Gramatica - Herder -Programm - Gramatica Alemana Para Hispano Hablantes 1995
Gramatica - Parti de Vorbire
-
Upload
simona-rusu-sym -
Category
Documents
-
view
634 -
download
12
description
Transcript of Gramatica - Parti de Vorbire
SUBSTANTIVUL
Cazul
Genuri CazuriSubstantiv
nearticulat articulat cu art hotărât
articulat cu articol nehotărât
Masculin nominativ (acest) elev un elev elevulacuzativ (pe) (acest) elev (pe) un elev (pe) elevuldativ (acestui) elev unui elev elevuluigenitiv al/a/ai/ale (acestui)
eleval/a/ai/ale unui elev al/a/ai/ale elevului
vocativ - - elevule!Feminin nominativ (această elevă) o elevă eleva
acuzativ (pe) (această) elevă (pe) o elevă (pe) elevadativ (acestei) eleve unei eleve eleveigenitiv al/a/ai/ale (acestei)
eleveal/a/ai/ale unei eleve al/a/ai/ale elevei
vocativ - - elevo!Neutru nominativ (acest) creion un creion creionul
acuzativ (cu) (acest) creion (cu) un creion (cu) creionuldativ (acestui) creion unui creion creionuluigenitiv al/a/ai/ale (acestui)
creional/a/ai/ale unui creion
al/a/ai/ale creionului
vocativ - - -
Articularea nearticulat elev, fată, tablou ; elevi, fete tablouriarticulat cu articol nehotărât un elev, o fată, un tablou, nişte elevi, nişte fete, nişte
tablouriarticulate cu articol hotărât elevul, fata, tabloul, elevii, fetele, tablourile
Locuţiuni substantivale: aduceri-aminte, păreri de rău, ţinere de minte, băgare de seamă, nebăgare de seamă
Nominativ subiect Cartea se află pe masă. Maria citeşte.atribut substantival apoziţional apoziţie simplă Oraşul Bucureşti este capitala ţării. Fratele
meu, George, este acesta apoziţie dezvoltată Mihai, elevul din banca întâi, a luat o notă
bună.nume predicativ Tatăl său este medic
Acuzativ complement direct L-am salutat pe colegul meu. Am citit o carte. complement indirect Se gândeşte la vacanţă.complement de agent Exerciţiul a fost rezolvat de către elevul acela. complement circumstanţial de loc Am venit de la şcoala.complement circumstanţial de timp Crăciunul este în decembrie.complement circumstanţial de mod Se poartă ca un copil cuminte.complement circumstanţial de cauză Tremură de frig.complement circumstanţial de scop Învaţă pentru examen.atribut substantival prepoziţional Darul de la colegi mi-a plăcutnume predicativ Masa aceasta este din lemn de brad.
Dativ complement indirect I-am dat flori mamei.complement circumstanţial de loc Stai locului !complement circumstanţial de mod A procedat conform indicaţiilor.complement circumstanţial de cauză A reuşit datorită eforturilor depuse.atribut substantival în dativ Purtarea asemenea unui erou i-a impresionat pe
toţi.nume predicativ Totul era contrar aşteptărilor.
Genitiv atribut substantival genitival Notele colegei mele sunt mari.atribut substantival prepoziţional Clădurea din faţa şcolii este un muzeu.complement indirect Ostaşii au năvălit contra duşmanilor.complement circumstanţial de loc Se plimbă de-a lungul apei.complement circumstanţial de timp A sosit înaintea colegilor.complement circumstanţial de cauză Meciul s-a amânat din cauza ploii.complement circumstanţial de scop Se pregăteşte în vederea olimpiadei.nume predicativ Cărţile sunt ale surorii lui.substantiv Ai casei au plecat.
Vocativ nu are funcţie sintactică Prietene, ajută-mă! SUBSTANTIVUL. FUNŢTII SINTACTICE
ARTICOLUL
Definiţie : Articolul este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv, arătând în ce măsură obiectul denumit este cunoscut vorbitorului.
Articolul hotarât arată că obiectule este cunoscut vorbitorului.
ARTICOLUL HOTĂRÂT
(arată că obiectul este cunoscut vorbitorului)
Forme encliticeCaz/ Nr. Singular PluralN. Ac. -l, -le, -a (băiatul, câinele, fata, tabloul) -i, -le (băieţii, câinii, fetele, tablourile)D. G. -lui, -i (băiatului,tabloului, fetei) -lor (băieţilorm fetelor, tablourilor)V. -le, - l, -a (băiatule ! fiul meu ! fata mea !) -lor (băieţilor, fetelor)
Forme procliticecorect lui Andrei, lui tata, lui Carmen, lui Vodăgresit lui Maria, lui Elena, lui mama – corect : Mariei, Elenei, mameiArticolul nehotărât arată că obiectul este mai puţin cunoscut vorbitorului, este întotdeauna proclitic.
Caz/ Nr. Masculin FemininSg. Pl. Sg. Pl.
N. Ac. un (un băiat) nişte(nişte băieţi) o (o fată) nişte (nişte fete)D. G. unui (unui băiat) unor (unor băieţi) unei (unei fete) unor (unor fete)Articolul demonstrativ (adjectival) precedă un adjectiv sau un numeral pentru a-l lega de cuvântul determinat.
Caz/ Nr. Masculin FemininSg. Pl. Sg. Pl.
N. Ac. cel (copilul cel mic) cei (copiii cei mici) cea (fata cea mică) cele (fetele cele mici)
D. G. celui (copilului celui)
celor (copiilor celor mici)
celei (fetei celei mici)
celor (feteor celor mici)
Obs. Articolul demonstrativ intră ăn structrura unor substantive proprii compuse : Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Cina cea de Taină.
Articolul posesiv (genitival) precedă un substantiv/pronume/numeral la cenitiv – intră în strctura numeralelor ordinale – al doilea, a doua - şi a pronumelor posesive – al meu, al săi, etc.
Caz/ Nr.Masculin Feminin
Sg. Pl. Sg. Pl.N. Ac. al ai a aleD. G. - alor - alor
Obs.Prin articulare se pot substantiviza unele părţi de vorbite :
- Adjective : Tânărul scrie. Un bătrân stă - Numeral : A luat un trei.
pe bancă. Cei tineri sunt mai ageri ăn mişcări.
- Adverb : Binele învinge răul
- Pronume : Am studiat despre eul liric. În sinea lui nu credea aceasta.
