Universitatea Transilvania Braşov

Facultatea de Medicină

GHID DE PRACTICĂ

MEDICINA DE FAMILIE

Programul de studiu:

MEDICINĂ

Anul VI

Realizat:

Conf. univ. dr. Alexandru Bălescu

1

ACTIVITĂȚI SPECIFICE

Pe parcursul stagiului în disciplina „Medicină de familie”se va aprofunda:

asistența medicală curativă;

asistența medicală de urgență;

activitatea preventivă;

activitățile de suport.

Obligatoriu, în această perioadă, vor fi realizate, ca activitate individuală, următoarele:

efectuarea si interpretarea EKG;

interpretare buletin radiologic;

interpretare buletin ecografie;

interpretare teste de laborator;

stabilirea dietei pentru diverse afecțiuni;

injecții (intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase);

infiltrații diverse;

recoltarea de probe biologice;

montarea și supravegherea perfuziilor;

incizia și drenajul unor colecții;

toaletarea și suturarea plăgilor;

pansamente diverse;

scoaterea firelor, după diverse intervenții chirurgicale;

examinarea clinică a gravidei;

vaccinări;

examinări clinice preventive (copil și adult);

completarea diverselor formulare medicale.

2

ACTIVITĂȚI CURATIVE

Sunt acordate de către medicul de familie la solicitare, pentru afecțiuni

acute sau/și cronice.

sindromul icteric

vertijul

Cele mai frecvente tipuri de afecțiuni acute

Cele mai frecvente tipuri de afecțiuni cronice

sindromul febril

sindromul cefalalgic

hematuria

dispneea

hepatopatiile

sindromul diareic

hipertensiunea arterială

durerea în afecțiunile gastroduodenale

dislipidemia

boala coronariană ischemică

diabetul zaharat

BPOC

sindromul edematos

sindromul anemic

3

SINDROMUL FEBRIL

Elementele de sprijin în stabilirea cauzei generatoare a febrei

modul de apariție

modul de evoluție

antecedente personale

brusc

lent (insidios)

antecedente heredocolaterale

contextul epidemiologic

răspunsul sau lipsa de răspuns la tratamentele efectuate

semne sau simptome de însoțire

Febra este cea mai frecventă cauză pentru care se solicită consultaţii la cabinetul medicului de familie.

4

Febra apărută brusc, însoţită de semne sau simptome din sfera ORL

febră 39- 40 C

frisoane

dureri la deglutiție

voce nazonată

dureri musculare

cefalee

angină

febră

frisoane

strănut

senzație de obstrucție nazală

rinită

febră 39- 40 C

frisoane

dureri la deglutiție

hipertrofie amigdaliană

voce nazonată

dureri musculare

cefalee

amigdalită acută

febră

cefalee

mialgii

rinoree (apoasă sau purulentă)

dureri spontane și la palpare

la nivelul sinusurilor

sinuzită

febră

tuse seacă sau „lătrătoare”

dureri locale

laringită

febră

frisoane

durere otică, cu iradiere în vertex

durere cu caracter pulsatil,

mai accentuată nocturn

otită

5

Pentru stabilirea diagnosticului etiologic și confirmarea diagnosticului de pneumonie se recomandă: ex. de spută, ex. radiologic.

Pentru stabilirea diagnosticului etiologic și/sau a patologiei asociate, se recomandă: ex. sumar de urină,

urocultură, ecografie, eventual urografie și CT.

Febra însoţită sau nu de semne şi simptome de tip respirator

Febra însoțită de semne la nivel tegumentar și/sau la nivelul traiectului venos

febră 39- 40 C

frisoane

tuse, inițial seacă

expectorație

stare generală modificată

eventuale erupții herpetice nasolabiale

(care apar de regulă în pneumomia

pneumococică)

pneumonie

febră moderată

frisoane

dureri locale

cordon venos dur, dureros

modificări la nivelul tegumentelor

modificări de volum la nivelul

membrului afectat (inferior, superior)

tromboflebită

Febra apărută brusc însoțită de semne și simptome urinare

febră

frisoane

mialgii

vomă

dureri lombare

tulburări urinare

infecție urinară

6

SINDROMUL CEFALALGIC

cefalee secundară

apărută după:

- traumatisme craniene sau cervicale

- infecții cu diverse localizări

- afecțiuni în zona ORL și/sau oftalmică

- HTA

- afecțiuni tumorale cu cu localizare

cerebrală

evoluează și se accentuează constant, fără a fi influențată

semnificativ de terapia aplicată

cefalee primară

debutează, de regulă: în copilărie, în adolescență sau la

vârstă tânără

evoluează cu aceleași caracteristici la anumite intervale

CEFALEEA

Primul pas al

diagnosticării îl

constituie

stabilirea

tipului de

cefalee

7

Prin anamneză

se poate stabili

un diagnostic

clinic care

orientează către:

examinări de specialitate:

- ex. neurologic

- ex. neurochirurgical

- ex. ORL

- ex. oftalmologic

- ex. endocrinologic

- ex. boli infecțioase

examinări paraclinice

- CT

- RMN

- Rdg

- FO

- puncție lombară

- EEG

- HLG

- TSH

- RMN

- Rdg

8

Principalele tipuri de cefalee sunt:

migrena

cea mai frecventă formă de cefalee

are caracter intens, pulsatil, cu localizare frontală, spraorbitală,

temporoparietală

crizele sunt precedate de grețuri, vomă, fotofobie, fonofobie

debutează înainte de pubertate la peste 50% din cazuri și rar după

40 ani

cu înaintarea în vârstă, crizele se răresc și scad în intensitate

durata unei crize este de 1 zi, rar - 2 zile și foarte rar depășește

această durată

cefaleea posttraumatică

apare la un anumit interval de timp după un traumatism cranian,

ca urmare a formării unui hematom

hematomul poate fi localizat:

extradural

- se instalează rapid,

- cefaleea este intensă

- vărsături

- diplopie

subdural

se instalează lent

cefaleea crește progresiv

9

cefaleea din HTA

este mai frecventă la persoanele cu valori tensionale mari (TAD

>110 mmHg) apare dimineața devreme, se atenuează și dispare

ulterior

este localizată predominant în regiunea occipitală

cefaleea din criza hipertensivă este foarte intensă, se însoțește de

grețuri, amețeli, fotofobie

are caracter pulsatil

cefaleea instalată brusc, cu intensitate foarte mare, la persoane

vechi hipertensive poate să semnalizeze instalarea unui AVC

cefaleea din afecțiunile inflamatorii ale sinusurilor

apare ca reacție inflamatorie la nivelul sinusurilor fronto-

maxilare

se localizează frontal sau frontoorbital

intensitatea este mai mare dimineața și se atenuează pe parcursul

zilei

se accentueză la aplecarea capului înainte

cefaleea psihogenă

este localizată la nivelul regiunii cervicale și a vertexului

are caracter constrictiv, cu intensitate și durată variabilă (până la

câteva săptămâni)

este declanșată de emoții, stări conflictuale și/sau efort

intelectual, la persoane cu fond nevrotic sau psihotic

10

SINDROMUL ICTERIC

ICTERUL PREHEPATIC – predomină bilirubina indirectă

evoluează cu icter redus

starea generală se păstrează relativ bună

ex. de urină evidențiază lipsa pigmenților biliari

urobilinogen fecal crescut

etiologia:

- sferocitoză ereditară

- thalazemie

- hemoglobinurie paroxistică nocturnă

- defecte ale membranei eritrocitare

evoluează cu icter de intensitate medie sau mare

ex. de urină evidențiază pigmenți biliari și urobilinogen

etiologia:

- icterul neonatal fiziologic

- icterul din afecțiuni genetice

- hepatite acute și cronice

- ciroza hepatică

- icterul postoperator

- icterul toxic post medicamentos

ICTERUL HEPATOCELULAR - predomină bilirubina directă

ICTERUL POST HEPATIC – hiperbilirubinemie directă și indirectă

evoluează cu icter intens

este prezent pruritul

urina este hipercromă

etiologia:

- litiază biliară

- tumori de căi biliare

- paraziți

- compresiuni extrinseci (cancer cap pancreas)

11

SINDROMUL DIAREIC

etiologie:

- infecții bacteriene (Salmonella, Shigella, E.coli,

Campylobacter)

- afecțiuni virale

- infecții parazitare (G.lamblia, Entomeba histolitica)

- după administrarea unor medicamente

- după unele intervenții chirurgicale

- după chimioterapie

- la reluarea alimentației după post prelungit

- în situații particulare (după maraton)

investigații:

- ex. coprobacteriologic

- ex. coproparazitologic

- ex. microscopic al materiilor fecale

- rectosigmoidoscopie

- colonoscopie

- ex. radiologic pe gol

- irigoscopie

DIAREEA

CRONICĂ

(PESTE 3 SĂPTĂMÂNI LA ADULȚI

ȘI PESTE 4 SĂPTĂMÂNI LA COPII)

ACUTĂ

(7-14 ZILE)

12

ANEMIA

HEMOLITICĂ

ANEMIA

POSTHEMORAGICĂ

SINDROMUL

ANEMIC

ANEMIA

DISHEMOPOETICĂ

13

etiologie

- defecte la nivelul membranei eritrocitare

- defecte intraeritrocitare (enzimopatii,

methemoglobinopatii)

- agresiune mecanică prin proteze

valvulare metalice

ANEMIA

HEMOLITICĂ

investigații

- teste serologice pt evidențierea

perturbărilor imunologice

- teste izotopice

- HLG

ANEMIA

POSTHEMORAGICĂ

etiologie

- hemoragii interne

- hemoragii externe

14

ANEMIA

DISHEMOPOETICĂ

ANEMIA

MEGALOBLASTICĂ

ANEMIA

FERIPRIVĂ

etiologie

- deficit de vitamina B12

- deficit de acid folic

investigații

- ex. baritat

- endoscopie gastrică

- teste de absorbție a vit. B12

- HLG

etiologie

- aport alimentar insuficient

- cerințe crescute (sarcină,

perioadă de creștere)

- absorbție intestinală

deficitară (tranzit accelerat,

aciditate gastrică scăzută)

-

investigații

- ex. hematologic

- ex. gastroenterologic

- HLG

- sideremie

15

HEMATURIA

etiologie

- litiaza renală

- tumori renale

- traumatisme renale

- tumori vezicale

- polipi vezicali

- diverticuli vezicali

- hematurie de efort

- nefrită

- TBC renal

investigații

- ecografie

- radiografie

- urografie

- cistoscopie

- CT

- tușeu rectal

- ex. sumar urină

16

polipnee

DISPNEEA

– etiologie:

stări febrile

pneunotorax

embolie pulmonară

pneumonie

bronhopneumonie

pleurezie

boli cardiovasculare

anemie

Manifestări

clinice

– investigații:

Rx. toracic

EKG

ecocardiografie

ex. cardiologic

ex. interne

ex. pneumologie

ex. de laborator

neregularitatea mișcărilor respiratorii

bradipnee

expiratorie inspiratorie

– etiologie:

astm

bronșic

bronșită

cronică

emfizem

pulmonar

– etiologie:

corpi străini

tumori

laringiene

tumori

mediastinale

gușă

edem glotic

paralizii

laringiene

- investigații:

Rx toracic

fibroscopie

ex. ORL

- investigații:

ecocardiografie

ex. interne,

cardiologie,

pneumologie

laborator

(ionogramă,

rezervă

alcalină, HLG,

VSH)

ex. ORL

– etiologie:

acidoză metabolică (DZ dezechilibrat)

insuficiență renală (uremie)

intoxicații diverse

procese tumorale intracraniene

insuficiență hepatică

stări terminale

17

VERTIJUL

AMEȚEALA

etiologie

- aritmii cardiace

- creștere bruscă a TA

- afecțiuni psihice

- schimbarea bruscă a poziției la

persoanele vârstnice

VERTIJUL PERIFERIC

etiologie (determinată de cauze

infecțioase, toxice, ischemice,

traumatice)

- leziuni ale aparatului vestibular

- leziuni ale ramurii vestibulare

a nervului acusticovestibular

clinic (sindrom Meniere)

- vertij

- acufene

- hipoacuzie

VERTIJUL CENTRAL

etiologie

- afecțiuni neurologice

- traumatisme craniene

- tumori ale fosei cerebrale

- intoxicații diverse

- scleroza în plăci

18

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

Ro

lul

me

dic

ulu

i d

in a

sis

ten

ța p

rim

ar

ă:

stabilirea coexistenței altor afecțiuni

sau complicații

stabilirea diagnosticului etiologic al

HTA

stabilirea diagnosticului de HTA prin

determinări repetate ale valorilor TA

monitorizarea tratamentului HTA

inițierea tratamentului

19

Stabilirea

diagnosticului

de HTA prin

determinări

repetate ale

valorilor TA:

HTA gradul III:

≥180 mmHg și ≥ 110 mmHg

HTA gradul II:

160-179 mmHg și 100-109 mmHg

TA normal înaltă:

TAS=130-139 mmHg și TAD= 85-89 mmHg

TA normală:

TAS=120-129 mmHg și TAD=80-84 mmHg

TA optimă:

TAS<120 mmHg și TAD<80 mmHg

HTA gradul I:

TAS=140-159 mmHg și TAD=90-99 mmHg

20

Stabilirea

diagnosticului

etiologic al

HTA:

- evaluare clinică repetată

- evaluare imagistică (Rdg/Rx, ecografie,

CT, RMN, angiografie)

- evaluare biochimică

- examinări de specialitate: examen

cardiologic. (EKG, oscilometrie,

ecocardiografie), ex. oftalmologic și FO,

ex. neurologic, ex. diabetologie și boli de

nutriție, examen polisomnografie

- examinare clinică

- evaluare biochimică (glicemie, colesterol

total, HDL-colesterol, LDL-colesterol,

trigliceride, ex. sumar de urină,

transaminaze, acid vanilmandilic, GGT,

acid uric)

Stabilirea

coexistenței

altor afecțiuni

sau

complicații:

21

Inițierea

tratamentului

HTA:

- alegerea unui medicament sau a unei combinații de medicamente trebuie să țină cont de:

leziune subclinică de organ

eveniment clinic

condiții asociate

- tipul de tratament inițial poate fi: monoterapie, recomandată în cazul

HTA gradul I, cu risc cardiovascular

scăzut

tratament combinat, recomandat în

cazul persoanelor cu DZ și/sau

afecțiuni renale și/sau risc

cardiovascular înalt

- tratamentul medicamentos inițial se poate institui cu următoarele clase de medicamente:

diuretice tiazidice

betablocante

antagoniști ai canalelor de calciu

inhibitori ai enzimei de conversie

antagoniști ai receptorilor de

angiotensină

- la persoanele cu risc cardiovascular moderat sau scăzut, se recomandă 3-12 luni de tratament nonfarmacologic :

regim alimentar hiposodat

încetarea fumatului

reducerea greutății corporale

schimbarea tipului de alimentație

activitate fizică

eliminarea abuzului de cafea

- la persoanele cu HTA gradul III, inițierea tratamentului se face din momentul stabilirii diagnosticului

- la persoanele cu DZ și/sau afecțiuni renale și/sau alți factori de risc asociați, tratamentul se inițiază din momentul depistării valorilor normal înalte ale TA

22

Monitorizarea

tratamentului

HTA:

- obiectivul major al tratamentului HTA îl

reprezintă obținerea valorilor țintă:

pentru majoritatea persoanelor:

TAS≤140 mmHg și TAD≤90 mmHg

pentru persoanele hipertensive cu

patologie asociată de tip DZ și boală

renală cronică:

TAS≤130 mmHg și TAD≤80 mmHg

pentru persoane hipertensive și

proteinurie > 1g/24h:

TAS≤125 mmHg și TAD≤75 mmHg

- schimbarea tratamentului este obligatorie în

următoarele situații:

apariția de efecte secundare importante

insuficiența reducerii valorilor

tensionale

- evitarea apariției complicațiilor prin adaptarea

tratamentului la situația concretă

23

Reprezintă cel mai agresiv factor de risc cardiovascular, care

devine maxim la persoanele cu:

- DZ

- HTA

- obezitate

Tratamentul medicamentos al dislipidemiilor trebuie individualizat

în funcție de tipul hiperlipoproteinemiei.

Decizia inițierii tratamentului depinde de nivelul lipidelor

plasmatice și de riscul cardiovascular.

La persoanele asimptomatice cu risc cardiovascular crescut, se

recomandă inițierea tratamentului începând de la valorile:

- CT: 190 mg/dl

- LDL-C: 115 mg/dl

Tratamentul se realizează cu:

- statine (reduc incidența BCI, AVC, BAP) și/sau medicamente

corespunzătoare factorilor de risc crescut

- fibrați, în caz de:

TG crescut

LDL-C crescut

HDL-C scăzut

Statinele sunt medicamente sigure și ușor de administrat, dar au și

unele efecte edverse (miopatie și rabdomioliză), situație în care

administrarea trebuie oprită.

Fibrații scad TG și, într-o oarecare măsură, LDL-C și cresc într-o

mică măsura HDL-C. Sunt utili în tratamentului dislipidemiei cu

TG crescut și HDL-C scăzut (în scopul reducerii riscului de

pancreatită).

Alegerea strategiei terapeutice se face în functie de valorile

LDL-C, HDL-C și TG.

D I S L I PI D EMI A

24

Obiectivele tratamentului (valori țintă) în cazul dislipidemiei la

persoane cu DZ:

- CT < 175 mg/dl

- LDL-C < 100 mg/dl (ideal < 70)

- HDL-C >40 la bărbați și >50 la femei

- TG < 150 mg/dl

Beneficiile controlului valorilor lipemiei:

- corectarea nivelului CT și mai ales al LDL-C

- realizează:

prevenția primară (scade BCV)

prevenția secundară (reduce evenimentele coronariene la

persoanele cu BCV cunoscută)

În paralel cu terapia medicamentoasă, se inițiază încă de la

început:

- tratamentul celorlalți factori de risc cardiovascular

- optimizarea stilului de viață

- dietă

- exerciții fizice

25

BOALA CORONARIANĂ ISCHEMICĂ (BCI)

Ischemia apare ca urmare a lipsei de oxigen datorată perfuziei inadecvate.

Cea mai frecventă cauză a ischemiei miocardice o reprezintă aterosceroza de la

nivelul arterelor coronare.

Alte cuze ale ischemiei:

- spasm

- tromboza arterială

- stenozări de diverse etiologii

- hipertrofie ventriculară (HTA)

- anemie

Factori de risc major pentru ateroscleroză, prin declanșarea disfuncției

endoteliale:

- LDL-C crescut

- HDL-C scăzut

- fumatul

- DZ

- HTA

Ischemia:

- tranzitorie – se asociază cu angina pectorală.

- prelungită – determină infarctul miocardic

Investigații specifice:

- EKG

- ecocardiografie

- Rdg torace

- angiografie

- test de efort

- examinări de laborator:

- glicemie

- colesterol

- TG

- creatinină

- HLG

26

D I A B ET U L ZA HA R A T

Prevalența DZ la nivel mondial depășeșete 5% pentru populația cu vârstă cuprinsă

între 20-79 ani și se preconizează că va ajunge la 9% în 2025.

Aproximativ 30% din cazurile de DZ tip II nu sunt diagnosticate.

Boala cardiovasculară (BCV) reprezintă principala cauză de deces (peste 65% din

totalul deceselor la pacienții cu DZ).

În momentul depistării, 50% dintre pacienți prezintă una sau mai multe complicații.

Complicațiile care determină invalidități definitive sunt reprezentate de:

- afecțiuni microvasculare

retinopatie (orbire)

nefroangioscleroză (insuficiența renală)

- afecțiuni macrovasculare

BCI

AVC

BAP

Având în vedere implicațiile medico-sociale, se impune o activitate susținută pentru

depistarea timpurie a DZ.

