GAC AlexandraRaicu

GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR

Curs şi aplicaţii

Conf. univ. dr. ing. Alexandra RAICU

Introducere

1

Grafică asistată de calculator – Curs şi aplicaţii

Grafică asistată de calculator– Curs şi aplicaţii

INTRODUCERE

Stimate student,

Îţi urez bun venit la cursul de Grafică asistată de calculator.

Acest curs este destinat familiarizării studenţilor cu problemele de:

Educarea bunului simţ tehnic în spiritul fundamentării elementelor de grafică pe utilizarea aplicaţiilor de desenare asistată de calculator.

Cunoașterea programelor de proiectare asistată de calculator existente. Cunoașterea comenzilor de desenare și editare. Cunoașterea noțiunilor necesare realizării hașurarii, cotării desenului,

înscrierii textelor pe schițele 2D. Cunoașterea noțiunilor teoretice pentru modelarea solidelor.

Prin parcurgerea acestui caiet pentru studiu individual, participarea la activităţile tutoriale, dumneavoastră ar trebui să vă îmbogăţiţi cunoştinţele referitoare la:

Însuşirea elementelor de bazǎ în reprezentarea bidimensională şi tridimensională a reperelor şi ansamblurilor mecanice simple prin tehnici interactive şi generative;

Utilizarea comenzilor de desenare și editare pentru realizarea pieselor mecanice;

Dobândirea abilităţii de creare/ generare automatǎ a documentaţiei grafice pentru execuţie, utilizând pachete software de profil disponibile;

Formarea şi dezvoltarea capacităţii de citire şi interpretare a desenelor 2D şi 3D;

Manualul de faţă este organizat în 8 unităţi de învăţare, fiecare dintre acestea conţinând o parte de prezentare teoretică a subiectului tratat, o parte de teste de autoevaluare, rezolvările acestora, precum şi o lucrare de verificare finală. Testele de autoevaluare sunt necesare pentru a fixa cunoştinţele dobândite în fiecare unitate de învăţare şi pentru a permite evaluarea continuă a dumneavoastră.

Spor la învăţat şi să obţineţi rezultate foarte bune!

Conf. univ. dr. ing. Alexandra RAICU

Cuprins 1

Grafică asistată de calculator

CUPRINS Capitol Titlul Pagina

1 GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – Aspecte generale 5 Obiectivele capitolului 1 6 1.1 Prezentarea generală a programelor CAD/CAM/CAE/PDM.

Conceptul PLM 6

1.2 Mediul de lucru AutoCAD 7 1.3 Configurarea mediului de lucru AutoCAD 10 1.4 Sistemul de coordonate AutoCAD 12 Lucrare de verificare – capitolul 1 13 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 14 Bibliografie – capitolul 1 14

2 METODE DE LUCRU ÎN AUTOCAD 15 Obiectivele capitolului 2 16 2.1 Stabilirea limitelor desenului 16 2.2 Selectarea obiectelor 16 2.3 Lucrul cu straturi 17 2.4 Modul de fixare pe obiecte 21 Lucrare de verificare – capitolul 2 23 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 24 Bibliografie – capitolul 2 24

3 DESENAREA FIGURILOR DE BAZĂ 25 Obiectivele capitolului 3 26 3.1 Prezentare generală 26 3.2 Comenzi de desenare 26 Lucrare de verificare – capitolul 3 30 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 31 Bibliografie – capitolul 3 32

4 OBIECTE DE TIP PUNCT, POLILINII ȘI MULTILINII 33 Obiectivele capitolului 4 34 4.1 Desenarea obiectelor de tip punct 34 4.2 Polilinii 35 4.3 Multilinii 37 Lucrare de verificare – capitolul 4 39 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 41 Bibliografie – capitolul 4 42

5 EDITAREA OBIECTELOR DIN DESEN 43 Obiectivele capitolului 5 44 5.1 Prezentare generală 44 5.2 Comenzi de editare 44

2 Grafică asistată de calculator

Lucrare de verificare – capitolul 5 53 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 55 Bibliografie – capitolul 5 56

6 HAȘURAREA, INTRODUCEREA TEXTULUI ȘI COTAREA DESENULUI 57 Obiectivele capitolului 6 58 6.1 Hașurarea desenului 58 6.2 Introducerea textului în desen 60 6.3 Realizarea tabelelor în AutoCAD 62 6.4 Cotarea desenului 63 Lucrare de verificare – capitolul 6 65 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 67 Bibliografie – capitolul 6 68

7 BLOCURI ȘI ATRIBUTE 69 Obiectivele capitolului 7 70 7.1 Realizarea blocurilor 70 7.2 Crearea de atribute pentru un bloc 71 7.3 Introducerea blocurilor în desen 72 Lucrare de verificare – capitolul 7 74 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 75 Bibliografie – capitolul 7 76

8 RECAPITULARE 77 Obiectivele capitolului 8 78

8.1 Comenzi utile 78 Lucrare de verificare – capitolul 8 80 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 82

BIBLIOGRAFIE 175

Capitolul 1 – Aspecte generale 5

Capitolul 1

GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR – Aspecte generale Cuprins Pagina

Obiectivele capitolului 1 6

1.1 Prezentarea generală a programelor CAD/CAM/CAE/PDM. Conceptul PLM

6

1.2 Mediul de lucru AutoCAD 7

1.3 Configurarea mediului de lucru AutoCAD 10

1.4 Sistemul de coordonate AutoCAD 12

Lucrare de verificare – capitolul 1 13

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 14

Bibliografie – capitolul 1 14


OBIECTIVELE capitolului 1

Familiarizarea cu programele CAD/CAM/CAE/PDM

Înţelegerea noţiunii de PLM

Familiarizarea cu mediul de lucru AutoCAD

Sublinierea aspectelor practice legate de sistemul de coordonate în AutoCAD

Aplicarea cu succes a unor elemente simple de grafică

1.1 Prezentarea generală a programelor CAD/CAM/CAE. Conceptul PLM

În trecut proiectarea se făcea la planșetă și timpul necesar dezvoltării unui produs

era foarte îndelungat, iar erorile puteau apărea la orice pas, fiind necesare multe

prototipuri și încercări înainte de a începe producția propriu zisă. Odată cu dezvoltarea

aparaturii de calcul, au apărut diverse aplicații software dedicate proiectării și fabricației

care au scurtat mult timpul necesar acestor operații.

Product Lifecycle Management (PLM) este o abordare integrată de business,

bazată pe informație, formată din oameni, procese/practici și tehnologie, care se referă la

toate aspectele din viața unui produs, de la proiectare până la producție, utilizare și

întreținere, culminând cu scoaterea din funcțiune și reciclarea, cu scopul de a crește

eficiența și productivitatea companiei.

Figura 1.1 - Product Lifecycle Management - întreprinderea virtuală


PLM poate fi conceput ca suma unor componente:

CAD - Computer Aided Design

CIM - Computer Integrated Manufacturing

CAM - Computer Aided Manufacturing

CAE - Computer Aided Engineering

EDM - Engineering Data Management

PDM - Product Data Management

Prin Grafică Asistată de Calculator sau CAD (Computer Aided Design) se pot

înţelege acele unelte, aplicaţii, programe de calculator care pot asista inginerii, arhitecţii în

activitatea de proiectare. Dezvoltarea tehnologică a permis apariția unor sisteme de

reprezentare grafică 2D și 3D a informației într-un mediu virtual. Aceste aplicații software

(de genul Autocad, Solid Edge, NX etc.) se referă la prima etapă din ciclul de viață al unui

produs, și anume la concepție și design. Avantajul acestor aplicații de proiectare constă în

faptul că informația există într-un mediu virtual 3D (prototipul virtual) și produsul se poate

optimiza din punct de vedere al designului înainte de a se realiza fizic.

Domenii de utilizare: Inginerie Mecanică, Inginerie Maritimă, Design Industrial,

Arhitectură, Electronică şi Electrotehnică, Construcţii, Industria de automobile, Drumuri şi

poduri, Industria aeronautică.

Listă de programe cunoscute:

NX, CATIA, Pro/ENGINEER

AutoCAD, SolidEdge, Inventor, SolidWorks, VectorWorks, TurboCAD, 12d, ZwCAD,

VariCAD, TopSolid, ProgeCAD

Termenul CAM (Computer Aided Manufacturing) reprezintă modalitatea de a

realiza programe cu comandă numerică plecând de la un model CAD. În timp ce termenul

CAM se referă la un singur produs, CIM se referă la organizarea întregii producții, precum

și la utilizarea resurselor întreprinderii.

Computer Aided Engineering (CAE) presupune testarea și analiza prototipului

virtual. Această analiză are în vedere simularea digitală a comportării produselor supuse la

diverse solicitări pe durata ciclului lor de viață, în etapa validării conformității cu specificația

de proiectare.

