbelor în -a cu rad.ical

terminat în vocalà labialà nonalternantà, : conti,nu-îmd,, fkontinu-uincll,lu-î,nd flu-,uincll, gtlo- uînd fplo-,ginrll etc.

SrF : l-incl], ocurentà, in paradigma verbelor :(a) în -a avînd radical cu finalà, vocalicà (cu exceplia celor

menlionate la f-qindl) : td,-ònd, mî,ngî-ind,, apropi,-ind,, speri-ind, etc.(b) în -a cu radical terminat în consoanà, palatalà, nonalter-

nantà, : aegh-ind, îngenunclt-inil etc.(c) în -z : fug-ind,, aen-,inil, su-,imil, constru-i,nd,, gti,-i,nil,, fi-incl etc.(d) în parad.igma verbului a scrí,e (în -e, cu rad.ical vocalic) :

sui,-ind.4.2.5.2. Sufixele de gerunziu cunosc, toate, qi o variantà, am-

plificatà, cu un [u] final de cîte ori sînt determinate de forma oblicà,atonà, a unui pronume personal 16 sau reflexiy : adzînd,u-\, urd,Lîn-du-i, spunîmdu-le, ducîndu-se etc.

+.2.5.3. Structura formelor de Eerunziu este d.eci :

n+Én4.2.5.+. Radicalul neaccentuat al formei de gerunziu coincicle

în paradigma celor mai multe verbe cu radicalul infiniti'v'ului, cf .

16 Cn exccp t ia lu i o : aràt tut l -o.

VERB 167

a cînt-a; cînt- î ,nd' , a lucr-a: lucr-î ,nd, a lu-a:. lw-înd, a cobor-î : co-bor-î,nd,, a încd'p-ea: î'ncd,p-înd,, a dur-ea: d,ur-înd,, a pd'r-ea: pd,r-î,1til',a aen-'i: aen-ind, a, fug-i, : fug-i'nd', a iep-i' : i,e;'i,nd,, a al'cd'tu-i': al'cd'-ttt-'ind,, a gti-fr : sti-ind, etc.

În paradigma unor verbe în -e, rad.icalul gerunziului se deose-beqte d.e rad.icalul accentuat al infinitivului numai prin lipsa acen-tului : a rúp-e : rup-índr a fi,érb-e : fierb'ind, a !i,n-e : !i'n-ind.

Cînd e diferit de alomorful radical realizut' în forma de infi-nitiv, rad.icalul gerunziului poate fi identic cu :

- a lomorful radical rcahzat în perf ectul s implu(e cazul unui numà,r destul de mare d"e verbe în -e gi -e& cà a gedea,a cdd,ea, a crede, a bate, a cregte etc.).

- alomorful rad. ical real izat în forma de pers. f s ingprezent inct icat iv (a ad,uce, a aiunga, a alege, ú coa'se, úîntoarce),

- alomorf:ul real izat în forma de pers. a I f -a sing.a pr e zerLtului incl icat iv (a roai le, a scoate).

În paractigma verbelor a atrage, a raile, a sparge forma de ge-runziu realízeazà' un alomorf radical sp ecif ic 17.

4.2.6. Flectitsele preaentului ùnd'ícatio

Flectivele acestui timp sînt alcàtuite dintr-un sufix - r'ezi4.0.L2 (5) qi (6) - qi o serie de d.esinenfe.

4.2.6.L Suf ixele de prezent indicat iv se caracter izeazà'prin caracterul lor v ar ia b il. Yarialia serealizeazàîntreminimum2 qi maximum 4 termeni.

Sufixul este aproape întotcleauna realizat' pozitiv în formeleAn qi Au. În celelalte forme, su-fixul este -0- la unele verbe, dar rea-lizat, pozibiv Ia altele.

Sufixul d.e prezent indicativ poate fi :S1A: [-ó-ii-A-), ocurent la o parte a verbelor în -ai a &r&)

a ehtta, a sd,pa, a da, a sfa etc.SrA : [-ió-ié-fr-f, ocurent în paradigma unora d-in verbele

în -a cu radical terminat în vocalà, (cu exceplia celor terminate învocalà, labialà nonalternantà, l-u]) : a aprop'ín,'a mîngî'ia, a td''iaa speri,a etc.

169168 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LItr,TBII ROMANE

S3A : f-u6,- ua-fr-J, ocurent în formele de prezent ale verbelorîn -a cu radical terminat în vocalà labialà nonalternantà : a conti,mua,a |,ua.

Sé t l-6"-àt-éz-ghz-f, ocurent în paradigma unor verbeîn -a, ca a lucra etc.

S^A: [-ó-é-éz-àz-1, ouxent la ver 'be, ta a aeghe&) caleprezintà în tot cursul paradigmei un radical terminat în consoanà'palatalà, (în cazul llui a uegltea, [g'] notat ortografic glz sau ghe : fveg'éz),lveg' ézi l, lveg' 6'zà'1, lveg'ém ], fveg' d,,ti], [r'eg'ó rà ]18).

SuA: [-ió-ié-iés-i6't-11 ocurent în paracligma unor verbeîn -a cu rad.ical terminat în [i], ca a sublinia.

SrA : [- 6'-é-éz^gàz-1, ocurent în paradigma lui a crea.

Notd^ Ortografia actualà nu red.à decît cu totul apro-ximativ pronunlarea formelor verbului a crea: îmlimba literarà, actualà, se pronun,tà fkreéml, degi sescrie cred,mle, iar în vorbirea mai pujin îngrijità chiar[kreiém], [kreli!t], lkre!6,2àl etc. fn acest caz sufi-xul de prezent realizat în paradigma lui a crea esteiclentic cu cel d.in a subl,inia (r-ezi mai sus).

S*A: f-i-0-1, ocurent înparacligma cîtorva verbe în -d (foartepufine), ca a coborî, a omorî, a doborî'.

SrA: l-i-flsc-ó$t-], ocurent în paracligma tlnor verbe îr -î,ca a ltotìírî, a urî etc.

FtoA , l-i-g-), o.-curent în paradigma unor verbe în -i,, ca a fugi,a aeni. a sui,. a contribui, etc.

SrlA : [-i-ésc-éqt- ], ocurent în paradigma cle prezent a,unor verbe în -i,, ca a goni, a rd,pti., a luci etc.

SrrA : i-i-iesc-iéqt-], ocurent în formele c1e prezent aleunor vertre în -i, avînd. radical cu finalà, vocalicà, ca a alcd'tui,, a con-strw'i, a dd,rui, etc.

SrrA : l-é-g-1, ocurent în paradigma : (a) r'erbelor în -ea:a aedea, a pd,rea etc., (b) verbului u fi, (sîntém, sînté!i).

Notd'. Sc întrebuinleazà ryi formele sín'tern, sínteli(d.eci St"A).

SrnA : l-e-fr-11 ocurent în paradigma r-erbelor în -e, ca ú o'rd'e,o prind,e, ú rupe) a scri,e etc.

18 Ortografic : ueghez, ueghezi, uegheazù, ueghem, uegÌrcalí, oegìrazú.1e Ortograf ierca creàm se expÌ icà pr in apl icarca pr incipiului n ior lo lcgic, cî . Ì r ,crep-

tarul orrcgrafic, ortoepic fi de punctuatrie, Bucurcsti, 1965.

À/ofd. Yerbú a su"ie cunoagte în vorbirea mai pulinîngrijità, alàturi de formele literare scriem, scrie{i,,qi formele suim, suili,.

Cu totul exceplionai, în parad,igma de prezent a r-erbului a pfineste ocurent sufixul:

SruA : -0- : [qt i -g-ru], [qt i -0- i ] r l ,st i -g- iel , [qt i -0-m], fqt i -O-! tJ,lqt i -0-q1.

Abseraal,i,e. (1) Formele An qi Au ar putea fi analizate qist-'i-m, gt-i,-!i,, ceea ce ar permite d.egajarea unui sufix l-í-fr-),cf. SroA. Preferàm totuqi analiza cu sufix -b- pentru cà,,cu exceplia cîtorva forme, în restul parad.igmei verbuluia qti, se pà,streazà, un rad.ical constant (vezi qi 4.2.8.7. Abser-calie).

(2) Formele neliterare scrim, scrili, menliorate în nota dela paragraful preced.ent trebuie analizate în acelagi mod. Elesînt de altfel explicabile prin influent,a analogicà a Iú a gti"a càrui paradigmà cuprind.e destul cle multe forme asemà,-nàtoare ca structuró morfologicà, qi fonemicà cu cele aleverbului a scr'ie (nelit. a scri); comp. st'iu : scriu, st'ii : scri,i,,gti,-am lqti-l6,nl : scr'i-am fscri-ióm] etc.

+.2.6.2. Desinen!eIe de prezent ind. icat iv se caracter i -zeazà, prin marea lor varietate.

Persoana I singular este marcatà prin desinenlele :d,rLr: -fr, ocurentà, d.upà: (a) radicali terminali în consoanà,

sau grup consonantic (cu exceplia grupului muta cum I'i,qui'd'a qi agrupului constituit din douà, lichide - vezi mai jos clrAr) qi sufixde prezent cu realizare -fr-; ar-fi-fr, pun-fr-fr, lawd'B-U, fwg'fr-U,tsi,t1, -&-0, cînt -B-8, msrg -g-9, curm-fr-A, aî,nd,-fr-b , zaîrl-fr-frzo ;

Notd,. Yerhul a zaî,rli, cunoa$te în limba vorbità qio formà zaî,rlw.

(b) clupà un sufix de prezent realizat pozitiv în At: luu-ez'P,grii-i,esc- fr , h,otd,r- d,sc- fr .

drA, : [-i], ocurentà, la toate verbele avînd radical cu finalà,vocalicà (cu exceplia celor cu radical terminat în vocalà,labialà, nonal-ternantà,) qi sufix de prezent cu realizarea -fr- în At : ta-D-i, lth P-tl.go-ad,-fr-i,, înche-fl-i, mîngî,-B-i,, i lespo-p-i,, stdtu-fr-ò, apropi,-f i ',speri,-P -i,.

VERI]

20 Cî. Îndreptarul ortografic, ortoepic ;i de punctualie.

t77ì170 MORFOLOGIII STRUCTURAL,{ A LIMBII RO\{ÀNE

Notd,. In cazul verbelor cu raclical terminat în -ase înregistreazà, (alúturi de fspériil) qi pronun!àricle tipui fspéri] care impun analiza cu d.esinen!à,-0. Mai rar se întîlnesc qi forme neliterare de tipulsperi,u, care prezintà, o desinen!à, -u. Nu le înregistrà,mînsà, ca aparlinîncl altui subsistem lingvistic.

d"Lr": [-u], ocurentà, în parad.igma verbelor al cà,ror radical seterminó cu un grup consonantic muta cum l,i,qui,da sau cu un grupalcàtuit din clouà, lichicle (din categoria în -a) .si cu sufix de prezentcu realizare -g- în Ar: afl-D-u lifiI-0-rtl, umpl,-B-u, intr-fl-u,,'url'-fr-uzt etc.

d,oAr: [-,g1, ocurentà dupà :(a) un radical terminat în [u] : conti,nu-U-a [kontimr-0-g] etc.(b) un raclical monosilabic terminat în vocalà,, în paratligma

unor verbe cu flexiune mai mult sau mai pulin aberantà :gti,-fr -u fqti-0-ql, scri-P-u, da-fr -u,'ùa-B-u, bea-D -u etc.

-llofd. Desinenla [-u] apare în vorbirea neliterarà, qiîn formele A, ale unor verbe cu rad.ical polisilabicterminat în lil : cî. speriu, periu etc.

duA, : [-m], ocurent' numai în paradigma verbului & a,Deú itt'-fr-m.

dA, poate f i deci : -9, l | l , l -ul , [ - t ]1, l -ml.Repartilia acestor desinenle se circumscrie destul de clar în

termeni fonetici exceptînd tn numàr restrîns de verbe.

Persoana a II-a singu-lar este marcatà, prin desinenlele :d,rÀr [-i] òcurentà, în paradigma verbelor :(a) avînd. radical cu finalà, consonanticà, - îac excep,tie verbele

al cà,ror radical se terminà, cu un grup muta cu,m I'iquida sau d.ouàlichide - qi sufix d.e prezent at realizare -0- în Ar; a,r-fr-i,lar&-i7,porl-fl-i, co;-fr-i,, arz-fr-i eLc.

(b) cu sufix de prezent realizat pozitiv în A, z Luu-ez-i, (lrt-arla- éz -i f , ghi,c- e qti - i lg'i0 -éqt-i l, It otd,r - d,gt - i, fhotàr- óqt -i ].

lIofd. Dupà, consoanà, (cf. situaliile men,tionate maisus) calitatea foneticà, a elementului final din formaA, este discutatà, qi discutabilà,. Am preferat soluliacare consid.erà, cà, avem a face cu un d nesilatric

VERB

reprezentînd fonemul i, ca fiincl mai economicà' pentrud.escriere qi, de altfel, mai în acord. cu forma graficà.

d'&r: [-i], ocurentà, în paracligma verbelor cu radical terminatcu un gl:lrp muta cum l,òquida sau un grup alcàtuit din d.ouà, lichicle qicu un sufix de prezenl, cu realizare -fr- în A": afl-ff-i, lafl-fr-il, um'bl'-g - i,, um,pl,- fr - i,'i,n'tr - fr -'i, url- D - i, zuîrl, - fr - i'.

d,rAr: [-!], ocurentà, clupà un raclical terminat în vocalà, qiurmat c1e un sufix de prezent ut reaLizare negativà : ta-fr-i, ltà'-fr-ll,goad,-fi-i,, înclr,e-P-i,, speri,-fl-i, scri,-fr-i, sti-0-i,, continu-fr-i,, std,ru-ff-i,tla-D-í, etc.

Abseraa{i,e. Numà,rul radicalilor cu finalà, vocalicà, este la,pers. a If-a singular mai mare decît la pers. I singulartdeoarece în caztl anumitor verbe la aceastà, persoanà, serealizeazù membrul g al alternanlei consonantice n[fr :A, : pun-fl-fr I Ar: ltu-iB-i, At : lsitr,-fr-fr | A, : ai-U-'it

, A1 : rd,mîn-fr'U I Ar: rd,mî-fr-i (vezi 4.4.7'7.2).

Persoana a II-a singular poate fi deci marcatà prin desinenlele :

[ - ' ] , [ - i ] . i t - i la cà,ror ocuren!ó este determinatà, fonetic qi morfologic.

Din înregistrarea desinenlelor de pers. I qi a II-a singularreiese cà, în cazul verbelor cu radical terminat în vocalà, (cu excepliaverlrelor în -a cu rad.ical terminat în vocalà, labialà, nonalternantà..qi sufix cu realizare -fr- in Ar qi Ar) aceste clouà, forme sînt carac-terizate prin desinenle omonimel. d,A't:d'Az: [-i], ceea ce are callrmare omonimia formelor A, qi A, : î'nchei, (Ar) : închei (Ar), goad'i'(Ar) : goadd (A.r), sperii, (A,r) : speri,ò (Lr), std,rui, (Ar) : std'rui, (Lr).

Persoana a III-a singular e marcatà, prin desinenlele :

dlAB : [-à], ocurentà,(a) la toate verbele în -a (cu exceplia celor al cà,ror rad.ical are

o finalà, vocalicà,) indiferent de sufixul d.e prezent : ar-fr-d', urc-fl-d',d-fr -d, lu,cr- eaz- d, etc.

(b) la toate verbele în -d cu sufix d.e prezent ct realizare -fl-în A, : coboar-g-d,, omoar-D-d, etc.

(c) la cîteva verbe în -i cu sufix d.e prezent cu realizare -0- irtA, : ofer'B - d,, sufer- D - d,, zuîrl- fr - d, 22.

e1 Dupà douà lichide poate apàrea qi drA, (-0), cî. zuîrl. 22 Cî. Îndrepfurul orfografic, ortoepi.c ;i de punctualie.

172 N{ORFOLOGIE STRUCTUR,\LA A LIMBII ROMÀNE

Notd,. In limba r-orbità se întîlnesc frecvent pi for-mele ofere, sufere, zaîrl"e, mai fireqti, clacà avem înveclere tipul morfologic în care se încadreazà, acester.erbe prin flectivele celorlalte forme ale paradigmei.

d,rÀ": l-trà1, ocurentà la verbele in -a ct radical terminat învocalà, labialà,-nonalternantà, qi sufix d.e prezent ct realizare -fr-în A, : continu-fr-d, [kontinu-0-uà,1, pi,o-fr-ud, lpló-fr-qà,1.

drA, : [-e], ocurentà în paradigma verbelor :(a) în -a (cu exceplia celcr menlionate înainte la d,rA" gi a ver-

belor ar'încl radical cu finalà, vocalicà,), indiferent d.e sufixul d.e pre-zent: fug-fl.e, sar-,ft-e, aím-fr-e, est-.fr-e, gh,ic-eqt-e, al,cd,tu-i,est-e etc.

(b) în -d cu sufix de prezent cu realizare pozilivà, în Ai: hotdr-d,gt-e, ur-d,;t-e etc.

(c) în -e : prind, fr-e. pricep-A-e, rup-fr-e, umpl,-fr-e.

cu paradigmà aberantà' (a Lua, a bea, a orea): ia-ff, bea-fl, ayea-$.Persoana a fII-a poate fi deci marcatà, prin desinenlele :

[à] , I qà1, [ -e] , [ - ie] q i -0

Persoana f plural este marcatà, prin d.esinen,ta unicà, :

d,An: |mlPersoana a ff-a plural este marcatà prin d.esinenla comunà,

pentru toate verbele :

dAu , [ - ! ' ]

Persoanaa III-aplural serealizeazà,prind.esinenfe o mo nim efie cu cele d.e persoaniì a fII-a singular (deci Au : Ar), fie cu cele clepersoana I singular (deci Au : Ar).

dA6 : dA, aPare :(a) la majoritatea covîrqitoare a verbelor în -o: cîntd, (A") :

r:î'ntd, (A), lucreazd, (Ar) : lucreazd, (Au), apropi,e (A") : apropi,e (Aa).(b) la verbele in -i cu sufix d.e prezent realizat negativ în A,

(;i Ar) : coboard, (Ar) : coboard, (A), omoard, (Ar) : omoard, (A).

VERD

(c)la verbele în -i cînd radicalul se terminà, în vocalà, iar sufixuldc prezent se realizeazà, negativ în Au qi Au : comtr'ibuie (Au) : con-tribuie (A), suie (Ar) : suie (A).

(cl) la cîteva verbe în -i al cà,ror rad.ical se terminà în -r : aco-perd' (4") : (r'cogerd, (A.u), suferd' (Àr) : suferd' (Au).

d4 : dAr Poate fi deci :

[ -à] , [ - ,qà] , [ -e] , [ - le] .dA6 : clAt aPare :(a) în paradigma verbelor în -e: pri,ncl (Ar): prin,d, (A),

merg (Ar) - rynerg (Lu), umpl,u (Ar) : umpl,u (Au)(b) în paracligma verbelor în -ea : pot (Ar) : pot (Au), add (A.) :

: ad,ti (Au)(c) în paracligma verbelor în -i, cu raclical terminat în consoanà,

sau grup d.e consoane qi cu sufix de prezent cu realizare -0- în A,qi Au : lwg (Ar) : lug (Au), ain (Ar) : ai,n \Lu), sînt (Ar) : sînt (Aò

(ct) verbele în -'i cu sufix de prezent realizat pozitiv în toateformele : poaestesc (Ar) : poaestesc (Au), gríviesc (Ar) : grd,iesc (Au1.

(e) verbele în -d cu sufix d.e prezent realizat pozitiv în toateformele : hotd,rd.,sc (Ar) : hotd,rdesc (Au)

(f ) r'erbul a qti : stiu (Ar) : gli,u (Au)(g) verbele a d,a, a sta, a lua, a bea.

dA6 : r7Ar poate fi deci :-4, llul sau l-,ql

4.2.7. Flectiaele úrnperatiouluú

__ Paradigma imperatir.'ului se red-uce la douà forme - d.e pers.a II-a singular qi plural - gi se caracterizeazà, în general prin omo-nimia acestor fcrme cu anumite forme de prezent inclicativ.

4.2.7.1. Forma d.e plural a imperativu-lui este totdeauna, latoate,verbele, identicà, cu forma corespunzà,toare de indicativ, singuradeosebire posibilà fiind cea de intonalie : imperativul este carac-terizat ad.eseori printr-o intonalie caracteristicà constînd în articu-larea pe un ton mai înalt ,si cu mai mare intensitate a silabei accen-tuate. Aceastà, intonalie caracteristicà, nu însoleqte obligatoriu for-mele de imperativ.

4.2.7.2. Forma d,e imperativ singular este cle asemenea, încazul celor mai multe verbe, omonimà cu una d.in formele prezen-tului inclicativ, qi anume fie cu forma de pers. a II-a sing., fie clepers. a f I t -a sing.

171 MORFOLOGIE STRi]CTUI{AI,A A LIMBII ROMÀNE

Terminaliile de pers. a II-a sing. imperativ pot fi cleci :

a d,ormi a pieri.

r Cum se vede, numai douó din aceste verbe (cele precedate deasterisc) sînt tranzitive, iar clin punct d.e ved.ere morfologic predo-minà, net verbele în -i. Din categoria foarte numeroasà, a verbelorîn -_a, nu prezintà, desinenla -i la imperativ singular tlecît a sta sia zbu-ra ( care are însà qi o formà cu desinen!à, -d,: aboard,!, puliíîntrebuinlatà, t28l).

4.2.7.6. În cazul verloelor a bea gi alua care prezintà, la pers-a III-a sing. prezent indicativ terminàlii insolite, cònstatàm acéeasisitualie la imperaliv singular. : (el) bealbea (tu), (el) ia lia (tu).

4.2.7.9. Un singur verb, a face,prezintà, o formà de imperativ:fd,!, .care, conslderatà, sub aspectul radicalului, nu poate fi ràportatà,la nici o altà. formà, din paradigma :lcestui verb.

-

Obseraali,e. IIn numà,r destul de mare din verbele incluse încercetare nu au imperativ: a úDea,za, a c,u,rge, a (se) cuaeni,r.a ilu,rea, _a se întî,mpl,a' a ni,mge, a pd,rea, a ploua, a'putea, usti, a trebuí,, a aoi, (r rrea^ Cum se ved.e, sînt mai alès verbe.cu sens modal sau verbe defective qi sub aspectul persoanei-

4.2.7.10. Radicalul imperativului poate fi deci: (a) comun cucel al unei forme de prezent indicativ (e caztl celor mai mutte verbe),(lr) comun cu radicalul perfectului simplu qi al participiului, (óispecif ic imperativului.

4.2.7.7L. O caracteristicà, a imperati.i'ului, în afara celei dejamenfionate, a paradigmei reduse la clouà, forme, o constituie faptirlcà însolit d.e nu acest mod prezint'à' o formà, cliferîtà, de cea careapare

VERB 175

SGz(: SA) + dGr(: dAr(As))4.2.7'3. situalia sufixelor sub aspectul repartil iei qi alreaii-

zàrii este iclenticà cu cea înregistratà la prezent incricativ 1ct.+.2.a1.1.4.2.7.1. Desinen,tele.de pers. a ff-a sing. imperativ pot fi,

conform omonimiei menlionate :dGr:46r ' l - '1, [ - i ] , [ - i ] saud,Gr:41yr. [ -à] , l -11à1, l -e l , f - ie l , -0

a td,cea a rd,mî,nea aed,aa a rîd,ea zd,cea

a stazt*n auz,ía fugi,a òesia ntur,i

a rd,sd,ri,

23 Verbul a rlct (cu o paradigmà foalLc ascnànàtoale, sub aspectul flectivclcr'. euc s/a), f i ind l ra lz i t iv , a lc la impcrat iv s ingulal o fornrr ì ic lent icà cu cca dc lers, a IJ l . " lprczcnt iudicat iv : dr i I , aplopi inclu-sc asl fe l d.e a bea si a l r ra. 2a Are inrperat iv numai in constnrct i i ca ai gr í jú l , dc cxcrnplrr .

176 N'IORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII RON,IANE

în construclii le afirmat,ive -* cî.: cîntd,! lnu cînta!, tlu! lmu cluce!,mergi, I nu merge ! etc.

Forma d.e imperativ singular este în construcliile negativeomon'imd, cu ce& d,e infini,ti,o.

4.2.7.I2. fmperativul prezintà deci o paracligmà clubld reali-zat,à,în clouà, srrii d.e forme :

cîntd, I mu cîmta, mergi I qL% lnerge) fd, I nu face etc.cîntali, f nu cîntald, merge!,i f nu mergeli, faceli, I nu .faceli

serii care cuprind o parte comunà, (îorma de plural) qi o parte clis-tinctà (forma de singular).

l{otd,. În vorbirea multora se manifestà tenclinlade a elimina aceastà particularitate a imperativului,prin extinderea fcrmei afirmative gi în construcliilenegative t ld, I nu fd,!, zi I nu z'i ! 25s ertind.ere arcàrei urmare o constituie red.ucerea paradigmei im-perativului la o singurà serie de forme. îrebuieleler-at însà, cà, aceastà, generalizare nu afect,eazà,decît un numà'r restrîns cle verbe, cele cu forme deimperativ singular distincte cle formele prezentuluiindicativ qi anume a face qi a zi.ce. Toate ceielalteverbe, inclusir- a aen'i, a d,a, a bea, a ltta, pàstreazà,distincte cele douà serii. Nu se spune ; *mu, dd,! ,*mu aimo! etc.

4.2.8. Flectiaele prezentului eonjunctirs

Paradigma de prezent conjunctiv coincide în ce priveqte ter-minaliile, exceptînd. formele de persoana a III-a singular qiplural,cu cea de prezent ind.icatir-.

Ca qi în cazul formelor d.e prezent indicativ, terminaliile sîntanalizabile în sufix qi desinen!5,.

4.2.8.L. Suf ixele cle prezent conjunct iv sînt par l ia l sautotal omonime cu cele d.e prezent indicativ. Deosebirea, atunci cînd.se manifestà, priveqte realizarea sufixului în forma d.e persoana aIII-a singular qi plural.

Sufixele ca,re se realizeazd, pozitiv numai în formele de per-soana I qi a II-a plural sînt total omonime. Înregistràm deci S.A',SzA', SBA', S8A', S10A', S* A', S.oA', SruA', omonime cu sufixeleSé, SzA, SrA etc., qi avînd aceeasi repartilie cu acestea.

25 Cf. cxpresia curenlà qi foar ' le ràspîndi1à: Nu zi uorbd mare!

VERB t77

Abseraalde, SroA' se realizeazú nu numai în paradigma Yer-bului a gfr) gi in formele neliterare ale lui a scr-'ie, ci qi în for-mele de prezent conjunctiv ale verbulú a fi': fi,'fr-m etc.

Parlial omonime cu sufixele d.e prezent indicativ sînt, prezen-tînd o realizare clistinctà în A'r, A'u, sufixele :

SnA' qi S,A', realizale ca [-éz-] în A'r,u (fa!à, cle l-gírz-),l_-éuz-l în Ar, u).

SuÀ', realizat ca [-1éz]- în formele menlionate (în Ar' 6 apare

l-i^z-\.SnA', realizat ca [- órc ] (fa!à, -cle I- lit- ] din Ar_qi [-ósc- ].din.Au ).SrrA', realizat cà [-9ósc-] (fa!à de t-éqt-l d,in Ar qi l-ésc-l

din Au).Èr, A', realizat ca [-lósc-] (fa!à, d-e t-iéqt-l din A, qi [-lésc-]

<.tin Au).tÍn sufix SrA' corespunzàtor lui SrA nu aparer deoarece la

prezent conjunctii- verbele caracteúzate prin SrA prezintà, un sufixi t lent ic cu S^ A' , deci [ ó-é-cz-] .

În schimb apare un sufix S.ro'"A' : [-í-ésc-éqt-ósc l7realizat în parad.igma unor verbe în -a cu radical terminat în lÒ ]sau l$l di fei i t de SrrA: [- í -ésc-éqt-9ósc-] .--Oa

urma"e Sé' are o rlistribulie mai largà,. cì-ejît SuA,^reali-zînd"n-se în parattigma verbelor caractetizale prin SuA qi SrA iq,d.impotrivà,, SrrA' are o distribulie mai restrînsà, d-ecît StrA.^

Ca atare numà,rul sufixelor de prezbnt conjunctiv ràmîne egalcu cel al sufixelor cle prezent indicativ (15), dar se modificà, în micà,mà,surà,, repartilia lor'

O d.eósebire între sufixele de prezent ind.icativ qi prezent con-junctiv se manifestà, qi în ce prive.ste numàrul realizà,rilor diferitelorsufixe.

Astfel, S4A', S. A' qi SuA' prezintà 3 tealizà'ri (fa!à, cte SnA,S.A, S^A cu't realízúr'1) , iar SrA', S,.rA' (Srto,"A') qi S* A'piezîntà, 4 reralizà,ri (fa!à, de sufixele corespunzàtoare de la prezentincticativ cara prezintà, d.oar 3 realizóri).