Sceeningul se va adresa persoanelor care asociază o serie de factori de risc

diabetogen:

- vârstă peste 50 ani

- HTA

- dislipidemie

- BCI

- AVC

- BAP

- obezitate (în special abdominală)

- antecedente de glicemie ajun modificată sau modificări ale testelor de toleranță la

glucoză

- femei obeze cu ovar polichistic

- persoane cu AHC de diabet zaharat

- femei cu istoric de DZ gestațional

27

Criterii de diagnostic pt DZ:

- valori ocazionale ale glicemiei ≥ 200 mg/dl și simptome sugestive de DZ

(polidipsie, poliurie, scădere în greutate)

- valori ale glicemiei ajun ≥126 mg/dl (două valori crescute la determinări efectuate

la intervale diferite)

- valori ale glicemiei ≥ 200 mg/dl la 2 ore, în cazul efectuării testului de glicemie

provocată

- în cazul în care glicemia bazală este ≥100 și < 126, se impune efectuarea testului

de toleranță la glucoză

Stabilirea diagnosticului de DZ și a conduitei terapeutice sunt de competența

medicului specialist diabetolog.

După stabilirea diagnosticului, persoanele cu DZ sunt incluse într-un program de

monitorizare și traament la nivelul cabinetului de asistență primară.

Monitorizarea pacienților cu DZ:

- glicemie

- HbA1c

- ex. sumar de urină

- TGO

- TGP

- CT și fracțiuni HDL-C, LDL-C

- TG

- HLG

- ionogramă

- TA < 130/80 mmHg

- ex. specialitate oftalmologie și FO

- oscilometrie

- ex. specialitate diabetologie

- ex. specialitate cardiologie

28

Scopul monitorizării este prevenirea și/sau tratarea:

- HTA

- dislipidemiei

- BCV

- retinopatiei

- nefropatiei

- obezității

Obiectivele tratamentului:

- modificarea stilului de viață

- modificarea aportului alimentar

- scăderea ponderală

- promovarea activităților fizice

- modificarea valorilor biologice

glicemie preprandială 70-90mg/dl

glicemie postprandială 70-126mg/dl

CT < 175 mg/dl

LDL-C < 100 mg/dl

HDL-C > 40 mg/dl (bărbați) și > 50 mg/dl (femei)

TG < 150 mg/dl

TA < 130/80 mmHg

Atât la pacienții cu DZ cu tratament oral și, mai ales, la pacienții cu DZ

insulinodependent, este foarte importantă automonitorizarea, care este esențială

pentru:

- adaptarea dozelor

- gradarea efortului fizic, care influențează:

nivelul TG

creșterea HDL-C

scăderea TA

ameliorarea fibrinolizei

îmbunătățirea valorilor glicemice

scăderea rezistenței periferice la insulină

îmbunătățirea statusului cardiovascular

reducerea greutății corporale

- adaptarea alimentației conform modelelor de regim alimentar în DZ

29

SINDROMUL

EDEMATOS

EDEMUL

CARDIAC

EDEMUL

TROMBOTIC

EDEMUL

CICLIC

IDIOPATIC

EDEMUL

ENDOCRIN

EDEMUL

HEPATIC

EDEMUL

RENAL

EDEMUL

LIMFATIC

30

EDEMUL

CARDIAC

inițial, apare la nivelul gleznelor și pe fața dorsală a picioarelor

se instalează în cursul zilei și diminuează sau dispare în timpul nopții

cu timpul, devine permanent și se extinde la:

- membre inferioare

semne și simptome de însoțire:

- scrot

- perete abdominal

- torace

- dispnee

- raluri subcrepitante la baza toracelui

- hepatomegalie

- turgescență venoasă

- zgomot de galop

31

TROMBOFLEBITA SUPERFICIALĂ

EDEMUL POSTTROMBOTIC

EDEMUL

TROMBOTIC

debutează sub formă de cordon

roșu, dur, dureros la palpare

EDEMUL DIN INSUFICIENȚA

VENOASĂ CRONICĂ

se însoțește de:

- febră

- tahicardie

- durere la palparea profundă la

nivelul gambei

- dureri în spațiul popliteu la

flexia piciorului

- durere provocată în molet de

creșterea presiunii peste 160

mmHg în manșonul

tensiometrului aplicat la

nivelul gambei

conduce la atrofierea și

pigmentarea tegumentelor

este un edem cronic care devine

mai accentuat pe parcursul zilei

în timp, conduce la dermatite și

ulcere varicoase

în timp, se instalează ulcere trofice

în zona maleolară

edem unilateral, însoțit de

pigmentarea tegumentelor

(hemosideroză)

32

EDEMUL

LIMFATIC

LIMFEDEMUL

CRONIC

LIMFANGITA

se manifestă sub formă de dungi

roșii, dureroase pe traiectul

vaselor limfatice și edem la

nivelul zonei respective

edemul poate fi:

- unilateral

- bilateral

limfedemul primar:

- boală ereditară

- apare înaintea vârstei de 40 ani

(peste 90% din cazuri)

- este de 8 ori mai frecvent la

femei

- cea mai frecventă localizare este

la nivelul mebrelor inferioare

- în peste 50% din cazuri

evoluează bilateral

limfedemul secundar:

- afectează în mod egal ambele

sexe

- foarte rar evoluează bilateral

- apare, de regulă, după intervenții

chirurgicale sau iradieri ale bolii

neoplazice

- nu este dureros

33

EDEMUL

RENAL

SINDROMUL

NEFROTIC

GLOMERULONEFRITA

ACUTĂ

(EDEM+HTA+SINDROM

URINAR)

sindrom urinar, caracterizat

prin:

- oligurie

- proteinurie

- hematurie

edem cu localizare inițială la față

și gambe, cu tendință de

generalizare

tensiunea arterială este, de regulă,

normală sau ușor crescută

edemul este moale, alb, pufos,

nedureros

în antecedente se regăsesc

infecții streptococice sau de

altă etiologie

edem difuz, localizat la

nivelul pleoapelor, feței și

membrelor

sindrom urinar, caracterizat prin:

- oligurie

- proteinurie

- hipoproteinemie

- hiperlipemie

34

EDEMUL

HEPATIC

EDEMUL

ENDOCRIN

mixedemul din hipotiroidie:

- tegumente palide, uscate, cu

tendință de descuamare

- infiltrații ale dermului la nivelul

ochilor, al foselor

supraclaviculare și la nivelul

mâinilor și picioarelor

se asociază cu semne ale cirozei

hepatice sau ale hepatomului:

- hepatomegalie

- splenomegalie

- circulație venoasă colaterală

- steluțe vasculare

- eritroză palmară

edemul se localizează la nivelul

membrelor inferioare

35

EDEMUL

CICLIC

IDIOPATIC

apare ciclic, fără o cauză organică

aparentă

poate fi declanșat de:

- faza premenstruală

- stare emoțională

- administrare de estrogeni

este moderat și este localizat cu

predilecție la nivelul membrelor

inferioare, distal și proximal față

de centura pelvină

se însoțește de:

- oligurie

- cefalee

- dispnee de efort

- astenie

- constipație

apare exclusiv la femei, mai ales

în adolescență

se accentuează în ortostatismul

prelungit și în cazul aportului de

sare

36

BPOC

Reprezintă o patologie complexă cu o componentă pulmonară bine definită

și cu multiple manifestări extrapulmonare și importante comorbidități.