Aplicațiile Product Data Management (PDM) au dezvoltat o nouă metodă de

organizare a informațiilor în formate diferite. PDM a propus un mod nou de a organiza

diferitele tipuri de formate CAD pe care o întreprindere le produce într-un timp destul de

mic.

1.2 Mediul de lucru AutoCAD

AutoCAD-ul este unul dintre cele mai folosite programe pentru desenarea/

proiectarea asistată de calculator. Este considerat standard industrial. AutoCAD-ul reduce

substanţial munca de rutină în proiectare, accelerând munca repetitivă şi facilitând

actualizarea desenelor (se pot face oricâte modificări pe un desen gata făcut).

Pentru lansarea în execuţie a programului AutoCAD se pot folosi două proceduri:

se execută dublu clic, cu ajutorul mouse-ului, pe pictograma corespunzătoare

programului AutoCAD de pe desktop;

http://ro.wikipedia.org/wiki/AutoCAD




http://www.solidedge.com/

http://www.autodesk.com/inventor

http://www.solidworks.com/

http://www.nemetschek.net/

http://www.turbocad.com/

http://www.12d.com/

http://www.zwcad.com/en/index.asp

http://www.varicad.com/

http://www.topsolid.com/

http://www.progecad.com/


se foloseşte butonul START – ALL PROGRAMS – AUTODESK – AUTOCAD.

În figura 1.2 este prezentată ferestra de aplicaţie AutoCAD, vers 2007, iar in figura

1.3 este prezentată ferestra de aplicaţie AutoCAD, vers 2013.

Figura 1.2 - Ferestra de aplicaţie AutoCAD vers 2007

În cadrul ecranului grafic AutoCAD se disting mai multe zone:

Bara de titlu — în care este afişată numele desenului curent;

Zona meniurilor derulante care conţin comenzile programului;

Linia de comenzi standard (Standards Toolbar), care conţine pictograme pentru

cele mai frecvent folosite comenzi AutoCAD — Redo, Zoom etc. — dar şi

pictogramele comenzilor standard ale sistemului de operare — Open, Save, Print

etc;

Linia de gestionare a straturilor (Layer Toolbar);

Linia de afişare şi modificare rapidă a proprietăţilor obiectelor: tip şi grosime de

linie,culoare etc. (Properties Toolbar);

Linia de afişare şi modificare a stilurilor pentru text şi cotare (Style Toolbar);

Linia de comandă (Command Toolbar) — în care, de la prompterul

Command:,se pot introduce comenzi de la tastatură;

Bara de titlu

Bara de meniu

Butoane de control a

ferestrei aplicaţiei

Bara de

instrumente

Cursorul în cruce

Taburile Model şi

Layout

Linia de comandă

Bara de stare

Picrograma UCS

Spatiul de desenare


Linia de stare (Status Bar) — care afişează informaţii asupra stării sistemului:

coordonatele, modurile snap, ortho, spaţiul model sau hârtie etc;

Meniurile grafice (bare cu instrumente — toolbars); prin selectarea unei

pictograme (simbol grafic) dintr-un astfel de meniu se activează o comandă a

programului comenzile sunt grupate pe categorii - de exemplu: comenzi de

desenare, de editare de cotare etc; implicit, sunt afişate meniurile pentru comenzile

de desenare (Draw şi de editare a obiectelor (Modify).

Zona de desenare - reprezintă spaţiul aflat la dispoziţia utilizatorului, ale cărui

dimensiuni pot fi mărite, eventual, prin restrângerea dimensiunilor celorlalte zone; în

zona de desenare se poate observa şi un sistem reticular — „colimatorul" — care

defineşte poziţia curentă în cadrul desenului; de asemenea, în colţul din stânga jos

al ecranului, apare un simbol grafic care reprezintă axele sistemului de coordonate

(User Coordinate System — UCS).

Prin executarea de clic cu butonul din dreapta al mouse-ului într-o anumită zonă

de pe ecran este afişat un meniu de acces rapid din care se pot selecta anumite opţiuni, în

funcţie de context.

Figura 1.3 - Ferestra de aplicaţie AutoCAD vers 2013

Pentru apelarea comenzilor, programul oferă trei modalităţi:

introducerea comenzilor de la tastatură;

apelarea comenzilor din meniul corespunzător;

apelarea comenzilor folosind barele de instrumente.

Pentru părăsirea unei comenzi se foloseşte tasta ESC.

Atunci când se doreşte începerea unui desen nou, deschiderea unuia deja existent

pentru modificare sau vizualizare, sau se doreşte salvarea modificărilor efectuate în


desenul curent, se apelează anumite comenzi specifice operaţiilor cu fişiere. Aceste

comenzi sunt aceleaşi ca şi în alte programe de tip Windows şi anume:

Începerea unui nou desen

FILE – NEW NEW

Deschiderea unui desen

FILE – OPEN OPEN

Salvarea unui desen

FILE – SAVE SAVE

De reţinut! Salvarea fişierelor desen în AutoCAD se face cu

extensia *.dwg, iar a fişierelor şablon cu extensia

*.dwt.

1.3 Configurarea mediului de lucru AutoCAD

Pentru a crea un nou desen se poate activa comanda New din meniul File prin

intermediul fereastrei de dialog Create New Drawing (vers.2008) sau Welcome pentru

versiunea de AutoCAD 2013 (fig. 1.4).


Căsuţa de dialog Create New Drawing Căsuţa de dialog Welcome

Figura 1.4

Această căsuţă de dialog permite următoarele operaţii cu fişiere:

Deschiderea unui desen existent prin folosirea opţiunii OPEN

Începerea unui desen nou folosind opţiunea Start From Scratch

Începerea unui desen nou folosind opţiunea Use a Template

Începerea unui desen nou folosind opţiunea Use a Wizard.

Pentru alegerea tipului şi a preciziei unităţilor de măsură se foloseşte căsuţa de

dialog Drawing Units (figura 1.5).

Figura 1.5 - Căsuţa de dialog Drawing Units

Căsuţă de dialog permite alegerea tipului unităţilor de măsură pentru lungimi

(Length) sau pentru unghiuri (Angle) în funcţie de ceea ce se va desena. De asemenea,

se poate specifica precizia unităţilor de măsură folosite, în funcţie de tipul acestora. Astfel,

în cazul unităţilor de măsură Decimal, precizia unităţilor de măsură reprezintă numărul de

zecimale care va fi afişat.

În cazul unghiurilor se poate specifica dacă măsurarea acestora se va face în

sensul acelor de ceasornic, prin bifarea căsuţei Clockwise. Modul implicit de măsurare a

unghiurilor este invers acelor de ceasornic.

open start from scratch

template

use a wizard


Se poate specifica, de asemenea, unităţile de măsură folosite pentru aducerea la

scară a obiectelor externe introduse într-un desen AutoCAD.

Zona Sample Output prezintă un exemplu al tipului de unităţi alese şi a preciziei

acestora. După efectuarea configurarilor necesare se apasă butonul OK.

De reţinut! În AutoCAD, se desenează la dimensiunea reală a obiectelor. Nu putem măsura în AutoCAD, un obiect ca având o lungime de 10 mm, ci vom considera că acea lungime este de 10 de unităţi.

Deoarece de cele mai multe ori când desenăm este nevoie să facem toate

configurările necesare este util să creăm un fişier şablon care să le conţină, iar apoi când

dorim începerea unui nou desen, să folosim opţiunea Use a Template din căsuţa de dialog

Create New Drawing pentru a încărca toate aceste configurări din fişierul şablon creat.

Pentru a crea un fişier şablon, mai întâi începem un nou desen folosind opţiunea

Start from Scratch. Executăm configurările pentru unităţile de măsură, limite şi grilă după

care salvăm fişierul cu extensia *.dwt.

Figura 1.6 - Căsuţa de dialog pentru fișiere Select Template

Atunci când dorim începerea unui nou desen cu toate configurările salvate în fişierul

şablon, din fereastra Create New Drawing selectăm opţiunea Use a Template, iar din lista

de fişiere şablon alegem fişierul şablon acadiso.dwt pentru sistemul metric.

1.4 Sistemul de coordonate AutoCAD

În AutoCAD există două tipuri de coordonate principale şi anume (tabelul 1.1):

Coordonate carteziene;

Coordonate polare.


Coordonatele carteziene (figura 1.7 a) reprezintă proiecţiile unui punct pe cele două

axe: OX şi OY, unde O reprezintă originea sistemului de coordonate. AutoCAD afişează în

permanenţă coordonatele cursorului în cruce în bara de stare.

Sistemul de coordonate carteziene este împărţit la rândul său în coordonate

carteziene absolute şi coordonate carteziene relative.

Spre deosebire de coordonatele cartezine, coordonatele polare (figura 1.7 b) nu

folosesc proiecţiile unui punct pe axele OX şi OY, ci lungimea unui segment de dreaptă şi

unghiul pe care respectivul segment de dreaptă îl face cu orizontala (axa OX).