4.2.8.2. Desinen!ele de prezent conjunct iv sînt :d,L'r; -f l , l - l) , l-ul, [-g] ' f-mld,A'r : [ - t ] , l - i l sau f- i ldA' , : f -mldA'n: [ -m]d,A'u : l - ! t lRepartilia acestor clesinenle este identicà cu cea înregistratà'

la prezent inclicativ @f. 4.2.6.2').

l7r{ MORFOLOGìE STRUCI'URALÀ A LIMBII RON,ÍÀNE VERB

etc.4.2.8.8. Omonimia termina,tiilor de prezent ind.icativ qi con-

junctiv pentru 4 forme clin cele 6 ale paradigmei qi, în cazul unui nu-mà,r d.estul de mare de verbe, pentru totalitatea paradigmelor A' qi A(cî. 4.2.8.-c.) a avut carurmare rataqarea la formele d.e conjunctiva unui element capabil sà, tliferenlieze cele douà, forme de prezent :sd, element de origine conjuncfionalà,, d.evine marcà, a conjuncti-vului.

În l imba actualà, sd,arerolulunui af ix mob i l : scÍ este în-totdeauna procl i t ic fa!à, c le qirul morfematic ind. isociabi l rea-lizat din raclical qi terminalia de conjunctiv prezent, f à r à s à,f t tz iorLeze însà, cu acesta.

Între sd qi radicalul verbal se pot intercala :(a) cî teva adverbe: ntai , prea, cam, totr ; ' i , mu, eventual

grupate mai multe la un loc (sd' mai oii', sd' nu ai'i, sd' gi plece, sd, camplece, sd, mu preú area etc.).

( ì r ) formele obl ice atone ale pronumelui personalgi ref lexiv, eventual grupate între ele sau cu adverbele men-lionate sulr (a) : sd,-I' uez'i, sd te dwcd,, sd, i-o sptu'i, sd' I'i'-l' arate, sd, n'oduceli, sd, ,nu mi-l, mai ad,wcd,.

Intercalarea poate sà reprezinte un gr'up d.e m,tnimwm 4 u'ni,td'(i.Acest maximum se realizeazà cînd se comlrinà unitàli d.in cele douàcategorii (cf. ultimul exemplu). Cìnd. elementele grupului intercalataparlin aceleiaqi categorii, grupul cuprind.e mamirnwm' 2 u,ni'tdli.

Prezenfa" elementului proclitic sd este obligatorie, cu uneleexceplii, dacà, conjunctivul apare într-o subordonatà,.

Cìnd conjunctivul prezent apare într-o propozilie principalà,sd este obligatoriu nu.mai la verbele Ia care lanlul morfemic R + TA'este omonim cu forma corespunzà,toare de prezent ind.icativ, d.ar estefacu-ltativà, cînd se deosebesc prin terminalii sau radicaie specifice,de exemplu : spund, ce area !, lu,creze ce-i pl,ace !, fi'e ce-o fi !, fii cu'mi,nte ! etc.

Rela.tia dintre sd qi grupul R + TA' este o relalie de d. e p e n-cl e n ,t à, a lui sd, îa!à, de acest grup, cleoarece sd este totdeauna co-

t79

1.2.8.3. Persoana a III-a singular este marcatà,, ca si la prezentirrr l i r .a1, iv, pr in desinenlele :

[ -à] , [ - ,Lrà], [ -e] , [ - ie] qi -0lìepartilia acestor d.esinenfe este însà, diferità, :ilrt\'r: [-à,] este ocurentà în paradigma verbelor care au l-e]

l i t , r lA 3.

(a,) în paractigma verbelor care au l-àl ca dA,(b) în paradigma verbelor în -a avînd rad.ical terminat în zr

rrrrrrirll,ernant qi sufix de prezent ctt tealizare negativà în A'r, verbe('irf 'o iru [-uà,] ca d,A": sd, comlinue, de exemplu.

(c) în parad.igma verbului a umpile, care are [-e] ca dA, (decir \ ' , r , . Ar)

d,nA'r: [-ie] are aceeaqi distribulie ca qi drA, [-ie] (cleci A'a : Aa)duA', : -fr ary o distribu.tie mai largà, decît d"At (fr): apare în

;rr,r' irrìigma verbelor a bea, a, l)reú, alua qi, de aseménea, a ila qi a sfa.4.2.8.4. Din aceastà, d.escriere rez:ultà, cà,:- clrA', : [-e] are o distribufie mai largà, d.ecît drA, t-à,1- dA'": [-à,] are o clistribulie mai restrînsà, decît drA, t-el- QzA'.t: [-Uà] are o distribulie mai restrînsà, rlecît drA, [-uà,]- du['": -fr are o distribulie mai largà, decît clrAs (-fr)- dnA'r: [-ie] qi doAr: [-ieJ au clistribu.tie iclenticà.4.2.8.5. Ca urmare mai multe categorii d.e verbe au terminalii

rlo prczent indicativ qi conjunctiv omonime :(a) verbele cu f-qàl ca dA'": (,ploud, : sd, plowd,)(b) verbele cu [-je] ca dA'"(închei,e : sd,înch,ei,e, sui,e : sd, swíe)(c) unele verbe cn -g cà d,A, (i,a : sd,'in, bea : sd bea, area :

sr'í, 'u rca)(d) verlrul a umple (umpl,e : sd, umple).4.2.8.6. Yerbele a fi, qí a &Deú au o situalie specialà,. A aaea

;r'rrzintà, clesinenlele [-e] în A, gi [-à,] în A', (ca orice verb în -ea),rfrr,t'raclicalele celor d.ouà forme sînt net clistincte:. arelsd, ai,bd,. Afirr,r'c f-e] ca dA'" qi dAr, dar A', qi A, se deosebesc în virtutea radica-lrrf ol deosebite: estelsd, fi,e.

4.2.8.7. Forma A'u este întotd.eauna, , la toateverbele,rr ttr <r n i m à, cu A', : sòí cîmte (A'r) : sd, cînte (A'u), scí coboare

180 MORFOLOGID STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

ocrrrent cu un R + TA',^pQ cînd R + T,4,, (mai ales cînd e TA,,sau TA'u) sînt ocurente qi fà,rà, srí.

Avînd în vedere constatàrile fàcute, putem consid.era pe sdmo b i t ,s i o mi s ib i l în cadrul lanlului 'dorfemic sd f R +-t t , .

propozilie inclependentà, (cf. Bd, oindmîi,ne), pozilieexclusà, pentru un element conjuncfional subor-donator.(3) Restrîngerea posibilità,filor de intercalare întresd qi verb.

(B) Faptul cà solidarizarea sd+yerb derivà dinnecesitatea de a evita omonimia este dovedit d.epà,strarea pînà, azi a posibilitàlii de folosire a formelorparadigmei A' f à r à, sd în cazul verbelor cu formeA' clar caracterizate.

4.2.8.9. Formele d.e plezent conjunctiv au deci în limba romà,nà,contemporanà structura :

(s, i ) #R+SA'+dL'Erpl,ica!,i,e. Parantezele inclicà caracterul neobliga-toriu, în anumite situalii, al afixului mobil, iar Jfmarcheazà, punctul de juncturà, între afixul mobilqi restul formei verbale, d.eci punctul de disociere(în acest caz, numai prin intercalare) a lanlului mor.femic care reprezintà, formele de prezent conjunctiv-

4.2.9. Itlectiaele infínitiaului

Formele d-e infinitiv permit în limba romà,nà, actualà analizaîn : radical, o parte afixalà reprezentatà, printr-un element a,, càreprecedà radicalul , q i o terminal ie, pe care o putemnumizcon-form traditiei, sufix.

4.2.9.L. îerminafiile d.e infinitiv pot fi :i-ít): a cînta , a lwcra, a aeghea, la veg'-ó]f- f r i l : a lua, la lu-uó1, n pl ,owa [a plo-uó],a comtinua [a kont inu-ui lf-iól : a apropía [a apiopi-ió), u td,ia la tà,-lér,]f-il : a coborî, a hotdlî, a wrî,l-i) : a aeni, a fugi, a rdpi,, a sui[-Có] : a pulea, a seilea, a aecLea[-e] : a al,ege, a prind,e, a, rupafr : fi, -fr, a pti,-fr.

Repartilia acestor sufixe nu poate fi circumscrisà, fonetic clecîtîn unele caz.trt. Ele se asociazà, paradigmatic cu alte afixe flexio-nare, ceear ce permite sà se afirme repartilia lor morfologicà,.

Notd^ În gramaticile curente, verbele se grupeazàîn pat lu con jugà,r i avîncl în vedere suf ixul

Acad. Gr. Moisil în [68] le considerà terminatiid ist incte, caracter izînd clase de verbe di fe-r i t e. Aceastà, solulie - care face abstraclie deorice consideralii etimclogice si se bazeazà pe ana-liza situafiei din limba actualà, - este justificàtà cumvom vedea nu numai de prezenla unor terminaliifonic distincte, care ar putea fi eventual reduse iao singurà, unitate, dar qi de prezenla unor sincre-tisme specifice, care deosebesc net cele d.ouà tipuride paradigme. De altfel consid.erarea lú -î ca iea-Iizare foneticà a lui -a, condilionatà, de finala -ra radicalului verbal, nu este posibilà, avîncl în vedereexistenla în limbà a unor verbe cu a urmdli, a sd,ri,.a muri.

4.2.9.2. Ocurenla elementului antepus a este conrlifional,à,s i l ta_gmatic: a, ùpare în anumite grupà,r i s intagmatióe(cetemai multe_), dar e_omis în al tele: -e r ìu apare atulci cîna 1f;rumeazà, dupà, verbele a putea (poate aeni,) ryi, regional, a ;ti, ({tib

181

TtET,D

TrETnETuETuDTtETrE

183182 MORI.-OLOGIE S]'RUCTURALÀ A LIMBII ROMÀNE VERB

ca atare lanlul morfemic nedisociabi l este constant qi inva-riabil în cursul întregii paradigme a perfectùlui compus.

4.2.1..0.2. Dimpotrivà, elementul flectiv mobil este t ar iab iIîn raport cu persoana, d-iferind. de la o formà, la alta a perfectuluicompus gi avînd formele :

an\,, ai, a') 0'?n) ali, au.

Structura fonemicà, a acestui element permite degajarea unei por-liuni invariatrile [a], in toate formele, gi a unei porliuni variabilea cà,rei realizare concretà,, l-ml, [-i], -A, lm), -!' l [-U], coincide per-fect cu seria cle d.esinenle specificà imperfectului (comp. 4.2.1.7.).Avîncl în ved.ere calitatea de a indica persoana qi numà,rul, putemconsid,era aceste porliuni variabile ale elementului afixal mobildesinen!e.

Porliunea constantà, poate fi consid.eratà, ca marcînd împreunà,cu flectivul din lanlul morfemic indisociabil valoarea temporalà.Decarece nu are o pozilie fixà, deci nu-l putem numi nici sufix, niciprefix, qi deoarece apare întotd.eauna asociat unui sufix participialî l putem numi element aî ixal mobi l .

4.2.70.3. Cele douà, componente ale elementului afixal mobilsînt indisociabi le.

1.2.\0.4. Deci formele perfectului compus sînt reprezentateprintr-o succesiune cle morfeme care înglobeazà, d- o u à, la n !ur imorf emice ind. isociabi le: e lementul f lect iv mobi l la l fd,esinenld, qi gruparea R, + TD. Din cele 4 componente ale formelorde perfect, trei sînt constante si una singurà, variabilà : d.esinenla.

+.2.70.5. Formele de perfect compus se caracterizeazà' prinposibilitatea d.e disociere a celor d.ouà, porliuni morfemice ind.isocia-bile în punctul lor de joncturà. Disocierea se poate reahza prin :(a ) schimbarea poziliei porliunii mobile ; alàturi de am cî,mtat, de exem-plu, este posibilà, deqi foarte pulin frecventà, si ordinea cîmtat-am,sau (b) prin intercalarea unor elemente lexicale în punctul d.e jonc-turà,. Se pot intercala, cînd- ordinea în succesiunea componentelorformei c le perfect compus este cea norrnalà, o ser ie r e str în sàd.e a dverb e : pi, ma'i, cam, tot, prea (a qi cîntat, a mai cîntat,a ca)m ctnlat, atoL cîntat, a,pîeù cî,ntat). Alte adverbe saualte cuvintenu se pot intercala între componentele formelor d"e perfect compus.Se spurre : nu & cîmtat, azi a cíntat satt a cîntat azi etc.

tat cle radical prin intercalarea unor cuYinte ca : (1) adverbele: nu,mu,i, prea, si, tot, cam (a rltt aemi,, a mai aemi, a prea" Dreo' etc.) ; maicles se întîlíesc în aceastà pozilie nu ,1i mai,; (2) formele oblice atoneale pronnmelui personal qi reflexiv (a-I duce, a-i sp'ttqle, a se duce, a-qispume efc.).' Ilneori se pot intercala grupà,ri realizate d.in cuvintele menfio-

nate : a nu mai aemi, a nlu-l înlelege etc.

Ioftí. Elementul afixal antepus radicalului a estela origine o prepozi!,ie. Modificarea poziliei în limbà'transformarea lui a prepozilie într-o marcà, verbalàse manifestà, în :(1) Reducerea posibilitàlilor combinative ale lui a :în limba actualà,, o,, care era altàd.atà o prepoziliedestul d.e mult întrebuintatà,, cu diverse valori - maiales cu sens localgimodal--?apa,reînsolincl o combi-nalie, radical qi TE, sau, foarte ra,rr cu sensmod.al,în construclii oarecum fixe de tipul : M'iroase a Jum;Calcd, a PoPd'(2) Asocierea aproape generalà a lui TE cu fi ante-

m o b i I în structura infinitir.ului, care poate fi descrisó prin :

(a) #R+TE

4.2.10. Flectiaele perfectului eornpus

Formele de perfect compus înglobeazà în structura lor, pelîngà, un lan! morfemic avîid structura participiului, deci R * flec-t iv t le part ic ip iu, un ele ment f lect iv mob i l .

4r.10.1. Flectivul d.e participiu este incompatibil în cadrulperfectului compus cu cornbinalia de morfeme de gen qi de numàr,

18518.1

Abseraali,e. În limbajul poetic, adeseori destul de mult diferitde limbajul standard, se exagereazà' aneari aceastà posi-bilitate d.e scindare a formelor de perfect compus prin inter-calarea, neobiqnuità,, a unei serii mai largi de elementeexterioare.

4.2.10.6. Cìnd porliunea mobilà, a flectivului este postpusà'fatà, de grupul R + TD, scindarea formei verbale este d.e asemenea)posibità.-Înàcest caz,in punctuJ d.e joncturà dintre cele clouà,lanlurimorfemice indisociabile se pot intercala forme oblice atone ale p r o-nr lmelui per sonal q i ref lexiv, cf . de exemplu: i |u,su- l 'ai, d,usw-te-ai, etc., qi nu adverbe : formulàri ca *dusu'-cam-ai, deexemplu, nu sînt posibile.

+.2.70.7.In asernenea situalii se realizeazà variante cu finalà,lul a flectivului de participiu (vezi exemplele de la 4.2.10.6.).

+.2.I0.8. Elementul mobil are aceeaqi struoturà, în paradigmzr,tuturor verbelor.

4.2.70.9. Formele de perfect compus au d.eci stluctura :[a] f f+ i+s'D+sD{**n*+S'D+SD

Erpl,i,cali,e. Sà,geata de sub sernnul $ indicà, caracterul per-mutabil al elementului mobil l elementul cuprins întreacolade símbolizeazà, întreaga serie d.e forme a elementuluimobiI.

ìIoúri. (A) Elementul mobil asociat lan,tului morfe-mic R, + TD provine d.in formele verbului ú a'Dea^În limlia contemporanà, nu-l putem atribui însóparad.igmei verbului q, a,aea, deoarece 3 din 6 forme,(3, 4, 5), sînt distincte : afare, amlat;em, a!òlaae!ò-

(B) Elementul mobil nu poate fi consideratv e r b (deqi variazà în raport cu persoa,na), deoarecenu variazà, în raport cu nici o altà, ca'tegorie grama-ticalà, specificà verbului, cf. [31].

4.2.11^. Flectíaele prezen,tultai eondi$úonal

lÌaradigma de corrd.ifional înglobeazà forme alcàtuite dintr-unelement mobil asociat unui lan! morfemic R + SE.

4.2.7I .1. L,ant,ul morfemic R + SE este indisocia, l t ' i l q iinvar iabi l .

VERB

4.2.LI.z. Elementul flectiv mobil variazà, în cadrul paracligmeiprezentului condilional de la o formà,la alta, fiindrealizat prinurmà,-toarele secven!,e foniee

0,s) 0,1,, a,r) o,tnt a!1,) ctr.

Realizàrile 2, 4 qi 5 sînt identice cu cele ale elementului mobilcare intrà în structura formelor d.e perfect compus (cf. 4.2.70.2.).

Ca qi în cazul perfectului compus, prezen\a în aceste secvenlefonice a unei porliuni constante qi a unei porliuni r.ariabile permitedegajarea, în cadrul e lementului mobi l , a unei c lesinen!e: [ -D],[- i ] , [ - r ] , [ -m], [ - ! ' ] , [ - r ] (c l intrecare uneleapar qi în al te forme ver-bale), asociate porliunii constante [a-1.

4.2.11.3. Dlementul flectiv mobil reprezintà,, ca si gruparea,R + SE, un lan! indisociabil. Permuta ea sau disocierea celor d.ouà,componente ale elementului mobil nu este posibilà.

+.2.11.4. Scindarea fcrmelor de prezent condilional se poateface într-un singur punct, si anume la jonctura celor d.ouà, lanlurimorfemice inrlisociabile. Scindarea se realizeazà" :

(a) Prin schimbarea poziliei elementului flectiv mobil - or-dinea obiqnuità, este în lirnba lomà,nà contemporanà, standard. :element flectiv mobil {ar} -l- R + SE, di exemplu, ar Den'i, clar este"posibilà, gi ordinea inversatà : aen'i-ar. In aceastà, succesiune apaleuneori o variantà a sufixului infinitival amplificatà, prin -re: -are,-ire, -îre, -é're, -ere etc., d.e exemplu, ueni,re-ar, închimare-a; etc.

l{otd,. Formalia cu elementul mobil postpus esteextrem de rarà, în lintba actualà qi se întîlne$te înconstruclii cu caracter fix : în blesteme, în uràri, înpoezia popularà (mai r.eche).

(b) Prin intercalarea unor elemente lexicale :- Formele d"e prezent condilional în care elementele compo-

nente se succed în ord.inea obiqnuità, admit intercalarea unei seriide a dverlr e (mui, , , ; i , prea,tot, cam) înpunctulde joncturà,acelordouà, lanluri morfemice ind.isociabile, de exemplu ; ar mai uen'i, ar qipleca, (n-)ar preu aem'i. ar mai qi cînta etc.

- Cìnd elementul flectiv mohil este postpus se intercaleazà.,formele olr l ice atone ale pronumelui personal q i I 'e-f I e x i v, dc ex. : arde-te-ar focul, du,ce-te-a'i etc.

Àtotd,. În acest ultim caz se realizeazà, r'-arianta ne-ampiificatà prin -r'e a snfixului de infinitiv.

MOR}'OLOGIE STRUCTUP.ALÀ A LI\{BII ROMÀNE

I

I

1.!6 IvIOR|OLOGII STRUC'IURALÀ ^

l.IN{l]II ROr\{;\NE

4.2.7I.5. Formele de prezent condilional au deci structura

[a-] * 1+r* + sE sau {ui+ p + sn.

4.2.71.6. Pentru aceleaqi consiclerente ca cele menlionate înnota cle la .4.2.10.9. elementul mobil clin formele cle conditionalprezent nu poate fi consid.erat v e r b.

4.2.12. Flectioele forntelor ile aiítor

Yiitorul cunoaqte în limba romà,nà, mai multe realizà'ri, toatereprezentînd. forme cu afix mobil.

4.2.12.1. Un tip d.e viitor, cel înregistrat de obicei de gramati-c i le qcolare, este alcà, tu i t d intr-o combinal ie f ixà qi invar ia-b i I à, d.e morfeme, identicà, cu infinitivul (R -| SE), gi un element.flectiv mobil, cLe obicei antepus fa!à de acest lan], morfemic, realir'atprin formele :

aoi,, ae'i, Dú, 't)orn) reli, aor.

4.2.12.2. Acest element mobil poate fi segmentat, în douà'unitóli : o parte constantà, 'u- gi o parte variind in raport cu persoana.Aceste d,ouà componente alcàtuiesc un lan! morfemic ind.isociabil.

4.2.72.3. Cele douà' lanluri morfemice inclisociabile care con-stituie formele de viitor pot fi clisociate în punctul de joncturà, prin :

(a) Schimbarea poziliei elementului mobil : alàturi de aoòaînta este posibilà qi succesiunea cîmta-aoi. Fostpozilia elementuluimobil, posibilà în limba actualà,, are un caracter nefiresc, Iivresc qi seîntîlneqte mai ales în poezie.

(b) Intercalarea unor elemente lexicale diferite în punctulde joncturà :

- se intercaleazà' ad.verlrele m'ai, g'i, cúrnt prea5 lof atunci cînclsuccesiunea celor d.ouà, lanluri morfemice componente este cea obiq-nuità, în vorbirea standard : oo'i mai cîmta, aa caml,iptsi', aei qi ajunge,aor pîeà ld,uda, ua tot rnerge.

- cînd flectivul este postpus se pot intercala formele atonealecazur i lorobl iceale pronumelui personal q i ref le-x i v : d,uca-mó'aoi. d,uce-7-aa, d,uce-te-aei, etc.

Spre d.eosebire de prezentul condilional, în alcà,tuirea formelor'de viitor, sufixul care însoleqte radicalul verbal este totdeaunaacelagi, indiferent de pozilia elementului mobil.

-llold. Elementul flectiv mobil ca e caracterizeazúvi i torul este numit d.e olr icei verb auxi l iarqi rataqat la verbul ú areú.

Din punct cle vedere etimologic raportul dintreacest element mobil qi a area este evid.ent. In limbaactualà,, însà, raporlarea la a Dreú nu este justificatà,pentru cà, o singurà formà (6) clin 6 este omonimà cuuna d.in formele (Au) verbulrri a area, toate celelaltefiind. distincte : aoilareau, ae'ifare'i, aalarea, rsornfarem,, aeli'fareli, aor : Dor.

Seria ooa etc. nu poate fi consideratà, verb deoarecenu variazà, în raport cu timpul gi modul (cf. notade Ia 4.2.10.9.) .

4.2.72.4. Formele de viitor cliscutate au structura :

{vo4#R+SD

Abserualie. Vjitorul de acest tip, d.eqi predominà, ca frecven!à,în multe textc literare, este simlit în limba actualà ca for-malie livrescà,, pretenlioasà, qi e în general evitat în limbavorbità.

+.2.12.6. Alà,turi de îormele cle viitor clescrise se întrebuinleazà'în limba romànà, actualà gi un r.iitor ale càrui fcrme sînt alcàtuitetlintr-un lan! morfemic cu structura R+SE si un element mobiltrealizat, ca ; oi,, ei (d,i,, îij -i), a (o), om, a{i' (d'li, î,tri, otrt1, or, clar derivatdin cel înregistrat în formele discutate în 4.2.1'.2.I.-4.2.I2.+. si care,deqi variind în raport cu persoana, sînt d.ificil d.e analizat.

4.2.12.6. Posibilitàlile d.e d.isociere ale acestor forme sînt ace-leaqi ca pentru formele de r-iitor d.iscutate în paragrafele precedente.

Obseraali,e. Postpunerea elementului mobil se întîlneqte maiales, d.acà nu exclusiv, atunci cînd între elementul mobil qirestul formei cle viitor este intercalat un pronume : duce-s-a,d,uce-l-oi, etc.

+.2.L2.7. Aceste forme de viitor au deci aceeaqi structurà, :

{"'ì +îR + sD

ca .i în cazul celor discutate în paragrafeleanterioare, d.iferen!,a pri-veqte doar realizà,rile flectivului mobil.

187

189188 N,IORIOI,OGIE SlRUCTURALÀ A LIMBII ROMÀNE

-Mofri. Din pricina lipsei elernentului inilial r'-, d.es-prind.erea acestui flectiv de paradigma criginarà aIlui a area este qi mai evid.entà,. De altfel dispariliaacestui o- inilial a fost posibilà, probalril, tocmaipentru cà la un moment dat orice relalie parad.ig-maticà între seria care reprezintà, flectivul mobil ;iverbul a, area, dispare. Altfel, raportarea \a a areapà,strîr:ciu-se, ar fi fost de aqteptat ca iniliala sà,se conscrve, una d.in caracteristicile flexiunii verbaleromàneqti fiind tenclinla de a nu altera partea ini-lialà a secvenlei fonice care reprezintà radicalulverbal.

4.2.72.8. Paralel cu fcrmele de viitor în care un flectiv mobilse asociazà, unei grupàri identice cu cea de infinitiv, se întrebuinfieazà,si forme cle viitor caracterizate prin prezenla unei por,tiuni crncnimecu conjunctivul.

Partea omonimà, cu conjunctivul este precedatà, cle un elementinvariabil o :

o sà cînto sà cînlio sà, cînteo sà, cintà,mo sà, cîntalio sà, cînte

+.2.72.9. Aceste fctme, ca qi toate celelalteformecuflectiv rnobilosînt clisociabile permi!înd scinrlarea în d.ouà, pà,r!i prin intercalareaunor elemente lexicale stràine formei d.e viitor. Ca qi în formele maiînaint,e discutate, intercalarea este posiliilà, într-un singur punct allanlului, si anume la jonctura radicalului cu partea care îl precedà, :o sd, ll. cîn,t et,c.

Ca qi în cazú prezentului conjunctiv, scind,area se realizeazú.prin intercalarea (a) unui adverlr din seria : mai,, cam, ;i, prea: o sú.mai cînt, o sd qi cdnt, o sd cam pl,ec, o sd prea ptiu etc. sau (b) au.nni element pronominal : o sd,-I aduc, o sd" mà d,ua, o sd,-i sptun etc-

+.2.12.10. Spre d.eosebire de celelalte forme cu flectiv mobil,disocierea lanlului morfemic care reprezintà forma de viitor se reali-zeazà, n u m a i prin intercalare, nu qi prin schimlrarca succesiuniielementelor componente (*ad,u,c o sd nu se întîlneqte).

VERB

Obserualie.. În limba vorbità, se întîlneqte pentru persoa,na aIII-a plural, a,là,turi d,e forma men,tionatà, cu o, o formàcrl or : (ei) ol siií cînte. Aceastà diferenli:re creeazà" qi în cazulviitorului de acest tip o flexiune internà.

.+.2.12.11. Structura formelor acestui tip cle viitor este :

losà,1 +R+SA'+dA'sau

{o sà,}+R+SA'+dA'

+.2.t2.1-.2. O moclalitate cle exprimare a viitorului reprezintà,în limba romà,nà ,si un grup de morfeme, foarte asemà,nàtor cu celdiscutat în paragrafele precedente, de care se deosebeqte prin pre-zenla, în locul elementului invariabil o, a formalor aln) ai,, are, úDe,rn)aaeli, au, serie care corespund.e perfect ca expresie paradigmei deptezent, indicativ a verbului a aaea.

4.2.I2.1.3. Aceastà, particularitate, precum gi faptul cà, încadrul grupului discutat, formele ocurente în locul lui o invariabilnu exclud o varialie a morfemului d.e timp, comp. (spun cd,) ar sd,cînte qi (spuneau cd) aveau sd, cînte (a d,ou,a zi), sil-aeazà, aceastà, for-malie într-o zonà, exterioarà, morfologiei, la lirnita între formele cuflectiv mohil qi combinalia liberà, d.e cur-inte. Trebuie precizat,însà,, cà,, spre deosebire de alte construclii foarte obiqnuite în limbaromà,nà, în care o, úDe& , cu sensuri foarte variate, mai ales modale,guverneazà, un conjunctiv, t o p i c a în cad.rul grupului cu valoarecle viitor este f i x à, : a,re sd, ai,nd, echívalent cu 'ùa oem'i nu poateapà,rea cu succesiune?" sd, a'imd, are, dat are sd, oind, echivalent ctt tt'e-bu,ie sd, aind,, d,e exemplu, admite permutarea elementelor componente :topica sd, aind, are, d.eqi rarà,, este posibilà.

4.2.L2.1+. Din punctul de vedere al topicii, grupul a aaea I-F conjunctiv, atunci cîncl reprezintà, o modalitate de exprimare aviitorului, manifestà, o cla"rà aiemànare cu viitorul d.e tipul o sd' cîtrt.

Trebuie precizat, de asemenea, cà, grupul a aaea f conjunctiv,cchir-alent semantic cu formele clc viitor, se cleosebegte de grupàrileomonime qi prin posibilitàlile d.e varialie în raport cu mcrfemelede timp qi de mod, în sensul cà, a aaea nu apare cu aceastà' r'aloare decîtla prezent sau, mai rar, la imperf ect (cf . exempleleanterioare). Ori de cîte ori & a,aea este coocurent cu alte morfememod.ale sau temporale, constraclta tealizeazà, ttn sens net distinct :cî. a aaut sd, spumd.,, cLt (t"oea, sd, spwnd, etc.