Reprezintă, în prezent, a 5-a cauză de mortalitate la nivel mondial și se

estimează că va ajunge a 3-a în 2020.

România se situează pe locul al 3-lea în Europa ca rată a mortalității prin

BPOC la bărbați (după Ungaria și Irlanda), cu 60 decese /100.000 locuitori.

În România, mai mult de 60% dintre pacienții cu BPOC prezintă patologie

cardiovasculară asociată.

Identificarea și diagnosticarea pacienților în fază incipientă de boală și

inițierea unui tratament continuu înainte de pierderea importantă a funcției

pulmonare poate încetini progresia bolii și menține crescută calitatea vieții

acestor pacienți.

Medicul de familie trebuie să identifice pacienții cu simptomatologie care

sugerează un diagnostic de BPOC și să-i trimită la examen de specialitate

pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului.

După confirmarea diagnosticului, medicul de familie urmărește evoluția

pacientului cu BPOC prin monitorizarea tratamentului prescris.

Reevaluarea pacientului cu BPOC se face de către medicul specialist la

interval de 3-6 luni pentru BPOC sever și foarte sever și la 12 luni pentru

BPCO ușor și moderat.

37

Suspiciunea de BPOC se face:

- vârstă peste 35 - 40 ani

- tuse minim 3 luni/an, 2 ani consecutiv, deseori productivă

- spută mucoasă și uneori mucopurulentă, predominant matinală

- istoric de fumător și/sau expunere profesională la pulberi și gaze

Diagnosticul de BPOC și stadializarea se face prin spirometrie

- Stadializarea BPOC se face în funcție de valoarea VEMS și

VCEMS/CVF < 70%:

BPOC ușor: VEMS < 80%

mediu: 50% < VEMS < 80%

sever: 30% < VEMS < 50%

foarte sever: VEMS < 30% sau VEMS < 50% cu fenomene de

insuficiență respiratorie cronică

Obiectivele monitorizării BPOC:

- reducerea simptomatologiei

- prevenirea progresiei bolii

- creșterea toleranței la efort

- creșterea calității vietii

- prevenirea și tratarea complicațiilor

- prevenirea și tratarea exacerbărilor

- reducerea mortalității

- prevenirea si reducerea efectelor adverse ale tratamentului

38

DUREREA ÎN AFECȚIUNILE GASTRODUODENALE

Principalele afecțiuni care evoluează cu durere abdominală sunt:

- afecțiuni ale intestinelor

- ulcerul gastroduodenal

- angiocolita

- apendicita

În afecțiunile intestinului subțire durerea:

- se localizează periombilical

- are caracter colicativ

- se însoțește de:

tulburări de tranzit

grețuri

vomă

În afecțiunile intestinului gros durerea:

- se localizează de-a lungul traseului colonic

- este determinată de alimentație

- are caracter colicativ

- se ameliorează după defecație

39

În ulcerul gastric durerea:

- este mai puțin ritmată

- nu este calmată de ingestia de alimente, uneori aceasta o

accentuează

- periodicitatea nu este evidentă

- se însoțește de:

grețuri

vomă

scădere în greutate

În ulcerul duodenal durerea:

- se localizează în epigastru

- este calmată de ingestia alimentelor sau de administrarea

de alcaline

- este ritmată de mese (la 2 ore după masă)

- survine în pusee de 2-6 săptămâni (primăvara, toamna)

- se accentuează nocturn

- se însoțește de:

pirozis

regurgitații acide

constipație

40

În colecistita acută durerea:

- se localizează în epigastru

- este continuă

- crește progresiv

- se extinde în hipocondrul drept

- iradiază în:

umeri

regiunea interscapulară

hipocondrul stâng

În angiocolita acută durerea:

- este similară cu colica biliară

- iradiază interscapular și în umărul drept

- se însoțește de:

febră

frison

icter

În pancreatita acută durerea:

- se localizează în epigastru sau în întreg abdomenul

- are caracter de „bară”

- se însoțește de:

vomă

stare generală alterată

stare de șoc

41

În ocluzia intestinală durerea:

- crește progresiv

- devine permanentă

- se însoțește de:

vărsături

întreruperea tranzitului intestinal

În apendicita acută durerea:

- este inițial difuză

- este localizată în epigastru și paraombilical

- se localizează în fosa iliacă dreaptă la 6-12 ore

- se însoțește de:

inapetență

grețuri

vomă

temperatură 38C - 38,5C

Diagnosticul în sindromul dureros abdominal se realizează

prin:

- anamneză

- caracterul și localizarea durerii

- antecedentele personale și heredocolaterale

- se confirmă prin:

ex. de specialitate

ex. paraclinice:

ex. radiologic

ecografie

gastrofibroscopie

colonoscopie

HLG

bilirubinemie

amilaze

42

HEPATOPATII

HEPATITELE VIRALE

HEPATITA CRONICĂ

Evoluează cu:

- astenie fizică marcată

- sensibilitate moderată în hipocondrul drept

- hepatomegalie moderată

- urină hipercromă

- scaune decolorate

- icter de intensitate medie

- transaminaze crescute de 10-100 de ori față de valorile

normale

- bilirubinemie peste 20 mg/dl

Evoluează cu:

- astenie fizică marcată

- sindrom dispeptic nesemnificativ

- hepatosplenomegalie importantă

- transaminaze crescute de 5-10 ori

- marcheri virali prezenți

43

Evoluează cu:

- astenie fizică marcată

- hepatosplenomegalie

- consistență hepatică crescută, fermă, cu marginea inferioară

subțiată

- semne cutanate prezente (steluțe vasculare, eritroză

palmară, dilatații venoase)

- ginecomastie

- icter progresiv

- bilirubinemie 20-50 mg.dl

- transaminaze crescute de 3-4 ori

- gamaGTP crescut

- HLG (anemie, leucopenie, trombocitopenie)

- sideremie crescută

CIROZA HEPATICĂ

44

ACTIVITATEA PREVENTIVĂ A MEDICULUI DIN ASISTENȚA PRIMARĂ

Prevenția reprezintă ansamblul de măsuri menite să evite apariția

unei boli sau a unor accidente.

Aplicarea măsurilor de prevenție după apariția bolii împiedică

apariția complicațiilor sau cronicizarea.