- Interjecţie: Oful lui era acesta.
ADJECTIVUL
Definiţie : Adjectivul ester partea de vorbire flexibilă care însoţeşte substantive, arătând însuşirile obiectelor.
Felul
Felul
după structură simple bun, , galben, inimos, argintiu, etc.
compuse alb-gălbui, trhnico-ştiinţific, cumsecade, atotputernic
după formele flexionare
variabile cu patru forme bun/bună/buni/bune ; alb/albă/albi/albe
cu trei forme auriu/aurie/aurii/aurii ; mic/mică/mici/mici
cu două forme verde/verde/verzi/verzi ; vechi/veche/vechi/vechi
Obs. Adjectivele variabile, după formele de singular masculin/feminin. Pot fi cu două terminaţii (alb/albă) sau cu o terminaţie (mare/mare)
invariabile gri, mov, kaki, bleu, perspicace, eficace, cumsecade, etc.
după provenienţă
propriu-zise mare, rotund, albastru, limpede, strălucitor
provenite din participiu (carte) citită, (pomi) înfloriţi
din genunziu acordat
(voce) tremurândă,(persoană) suferindă
din pronume acest (om), fiecare (om), (cartea) sa, însăşi (fata), care (copil), niciun (caiet)
din adverb aşa (om), (haine) gata
Obs. Adjectivele se pot obţine prin derivare cu sufixe, adjectivale :-esc, -nic, -os, -ui, -tor, -bil, etc.
Acordul
Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat : ex N. (fata) harnică, Ac. (pe fata) harnică ; D. (fetei) harnice; G. (al fetei) harnice ; V. (fată) harnică!
Obs. Adjectivele pot fi precedate de articolul demonstrativ adjectival: cel/cea/cel/cele; Fata cea harnică, băieţii cei harnici.
GRADELE DE COMPARAŢIE
pozitiv frumos Obs.
comparativ de superioritate mai frumos Adjectivele fără grade de comparaţie:
- perfect, viu, uriaş, etern, social, matematic, etc.
- optim, minim, maxim, superior, inferior, exterior, interior, posterior, anterior, etc.
de egalitate tot atât de frumos
de inferioritate mai puţin frumos
superlativ relativ de superioritate cel mai frumos
relativ de inferioritate cel mai puţin frumos
absolut foarte frumos
Obs. Mijloace expressive de redare a superlativului absolut.
- repetarea unui sunet : maaaare, gallllben cu adverbe sau locuţiuni adverbial: grozav de curajos, teribil de deştept, isteţ din cale-afară
- repetarea adjectivului: mare-mare
- construcţii în genitive: frumoasa-frumoaselor cu sufixe sau prefixe: supraaglomerat, extrafin, rarisim.- cu ajutorul unor expresii: deştept-foc, îngheţat tun.
Locuţiuni adjectivale : (om) de seamă, de vază, de nădejede, cu scaun la cap, etc (lucru) de căpetenie
Funcţii sintactice
- atribut adjectival : Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.
- nume predicativ : Cerul este senin.
- complement indirect: Din sărac a devenit bogat.
- complement circumstanţial de timp: De mic ştia multe cântece
- complement circumstanţial de mod: E mai mult galben decât alb.
- complement circumstanţial de cauză: Cânta de bucuros ce era.
VERBUL
Definiţe : Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă p acţiune, o stare sau existenţă : a merge,a citi, a se bucura, a fi, etc.
Felul verbelor
simple a ajuta, a ieşi
compuse a binevoi, a batjocori, a binecuvânta
predicative - au sens deplin
- pot forma singure predicat verbal, când sunt la
mod personal
Ex : a învăţa, a alerga, a trăi etc. (majoritatea verbelor)
copulative - au sens diminuat ;
- nu pot forma singure predicatul ; formează
predicat nominal, împreună cu un nume
predicativ
Ex : a fi, a deveni, a ajunge, a părea, a însemna etc.
auxiliare - nu au sens lexical ; sunt instrumente gramaticale
ce ajută la formarea modurilor şi a timpurilor
compuse, precum şi a diatezei pasive
Ex :a avea : am citit, aş fi scris
a vrea / a voi : voi citi, va fi scris
a fi : să fi citit, ar fi mers, a fost ajutat
personale - au formă după persoană (admit subiect- o
personă)
Ex : a lucra, a dormi etc.
impersonale - nu pot avea subiect (ex. a tuna, a ploua) sau nu
admit ca subiect o persoană (ex. a trebui, a se
cuveni, a plăcea)
- de regulă sunt şi unipersonale au formă numai
pentru persoana a III-a
tranzitive - pot primi complement direct ; ex. a citi (ceva)
intranzitive - nu pot primi complement direct
- sunt de obicei verbe reflexive ; ex. a se bucura
(de ceva) a se gândi (la ceva)
- exprimă mişcarea (a alerga) sau existenţa (a fi, a
sta)
Conjugarea (după terminaţia de infinitiv)
Conjugarea Terminaţia Exemple
I - a a învăţa, a aştepta, a lăuda
a II-a - ea a vedea, a părea, a plăcea
a III-a - e a zice, a scrie, a pune
a IV-a - i / -î a sui, a coborî, a hotărî, a şti
Diateza – forma luată de verb pentru a exprima relaţia dintre subiectul gramatical, acţiune şi obiectul acţiunii.
Diateza activă Ex. Elevul citeşte o carte.
- nu are mărci gramaticale ;
- subiectul logic coincide cu cel gramatical
Diateza pasivă Ex. Cartea este citită de către elev.
- se formează cu auxiliarul a fi + participiul verbului de conjugat
- subiectul logic este diferit de subiectul gramatical şi are ca marcă posibilitatea de a admite complement de agent
Diateza reflexivă Ex. Copilul se joacă.