1911!0 MORIOI-OT'ID STRUCTURALÀ A LIMBII ROIVIÀNE

4.2.12.15. Particularità,tile semnalate, mai ales cele referitoarela topicà,, sînt expresia unei clare tendinfe a construcliei în disculiecle a se plasa la nivel morfologic.

+.2.73. Flectiaele aiitorului anterior

Yiitorul anterior prezintà o mai micà, varietate de explesiedecît viitorul. De altfel e gi mult mai pulin întrebuinlat.

,t.2.1.3.L. Yiitorul anterior se caracterizeazà, prin asociet'€iìelementului mobil {voi} sau {oi} cu un element invariabil lfil qiun lan.t morfemic R + S'D + SI).

4.2.1.3.2. Grupul mcrfemic reprezentînd formele de viitor ante-rior an deci o parte omonimà cu viitorul verbului a fi (roi, /i etc.);io altà, parte omcnimà ru participiul. Formele de viitor anterior nupot fi însà, discciate în punctul lan.tului urde alare radicalul: *t:or"

fi, mai aemitw e pcsilril, deci nu pot fi descrise ca fiincl alcàtuite din,,viitorul verbului a fi, qi participiut'24.

+.2.73.3. Iran,tul morfe mic reprezentîr:d formele de viitor an-terior permite d.isocierea în punctul de joncturà al elementului {voi}sau {oi} cu [fi], aqa încît lfiJ+R + S'D + SDconstituie unlan,tmorfemic indisociabiL

4.2.13.4. Disccierea se realizeazà prin intercalarea ad.verbelorma'i, s'i, cam, tot, prea, de exemplu : aa mai fi, oeni,t, aa qi fi, ajums, n:acam fi, înleles, Da, preat Ji, înlel,es.

4.2.73.5. Formele de viitcr antericr au structura :

{(v)oi} + tfil + R + S'D J- SD

4.2.74. Flectiaele condi{ionalului perfect

Alà,turi de condi,tional prezent, limba romànà cunoaqte o para-cligmà, de cond.ilional trecut.

+.2.\4.L. Cond"ifionalul trecut se caracterizeazà" prin prezenlaaceluiagi flectiv mobil {aD}, pe care l-am înregistrat si la prezent con-clilionai, înglobat însà, de data aceasta, într-un lan! morfemic cu altà.structurà. Flectivul mobil {aq} este asociat, în formele d.e trecutcondifional, unui grup, constant în tcate fcrmele, alcà,tuit dintr-unelement [fi], un rad-ical verbal qi rin flectiv identic cu cel d.e parti-crì1lu.

VERB

4.2.14.2. Lan.turile rnorfemice reprezentînd. formele verbalecle trecut conclilional permit disocierea în punctul cle joncturà, dintreflectivul {aq},sirestullanlului, au deci structura morfemicà :

[aq]+t f i l+R+S'D+SD.4.2.74.3. Disocierea acestui lan! se realizeazà, prin introcluce-

rea în punctul de joncturà a unui aclverb d.in seria : ma,i, s,i, cam,pre a, tot, d e exemplu : ag mai fi, cîntat, ar cam fi, cîmtnt, ar qi fi aeni,t ehc.

Disocierea prin schimbarea poziliei elementelor în cadrullanlului morfemic nu se produce.

+.2.1.5. Flectioele de perfect conjunetúa

Ca qi condilionalul, conjunctivul înglobeazà, clouà, timpuri :prezentul (cf . 4.2.e.) q i perf ectul .

4.2.75.I. Perfectul conjunctiv se caracterizeazà, prin prezenlaunui element mobil invariabil fsà] asociat cu un element de a,semeneainvariabil [fi] gi o grupare morfemicà avînd structura R+S'D+SD-

Lanlul morfemic reprezentînd formele d,e perfect conjunctivn u confine nici un element variabil în raport cu persoana qi numàrul-Ca atare, aceastà zonà a paradigmei verbale se caracterizeazà, prinsincretismul persoanelor qi numerelor.

4.2.75.2. Lan.turile morfemice care reprezintà, formele de per-fect conjunctiv sînt disociabile în punctul d.e joncturà, dintre [sà,]qi rest. Formele de perfect conjunctiv au deci structura :

[sà, ]# l f i l+R+S'D+SD.4.2.75.3. Disocierea se realizeazà,, ca si în cazul prezentului

conjunct iv, numai pr in intercala,reai unui ad.verb.(din seria ; mai,, si,, cam, prea, tot) sau a unei forme atone oblice de"pronume personal sau ref lexiv, de exemplu: s lúmai fi, aeni,t, sd, te fò d,us, sd-l fi, d,us, sd,-i mai fi, spus etc.

+.2.15.4. Ca qi în cazttl prezentului conjunctiv, ordinea d.e suc-cesiune a elementelol componente ale lanlului este f i x à .

+.2.76. Flectíoele tnfinitiaului perfect

Toarte rar se întîlneqte în limba contemporanà forma de infi-nitiv perfect.

+.2.16.I. Aceastà, formà, invariabilà, ca qi cea d.e prezentinfinitiv, sub aspectul persoanei, este constituità clin [a], [fi] qi ogrupare R+S'D+SD.r{ Cf. de ex. [26] .

192 IVIORFOI,OGII STRLICTURALÀ A LIMBII ROMANE

prezent.

4.2.76.3. Structura infinitivului perfect este dcci :( ta l ) #t f i l+R+S'D+SD

4.2.L6.4. Disccierea se real izeazà pr in in t e r c a i a r e a ad.-verbelor menlionate Ia celelalte forme cu afix mobil si a formeloroblice pronominale (personale si reflexive), d.e exemplu : a mai firemit, a o fò clus, a se fi, d,us, a-i fi, spus etc. qi a ad.vlrbulli mu :'ant fi, aeni,t.

4.2.77. nlectiaele prezurntiottlui prezent

Prezumtivul prezent cunoagte în limba actualà mai multemorlalità,li d.e realizare.

4.2.77.I. Formele de prezumtiv prezent sînt alcà,tuite clintr-unlan! morfemic ar,-înd structura R+SF (omonim d.eci cu gerunziul)qi o grupare, morfemicà analogà cu cea a formelor d.e viitor cu {voi}sau {oi} ale verbului a, fi,.

4.2.77.3. Aceste forme de prezumtiv prezentaud.eci structura:

{voi} l t t f i l+R+SFsau

{oi i#t f i l+R+SF4.2.77.4. Formele d.e prezumtiv prezent pot avea ca primà,

parte a lanlului o grupare morfemicà, analogà cu prezentul condilionala,l verbului a fi,.

4.2.L7.5. bisocierea formelor d.e prezumtiv prezent se produceÎn acest caz în punctul de joncturà, între {aq} qi tfil gi se realizeazàprin intercalareii acelorasi ad,verbe : ar cam,'fi crezînd,, de exemplu.

VERB

+.2.L7.6. În acest caz formele de prezumtiv prezent au, deci,structura :

{aq}#[ f i ]+R+sF

+.2.77.7. Prezumtivul prezent cunoaqte gi o paradigmà inva-riabiló sub aspectul persoanei qi numàrului, în care partea inilialà alanlului morfemic este analogà cu cea a perfectului conjunctiv( Lsà, fil).

+.2,77,8. Disocierea se prod.uce, în acest caz, între [sà,] qi[f i ] pr in introducerea aceloragi adverbe : sd, mai fi, crezî,nd,, de exernplu.

+.2.L7.9. Aceste forme de prezent prezumtiv au d.eci structura :

[sà, ]# l f i l+R+SF+.2.78. Flectùuele prezurntiaului perfeat,Prezurntivul perfect cunoagte de asemenea mai multe mod.a-

litàli de realizare.4.2.18.1. Formele prezumtivului perfect sînt omonime :-fie cu cele d.e tsi,itor anterior. si în acest càz àrL structura:

[voi ]# l f i l+R+S'D+SDsau

{oi}#[ f i ]+R+S'D+SD- fie cu cele d.e perfect cond-i.tional, si în acest càz ùrL structura :

{aq}#l f i l+R+S'D+SD- fie cu cele de perfect conjunctiv, avînd structura :

_sàl#t f i l+R+S'D+-SD.+.2.18.2. Disocierea se realizeazà prin intercalarea adverbelor

mai,, ,;i,, cam, prea, tot.

4.2.79. Caneluzii4.2.19.1. (A\ Eormel,e l)erbal,e sintetice au structuri d.estul d.e

variate, în care radicalul verbal este asociat unuia sau maimultor af ixe postpuse fa!à de rad. ical .

(B) Afixele se grupeazà, în sufixe qi clesinenle.(C) O formà verbalà sintet icà presupune cel pul in un

sufix (cf. gerunziul).De cele mai multe ori însà, rad.icalul este asociat cu douà afixe,

care pot f i :(a) un sufix qi o desinen.tà (cf. prezentul intlicativ, imperfectul).

,, - ".::'

douà' sufixe (cr' participiul)'

193

191 MOR}OLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

(D) Radicalul qi afixele reprezentînd. diverse forme sinteticealcàtuiesc la n !ur i mor f o l o gi c e in d i s o c ia b i le.

. (B). Afixele, atît sufixele, cît qi desinenfele, pot fi realizateatît pozitiv, cît qi negativ.

ff') Afixele variazà, de la o formà verbalà, la alta gi, în caclrulaceleiaqi zane à paradigmei, de la un grup de verbe la aitul.

(G) Suf ixele se pot grupa în suf ixe cu real jzaren n i c à, în toate formele unui timp qi mod - cf.rd.e exemplu, im-perfectul -q i suf ixe cu mai multe real izà,r i în

,de omonimie a afixelor. Omonirnia desinenlelor poate privi acelaqitimp q! mocl (cf. desinenlele de prezent, d.e imperfect) sau timpuriqi moduri tliferite. Omonimia sufixelor priveqte zone diferite-aleparadigmei verbale qi poate fi mai extinsà sau mai restrînsà la diferitecategorii d.e verbe.

4.2.19.2. (A) Iormele cu afi,n mobil, mai numeroase d.ecît celesintet ice, se caractet izeazà, toate pr in posibi l i tatea d_edisociere a lan!uIui morfemat ic într-un anumit punctqi pr in prezen\a, în cadrul lanlului morfematic, a uneigrupàr i inct isociabi le de morfeme, id.ent icà,( total sau par l ia l ) cu d. i fer i te forme sintet ice.

(B) Formele cu afix mobil se d.eosebesc prin : (a) structuragrupàrilo1 indisociabile, (b) prin structwa elementului mobil, (c)prin posibilitàlile de disociere ale lan,tului.

(C) Elementul mobil poate fi reprezentat prin uniúàli anali-zabile (cf., de exemplu, perfectul compus) sau neanalizabile (cf., deexemplu, prezentul conjunctiv).

(D) Elementul mobil este totdeauna comun ruturor verbelor,formele cu afix moloil cuprind d.eci o parte comunà tuturor verbelor- ca e se reduce la elementul mobil(cf.perfectul compus, de exemplu)sau cuprinde qi o parte (prima parte) a lanlului morfemic indiso-ciabil (cf., de exemplu, conjunctivul trecut).

(E) Elementul mobi l poate f i obl igator iu sau omisi-bi l . Elemente mobi le o mi sibi le apar în structura inf ini t ivuluiqi a prezentului conjunctiv : in caztl inlinitivului caracterul omisibilal elementului mobil are în rredere situalii sintactice cliferite (prezenfa

195

qi absenla ele'menlului mobil nu sînt posibile în generar în acelagicontext,), pe, cînd în cazul prezentu-lui conjunctiv càracterul omisibilal elementului mobil priveqte aceleaqi contexte.

.(F) {o1me.le cu afix mobil se deosebesc prin posibilitàlile dedisociere. Disociere.a^se poate _real iza (a) pr in permutare qii n t er c a I ar e (cf.. perfectul compus, prizentul condilional etc.)sq,u (b) numai pr in intercalare 1cf .conjunct ivulprezenúqi perfect etc.).

-(b)-Formele cu afix mobil se deosebesc între ele qi prin catego-riile de elemente lexicaie prin intercalarea càrora se pioduce diso-cierea.

Se p9t _intercala ad.verbe sau forme pronominale :_(1)_rrnele forme cu afix mcbil admit nùmai intercalarea a d -

verb elor z ma,i , p, i , cam, pre.artot,(cf . perfectul .o-pou, vi i torutnprezeltul colclilional - atunci cînd su-ccesiunea ele?nentelor încadrul formei verbale este cea obiqnuità).

^ (2) Alteori se..pot-intercala íumaí.forme pronominale (cf.

perfectul. compus, viitorul, prezentul condilicnal atuìci-cina elemòn-tul mobil este postpus).

[sà]#R+SA,+dA, admite inter_L a formelor pronominale.i de intercalare prezintà formele de

I,f,? jì:ii,t"l?:'"""T,?,n11".3*;il1î*nu, càre este exttrior tuturor celorlalte'férme cu afix mobil. r,

CLASIFICAREA VERBELOR ÎU COU.TUGÀRI

4.3.0. Din examinarea paraun inr.entar destul d.e bogat ryi drbale. Aceste afixe se repartiieazè

orgatizeazà" în s e r i i rèprezentîzeazú flexiunea unui verb sau a

aceste serii cuprind afixe .o*""8, ì]r reaìizare unicà pentrutoatc 'rerbele, precum gi afixe rearizate aiie"ii il lJiì eiup a" verbela altul. rmportante din punctur de vldere "r "irritiix""ii

iìorfologice

196 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMÀNE

a verbelor, al clasificàrii în conjugàri, sînt tocmai afixele cu maimulte realizúri, pe cînd zonele reprezentate prin afixele comune sîntnerelevante.

v a n t e cu e:ceplia celor din formele de imperativ, ale càror parti-cularitàli flexionare sînt determinate, cum am và,zat, qi de ciiteriisintactice.

4.3.2. Dlîeritele serii stabilite se deosebesc între ele 'u

numaiprin flectivele pe care le înglobeazà, ci qi prin omonimiile carac-teristice.

4.3.2.7. Considerà,m omomime d.ouà, af ixe ic lent ice ca

4.3.2.2. Examinînd. seriile de flective din tabettù i distingerndouà, categorii de omonimii :

. (a) ,Omonimi i comune, generale, pe care leregàsim în aproape toate seriile, cleci în orice paradlgúX vertralà,,

' i l 1)) l l l

r ' l ' ,t l r l ,s l r t ,

t l 'o-

l t l r -Luut,

til"1:,'à

t \ ,2.

'-lln

len-

-rt..rtimà,v Druóur@

(ilvrrrn în ved.ereDgrrs \uu, , r ru Lt luudrBUE

omonimiile specifice).r l rvr v uvDurgu y@

trnfìniLiv (E)

l r r tzr ' ì rLì r r [ ìcal iv

(.\)

l ) r 'czcnt coniunc[ìv (A')

I rnpcrfec. l (B)

I)crfect sirni:l '-rL (C)

Mei mul l ca perfect ( i - I )

-$-+-0

-{l- -l- [-']-$--t-[-ii]

[ - : i - ] ] [ .n]

t à- ì+[ ' f ' ]-c- I [- ' : l

[ - : l - : ì - |

[ - í {st : - ]

-o- j [ - ' . r ]

-{ i , t ì l

{ i - - [ , ] l

[ 1r ] - - [ - r r ]

[ ' Í - ] ì [ ' i ' i

- f i - I [- . i ]

-0- i i -- ' r l

-o-+ i - ; l-í i - [-uir]

. - ' , j - t , j i -1 l r I

i -u i . - l i [ - i ' ]

i -o-l t [-ui]

-t)- j -0

-{ l -1;- '1

-0 f [ - : i ]

-rv- I [-j ]-o- | i - i l-0-+ [ j r r l

[ - ió- ì ] [ r ' i

I i í - ] t [ - i ' i

0- ' ; [ - ] t : j

l-éz-l + -{i

i r1z-l ; f- i1

i réz I I l - r1 i

1 í -1 I 1-n1

[ ó- l ' t - [ i ' ]

I q:i:r-] l- ir l

-0- l i ' . : : ì

[ !óz-l i -0

[ 1éz-] 1- [ - ' ]

[ - i íz- ] | [ - i ]

[ - jú- l ] [ -ml

[-1i- l ] [ -L i j

[- ! í ;r- j - [-à]

[ - i :z- ] j - { } l - t r - 0l0

l- iz.-1 l - i l i - íz l ; f - i l

[ -éz-] - - [ -à j ] [ -eúz-] f [ - f r l

[é- j ] - [ - tn] [ - ( j )é I i Im]

t É- l - j t - l i l [ - ( r )ó- l [ ! t ]

[ -àz ] r [ -à] i [ -eóz-]- l - [ - i r ]

I

-0-- i - ! . ì

[ -à ] se- l 1- i i : r ] sc- l

[ 'q i ' ] 1,1 It -d- i t'i 1ì- l i - (ut ó- l

[ . s ó- i1 i - ]

t - i i I

t i -à- l I_ i í - iL ' I l - ì ó- ié- t

[ -h ; sc-] [ - i í ts t ' ] [ - i Í ] - : ;e- l

ParLic ip i r i (D) [ ' r+ L] [-il :i l- 1 I lú r t ] [ - i - t r j I j:i-l- t j

Gerunziu qlr) [ - (u) i i rd]

cr l r l a, ' r r ra

[ '1 i r r ct ] [ - in c i ] [ í l t i l

I ró L]

[ - í l r l I

a s. t tb l i t t ic

i i lIi u t)eq!ìed

II Q t 11qel i l ! , ) ( :1 ' l t í {

[ - íncl ]

a cta6j c p lu l :a

I a.r ( ì i / í f

Exemple:I t l t I r ' ( tdt t

d al) t0PL(t

u nt inqi ia

v DurÉur@ Dsrrw \ud,, r ru vuuu@Èlu r l lur

(avem în ved.ere omonimiile specifice).v ugDlr lguy@ uratvruruo

l - r i rL i l l - ì l I I11 | 12

Tabclul 1

I rrz-l I -(l

1, ,2- l ì [ - ' l

| [11z- l - l [ - t i ]

| ( l )ó- l [ -m]

| ( l ) f - l FI-1 ' l

[ -9fz- ] - f [ - i t ]

-eJ-+-!l

,0-+ [ - ' l

-o- t- [-tìl

t - i - l+ t - - l

t- i- l ,L t-lt l

-0,+ [ - i ]

-g- -l-il

-0--t [- ' l

-0-+ [-à]t - í - l -F I-ml

[- í- ]+ t- ! ' l

-0-+ t-àl

-0- t [-e]

-0-+ t-il-0-+ t- i l-0-+ [- ie]

[- í - ]+ t-ml

[-í-] -t I-!' l-0- ì- liel

-a-) -(l

-0-+ [- ' ]-0-l- [-c]

[- í- ] | [-rn]

t - í - l+ t- ! i l-g-+-g

--;-, ru ì zo I 21

i , t t - í I I t - i t I l -cat

[ - iésc- l , t r I t -esc- l -0 | [ -asc- l r -0 I - ' - ' -n

t - iéqt- l , r 1-t1 j l - t : , t Ì t - t l I t - í$t- l+t- t ì | -o-+t- i t

t - ié$t- l - r1-u1 | t -e;L-t+t-c l ] t -àeL- lat- ' l l -o-r t -"1

[- í- ] { t -mi I t - t t i t -mJ I t - í - ì Ft-ml -ml

-s--l-a-0-+ [-,]-{l- l- [-e]

[ -ó- ] - l [ -m]

[-é-] I [ - ! ' ]

-D-), -il

[-ú -F t]

a lùcea

a plùcea

-0-- l [ -ú]

-0-+ [ - i l

-0- l- [-e]

[ -e- ] ] [ -m]

[ -c- l I [ - t ' ]

-0-+ [ -u]

-il-+-s

-0-+ [- i ]-0-t [-e]

[-e-]- i- [-rn]

[-c-] ]- [- f ' l

-a-+-fr

+-0I f r l

Ì l - t

-1 [-e]

- l* I - rn l

- l+ [ - i ' ]

r-fr

104lt

Il1"Ie

Ir

l -

[ - ( i ) í* se-] l -1 fsc- l

l - ( i ) r f t l

[ - í ]sc- l l t - Í - l -sc- l[ - í - ] se- l I t ;+se- l | [ - í .sc- l i l - t l sc-

"- i

[ - i . r t 1 t - ' . , t I t - i - t t t l t - í Fr l

[ - ínct l I l - ;n.r t I t - inot l t - inalr l

.p-* [-àì -0-- f [ -c]

[ -ú fse-] I 1-r i - ;sc-1 [-ú ] se- l

Il-r'r -.t l 1

[ í+t l

a col)orÎ a lc(,pe|'r

[ - i r f se-]

t -ú+t l [- i r f t ]

[ - lnúl [ - înd]

începe a umple a face

__25 | 26 I 27 _t-el I t-"J l-f .l

[-sc f se-l

[ -o*s]

a ale.ge

a dtt.te

31 35lrolszlror - - r r 1--o | -o- l r or

l0

I [ - ' ]

' l [ -e ]

-(Ì- l- [-Lr I

-{}-+ [ - i l

-o- l [-e]

[ -c- ] | [ - rn]

[ -c- ] - [ - ! ' ]

-0- l, [-ul

-0-+-g

-( Ì -+ [ - i ]-0 l [ -e]

[ -e- ] i [ -m]

[-c- ] l - [ - f ' ]

-g- i-8

-{i-+-0

-0-+ [- , ]-o-- l [-e]

[ -e- ] f [ -m]

[-c-] i - l -- l i l

-a-+-ù

-u- l-rù-0-+ [-,]-0 ' -+ [ -c]

[ -e- ]* [ -m]

[-e-] -F [- l ' ]

-o-+-o

[ - i r f sc- ] [-sé -]- sc-l

[-{t -l- s ]

u face a aprinde

a put le

{r + t-àl

t pà- l

[ -sé- se-]

[ -s(r{ se-] [ -sé fse-]

[-l].l'sl t-0 rr l

[ - ind]

Q SCrrc

l " 'uu"

-0- | [- . t ] {r l t }

[-rró-]

[ -sé f se-] [ -u i f se-]

[ -0 +t l t , ,4 +lt - ! t f r - r r t

I

-o- * [-ie] -0-+0

[ -a^!a. I

[ -úf se-]( [ -séf se-]) [ -àfse- l

t -0+r l [ -à+r]

[ - înd]

a preda

-0-+ |- 'rl-0-+ t- i l-o--f [- !c]

[- ie-] l [-m]

[- ic- ] f [ - ! ' ]

-0-+ [ -q l

-0- t-{}

-0-+ l - ' l

-0-+ l -e l

Ie, j - [ -m]

[-c- ] i - [ - t ' ]

-{r- t-0

-0-+-s-0- l - [ - ' ]

-0-+ [-e]

[ -e- l | [ -m]

[-e-] t [-1' l

-0-+-0

[-uil

-o- l [-u]-0-+ t- i l-0--t-fr

t-'^ró-l+ I-*l

[ -qà-] ' [ - t ' l-o-* [ u]

-0-+ [ -q]

-{r-+ t-il-0-+ t-àl

t -à- l+ t-- l

[-ó-] ] [-x']-o- l [-u]

-g-+-0

[ -úf se-]

[ - înd]

ada

a sta

-o-f [-m]

_0_+ t- i l

-o-+ [ -e l

I -é-11 [-m]

t-é-l + [-1']-0-+ t-ul

-0-+ [-à]

t-c ó-l

w' I

-0-+ [-u]-0-+ t- i1-0-* [ - le]

-0-+ [-m]-0-+ [-!']-^-+ t -u l

_g- )- -a

-0-+ [ - ' ]

-0-+ [ -e]

[-e-]-l- [-m]

t-é-l + I-! ' l

-a--l ral

-o-t I -u I-0-+ t- i l-0--l- [-ri]

1-à-1 1 1-,r

t -à- l + [ - r j

-o-* [-u]

e-J i- [-m]

e- l + [ - ! ' ]

- -a

[ -úf se-]

[ -ú+t] t -ú+r l

[ - înd] [ - índ]

î r Ìccpe Lt umplc a aDed ct s|i

.LI r I r

r t t l ' l l r l

t i l r l l l I ' I

l t r ' t I l t r

I

l i l i l l l r

. ' q l r I

/ i l l l r ,

| '1 I l lr l r ' luf lI r r f ln l lr , l l l

l | l ' r r t r r l l

f 'frffr Hînt' : omonimiile dAi:d'Ai; dLr:dA:1, dA'z:d'AL, ilAn,-ilAL dA': dAL I SA : SA'.

(b) Omonimi i sp e c i f ic e ) càre cùra"ctet izeazà, un grupllli lnare sau mai restrîns de verle, cum sînt, de exemplur omoni-rnlilrr fl{u : dAe, SC : S'J etc.

Aceeaqi omonimie poate Îi realizatú prin diferite afixe - cf.{f tronimia dA3 : dAu realizatà, fie prin -d : (el') cîntd: (ei') cîntd,,rf r, trxemplu, sau prin -ie ca în (el,) apropie : (ei) apropi,e. Din aceastarlururge importanla primordialà, a omonimiilor în clasificà,rile morfo-hrgi tre 1441.

4.3.2.3. Omonimi i le speci f ice, dacà, facem ab-rlra,cfie d.e mai mult ca perfect, ale càrui flective sînt întotdeaunarrnivoc deductibile din cele d.e perfect simplu, sînt :

Omoni,mòi, sufònal,e

(a) S-A" : SB : SC : S'D : SE (ex. a cî,mta, a I'ucra)(b) SA : SC : S'D : SE (ex. a coborî, a sd,ti, etc.)(c) SB : SE (ex. a pd,rea etc.)(d) SC : S'D (ex. a pd,rea, a íncepe etc.)(e) SA : SE (ex. a rupe. a' d'uca etc.)(f) SA : SE : S'D (ex. o da,, a Lua)(g) SA' : SE (ex. a fi).

O mo ni mi,i, d,e s inenli, al' e

(a) ctAs : dAe (ex. a cîmta, a luua, a coborí etc.)(p) alÀ.l : tlAu (ex. a putea, a, nluri, a rupe etc')(y) ttAr : dA'e (ex. a apropia, a sui, a umple etc')(A) dAr - dA, (ex. a o,prop'ia, a sui etc.).

4.3.2,4. Fiecare serie de afixe din tabelul, -Z este caro"cteúzà'tàd.e o parte d.in cele 11 ornonimii specifice, cum se vede din tabelul,2-

4.3.2.5. Fiecare serie d.e afixe se caracterizeazú decí printr-unnumàr de omonimii sufixale (cel pulin 1 qi maximum 2) qi desinen-

liale (1, 2 sau 3).O singurà, serie (35) nu cunoagte nici o desinen!à omonimà,

(avem în ved.ere omonimiile specifice)'

. , t l l t ll l l l t r t

nr l f l r r .l l r l i t ll l r l l !

nfl rr II r r ' l l r lr lur , l r

I r l r r i l !

i l i l i l1

l r ii l I l l ' f t

r lo t , l

r l l t t r [(à) t tmt lnrrnrr p '*r

1 ' l tgf l ,n i l t r l t r r r ,p l 'o l t ,1 l r , lonl t , xrr l , i ikr , r l t r r r i în

197

orice parad,igmà, vertrara,

Tabelul 2

J

5

7 +

s

++

+

î

199

Omonimii

Seria 1

7I72137415

28 I

3031

4.3.2.6. În numeroase cazuri, mai multe serii d.e afixe prezintÉrlc1rlg2gl omonimii (acelaqi numàr qi acelaqi tip). Aga sînt :

++

))))) .+

+

1. Seriile l--3, 7 -L1.2. Seriile 4, 53. Seria 64. Seriile 72, 735. Seria 146. Seriile 75-207. Seriile 27, 228. Seriile 23, 259. Seria 24

11. Seria 2872. Seria 31'13. Seria 3274. Seria 3315. Seria 3416. Seria 35I7. Seria 36L8. Seria 37l-9. Seria 38

(A)(B)(c)(D)(D)

Grupul, )) ), ,, ,

(clouà, omonimii(trei(pa,tru{cLouà,(patru(douà(trei(trei(patru

, ,, ,) ), ), ,) ), ,, t

, ,, ,, ), ,,1

, ,, )) ,, ,

10. Serrile 26, 27 ) 29, 30 (c[ouà(trei(trei(clouà,(trei(trei(cIouà(patru(trei(douà,

4.3.2.7. Grupele 13-20 cuprind cîte o singurà serie caracte-úzatà, fiecare printr-o combinalie de omonimii strict specificà, uneorichiar prin omonimii specifice (cf. seria 32 - omonimia (f), seria37 -omonimia (g) ) . Ca atare reprezintà, ser i i aberante gid.eci i red.uct ib i le.