Principalele tipuri de asistență preventivă sunt:

- prevenția primară

- secundară

- terțiară

supravegherea adultului sănătos

vaccinare (din PNI și în situații epidemiologice deosebite)

screening pt depistarea precoce a diverselor afecțiuni

supravegherea copilului și adolescentului

supravegherea sarcinii și lăuziei

Are ca scop

prevenirea

îmbolnăvirilor și se

realizează prin:

PREVENȚIA

PRIMARĂ

educația sanitară a populației

45

screening pentru depistarea precoce a diverselor afecțiuni

- deficiențe de vedere

- deficiențe de auz

- lipsa coborârii testiculelor în scrot

- fenilcetonuria

- hipotiroidia

- luxația congenitală de șold

supravegherea adultului sănătos

- cu AHC

(DZ, HTA,

dislipidemie,

obezitate)

- fără AHC

- cu AHC de

neoplazie

o ex. Papanicolau la femei

o mamografie din 2 în 2 ani, la femei

peste 45 de ani

o stabilirea unui program

individualizat de control la

persoane cu rude de gradul I și II

cu antecedente de cancer de sân

și/sau ovar

o colonoscopie din 2 în 2 ani, după

vârsta de 40 de ani la persoane cu

rude de gradul I sau II cu cancer

colonorectal anterior vârstei de 50

ani

o controlul tensiunii arteriale

o controlul greutății

o controlul înălțimii

o glicemie

o colesterol

o trigliceride

o controlul TA - 1 dată/an

o controlul greutății -1 dată/an

o controlul înălțimii -1 dată/an

o PSA, ecografie și ex. urologic la

bărbații peste 50 de ani care

prezintă simptomatologie urinară

o ex. oftalmologic anual la pers peste

60 de ani (cataractă, glaucom,

degenerescență maculară)

o ex ORL din 2 în 2 ani la pers peste

60 ani (hipoacuzie)

se realizează anual, având ca suport pentru înregistrarea datelor, formularele anexate în continuare

educația sanitară a populației

o alimentație corectă și echilibrată

o activitate zilnică susținută

o renunțarea la deprinderi vicioase

(alcool, tutun, droguri)

46

Are ca scop depistarea cât mai precoce (faza subclinică) a îmbolnă-virilor pentru luarea măsurilor de tratament care să prevină apariția bolii și/sau a complicațiilor.

PREVENȚIA

SECUNDARĂ

La persoanele cu AHC de DZ, se vor

efectua investigații obligatorii:

- glicemie

- colesterol

- trigliceride

La persoanele cu greutate corporală

crescută (cu sau fără încărcătură

ereditară) se impune verificarea:

- glicemiei

- colesterolului

- trigliceridelor.

La persoanele cu simptomatologie

laringiană mai veche de 1 lună se

impune:

- ex. ORL (cancer laringian)

La persoanele cu valori tensionale

crescute, asociate sau nu cu fumatul, se

impune efectuarea:

- EKG

- gliccemie

- colesterol

- trigliceride

La tușitorii cronici se vor face:

- investigații radiologice

Efectuarea unui control periodic al

populației cu risc permite depistarea

timpurie a: HTA, DZ, dislipidemiei,

hepatitelor, neoplaziei, bolilor

cardiovasculare, TBC-ului.

47

Urmărește prevenirea complicațiilor

și agravarea diferitelor boli.

PREVENȚIA

TERȚIARĂ

Se realizează prin monitorizarea

(dispensarizarea) bolilor care

evoluează spre cronicizare sau care,

prin evoluția lor, pot determina

apariția complicațiilor.

Bolile care necesită dispensarizare

sunt:

- HTA

- BCI

- IM

- ICC

- AVC

- IRC

- hepatitele acute virale sau

hepatita cronică

- BPOC

- boli psihice

Din momentul cronicizării și apariției

complicațiilor, oricare din bolile

enumerate anterior necesită

dispensarizarea.

48

- pe toată durata vieții, începând imediat după naștere

Vaccinările obligatorii se efectuează pe baza unui plan stabilit prin

PROGRAMUL NAȚIONAL DE IMUNIZARE (PNI).

Aceste vaccinări se eșalonează :

ORGANIZAREA ACȚIUNILOR DE

VACCINARE

- în decursul anului calendaristic

În afara vaccinărilor

din PNI, mai există

vaccinări ocazionate

de :

În acțiunea de planificare a

vaccinărilor, se va ține

seama de:

- risc epidemiologic

- risc profesional

- boli preexistente

- grupa de vârstă cu receptivitate maximă

- grupa de vârstă cu risc maxim

- sezonalitatea anumitor boli infecțioase

- obligativitatea respectării schemelor de vaccinare

- necesitatea respectării indicațiilor și contraindicațiilor

49

PĂSTRAREA

VACCINURILOR

După reconstituirea vaccinurilor (BCG),

acestea se vor păstra la frigider, dar nu mai

mult de 6 ore.

DTP, BCG, HB, VPI, v. rujeolic, v. rubeolic –

se păstrează la +2C - +8C

VPO se păstrează la congelator (-20C), iar în

timpul campaniilor de vaccinare se păstrează la

frigider (+2C - +8C)

INTERVALUL MINIM

RECOMANDAT ÎNTRE

ADMINISTRĂRI

MODUL DE ADMINISTRARE

- intramuscular (VPI, HB, HA, DTPP)

- subcutanat (v. rujeoloic)

- intradermic (BCG)

- oral (VPO, v. dizenteric, v. holeric)

- injecțiile intramusculare sunt interzise

pentru o perioadă de minim 30 zile de la

administrarea VPO cu scopul de a preveni

paralizia polio

- vaccinurile cu antigene vii se vor

administra la inerval de minimum 4

săptămâni dacă nu sunt administrate

simultan

- vaccinurile cu antigene vii și inactivate se

poate administra simultan sau la orice

interval intre doze

- vaccinurile cu 2 sau mai multe antigene

inactivate, se pot administra simultan sau

la oricare interval între doze

50

- boli acute cu evoluție clinică moderată sau

severă, cu sau fără febră

CONTRAINDICAȚIILE

VACCINĂRII

- tratamente imunosupresoare

- chimio și/sau radioterapie; corticoterapie

(peste 2 mg/kg, sau mai mult de 20 mg/zi,

timp de 2 săpămâni) – vaccinarea se

amână pt. 3 luni

-

- encefalopatia dezvoltată în primele 7 zile

de la vaccinarea DTP – contraindică

componenta pertussis

- vaccinurile cu antigene vii nu se vor

administra la gravide, la persoane infestate

cu HIV, sau la persoane cu imunosupresie

- doza de antigen

- antecedente anafilactice la vaccin sau la

constituenții acestuia

EFICIENȚA

VACCINĂRII

- competența și responsabilitatea

persoanelor care efectuează vaccinarea

- particularitățile imunologice ale

persoanelor vaccinate

- modul de administrare

- calea de inoculare

- natura și calitatea antigenului

51

SUPRAVEGHEREA SARCINII

În România, diagnosticul de sarcină este de competența medicului specialist

ginecolog.