- are ca marcă prezentă formei neaccentuate de pronume reflexiv,fără funţie sintactică
- acţiunea e făcută de subiect şi se răsfrânge asupra lui, poate arăta participarea intensă a subiectului la acţiune
MODURILE
- modul : arată cum priveşte vorbitorul acţiunea verbului
- timpul : arată raportarea acţiunii la momentul vorbirii
A. MODURI PERSONALE PREDICATIVE
- au forme dupa diferite persoane
- pot forma predicate verbale, dacă sunt verbe predicative, sau predicate nominale, dacă sunt verbe copulative
I. Modul indicativ
(acţiune considerată
ca reală)
1. prezent (eu) scriu, (tu) scrii, (el/ea) scrie
(noi) scriem, (voi) scrieţi, (ei/ele) scriu
2. imperfect (eu) scriam, (tu) scriai, (el/ea) scria
(noi) scriam, (voi) scriaţi, (ei/ele) scriau
3. perfectul simplu (eu) scrisei, (tu) scriseşi, (el/ea) scrise
(noi) scriserăem, (voi) scriserăţi, (ei/ele) scriseră
4. perfectul
compus
(eu) am scris, (tu) ai scris, (el/ea) a scris
(noi) am scris, (voi) aţi scris, (ei/ele) au scris
5. mai mult ca
perfectul
(eu) scrisesem, (tu) scriseseşi, (el/ea) scrisese
(noi) scriseserăm, (voi) scriseserăţi, (ei/ele)
scriseseră
6. viitor I (eu) voi scrie, (tu) vei scrie, (el/ea) va scrie
(noi) vom scrie, (voi) veţi scrie, (ei/ele) vor scrie
7. viitor II
(anterior)
(eu) voi fi scris, (tu) vei fi scris, (el/ea) va fi scris
(noi) vom fi scris, (voi) veţi fi scris, (ei/ele) vor fi
scris
8. viitor
popular
a. (eu) am să scriu, (tu) ai să scrii, (el/ea) are să scrie
(noi) avem să scriem, (voi) aveţi să scrieţi, (ei/ele)
au să scrie
b. (eu) o să scriu, (tu) o să scrii, (el/ea) o să scrie
(noi) o să scriem, (voi) o să scrieţi, (ei/ele) or să
scrie
c. (eu) oi scrie, (tu) ăi scrie, (el/ea) o scrie
(noi) om scrie, (voi) oţi scrie, (ei/ele) or scrie
II. Modul conjunctiv 1. prezent (eu) să scriu, (tu) să scrii, (el/ea) să scrie
(noi) să scriem, (voi) să scrieţi, (ei/ele) să scrie
(acţiune posibilă)2. perfect (eu) să fi scris, (tu) să fi scris, (el/ea) să fi scris
(noi) să fi scris, (voi) să fi scris, (ei/ele) să fi scris
III. Modul
condiţional-optativ
(o condiţie, o
dorinţă)
1. prezent (eu) aş scrie, (tu) ai scrie, (el/ea) ar scrie
(noi) am scrie, (voi) aţi scrie, (ei/ele) ar scrie
2. perfect (eu) aş fi scris, (tu) ai fi scris, (el/ea) ar fi scris
(noi) am fi scris, (voi) aţi fi scris, (ei/ele) ar fi scris
IV. Modul imperativ
(un îndemn, o
poruncă, o
interdicţie)
1. afirmativ pers. a II-a singular: (tu) scrie!
pers. a II-a plural: (voi) scrieţi !
2. negativ pers. a II-a singular: (tu) nu scrie!
pers. a II-a plural: (voi) nu scrieţi !
A. MODURI NEPERSONALE NEPREDICATIVE
- nu pot avea funcţie sintactică de predicat (pot fi subiecte, atribute, complemente, nume predicative)
V. Modul infinitiv
(denumirea acţiunii, forma de dicţionar
a verbului)
3. prezent a scrie
4. perfect a fi scris
VI. Modul gerunziu (acţiunea în
sedfăşurare, o împrejurare)
scriind
VII. Modul participiu (forma
adjectivală a verbului)
(masc. sg.) scris, (fem. sg.) scrisă
(masc. pl.) scrişi, (fem. pl.) scrise
VIII. Modul supin (destinaţia acţiunii) de scris / la scris / pentru scris / după
scris
Locuţiuni verbale - grupuri de cuvinte cu sens unitar ce cuprind în mod obligatoriu un verb Ex. a-şi aduce aminte, a-i părea rău, a o lua la sănptoasa, a da năvală, a se lua la harţă, a da de veste, a o sălda etc.
Funcţii sintactice
A. La moduri personale, predicative
verbele predicative predicat verbal Noi scriem o scrisoare
verbele copulative intră în structura unui predicat nominal, alături de un nume predicativ
Ion a devenit inginer.
B. La moduri nepersonale, nepredicative
subiect A scrie e plăcut (infinitiv)
De rezolvat exerciţiul nu e greu.(supin)
Se auzi tunând. (gernunziu)
atribut verbal Bucuria de a cânta e mare. (infinitiv)
Temele de scris sunt uşoare (supin)
Coşurile fumegând se văd în zare (gernunziu)
atribut adjectival Coşurile fumegânde se văd în zare (gerunziu acordat)
Cartea citită mi-a plăcut (participiu)
nume predicativ Datoria elevilor este de a învăţa (infinitiv)
Temele sunt de scris. (supin)
complement direct Nu poate înțelege. (infinitiv)
Are de scris.(supin)
Am auzit tunând. (gerunziu)
complement indirect S-a săturat de a citi atâta (infinitiv)
S-a plictisit de învățat. (supin)
S-a plictisit învățând (gerunziu)
complement circumstanţial de timp Înainte de a mânca,spală-te pe mâini (infinitiv)
După citit, scrie-ți tema (supin)
Trecând pe acolo, am văzut un accident. (gerunziu)
complement circumstanţial de mod A plecat fără a saluta (infinitiv)
Vine cântând. (gerunziu)
complement circumstanţial de cauză Îmbolnăvindu-se, a lipsit (gerunziu)
complement circumstanţial de scop Se pregătește pentru a da examen (infinitiv)
A plecat la pescuit (supin)
ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire flexibilă care arată o împrejurare (locul, timpul, modul) și determină un verb, un adjectiv, un adverb, o interjecție
Felul
a) după strctură b) după înțeles
simple compuse de loc de timp de mod
azi
încet
acolo
ici-colo
târâș-grăpiș
deodată
astfel
aici
aproape
dincolo
deasupra
jos
de jur împrejur
niciunde
azi
mâine
devreme
îndată
niciodată
mereu
ziua
primăvara
așa
bine
repede
poate
firește
da
nu
mai
deloc
Adverbe pronominale Adverbe predicative
relative și interogative
unde, când, cum poate, firește, desigur, pesemne, bineînțeles
nehotărâte oriunde, oricând, oricum
Locuțiuni adverbiale Gradele de comparație
de loc de timp de mod pozitiv bine
din loc în loc
în față
de-a curmezișul
la stânga
la dreapta
la mijloc
din zi în zidin an în anîn vecidin când în cânt
cu siguranță
pe de rost
de-a binelea
pe neașteptate
din ce în ce
pe negândite
comparativ de superioritate mai bine
de egalitate la fel de bine
de inferioritate mai puțin bine
superlativ relativ de superioritate
cel mai bine
relativ de inferioritate
cel mai puțin bine
absolut foarte bine
Funcții sintactice
complement circumstanțial de loc/de timp/de mod
Îndată (CCT) vom merge dincolo (CCL) pentru a vedea mai bine (CCM) la televizor emisiunea.
atribut adverbial Spectacolul de ieri a fost frumos
nume predicativ E bine să asculți afaturile părinților.
predicat verbal Poate că va ploua.
adverbe fără funcții sintactice mai, prea, cam, nu, da, numai, doar etc.