Atunci când se folosesc coordonate polare introducerea acestora se face în modul

următor: L<U. Unde L este lungimea unui segment de dreaptă iar U este unghiul pe care

segmentul de dreaptă respectiv îl face cu orizontala.

a. Carteziene b. Polare Figura 1.7 – Coordonate

Indicarea coordonatelor relative la punctul curent, folosind formatul din tabelul 1.1,

pot fi realizate prin modul Dynamic Input sau precedate de caracterul @ - de exemplu:

@5.4,9; @9.3<35 etc.

Tabelul 1.1 Exemple coordonate

Coordonate Format Exemple

În plan carteziene

polare

x,y

x<u

22.1,36.9

9.3<35

În spaţiu

carteziene

cilindrice

sferice

x,y,z

r<u,z

r<u<v

22,36,67

9.3<31,21

9.3<35<45

Test de autoevaluare 1.1

1. Product Lifecycle Management reprezintă:

A. Proiectarea si reprezentarea grafică virtuală a obiectelor fizice cu

ajutorul computerului, într-un mediu virtual

B. Toate aspectele din viata unui produs, de la proiectare până la

productie, utilizare si întretinere, culminând cu scoaterea din functiune

si reciclare

C. Simularea digitală a comportării produselor supuse la diverse


solicitări pe durata ciclului lor de viată, în etapa validării conformitătii

cu specificația de proiectare

2. În AutoCAD prin sintaxa x,y se specificǎ:

A. Coordonatele carteziene relative faţǎ de ultimul punct precizat

B. Coordonatele sferice ale punctulului curent

C. Coordonatele absolute ale unui punct în raport cu UCS-ul curent

Lucrare de verificare - capitolul 1

1. Explicati semnificatia expresiei Computer Aided Design:

A. Proiectare si metoda analizei cu element finit

B. Proiectare asistata de calculator

C. Realizarea documentatiei si a listei de materiale necesare

2. Salvarea fişierelor desen AutoCAD se face:

A. Cu extensia *.dwg, iar a fişierelor şablon cu extensia *.dwt

B. Numai cu extensia *.dwg

C. Cu extensia *.dwg, iar a fişierelor şablon cu extensia *.dws

3. În AutoCAD prin sintaxa @4,5 se specificǎ:

A. Coordonatele carteziene relative faţǎ de ultimul punct precizat

B. Coordonatele sferice ale punctulului curent

C. Coordonatele absolute ale unui punct în planul de desenare

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns: B

2. Răspuns: C

Bibliografie 1. Niţă (Raicu) Alexandra, Iniţiere în CAD - Îndrumar de laborator,

Editura Nautica, 2008

2. Ionel Simion, AutoCAD 2011 pentru ingineri, Editura Teora,

Bucureşti

3. Gavril Muscă, Solid Edge, soluţia completă pentru proiectarea

mecanică, Editura Pim, Iaşi 2008

4. George Manolea, Eduard Oprea, Mihail Iosip, Concepția și

proiectarea produselor, Proiect PLM adapror, 2010

Capitolul 2 – Metode de lucru în AutoCAD 15

Capitolul 2

METODE DE LUCRU ÎN AUTOCAD Cuprins Pagina


2.1 Stabilirea limitelor desenului 16

2.2 Selectarea obiectelor 16

2.3 Lucrul cu straturi 17

2.4 Modul de fixare pe obiecte 21






Familiarizarea cu metodele de lucru in AutoCAD

Înţelegerea noţiunii de Layer

Familiarizarea cu modul de fixare pe obiecte

Familiarizarea cu modul de selecție a obiectelor și cu limitele desenului

2.1 Stabilirea limitelor desenului

Opțiunea Limits defineşte suprafaţa rectangulară alocată desenului, cu următoarele

opţiuni:

Specify lower left corner or [ON/OFF] <0.0000,0.0000>:<Enter>

În care:

opţiunea implicită, lower left corner, permite selectarea colţului din stânga jos al

spaţiului alocat desenului, având ca poziţie implicită punctul de coordonate (0,0).

Cu ajutorul următorului punct, se va putea alege colţul opus al spaţiului alocat

(upper right corner). De exemplu pentru formatul A3 vom avea: 420,297.

ON/OFF- activează / dezactivează limitele.

Definirea suprafeţei alocate desenului se poate face, de asemenea, încă de la

deschiderea noului desen, prin opţiunea Use a wizard din fereastra Create new

drawings a comenzii New.

Vairiabila de sistem Limcheck controlează posibilitatea de a desena obiecte în

afara spaţiului definit prin comanda Limits. Astfel, dacă variabila Limcheck are valoarea 1

şi limitele nu sunt dezactivate (opţiunea ON a comenzii este activă), sistemul nu va

permite desenarea unui obiect ale cărui dimensiuni depăşesc spaţiul alocat prin comanda

Limits.

2.2 Selectarea obiectelor Selectarea obiectelor se poate realiza în mai multe moduri (figura 2.1):

Cu ajutorul unui pătrăţel selector, care apare automat, atunci când se cere selecţia,

permiţând selectarea individuală a obiectelor; mărimea selectorului se poate regla prin

comanda Pickbox sau din fereastra Selection a comenzii Options din meniul Tools.

Select:

prin opţiunea WPolygon - tastând literele WP- care selectează toate

entităţile aflate integral în interiorul unui contur poligona convex, definit prin

vârfuri;

prin opţiunea CPolygon — tastând literele CP - care selectează toate

entităţile aflate, integral sau parţial, în interiorul unui contur poligonal convex,

definit prin vârfuri;


prin opţiunea Fence — tastând litera F - similară cu CPolygon, conturul

de selecţie fiind o linie frântă, deschisă;

prin opţiunea Last- tastând litera L - indicând astfel ultimul obiect

desenat;

prin opţiunea Previous — tastând litera P — care determină reluarea unei

mulţimi de selecţie; o mulţime de selecţie include mai multe obiecte şi poate fi

creată prin comenzile Select sau Group;

prin opţiunea Remove - tastând litera R - care permite excluderea

unor obiecte selectate, din cadrul unei mulţimi de selecţie;

prin opţiunea Add- tastând litera A - care reia, după Remove,

adăugarea de obiecte selectate la o mulţime de selecţie;

prin opţiunea Undo — tastând litera U - care determină renunţarea la

ultimul obiect selectat;

Figura 2.1 - Moduri de selecţie a obiectelor

2.3 Lucrul cu straturi

Straturile reprezintă modalitate de organizare a obiectelor dintr-un desen, pentru a

putea fi gestionate rapid şi eficient. Putem compara straturile cu hârtia de calc,

semitransparentă, folosită pentru realizarea anumitor părţi din desen pe mai multe foi de

hârtie. Suprapuse, foile de hârtie pe care s-a desenat evidenţiază toate părţile desenului

(figura 2.2).

Putem configura anumite proprietăţi, precum culoare, tip de linie, grosimea liniei,

pentru fiecare layer. Obiectele situate pe un anumit layer - strat vor prelua în mod automat

proprietăţile stratului pe care se află.


Figura 2.2 – Organizarea desenului utlizând straturile

Comanda prin care se pot crea şi modifica straturi este Layer, care determină

afişarea ferestrei de dialog Layer Properties Manager sau direct din bara Layers and

Properties, figura 2.3.

FORMAT – LAYER LAYER

Fereastra Layer Properties Manager, permite crearea, modificarea sau ştergerea

straturilor, precum şi modificarea proprietăţilor acestora (figura 2.3).

De reţinut! În mod implicit, AutoCAD crează stratul 0 atunci când se începe un nou desen.


new

delete

set

current

Figura 2.3 – Fereastra Layer Properties Manager

Butonul New – permite crearea unui strat nou

Butonul Delete – permite ştergerea unui strat

Butonul Set Current – marchează stratul pe care se va

desena.

STATUS – indică care este stratul curent, cel pe care se

va desena, prin aplicarea simbolului Set Current în

dreptul stratului respectiv

ON – activează sau dezactivează un strat. Dacă un strat

este activat toate obiectele care se află pe acel strat vor fi

afişate. Daca un strat este dezactivat obiectele nu vor fi

vizibile, dar vor fi regenerate odată cu restul desenului

FREEZE – această opţiune este aproape identică cu

opţiunea ON, diferenţa venind din faptul că atunci când se

foloseşte opţiunea FREEZE obiectele aflate pe stratul

respectiv nu vor fi regenerate odată cu restul desenului.