4.3.2.8. Celelalte grupe înglobeazà, mai multe serii d.e afixe sautîn cazurile în care nu cuprind d.ecît o singurà serie, aceasta se deo-sebegte d.e seriile altor grupe prin prezenla unor omonimii suplimen-tare. Aga sînt :

+ 23D

I11

))1'

, ,, ,

248

10.

fa!à cle grupul 1, ,) ,,1

, ,

, ,, )) ), ,

Din aceastà examinare, s-ar pà,rea cà omonimiile fundamentalesînt cele sufixale, iar dintre omonimiile tlesinenliale, omonimiiloo( $i p.

200 MORF'OLOGIE STRUCTURALÀ A LIMIJII ROMÀNE 20î

4.9.3.1-t Comlararea diferitelol serii de afixe stabilite, subaspectul realizà'rii lor concrete, duce la constatarea cà, în mulúe ca,z.ùri,diferenlele dintre seriile caracterizabe prin aceleaqi omonimii fun-damentale qu privesc decît anumite zone aIe lraradigmei.

De multe ori, deosebirile pot fi circumscrise în termeni fonetici :prezenla afixelor diferite poatB fi pusó în legàturà cu o anumità,structurà, a finalei radicalului. In acest caz, avem de-a face cu a I o -morf e f onet ice aleunuimorfem.

Alteori ocurenla unei serii nu poate fi circumscrisà, decît prinraportarea la urr grup sau prin indicarea individualà a raclicalituiverbal: în pr imul caz aî ixele deosebite const i tuie alomorf emorf o logice, înal doi lea, a lomorf e lexicale aleunuimorfem.

_ Gruparea_în c lase f lexionare, deci în conjugd,r i , , sebazeazà" pe alomorfe morfologi,ce.

4.3.3.2. Examinarea seriilor de afixe care prezintà, aceleaqiomonimii, deci fac parte d.in acelea,si grupe, sub àspectul afixelorconcrete pe care le cuprind. qi al ocurenlei lor, atatà, cà,:

(a) Ocurenla seriilor 7) 2) 3, 4, 6 poate fi clelimitatà, foneticîn cadrul clasei verbelor în -a:

Seria 2 se realizeazà .dupà, un radical terminat într-un grupconsonantic muta cum I'iqwiria sau un grup alcà,tuit din douà licÈicte-.

Seria 3 - dupà un rattical terminat* în -z nonalternant.Seria 4 - dupà un radical terminat în -o nonalternant.Seria 6 - dupà un radical cu finalà vocalicà diferità, de -w

qi -o nonalternante.Seria 5, itlenticà, din punctul de vedere al omonimiilor cu seria

!, lar diferità ea realizare foneticà,, se realizeazà, în paradigma ver-bului a Ttreced,a qi a încà, cîtorva verbe, avem deci dé-a facé cu alo-morfe lexieale.

Seria 1 se realizeazà în celelalte cazuri.. (b) Ocwenla seriilor 7) 8) g, 10 qi 11 poate fi de asemenea

circumscrisà fonetic în cadrul clasei veibelor-în -a :Seria 8 se realizeazà, dupà, un radical terminat în -a nonalter-

nant, iar seria 11 dupà, un radical terminat în -e.Seria 9 - dupà, un rad.ical cu finalà, vocalicà, (diferità de -a gi -e).Seria 10 - dupà un radical terminat în /c' sau g, nonalter-

nante.Seria 7 - dupà, un radical cu finalà consonanticà, (oricare.

afarà d.e k' sau g').

Diferenla (privintl realizà,rile sufixului de prezent inclicativqi conjunctiv) clintre seriile 1-6, pe de o parte, qi 7-11, pe de alta,nu po.ate f i redusà, la nivel f onet ic, n ic i lexical(decît în cazul unui nurnàr restrîns de verbe) : în aceleaqi condiliifonetice, sufixul de prezent poate fi : {- 6-ii-g-}zt sau {-ó-zi-éz-},de exemplu : itttr - fr - u fluw-ez- fr , contini- fl - u l perpeta-ez- D', apropi- A - i lsu,bl,ini-ez-fr etc.

Ca atare, ser i i le 1-6 qi 7-Ll reprezintà ser i i morf o logici reduct ib i le : verbele în -a se scind.eazà, ast fe l în douà, c lase.

Oa urmare, sufixele de prezent care caracterizeazà, cele douàclase trebuie considerate altfel decît s-a fàcut pînà acum: sufixulde _preze_nt 1ealizat

-botcleauna pozitiv {-e-éz-}, avînd. în vedere qirealizàrile foarte diferite sub aspectul componenlei fonice, poate ficonsiderat d i f er i t , c leci neomonim fa!à, d.e suf ixul deimperfect, infinitiv etc.

(c) Seriile 12 qi 13 din grupul 4 se caracterizeazà, prin unelesufixe gi desinenle diferite ([-í-] fa!à, cle l-i-J etc.), dar deosebirilenu pot f i c i rcnmscr ise f onet ic : at î t [ - i - ] , cî t Di t í - lsînt ocurente în condilii fonetice identice - clupà, un rad.ical terminatîn -r, de exemplu : a coborî, a suferi,. I-.le consid.eràm cteci serii m o r -f o logic i reduct ib i le.

Numà,rul restrîns al verbelor de tip a coborî face posibilà, qiinclud.erea lor în clasificare prin enumerare.

(d) În schimb seriile 13 qi 14, foarte asemànà,toare din punctuldeved.erealomonimi i lor , pot f i reuni te la nivel f o-n e t i c : seria 13 caracterizeazà, o parte din verbele în -i cu radicalterminat în r, pe cînd seria 14 se realizeazà dupà, un radical cu fi-nalà, vocalicà,.

_ Seria 74 ar putea fi reunità, în condifii similare, în aceeagiclasà morfologicà cu seria 12.

(e) Seria 16 se poate reuni cu seria 15 : seria 16 caracterizeazà,o parte din verbele în -a cu radical terminat in -è, -fi, iar seria 15unele verbe în -i cu radical terminat cu o altà consoanà.

(f) Seriile I7) 18, 19 qi 20 se delimiteazà între ele în termenifonetici :

Seria 18 se realizeazà, atunci cînd rad.icalul unei categorii d.everbe în id se terminà în vocalà.

25 Aî ixulcupl ins îutre acolade ya- à- 0-Ì , <ìe ex. . s imbol jzeazà a f i x u Im o r f o I o g i c, indi ferent de real izàr i le sale fonet ice.

N,IORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

Seria 19 - cînd. radicalul se terminà în -ó sau -f, seria 20 cfurctrad.icalu-l se terminà în -r, iar seria 17 în toate celelalte cazttri.

Oa qi în cazul verbelor în -a, repartilia afixelor clin diferite

Deoarece toate verbele caracterizate prin sufixul d.e prezent{-i-ósc-} au radicalul terminat în -r, finalà, care nu apare decît la

,cîteva d.in verhele în paradigma cà,rora, apàre sufixul {-í-ésc-}(care pot fi înregistrate lexical, ca exceplii), le putem considerà,tlomorfe fonatice ale aceluiaqi alomorf morfologi,c.

(g) Ocurenla seriilor 2l qi 22 se circumscrie fonetic în cadrulverlrelor în -ea: seria 22 se realizeazà dupà un radical terminat în-d. seria 21. cîncl radicalul are altà, finalà.

(h) Sóriile 23, 24 gi 25 se pot de asemenea reuni :Seria 24 se realizeazà, cînd rad.icalul unor verbe în -e se terminà,'într-un grup muta cum l,i,quida, seria 25 cîncl finala rad.icalului este

-ó sau -d, iar seria 23 în celelalte cantri.(i)"În aceleaqi condilii se reunesc seriile 26, 27 qi 28: seria 27

se realizeazà cînd. radicalul unor vertre în -e se terminà, în -ó sau -f,.seria 28, d.upà, radical cu finala -ò, iar seria 26, în celelalte cazwi.

(j) Se delimiteazà în termeni fonetici ocurenla seriilor 29 qi 30.Seria 30 este specificà, pentru unele verbe în -e, cu rad.ical terminatîn -ó sau -f, seria 29, pentru celelalte canlri.

Vertrele în -e se grwpeazà, d.eci în 3 c lase f lexionare :ultimele d.ouà se deosebesc d.e prima (seriile 23, 2+r 25) prin omonimiidiferite, iar între ele prinrealizareamorfemului d.e participiu : SD :-s-pentru unele, -t pentru altele, iar ocurenla acestor sufixe nupoate fi clelimitatà, fonetic.

4.3.3.3. Examinarea diferitelor serii cle afixe din punctul d-evedere al reclucliei alomorfelor ne obligà deci sà d.istingem, din pri-.cina particularitàlilor înregistrate la 4.3.3.1. (b) qi (f), încà, d"ouàomonimii importante din punct de ved.ere morfologic.

(a') SB : SC : S'D : SE (ex. a lwua, a subl,ini,a etc.)(b') SO : S'D : SE (ex. a hotd,rî, a rd,pi, etc.).Dimpotrivà,, putem face abstraclie în clasificare de omonimiile

,derivate, rezultate din combinarea în serie a anumitor alomorfefonetice : (1) dAr : dA's Si (A) d{:ctAz, precum qi de omonimiile,(f) qi (g) care caracterizeazà, seriile aberante.

4.3.4.r. Avîncl în ved.ere omonimiile caracteristice putem grupaverbele earacterizate Jlexionar prin seriile.de afixe r-sb iqi d "r;;le considerà,m vu" l9.r^egùtate; în 8 t ipur i pardàigîat ióòcum rezultà din tabelul S.

VERB

+ a ispràvi , a hotàrî

+ ] a putea, a vedea, a gedea

a începe, a umple, a face

a alege, a pr inde

a rupe, a f r ige

4.3.4.2. Aceste 8 tipuri corespund., d.acà, avem în ved.ere a I o -morfele morfologice pr in care se real izeazà d. iverseleomonimii, la 10 clase flexionare : tipurile o gi rr se sutrdivid fiecareîn 2 clase.

_. Aces_te clase paradigmatice, pe care Ie putem numi cu termenutradi l ional de conjugàr i , sînt :

Conjugarea f avînd ca afixe caracteristice :1. SA : SB : SO : S'D : SE: {-ó-}

a ara, a continua, a apropia,a ploua, a preceda

a acoper i , a sui

0onjugarea a IIL-a avînd.1. SA:SC:S'D:SE:

ca afixe caracteristice :{-i-}

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

2. SF: {- înd}3. dAB : d4 : tà-Ì

Dx. : a are,, ú aphopi.a - cf. seriile 1-6.

Conjugarea a II-a avînd. ca afixe caracteristice :

VERB

3. SA: {-é-}4. SF: {--înil}5. da, - dau

Ex. : a pd,rea, a td,cea (cf. seriile 2I, 22).

Conjugarea a VIII-a avînd ca afixe caracteristice :1. SC : S'D: {-ú-}2. SA : SE: Í-e-i3. SB : {-eó-}4. SX' : {-înd}5. dA, : dA

Ex. a 6ncepe, a umpi"e, a face (cf. seriile 23, 24, 25).

Conjugarea a IX-a avînd ca afixe caracteristice :1. SA : SE: {-e-}2. SB : {-eó }3. SC: { ise-}-4. S'D : -{-s

i5. SF' i ind]6. dA, : dAe

Ex.: a prind,e, a d,uce, a scrie (cf. seriile 26? 27r 28).

Conjwgarea a X-n avînd. ca afixe caracteristice :

6. dAt : dAoEx.: a rupe, ú coace (serllle 29, 30).

4.3.4.3. Avîncl în vedere, deci, omomi,mi,il,e specifi,ae rel,etsumtegi al,om,orfel,e morfologica (iredtctibile în termeni fonetici) ale diferi-telor morfeme verbale, oblinem 10 conjugà,ri reprezentîncl 8 tipuriflexionare. În cazrl a d.ouà, clase - conjugàrile l^qi YI - am inilusqi cîteva verbe prezentînd alomorfe Lani,cal,e (a preced,a, a swcceila etc.).

4.3.4.3.1. Considerate sub aspect cantitativ, cele 10 conjugàri.au, în limba actualà, o situalie inegalà,. Cele mai bogate - dacàayem în vedere raportul care rezultà din repartizarea pe conjugàri(cî. Aneua 75) a celor 450 de verbe examinate qi din indica.tiile oferitetle studiul acad. Gr. Moisil - sînt conjugà,rile f, a TI-a, a V-a _si aYf-a, urmate apoi, la destul de mare clistan!à, d.e conjugarea a IX-a

0onjugarea a IV-a avînd ca afixe caracteristice :1. SA : SO : S'D : SD: {-í-}2. SB : {-eó.}3. Sf' : {-inO14. dAs :-dÀo: {-à}

Ex. : a acoperi,l a sui, @f. seriile 18, 14).

Conjugarea a V-a avînd. ca afixe caracteristice :1. SA : SC : S'D : SE: {- í - }2. SB : {-eó}3. SF : {linò}4. dar - dau

Ex. a sd,r,i, a fugi, (cî. seriile 15, 16).

Conjugarea a VI-a avînct ca afixe caracteristice :1. SC : S'D : SE : {-í-}

seria 12).

5. dAl : d.A6Ex. : o i,sprd,ai,, a hotd,rî (cf . seriile 17, 1.8, 19, 20).

Conjugarea a VII-a avînd ca afixe caracteristice :1. SC : S'D : {-ú:}2. SB : SE: f -eóì

2072a6 MORFOLOGIE STRUCTURAL.{ A LIMBII ROMANE

26 În lucr. c i t : se menl ioneazà gi a t i tbùrt , cale se încadrcazà însà mai cur. indin conjugarea a VI-a.

VERB

fir rrcle cuprinse în lista noastrà (a acoperi, a oferi) cr spri,ii'ni,, ú.au,.fttri, a, zt)îrl,i)) verbele : a, a,bsol,1)'i, a ili,feri,, a (se) reÍeri,) epuizînd-rrsl,fol categoria verbelor de acest tip.

Notd,. O parte d.in verbele avînd radical cu finalà,.consonanticà, au trecut, d.upà, o Îazà' d.e ezitare, Ia'conjugarea I -cf. a d,i,zol,ai' (2 a d'i,zol'aa), arezolaí(2 a rezol,aa).

În cazul unora din verbele din aceastà, categorie constatàmltrozenla unor r-ariaÍrte . acoperd, qi acopere (At), acoperd qí acopd,r(/r), suferd, qí sufere (Ar) etc., care marche zà, trecerea acestor verberlrr la tipul de flexiune propriu conjugà,rii a Y-a la cel specific conju-grl,r'ii a IY-a.

Verbele cu raclical terminat în vocalà, care aparlin conjugà,riirr, IY-a sînt mult mai numeroase. lVlulte dintre ele însà, prezintu\valialii care dovedesc ezitarea lor între conjugarea a IV-a qi a YI-a'

- cf.. bi,rui,e qi bi,rwi,epfa (Ar), cheltui'e qi chel,tui'epte (Lt), trebwi'e ,1iI,r'elrui,esc (Au) etc.

4.3.4.3.3. Prin numàrul mic d.e verbe pe care îl caracterizeazà."qi lrrin faptul cà, multe d.in aceste verbe ezitú în flexiunea lor întrerlouà, conjugà'ri, prezentîncl forme paralele, conjugàrile a IIf-a, a,lV-a $i a VII-a se d.oved.esc a av€a o pozilie destul d.e qubrettà, înHislemul limliii actuale.

Dimpotrivà, d.eosebit de solide sînt conjugà,rile f, a V-a gi, mai'rr lcs, a I I -a qi a YI-a.

4.3.4.4.I. Clasificarea în 10 conjugàri face alrstraclie d.e formele

'' af. a adormi,, a trece, a îmcepe etc. - sau chiar în acelaqi context"- - tf. a zbura - sînt posibile ambele omonimii menlionate, acestevtrrbe ar urma sà, fie considerate ca a treda subclasà, sau sà, fie incluserf rr d,ouà, ori - atît în subclasa verbelor caractarizute prin Gz : As,rril; $i în cea caracterizafà" prin G - 42.

4.3.+.4.2. Nu pot fi cuprinse în aceastà subclasificare verbe ca,u, d"uce, a face, a zi,ce, a aemi etc., care ptezintà' forme G, specifice(rreomonime nici crt AB, nici r 'u A2).

4.3.4.4.3. În conjugarea f $ia YI-a am inclus, în afarà de verbelepr"czentînd alornorfe ale d.iverselor morfeme red"uctibile la nivel

(din cele 6 000 de verbe examinate de acad. Gr. Moisil, 1?5 se înca-dreazà, în aceastà, clasà).

Leroase sînt :rezentatà, în lista noastrà numailvînd în vedere lista din 16gl, p. 16,rente periferice pentru vocabularul26, màrind astfel numàrul lor la b.Ìnd (avînd în vedere lista examinatàcoúce, a fi,erbe, a frige, a trî,nge, a[umàrul verbelor din aceaÉtà ólósà

cazul celor mai multe avem de-aùce, ú fi,erbe etc.).nentatà, prin 11 verbe (cî. anenu981, p. 2I, 22) putem adàuga încà,ù,ispdrea, a se comptrd,cea etc.r repre_a càror parte finalà, coi,ncid,e total

Cele mai multe verlig dir. ,"";Sl;tàff-u ezità, sub raport para-d_igrnatic._în limba actualà, între conjugarea a vrr:; qi cori;ugaiéa aVrrr-a. Normele limbii literare recóùanclà, formeló ciracterizatep:'T ?fi":le.conjugàrii a vrr-a, dar în rimba vorbità (chiar liierarej*srnt loarte lrecvente, pentru multe din aceste verbe (mai ales încaznl rlerivatelor), formele_ cu afixe specifice conjugàrii à, yrrr-^ , oorrpa,re) ar.d,isplace, ne complacem etc. (ia!à de oo àpíieo, o, dirq,id,rr",rae compld,cím etc.).

- co-njugarea a rY-a cuprinzînd 19 din cere 4b0 de verbediscutate. Yerbele incluse în ristà noastrà nu epuizeazà, însó în modevidenl aceastà, conjrrgare care esle, fàrà, indoialà, mai bogatà,. putemadàuga a,stfel rerbe cu: a.absol,oi,, a atribul, a dljeit,

" ifù;;" *ò;*,a mormdi, n sîrîi, a spriji,tr,i etc.

Trebuie remarcat-cà în aceastà conjugare predominà, net ver-bele cu radi caL t ,erminat în vóc"alà ' . verbere avînd unradical cu finalà, consonanticà, sînt pu,tin nume oase. putem adàuga,

208 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

fonetic, gi cîteva r"9r!e (a preced,a, .a succeila etc., respectiv a feri, aopri , etc.) prezentînd alomorfe circumscrise lexical .

Procedînd în acelaqi mod, putem reuni conjugàrile a III-a gi aIY-a, introd.ucînd prin enumerare în conjugarea a ÍV-a cele 5 vei"beale conjugà,rii a III-a (cf. 4.3.4.3.2).

4.3.5.0. clasificarea astfel oblinutà diferà atît de clasificareatraclilionalà în 4 conjugàri, cît si de clasificàrile efectuate de Atf

4.3.5.1. Rezultatele cliferite oblinute d.e acad.. Gr. lfoisil seexplicà, prin faptul cà domnia sa a avut în ved.ere .flecti,aele conside-rate glob al , sub forma lor graf ic à, pe c ind. prezenta c lasi-ficare are ca punct de plecare diferitele afine rezultate d.in analizaflectivelor consid.erate sub aspectul componenlei, l,or foni,ce.

4.3.5.2. Diferenlele fa!à de clasiîicàrile menfionate, în 4 gi Gconjugà,ri, se explicà,, în primul rînd, prin extinderea bazei cle clàsi-f icare. Clasi f icarea în 4 conjugàr iare în vedere un singur af ix- sufixul de infinitiv, iar la clasificarea în 6 conjugà,ri se ajungelinînct seama nu numai de sufixul de infinitiv, ci qi de cel de prezentz?.Introd,ucerea printre criteriile clasificàrii a acestui din urmà sufixeste, cum am và,zttt, d.eplin îndreptàlità, de repartilia sufixelor deprezent (v.4.3.3.2), d.ar nu este suficientà, pentru a acoperi toatà va-rietatea morfologicà a verbului romà,nesc. De aceea clasificarea pro-pusà are în vedere toate af ixele relevante.

4.3.5.3. Prin extind.erea bazei cle clasificare la întreaga para-cligmà, qi prin rezultatele la care ajunge, clasificarea noastrà se apropie

nr,mpi,e la clasa a Y-a.4.3.5.4. Dacà raportàm clasificarea oblinutà, în prezenta cer-

cetare la clasificarea turentà, gi trarlilionalà, a verbelor romà,neqtiîn 4 conjugà,ri, constatàm :

Am scind.at in virtutea sufixului de prezent în 2 conjugàri

a IX-a qi a X-a.Neschimbatà, ràmîne la prima verlere situalia v_ertrelcr ît -ea

(crt" *"p"ólinia, i" "i-^itiò""""-propusà,,

conjugarea a YII-a) : verbele

VERts 209

2? În ansamblul sàu clasificarea cunoscutului romanist suedez are în vedere, pelîugà afixele rnenfionate, vocalismul, consonantismul $i accentuarea radicalului - veziI561, t571.

28 Loc. c i t . , p. 295.ze S-ar pàrea cà autorul considerà verbe cn radicale diferite numai unele din

verbele al càroi radical var iazà sub aspectul nu rnàr t l lu i de elemente fonice com-

ponente.

74 - c,424

210 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROM,ÀNE 277

RADICALUL VERBAL

4.4.1. VERBE CU R,A.DICAL PAR'TIAI,, VAR'IABIL

(a) c laEx.: a cd'tc-alsd' calî-e

(b) s/g

,1 ' MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

{c) t l tEx. : a bat-elbal-i

{d) d lzEx. : a cd,d,-eafcd,z-î,nd,

(e) s/$Ex.: a coas-elcos- i

( f ) s(t ) /q(t)Ex. .: a gust-algugt-i

(s) (q)ci(q)tEx. : a mupc-afmugt-i, sd mu;t_e

(h) sc/gt

( i )Ex. : cresc-î,nd,la crest-eI. nlfr2. bls

213

Dx. : rd,mîn-efrdrnî-i,, rd,ma_seîierb-e lfier_se

(j) 7. c lè l f rz. slÈlb3. t,lilsa- dlzlfr

Ex. .: coc-î,nd, f coaó- e I cop- sei(1) s/A/p

Abseraa!,ie. Comparalia cu tatrelul d.e alternanle consonanticedin [29] aratà' có, în flexiunea verbalà se realizeazà numai oparte din varia.tiile consonantice positrile în limba romà,nà.Nu apar alternanlele d/j, tlAr ,il\, realizate în derivare, nicivarialiile l/y (în interpretarea noastrà Ilfr), zli, f/q, înregis-trate în flexiunea nominalà.

+.4.1.1.1. Examinarea alternanlelor consonantice impunerr lrrrtitoarele observalii :

(1) Alternanlele se realizeazà, în majoritatea covîrqitoare acir,zrrrilor între termeni pozitivi 30. Numai în douà, caztri - (i) qi(,i) - unut , respectiv doi termeni consonantici pozitivi se opun unuif ( ,1 'nìen fr .

(2) Yarialiile de termeni pozitivi se realizeazà prin substituirea,rrrrol elemente fonologice din aceeaqi serie : numai între consoane.N rr apar alLernan{e cuprinzînd un termen consonantic opus unuiavocalic. In majoritatea caztrilar, varialia priveqte un singur element.Sirrgura exceplie o reirrezintà, alternan,ta (h) care se tealizeazà, prinvrr,r:ialia unui grup consonantic.

(3) Elementele fonologice cuprinse într-o alternan!à se potrlrrosebi atît sub aspectul locului, cît qi sub aspectul mod.ului d.e arti-orrlare. Se pà,streazà, însà, constant, cu o singurà, excep,tie, caracterulnonorità,fii sau al nonsonorità,lii : în alternanlele clè, clî,|p, t/!, s/$,xciqt etc., toate consoanele sînt surde, pe cînd în g/4, ca qi în d,lz, ambiil,rrrmeni ai alternanlei se caracterizeazà, prin sonoritate.

Exceplia menlionatà mai sus este reprezentatà, d.e alternanlag,lÈlp, care nu apare (avîncl în vedere lista noastrà, cle verbe) clecît înlrrrad.igma verbelor a fri,ge, o, suge qi a înfi'ge.

(4) Alternanlele consonantice pot cuprinde minimum d,oiryi maximum lrei l,ermeni.

Elementele unei alternanle t1e doi termeni pot fi ambele pozi-live sau unul pozitiv qi celàlait negativ.

C:le mai frecvente sînt varialiile consonantice între doi termenipozitivi (cî. ameua /3). Varialiile între un termen pozitiv gi unulrregativ (n/0 qi b/0) nu apar decît în paracligmele verbelor a oemi,:,oin-elai-i, (qi a clerivatelor sale z ú se cuuemi"', ú deaeni' etc.), a pune,a rd,m,î,me, a, spune, a line qi a fi,erbe (fierblfi,er-se, fier-t), au d.eci uncaracter izolat (mai ales în cazul alternanlei b/0).

30 Nurnim pozi t iv i te lmeni i c l i fer i l i de zelo.31 Avem în vedele construcf i i pu{ in obi ;nui te c le îonna: nú te cuui i , in care d. se

crrrrení înccteazà de a mai f i verb unipelsonal ,

+,4.LJ2. În ce priveqte ocuren{a lor, alternanlele consonanticese caracterizeazà' în felul urmàtor :

(1) Alternanlele consonantice aîecteazà" în toate cal,;r;Lllile, îà,rà,excep!,ie, parlea finalà a rad.icalului, se produc d.eci la jonctura dintrerad.ical qi diferitele afixe care apar în urma acestuia.

(2) Secvenla d.e elemente fonice caîe reprezintà raclicalul nueste afectatà d.ecît de o singurà alternan!à consonanticà.

(3) Ocurenla unuia sau altuia dintre membrii alternanlelornu este în nici un fel condilionatà d"e accent.

(a) Se pot stabili anumite relalii între diferilii membri ai alter-nanlelor qi terminaliile diferitelor forme verbale.

La prima vedere aparifia unuia sau altuia d,in termenii alter-nanlelor este condilionatà, de calitatea foneticà, a terminaliilor.Aparilia celui d.e-al d.oilea termen 32 al alternanlelor (a), (b), [c), (A),(e), (f), (g), (h), (i), (j), (k) qi (t) este determinatà, cle prezenla în ime-diata lui apropiere a unui a asilabic (una d"in realizàrile morfemului

Al tloilea termen al alternanlelor (tr), (c), (d) qi (e) apare giatunci_cînd. dupà, raclical urmeazà, un ,i vocalicss: fugl a fu|-i, fuf -ii,Jufr;ind,, fufi-ise; înghitl a înghi!-i, 6nghi,!-it, înjtttt-tnd, î,ngmtr-|ss,auill a awz-i, auz-it, auz-ind,, auz-,ise1 iesf a ie;-i,, i,e;-it, ieq-i,1xd,, ieg-òse.

274 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

32 AI doilea' în modul nostru de prezentale a alternanlelor. Ordonarea înlr-unsens sau altul a termenilor alternanlelor este oarecurn arbitrarà gi, in fond, fàrà conse-cinle pentru descr iere. Alegerea ca pr im termen al a lLelnanlei a elementuìui care apareîn forma de pers. I sg. a prezentului indicat iv se just i f icà intr-un fel pr in faptul càaceastà formà este caracter izatà, în caznl celor nrai multe verbe romànest i , pr intr-unf lect iv 0.

33 Evident' regula privegte numai verbcle în paracligma càrora se reafweazra:rceste al ternanle (verbe c^ a pregdt i , a pràpàdi , a omet i , a putrezi nu intrà în discul ie) .

cum i vocalic caracterizeazà, terminaliile tipului d.e verbe cui c1 marcà, a infinitivului, se poate vorbi nu numai de o contlilionare

I , , r ret icà, c i , în acela,Di t imp, qi de condi l ionare morf o lo-gicà, .

Notd,. Llternanla (a) nu se manifestà în paratl-tgmanici unui vertr din categoria -'il. t'oate verbele cuinfinitivul terminat în -éi se încadreazà' în tipul-i,('esc) caràcterízàb prin lipsa alternanlelor : a boc'i,a toci, etc.Toate aceste Yerbe pà,stteazà', în cursul întregii para-digme, [Ó] ca element final al radicalului'

în toate celelalte situalii apare termenul pozitiv (n) aI alter-nantei : pxím) pun-d) pun-î,nd,, o'int aemea'nL, a'imd,, aenind' et'c.

pe care limba literarà le-a eliminat.

VERB 2t5

e Avem in vedere Îaptul cà prezintà in flexiune aceeagi serie de Îlective.

276 MORFOLOGIE STRUCTUR.{LÀ A LIMBII ROT,IANtr

alternanlele (a), (b), (g), (h),semivocalic : alternanlete (c), (d) ,si (e) în paracligma,unor verbe în -i,,alternan{ele (a) qi (b) în paracligma verbelor în _e,rtt -e& qr -L,

VERB

(6) -w qi -î,nd,: altelnanlele (c) Èi (d) în paradigma ver'lrelorîn -ea qi a unora din ver'lrele, în -e,

(7) -s gi -f : alternanla (ir) în paradigma unui singur verb în-e: f ierbe.