INTERJECȚIA
Definiție : Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : stări, senzații, (ah !, brr !, u !), îndemnuri (hai !, iată !, uite ! ia, na, nani, dii, ajutor !), adresări (mă, bre), imită sunete și zgomote (interjecții onomatopeice) – ham, curucigu, poc ! tic-tac, pleosc, țâr etc.
Felul : simple : vai, ia, măi, țuști
compuse : tic-tac, lipa-lipa, haida-de
Locuțiuni interjecționale : Doamne ferește ! Slavă Domnului !
Funcții sintactice
predicat verbal Iată un tablou interesant
subiect Deodată se auzi cioc-cioc la ușă.
atribut inrerjecțional Se auzi un strigăt : hei !
nume predicativ E vai de ei
complement direct Am auzit : poc !
complement circumstanțial de mod
Merge pâș-pâș.
Obs. Cele mai multe interjecții nu au funcții sintactice : Ia ascultați, măi, oameni buni
NUMERALUL
Definiție : Numeralul este partea de vorbire flexibilă care arată un număr, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea lor prin numărare.
Forme
Felul
Cardinale propriu-zise simple : unu, doi, trei… zece, sută, mie, million, miliard
compuse : unsprezece, doisprezece, nouăsprezece, douăzeci, treizeci, o mie opt sute cincizeci și nouă
colective amândoi (formă neologică : ambii) tustrei / toți trei / câteșitrei, tuspatru / toți patru / câteșipatru / toți cincisprezece etc.
distributive câte doi / doi câte doi / trei câte trei / câte zece etc.
fracționare o doime, trei optimi, sfert, jumătate, zece procente, optsprezece la sută, 5% etc.
multiplicative îndoit, întreit (forme neologice dublu, triplu) înzecit, însutit, înmiit
adverbiale o dată, de două ori, de zece ori, prima dată, a treia oară etc.
Ordinale întâiul, al doilea, al treilea, al douăzecilea (forme neologice : primul, secund, terț)
Obs. se scrie și se pronunță corect : cincisprezece, optsprezece, cincizeci, al optulea, al milionulea, amândurora, câteșitrei
numeralele pot fi precedate de articolul demonstrativ cel/cea/cei/cele : Cei trei au plecat la școală
numeralele cardinale unu, doi și compusele lor au forme după gen : masculin/feminin ; de asemenea toate numeralele ordinale.
Cazurile
Numarale cardinale Numerale ordinale
N.
Ac.
D.
G.
V.
trei
(pe) trei
la trei
a trei
-
cei trei
(pe) cei trei
celor trei
al/a/ai/ale celor trei
-
N.
Ac.
D.
G.
V.
al doilea / cel de-al doilea
(pe) al doilea / cel de-al doilea
celui de-al doilea
al/a/ai/ale celui de-al doilea
-
Valorile morfologice
substantivală (când se referă la persoane, obiecte) adjectivală (când se acordă cu un substantiv)
cardinal Am cumpărat șapte cardinal Trei copii joacă într-o piesă de teatru
colectiv Amandoi învață bine. colectiv Ambii elevi au reușit la un concurs.
distributiv Câte cinci formează o grupă distributiv Câte cinci elevi au alcătuit o grupă.
fracționar A mâncat o jumătate de prăjitură. fracționar Eforturile înzecite i-au fost răsplătite.
ordinal Al treilea lipsește ordinal Al treilea volum este cel mai reușit.
adverbial (când arată o circumstanță) Observații: Numeralul cardinal are valoare adjectival de la 1 la 19; de la 20 în continuare are valoare substantivală.
Ex : Împlinește nouăsprezece ani (A. adj.)
Împlinește douăzeci de ani. (C.D.)
distributiv S-au așezat câte doi.
multiplicativ A câștigat înzecit.
adverbial Scrie de trei ori cuvântul.
Funcții sintactice
Subiect Trei au lipsit Complement indirect Și-a amintit de cei trei.
A. subst. genitival Cărțile celor trei sunt noi
Complement de agent Au fost vizitați de tustrei.
A. subst. prepozițional Cadoul de la amândoi m-au bucurat.
Complement circ. de loc Privește spre cei doi.
A. subst. apozițional Mihai, al doilea din dreapta, e fratele său.
Complement circ, de timp A sosit înaintea celor trei.
A. subst. în dativ Oferirea de premii celor trei este azi.
Complement circ. de mod A muncit înzecit.
A. adjectival Le-a dat câte două mere.
Complement circ. de cauză Din cauza celor trei a întârziat.
Nume predicativ Ei sunt un sfert din colectiv.
Complement circ. de scop Se pregătește pentru al doilea dintre examene
Complement direct Am cumpărat zece.
PRONUMELE
Definiție : Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Pronumele personal (ține locul unui substantiv, indicând diferite persoane)
Caz/nr.
Singular Plural
pers. I a II-a a III-a masc.
a III-a fem.
pers. I a II-a a III-a masc.
a III-a fem.
N. eu tu el ea noi voi ei ele
Ac. form. acc. (pe) mine
(pe) tine (pe) el (pe) ea (pe) noi (pe) voi (pe) ei (pe) ele
form. neacc. mă,m- te îl, l- o ne vă/ v- îi / i le
D. form. acc. mie ție lui ei nouă vouă lor lor
form. neacc. îmi,mi îți îi, i îi, i ne, ni vă, vi, v- le, li le, li
G. - - al/a/ai/ale lui
al/a/ai/ale ei
al/a/ai/ale lor
al/a/ai/ale lor
V.