LOCK – permite blocarea stratului respectiv, astfel încât

obiectele aflate pe acel strat nu pot fi şterse sau

modificate

NAME – numele stratului respectiv

COLOR – alege culoarea pe care o vor avea obiectele de

pe stratul resptectiv

LINETYPE – tip de linie cu care vor fi reprezentate

obiectele de pe stratul respectiv


LINEWEIGHT –grosimea liniilor

PLOT STYLE – permite selectarea unui anumit stil de

plotare

PLOT –posibilitatea de tipărire a obiectelor de pe stratul

respectiv

DESCRIPTION – descriere a stratului respectiv

LINETYPE – deschide o fereastra din care se poate alege

un tip de linie cu care vor fi reprezentate obiectele de pe

stratul respectiv. În mod implicit există un singur tip de

linie încărcat şi anume Continous. Pentru încărcarea altor

tipuri de linie se apasă butonul Load, care va deschide

fereastra Load or Reload Linetypes (figura 2.4).

Figura 2.4 – Selectarea tipului de linie


Odată create straturile şi atribuite proprietăţi pentru acestea, gestionarea obiectelor

pe straturi se face prin folosirea barei de instrumente Layers (figura 2.5).

Figura 2.5 – Ferestrele Layers și Properties

De reţinut! Proprietăţile de culoare, tip de linie, grosimea liniei şi stilul de plotare stabilite pentru un anumit strat, vor fi transmise obiectelor de pe stratul respectiv numai dacă în bara de instrumente Properties este stabilită valoarea By Layer pentru fiecare obiect în parte.

2.4

Modul de fixare pe obiecte

Modul de fixare pe obiecte Object Snap reprezintă un instrument prin care cursorul

în cruce se poate fixa pe anumite puncte geometrice ale unor obiecte. Este o modalitate

eficientă, rapidă și sigură de a desena.

Tools – Drafting

Settings – Osnap Osnap

Programul AutoCAD ofera mai multe moduri de fixare pe obiecte prin care sunt

localizate cu precizie punctele unei costructii geometrice existente. Pentru a folosi un mod

de fixare pe obiecte se executa clic pe pictograma caracteristica din bara cu instrumente

OBJECT SNAP sau se tasteaza in linia de comanda primele trei litere ale modului

respectiv.

Configurarea modului de fixare pe obiecte Osnap se face din fereastra Drafting Settings, cum se poate vedea in figura 2.5.


Figura 2.5 – Fereastra Drafting Settings

Modurile de fixare pe obiecte sunt urmatoarele:

ENDpoint – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu punctul final al unei

drepte sau al unui arc existent

MIDpoint – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu punctul de mijloc al

unei drepte sau al unui arc existent

CENter – conecteaza o linie sau un arc de cerc cu centrul unui cerc deja existent

NODe – folosind acest mod se poate gasi un obiect de forma unui punct

QUAdrant – programul AutoCAD defineste un cvadrant ca fiind un sfert dintr-un

cerc, o coroana circulara sau un arc. Utilizand acest mod de fixare pe obiecte se

poate gasi pozitia unghiurilor de 0, 90, 180 si 270 de grade pe un cerc, o coroana

circulara sau un arc.

INTersection – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu punctul de

intersectie al altor doua obiecte

EXTension – permite fixarea cursorului intr-un punct oarecare plasat pe extensia

unei linii. Extensia unei linii reprezinta o linie imaginara infinita situata in continuarea

liniei existente si la acelasi unghi

INSertion – prin folosirea acestui mod de fixare pe obiecte se face saltul in punctul

de inserare al unor obiecte

PERpendicular – prin folosirea acestui mod se fixeaza un punct pe o dreapta, un

arc sau un cerc in care este dusa o perpendiculara pe obiectul selectat

TANgent – conecteaza o dreapta, un arc de cerc, sau centrul unui cerc cu punctul

de tangeta al unui alt obiect

NEArest – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu obiectul care este cel

mai apropiat de centrul cutiei vizorului, acolo unde se intersecteaza crucea

cursorului


APParent Intersection – permite fixarea cursorului intr-un punct de aparentă

intersectare dintre două obiecte: Punctul aparent de intersectie apare atunci cand

cele doua obiecte sunt situate pe planuri diferite

PARallel – determina punctul aflat pe o paralelă la o entitate desenată.


1. Alocarea spaţiului necesar desenǎrii se face cu comanda: A. ZOOM Extents B. AXIS C. LIMITS

2. Selectarea cu o fereastra de tip CROSSING conduce la: A. Selectarea tuturor obiectelor continute in desen B. Selectarea obiectelor cuprinse sau intersectate de fereastra C. Retinerea doar a obiectelor integral continute in ea

3. Folosirea tehnicii “saltului pe obiecte”, pentru indicarea precisǎ a punctelor se realizeazǎ cu ajutorul optiunii: A. OSNAP B. ZOOM Dynamic C. ORTHO 4. Pentru a bloca editarea unei entitati folosim proprietatea: A. Freeze B. Hide C. Lock 5. Modul care permite desenarea şi editarea doar pe direcţiile orizontalǎ şi verticalǎ ale UCS-ului curent poate fi activat prin comanda: A. Snap B. Ortho C. Grid

Lucrare de verificare la capitolul 2

Propuneți un Desen – Proiect (piesă simplă, ansamblu).

Configurați aproximativ 10 straturi, pe care le-ați putea folosi pentru

proiectul respectiv în profesia dumneavoastră.

Atribuiți-le denumiri, culori, tipuri de linii, grosimi.


Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns: C

2. Răspuns: B

3. Răspuns: A 4. Răspuns: C 5. Răspuns: B




Bucureşti

Capitolul 3 – Desenarea figurilor de bază 25

Capitolul 3

DESENAREA FIGURILOR DE BAZĂ Cuprins Pagina


3.1 Prezentare generală 26

3.2 Comenzi de desenare 26






Familiarizarea cu comenzile de desenare

Aplicarea cu succes a comenzilor de desenare în practică

3.1 Prezentare generală

Comenzile de desenare în AutoCAD pentru realizarea obiectelor bidimensionale

pot fi utilizate prin mai multe metode. Varianta cea mai rapidă este de a selecta

pictograma comenzii, din meniul grafic Draw (figura 3.1). În linia de comandă se

introduc direct de la tastatura opţiunile comenzii. Meniul derulant Draw conţine, de

asemenea, comenzile de desenare, opţiunile fiind grupate pe submeniuri. De multe ori

însă, modalitatea cea mai eficientă de a utiliza o comandă este de a tasta numele

acesteia direct în linia de comandă (sau prescurtarea acesteia în cazul comenzilor

care dispun de aceasta). Vom prezenta cele mai uzuale comenzi de desenare în cele

ce urmeazǎ.

Figura 3.1 – Meniul Draw

3.2 Comenzi de desenare

1. Desenarea liniilor

Pentru desenarea liniilor AutoCAD oferă comanda Line (L).

Draw – Line Line (L)

Comanda Line (L) desenează o succesiune de segmente de dreaptă. Se cere

specificarea coordonatelor:

primului punct -coordonate carteziene absolute; al doilea punct care va defini segmentul de dreaptă - relative la primul punct,

fie carteziene fie polare. Cu ajutorul acestei comenzi putem desena segemente de dreaptă consecutive.

Opţiunea Close permite închiderea unui contur.

2. Desenarea dreptunghiurilor

Comanda Rectangle (REC) desenează un dreptunghi.


Draw – Rectangle Rectang (Rec)

După apelarea comenzii,

programul va solicita

introducerea coordonatelor unui

colţ al dreptunghiului (A), apoi pe

ale colţului opus (B), figura 3.2.

Figura 3.2 – Comanda Rectangle

3. Desenarea cercurilor Comanda Circle (C) desenează un cerc.

Draw – Circle – Center,Radius

Circle

Odată apelată comanda se

introduc coordonatele absolute

ale punctului de centru, iar apoi

se introduce raza acestuia (figura

3.3).

Figura 3.3 – Comanda Circle

Comanda Circle permite desenarea cercurilor folosind şi alte opţiuni şi anume:

3P (3POINTS) – trebuie specificate trei puncte de pe circumferinţa cercului;

2P (2POINTS) – trebuie specificate două puncte de pe circumferinţa cercului.

Cele două puncte marchează diametrul cercului;

TTR (TANGENT TANGENT RADIUS) – trebuie specificate coordonatele a două

puncte de tangenţă ale cercului cu alte obiecte şi raza acestuia;

TTT (TANGENT TANGENT TANGENT) – trebuie specificate coordonatele a trei

puncte de tangenţă ale cercului cu alte obiecte.

4. Desenarea arcelor de cerc

Comanda Arc (A) - desenează un arc de cerc.

Draw – Arc – 3 Points Arc (A)


Prin apelarea comenzii ARC programul va solicita utilizatorului specificarea coordonatelor a trei puncte de pe circumferinţa arcului de cerc, primul şi ultimul fiind capetele acestuia (figura 3.4).