Diagnosticul de sarcină poate fi stabilit prin diverse mijloace clinice și paraclinice,

de la vârsta sarcinii de 5-6 săptămâni.

După stabilirea diagnosticului de sarcină, monitorizarea acesteia se efectueză în

cabinetul de asistență primară.

Examinarea gravidei în cabinetul de asistență primară urmărește: - anamneza - examinarea pe aparate (în scopul evidențierii factorilor patologici) - efectuarea unor măsurători care să permită monitorizarea dezvoltării sarcinii:

circumferința abdominală pelvimetrie externă (diametrul bitrohanterian: 31-32 cm, diametrul dicret: 27-

28 cm, diametrul bispinos: 23-24 cm, diametrul anteroposterior: 19-20 cm, rombul Michaelis: 11/10 cm)

- examinări paraclinice în momentul luării în evidență: HLC grup sanguin + Rh glicemie ex. sumar de urină RBW (VDRL sau TPHA) testul HIV ex. bateriologic al secreției vaginale ex. citologic Babeș-Papanicolau ecografie pelvină

- ex. paraclinice recomandate în situații particulare: AgHBs AcHVC teste de depistare chlamydia, mycoplasma, toxoplasma, citomegalovirus hiperglicemie provocată ex. medic stomatolog

- ex. paraclinice în trim. II de sarcină: HLC glicemie ex. sumar de urină ex. bateriologic al secreției vaginale ex. ecografic pt. evidențierea morfologiei fetale triplutest: AFP, HCG, estriol (săpt. 14-20)

- ex. paraclinice în trim III de sarcină: HLC glicemie RBW (VDRL, TPHA), în săpt. 29-32 anticorpi anti Rh ex. sumar de urină urocultură ex. bacteriologic secreție vaginală ecografie, la recomandare ex. obstretical, la recomandare

Se vor repeta analizele ale căror valori nu s-au încadrat în parametrii normali.

52

Activități profilactice prenatele și pe parcursul sarcinii: - administrarea de acid folic (profilaxia malformațiilor congenitale de tub neuronal)

cu 1-3 luni înaintea sacinii și 14 săptămâni pe parcursul acesteia; - administrarea pe toată perioada de sarcină se recomandă în caz de :

sarcină gemelară sarcini multiple interval intergenezic scurt infecții urinare repetate alimentație carențială status socio-economic precar

- administrarea de Fe elementar, începând cu săptămâna a 16-a de sarcină (profilaxia anemiei secundare)

- administrarea vitaminei D2 și/sau D3 (profilaxia rahitismului) - administrarea preparatelor de calciu în cure de căte 10 zile, în trim. III de sarcină - adm de VTA sau dT, la 34 săptămâni (profilax tetanosului) – se face numai la

primipare nevaccinate anterior, iar la secundipare și multipare administrarea se repetă doar dacă au trecut mai mult de 10 ani de la ultima administrare

Gravida trebuie internată de urgență în următoarele situații: - sângerare vaginală - pierdere de lichid amniotic - contracții uterine dureroase, însoțite sau nu de hipertonie uterină - dureri abdominale severe - dureri lombosacrale severe - astenie fizică marcată - lipotimie - tulburări digestive (diaree sau vărsături persistente) - cefalee frecventă și/sau continuă - amețeli, vertij - edeme instalate rapid - tulburări de vedere apărute brusc - convulsii - dispnee cu cianoză - frisoane marcate și stare febrilă - reducerea (sub 10 mișcări în decurs de 12 ore la o sarcină mai mare de 28

săptămâni) sau absența mișcărilor fetale - apariția oricăror alte boli, cu alterarea stării generale

Gravida se internează la apariția semnelor de naștere iminentă: - pierderea dopului de mucus gelatinos - pierderea de lichid amniotic - contracții uterine regulate la intervale sub 30 min - hipertonie uterină

53

ACTIVITĂȚI DE SUPORT

Principalele formulare utilizate la nivelul cabinetului medical sunt:

imprimate tipizate diverse:

- certificat medical prenupțial;

- certificat medical privind starea de sănătate a persoanei;

- adeverință medicală;

- adeverință pentru scutire medicală elev/student;

- aviz epidemiologic;

- bilet de trimitere;

- bilet de internare;

- certificat medical constatator al decesului;

imprimate tipizate cu regim special pentru activități în relație cu CNAS:

- rețete pentru prescriere compensată sau gratuită;

- bilet de trimitere pentru investigații paraclinice;

- bilet de trimitere pentru consultații de specialitate.

54

55

56

57

58

Num

ele

paci

entu

lui

Vâr

sta

Mot

ivul

con

sulta

ției

Ant

eced

ente

pers

onal

e

Ant

eced

ente

here

doco

late

rale

Tra

tam

ente

ante

rioar

e sa

u

prez

ente

Exa

men

clin

icD

iagn

ostic

clin

ic

Exa

men

e

para

clin

ice

reco

man

date

Exa

men

e de

spec

ialit

ate

reco

man

date

Tra

tam

ent

pres

cris

Rez

ulta

te e

x.

para

clin

ice

și/s

au

ex. d

e sp

ecia

litat

e

Dia

gnos

tic

Com

plet

are

trat

amen

t și

reco

man

dări

59

Num

ele

paci

entu

lui

Vâr

sta

Mot

ivul

con

sulta

ției

Ant

eced

ente

pers

onal

e

Ant

eced

ente

here

doco

late

rale

Tra

tam

ente

ante

rioar

e sa

u

prez

ente

Exa

men

clin

icD

iagn

ostic

clin

ic

Exa

men

e

para

clin

ice

reco

man

date

Exa

men

e de

spec

ialit

ate

reco

man

date

Tra

tam

ent

pres

cris

Rez

ulta

te e

x.

para

clin

ice

și/s

au

ex. d

e sp

ecia

litat

e

Dia

gnos

tic

Com

plet

are

trat

amen

t și

reco

man

dări

60

Num

ele

paci

entu

lui

Vâr

sta

Mot

ivul

con

sulta

ției

Ant

eced

ente

pers

onal

e

Ant

eced

ente

here

doco

late

rale

Tra

tam

ente

ante

rioar

e sa

u

prez

ente

Exa

men

clin

icD

iagn

ostic

clin

ic

Exa

men

e

para

clin

ice

reco

man

date

Exa

men

e de

spec

ialit

ate

reco

man

date

Tra

tam

ent

pres

cris

Rez

ulta

te e

x.