Termemul al, trei,l,ea al cliverselor alternanfe, carc poate fi 0 saup.àpale urmat cle -s ( . . . ) qi de - f , terminal i ispecif iceunei categori irestrînse cle verbc în -e (conj. a trX-a qi a X-a).

Primul, termem al alternanlelor apare în toate situaliile în carenu apar termenii al cloilea qi al treiiea.

+.+.1.I.4. Din aceasl,à, descriere rezultà, cà acela,qi termen alalternanlelor poate fi coocurent cu cliverse terminalii, chiar dacà,aceste terminalii au. structurà, foneticà diferità, : comp. (1), (2),(3),(4), (5), (6). Ocuren\a cea mai generalà a termenului al cloilea al alter-nanlelor o replezintà, persoana a II-a singular a prezentului indicativ,conjunctiv, qi, la unele r.erbe, imperativ, în care radicalul este urmatde un -i nesilabic. Datorità, gerreralità,lii acestei ocurente, putem vorbid.e o eonili.li,onare foneticd, (degi calitatea foneticà gi fonologicà a ceeace consideràm clesinen!à cte persoana, a II-a este foarte discutatà,qi discutabilà).

De asemenea, de condilionare foneticà, putem vorbi în cazul (3).În celelalte situalii ocurenla unui anumit termen al diverselor

alternanle este condilionatà mai pulin fonetic ,si mai rnult morfologic,uneori chiar lexical.

4.4.1.1.5. Condilionarea morfologicà es1,e eviclentà, dacà, urmà,-rim repartilia diferi-tilor termeni ai alternanlelor consonantice încadruL paradigmelor cliferitelor categorii de verbe.

Notd. În expunerea ca, e urmeazà, folosim abrevierilela care am recur,s în capitolele anterioare qi a cà,rorlistà s-a d.at la 4.2.0. (Nota). De cîte ori simbolulcare ind.icà, un anumit timp apare neînsolit d.e nici ocifrà, înseamnà, cà, timpul respectiv prezintà, un alo-morf radical comun celor qase forme. Deoarece pen-tru majoritatea covîrqitoare a verbelor formele deimperativ sînt omonime cu cele de indicativ, numenliondm imperativul decît în cazurile în care seconstatà, o abatere de la aceastó regulà,. Menlionàmd.eci imperativul în cazlurile in care prezintà, unalomorf distinct, specific numai imperativului.

,1 ' .7

Termenul al treilea al alternantei (i) este ocurenú numai înain_tea.terminaliilor careo incep cu s: d,-sei'ate-serd, rror-iàfd,*, aplri,wseEi, etc.

4.:t.1.1.3. Reluînd obser.rafiile d.e mai sus le putem grupaîn felul urmàtor :

(3) -e :(+) -e

(5) -&,:

t lq

1. i r )l -e( -a ( )

,F

VERB

A' I - f rEB r 6 \ -à,

Ao, Ai l B,C,D,E,

slÈln @)A,

^ I - f r , -ú

orrar - ' \_înd

I

1-Ao, Au B, E {-e

t -A

f -s( )l - r

t l t

an, ai l au, aíru

At, Au,

A,, 4, ,

4' au,

4, ,

C,D

È, Ar,

f r (p) ,

BA,;

{- '

4, ,

Ar, An,

A1

A2

al

I

- i ( )-ea( )-incl

Au, aí , . { - í

a5 '

B'O'D'E'I. {

tl i ls

Au, Aí,uAr At, An, Au,

a,, F {_r"*

C, D {-s( )

t

!

t

MORFOLOGIE STRUCTUR^A,LA A LIMBII ROMANE

Eepnrtili,a î,n cad,rul, parad,igmoi, a termenùl,oral,t er n anlel,or c o n so n ant,i, c e

clt'LN, -L

Yerbe în -o

Verbe îrr -a, -ea,-e

Yerbe în -i

t -à ' (J-s ''ì î"9t -a (

: Ar, Ar, Ao, Au, 46, B,C,D,E,F

I _r: Ar:Aí,e[_e

f - i: 4u,Au, AL,u, C, D, U

l - f "O, l ( ): Ar, Ar, An, Au,B,n{-q1 )

t -a( )

clols @)

: &, Au, Aí,u , U l - f rt -înd

: Ar, Ar, .4 '4, A-, B, U {" f It_a( )

tn) : c. D { l ( )' t-r

slùo/ò

: Ar, Ar, An, 4, A6, B,C,D,E,tr '

: A, Ai, u {-i

fJ"l.I

t'

tg

-g-à, (-a(-înd.

an,

/-sl-t

t

\n,

f_ il -e

A1

Aí

A,

tI

a4

t-i-

Yerbe ln -ú

Verbe în -e,yi -eu

Verbe în -e

Verbe în -eYerbe în -a

tr/-|

Verbe în -a

Verbe în -e(numai: api,erd,e, a adnde)

Verbe în -d

At, Ar, 4, Au, Ai ,u,

l l1-

Yerbe Ìn -a, -e,-i (-i, numai :a mirosi,)

Yerbe în -i

în -o

Yerbe în -a

4r, Au , Aí, u, B,O,D,E,tr '

VERB

s/q

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

dlz

:4,

4,,4, ,

-g-e-a(- i (-a(-ea (-ind-înd

-g-a(-e(-a(-încl

(IL)CL

IIlz

Verbe în -e, -ea(-e : numaia, arede)

4., Atr Aot

A, {- '

È

S

a2

;frAu, Aí,u ' l -e

r-à

I - '| _ì iA' B,c,D,E,ul_i l t , l[_ ina

st/gt

An, Ai l Au, Aí, u , B, C, D, E, F

qc/qt

Ar, A, , An, Au, Au, B, C, D, E, F

( i

A,, aí , ut_e

sc/qt

ar, ar , an, Ar, 4, B, C, D, E,

Í iAr, Ai ,u

l_"

( -g, Aí ,u B,E

{_e( )t _à, _ea (

An, A' Au

"l lll )4,, A, ,

42, c, D,

Ar, An

4., Au,

A, {-'

f-"t,,

t t )-ea( )-inil

&, _{r , An, A' Au, Aí ,u,B,

A". F I :t_m{r

t - f l4, - { r , -4. , Aí ,o {_à,-

l -e

Ar, An, Au, B, C, D, E, F

dlzlb

ar, An, Ai l Au,

. l - t- I -încl

D {-s( )

-g-à, (-a(-înd

I:9 rì -a(l. -înd

"IA:, ,6, B,D {-- ! ( )

4,,

4, ,

C,

în -aYerbeYerJre în -e

tD

Yer"lre în -o

Verbe în -e

Yerbe în -i

Verbe în -e(a fi,erbe)

(

lsc: 4, , Au, Aí ru, C,

)

Ilgt , : Ar, As. 44, AE,I

nlf r

A, Ai ,u, B, E,

c, "{_ì

, )

1. - Suir(a) d,f azs

(b) elaEx.

(c) î,1i,Dx.

(d) eleaEx.

(e) of aaEx.

MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIN{BII ROMANE VERB 223

1.4.2.0. Alterna,n,te aocalúce. Al tloilea tip de alternanle pri.vrrsl,rr ulementele vocalice ale morfemului radical, deci elementele sus-lr';rl,i lri le de a fi accenúuate sau atone. Deoarece accenúul are caracterrrrolril în cadrul flexiunii vertrale romà,neqti, radicalul putînd fi accen-Irrir,l, sau aton, distingem de la început douà, serii de alternanle vo-r,:rlicc: (I) Alternanle vocalice care se produc în condiliile menlineriirrl,irl,us-ului accentual al rad.icalului qi (II) alternanle vocalice carel)r'or{lrpun modificarea status-ului accentual al morfernului radical.

4.4.2.\. I. Alternanle oocal,ice î,n conditri,ile mem!'inerii stutws-ulu,í.tu'r rúual :

accent :n- : A, , Ar, A+, A, , Au, Aí, r ,

a'c,"{_, t )

Ar, Ar, AE, Au , Au , Aí , 6, B,C,D,E,F

A, {- '

hls

-g-e(-à,- i (-ea (

)

Ex. agd,{lagald, sd, agaleard,t f nratd,, sd, arate

;ed,, geziftad,e, gadd, ;d,ezmi er rl, d,ezmier z,i, s d, deztn ier tle I d,ezmi, ar d,d,

aînrl, uînd,d, luinzi,, t:i,nde

alerg, alergi, [sd, alerge, al,eargd,

rocl, roz'ì [roade, road"em(f ) d,le[a

lìx. : addfaezi, aedelsd, aad,d,

^ spdl,lspeli,, sd, spel,elspald,2. -In silabà, neaccentuatà,:(a) óule

Ex. : apd,r, apd,rdlaperi,, sd, aperesufd,rl sufer,i, suferd, sd, sufere

IX. Alternante a o c al,ice p r e s ult unînd, s chi,mb ar e a status - uluiaccentual:

à!àEx. :

(a)

Enpl,icali,e. Literele care urmeazà, dupà acolad.à, reprezintàterminatiile asociate în formele verbale unuia sau altuia dinmembrii alternan,telor. Cînd, o literà e urmat,à, de o parantezà :s( ), de exemplu, înseamnà cà, termina.tia se reduce la fo-nemul indicat de literà, sau continuó cu alte foneme.

bag, bagi,, bagd,lbdgd,mad,uug, ad,awgi, adaugd, I add,ugd,mtai. taieltd,òemspa,rg) sp&rse, spartlspd,rgeam, spd,rsei

3é Vocala tipàrità cu cursive apare qi atunci cînd radicalul e aton.

224 MORFOLOGIE STR.UCTURALA A LIMBII ROMANE

i leEx. : ai.nlaeni,m

VERBI

(b)

prezi,ntlpreBemtdm(c) trls

Ex. : uswc, usucd,fuscd,m, uscarnllofri. Alternanla (c) nu se manifestà ctecît în para_digma vertrului ú uscú.

- Alternanlele vocalice $e realizeazà, în cadrul flexiuniinominale numai în condiliile mentinerii status-ului accentualrl radicalului.

l.+.2.2. Deoarece parad.igma verlralà, romà,neascà se caracteri-zr,rrzrl, Irrin mobilitatea accentului, toate verbele care prezintà o alter-rr:r,rr{,rì, în cadrul radicalului accentuat au qi o variantà, neaccentuatàrr rrr,rlicirlului. Deci tipú pórtlporirtd'lpurtd,rnreprezintà, tipul normal.| )r' colc mai multe ori însà, rad.icalul neaccentuat este alcà,tuit clinrrr,r,lrll,si elemente fonetice ca cel accentuat, deosebindu-se de acestarlrn rrrrnà, numai sulr aspect accentual-cf. d-e exemplu, gédlged,ént.

În cpzul în care rad"icalul accentuat prezintà, fenomenul alter-rrrln(,ci vocalice, raclicalul neaccentuat poate a\rea o formà unicà,r.'rplirrzind- unul d.in lermenii alternanfei'

A$a, d.e exemplu, îrt caztú alternanlei I 1 (a) : d/a, radicalultlorrt,contuat cuprind.e termenul d':', ard,t, ard,td, etc., agiú!, a'gdld' etc. lurdliirrt,, ard,tdm, ard,tril et'c., agd,liim, agd'lúm, agdlút etc.

Tot termenul d, aparc în radicalul neaecentuat qi atunci cînd.prrlr':rrligma verbului se caracterizeazà' prin alternanla I 2 (a): d'le:ú púr | úperi, I apdrd,m, ap d,r dLm, apd,r dt' etc.

Radicalul neaccentuat al verbelor care tealizeazà' alternanleleI I (b) : e[a qí I'1 (d) : elen crprinde întotdeauna termenul e :

;éd,, .;úd,elsed,ém, qezúi, sezind, etc.al,érg, ale drgd, I alerg ú,m, al,erg úò, alergind, etc.CìncL paradigma este caracter:izatà, prin alternanla IL (e) oloa,

irr la,d.icalul neaccentuat apare o :ród, roúdelrod,edm, rosé'i, rozî,nd, etc.Toate tipurile de verbe discutate mai sus prezintó, sttb aspectul

n,l,l,c,rnot;nlel,or aocal'ice, un radical neaccerr\rrwt umic,4.4.2.3. \'erbele care realizeazà' în paradigma lor alternanlele

I I (c) : î,li qí I 1 (f ) , 6:[ela prezintà, douà radicale neaccentuate,uqrrr, încît in cazul vertrului a a'i'md,e ambii termeni ai alternan!"i. -tt,tt; ;î1, cît qi ti] - apar în radicalul aton : oa,nd,, aind,efui'nd,edm,ttî,ttdúi.

Yerbele caracterizate prin zlternanla I 1 (f ) : d'lela se grupeazàirr douà, categorii din punctul de vedere al raportului ratlicaluluin()r.ùccentuat fa!ó de termenii alternanlei :

(1) Yerbul a aedea prezintà, douà forme de raclical neaccentua,ttcuprinzînd- primii doi termeni ai alternanfei:

ad,d, aézi, t:ddd,lad,zrúi, uadém etc.

(dl

(e)rd,mîn f r d,mase I I rd,md,sei,

qort, ?.orli lpoqr!d,,, sd, poarte I lpturtd,m,d,espoi I d,espoaie | | ilespuiemînconjor lînconjori lî,nconjoard,, sd, î,nconjoare I f î,ncon-jwrd,m

Abseraali,e.Comparînd datele oferite tte 2.5. qi B.d. constatàmurmàtoarele diferenle între flexiunea nominalà qi flexiuneaverbalà, :- În flexiunea nominalà, nu apar alternan,te vocalice cu

trei termeni (exc. alternanla izotatù Aléled).'

íl6t,l lót,Ex. :ó[o6,ltEx. :

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

(2) Celelalte verbe au o singurà, formà de radical neaccentuatcuprinzind primul termen al alternanlei :

spd,l,, spéli, sptdl,d,l s1td,l,ana, sTtdldm, sptd,l,út, spd,línd, etc.4.4.2.4. In verbele cu rad.ical polisilatric se pot realiza douà, sau

mai multe alternanle vocalice, deoarece, cum am vàzut,, alternanlelevocalice se pot prod.uce atît în contliliile menlinerii status-ului accen-tual (în siiabà, tonicà,, ca qi în silabà, atonà,), cît qi în cond.ifiile schim-bàrii status-ului accentual al radicalului.

Din lista d.e verlre, utilizatà, în aceastó d.escriere, nu reies d.ecîtdouà, categorii de verbe al cà,ror rad.ical înregistreazà, d.otà, alternanlevocalice paralele :

(1) Verbe în care se realizeazà, paralel alternanlele II (a):úld, qi I2 (a) : d, le, deci :

6. . .à,1^. . .e l là, . . .ó, .Ex. : scripdr lsctiTteri,l lscd,pd,rd,m

sc drmd,n I sc drmeni, | | s cd,rmdmd,rn.(2) Yerbe în al càror radical se realizeazà, paralel alternanlele

I 1 (d) : éleú qi I 2 (a) : dle, deci:é . . .à,1é . . . .ele6,. . .à,1 le . . .à,.

Ex. : sémd,n,[sémeni.lséamdniíl lsemd,nant,lép dd ltépezi llrdpdd,dl llepdddm 36.

În cazul (1) forma néaccentriatà, a ràdicalului cuprinde vocaleleri sau e, realizeazà, cleci termenul d din alternan[a d,le, caracteristicàsilabei totdeauna neaccentuate a radicalului, qi, evident, termenulcaracteristic poziliei atone, în cazul alternanlei dld, (care priveqtesila,ba acoentuatà, a rad.icalului în formele cu accentul pe rattical).

În cazul (2) rarlicalul neaccentuat cuprinde primii tirmeni dinamtrele alternanle.

+.+.2.5. Examinarea alternanlelor vocalice înregistrate d.ucela ulmàtoarele observalii :

(1) Alternanlele -t.ocaUce se realizeazà, între termeni pozitivi,exceptînd a,lternanla cu totul izolatà, II (c) cuprinzînd. termenii rl!qÍ '9.

(2) Yarialiile tle termeni pozitir-i se reahzeazà între elementefonologice de acela,gi fel: între ì.ocale (ald,, ela etc.) sau între r-ocalegi diftongi (oloalw, elea).

(3) \'ocalele care constituie termenii cliferitelor alternanlese deosebesc ca grad de deschidere (ùla), dar qi ca loc de articuJare

36 ln [2.1] se menl ioneazà gi real izarea paralelàa al ter . lanlc lot ' o loa. : i ó/e inverbulrz sehiopùtc.

VERB 227

(r/rr). În cazurile în care a,lternanfa se realizeazà între o r-ocalà, $i unrlil l,orrg, diftongul, prin vocala pe care o inclucle, poate fi consid.erat,r'r, r'({)rezentînd elementul mai deschis al alternanlei.

(4) Alternanlele vocalice cuprind minimum d,oi (ard,tlaratà,) qitrrrr,x irnum t r e i termeni (sprillspeliispalà), dacà avem în vedere numairr,f f,r,r'rrirnlele realizale în condiliile menlinerii status-uJui accentual.llrr,r,rl, ilvem în veclere gi alternanlele conclilionate de schimbarealrlzi(,ici accentului, alternanlele vocalice reprezintà,'rariafii întrerrrirritrrum d.oi (baglbdgd,m) qi maximum c i n c i termeni. Acestlrrrr,xitttum reprezintà, un caz cu totu,I izalat: ul singur verb - atu'lla, - realizeazà, o alternan!à, vocalicà, cuprinzînd cinci termeni :*Idlnótlefadild,loeilémlad,zlii (a spd,la qi alte verbe care realizeazú în.nifrr,lrrl, accentuatà, alternanfa d,lélti prezintà, în radicalul neaccentuat,I r rr rr rir,i \rocala d, : spal I s7té1,i, i sp dl,d | | spdl,am).

.1.4.2.6. Sub aspectlul ocuren.te'i lor, alternanlele vocalice selrlrircl,elizeazà, în felu-l urmàtor :

(1) Alternanfele vocalice privesc partea medialà a radicaluJui"Irr l'<rrrrte rare cazuri (cf. ta-ò, td,-ia), varialia vocalicà, afecteazà, ele-rrrrrrrl,ul final al radicalului. Raritatea acestei ocuren!,e a alternanlelorr rrcir,lice se explicà, prin numà,rul relativ restr'îns al verbelor cu radieanlr,r'rninat în vocalà, qi plin faptul cà, multe din aceste verbe prezintà,rrrr rtdical in'l-ariabil.

(2) Acelagi radical poate fi afeetat concomitent de rlouà alter-rrrr,rr{,r-l vocalice, privincl vocale diferite din secvenfa fonicà carerrr;rrezintà, radica,lul. Verbele care se caracterizeazà, prin coocu.renla,rr, rlouà alternanle vocalice sînt pufin numeroase.

(3) Se constatà o anumità, depentlen!à, între diferite tipurirlo lrlternanle r,-ocalice qi accent : alternanlele care privesc silaba,rf r,(1(ìntìr4,1 à, sînt mai variate decît cele care afecteazà, silaba neac-lr rrl,u:ltà, ryi sînt, în acelaqi timp, diferite de acestea.

În ce plir.egte laportul clintre cliferilii termeni ai alternanlelorvo<ra,lico ,1i accent, se constatà, có în pozifia atonà, apar termeniirr,ll,ornanfelor caracterizali printr-un grad. mai mic de cLeschidere (cuo singur'à, excepfie, alternanla II (b), al cà,rei termen accentuat aH(! opune termenului aton e : aínfaeminu). Astfel din cei doi ternrenrrlfu--ai alternanlei I1 (a), primu.I termen reprezentatdevocala semi-rlcsclrisà apare qi pe pozilie neaccentnatà : arà,tdm (fa!à, de aratd,)"Itr irlternanla de trei termeni: ólodlu, termenul cel mai închis, a,rrsl,o ocurent în pozilia neaccentuatà,.

, :,, _Oìncl unul din_ te:menii alternan,telor este a-vezi I 1 (a), I 1(h), I 1 (f )-termenul a nu a_pare niciodatà pe pozilie nLaccentuatà az.

(4) Ocurenla terrnpnilor unora ctinîre* altàrnan.tete vocalicep^oate fi pusà, ìn legàturà cu calitatea fonicà, a elemenielor de caresint preced.a.tr s,au urmali în secr-enlele fonice care reprezintà diferi_tele forme verbale.

embri ai alternanlelor, foarte ràs_lru multe verbe, cle calitatea fonicà,succesiune de sunete: oa se reali-

i,:'u,',Tn i ;"Í " 7 ;2'' " :i^!:. TKi "ì;apare, e : arerg, arergi,,, sd, arerqe.'e

: aleargd' în alte conditii fonetice

' 'i ' rn radicalele în care o r-oóalà clin seria medialà, alternea,zà cu ovocalà, din seria anterioarà, urmînd. unei consoane labiale,

"o"rúanterióaràa,pare de cite ori este urmatà,, în caarur fort*i-r-eít nt", aéun element prepalatal ; în toate cetelalte situalii apare vocala medialà, :

tdd[oddd,lad,ztiiúndú,i,, aínaònd' sd, aíndd,t, aptdrúm,, apdrdt etc.Si ó (od)lw ocurenla termenilor estemul termen apare sub accent, al.tiilor atone : cdrlcd,ram, sdrlsdrímtdi,; rugdtt, scdpd,rlscd,Ttd,riim, scd,-

t tR

Verbe în -a

MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

cadru,l, paradigmei tserbal,e a tarmemòl,or

ai^

e

ù

A, , Ar, Ao, Au I Aí r o , B,C, Dr E,F

VEBB

.é lÉo

A3, A6 { -à

Ar, a2' An, Ai l A6, R,C,D,E7F

Àt, Aí ,u {-à

Vlt ' l ro în -ú

Vrr l l rc ìn -ea

Vorlre in -e

4.4.2.7. Repart'ili,a în,al,ternanlel,or aocal,ice :,

Aí' u {-à

Aí 'u {-àîli

ar, ar , An, au, B, E { :" t II pozllxe

Vcrbe în - i l "

I^,1.,

4, Àr, Ar, A*, Ai l

Ar, À*,Aí,^ Í -à

- t -e Verbe în -e(numai: aai,ndel

ato,tl'd's7 Clnd faóe parte din radicalul rinui verb care se caracLerizeazà pr.ihtr-un radical

constant '_ i i rvar iabi l , a aparé gi în s i labe noaccentuate ldeclar l t leclarúm).38 Un numàr destul de mare de verbe prezintà în exact aceleasi condifii:fonetice,un radical invar iabi l ; comp. ' de exemplu: port , por! i , poarf t i g i d.erog, deiogt, i lerog. i i

atond'

23r230 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMtsII R,OMANE

4'

Azí

4, ,

ó'ilé16,

B, c, D,

óloit

Ar, LÙ An, Au, B, C, D, E, F

-fl- I

-à()-a( )-îndpozi,tri,e 0,tond'

Yerbe în -a

Verbe în(numai:a aed,ea)

Yerbe în -a

Yer'be în -e

An, Au,

Aí, , {_à

Au {-à

a,

e

a

Ià,

t -sAr, Au, c, D, F {-P ( )

1_îndI pozi,lie atond,

oa : Aar A*, Au, Aí, u,t { , : I . ' ,

Ar, Au, aí , . { -3

Ar, Au, A;, . t : ;

à,le (Pozi\ie totdeaun" "to"Ur, _,

ar,a 'an, aurau B, c,D,E, t 1 - i I[ -ina

(_rA'al ,u

{ _u

4,,

Aí,u

Au, An,

{-à

Vrrt'be în -e

Vorbe în -i

!'erbe în -a

éleà,

At, Ar, An, Au ,Airu, B, c, D, E, F

f.,1",

As, a6 {-à

a,B,c,D, E, F

Aí 'u {-à

-g_f

-e()-S

-îndptozi,lie atond,

f'l.í^

l"Verbe în -a

232

Verbe în -e

Verbe în(numai:a usca)

Verbe î+ -o, I'ea', -'l' t

\rerbe to -o, -l{iIe

-" luIs

MORPOLOGIE STRUC'I'URÀ,LA A LIIITBII ROMANE

^[à;in t A' Ar, Ar, Au, Aí, u { pozilie accentuatd,à , An, Au , B, C, D, D, E { ?ozi,.úie atond,

t 6': At, Aí,u Cr, C6, D, E { pozòlie accerl,tuatd,[ à, : B, C' Cr, Co, Cu (D), f' { poai,li,e atond,

ileAr, Ar, Ar, Au , Ai,u {pozi.tie accentuatd,An, Ap, B, C, D, E, F {Ttozili,e atond,

14sA, , À, , Àr, Au , Ai, u {poeilie accentuatd,

4, Au, B, C, D, E, E {pozili,e atand,

233

Vol l lc în -e(rrrr tnai :tt, t:0úSa)

ó: A,, Ar, Àu, B, F {foó: A' An, À, , Ai ,o

-g_l

re. (

E I-9[ -a

Verbe in -e(numai:a rdmîne)

Verbe în -a

At

a

à

C'u, D {-s( )Cr, Cr, Cs, Cu

{ fozi l i ,e atond(-s. . . )

f :

n alternanlelor.

lurtrfei în ctiferitele forme ale paradigmei.4.4.2.9. Alternanlele vócalice qi consonantice pot afecta acelaqi

lnrlical. Interferenlete înregistrate în-verbele cercetatè sînt reprezenta-l,rr,1,o în tabel'ul' 4.

4.4.3.0. Dxaminarea flexiunii verbale romànegti sub aspect'ulvu,riafiilor parliale ale radicalului d,uce la concluzia cà aceste varialii

relultatè din alternanla elementelor vocalice sau consonanticerlitt secvenla fonicà cale reprezintà rad.icalul - sînt foarte numeroaset

s0 în situaliile în care ocurenla unei caracteristici nu poate fi circumscrisà nict

Irr lcrrneni fonetici, nici ìn termeni morfologici, ea poate fi consideratà fapt individual

lzolul , q i , ca atare' lexical .

i lhló1,

ólo6,la

Ar, Ar, 4 {- Í lAr, Aí,. i-elnozilte

accemtuatd,

An, Àu, B, C, D, E, Elpozi{ íe atond,

Verbe în -ea

:234 MOR!'OLOGTE STRUCT.URALA A LrMBrr ROMANE

iar ocurenfa lor depindg dg conditrii foneti,ce gi, morfotogzce foarte dife-rite de la un caz la altul.

I tpaI

, I. i1t t^ | I n,'

all, rrrr fie incluse în d.escrierea ca atare, ci sà fie inglobate în structuralrrrlirulului, iar varialiile acestuia

-rezultat al alternanlelor - sà

firr lrrezentate ca al,omorfe ale rad.icalului 40.

Consideràm deci diversele secven{e fonice în care apar membrelerlifolitelor alternanle ca alomorfe ale morfemului rad.icalului.

Aceste al,omorfe reprezintà secvenle fonice caracterizate prinfrr,lrl rrl cà, prezintà, o parte comunà tuturor alomorfelor qi o partevnriir,bilà,, realizatà' în diferitele forme ale paradigmei de diferitelel r rr rrnbre ale alternanfelor. Deoarece alternanlele afecteazà elementelepllr'l,ii firtale a radicalului, elementele din apropierea joncturii radi-r'rllulni cu terminalia, partea comunà,, invariabilà, este reprezentatà,rlrr clementul sau elementele de la începutul sécvenlei fonice carer,orrstituie radicalul. Avînd în vedere aceastà, structurà a alomorfelortlrorfemului radical, nu putem include în categoria verbelor cu va-r'f uf,io parfialà a radicalu-lui verbe cale, cà a lua, prezintà în paradigmà,vrr,r:iafii ale radicalului afectînd partea lui inilialà : forme ca luam,iri rxrnlin raclicale total diferite fonetic qi se încadreazà' In categoriavrrl'llelor cu radical total variabil, deci a verbelcr cu paradigmàrrr plctivà,.

Abseraali,e. Yertre ca a fi, a lua, a càror paradigmà, includ.eforme cu rad.icale care nu pà,streazà, constant nici màcarelementul inilial (comp. : luaf iei, estef fuse etc.), aqa încît sepoate vorbi d.e radicale complet diferite, le consideràm ocategor ie aparte: a vertrelor cu radical totalvar iabi l .

Considerarea acestor forme ca reprezentînd. o p a r a d. igmà unicà, , unanumit vertr , poate f i just i f icatódistribulional sau semantic. Aceastà, problemà nu intereseazàînsà, prezenta cercetare în care am consid.erat d a t e unità-lile lexicale ryi parad.igmele lor.

l{otd,. Particularitatea de a pà,stra invariatrilà, parteainifialà, a radicalului este, într-un fel, explicabilà,d.acà, avem în vedere condifiile în care se manifestàcliferitele alternante : alternanfele'consonantice afec-teazà numaí elementele fonice care precedà, imediatterminalia, d.eci consoanele din partea iniliaià, a

40 Pt. acelaEi mod de a pune problema v. s i [55] ; o amplà just i f icare a acesteirolu( i i în descr ierea var ia l ie i radicalului dà O.S. Ahmanova [2 ' p.52 urm.] .