Obs. formele: dânsul, dâsa, dânșii, dânsele; însul, însa, însele (din strcturi de tipul dintr-însul, printr-însul, într-însul) sunt pronume personale, nu de politețe.
Pronumele personal de politețe (exprimă respectful față de o persoană)
Caz/nr.
Singular Plural
a II-a a III-a masc. a III-a fem. a II-a a III-a masc., fem.
N. / Ac.
dumneata dumnealui dumneai dumneavoastră dumnealor
D. G.
(al/a/ai/ale) dumitale
(al/a/ai/ale) dumnealui / dumisale
(al/a/ai/ale) dumneaei / dumisale
(al/a/ai/ale)
dumneavoastră
(al/a/ai/ale)
dumnealor
Obs. forme populare, familiar matale, mnealui, mătăluță, tălică etc.
formule de politețe/reverență Măria Sa, Înălțimea Voastră, Preasfinția Sa, Excelența Voastră
abrevieri dv., dvs., d-ta, d-lui, d-ei, d-voastră, d-sale
Pronumele reflexiv (arată identitatea dintre obiectul asura căruia se răsfrânge acțiunea verbului și subiect)
Caz/nr persoana a III-a Obs :
1. pentru persoanele I și a II-a, singular și plural, împreună
cu forme neaccentuate de la pronumele personal :
Ac : mă (m-), te, ne, vă (v-)
D : îmi (mi), îți (ți-), ne (ni), vă (vi, v-)
2. însoțesc verbe, având aceeași persoană :
mă duc, te duci, se duce, ne ducem, vă duceți, se duc ;
îmi amintesc, îți amintești, își amintesc, ne amintim, vă
amintiți, își amintesc.
Ac. form. acc. pe sine
form. neacc. se, s-
D. form. acc. sieși, sie
form. neacc. își, și-, -și
Pronumele demonstrativ (ține locul unui substantiv, arătând apropierea, depărtarea sau identitatea)
Felul Forme literare Forme populare Forme regionale
masc. sg/fem. sg/ masc. pl/ fem. pl. masc. sg/fem. sg/ masc. pl/ fem. pl. masc. sg/fem. sg/ masc. pl/ fem. pl.
de apropiere acesta/aceasta/aceștia/acestea ăsta / asta / ăștia / astea aista / aiasta / iști / istea
de depărtare acela/aceea/aceia/acelea ăla / aia / ăia / alea /
cel / cea / cei / cele
ăl / a / ăi / ale
de identitate același/aceeași/aceiași/aceleași - -
de diferențiere (apropiere) cestălalt / ceastălaltă / ceștilalți / cestelalte ; populare ăstălalt / astălaltă / aștilalți / astelalte
(depărtare) celălalt / cealaltă /ceilalți / celelalte ; populare : ălălalt / ailaltă / ăilalți / alelalte
Obs. prin conversiune, devine adjectiv pronominal demonstrativ, când se acordă în gen, nr. și caz cu un substantiv. Această carte este a mea.
Pronumele posesiv (ține locul unui substantiv, arătând numărul de posesori și de obiecte posedate)
N. Ac. Gen Un singur posesor Mai mulți posesori
pers. I pers. a II-a pers. a III-a pers. I pers. a II-a
Un obiect posedat m. al meu al tău al său al nostru al vostru
f. a mea a ta a sa a noastră a voastră
Mai multe ob. pos. m. ai mei ai tăi ai săi ai noștri ai voștri
f. ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre
Obs : Există și forme de D. G. folosite în special pentru mai mulți posesori : alor mei, alor tăi, alor săi, alor noștri, alor voștri.Obs : Devin adjective pronominale posesive când însoțesc un substantiv cu care se acordă în gen, număr și
caz. Casa ta e albă.
Pronumele interogativ (ține locul substantivului așteptat ca răspuns într-o interogație)
Pronumele relativ (ține locul unui substantiv și face legătura între o propoziție subordonată și regenta ei, în frază.)
N. Ac. care cine ce cât (m.sg.) câtă (f.sg.), câți (m.pl.), câte (f.pl.)
D. G. (al/a/ai/ale) căruia (m.sg.), căreia (f.sg), cărora (m.f./pl)
(al/a/ai/ale) cui
- (al/a/ai/ale) câtora (m.f. pl.)
Obs. Pronumele relativ are și formă compusă invariilă : ceea ceObs. Formele ”care, ce, cât” (și formele lor flexionare) devin adjective pronominale interrogative, respective relative, când se acordă în gen, număr și caz cu un sunstantiv pe care îl însoțesc : Ce carte citești ? Nu știu1/ care elev a lipsit2/
Pronumele de întărire (în limba actuală se folosește numai ca adjectiv pronominal de întărire ; însoțește un substantiv sau un pronume personal, întărindu-l)
Cazul Persoana Masculin Feminin Obs.
Devine adjectiv pronominal de întărire când se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv sau pronume pe care îl însoțește.
Mihai Viteazul însuși a condus lupta.
Ele însele au realizat tablourile acestea
N. Ac. D. G. N. Ac. D. G.
Sg. I însumi însămi însemi
a II-a însuți însăți înseți
a III-a însuși însăși înseși
Pl. I înșine însene însene
a II-a înșivă însevă însevă
a III-a înșiși înseși/însele înseși
Pronumele nehotărât (ține locul unui substantive fără a indica précis obiectul înlocuit)
N. Ac.
Sg. masc. unul altul vreunul tot mult puțin atât cutare Obs. au și forme de G. D. unuia, altuia, tuturor etc
fem. una alta vreuna toată multă puțină atâta -
Pl. masc. unii alții vreunii toți mulți puțini atâția -
fem. unele altele vreunele toate multe puține atâtea -
Forme obținute prin compunere de la pronumele relativ
N. Ac.
fiecare oricare orișicare oarecare careva fieștecare altcineva Obs : unele au și forme flexionare de G. D., masc/fem/sg/pl : fiecăruia, fiecărora etc.
fiecine oricine orișicine oarecine cineva fieștecine altceva
fiece orice orișice oarece ceva fieștece -
fiecât oricât orișicât oarecât câtva fieștecât -
Obs. devine adjectiv pronominal nehotărât (cu excepția celor compuse de la pronumele cine sau cu prepoziția -va) când se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv pe care îl însoțește : Unii copii scriu, alți copii se joacă.