para

clin

ice

și/s

au

ex. d

e sp

ecia

litat

e

Dia

gnos

tic

Com

plet

are

trat

amen

t și

reco

man

dări

61

Num

ele

paci

entu

lui

Vâr

sta

Mot

ivul

con

sulta

ției

Ant

eced

ente

pers

onal

e

Ant

eced

ente

here

doco

late

rale

Tra

tam

ente

ante

rioar

e sa

u

prez

ente

Exa

men

clin

icD

iagn

ostic

clin

ic

Exa

men

e

para

clin

ice

reco

man

date

Exa

men

e de

spec

ialit

ate

reco

man

date

Tra

tam

ent

pres

cris

Rez

ulta

te e

x.

para

clin

ice

și/s

au

ex. d

e sp

ecia

litat

e

Dia

gnos

tic

Com

plet

are

trat

amen

t și

reco

man

dări

62

Num

ele

paci

entu

lui

Vâr

sta

Mot

ivul

con

sulta

ției

Ant

eced

ente

pers

onal

e

Ant

eced

ente

here

doco

late

rale

Tra

tam

ente

ante

rioar

e sa

u

prez

ente

Exa

men

clin

icD

iagn

ostic

clin

ic

Exa

men

e

para

clin

ice

reco

man

date

Exa

men

e de

spec

ialit

ate

reco

man

date

Tra

tam

ent

pres

cris

Rez

ulta

te e

x.

para

clin

ice

și/s

au

ex. d

e sp

ecia

litat

e

Dia

gnos

tic

Com

plet

are

trat

amen

t și

reco

man

dări

63

Num

ele

paci

entu

lui

Vâr

sta

Mot

ivul

con

sulta

ției

Ant

eced

ente

pers

onal

e

Ant

eced

ente

here

doco

late

rale

Tra

tam

ente

ante

rioar

e sa

u

prez

ente

Exa

men

clin

icD

iagn

ostic

clin

ic

Exa

men

e

para

clin

ice

reco

man

date

Exa

men

e de

spec

ialit

ate

reco

man

date

Tra

tam

ent

pres

cris

Rez

ulta

te e

x.

para

clin

ice

și/s

au

ex. d

e sp

ecia

litat

e

Dia

gnos

tic

Com

plet

are

trat

amen

t și

reco

man

dări

64

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE

Citiți cu atenție enunțul și variantele de răspuns. În cazul în care considerați că

este corect unul, două, sau mai multe răspunsuri, marcați cu un X peste litera care

reprezintă răspunsul corect. Nu există întrebări la care toate variantele de răspuns să fie

greșite.

1. Cefaleea secundară poate debuta după:

a) traumatism craniocerebral;

b) traumatism cervical;

c) infecție în sfera ORL.

2. În cazul traumatismelor craniocerebrale în care hematomul se formează

extradural:

a) cefaleea se instalează rapid și este intensă;

b) cefaleea se instalează lent, progresiv.

3. Criza de migrenă are o durată de:

a) 1-2 zile;

b) 4-7 zile;

c) peste 7 zile.

4. În icterul prehepatic predomină:

a) bilirubina indirectă;

b) bilirubina directă.

5. În icterul hepatocelular predomină:

a) bilirubina indirectă;

b) bilirubina directă.

6. Etiologia icterului posthepatic poate fi reprezentată de:

a) litiază biliară;

b) neoplasm de cap de pancreas;

c) hepatită acută.

7. În ciroza hepatică, valorile transaminazelor pot crește față de valorile normale de:

a) 3-4 ori;

65

b) 5-10 ori;

c) 10-100 ori.

8. Screeningul la nou născut permite depistarea:

a) fenilcetonuriei;

b) luxației congenitale de șold;

c) lipsa coborârii testiculelor în scrot;

d) defecte de auz și vedere.

9. Intervalul minim recomandat între administrarea vaccinurilor cu antigene vii

atenuate sau supraatenuate este de:

a) minim 2 săptămâni;

b) minim 4 săptămâni;

c) orice interval.

10. Eficiența vaccinărilor depinde de:

a) calea de inoculare;

b) doza de antigen;

c) particularitățile imunologice ale persoanelor vaccinate;

d) natura și calitatea antigenului.

11. Pe parcursul sarcinii, ecografia pentru evidențierea morfologiei fetale se

efectuează în:

a) săptămânile 8-10 de sarcină;

b) săptămânile 14-20 de sarcină;

c) săptămânile 27-29 de sarcină.

12. În acțiunea de planificare a vaccinărilor se va ține seama de:

a) grupa de vârstă cu receptivitate maximă;

b) grupa de vârstă cu risc maxim;

c) sezonalitatea anumitor boli infecțioase;

d) obligativitatea respectării schemelor de vaccinare.

13. Prevenția primară are ca scop:

a) prevenirea îmbolnăvirilor;

b) depistarea cât mai precoce a îmbolnăvirilor;

66

c) prevenirea complicațiilor și a agravării diverselor boli.

14. Factorii de risc major pentru ateroscleroză sunt:

a) LDL-c crescut;

b) HDL-c scăzut;

c) HTA;

d) DZ.

15. În cazul dislipidemiei la persoanele cu DZ, tratamentul urmărește scăderea

valorilor colesterolului total (CT) la:

a) CT < 220 mg/dl;

b) CT < 200 mg/dl;

c) CT < 175 mg/dl.

16. Obiectivul major al tratamentului HTA la persoanele cu patologie asociată (DZ

și boală renală cronică) îl reprezintă obținerea valorilor TA de:

a) TAS ≤ 140 mm Hg și TAD ≤ 90 mm Hg;

b) TAS ≤ 130 mm Hg și TAD ≤ 80 mm Hg;

c) TAS ≤ 120 mm Hg și TAD ≤ 75 mm Hg.

17. Bradipneea expiratorie apare în:

a) emfizem pulmonar;

b) corpi străini;

c) astm bronșic.

18. Hematuria poate avea ca etiologie:

a) tumori renale;

b) traumatisme renale;

c) efortul fizic;

d) nefrite.

19. Etiologia anemiei feriprive:

a) aport alimentar insuficient;

b) absorbție intestinală deficitară;

c) defecte la nivelul membranei eritrocitare;

d) deficit de vitamina B12.

67

20. Cefaleea din afecțiunile inflamatorii ale sinusurilor:

a) are intensitate mare dimineața și se atenuează pe parcursul zilei;

b) are intensitate mică dimineața și se accentuează pe parcursul zilei;

c) se accentuează la aplecarea capului înainte.

68

RĂSPUNSURI LA CHESTIONAR

1. a,b,c. 2. a. 3. a. 4. a. 5. b. 6. a,b. 7. a. 8. a,b,c,d. 9. b. 10. a,b,c,d. 11. b. 12. a,b,c,d. 13. a. 14. a,b,c,d. 15. c. 16. b. 17. a,c. 18. a,b,c,d. 19. a,b. 20. a,c.