235

l i irlg i la ln

+

+++

+s/s

st/qt

Eci$t

sc/s t

c le b

e/A/p

cle l0

nlo

btfr

Tabelul : I

Cum rad.icalul unui verb poate fi afectat de mai multe alter-

i Toate aceste observalii duc la concluzia cà, pentru a face de-iscrierea mai economicà, qi mai simplà, este mai juclicìos ca alternanlele

Alt . cons,

I

ii

+I

T

+++

-t-

+

236 MORFOLOGTE STRUCTURALÀ A LlÌ\'rtsrr ROMÀNE

' radicalului nu variazà', iar cele mai mrilte verbeI tomàneqti (fapt evident, dacà, avem în vedere lista

stabilità,4l) alu ca prim element fonic o consoanó.i r, r Vocalele,,a cà,ror varialie nu este aqa de strict depen-

dentó de pozilia fa!à, tLe terminalier au un compor-

$i în ce privcgle consonantistnuì." 4.4.3.2. În funclie cte alterrianlele realizate în cacirul paradig-

mei, verbele cu variafie parlialà a radicalului _pot avea, fàcîntl ab-stra,clie d.e varialiile de accent, între 2 ';i 6 alomorfe :

Verbe cu iloud, al,omorfe rad'ical,e

Alomorfe cliferite din punctul de vedere al vocalismului :(a) botezll:oteaz(à')

chem/cheam(à,)

237

(e) d.estram/d.estrà,m(à,m)par/pàr(em)

; i rà,sar/rà,sàr1im)' sar/sàr( im).

alomorfe ctiferite d.in punctul de ved.ere al consonantismului :(a) aPlic/aPti0(i)

(b)

(c)

(d)

(e)

( f )

(s)

arunc/arunO(i)juclec/judeó(i) '

alunglalung(i)cîqtig/cîqtii(i)strig/strig(i)ajut/aju!(i)alint/alin!(i)simt/sim!(i)acord/acorz(i)rburd.lzbwz(i)exist/exiqt(i)gust/guqt(i)manifest/maniÎeqt(i)migc/miqt(i)muqc/mugt(i)oblin/ob!,i(i)

' fin/!i(i).

tre,ù alom;orle rad,i,cnleVerbe cu

(b)aqtern/aqtearn(à)adormiadoarm(e) (à,)cobor/coboar(à,) (e)asà!/aea!(à,) (e)astîmpàr /astîmper(i ) (e)sufór/sufer(i) (à, e)

Alomorfe realizute prin alternq,nle vocalice :(a) dor/doar(e)(à)/dur(ea)

d esf à,qor /d.esf à,qoar (à ) (e ) /d esf à,qur ( àm )despo (i ) ictespoa (ie ) /d'espu (iem )torn/toarn(à,) /turn(àm)

Alomorfe realizate prin alternanle consonanlice :(a) ajung/ajun$(i)/ajun(se)

artl/arz(i)iar(se)duc/duO(i)/du(se)transmit /transmi! (i ) /transrni(se )

(c)(d)

ar Vezi Anera 11.

238 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LI}4BII ROMANE

(b) frig/frig(i)/frip(se).

239

(b)

(c)

scakl /scà,ld (àrn ) //s calz (i )dezm.ierd/d ezmiard(à,) | | dezmier z(í)fierbffiarb(à,) //fier(t)ies/ias(à,)i /ieq(i)

patru, alomcrfe raili,cale

pasc/pàsc(ut)i/pa,;t(e)ipàqr(ea )

plac /plà,c(ut ) //plaó(e) /plà,i (eam )tac ità,c(ut ) [ I tua@) ltút(eam)toc/toac(à) //to0(i)/toaó(e)r'înd (vîndut ) /vind(e) // vinz ( i ) /vînzîncl )

(d) aleg (alegînd)/aleag(à)//aleÈ(e)/ale(se)merg (mergînd )/mearg(à) //mer!(e) /mer(se)

(e) ràmîn (ràmînînd)/ràmî(i)/rà,ma(se)/ràmà(sei).În toate cazurile, cele patru alomorfe lezultà, din comJrinarca'

rr,ll,clnan.telor vocalice qi consonantice.

ci,nc'i alailùorfe rad'i,cal,e

rog/roag(à) /rug(àm) i /rog(i)/roa f; (e )r'àd /vecl (e )( ved em ) /'ra d.(ú) | | v ez ( i )' vàz(înd )fac/fà,c(ut)//faó(e)/fà,4(eam)/fà, !rod (rotteam)/road(e)/roz(i) (rozîntt)/ro(s)//roa(se),scot ( scoteam) /scoat(e ) / /sco!(i) (sco!înd) isco( s )/scoa(se).

guse alonzorfe rad'icale

(a) coc (cocînd)lcoac(à')l I coÓ(i)/coa0(e)/cop(sei)icoap(se)

torc (torcîncl)/toarcà,itor0(i)ltcar tr(e)/tor(seii(toar(se)(b) trag/tràg(înd)/trag(e)/trà$(eam)/tra(se)/trà'(sei)

racf"-/ràd (eam ) I I raz(i) lr à'z(încl ) /ra(se ) /rà,( sei )'Yerbele cu cinci 'si sase alomorfe ale radicalului sînt pulin nu,-

nrot,oase qi presupun, cle céle mai multe ori, o alternan!à, consonanticà,rkr trei tàrineni

^(diútre care unul este în majoritatea cazurilor 0)"

ru tl, f cd.d,- eam I cd,a- usem et e.' - înlocuirii unui mocl prin all,ul ; a cdcl-eafcdzînd, cal'c-dl$d'j

rak:-e,.

Verbe cu

(a)

(b)

Verbe cn(d)

(e)(f)(s)(h)tr)

Verbe cu

(a)

(b)

(c)

&

MORF.OLOGIE STR,UCTURAL^II A LIMBII ROMA.NE

Avîncl în ved.ere repart'izarea diferitelor alomorfe ale radicaru-

4.4.3.4. Distingem sub aspectul repartizà,rii, alomorfelor ladi-calului urmàtoarele categorii de verbe cu radical parlial variabil :

7. Verbe cu doud, alomorJe al,e morfemulu,i rad,ical

f. /.1 :Aa:A4:A5: acorda lupta ' I învîrtiÀ,u :A'r:d'o :B :C _- a juta manifesta

:D: E:F alinta mà,ritaxamîna xmînaasculta muta oblinecînta sàruta line

Az cugeta uitadisputa zburdaexecutaexistafrà,mînta 23gusta

Absertsali,e. Yerbele a rnîma ryi a amîna se încadreazà, în aceastà,categorie numai dacà avem în vedere formele învechitprnî,i,, amîò (:Ar).

A:Aa:Aa-Ao:4-B:O:D:E:F

Ar:A'r :4 'u

A, :A, :1r :4.-, :A'a -A'o:B :C:D:E:FAa:Ao

ar:Az =Aa:Ao:A',s:A' ,o

a+:A;:B:C:D:E:r '

A:B:O:D:D:F

A'a:A'u

VI. Ar:AB:A4:Ae:Ae--A'a:A'o+B:E:FAz : O:D

Vrr. Ar:r \r :d4-Ab:46-B:C =D:E:FAs:A'a-A'u

vIIr . A1-Az:Aa:Ar:B::C:D:D:FÀa:As:A'e:A'e

trX. Ar:Ae :A'a:A'oAz:ÀB:A*:4:B:

:C:D:E:tr '

X. A1:AB:716:A'3=A'u ,{ _^

^ B:C:À2-À4-45-.' -D:E:p

Kr. A1

' Az:As=Aa:r lu: l \ :Ais:: ] \ ,6:B:o:D:E:F

culca ,d.espicaexplica

aqeza,botezachema

t"):,

cràpadestràmaîncàl!amà,cina

* rezemùscàpa

p$capublica

îndemnaînsemnaînqela

întreba

Là,iavàtà,maîncà,peapàrea

spurca,urca

pràvà,lirà,sà,riSAII.

?4\

30

I tr.

tv.

13

V. a$terne piericerecerneîncepeteme

punespune

adormidormisorbi

'cotrorî

orrorî,

fugi

^gà,ta,rì

II. alungaapàmaplicaapucaaruncaastîmpàracîqtigacumpàra

încurca ridicaîndupleca rumegaîntunecajud.eca spintecaluneca spumegamesteca stricamiqca strigamuqca supàra

'f.

asculi minliattzi puliînghifi simli

su{eri

242

I. A1:ll4:d'E -A', -À', --B -C -D:E :Fa2Àg:Ào

n. A, : A, : A; :B:C::D -E -Fa2As:À.u:A'a:A'o

II I . Ar:Ar:6n-Au-Au-:B:C:D:E:Fa2A'g : A'o

IV. Ar:An:As:B :C:D-n - I1

Az:A'a-A'uAs:Ao

MORFOLOG]E STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

2. Verbe cu tre'i, al,omorJe al'e morfem'ul'wi' rad'ical

VERB

v]rr. Al : As : A6As:A's:A'eAn:Au:3:O:D:E:F

IX. Ar:4:À5: l \ -B-EAr:o:D :trrÀs:A's-A'o

X. Ar:À.:An-A, -4::B:O:D:EA,:FA's : A'6

XI. Ar:Ae-Ar-4-Ae-*A' A' B:E-À 3-À g- i

Az:FO:D

2:43

aqteptacertaderyteptad.ezmierdaierta

aró,taînota

, \

preceda

alergafrecaînvàtaîneca

(durea) rruri

ged.ea

pierde

aprindeardeascundecuprindedeschided.eprindeînchideîntinde:

fierbe

pà,trundeprinderàspunderîdetransmitetrimitetundeucid.e

cred.eîncrede

bate

creqtepetrecetrece

16

V. À'1 :Aa:{:.{ns:A'e CàutaA2 làsaao:au:B:o:D:E:I ' làuda

pteze}lt,ùràbda

YI. Ar:Ar:;q adàugaAs:A's:A'u bàga4:Aa:B-_C-D-E-tr' cà,lca,

c{scaîmbrà,ca

VII. Ar: Az 'desfàquraAs:lL:À'B:A'o despuiaAa:.\:$' :O:D:E:}. I împresura

înconjuraînsura

1

Iegaplecasemànaspàla 8

tcpîezent)A CUvenisàlta ', deveniscàlcla împà,rfi

pó'tiveni 13

încàrcascàpàrascàrmànausca

I

scula ist ecuraturnazbtnra

I

XII. A:B :E:FNs,: A'eo:D

XIII. Ar :Ae-Ar :Aa :Ae -B :G-D-: E:tr'A2A'e : Ano

XIV. Ar :Aa:i,4:A5 :Ae -B -EAr:Q:f -PÀ'B:A'e

XV. Ar:Ar: [+:As:Àe:-{ 'a::À'o:Ea2B : O:D:F

XVI. A1 :A6:O:D:IirAs:A'a- 41-Aó:B:EA'g:A'e

!ese

Abseraalie. Yerbele ngtate cu I se încadreazà în aceastàcategorie numai d:acù realizeazil a,Iternan\a oloalu (vezi notad.e la 4.4.2.1.). ' '

xYrr.Al-Au-A"-Alu:F 'a2 :A3 :A4:A- :B :E

O:D: G

xvllr. a,:An:dr-Au-B-:C:D:E:FA2A':A":d'u

XIX. Ar:AoLlr :An:Au:B:O:Di:E:FA3:A'B:A' . ,

XX. Ar:As:Aoi Az:A+:A;:B:C:D:E:F

A'e:A'o

I . Ar:4":Ar:B:C:D:E:I lA2Aa:AoA's:A'u

II . Ar:As:AA2a":ar:B:o:D:E:FA's : A'o

IIr. A1a2Ag:Au-'A"a-A'o

' A4:A5=-B-C:D:E:F

aduce* frînge mulgeajunge împinge , (ninge)atinge îrntr1unge plîngeconduce" încínge smulgeconvinge înfige stingecurge învinge f Btrîngeduce* linge sngefrige zicel 23

VERB

Ar:Aoa2A3:4":d'ua4:4:B:O:D:E:F

V. Ar:d-A'a:A'o . .ar :ar :14):(A5):(E)(Àn):(Au):B:(E)C:D:F

Obseraa{i,e. Parantezele: (A4), (Au), (E)l,ipul ptl,d,cem, pl,a,cenl; a pi,d,cea, a place.

vI. ar:ag:4:a'a:a'uA2a4:45:B:EO:D:F

vII. Ar:au:$-pa2A3:A+:A' :4 ' ,3:4 ' ,6:EO:D

vII l . Ar:Ae:C:D:r 'Az:BAr:An:As:DA'g : A'o

IX. Ar:Au:FA2:43:A+:A'--B:EA'e:A'uo:D

X. Ar:4:A'e:A'oA2:Ar:[o:As:EBC:D:F

XI. Ar: l \6:A'8-4. '6-C-DA2As : Al : Ai- B:EF

putea,

au în vedere ezitàrile tle

cunoaqte

MORFOLOGIE, STRUCTUIìALA.A LIMBII ROMANE2:45

IY.

plàceatàceazó"ceù

cà,deascàd.ea

coase

mirosisocoti , 2

slobozi

ieqi

3. Verbe cu po'trw al,omorfe ale morfemului' radical'

apasalepi,ctatoca

- l^,

YATSA ];

cà,pàtascàpàta i',

, ' t 2' j ipurta

t ,

i1

alege r'ìculeged.regeîn,telegemerge$terge

na,Dte'pa$te

vinde

XII . A, :A3-Aa-Au-Au:A' ,: . { ,u _B:E:Fa2Cr:Cz:Ca:CsCs:Cu:P

4. Verbe c'u' dmci nlam,rtrfe ale morfemul,ui, rad'icnl'

I. A1 rugaA2Aa:AoAc:As:B:O=D-D-FA'e : A'o

il. Ar:Au YedeaA2A3:A4:4:B :EA'a : A'uO:D:F

IIL A' :Au:[ 's:A'6 faceA" : As:Ar: : \ - :6BO:D:F j

GIY. Ar:Ao-B roade

Ar:F scoateA;:A4:A5 -A'B -A'6 -ECL:Oz:Cr:Cb:DCr:Cu

l. Verbe c'il, €ase al,omorfe al'e morfemulwi rad'ical'

I I f . Ar:As:4-Au-Au- rade-A'B-A'6-E

IIORFOLOG]E STRUCTURAI,/T A LIMBII ROMANE

ramrne

2,17

r. A, : Au:pA2:BAa:À4:45:EA's:A'oO1:Or:f ln:Cs:DOe:Co

trX. Ar:Ao .-A'a--A'oAz:Aa:Aa:Àa:EBCr:Cz-Cr-CrC' :Qu:PF

coaceîntoarcestoarcetoaxce

iìtragesBtìr'tietrage

A2BC,:Cr:Qo:g-Ct:$u:Pr .1

4.4.3.5. Exarninarea r-erbelor care prezintà mai multe alo-morfe ale radicalul-rri sutr aspectul repartizàrii în cadrul paradigmeiirnpune anumite observa.tii :

(51 În ceea ce privegte verbele cup inse în ctiferite categoriiqi tipuri constatàm:

2il924È MORFOLOGTE STRUCTURALA A LlMBrr ROMANE

2) Din aceastà constatare rezultà cà cele mai puline varialiiale morfemului rad.ical înregistreazà' verbele în -î: nu apar d.ecît in

cursul paradigmei, constatàm ;(1) În cele mai multe cazuri, un anumit alomorf este ocurent

în mai multe forme ale paradigmei.(2) Situalia în care un anumit alomorf este caracteristic unei

singule forme este destuf de rarà.- De cele mai multe ori acest alomorf specific este ocurent în

VII I , lX i 4 I , I I ; 5 I .În cazul a trei tipuri, 3 XI r 5 II qi 5 III, apare un alomorf

specific formei tr'.În paratligma unui singur \.erb, a face (4III), apare un alo-

morf specific în forma G (imperativ pers. a If-a sing.).Tfn alomorf specific imperfectului (B), celor qase forme, înre'

gistreazà tipurile : 3 X; 4 III gi 5 II' III.

radicaluJui.

Verbe cw aaria!'ii' abera'n'te ale rad'ical'ului'

rialiilor rad.icalului distingem :

(a) Yerb ul a mîlnca,.-cu trei alomorfe ale morfemului radical;

tttd,ttî'mc : A1:Ae:Aamdnî,) t í \ - : Ar: [ 'g:A'omî, ,2c-: Ai :Au:B-C:D-E:F

la md'mînc, Pentru cà, :42 Asemenea cazuri le notàrn cu*oa3 Cf. nota precedentà.

250

(b) Verbete a daradical :

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMÀNE

- am plecat de obicei de la radicalulcuprins în Ar,

- ?p calificat qi în alte situafii ca omisiwnedrîerenla de.lungime a dir-erselor sec.r-enfecare reprezintà radicalul [cf., de exem_plu, rd.mîn- | rdma- se, rdmî -i,' etó.\.

,1i a sta, cu patru alomorfe ale rnorfemului

-lloúd. Yerbtl a oreimperfect, serii carlIiberà, Pentru cei rmàne actuale - srralà qi unicà . areú'Suprapunerea ìmPt,""r*fà, serie etim^ologicà' : t:roiam, aroia'i etc' Acesteforme de imperfectf cunoscute înainte numai în

aspectul famiÎiar al' limbii vorbite-, se ràspînd'escîn'perioada actualà, tot mai mult, întîlnindu-sefrecvent în limba literarà, atît în aspectul oral, cîtqi în cel scris'

' Yerbel e a da, a sta, a bea qt ú area, prezintà unele analogii -;mai acòeniuate în cantl'u,ltimelor douà verbe - în varialia radi-

""rrrr"i. Aceste analogii nu sînt însà de naturà sà permità cuprinderea

într-o regulà, unicà, -a

diferitelor varialii'- -- -vatìaliile prezentate de radicalul acestor r-erbe consta* în :

oriisiunea sutr aócent a unor elemente 'rocalice. mai multe qi diferite

i" i, ""

,fomorf la' altul, omisiunea unui grup.vocalà * consoanó(à'*Aiirl qi tepeta"ea blementelor consonantice care constituie

ì."t", i"ifia]ta a'secven{ei fonice reprezentîncl rad.icalul (red'uplicare)

à-a"r-" sd. pte au un caracter insolit, deoarece nici una din aceste

-"ààfitllì de varialie a radicalului nu se-Ìnregistreazúîn paradìgma

.éio"trtt" verbe : red.uplicarea este complet nècun_oscutà,, ornisiunea

unui element vccalià'priveqte formele ^cu

radical neaccentuat (cft

l.+.2.i.1, iar omisiuoet' cotrsonanticà nu afecteazà decìt o singuri

consoanà, $i nu un grup vocalà * consoanà (cf' {'4.-1:1')'."""""î;;àJié

"""Eitii, incluclerea lor în sistemul obiqnuit cle varialie

"" i"gT""i, Aésctie"ea.'De altfel, unele di' aceste ver'be reprezintà,,

.o- iom ved.ea, o categorie aparîe qi sub aspectul.flectivelorr ceea-ce

i"rtitiO inàl à'Aatl, p'tu*u".,i lor intr-o zonà perifericà, a sistem'lui

verbal.- (e) verbul a aaea realizeazó" morfemul raclical în patru alo-

morfe, prezentîncl varialii qi mai deosebite :

da-, sta- : Ar:Ar:11.i l - , st- : Ar:An:A^:(B) :D:E :Fddd,-, s l i t t - : C:(B)-dea, stea: A'r-A'u

Xol1l. Yglbele ^a

da gi a_sfa prezintà la imperfectdou!,,serli,de forme iaralele, in_ raport ae varialiéliberà pentru cei maf mutli vorbitoìi : sÀria etimo_lgSicà, - 4o*, stam etc. _ qi seria rel,attiità din ex_linderea- la imperfect a radicalului de perfect, netprete"ratà, de limba,.literarà, de azi: dddeàm, stdteametc. In urma ereà,rii aeestei a doua serii. s_a ajuns,în paradìgma acestor verbe, la un raOlcal

"o_oítuturor formelor de trecut.(c) Yerbul a bea, cu patru alomorfe are morfemului radical :

bea: Ar: f , , -A,:A,r :L,ube- : Ar: (B)44b- : . { r :d- : (B) :F:Ebd,- : C:D

(d) Yertrul & orea, cu patru, eventual cinci, alomorfe ale mor_femului radical:arecc- | A.:Ae:A'r:A,uDre- : Az:(8,)45ar- : An:f ,s=(B)2:6 -D:E-Frsor- : Auaro- : (8)46

&-:Arúr- i As'a,'0- : a4aib- : A. l ,

:As:Àu

: Ar:B:C--D--E:I ':A;

Yarialiite radicalului afecteazta^lu-ngimea secrenlelcl Lgli::care reprezintà radioalut qi ar putea fi d.eci prezenbate ca oilìrsrunn

2ic2

aspecte ale radicalului(t) sînt-

MORIOLOGIIÌ STRIIC'IUI{ALA A LIÌvIBII ROMÀNE VERB 253

diferite de cele înregistrate la alternanlele obi,snuitea?.

Verbe cu rad,icat, total, aaríabil,

.+.!.'r._ Categoria verbelor care prezintà o paradigmà supletivàeste în limba romà,nà, foarte pulin numeroasà : în lista de la care ampornit nu apar. decît clouà verbe de acest îeI: a fi, qí a lua gi e depresupus cà oricît am îmbogà,li lista de,verbe examinate nu am putearnàri numàrul verbelor cu forme supletive.

(a) Yerbul a fi prezintà, în cursul paradigmei urmà,toarele

din urmà,, Ju-seò, fade a evita un radicr

' urma unor influenlDintre aceste radicale apar 'l

x i (4) : (5) , (6) , (7) q i (8) , ceea cevrr,rialie par{ialà, inlre ele' Ca atatsc red.uc la lrei din oPt :

,r€zrotà, mul! mal pnlin, numeroase

( l ) i 'a ' : A, :Aa :Ao -A" =A'o . "(2\ ie- : A,iz i lu:A' :A; :B:C:D:E' :F '

: ) ) r r

Secven{,ele (l) qi (3) prez.intà1 un element ini{ial comun 'i-'

,,oo.oi.ìt "_oi"

òré*'."d úrii"t it ale.-.Yaria\in ale apare '5i în para-

,ù;;;;i;""- rr""be _ì i""pi, in-conailii.fonetice qi morfologice d.i-

i;;tt"- -'

qi a fost menfionatà sub I 1 (b)'

Putemconsideradecisecvenlele(1)gi(2).c-arezul t , înd.dintr .ouu"i*ti"-purfialà, u l*ai."f"f"i, numà,ru1'rídicalelor supletive redu-

cîndulse astfel la d,ouà :

(I) [tia,-], tie-,] ì " .' , ., r i ( I I ) , , [u- ] . . ' . : ' )

','.A..l,rro se deosebeqte tle a /i' 19 nurnai pri4 numàrul mai mic al

n"co"ot"tà, fonice p;il'*il serealized.zri radlcq,lu|, ttar gi prin cùîa.c'

[àr"r*Àiììùi$"iti Àii nùi; i "i"rir, "t

variafie i' care -se manifestóîntre radicatele în raport d'e varta!'te parTlala'

ll l fsînt.lirÎr {l iesf-1, f ieEr-1, I ier-]]int l i f t -1, ; tu-1, Lr i -1, l fos- l )

(2) e;t-(3) est-(4) er-(5) /18 :(6) /os-( I ) f i , - :(8) lw-

: Ar:An:A;:AoA2

a3B(c)DA, : E:F:G(c)*.

Itrofui. Formele de perfect simplu cuprinzînd. radicalul/- qi cele în care apa e /a,- sînt în rapolt de varialieliberà. CeIe din prima serie reprezintà formele ori-ginare, etimologice, qi par a fi folosite cle preferin!àîn graiul oltenesc, pe cînd ceie din seria a doua sîntpreferate în aspectul scris al limbii literareso. Acestea

ae cf . lusei , l r tserst ; lusesem, f izse;Í etc. , care obl igà la degajarea unui radlcar fu- .5c Pentru aspectul oral à l l imbi i l i terarc, ca gi pentm t imlà vorf i tà tami l iarà dinccle nraimulteregiunialc!àr i i 'perfectuls impÌufacepartedinforululgramatícalpasio.

255MORFOLOGIE STRUCIURALÀ A LIIT4BII ROMÀNE

Verbe cu radi,cal i,naariabil

4.4.6. Examinarea listei de verbe supuse cercetàrii a"ratà" cà,pentr_u o Qun_à parte din aceste verbe anaiiza diferitelor forme ale49,-radig-mei^_ duce la des.coperirea unui radical invariabil, r*òriridiferitelor flective variabile.

Yerbele cara,e,terizate printr-un radical constant prezintàuneleparticularità,,ti morf.ologice sau fonetice care permit gùparea lor înmai multe categorii.

N4ORI.OLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE 257VI]RB

VERBE NEREGULATE

. ,.,_1:5:0, Dis.cufia din ca_pilolele preced.ente privind diversele mo-,da1ità,!i de clasificare a verbelor a ar,'ut în vedeie numai o parte dincele 450 de veirbe examinàte.

am fà,cut abstraclie în aceste capitore de un grup, destul de pulinnumeros, d.e verbe c:ì,racterizate prin anumite lariícuhritàli màr-fologice insol i te, mai mult saì mai pul in sieci f ice, în vir tutea"càrora am considerat aceste verbe ca pfezéntîn^d paradigme a b e-r a n t e sulr un aspect sau altul.

_ r Aceste verbe le putem considera meregulate (opunîndu-le astfelclasei verbelor regul,atT).

_ ^4.5.1. .Grupa,rea verbelor in regul,ate ,1i neregulate _ categorii'derivîncl eviclent din conceptele de règutd, qi'ercepli,e, inerente struc-turii gramaticale Di c_a atare grama,ticii - o întîtnim în gramatica"qricà,rei limbi, cu conrtilia ca, în limba respectivà, veibul ie ,iUX o,cît de rud.imentarà, flexiune.

De olricei cele d.ouà cateEoro prealabilà, definire a termenilor;prin slabilirea regulilor de formarprin d.escrierea, mai mult sau m:melor verbale, iar verbele neregulventare, clîndu-se, în toatà, extind.erea, paradigmele lor.

acest mod de prezentare a celor d.ouà, clase d.e verbe a fost"adoptat qí de Gramat,ica l,imbòi ror,în care verbele regulate sînt discr1,t'emelor flexionaiet'52, iar verbropozilie ca fiincl ,lacelea la care tedate sau la care unele'timpuri pritb.lite,,53.

4.5.2. În descrierea anterioarà, au fost consid.erate ca prezentînd-prr,radigme aberante d.ouà categorii d.e verbe :

Aspectul insolit al varialiei radicalului priveqte cleci fie t'o-il'icalu,L, fie afi'nele prin care se realizeazà, parad.igma.

4.5.3.0. Din categoria verbelor ale cà,ror paradigme sînt rea-lizate de flectivele dil seriile (31-38) considerate aberante fac

lrarte : a l,wa (3I), a da,y a sta (3.2), a bea (33), & Dreú (34), a aaeu(; t i , ; , a fr i (36), a f i (37) Si a preda (38).

4.5.3.1. Seriite aberante 31 -38 se caracterizeazà' prirr pre-zen{a urmà,toarelor omonimii qi afixe :Ser iaSl : a lua

Suf i ' re : A:B:O:D' :E : [ -uó-]Des'tnenle : Ar:Ao : [-q]

A3:A'B: lyt i - f rSeria 32 : a cla qi o súo

Suf ine: A:D' :E: l -ó l" B: l -eó- lC: l -ú- l

Desi,nenle : Ar:Au : [-q ]A'e:A'a

" -fr

scria 33 : a bea Bufine: B:E , [-gó.J

O:D' : l -ú]A: [ -é-0-]

54 Verbele apreluaqiareluasîntder ivatealeluialu. Ig iseÎncadreazàìnacelagitip paradigmatic. Nu Întocleauna însà clerivatul 9i Yerbul de bazà aparlin aceluiagi tip

f lcxionar (cf . de cx. a da ; i a preda) '

r l7 - c 42{

Et Cf. edi t ia I s i a l t -a.

2ó8

Seria 34

Seria 35

Seria 36

Seria 37

Seria 38

TIORFOLOGIE STRUCìTUI?.ALA A LIMBII ROMANE

Desíneu;{e: Ar:au : [ -U]Ar:A'r :4 'u i - f r

'a*fgú

Sufi ,ne: B:E: [ -9ó-]C:D,r : [_ú_]A : [ -e- l - ]

Desi,netrtel A'e - A'u i -Dúaeú

--=+l++++- : '.

ts 91. 124',!r. 2881, definilia mai sus citatà a verbè16r heregulate.