Figura 3.4 – Comanda Arc

Arcele de cerc pot fi desenate şi prin specificarea coordonatelor altor puncte sau a

altor informaţii, după cum urmează:

START – punctul de început al arcului;

CENTER – punctul de centru al arcului. Reprezintă punctul de centru al cercului

imaginar din care arcul face parte;

END – punctul de sfârşit al arcului;

ANGLE – unghiul dintr-un cerc pe care îl ocupă arcul respectiv;

DIRECTION – reprezintă linia tangentă la arcul de cerc care pleacă din punctul

de start;

LENGHT – reprezintă coarda arcului de cerc;

RADIUS – reprezintă raza arcului de cerc.

5. Desenarea poligoanelor

Comanda Polygon (POL) desenează poligoane regulate.

Draw – Polygon Polygon (Pol)

Desenarea poligoanelor se realizeaza

definind:

numărul de laturi al poligonului -

coordonatele cercului în care

poligonul este înscris sau

circumscris - daca este înscris sau

circumscris cercului – raza cercului

sau se va alege opţiunea Edge -

specificarea coordonatelor

punctelor de capăt ale unei laturi. Figura 3.5 – Comanda Polygon


6. Desenarea elipselor

Comanda Ellipse (EL) permite desenarea elipselor.

Draw – Ellipse -Axis,End Ellipse (El)

Avem următoarele opțiuni:

specificarea coordonatelor unui

capăt al unei axe - coordonatele

celuilalt capăt al aceleiaşi axe -

specificată distanţa de la punctul de

centru al elipsei la unul din capetele

celeilalte axe (figura 3.6);

Figura 3.6

introducerea coordonatele

punctului de centru, iar apoi

coordonatele punctului de capăt al unei

axe. După aceea se va specifica

distanţa de la punctul de centru la

capătul celeilalte axe (figura 3.7);

Figura 3.7

se va alege opţiunea Arc şi se va

continua definiarea elipsei în modul

prezentat mai sus. După ce elipsa a

fost definită, programul va solicita

introducerea unei valori pentru unghiul

de unde va începe arcul de elipsă şi

apoi introducerea unei valori pentru

unghiul la care se va termina acesta

(figura 3.8).

Figura 3.8

7. Desenarea unei drepte

Comanda Xline (XL) realizează desenarea unei drepte. Avem următoarele opţiuni:

Hor – traseaza o dreapă orizontală printr-un punct specificat;

Ver – traseaza o dreapă verticală printr-un punct specificat;

Ang – traseaza o dreaptă la un unghi specificat de utilizator;


Bisect – traseaza bisectoarea unui unghi;

Offset – traseaza o dreaptă paralelă cu un obiect selectat.

Draw – Construction Line Xline (Xl)

8. Desenarea unei semidrepte

Comanda Ray realizează desenarea unei semidrepte. Avem următoarele opțiuni:

Start point – punctul de start;

Through point – un punct prin care trece semidreapta.

Draw – Ray Ray


1. Comanda RECTANGLE realizeazǎ: A. Desenarea unor arce de elipsa B. Modificarea obiectelor de tip punct C. Desenarea unui dreptunghi

2. In cadrul comenzii LINE:

A. Putem desena segemente de dreaptă consecutive B. Nu putem desena segemente de dreaptă consecutive

C. Desenam segmente de dreapta si arce de cerc

3. Opţiunea 3P a comenzii CIRCLE, serveşte la:

A. Desenarea unui cerc tangent la trei obiecte existente

B. Desenarea unui cerc prin definirea centrului si a doua puncte

diametral opuse

C. Desenarea unui cerc prin trei puncte pe circumferinţa acestuia

4. Cu ajutorul comenzii ARC, optiunea Start, End, Direction:

A. Putem desena un arc de cerc prin specificarea punctelor de capat

ale acestuia si coarda arcului de cerc

B. Putem desena un arc de cerc prin specificarea punctelor de capat

ale acestuia si directia tangentă la arcul de cerc care pleacă din

punctul de start

C. Putem desena un arc de cerc prin specificarea punctului de

început al arcului, punctul de sfârşit al arcului si punctul de centru al

arcului.



Realizați în AutoCAD următoarele două desene:

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns: C

2. Răspuns: A

3. Răspuns: C

4. Răspuns: B


Recapitulare Line (L) - desenează o succesiune de segmente de dreaptă;

Xline (XL) - desenează o dreaptă;

Ray - desenează o semidreaptă;

Arc (A) - desenează un arc de cerc;

Circle (C) - desenează un cerc; Ellipse (EL) - desenează elipse;

Ellipse Arc - desenează arce de elipse;

Rectangle (REC) - desenează un dreptunghi;

Polygon (POL) - desenează poligoane.




Bucureşti

Capitolul 4 – Obiecte de tip punct, polilinii și multilinii 33

Capitolul 4

OBIECTE DE TIP PUNCT, POLILINII ȘI MULTILINII Cuprins Pagina


4.1 Desenarea obiectelor de tip punct 34

4.2 Polilinii 35

4.3 Multilinii 37






Familiarizarea cu obiectele de tip punct

Înţelegerea noţiunii de polilinie

Familiarizarea cu poliliniile sub forma de nor

Înţelegerea noţiunii de multilinie

Aplicarea cu succes în practică a acestor noțiuni

4.1 Desenarea obiectelor de tip punct

În AutoCAD por fi desenate obiecte de forma punctelor folosind comanda Point

care poate fi apelată astfel:

Draw – Point-Single Point Point (Po)

După apelarea comenzii vor trebui introduse coordonatele absolute ale punctului

respectiv. Pentru a formata stilul de punct se foloseşte comanda DDPTYPE.

Format – Point Style Ddptype

Va fi afişată fereastra Point Style (figura 4.1).

Din această fereastră se poate alege:

un simbol grafic de reprezentare a punctelor;

mărimea acestor simboluri.

Privind mărimea simbolurilor există două opţiuni:

Set Size Relative to Screen – mărimea

simbolurilor este stabilită ca procent din

înălţimea ecranului. Folosind această opţiune

mărimea simbolului rămâne constantă,

indiferent dacă desenul este mărit sau micşorat

prin comanda Zoom, dar desenul va trebui

regenerat;

Figura 4.1 – Point Style

Set Size in Absolute Units – mărimea simbolurilor este stabilită în unităţi, iar

simbolul se va mări sau micşora atunci când desenul este redimensionat prin

comanda Zoom.


Comanda Divide este folosită pentru a

împărţi o dreaptă în segmente egale. Odată

apelată comanda programul cere selectarea

dreptei care va fi împărţită în segmente, iar apoi

introducerea numărului de segmente (figura

4.2).

Figura 4.2 Comanda Divide

Comanda Measure este folosită pentru a

împărţi o dreaptă în segmente a căror lungime

este specificată de utilizator. Dreapta va fi

împărţită în segmente începând cu capătul în

care a fost selectată şi până la capătul celălalt

(figura 4.3).

Figura 4.3 Comanda Measure

4.2 Polilinii

O polilinie (Polyline) este un obiect compus dintr-un număr oarecare de segmente

de dreaptă şi arce de cerc. Poliliniile sunt obiecte complexe în care toate segmentele de

linie şi arcele de cerc sunt interconectate. Pentru a se realiza un contur perfect închis

trebuie să finalizăm comanda prin opţiunea Close.

Draw – Polyline Pline (Pl)

Pentru desenarea poliliniilor avem următoarele opțiuni:

1. ARC - deschide o sesiune de trasare a arcelor. Implicit se foloseste optiunea

Lenght care implica specificarea coordonatelor unui punct de capăt al segmentului de arc.

Avem opţiuni ca la desenarea arcelor de cerc în mod clasic:

Angle – este utilizată pentru specificarea unghiului la centru corespunzător

segmentului de arc;

Center – crează un segement de arc de cerc pentru o polilinie prin specificarea

punctului de centru al acestuia;

Direction –direcţia tangentei in punctul de start al arcului;

Radius –desenarea unui segment de arc de cerc prin specificarea razei

acestuia;

Second Point – permite desenarea unui segment de arc de cerc prin

introducerea coordonatelor a trei puncte de pe circumferinţa sa.


2. HALFWIDTH şi WIDTH – permite stabilirea unei grosimi de început şi a unei

grosimi de sfârşit a segmentelor poliliniei;

3. HALFWIDTH - permite introducerea grosimii poliliniei de la centrul acesteia către

una din margini (jumatatea latimii poliliniei);

4. WIDTH - permite introducerea grosimii poliliniei de la o margine a acesteia la

cealaltă (latimea poliliniei);

5. LENGTH - permite specificare lungimii următorului segmentului de dreaptă şi îl

desenează pe aceeaşi direcţie cu cel anterior. Dacă nu există un segment anterior atunci

unghiul sub care va fi desenat segementul de dreaptă va fi 0. Dacă segmentul anterior

este un arc, atunci segmentul de dreaptă va fi desenat pe direcţia tangentă la acel arc;

6. CLOSE - închide un contur realizat din mai multe segmente de dreaptă sau arc

de cerc.