Pronumele negativ (indică absența obiectului)
N. Ac. nimeni nimic niciunul/niciuna/niciunii/niciunele Obs. cu excepția pronumelor nimeni, nimic, devin adjective pronominale când se acordă în nr. și caz cu un substantiv pe care îl însoțesc. Ex. Niciun elev nu a rezolvat exercițiul.
D. G. nimănui - niciunuia/niciuneia/niciunora
Locuțiuni pronominale : cine știe cine, cine știe ce, nu știu cine, nu știu ce (locuțiuni pronominale nehotărâte)
Funcții sintactice ale pronumelor Funcția sintactică a adjectivelor pronominale
subiect Fiecare poate câștiga
at. pron. genitival Tema acestuia este incompletă
A. adj.: Verișorul său e mic.
Cartea din fața mea e nouă.
C.C.L.: S-a așezat la dreapta noastră.
C.C.T.: A sosit înaintea voastră.
C.C.C.: Am întârziat din cauza ta.
at. pron. prepozițional Scrisoarea de la tine m-a bucurat
at. pron. apozițional Doamna Popescu, dumneaei, va vorbi despre cele întamplate.
atribut pronominal în D posesiv
Ascult grasu-ți dulce. Și-a scrântit piciorul.
Obs. pronumele fără funcție sintactică :
1.Pronumele personal cu valoare neutră, în locuțiuni verbale:
A luat-o la fugă,. Zi-i nainte.
2.Pronumele reflexive mărci ale diatezei reflexive.
Mă uit la televizor. Își închipuie altceva.
Obs. : pronumele relative pot fi subiecte și la alte cazuri, în afară de N.
L-am felicitat/pe care a câștigat (Ac.)
I-am dat premiul/cui a meritat. (D.)
Medalia este/a cui a sosit primul. (G.)
nume predicativ Caietul este al lui.
complement direct Nu l-am văzut pe niciuul.
complement indirect Le-am trimis alor tăi o felicitare.
complement de agent De către cine a fost pictat tabloul acesta.
complement circ. de loc Au pornit spre ceilalți.
complement circ. de timp Au sosit înaintea lui.
complement circ. de mod Se poartă asemenea tuturor.
complement circ. de cauză Din cauza ei am întârziat.
complement circ. de scop Nu știu/pentru ce se pregătește.
SUBIECTUL
Definiție : Subiectul este partea principală de propoziție despre care se comunică cu ajutorul predicatului (cine face acțiunea exprimată prin predicatul verbal sau cine are caracteristica exprimată prin predicatul verbal)
Întrebări : cine ? ce ? puse predicatului
Subiectul
neexprimat
inclus
(în desinența verbelor, la personale I și a II-a)
Citești (tu). Vom învăța (noi)
subînțeles
(dintr-o comunicare anterioară, pentru persoana a III-a)
Elevii citesc lecția1/ apoi rezolvă exercițiile2/
(propoziția 2 – subiect subînțeles : elevii)
inexprimabil Plouă (-). Îmi pare rău (-)
nedeterminat Se vorbește despre el (cineva neprecizat)
Ai carte, ai parte. (tu, omul, în general)
exprimat
simplu Vine primăvara. Copiii se bucură.
multiplu Ana și Andrei se joacă.
Au înflorit crinii, trandafirii și garoafele.
Se poate exprima prin
substantiv
(cazul nominativ)
Televizorul funcționează.
România este o țară europeană.
pronume
(cazul nominativ)
Ei ciresc. Aceștia aleargă. Ai mei au
plecat. Nimeni nu a întârziat. Fiecare
poate reuși. Cine știe răspunsul?
numeral
(cu valaore
substantivală, cazul
nominativ)
Doi lipsesc. Al treilea a sosit. Amândoi
participă la concurs. Câte trei pornesc în
cursă. Un sfert vor primi diplome.
verb infinitiv A dansa e o plăcere.
supin De aflat răspunsul nu e greu.
gerunziu Se auzi tunând.
interjecție Se auzi : poc !
orice parte de vorbire
substantivizată
Binele învinge răul. ”Pe” e o prepoziție.
Observații
subiect în alte
cazuri
genitiv Ai casei au plecat.
Premiile sunt1/ ale cui a câștigat.2/
acuzativ Îl felicit1/ pe care a câștigat.2/
dativ Îi dau medalia 1/ cui a câltigat2/
verbele imprersonale, expresiile
verbale impersonale, verbele la
diateza reflexivă sau pasivă
impersonal au subiect grammatical
diferit de subiectul logic, de obicei
postpus
E frig. E toamnă. Mi-e sete. Îmi place
muzica. I se cuvin laude. E greu de
rezolvat. Nu i-a fost dat câștigul.
verbele la diateza pasivă au
subiectul gramatical diferit de
subiectul logic
Cartea a fost cumpărată de Mihai.
Subiectul stă
înaintea predicatului Elevii învață.
după predicat E plăcut a cânta și a dansa.
între verbul copulativ și numele predicativ Sunteți voi atenți?
Punctuația
nu se desparte de virgulă de predicat Elevii învață.
elementele subiectului multiplu se despart prin virgulă când nu sunt legate prin ”și” copulativ.
E plăcut a cânta și a dansa.
Ioana, Alexandru, Ana și Andrei au plecat în excursie.
PREDICATUL
Definiție: Predicatul este partea principală de propoziție care comunică ceva despre subiect, îi atribuie o acțiune, o stare o caracteristică sau o însușire.
Întrebări: ce face subiectul? ce este subiectul? cine este subiectul?
Clasificare 1. Predicat verbal
2. Predicat nominal
1. Predicatul verbal – arată ce face subiectul; se exprimă prin:
verb predicativ (la un mod personal
predicativ, orice diateză)
diateza activă indicativ Ei scriu frumos.
conjunctiv Să scrieți frumos.
condițional-optativ Aș scrie o scrisoare.
imperativ Scrie!
diateza pasivă Scrisoarea a fost scrisă de sora lui.
diateza reflexivă Tema se scrie repede.
locuțiune verbală diateza activă Hoții au luat-o la sănătoasa.
diateza pasivă Mi-au fost aduse la cunoștință rezultatele.
diateza reflexivă Și-au adus aminte de noi.
Interjecție
(predicativă sau onomatopeică)
Hai cu noi! Piatra pleosc! în apă
Adverb predicativ Poate1/ că întârzie2/. Desigur1/ că vor veni2/.