VERB 259

Bufi,re :

l -àla gti

Bufi,re z

t-iel&Íó

Sufi re: A : [ -é-0-]A' :B: - f rB: i -ó- lC: [ -ú-] sau [-se-]l)' : -fr

Des'ínenle : A, : Le: -fr1 -4,

^, . r ^ l

a Preda -3-*a 3 -n o ' L-c l

Swfi ,re : A:B:O:D':E : [ -ó-]Desi'nenle : At:Ao : [-g]

A'a : A'u: -D

Urmeazà, apoi seriile 33) 34, 35 qi 36.Primele trei prezintà sufixele conjugàrii a YIf-a, dar se deo-

sebesc de aceasta prin desinenle : seria 33 prezintà, omonimia desi-nenlialà, generalà, p€ntru verbele de conjugareà aJ VII-a,,Ar:Au,

&,

MORFOLOGIE STI{UCTURALÀ A LII\IBII ROMÀNE

4.5.4. Nu sînt perfect echivalente nici ,,neregularitàlile" careaîecleazà, pa,radigma sulr aspectul radicalului.

Pare evident cà, varia!ía prin supletivism a rad"icalului (cf.a fi, a Lua) reprezintà o ,,neregularitate'( mai profundà, decît va-rialiile aberante, care se realizeazú conservîndu-se o parte constantà,a rad.icalului, red.usà, uneori, la un singur element fonic (cf. a ila, asta, a bea, a Dreq,) a aaea).

De asemenea diferà, ca importan!à ,,neregularitateat' repre-zentatà, printr-o varialie aberantà d.e tipul celei înregistrate în para-digma verbului a mîmca qi cele care apar în paradigmele verbelor a da,a, st&) a bea, 0' Dreút qi ú a,Deu'.

4.5.5. Oum se poate observa din enumerarea verbelor în para-d.igma cà,rora se manifestà, cele 2 tipuri de neregularità{i' în multecàzrtri, aceleaqi verbe se caracterizeazà,prin particularità,fi neaqteptateatît în ce priveqte radicalul, cît qi ìn ce prive,ste flectivele.

4.5.5.1. Putem distinge d.eci de la început trei categorii deverlre neregulate:

(1) Yerbe caracterizate prin aaria[ii insolite al,e railicalul'ui,,dar aparlinînd clar unei anumite conjugà,ri prin flectivele realizateîn paradigmà, (de exemplu, a rnînca56).

(2) Yerbe neregulate numai sub aspectul flectiaelor' (de ex.a gti).' (3) Verbe neregulate atit swb aspectul raria!ii lor rad,iealului,cìt gi dlm pumctwl d,e nedere al fleatiaelor prin care se realizeazà" para-d.iqma.-

Categoria a treia este în iimba romà,nà, categoria cea mai nume-roàsà,, cuprinzînd., avînd. în ved.ere lista examinatà,, verbele : a ltta,a d,ar'a st6,, a bea, a treú) ú ú1)e&) o, fi qi a pred"a.

Aceste verbe realizeazà' d-iverse grade de neregularitate. CeI maineregulat este fà,rà, îndoialà, verbul a fi', caracterizat sub aspectulrad.icalului prin 8 alomorfe'realizate prin supletivism qi prin varialiiaberante, iar sub aspectul flectivelor, prin prezenla unor afixe spe-cifice unor serii de afixe foarte diferite.

Cel mai pulin neregulat este verbul a preda al cà,rui rad.ical serealizeazà, în numai trei alomorfe rezultate d.in varialii aberante gi

care, în ce priveqte afixele, se caracterizeazà, nlmai prin prezen!-aunor desinen^le néaqteptate, sufixele d.iferitelor forme verbale fiind,toate,^ cele ale conjugàrii I.'între

aceste doùà, extreme se egaloneazà celelalte verlre ne-regulate : u lua, ca, e se deosebeqte de a pred,a numai prin caracterulsulletio ai varialiei raclicalului, a bea, o, Drea) a da, a sfa qi a' aaea'

56 În aceastà categorie ar putea fi incadraL si verbul a usca, al càrui radical serealizeazà. tot în 3 alomorfc, cleterminate rle alternanla curentir c/i ;i de alternan{a cutotul izolatà u/0. Deosebirea dinlre a usca gi a mînca pr iveqte nurnai cal i tatea segmentuÌui

6misibil din radical : în paradigma lui a mînca acest segmenl este reprezentat prin grupul

-r in- (vocalà f consoanà), pe c incl in paradigma lu i a usca, acest segment se reduce (can cazul multor alternante) la un singur eltrmcnt fonic - vocaìa a.

CI,ASIFICAREA ÎN CLASE PARADIG]T'IATICEA VERBELOR ROMÀNESTI

4.6.0. Flexiunea verbalà, romà,neascà, se caractetizeazú, cuma reiersit clin aceastà, descriere, prin valialia a,ccentului în caclrulflexiuriii (cf. 4.1.), prin .rarialia foarte complexà, q, radica^lului verbal

fuf . a.a.) $ipr in anirrni te ser i i def lect ive (cf , .4.2.,s1 a:?. ' ) : .C.-a urmare oclasificaré

^tle ansamblu trelruie sà reuneascà, clasificà,rile stabilite

avînd. în ved.ere diversele elemente variabile, prin stabilirea echiva-lenlelor dintre ele.

flectivelor, deci am înglobat prezenla sau lipsa accentului în structuraflectivelor.

Din compara,rea celor d-ouà clasificàrirezultà' :

- Clasa I cuprinde conjugàrile I, a III-a, a IY-a, a V-a ;ia VII-a ;

- Clasa a II-a cuprinde conjugàrile a lf-a qi a VI-a ;- Clasa a III-a coincide cu conjugarea a VIII-a;- Clasa a IY-a acoperà, conjugàrile a IX-a qi a X-a.

Cele mai cuprinzà,toare - atît sub raport numeric, cît qi dinpunctul de vedere al 'i'arietà'lii - sînt clasele I qi a II-a.

262 À,{ORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBIi ROMANE

4.6.2. MuIt mai dificilà este stabilirea unei echivalen,te întreconjugàri ,si clasele cle r.erbe caracterizate prin cliferitele tipuri devarialie a radicalului.

Dificultatea derivà, d.in marea complexitate a fenomenuluivarialiei radicalului în limba rom6,nà : varialia se realizeazà, prinmanifestarea în ca'drul radicalului a peste 25 de alternanle (înregis-trate în 4"4.7.I.,si 4.4.2.1.), al cà,ror numà,r se dubleazà aproape dacóavem în ved.ere nu numai calitatea memlrrilor d.iverselor alternante,ci qi repartil ia lor în cadrul paradigmei diferitelor verlre(cf. 4.4.1.1.5.qí 4.4.2.7.), iar manifestarea acestor alternan.te qi repartil ia ter-menilor lor d.epind. de condilii fonetice si morfologice, uneori lexicale,foarte complexe (cf . 4.4.1;1.2. -+.+.1.1.ó qi 4.4.2.6 -+.+.2.8.) .

Mai mult d.ecît atît, raclicalul aceluiaqi verb poate fi afectatcle d.ouà, sau chiar trei alternanle concomitente, ceea ce are ca urmarerealizarea raclicalului în úrei, pal,ru2 cinci gi chiar qase alomorfe.

4.6.2.1. Avînd în ved"ere numàrul alomorfelor radicaluiui qirepartilia lor în cad.rul paradigmei ajungem (plecînd de la lista deverbe examinatà, qi fàcînd abstraclie de verbele cu varialie aberantà,sau supletivà, a rad.icalului - cî. 4.4.4. ,si a.a.5.) la 6 clase qi pestecincizeci de subclase d"e verbe (cf.4.4.3.4. si 4.4.6) : o clasà, (sau sub-clasà) înglobeazà, ad.eseori verbe apar.tinîncl mai multor conjugà,ri,tot aqa cum, d.e regulà, generalà,, vertrele aceleiaqi conjugàri se repar-tizeazà, într-un numà,r mai mare sau mai mic de clase .si subclase.

Examinînd. r-erbele cr rad,ical, aariabil, constatà,rn cà, se în-cadreazà, :

- în suliclasa 1 I5z, verbe de conjugarea I (a acorda, a ujutaetc.), d.e conjugarea a Y-a (a înaîrti,) qi a YIII-a (a obline)

- în subclasa 1 II, verbe cle conjugarea I (a alungu etc.)- în subclasa 1 III, verbe de conjugarea I (a ageza etc.)- în subclasa 1 IV, verbe de conjugarea I (o scd'pa etc.), d.e

conjugarea a Y-a (a sd,ri etc.) qi d.e conjugarea a YIf-a (oî,ncd,pea etc.)

- în subclasa 1 Y, verbe de conjugarea a YIII-a (a a;terneetc.) qi a V-a (a pi'erù etc.)

- în subclasa 1 YI, verbe de conjugarea a IX-a (a pwne etc.)- în subclasa 1 YII, verlre d.e conjugarea a V-a (a d'ormi' ebc.)- în subclasa 1 VIII, verlre de conjugarea a III-a (a coborî

etc.) gi de conjugarea I (a agd'la etc.)- în subclasa 1 fX, ver'lrul a fwgi de conjugarea a Y-a

etc.) .- ù ."n"hsa 2 XV, verbul a bate d-e conjugarea a YtrII-a- în suJrclasa 2 XVÍ, verbe de conjugarea a YIII-a (a trrcce

etc. ) .- în subclasa 2 XVII' verbe de conjugarea a IX-a (a d'uce

etc.) qi a X-a (a frige etc.)- i" *îú.hsa 2 XYIIÍ, verbe de conjugarea a V-a (a mi'rosi

VERB

&,

57 PenLlu diverscle c lase si subclase a se vedéa 4.4.3 4. s i 4.4.5.

261 MOR}'OLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMANE

- \-elhele eoniusà,rii a VIII-a se repa'rtizeazà' în 12 subgrupe(l r. v i 2 x, xtY, "xv. xvr; 3 vrr; vrrr, x, xr; 4 lrl qi

d.intre care multe se reduc la un singrrr verb sau la ul numàr foartelimitat de verhe.

or, o clasifica,re cle acest fel devine în rnare màsurà echivalentà,cu 0 enrrrnera,re $t, încetind. de a mai avea calacter generalizator qiorganizator, îqi piertne utilitatea practicà,.

- La o 'clasificare

cam tot atît de complicatà, qi de neeconomicà'

la rad.ical.4.6.3.1. Aceste indica,tii se pot introd.uce în mai multe moduri :(a) Prin enumerarea- alomorfelor inclicînd-u-se repartilia fie-

cà,ruia. Aceastà, modalitate, cea mai simplà si mai directà, ate dezanan-tajul de a fi neeconomicà, deoarece presupune o mare cheltuialà, cle

- în subclasa 4 If, verbul a aed,ea de coniuEarea a yII_a- în subclasa 4 fII, verbul a face de conjireàrea a yflf-a- în subclasa 4 IY, verbele a roade ,1i a scoaté d,e conjugarea

a IX-a- în subclasa 5 I, verbe de conjugarea a IX-a (a toarce etc.j

qi a X-a (a coace etc.)- în subclasa 5 If, verlre de conjugarea a IX-a (a trage etr- .)- în subclasa 5 III, verbul a rad,é de conjugarìea a" IX-a.

riab_il conjugà_rile a fll-a,. a V-a, cf. qi 1681, iar conjugàrile a \rllf-a,oa trx-a qi a x-a nu cuprind. decît cîte un-sing*r nénù cu radical in-'sariabil : a umple, a scrie qi a rupe.

Destul d.e numeroase sînt verbele de conjugarea f qi a IV-ass curadical invariabil.

verbele de conjugarea a rr-a ,si a vr-a, d.eci r-erbele cu sufixde _prezent realizat pozitiv în toate formele,'a:u toate radical inva-r iabi l .

4.6.2.2. Rezultà, deci cà :- verbele conjugàrii r se repartizeazà avînd în vedere varia-tiile

radicalului în 17 subgr_Epe (1-I, II, IIf, IV, yIII; 2I, II,IfI, 'IV,Y2 VI, V_l_I;-3-f, fI..III; 4 I qi verbe'cu radical ínvarîabii).

- \rerbele conjugàrii a rr-a se incadreazú toate în clasa ver-belor cu radical invariabil.

- Yerbele conjugàrii a rrr-a se încadreazú taate în s'bclasa,1 VIII.

- Verbeie conjugtii a YfI-a se repartizeazà, in T subgrupe(1 IY; 2 YII I , IX; 3 IY, V, yI ; a I I ) . -

a

58 Înl ista noastrà (cî . Anerct iJ) , numai a acoperí g i c sufer i au racl ical var iabi l .

'266 MORFOLOGIE S'IRUCTURALA A LIIVIBII ROMANE 267

în care sînt evitate echivocurile posibile în situaliite cînd mai multea,lternanle, v-ocalicer. cle exemplu (cf. a cdXtd,ta, a scd,rtrud,ma etc.),"aîecteazà, acelaqi radical.

4.6.3.+. Din descrierea varialiilor radicalului (cf. cap. 4.4., înspecial.- 4.4.L7.5 qi 4.4.1.2.6.) rezuJtà - clacà facem absiraclie' cLevarialiile aberante qi supletive - urmàtoarele tipuri de varialii alerad.icalului :

(1) -c.

(ó)o - (corespuazîntL alternanlei clé) cu clouà tipuri de rea-Iizare:*-' (a)_-termenul è rcaltzat în formele 1-r, L'r,u, termenul cîn.toate celelaite, aturcr cînd nfectcazà, tn verb de cónjugarea I (cte

"ex. : lt a,pucoct)

(b) - termenul A apate în formele -Ar, $r, Ar-, Au, Br E-r-1artermenul c în toate celelàlte dacà verbul e d.e conjugarea a YII-ar(cle ex. : a facoe) sau a Yflf-a (cle exemplu : a pld'coe.a)'

-'(2) c (ó)rl cór'espu'zînd" alteinan-fei clè1fr, ca^o singurà realizare:' ' termónul ó se realizeazà, în formele A, Ar, A*, Ao, B, E, tel-

menul fr în C si D, iar termenul c în celelalte' Alternant'a semanifestà, numai îl parad.igma verbelor d-e conjugàrea à IX-a ;

realizare:(a)cuaceeaqirepart i l iea_termeni lorCalaf 'cîndatecteazù

verbeie'de conjugàrea I (a'acordna, de exemplu)'

&

269268 I\ÍO]IF'OLOGIE S]RTJCTURALÀ A LII\4BII ROMÀNE

_ lt l_ cu ac,eeaqi repartilie a termenilor ca la fo cînd. afecteazà,verbelg de conjugarea a Y-a (de exemplt: a auzni)."(10) d (z), - {corespunzînd alternanlel dlz), cu ò

'singurà, realizare:,

term.enul z. atpàre_în formela Az, C, D, F, d în celelalte; semanifestà,-în paradig_ma verbelor de conjugaiea a yff-a (a;ed,rea,de exemplu) qi a VIII-a (de exemplu : a-cred,re).

(11) d (z), - {coresptmzînd. alternanlei d,lz), cu o singurà, realizare:termenul a serealizeazà, în A, qi F, d în toaté celelalte; semanifestà în paradigma unor verbe cle eonjugareal à yIÍI-a(a pi,erd,"e, de exemplu).

(72) ! (z), - (corespunzînd alternanlei itlz|fr), cu o singurà, rea-Iizare: termenul z àpa,re în A, $i F, fl in C qi D, d" în cele-lalte forme I se manifestà -în pàràaigma verloelor de conjugareaa fX-a (de exemplt, a ard"e).

(13) s(p)o -(corespunzînd alternanlei s/g), cu o singurà,realizare:,termenul ,s apare în A, s în celelalte forrne; sé manifestà înp{{adigma verbelor de conjugarea f @ td,soa, de exemplu),aY-a (a m,iroso,i, de exemplu), sal a YIII-a (a coà,soe, Ae exem-ptu).

(14) s (p)r - (corespunzînd" alternanlei s/p), cu o singurà, realizare ztermenul f .apare in A' An, A' B, C, D, E, F,-s în celelalte;se manifestà în _paradigrna veibelor cle conjuga ea a V-a (a,iepr'i, de exemplu).

(15) sof - (corespunzînd. alternanlei sú/sú), cu o singurà, realizare:-t_ermenu-l sú apare în A, I se manifestà, în paradigma verbelorde conjugarea I (a mani,fesota, de exempiq.

(16) (p)ca5e - (corespunzîncl alternanlei ,sc/fr), cu o singurútealizare:termenul pf apare în A, qi A's,u i se manifestà în paradigma rrer-belor d.e conjugarea I (a mi,g\q de exemplu).

(17) (.s)930, (p)t, _ (corespunzînd alternanlei sc/pf) cu douà, realizàri z(a)^ termenul sú apare în A, .i A'r, u, ,sc îl celelalte forme cînd.

se manifestà, în paradigma verbelor dó "óonjugarea

I (a cd,sc"a, d,eexemplu).

- (b). termenul gú apare în A, Ar, An, A' B, E, sc în celelalte

forme cînd- se manifestà, în paraaig:ina -verbelor de conjugarea, à

VIII-a (a cre;t"e, de exemplu).-

(18) mo - (corespunzind. alternan\eí nlÙ), cu douà tipuri cle rea'

de ex.) .(19) b0 - (corespunzînd alternanlei.blV\,.cJl o- singurà realizare:' ' tàrmenul g^apare în C gi D, b în celelalte forme; se manifestà,

în parad.igmd verbului'a fi,erbe de conjugarea a X-a (deci a

fòerboe).

abseraalie. Termenul al treilea al alternan-telor _cu trei ter-meni nu apare niciodatà în forma d.e infinitiv, de aceea nul-am men-tionat în sirnbolul alternanlelor.

(20) e (a)o - (corespunzînd alternan!,ei éld'), cu trei tipuri d'e rea-

exemplu).t22) d(e)l- (corespunzîncl alternanlei dle), cu douà' tipuri d'e

tealizare:(a) termenul e apare în-A* A'r,u, cY' în toate celelalte cînd

manifesîà în paradigma verbelor de conjugarea I (a apd'ora'

exemplu).lb; t""-"oul e în Ar, Ar, An, Au, -A'r,u,

B-, $, Qr D, F, d în

celehlìeforme cînd. se manifesià înparldigma verbelor de conjugareaa IY-a (a acoperri. cle exemPlu).1'zS1 a(òr-("ó"esponrînc1

^alternanlei dlélú)i cu douà tipuri d'etealizare:.

SEd.e

5s Includem în simbol cifra 3 pentru a evita confuzia cu c6r reprezetltînd alter-nanla c/i gi cu c, gi cr.

bu Putem utiliza tot cifra B, ca în simborul precedent, deoarece arternanla lui scu p în carlrul grupului sc este totdeauna asociatà èu variatia c/f.

I

'J îMORFOLOGIE S'I'RIJCTURALÀ A LIMB]I ROMANE

(a) termenul é se realizeazà, în Ar, LL, u, termenul d în A", Au,d în celelalte forme cînd. se manifestà, în paradigma unor verbede conjugarea I (a spdola, de exemplu).

(b) termenul é se realizeazà, în Ar, A' An, A' B, E, d în A'u,u,d în celelalte forme cîncl se manifestà, în paradigma verbului a uadeer,(c-[eci a tseodea, d.e exemplu) de conjugàre^ à) YIf-a.(24) î (i)o - (corespunzînd alternan[ei îli), cu o singurà, realizare :

termenul 'i apare în Ar, Ar, Ar., Au, B, E, î în ceielalte forme Ise manifestà în paradigma verbului a a,imde (cleci a ai,ond,e) d,econjugarea a YIII-a.

(25) e", (e" a) -, (corespunzîncl alternanlei életi), cu douà, tipuride realizare :(a) termenu). etí apare în Ar, Au, é în celelalte forme cînd. se

manifestà, în paracligma verbelor de conjugarea I (a agerza, ùeexemplu).

(b) termentl edL apare în -4.'r,u, é (sau e) în toate celelalte cîndse manifestà, în paradigma verbelor cle conjugarea, a) YIII-a (aaste"r,tue, de exemplu) qi a IX-a (a d,rerge, de exemplu).(26) oo @o a) - corespunzîncl alternanlei ólod,), cu trei tipuri de

realizare :(a) termenvl ad apare în -4.r, An qi A'r,u, d (sau o) în celelalte

forme cîncl. se manifestà în paradigma r-erbelor de conjugarea I(a înoota, de exemplu) ryi d.e conjugarea a III-a (a coboorî,, d.e exemplu).

(b) termenul oa apare în A, qi L'r,u, ó (sau o) în celelalte formecînd se manifestà, în paradigma verbelol cle conjugarea a Y-a (aadoormi,, cle exemplu).

(c) termenù oti apare in A' An, A' A'r,e Di E, d (sau o) înceielalte forme cînd se manifestà în paradigma verbelor de conju-garea a VIIf-a (a cuttooaste, de exemplu), a IX-a (a întooarae, d.e exem-plu) qi a X-a (a cooace,, d.e exemplu).(27) uo - (corespunzîncl alternanlei olodlu), cu clouà, tipuri de

realizare :(a) terrnenui d apare în A, qi A,r, oti în Ar, Au qiA'r,u, uîncele-

lalte forme cînd. se manifestà, în paradigma verbelor d.e conjugarea f(a puorta, cle exemplu) qi a VII-a (a Ttuotea, de exemplu).

(b) termenuJ d apare în A, qi Ar,, ori in A, $i A'r,u, a în celelalteforme cîncl se manifestà, în paradigma'r'erbelol cle conjugarea a V-a(a nturrò, de exemplu).(26) a (d), - (corespunzînd alterrranlei dld,), ctt clouó tiptui cle

lealizare :

(a) termenul d apare în An, A' B, C, D, E, I, rí în celelalteforme' óînd. se manife,stà, în paiadifma verbelor de conjugarea- I(a ad,d,urga, de exemplu), a Y-a (a sd'urirc'le exemplu), a YII-a (aîn-cd"pca, de exemplu.).

(b) termenul ri apare în B, C, D, F, rí în celelalte lorme cîndse maniÎestà, în paracligma verbelor cle conjugarea I YIII-a (a facte,de exemplu), a

-IX-a -(a ra"de, cle exernplu), a X-a (a spa"rge, d'e

exemplu).(29) e (d)n - (corespunzînd, alternanl;ei-el'i), cu o

^singurra-reahzare :

' ' teriùnul a apare în r{n, Au, B, C, D' trl' F, z îl celelalte forme Ise manifestf în paradigma verbelor de conjugarea I (a pre-zeumta, c1e exemplu) qi a Y-a (a tsenn'i, d.e exemplu).

(30) d1 61- (corespunzÎncl alternanlei il(íld), cu-o singurà,. realizare :'

tórmenul d àpa,e in Cr.u, qi D' r i in C, Cr, Cr-si-Cu, ia\ î^ incelelalte formè; se maniiestà în paradigma verbului a rd'mîne(cteci a rdmîone) clc conjug-"'oil a IX-à.

Abserua!òe. {l) Modul cle alcà,tuire a simbolurilor alter-nanleloi' r-ocalice este oarecum diferit de cel ú;lizat în reprerzerltàrea, alternan{elor consonantice. Deosebirea se datoreqtefaptului cà aceea$i vocalà, poate apà,rea într-o.serie Întreagilcle^ alternan{,e (ve2i d sau e, c1e exemplu) manifestînd'u-se îneondilii foarte cliferite.

(2) l{u am introdus un simbol pentru altetnnn\a ulfr,deoarece avînd. în Yedere caracterul ei izolat' e mai economicsà, o inciud.em în categoria r.arialiilor aberante ale radicalului-Poate fi inclusà în-aceastà categorie, deoarece caracteri-zeazà,, s-ar pà,rea, un singur verb $i are o repartilie unicàr qialternanf,a î[rild' (simholizatà' prin do).

4.6.9.5. în cazul verbelor în al cà,ror radical se realizeazà, con*comitent mai rnulte alternanle Yol fi notate prin simboluri t o a t eelementele variabile - deci :'a degtegptra, a m'irooso'i, a toocoa', a I'e"-pdrdoa, a cd,rptd,rtrra etc.

4.6.4. Degi bazîndu-se pe acelaqi principiu, inventarul de sim-troluri stabilit în 4.6.3.4. diferà de cel din [68]' deoarece :

am avut în vedere aspectul fonic qi nu. cel grafic al formeiverbale ; ca atare am aclà,ugat alternan{ele elt, gl{ et'c',

&

61 Tinîncl seama cà Í intrà ;i ìn alternanla îii (vezi 2.4).

MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

- am reunit, reprezentînd.u-le printr-un singur simlrol, unelealternanle diferite sub aspectul repartiliei termenilor atunci cînd.repartilia putea fi pusà în legà,turà, cu o anurnità conjugare,

- am avut în ved.ere un numàr finit d.e verbe,- am fàcut abstraclie cle formele d.e imperativ clatà fiinctr

structura lor aberantà,.

CONCLUZII ASUPRA FLEXIUNiII VERBALE

4.7.0. Studierea în amànunt, sub aspect morfotrogic qi clinpunct d,e vedere strict sincronic, a verbelor scoate în evidenli n'ìareacomplexitate a flexiunii verbale romàne,sti, cornplexitate care nueste redatà d.ecît insuficient prin modul obi,snu.it de prezentare aacestei pàrli a morfologiei limbii rom6,ne în gramaticile curente.

Aceastà, complexitate priveqte în egalà, mà'su-rà radicalul qiflectivele.

4.7.1. Examinarea flexiunii verbale sub aspectul rad.icaluluia arà,tat cà, verbele rome,neqti se grupeazà," considerate din acestpulct de vedere, în u-rmà,toarele clase : clasa verbelor cu radicalinvariabil, a verbelor cu radical parlial (regulat) 'rariabil, a verbelorprezentînd. o varia!,ie parlialà aberantó a radicalului qi clasa verlrelorcaracterizate prin varialia supletivà a radicalului.

Din prmct de ved.ere cantitativ predominà net primele douàclase de verbe mentionate. Clasele d.e verbe cu rad.icaL caracterízatprin varialii aberante sau supletive cuprind un numàr restrîns deunità,!i, care pot fi uqor prezentate într-o enumerare.

Olasa verlrelor cu varialie parfialà, a radicalului este cea carepune cele mai multe probleme d.in cauza caracterului extrem deoomplex al varialiilor radicalului : aceste varialii afecteazà, unmare numàr d.e elemente fonice, iar realizarea lor clepinde de o serieîntreagà d.e factori, ceea ce face cu totul insu-ficientà d.escrierea acestorvarialii sulr forma obiqnuita a inventarelor, mai mult sau mai pulincomplete, de alternanfe.-

-{ceste inventare, pentru a putea fi utile, trebuie însolite d.eind.icalii referitoare la repartilia termenilor diverselor alternanleîn raport cu tipurile de parad.igmà, precurn qi la positrilità,lile de com-binare, în limitele unui rad.ical verbal, a elementelor fonice alter-nante : aceastà posibilitate de combinare determinà,, în rnare màsurà,complexitatea varialiilor radicalului verbal qi impune considerareaalternanlelor nu numai în mod izolat, în sine,ci gi sub aspectul va-

t7q

rialiilor globale pe care le determinà, în cadrul diverselor radicale,deci sub aspectul alomorfelor realizate prin alternanla diverselorelemente fonice care constituie radicalul.

+.7.2. O:rcetarea de fa!à, a pus în luminà, importan.ta cond,i{io-nd,rii morfotogice în realizarea alternanfelor, condilionare care semanifestà, în : (a) existenla în limba romà,nà a unor alternanle propriinumai anumitor tipuri d.e parad.igmà, (aqa sînt, d.e exemplu, alternanleleolólp, glAb, care se realizeazà, nu{nai în paradigma verbelor d.e con-jugarea a X-a, alternan.tele cló[A, gl0lP,realizate numai în parad.igmaverbelor de conjugarea a fX-a etc.) gi (b) repartilia diferità, a ter-menilor cliverselor alternanle în raport cu tipul morfologic în carese încad.reazà, verbul (cf. de exemplu reparti{ia termenilor alternanleid,lzin parad.igma verbelor d.e conjugarea I, a Y-a, a YII-a).

Se ajunge astfel la constatarea cú varialia parlialà, a radicaluluidepinde de structura foni,cd, a secaen{ei cúre reprezi,ntd, railicalul,de cal"òtatea fonicd, a flectitselor caracteristice pentru diversele formeverbale, precum qi de conjugarea din care face parte verbul.

Yarietatea factorilor care intervin în realizarea varialiei par-liale a rad.icalului explicà faptul cà, dacà, consid.erà,m verbeie

"oina-neqti sub aspectul alomorfelor realizate prin aceste alternanle, ajun-gem sà, stalrilim un numà,r foarte mare d.e clase qi sutrclase, dintrecare destul de numeroase sînt cele care nu cuprind decît un singurverb sau un numà,r foarte limitat de verbe. Asemenea subclase pie-dominà, în categoria verbelor al cà,ror radical atinge numàrul maximd"e 5 sau 6 alomorfe. Cele 13 vertre care prezintf 5 sau 6 alomorfeale radicalului se grupeazà" în 7 sutrclase d.in care 4 nu cuprind_ decît

'un singur verb. Pred.ominà, net verbele d.e conjugarea a IX-a gi aX-a (10 din 13).