Editarea poliliniilor se efectuează cu ajutorul comenzii Pedit care poate fi apelată

astfel:

Modify – Object - Polyline Pedit

Apelată comanda programul cere selectarea poliliniei care va fi supusă editării şi

afişează un meniu contextual în care se regăsesc opţiunile de editare, și anume:

Close/Open – permite închiderea poliliniei, unind primul vertex cu ultimul/ va

înlătura segmentul de dreaptă dintre primul şi ultimul vertex;

Join – permite ataşarea unei polilinii, linii sau arc poliliniei care este editată;

Width – permite stabilirea unei grosimi constante pentru întreaga polilinie;

Fit – desenează o curbă continuă formată din perechi de arce de cerc care trec

prin punctele de vertex ale polilinie;

Spline – desenează o curbă Spline care trece prin primul şi ultimul punct de

vertex şi le utilizează ca puncte de control;

Decurve – elimină toate curbele unei polilinii înlocuindu-le cu segmente de

dreaptă;

Ltype gen – configurează modul în care sunt afişate poliliniile atunci când le

sunt atribuite anumite tipuri de linie precum cele Dashdot, punctele de vertex ale

poliliniei se vor afla numai pe linii sau punctele de vertex pot fi şi în puncte;

Edit vertex – această opţiune permite editarea poliliniilor la nivel de puncte de

vertex.

Polilinie de forma unui nor

Polilinia de forma unui nor, formata din arce de cerc se realizează cu ajutorul

comenzii Revision Cloud, astfel:

Draw – Revision Cloud Revcloud


Opțiunile comenzii Revision Cloud

sunt următoarele (figura 4.4):

Arc length- stabileste

dimensiunile arcelor

componente

Object – transforma un obiect

in “revision cloud”

Reverse direction –

inverseaza curbura arcelor

Figura 4.4 Comanda Revision Cloud

4.3 Multilinii

Multiliniile (Multiline) reprezintă o metodă prin care se pot desena două sau mai

multe drepte paralele în acelaşi timp, în cadrul aceleiaşi comenzi (figura 4.5). Multiliniile

folosesc pentru reprezentare poliliniile.

Figura 4.5 Comanda Multiline

Pentru a desena multilinii programul oferă comanda Mline care poate fi apelată

astfel:

Draw – Multiline Mline (Ml)

Avem mai multe opțiuni (figura 4.6):

Justification – permite alegerea punctului

din multilinie pentru care se vor introduce

coordonatele. Sunt disponibile opţiunile Top,

Zero şi Bottom

Scale – permite introducerea unui factor de

scară pentru distanţele din liniile multiliniei

Style – permite selectarea unui anumit stil,

prin care se pot configura toţi parametrii

multiliniei.

Figura 4.6 Opțiuni Multiline


Pentru a defini un stil de multilinie necesar pentru configurarea parametrilor

corespunzărori se foloseşte comanda Mlstyle. Comanda poate fi apelată astfel:

Format – Multiline Style Mlstyle

Odată apelată comanda programul va afişa fereastra Multiline Style de unde se pot

crea noi stiluri de multilinie sau se pot modifica cele existente (figura 4.7).

Figura 4.7 Comanda Multiline Style

Apoi va fi afişată apoi fereastra New Multiline Style care permite configurarea

parametrilor multiliniei (figura 4.8).

CAPS – se va configura modul în care segmentele de multilinie vor fi inchise;

Line – multiliniile vor fi închise cu o linie;

Outer arc – multiliniile vor fi închise cu un arc de cerc în exteriorul segmentului;

Inner arcs – multiliniile vor fi închise cu un arc de cerc în interiorul segmentului;

Angle – liniile sau arcele de cerc folosite la închiderea multiliniilor vor fi desenate la un unghi;

FILL - permite alegerea unei culori care va acoperi spaţiul dintre liniile exterioare ale multiliniei;

DISPLAY JOINTS - permite unirea liniilor exterioare ale multiliniei în punctele vertex ale

Figura 4.8 Fereastra New Multiline Style


acesteia.

De reţinut! Un stil de multilinie nu poate fi modificat daca pe baza acestuia au fost deja desenate multilinii.


1. Trasarea chenarului unui format ISO A3

Utilizand comanda Pline , grosimea liniei chenarului va fi aleasa de 1mm.

2. Pentru a realiza o polilinie de forma unui nor, utilizăm comanda:

A. Multiline

B. Revision Cloud

C. Cloud

3. Comanda MEASURE:


A. Imparte o dreaptă în segmente a căror lungime este specificată de

utilizator

B. Nu exista in AutoCAD

C. Imparte o dreaptă în segmente egale

4. O polilinie este:

A. O linie de ruptura, formata din numeroase segmente

B. Compusa dintr-un număr oarecare de segmente de dreapta şi arce de

cerc

C. O curba

5. Comanda MLINE deseneaza:

A. O polilinie de forma unui nor

B. O linie de ruptura, formata din numeroase segmente

C. O succesiune de linii multiple paralele.


Reprezentați în AutoCAD următorul desen:


Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns:

Se tehnoredactează în cadrul prompterului Command:, comanda

Pline sau se execută clic pe pictograma specifică din meniul grafic

Draw. Se activează opțiunile DYN și ORTHO din bara de stare. In

continuare, vom avea:

Command: Pline

Specify start point: 10,10

Currenf line-width is 0.0000

Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/ Width]: w

Specify starting width < 0.0000 >: 1

Specify ending width < 1 .0000 >: < Enter>

Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/ Width]: 400,0

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/ Undo/Width): 277

<90

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/ Undo/Width]: -400,0

Spec/fy next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/ Undo/Width]: c

Pentru trasarea ultimului segment al poliliniei a fost aleasă opţiunea de

închidere a conturului (Close).

Pentru trasarea liniilor care limitează fâşia de îndosariere se foloseşte

comanda Line:

Command: Line

Specify first point: 20,0 Specify next point or [Undo]: 0, 297

Specify next point or [Undo]: < Enter >

Command: < Enter> (se repetă ultima comandă)

LINE Specify first point: mid

of se selectează mijlocul ultimului segment trasat

Specify next point or [Undo]: -20,0

Specify next point or [Undo]: < Enter >

2. Răspuns: B

3. Răspuns: A

4. Răspuns: B

5. Răspuns: C


Recapitulare Point (PO) - desenează puncte;

Pline (PL) - desenează o polilinie, ce este compusă din segmente de

dreapta şi arce de cerc;

Revision Cloud (Revcloud) – desenează o polilinie de forma unui

nor, formata din arce de cerc;

Multiline – desenează două sau mai multe drepte paralele în acelaşi

timp

Divide (DIV) - împarte o dreaptă în segmente egale

Measure (ME) - împarte o dreaptă în segmente a căror lungime este

specificată de utilizator.



Capitolul 5 – Editarea obiectelor din desen 43

Capitolul 5

EDITAREA OBIECTELOR DIN DESEN Cuprins Pagina


5.1 Prezentare generală 44

5.2 Comenzi de editare 44






Familiarizarea cu noțiunile de editare a obiectelor în desen

Înţelegerea și utilizarea comenzilor de modificare a obiectelor

Aplicarea cu succes în practică a comenzilor de editare

5.1 Prezentare generală

Comenzile de editare sau modificare a obiectelor bidimensionale desenate în

AutoCAD se regăsesc în meniul grafic Modify (figura 5.1), sau meniul derulant cu acelaşi

nume, din meniurile rapide care se deschid prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-

ului ş.a.m.d.

Figura 5.1 – Meniul Modify

5.2 Comenzi de editare

1. Stergerea obiectelor

Comanada Erase (E) şterge obiectele selectate.

Modify – Erase Erase (E)

2. Mutarea obiectelor

Comanda Move (M) permite mutarea obiectelor selectate prin translaţie, dupǎ un

vector definit prin douǎ puncte.

Modify – Move Move (M)


Comanda Move permite selectarea

următorilor parametrii, figura 5.2:

Select objects ce permite selectarea

obiectelor

Base point or displacement, punct ce

indica de unde vor fi mutate obiectele

Second point of displacement, acest

punct indica unde vor fi mutate

obiectele.

Figura 5.2 – Comanda Move

3. Copierea obiectelor

Comanda Copy Object (Co, Cp) desenează copii ale obiectelor desenate.

Modify – Copy Copy (Co)

Comanda Copy permite selectarea


Select objects – selectarea

obiectelor

Base point or displacement –

acest punct indica locul de unde sunt

copiate obiectele; se pot creea mai

multe copii ale obiectelor originale.

Second point of displacement –

acest punct indica locul unde vor fi

copiate obiectele.

Figura 5.3 – Comanda Copy

4. Dublarea obiectelor

Comanda Offset (O) desenează un obiect similar cu cel selectat, prin punctul său la

distanţe indicate de utilizator.