Locuțiune adverbială predicativă Fără doar și poate1/ că vor veni.2/
2. Predicat nominal – arată cum este, ce este, cine este subiectul;
Este format din verv copulativ+nume predicativ
Verb copulativ Nume predicativ – se exprimă prin:
a fi Ea este harnică. substantiv/pronume/numeral
(la cazul nominativ)
Ei sunt elevi. Câștigătorii sunt aceștia. Participanții sunt zece.
a deveni El a devenit doctor. substantiv/pronume/numeral
(la cazul acuzativ+prepoziție)
Scrisoarea este de la Maria.
Scrisoarea este de la ea.
Scrisoarea este de la cei doi.
a ajunge Ei au ajuns profesori
substantiv/pronume/numeral
(la cazul genitiv)
Cartea este a Mariei/a ei/a celor doi.
a se face Ea s-a fpcut mai frumoasă.
substantiv/pronume/numeral
(la cazul dativ+prepoziție)
Ion a devenit asemenea colegului său/ asemenea lui/asemenea celui de-al doilea.
a ieși Ei au ieșit ofițeri. substantiv/pronume/numeral
(la cazul genitiv+prepoziție)
Colegii erau contra lui Dan/ contra lui/contra celui de-al doilea.
a rămâne Tu ai rămas același. adjectiv (oeice grad de comparație)
Bluza ei e nouă. Cartea e foarte interesantă.
a părea Ele par supărate. verb la infinitiv Datoria elevilor este de a învăța.
la supin Temele sunt de scris.
a însemna A învăța înseamnă a progresa.
adverb E bine1/ să înveți2/
a chema Ea se cheamă Ioana. interjecție E vai de ei.
a se numi El se numește Vlad. Observații: Numele predicativ se poate exprima și prin locuțiunile părților de vorbire menționate mai sus.
a se crede Ei se cred grozavi.
a se naște Românul s-a născut poet.
Clasificarea numelui predicativ
Simplu George este elev.
Multiplu Mărul este mic, dar dulce.
Copilul e blond, cu ochi ablaștri și cu fața rotundă
ATRIBUTUL
Definiție : Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un înlocuitor alsubstantivului (pronume, numeral, orice parte de vorbire substantivizată)
Întrebări : Care ? Ce fel de ? Al/a/ai/ale cui ? Cât/câtă/câți/câte ?
1. Atributul substantival
Se exprimă prin substantiv, numeral
cu valoare substantivală
genitival (G) Bicicleta băiatului s-a stricat.
prepozițional acuzativ + prep. Cartea de istorie este interesantă
genitiv + prep. Răspunsul contra colegului l-a supărat.
dativ + prep. Purtarea conform regulamentului este bună.
apozițional (N)
apoziție simplă Fratele meu, Ionel, este acesta.
apoziție dezvoltată
Ana, a doua din dreapta, e verișoara mea.
în dativ (D) Mircea cel Bătrân era domn Țării Românești.
Oferirea de premii câștigătorilor are loc astăzi.
2. Atributul pronominal
Se exprimă prin pronume
genitival (G) Cartea lui e curată.
prepozițional acuzativ + prep. Cadoul de la aceștia m-a bucurat.
genitiv + prep. Casa din fața lor e renovată
dativ + prep. Purtarea asemenea alor meu e frumoasă.
apozițional (N) Premianții, ei, vor primi diploma.
în dativul posesiv (D) Răsună glasu-i puternic. Își scrie temele.
3. Atributul adjectival
Se exprimă prin
adjectiv propriu-zis
orice grad de comparație
Cele mai reușite desene vor fi premiate
adjectiv pronominal Cartea sa e curată/ Cartea aceasta e curată. Ce carte ai citit ? Fiecare carte ne învață ceva. Nicio carte nu lipsește. Elevii înșiși vor citi cartea.
adjectiv provenit din verb
la gerunziu acordat
la participiu. Purtarea asemenea alor meu e frumoasă.
numeral cu valoare adjectivală Premianții, ei, vor primi diploma.
adjectiv provenit din adverb Răsună glasu-i puternic. Își scrie temele.
COMPLEMENTUL
Definiție : Complementul este partea secundară de propoziție care determină un verb, un adverb sau o interjecție.
Complemente necircumstanțiale
1. Complementul direct Arată obiectul asupra căruia se exercită
direct acțiunea exprimată de cuvântul
determinat. Întrebări : pe cine ? ce ?
Se exprimă prin
substantiv / pronume / numeral
(cazul Acuzativ + prepoziția ”pe”)
L-am văzut pe Andrei. Am cumpărat trei.
Cântă o melodie. N-a aflat nimic. Mă
îmbrac.
verb infinitiv Nu poate spune. Nu știe a citi.
supin Are de învățat.
gerunziu Am auzit tunând.
interjecție Am auzit: poc!
1. Complementul indirect Arată obiectul asupra cui se exercită indirect acțiunea cuvântului determinat, obiectul căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică a cuvântului determinat.
Se exprimă
substantiv / pronume / numeral I-am dat cartea băiatului / acestuia/ celui dintâi.
prin
(la dativ; întrebarea cui?)
substantiv / pronume / numeral
(la acuzativ + prepoziție; întrebări: de cine? la cine? cu cine ? despre cine ? de ce ? la ce ? cu ce ? despre ce ? etc.)
Se teme de câini/ de ei / de cei trei.
Se gândește la prietenii săi / la aceștia / la cei trei
substantiv / pronume / numeral
(la genitiv + prepoziție; întrebări: contra cui ? împotriva cui ? asupra cui ?
Românii au luptat contra dușmanilor / contra tuturor / contra celor zece mii.
verb infinitiv S-a săturat de a citi atâta.
supin S-a săturat de scris temele.
gerunziu S-a plictisit învățând.
adjectiv Din roșu s-a făcut galben.
1. Complementul de agent Determmină un verb la diateza pasivp sau un verv la participiu și arată de cine este făcută acțiunea verbului. Întrebare : de către cine ?
Se exprimă prin
substantiv / pronume / numeral
(cazul acuzativ + prepoziție ”de”, ”de către”)
Bunica a fost ajutată de nepoți / de ei/ de cei trei.
Obs. valabil și pentru locuțiunile părților de vorbire menționate ;
complementele necircumstanțiale nu se despart prin virgulă de cuvintele determinate.