4.7.3. Examinarea verbelor din punctul de vedere al flecti-velor - consid.erate sub aspectul pronun!àrii qi nu sub cel al formeigrafice care ascunde, în multe cazttti, structura realà, a flectivului- a d.us la stalrilirea unui inventar de afixe, care se organizeazú,avînd în ved.ere paradigmele în care apar, într-un numàr destul d.emare (38) de serii distincte. Stabilirea raporturilor dintre diferiteleserii în funclie de omonimiile specifice qi de repartilia diferitelorafixe (avînd. în vedere calitatea fonicà, a finalei rad.icalului) a permis

274 MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIIVÍBII ROMÀNE î r r r cHEtERE

5.0. Cercetarea substantivului, acljectivuluiaspectul flectivelor qi al varialiei rad.icalului atràsà1,urile generale qi particularitàlile specificesisteme flexionare.

5.1. Flexiunea romà,neascà se realizeazà, 1n cazul celor treipàrli de vortrire prin aacent, prin flective ;i prin varialia radicalului.Deosebit d.e dezvoltatà qi de complicatà se revelà, a fi flexiunea ver-balà, care se caracterizeazà prin numàrul mare de forme cuprins înd.iversele parad.igme qi prin varietatea mijloacelor de exprimare aopoziliilor dintre ele.

5.2.0. În ceea ce priveqte uccentul, el seîncad.reazà,instructuramorfematicà a unei forme flexionare reprezentînd. componentasupras,egmentalra, care, asociatà unei componente seg-mentale, const i tu ie un morfem.

5.2.1. Apartenen,ta componentei suprasegmentale la structuraradicalului sau a flectivelor variazà de la o parte d.e vorbire la alta"Astfel consid.erînd. în ansamblu flexiunea vérbalà, constatà,m carrac-

5.2.2. În ceea ce priveqte pozilia accentului în rad.ical, ea d.e-pinde de lungimea silabicà, a radicalului. Se constatà însà ia toatepà,rfile de vorbire examinate prepond.eren{a raclicalelor cu accentul

qi verbului subscos în eviclen!àale acestor sub-

&

MORFOLOGIE STRUCTURALÀ A LIMBII ROMAN!; INCiTIìIERE

ultima silabà,.5.2.3. În parad.igma verbalà, în care accentul poate afecta qi

flectivul, el participà totdeauna la structura unui sufix; atît desi-nenlele, cît qi afixele mobile sînt reprezentate numai printr-o com-ponentà, pozitivà, segmentalà.

În situaliile în care sufixul este realizat ca fr sau e reprezentat,printr-o secven!à fonicà asilabicà, accentul se încadreazà în structurainorfemicà, a radicalului. În formele in care flectivul cuprinde rnaimult de un element sufixal, accentul face parte, totdeauna, d.instructura fonicà, a sufixului care urmeazà' imecliat dupà, radical.

În general deci, fie cà, face parte d.in rad.ical, fie cà aparlinef lect ivului , accentul se plaseazà' în apropiereA punctului d.ejoncturà, d.intre radical .;i flectir'.

5.3. Imtona'lia nrt are caracter relevant d.ecît în anumite zoneale parad. igmelor, qi anume la imperat iv în- cad,rul f lexiuni ivertàle, Ia"vo cat'iv, în cadrul ceÎei nominale. În ambele cal,;rtrie vorlra de zone catacterizate prin flective a cà,ror repartizare încalcà,limitete clasificàrilor strict morfologice în declinàri qi conjugàri.

5.4.0. Considerate sub aspectul rad,ícalului, cele trei pàrli d.evorbire examinate prezintà, o caracteristicà comunà' constînd. dinfaptul cà,, toate, cunosc atî t parad-igme cu radical invariabi l ,cî t q i paradigme cu radical var iabi l .

5.4.1. Varialia afecteazú at'ît în cadrul flexiunii norninale, cîtqi în cadrul celei verbale, în general, partea med.ialà qi finaià a rad.i-calului qi se realizeazà' prin alternanle vocalice qi consonantice. Ya-rialia consonanticà' aÎecteazà totd.eauna tranga fonicà finalà a radi-calului, din imed.iata vecinàtate a joncturii cu flectivul" Variatiile

nantice în d.iversele parad.igme.

5.4.2. Deqi cea mai mare parte a alternanlelor.îm'egistrate sîntcomune flexiunii celor trei pàrli de vorbire d.escrise, se constatà,totu,si unele d.eosebiri, atît între substantiv qi adjectiv' în cadrulflexiunii nominale, cît mai ales între flexiunea nominalà, qi cea ver-baià,.

Prin raport la flexiunea nominalà, cea verbalà, se reveló a fimai complexà, în ce priveqte varialia radicalului.

(a) Varialia rad,icalului verbal poate avea caracter p a r ! i a Isau t o t a I, pe cîncl rad.icalele nominale nu ounosc clecît variafia,par! ia là, .

(1r) Yarialia parlialà, a radicalului verbal se d.atoreqte unuinumà,r mai mare d.e alternanle vocalice qi consonantice. In parad.igmaverbului sînt destul de numeroase alternanlele fonologice de treitermeni, pe cînd în flexiunea nominalà, am înregistrat un caz unicde alternàn!à vocalicà, de trei termeni (rd'-u, rea-, re-le)-1de asemenisînt mult mai frecvente alternanlele care înglobeazd' tn termennegativ alà,turi cle cei pozitivi (b1fr, nlfl etc.), pe cînd. în flexiuneanominalà, nu am înregistrat clecît alternanla l'lU @arc nu se rea-Iizeazà, în flexiunea verbalà,).

Alternanlele fonologice înregistrate se grupeazà deci în alter-nanle comune celor trei pà,r!i cte vorbire examinate qi alternanlespecifice, cum se veclea din tabelul de la plg. 2?8.

Nu au fost cuprinse în tabel varialiile aberante.(c) conctilionarea morfologicà a ropartiliei terrnenilor diverselor

alternaile este evidentà, qi foarte importantà în flexiunea verbalà,.Ea se manifestà, destu-l de clar, în unele cal,.;ltri, qi în flexiunea substan-tivului. În flexiunea adjectivului, rolul sàu d.evine cu totul secund.ar.În cadrul flexiunii nominale, în repartilia termenilor diverselor alter-nanle predominà net elementul fonetic.

calului sub formà d.e alomorf e.Numà,rul alomorfelor raclicaluhd vatiazú" în raport cu extinderea

paradigmei pà,rlii d.e vorbire. Astfel verbul, care are_palad"igma ceainai laigà,, ràaLi'zeazà' un maximum cle 6 alomorfe (dacà, facem ab-straclie-cle varialia totalà), pe cînd, în flexiunea adjectivului, acestmaximum este reprezentat de 3 alornorfe (în motl cu totul excep-

2',18 MORFOLOGIE STRUCTURP,LÀ A LIMBII ROMANE

fional, în flexiunea unor adjective neregulate ca muntean se reali-zeazà, 4 alomorfe ale radicalului).

Raportînd. numàrul de alomorfe ale radicalului la numà,ruld.e forme distincte în cadru_l parad.igmei, constatà,m có posibilil,àlile

ALTERNANTE CONSONANTICE ALTERNANTE VOCALICE

afixelor enclitice.5.5.3. Ca urmare atît pentru flexiunea verbalà, cît qi pentru

ftrexiunea nominalà ctasi.Si,cd,rite morfol,ogi,ce au în vedere a f i x e I e

e n cl i t i c e, ned. isociabi le.- Nici afixele enclitice nu sînt toate relevante pentru aceste cla-

sificà,ri.Atîr Îiexiunea nominalà,, cît qi flexiunea r.erbalà prezintà, serii

de atixe c o rt u n e tuturor' elementelor aparlinînd. unei pà,r!i tle

lNCFIEIERE 279

i .-.0 i *uo.,. i eai I ]

.r".o I sur;st. I

Adj.

cle

. ' i -* t * I * i + | +- l r l_j ! + i " i r!"^ I . +

r - i - i * lapa I + I +i t

r | - l - i + I : , r " | +- +- - i l

- i -Ti^ l^Ti : l l i / " ì+ l

- l i !

---i--- | oroaro l-* i I* - ' - i - l , i l^

- ;- i

di6

t l \

dlz

s/9

zli

st(r)/st(r)

s c/st

bl{1

clî.10

ctery

slga __s/A/ptltrl0

d,pla

$c/qt

l /0

nlo

cle varialie se realizeazà total nmmai la substantiv : cele mai rnulte

*ofruir"iir'" cuprincl în flexiune 2 forme distincte gi, aturrci_clod p..9-

,i"ìe ""

raclicàl variabil, realizeazú 2 alomorfe ale radicalului. Acl-

i*"ii""f, a càrui paracligmà, cuprinde, în limitele stabiliteo maximumA* f;";;, realizeizil, cîAd. prezlntà un radical variabil, maximurn 3

alomorfe.

MORFOLOGIE STRUC URALÀ A LIMBII ROI,îANE

vorbire (aqa sînt, de exemplu, desinen,tele de imperfect, perfect simplu,mai mult ca perfect la verb, afixele de determinare, d'iferite numai înfunclie d"e gen, în flexiunea nominalà) gi serii de afixe s p e c if i c eunor-clase de substantive, ad.jecti've, verbe. Acestea din urmà oferà,baza necesarà, clasificà,rilor morfologice.

5.6.0. Complexitatea flexiunii romà,neqti impune d.istinclia,între tùgtut flexionar caracterizat prin anumite o m o n imi i spe-cifice flexiunii d.iferitelor clase de cuvinte qi declinare saln eoniugarecare, subord,onate unui ti,pt, sînt d.efinite prin prezen,ta unor alo-morfe morfologice, ired.uctibile la nivel fonetic.

5.6.1. În fleiiunea substantivu-lui am înregistrat 11 cleclinà,risubord.onatela 4 tipuri flexionare. Raportul cantitativ este mai red-usîn flexiunea vertralà, care se organizeazà' în 8 tipuri qi 10 conjugà,ri.În flexiunea adjectivalà, tipul qi tleclinarea coincid, ceea ce sedatoreqte, în primul rînd, unei extrem de mari varietàli a sincre-tismelor.

5.6.2. Examinarea sub d.iverse aspecte a flexiunii nominaie qir.erbale a impus ttistinclia înt're flexiunea regul'atri qi cea neregul'atd'.Cuvintele at Jleniune meregul,atd, în general pulin numeroase înlimba lomànà,, nu pot fi încadrate în clasele stabilite, fapt mai evi-dent în cazurile în care caracterul aberant al paradigmei se manifestàîn flectir.e. Aceastà, particularitate impune d.escrierea qi d.iscutarealol separat', ca paradigme ind.ir.iduale.

-c.7. Caracherul complicat al flexiunii romà,neqti a impus ela-l rorarea unei modal i tà, l i noi de organizare a c laselord.e alo morf e, cuprinzînd într-o ierarhie alomorfele morfologicetfonetice qi lexicale, ierarhie în care a,lomorfele din ultimele douà,categorii sînt subordonate celor morfologice, pe care sebazeazà' cla-sificàrile.

Complexitatea varialiei raclicalu-Iui a impus tle asemeni cacel mai ad.ecvat proced.eu de clescriere a acestui aspect al flexiuniiromàneqt i rnodal i tatea al t ernan!elor s i a alo morf e lorradlcaiului. Cuprind.erea acestor varialii sub forma morfemelor dis-continue ar fi d.us la o descriere infinit, mai complicatà,.

5.8. În vederea introd.ucerii informaliei referitoare la varialiaradicalului, aìosolut necesarà, în caracterizarea moffologicà, a cuvin-telor flexibile romà,neqti, am stabilit un sistem d.e simboluri pentrufiecare parte de vorbire

finînd, însà,, seamà, cle faptul cà r'aria,tiile rad.icalului realizateprin alternanle sînt, pinà la un punct, analoge la cele trei pà,r{ide volbire, este posibilà qi reprezentarea lor printr-un sistem cle

INCI{I 'IERE

sirnboluri u n i c . Elabora,rea unui asemenea sistem d.e simboluripresupnne luarea în consid.era\ie a tuturor _varialiilor înregistrate,

fuornind. d.e la cele mai complexe, deci de la alternanlele care serealizeazà' în flexiunea vertrului.

sistem unic, cuprinzînd, toate cuvintele flexibile, este evielent maiavantajos decît mai multe sisterne ad.ecvate, fiecare, unei singurepà,rf,i cIó vorbire, chiar tlacà, aceste sisteme particulare ar fi mai simpledecît sistemul comun.

Iin asemenea sistem unic de simboluri se poate uqor obline

flexiunii nominale.Modificàrile afecteazà, mai ales simbolurile care reprezintà,,

alternanlele eomune celor trei pà,r!i tte vorbire.Unificarea sirnholurilor piesupune mai multe tipuri d.e modi-

ficàri :

ternant cu ó), pe cînd. în forma cle infinitiv se poate yeulizu rie c(a cdlca)^, îie ó (a faae).'În

al d.oilea iînd-, în unele cazt;;i, modificarea cifrei cup,rilseîntr-un simbol, pentru a construi un simbol unic : astfel, simbolulsc, din sistemul ,stabilit pentru substantiv qi actjectiv va fi înlocuif

281280

&

2E3282 MORFOLOGIE STRUCTURALA A LIMBII ROMANE

prin s.r_s, generalizîn4 (f""1.q a evita confuzia cu ú0 : (s)c/pf lanume, dar cló1fr la verb) simbolul lutilizat, pentru verb.

Oblinem astfel urmàtoarele simtroluri pentru alteruanlelecomune:

Tabelul se completeazà, ctt simbolurile ca,re reprezintà, alter-nanlele specifice :

-pentru nume I z( j )o pentru zl j , Iopenturt l l0;

ales alternanlele vocalice,

concrete cuprinse în pà,rfile c1e vorbire discutate sub diversele aspecteale varialiei lor flexionare.

ANEXA I

Lista substant ivelor ut i l izate în descr iere

abur ambasudor

ac amiazl

academie* 25 an

academicían angaiament

5 acorrl dntúersQre

act rprì

actiuitctte cLPlicare

acl iune 3O aPri l ie

adàpost aranla

trO adevàr

adunare

aer

alacere

agenlie

75 agresiune

agriculturà

albie

albinà

alian!d

20 altoi

aìunà

amànunt 45 aur

arc

arg iîtt

aÌrcl

35 aripri

armalú

armaì

artà

art icol

40 artist

alel ier

uten! ie

at i t t td ine

-i atu

atà

t !ùrol l

babà

baie

50 btìi{rl ú

bàiat

bal tà

bart

bancà

5ó bàrbrrt

barhà

bàqicà

bàq

bazit.

60 berbec

bici.

b i rou

blanùL

bloc

65 boal i

bob

boboù

boier

-S"b'1"" | ivelet ipàr i tecucursiseapat ' ìn l is te ledefrecvenl iSt : ìb i l i tedeV. $uteu qi GÌr. Boloca"'ri^;; Jnt ..,p.'r."ìn încercare asuprtt fondttlui principal de

cuuintedincareautostexce.ptatecele- ' la l te 'CeleprecedatedefnusÎ i r t i r r regist latelrrcele trei inventare de frecven!à.

t

352

mulgle

nrngle

pàtrundae

plÎn91e

pr indse

punoe

ta3d3e

ràmî1nòe

ràspundae

cooac2e

fieoÌboe

frigre

ANEXE

rîdte

ro. ,adte

scooatre

scr ie

smulgre i '

spunoe

stingle

stooarcle

str îngre'

Conjwgarea a

f r îngze'

Înfigre

rupe

$re3rg1etooarcre

traBgle

transmiltre

tr imitre

tundre

ucidre

zlc re

X-a

spaSr'g2e

su g?e

BIBLIOGRAFIE

1 F. B. Aceno, SLructural Skelch of Rumanían, in ,,Language', 34, 1958, nr. 3, Sup-plemerú.

2 O. S. Aun.Lxov.L, @ouonoaun, "nop{oruotoeua tt. ,vopSonoar.r.r, Nloscova, 1S6b.3 A. Avn.rn, NeubalizcLrecL si allernanlele fonologice, în F'D, III, 1961, p.7-t2.4 Idem, Despre neutral ízarea opozi l i i lor l ingutst ice, în LR XI, 1962, p. 3 3-3b6.5 L. Br-oourtnto, Lctnguage, Ne\v York, 1933.6 B. Br,ocu, Engl ish Verb Inf lecl ion, in "Language",23,7947, p.399-418.7 B. Br,ocu, G. N. Tn.lcBn, Oulline of Lingutslic Analgsts, Baltirnore, 1942.8 .L CeNrrNnrru, .Les opposítìons significatioes în .'Cahiers F. de Seussure", 10, 7952,

P. 11 - z l1.9 ldem, Le classement logique tles oppositions, .,\\'ord" XI, 1955.

10 N. Crlnoltsxr', Sgntctclic slructures, The Hague, 1957.11 ldem, Current lssaes in Linguistic Theorg, The Hague, 1964. I

12 I . CorB.c.Nu, Elr . Vesrr , rv, Conl inul g i formd tn l imbà, în PLG I I , 1960, p. 9-1S. . ,13 I. Coro.,iNu, ComLttarea ;i substitulia in ElemenIe ile ltngoisticù structurúIà, Bucure$ti;

1967.14 P. Dr.rcoxnscu, Un mod de d.esuiere a fleùuníi nominale, cu aplícalie Ia limba ró.

mínd conlemporanù, 7n SCL XII , 1961, nr. 2, p. 163-193.15 ldem, Cottlribulii Ia d.efinirea gi clasificarea uerbelor regulale tn timba romdní4 ìn

SCL XI, 1960, nr. 2, p. 227 -234.16 Idem, Pe marginea unor lucràri despre morfem, în SCL XIII, 1962, nr. 4,

p.519-541.Idern, Aspecte ale declindrii cu arlícol hotdrît în limha romdnd, în SCL XVI,

1965, nr. 1, p. 149-162.Idem, Declinarea cu ,,articol clefinít proclitic" în limbct romdnù. Genítiu-datiuul

substanttuelor comuîre nume de persoand, în SCL XVII, 1g66, nr. b,p. 555 -566.

19 J. Dunors, Gratnmaíre structttrole du frangais, Nom et pronom, paris, 1g6;1.20 D. Fer-x, O problemit d.e morfologie romdnà it Omagiu Iuí Al. Rosetti, Buc. 1g65,

n.227-233.21 J. For,rx,-Clasi.fication d.es uerbes roumains, în ,,Plìitologica pragensia,', VII, 1964,

nr. 3, p. 291-299.21 a. Idem' Citeoa obserualii cu priuire Ia clcLsificarea marfologicd. a uerbelor rotníìne;ti,

în SCL \ . \ '1. 196i , nr . 2. p. 2J3 -238.22 C. ,C. FnreS, ?f te Structure of Engl ish, Nerv York, 1952. , r123H.A'Gr,a.c.soNJn.,AnIntrot I t tct iontoDescr ipt iue. I ' i l tgt t is t tcs,NervYorl i ,1953.24 S. Gor,oper1r,r . Al lernar le uocal ice în l imba romdnúacl t to lù, in FD I \ - , p. 4J-61. '25 Gramalièa límbii romd.ne, Academia Republicii populare Romàne, Bucurégti, igb4.j26 cramatica Iimbií romóne, Academia Republicii Popularè Romàne, ecl. a II-a, Bucuregtin

1 9C3.27 Ar,. Gnaun, Slrrdii tle línguisticd. generalà, Bucurcsti, 1g60.

23 - c. 424

LI

18

354 tsIBLIOGRAFIE

28 Ar, Gnlun, Note asupra persoanei a II-a sg. a ímperafiuuluí tn romdneSte,ln SCL XII,1961, p. 151-161.

29 Ar,. Gn,run, Ar,. Rosnlry Esquisse d'une phonologie iÌu rcumain, în BL VI, 1938,p.5-30.

30 V. Gulu RouAl-o, IJneIe ualori ale articolului în límba romdnù aclualù.In Omagiu luiIorgu lordan, Buc., 1958, p. 365-369.

31 lclem,32 ldena,

33 Idem,

34 ldem,

Fornte t,erbale compuse, în SCL XIII, 1962, nr. 2, p. tgt-t97.Refleclii în legùturù cu distinclia ,,plerem-mor[ent" in conceplia glosema-

t icd, în SCL XIV' 1963, nr. 3, p. 333-339'(Jn procetleu tlistribulionttl tle delin"Litarc a paradigmelor, in SCL XV, 1964,nr. 1, p. 59-- 68.I)escrieT'ea structuralù a oerbului romdnesc, în SCL XV, 1964, nt. 2, 4, 5qì XVI, 1965, nr. I , 2, 3.

35 Idem, Verbes inégul iers ln RRL, XI, 1966' nr .3, p.239-218'

36 Idem, Subslontíue neregulate" în LR, XVI 1967, nr. 1, p. 15-21.

37 Idem, Distribulia in Elemente de linguislicù structuralà, Bucureqti, 1967'

38 lrlem, Artícolul gi caÍegoria determindrii in Elemente de líttguisticd. structurald,

Bucureqt i 1967'39 R. Hrr,r,, Jn. Inlroductorg linguistics. Philadelphia-Nerv York' 1964'

40 Z. S..FIARRIS, Structural Littgttistics, Chicago, 1960, IV-ed.

41 lclern, Co-.occuffence and ,[ransformation in Linguislic structure, ìn ,,Language"t

47 Icìetn, A Course in Modern Linguistics, New Yolk' 1958'

48 J. Karz, P. Posr'.ll-, 7'1rc SlrucLure of a Sentantic Theorg, in ,,Language", 39, 1963,

P. I 70-210.49 Ioncu IonìlrN, Limba romún(t contemporand, Bucureqti, 1956.

TLP, 196'1, nr . 1, P. 145-L62.

BIBiIOGIìAI'IItr

66 A. NIanrrNnr, Écrtnomie des changements phonétiques,nique, Berne, 1955.

67 ldem, Eléments tle linguistique générale, Paris,

68 Gn. N'Iorsrr-, Frobleme puse de traducerea ctulomatd'

XI, 1960, nr ' 1, P. 33-60.72 I. p.f,rnu1 , Drrpr" structuíi 9i clasificarea uerbelor rom(ìne;li, în CL VI, 1961' nr. 2.

?3 EM, Pernovrcr,- Eclúualenla morfologicd cr ulÍiantelor fonemelot Docalice tomane;ti,

78 I. I. Rnvzrx, Mo)enu' flaar'na, l{oscova, 1962'

?9 F. de SlussunE, Cours de linguistíque générale, Pads 1931' ed' III'

B0 T. Sr,aua-C^z,1cu, L'économii et Ià reilondance dans Ia communicalion, 1n Cohiers

I ' 1962' P- r7 -25.81 S. Sr..rrr, Analíza unitdlilor de conlinut, PLG, IV, 7962, p' 29 4\'

82 ldem. Caracterul sistémafic al omonimíei morfologíce,1n SCL XI, 1960, 1, p. 25-30.

83 Idem, Redundatt!òr, ìn LR XI' 1962, nr' 3, p' 231-24I

S+ iAem, Contertele gíamaticale în andliza structuratd, în LR XII, 1963, 'r.

3, p.232-

247.85 S. K. $.turrrex, Ilpo6"'tn"w,r' n'Leopemuqeatoú fiouo'coeuu' l\{oscova'. 1962'

86 Idem, Linguistictt strttcturald în st(tdiul aòtual aI clezuoltdrii so/e, În SCL XIII'

1962, nr ' . 3 ' P. 313-323.8T p. ScnrvrrcER, HLv. Éni"r, Cu príuire Ia clasificarea mecctnicù a adieclioelor, in SCL

XVIIL 1966, nr. 3 ' P. 315-320'

88. ' , Thèse, ìn TCLP L +g?9,- p ' . .7-29'

89 È. fnNr.r, On some Problems of Nàuftalizationin Omagiu lordan, !958'p.861 -866.

90 N. S. Tnouenrsr<oi, Sur Ia motphonologie, în TCLP I, 1929, p' 85-88'

91 Idem, Pri.ncipes de phonoLogie, Paris, 1957'

92 En. ú^"rrr,r, Noid asupr:a neutràIizdrii opoziliilor fonematice în__FD I,.1958 , p. 73 -77 .

SB Id"-, llietode d.e a'nalízd în línguisti.ca mod.ernd, în LR IX, 6, 1960' p. 20-29.

94 Idem, Fonologia limbii romdne, Bucureqti, 1965'

95 J. VBNonYns, Le langage, Patis, 1921'

355

TrLtíté de phonologie diachro'

1960.Conjugarea ueîbelor ín limba

SIGI-E

BI- ,,Bulletin linguistique", Bucureqti, 1933 9i urm'

Cahiers Cahíers tte tinguistique théorique et appliqttée, Btrcarest, 1962 9i urnr.

CL ,,Cercetàri dc tingvisticir"' Cluj' 1956 9i urm'

356

FDG. I\'Iat. :LRPLGRRLSCLSt. UBB.:TCLCTCLPTLP

BIBLIOGR,ACIE

Foneticd gi dialectologie, Bucuregti 1958 qi urm.,,Gazela matematicà".,,Limba romànà", BucureEti, 1952 qi urm.Probleme de linguisticd generalà, Bucuregti, 1959 9i urm.

,,Revue roumaine de linguistique", Bucarest, 1956 gi urm.

,,Studii qi cercetàri lingvistice", Bucuregti, 1950 gi urm.Studia Uniuersitatis Babeg-Bolgai, Series Philologia, Clttj, 1956Traoaur tlu Cercle linguistique d-e Copenhague, Copenhague.Trauaur du Cercle linguístique de Prague, Prague, 1929 qi urm.Trauaux linguistiques de Prague, Prague, 1964 gi urm.

gi ulna-

MORPHOLOGIESTRUCTURALE DU ROUMAIN

RÉSUMÉ

classes parad.igmatiques - cléclinaisons et coniugaisons.I-,a description, strictement synchronique, a en \me un inren-

taire fini des norns, atljectifs et r-erbes des pius fréquents (cf. 1.2'1-r .2.2).

2. La cornplexité d.e Ia flexion d.u roumain a rendu nécessaireun commentaire d.e clivers procéclés d.e clescription structurale'

L,a grand.e yariété des afÎixes de flexion a imposé l'élaborationcl'une molalité d.e structurer dans une hiéIarchie, les clifférents allo-

phoniques, ni lexicalement - cf. L.4.2.-7.4.+.Ca sont les allomorphes rnorphologiques qui offrent le foncle-

nìent des classifications molphologiques - d-éclinaisons et coniu-gaisons.

Cas classes flexionnaires sont subordonnees èr, cles t J'p e s ln o rr

de vue phonique, peu\-ent ètre différents).

r,a complexité cle la r.ariation du constituant radical cles forrnesflexionnaires; intposé comme étant plus ad.équate pour la descrip-tion de cet as-pect cle la flexion loumaine la moclalite cles alternances

5. ÎNCIIEIERE'

Anewle f -5 (SuÓslanl í t ' )

Anerele A - 10 (Adiectit:J

Anerele 11-15 (Verbi

BIBLIOGRAFIE

RÉSUùIÉ

Pag.

275

283320332

353

357

B,edactor relponìabil : VÍE'OlflC-t G{ NA

TehúoreiJictor: I DIÀCONXSCII

RECTIFICARI

Cititorii slnt rugati ca là leclura c,irlii sà il'acùurmatoarele rectificàri: la p. 57 r" 7 sà citeascà

Ùl-le ln loc de 0/<ie; Ia p. ?9 t. 22,23,24 sà omi[ i tbara de opozitie; la p. 88 r" I de jos sà tnlor:triasclcar cu wtntl la p" L10 sà cornpleteze coloarr;t I tliir

tabelul 2 cu ex. iune; la p" 137 r' 15 sA ,ornitri

aster iseul ; lap. 156 r^ 5 de jossúci teascà3-2'- '1+ta

ln loc de 3-2-1+ i lu p" 158 qi 247 sir inlocu-

iascà. anexa 70 crr dflend ll; la p' 160 r. ti de jos

sà lnlocuiascà [- ió-] cu [- ià-]; la p" 162 r" tr3 sà

ci teasca [veg'-6-61; la p.164' r .14 de ios sa În lo-

cuiascà [-usé-] cu [-usése-]; tra p. 174 r. ? de iossà citeasca 'a uedea; la p' 224 t. 72 de jos sà

citeascl penultÍma; la p. 229 sà citeascà f/f, Îrr loc

rle f / f ; la p.230 sà lnlocuiascà -f qi - i cu -- ' i i la p"

23L î. 4 de jos sà adauge - i ; Ìà p' 234 sà irr lroducà

À/e ln tabelul 4; la p' 282 r ' tr sà înlocuiascà co

cu cl"

Valeria Gufu fìounllo, Morfalogie lruntrtrald

d Xírnhi i tomdtte

DaL le cúles 2t. II I26i; BúL d'e tiqlr 13

ís6s." t i rà i 'ao1o et ' EÙt ie.sc: is r A de 80

í í ̂ a à' ;h é I u " " ìi,,i,i,' t1 i;,1í ! ],,! " ,1 : : i i,

o3'1969' aParutslm2- lormat 16.1.

2l-75. Pl1t t$e 1. A!mici 459.55 .

rl

înrreprindefea joirq':,.f-'-";.^r:.1::,r-?oÉ;ill,f ',;í",iiî'i-"1; 'nl, .tt'Bucuregt i , I ìePut l l icr >ocran