Modify – Offset Offset (O)


Comanda Offset permite selectarea următorilor

parametrii, figura 5.4:

Offset distance or Through – pentru opțiunea

Offset distance se introduce distanta la care va fi

realizata copia obiectului, sau se alege un punct

initial si unul final care determina aceasta distanta;

Through – se alege doar un singur punct prin care va

trece copia obiectului selectat;

Select object to offset – permite selectarea unui

obiect care va fi copiat prin offset;

Side to offset – reprezinta directia in care va fi

duplicat obiectul;

Layer – layerul obiectului creat poate fi cel curent

sau cel al obiectului sursa.

Figura 5.4 – Comanda Offset

5. Decuparea unor părți din obiecte

Comanda Trim (TR) elimină porţiuni ale obiectelor desenate, după o muchie

tăietoare.

Modify – Trim Trim (Tr)

Comanda Trim permite selectarea următorilor


Select objects – permite selectarea obiectelor

care sunt utilizate drept planuri de taiere

Optiunea Project – specifica cum vor fi taiate

obiectele care nu se afla in sistemul de coordonate

utilizator curent. Aceasta optiune este utilizata

pentru editarea 3D;

Optiunea Edge –determina cum se vor

comporta planurile de taiere. Optiunea Edge are la

randul ei doua optiuni: optiunea prestabilită No

extend - obligă obiectele care trebuie să fie tăiate

să treacă vizual printr-un plan de tăiere si optiunea

Extend – prin care planul de tăiere va fi extins

temporar la infinit.

Undo - anulează ultima acţiune a comenzii.

Figura 5.5 – Comanda Trim

6. Extinderea obiectelor

Comanda Extend (EX) extinde obiectele selectate până la o graniță, frontieră aleasă.


Modify – Extend Extend (Ex)

Comanda Extend permite selectarea


Select objects – pemite selectarea

obiectelor ce vor servi ca linii de frontieră,

adică limitele pană unde vor fi extinse

obiectele.

Optiunea Project – oferă posibilitatea

de a specifica cum vor fi extinse

obiectele care nu se află in sistemul de

coordonate utilizator curent si este

specifică pentru editarea 3D.

Figura 5.6 – Comanda Extend

7. Crearea imaginilor oglindite

Comanda Mirror (MI) deseneaza simetricele obiectelor selectate, în raport cu o axa de

simetrie.

Modify – Mirror Mirror (Mi)

Comanda Mirror permite selectarea


First point of mirror line - primul

punct al axei de simetrie

Second point - al doilea punct al axei

de simetrie

Erase source objects? - mesaj prin

care se pot sterge obiectele care au fost

oglindite.

Figura 5.7 – Comanda Mirror

8. Crearea unei matrice de obiecte

Comanda Array (AR) creează copii multiple ale unui obiect, într-o reţea rectangulară,

polară sau după o traiectorie specificată.

Modify – Array Array (Ar)


Comanda Array permite selectarea următorilor


Polar - multiplicare polară

Center point of array - centrul polar de

multiplicare

Number of items - numărul de copii

Angle to fill - unghiul de umplere

Rotate object they are copied - roteşte obiectele

copiate

Rectangular - multiplicare rectangulară

Number of rows (columns) - numărul de linii

(coloane)

Row (columns) offset - distanţa dintre linii

(coloane)

Angle of Array - direcţia de multiplicare

Path - multiplicare dupa o traiectorie

Figura 5.8 – Comanda Array

9. Racordarea obiectelor

Comanda Fillet (F) permite racordarea, rotunjirea colțurilor formate de două obiecte

diferite.

Modify – Fillet Fillet (F)

Comanda Fillet permite selectarea următorilor


Polyline - programul cere selectarea unei polilinii

ale carei puncte de inflexiune vor fi inlocuite de

arce de cerc;

Radius - permite definirea masurii arcului utilizat

pentru racordarea celor doua obiecte;

Trim - este folosita pentru a inlatura sau a pastra

coltul format de cele doua obiecte dupa

racordarea acestora;

Multiple – permite realizarea de racordări

multiple;

Undo - se poate merge in urma pana in punctul in

care a fost facuta o greseala ce trebuie

indreptată.

Figura 5.9 – Comanda Fillet


10. Teșirea obiectelor

Comanda Chamfer (CHA) permite realizarea unor teșituri la colțurile pe care unele

obiecte le formează.

Modify – Chamfer Chamfer (Cha)

Comanda Chamfer permite selectarea următorilor


Polyline - aplica tesirea fiecarui punct de inflexiune

al unei polilinii, acolo unde este posibil

Distance - permite introducerea a doua distante

necesare realizarii tesirii

Angle - permite definirea liniei de tesire indicand o

distanta de inceput si unghiul de la prima linie

selectata

Trim - este folosita pentru a inlatura sau a pastra

coltul format de cele doua obiecte dupa tesirea

acestora

mEthod – se alege metoda de realizare a tesirii

Multiple – permite realizarea de tesiri multiple

Undo - se poate merge in urma pana in punctul in

care a fost facuta o greseala ce trebuie indreptata.

Figura 5.10 – Comanda

Chamfer

11. Comenzile Undo și Redo

Comanda Undo (U) permite parcurgerea in urma in sirul comenzilor anterioare pana in

punctul in care a fost facuta o greseala ce trebuie indreptata

Comanda Redo permite înaintarea în lanțul comenzilor anulate cu comanda Undo.

Comanda Undo permite următoarele opțiuni:

Auto – daca este stabilita pe ON toate comenzile care executa o actiune sunt

anulate cu o singura comanda UNDO, daca este stabilita pe OFF fiecare comanda

care executa o actiune este anulata in mod individual

Control – permite mentinerea tuturor informatilor despre operatii, a niciuneia sau a

uneia

Begin – creaza un grup de actiuni de editare care vor fi anulate cu comanda UNDO

End – marcheaza sfarsitul grupului creat prin optiunea Begin

Mark – marcheaza locul unde comanda UNDO se va putea intoarce si anula o

anumita operatie

Back – readuce desenul la starea initiala in punctul selectat cu ajutorul optiunii

Mark

Number – defineste cate comenzi inapoi sunt anulate.


12. Rotirea obiectelor

Comanda Rotate (RO) rotește obiectele selectate, în plan, sub un anumit unghi.

Modify – Rotate Rotate (Ro)

Comanda Rotate permite selectarea următorilor parametrii:

Base point - punctul in jurul caruia vor fi rotite obiectele

Rotation angle - defineste cu ce unghi, fata de pozitia originala, va fi rotit obiectul

Reference - este folosita pentru a indica unghiurile de inceput si de sfarsit ale

obiectelor

Copy – permite pastrarea in desen a obiectului sursa.

13. Aducerea la scara a obiectelor

Comanda Scale (SC) scalează obiectele, in raport cu un punct, le mărește sau le

micșorează.

Modify – Scale Scale (Sc)

Comanda Scale permite selectarea următorilor parametrii:

Base point - cere punctul de baza, fata de care se scaleaza

Scale factor – factorul de scalare

Reference - stabileste un factor de scara de inceput si unul de sfarsit

Copy – permite pastrarea in desen a obiectului sursa.

14. Deformarea obiectelor

Comanda Stretch (S) permite deformarea unui obiect sau a unei părți dintr-un

obiect.

Modify – Stretch Stretch (S)

Comanda Stretch permite selectarea următorilor parametrii:

Base point – originea vectorului de deformare

Second point – varful vectorului de deformare

Displacement – vectorul de deplasare, in coordonate relative.


De reţinut! In cazul comenzii Stretch selecția obiectelor se va

face printr-o fereastra de tip Crossing.

15. Eliminarea unor parti din obiecte sau separarea obiectului

Comanda Break (BR) elimină o porțiune din obiectul selectat.

Modify – Break Break (Br)

Comanda Break permite selectarea următorilor parametrii:

First point - primul punct în care începe separarea

Second point – celalalt capăt al zonei eliminate.

16. Separarea unui obiect

Comanda Break at Point este o variantă a comenzii Break. Această separă obiectul

fără să elimine o porțiune din el.

Modify – Break At Point Break At Point

17. Desfacerea entităților compuse

Comanda Explode (X) permite despărtirea entitatilor compuse, cum ar fi blocurile,

poliliniile, cotele, solide, regiunile, în obiecte componente, individuale.

Modify – Explode Explode (X)

18. Modificarea lungimii unui obiect

Comanda Lengthen (LEN) modifica lungimea unui obiect sau unghiul unui arc.

Comanda Lengthen permite selectarea următorilor parametrii:

Delta – cu diferenta de la capatul cel mai apropiat la un punct selectat


Percent – procentual

Total – specificand lungimea totala dupa modificare

Dynamic – prin “tragere”.

Modify – Lengthen Lengthen (Len)

19. Editarea obiectelor

Comanda Pedit (PE) editeaza polilinii 2D.