Complemente circumstanțiale
1. Complementul circumsntațial de loc Arată locul punctul de plecare, direcția, limita acțiunii. Întrebări : unde ? de unde ? până unde ? de unde ? încotro ?
Se exprimă
prin
substantiv / pronume / numeral
(la acuzativ + prepoziție)
Se îndreaptă spre colegi / spre ei / spre cei doi.
substantiv / pronume / numeral
(la genitiv + prepoziție sau loc. prep.)
S-au așezat în stânga colegilor / în stânga acestora / în stânga celor doi.
substantiv Stai locului !
(la dativ)
adverb de loc cu sau fără prep. / loc. adverbială de loc.
Aici e un muzeu. De jur împrejur sunt grădini.
verb
(la supin)
S-a săturat de scris temele.
2. Complementul circumsntațial de timp Arată când …… Întrebări : când ? de când ? până când ? cât timp ?
Se exprimă prin
substantiv / pronume / numeral
(la acuzativ + prepoziție)
Se îndreaptă spre colegi / spre ei / spre cei doi.
substantiv / pronume / numeral
(la genitiv + prepoziția ”înaintea” / locuțiunea prepozițională ”în urma”)
Au sosit înaintea concurenților / înaintea celorlalți / în urma celor doi.
adverb de timp cu sau fără prep. / loc. adverbială de timp.
Plouă de ieri. Lunea merg la antrenament.
Din când în când, spală-te pe mâini.
verb
(la supin)
infinitiv + prepoziție Înainte de a mânca, spală-te pe mâini.
gerunziu Trecând pe acolo, am văzut un accident.
adjectiv + prepoziție De mic desena frumos
3. Complementul circumsntațial de mod Arată modul cum se desfășoară o acțiune sau cum se înfățișează o însușire a cuvândului determinat. Întrebări : cum ? în cel fel ? în ce mod ? cât ?
Se substantiv / pronume / numeral E mai înaint decât Andrei / decât el /
exprimă prin
(cu valoare substantivală, la acuzativ + prep.)
decât primul.
substantiv / pronume / numeral
(cu valoare substantivală, la dativ + prep.)
Se comportă asemenea lui Andrei / asemenea lui / asemenea celor trei.
numeral A muncit înzecit. Merg câte doi. A scris de două ori.
adverb de mod / locuțiune adverbială de mod
A răspuns corect. A răspuns pe nerăsuflate.
verb
(la supin)
infinitiv + prepoziție A plecat fără a saluta.
gerunziu Vine cântând.
interjecție Merge pâș-pâs.
3. Complementul circumsntațial de cauză Arată modul cum se desfășoară o acțiune sau cum se înfățișează o însușire a cuvândului determinat. Întrebări : cum ? în cel fel ? în ce mod ? cât ?
Se exprimă prin
substantiv / pronume / numeral
(la genitiv + loc. prep. ”din cauză”, ”din pricina”)
Am întârziat din cauza colegului / din cauza lui / din cauza celor doi.
substantiv / pronume / numeral
(la Ac. + prep. ”de”, loc. prep. ”din cauză de”)
Tremură de frig. A lipsit din cauză de boală.
adjectiv + prep. ”de” Râdea de fericită ce era.
adverb de mod / locuțiune adverbială de mod
Râdea de fericită ce era.
verb (la gerunziu) Îmbolvăvindu-se, a lipsit.
locuțiune adverbială de cauză De aceea a lipsit.
3. Complementul circumsntațial de scop Arată scopul acțiunii exprimate prin cuvândul determinat Întrebare : cu ce scop ?
Se exprimă prin
substantiv / pronume / numeral
(la acuzativ + prepozițiile ”pentru”, ”de”)
Se pregătește pentru examen / pentru aceasta / pentru primul dintre examene
substantiv / pronume / numeral
(la genitiv + loc. prep. ”în vederea”)
Se pregărește în vederea examenului / în vederea acestuia/ în vederea primului dintre examene.
verb infinitiv + prep. ”pentru” Se antrenează pentru a participa la olimpiadă.
supin A plecat la vânat.
PREPOZIȚIA
Definiție : Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut, un complement sau un nume predicativ de cuvântul determinat. Este un instrument gramatical : nu are înțeles de sine stătător, nu are funcție sintactică.
Ex : Cartea de matematică se află pe bancă.
simple compuse Locuțiuni prepoziționale
pe
la
din
spre
lângă
până
sub
de pe la
fără de
pe lângă
de către
dinspre
deasupra
în fața
în spateșe
la stânga
la dreapta
de-a lungul
din cauza
în vederea
în loc de
înainte de
față de
Acuzativ Genitiv Dativ
Prepoziții Locuțiuni prepoziționale
Prepoziții Locuțiuni prepoziționale
Prepoziții Locuțiuni prepoziționale
din
pe lângă
către
sub
din
la
în
fără
față de
înainte de
în afară de
asupra
contra
împotriva
înaintea
înapoia
deasupra
dedesubtul
în fața
în spatele
de-a lungul
de-a latul
din cauza
în locul
în jurul
din dreapta
din mijlocul
datorită
mulțumită
grație
conform
contrar
potrivit
asemenea
aidoma
-
CONJUNCȚIA
Definiție : Conuncția este partea de vorbire neflexibilp care leagă două părți de propoziție de același fel sau două propoziții. Este un instrument gramativa, nu are sens de sine stătător, nu are funcție sintactică.
Ex. Ana și Maria vor pleca la munte sau la mare.
Nu știu/ dacă mai plecăm la munte/ fiindcă este frig / și e posibil / să plouă.
Felul
a. După structură
simple că, să, dacă, însă, și, iar, ci etc.
compuse ca să, ci și, fiindcă, încât etc.
b. După tipul de relații sintactice pe care le stabilesc.
conjuncții / locuțiuni conjuncționale coordonatoare
conjuncții / locuțiuni conjuncționale subordonatoare
copulative : și, nici, precum și, nu numai … ci și
conjuncții : că, să, ca să, dacă, de, fiindcă, deoarece, căci, întrucât, deși, încât.
adversative : dar, iar, însă, ci
disjunctive : sau, ori, fie, sau … sau, ba… ba..
locuțiuni conjuncționale : pentru că, din cauză că, de vreme ce, ca și cum, de parcă, fără să, ori de câte ori, cu toate că, măcar că, chit că, din moment ce, chiar dacă etc.conclusive : deci, așadar, prin urmare, în
concluzie.