Modify – Pedit Pedit (Pe)

Comanda Pedit permite selectarea


Close – inchide polilinia

Open – deschide o polilinie inchisa

Join – uneste segmente de dreapta si arce

de cerc alaturate, intr-o polilinie

Width – uniformizeaza grosimea unei

polilinii

Fit – deseneaza o curba formata din arce de

cerc care trece prin toate vertex-urile

Spline – deseneaza o curba spline care

trece prin capetele poliliniei

Decurve – anuleaza efectul optiunilor Fit

sau Spline

Ltype gen – on sau off, “potriveste”

segmentele liniei intrerupte

Edit vertex – permite editarea punctelor de

control (vertex-uri) ale poliliniei.

Figura 5.11 – Comanda Pedit



1. Comanda ARRAY realizeazǎ: A. Copierea multiplǎ într-o matrice dreptunghiularǎ sau polarǎ B. Calculul ariei conturului reprezentat ca o polilinie închisǎ C. Inserarea multiplǎ a unui bloc într-o matrice dreptunghiularǎ

2. Oglindirea unui obiect sau grup de obiecte faţǎ de o axǎ se poat eface cu comanda: A. COPY B. MIRROR C. ARRAY

3. Comanda ROTATE: A. Scalează obiectele B Aliniază cota cu originile liniilor ajutătoare C. Roteşte obiectele selectate, în plan, sub un anumit unghi.


Realizați următoarele desene:

1.


2.

3.


4.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns: A

2. Răspuns: B

2. Răspuns: C


Recapitulare Erase (E) - şterge obiectele selectate

Move (M) - mutǎ obiectele prin translaţie, dupǎ un vector definit prin

douǎ puncte

Copy Object (CO, CP) - desenează copii ale obiectelor

Offset (O) - desenează un obiect de acelaşi tip cu cel selectat, prin

punctul său la distanţe indicate

Trim (TR) - elimină porţiuni ale obiectelor desenate, după o muchie

tăietoare

Extend (EX) - extinde obiectele selectate până la o graniță aleasă

Mirror (MI) - desenează simetricele obiectelor selectate, în raport cu

o dreaptă

Array (AR) - creează copii multiple ale unui obiect, într-o reţea

rectangulară, polară sau după o traiectorie specificată

Fillet (F) - realizează rotunjirea (racordarea) unui contur sau al unui

colţ

Chamfer (CHA) - realizează teşirea unui contur sau a unui colţ

Rotate (RO) - roteşte obiectele selectate sub un anumit unghi

Scale (SC) - scalează obiectele, în raport cu un punct, le măreşte

sau le micşorează

Stretch (S) - permite deformarea unui obiect sau a unei părti dintr-un

obiect

Break (BR) - elimină o porţiune din obiectul selectat, sau îl separă în

două părţi

Explode (X) - explodează entităţile compuse - blocuri, polilinii, cote,

obiecte 3D, solide, regiuni în obiectele componente

Lengthen (LEN) - modifică lungimea unui obiect sau unghiul unui arc

Pedit (PE) - editează poliliniile 2D

Chprop - serveşte la modificarea caracteristicilor unor entităţi deja

existente în desen




Bucureşti

Capitolul 6 – Hașurarea, introducerea textului și cotarea desenului 57

Capitolul 6

HAȘURAREA, INTRODUCEREA TEXTULUI ȘI COTAREA DESENULUI Cuprins Pagina


6.1 Hașurarea desenului 58

6.2 Introducerea textului în desen 60

6.3 Realizarea tabelelor în AutoCAD 62

6.4 Cotarea desenului 63






Familiarizarea cu modul de hașurare în AutoCAD

Înţelegerea introducerii textului într-un desen în AutoCAD

Familiarizarea cu realizarea tabelelor

Familiarizarea cu noțiunea de cotare în AutoCAD

Aplicarea cu succes în practică, a elementelor însușite în această lecție.

6.1 Hașurarea desenului

Haşurarea suprafeţelor secţionate se realizează comenzile Bhatch sau Hatch

(figura 6.1), care plasează un model de haşură într-o suprafaţă mărginită de un contur

închis. Modificarea parametrilor unei haşuri deja desenate se obţine cu ajutorul comenzii

Hatchedit.

Draw – Hatch Hatch (H)

Figura 6.1 – Comanda Hatch


Putem alege haşura dintr-un set de modele

construite pe baza standardelor ANSI sau ISO sau

poate fi realizată de către utilizator.

In aceasta zona se poate alege modelul de hasura dorit. Exista trei tipuri de modele de hasurare: predefinite, definite de utilizator si personalizate.

Modelele de hasura personalizate cuprind acele modele care nu sunt incluse in fisierul standard acad.pat si pot fi obținute din diverse surse.

Figura 6.2 – Set de modele

de hașură

Alte opțiuni ale ferestrei Hatch sunt:

Unghiul (Angle) – optiune ce stabileste unghiul de inclinare a hasurilor fata de axa

x;

Marimea (Scale) – stabileste marimea pentru modelul de hasura ales;

Spatierea (Spacing) – optiune ce se aplica doar modelelor de hasura definite de

utilizator si reprezinta distanta dintre liniile unui model de hasura definit de utilizator;

Dublarea (Double) – realizarea dublei hasuri, pe directii perpendiculare, pentru

modelelor de hasura definite de utilizator;

Grosimea de penita ISO – daca este selectat un model predefinit de hasura ISO,

se configureaza marimea hasurilor pentru reprezentarea ISO;

Use Current Origin – originea blocului de hasuri corespunde cu originea sistemului

de coordonate UCS;

Specified Origin – defineste o noua origine pentru hasuri, prin punctare directa sau

prin asociere cu zona hasurata;

Selectarea unui punct (Pick Points) – perimite definirea suprafetei de hasurat prin

indicarea unui punct in interiorul acesteia;

Selectarea obiectelor (Select Objects) – aceasta optiune permite selectarea

obiectelor care vor fi folosite la realizarea unui contur in care se va aplica

hasurarea.

Remove Boundary – permite eliminarea unor portiuni din conturul definit al

suprafetei ce va fi hasurata;

Recreate Boundary – permite pastrarea in desen a frontierelor suprafetelor

hasurate

Vizualizarea selectiilor (View Selection) – aceasta optiune permite vizualizarea

zonelor selectate pentru a fi hasurate;

Asociativitatea (Associative) – un model de hasura este asociativ daca toate

obiectele sale sunt legate de conturul pe care il definesc. Aceasta legatura permite

ca zona hasurata sa se adapteze oricaror modificari ale conturului;

Create Separate Hatches – hasurile realizate in cadrul aceleiasi comenzi pot fi

tratate ca o singura entitate sau ca entitati separate;

Inherit Properties – determina copierea proprietatilor unei hasuri existente, pentru

hasura curenta;


Normal – se hasureaza orice suprafata inchisa (insula)

dinspre exterior spre centru; zona cu text este incadrata de

hasura (figura 6.3);

Outer – se hasureaza doar prima suprafata inchisa intalnita,

dinspre exterior spre interior (figura 6.3);

Ignore – se hasureaza toata suprafata din interiorul conturului

extrem (ignora frontierele interioare) (figura 6.3).

Figura 6.3 – Conturul de hașurat

De asemenea, în locul hașurii putem

aplica o culoare. Astfel, comanda Gradient

plaseaza o culoare care va acoperi tot

conturul definit (figura 6.4).

Figura 6.4 – Comanda Gradient

Draw – Gradient Gradient

6.2 Introducerea textului în desen

Pentru a introduce un text în desen putem stabili caracteristicile acestuia, și anume

fontul, înălţimea şi înclinarea caracterelor, orientarea etc. Toate aceste elemente sunt

grupate într-un stil de text, care, în AutoCAD, poate fi controlat prin comanda: Style (figura

6.5). Stilul implicit în AutoCAD este numit Standard.

Format – Text Style Style

Fereastra Text Style (figura 6.5) permite setarea următoarelor opțiuni:

Style Name — numele stilului; Font -numele fontului (forma literelor);


Height- înălţimea scrierii; dacă se fixează valoarea zero, înălţimea cară va fi stabilită la inserarea textului;

Width factor - factorul de lăţime, prin care se controlează proporţionalitatea caracterelor; raportul dintre lăţimea caracterelor şi înălţimea acestora are, implicit, valoarea 1; o valoare supraunitară sau subunitară va determina folosirea unor caractere lăţite, respectiv îngustate;

Oblique angle — unghiul de înclinare a scrierii; valoarea zero a unghiului de inclinare caracterizează scrierea dreaptă; un unghi pozitiv sau negativ determina înclinarea caracterelor spre dreapta, respectiv spre stânga;

Upside down — scriere în oglindă, faţă de orizontală; Backwards - scriere de la dreapta la stânga; Vertical— scriere pe verticală.

Figura 6.5 – Fereastra Text Style

Comanda Text permite scrierea efectiva a textului in desen. Fiecare rând de text

este considerat ca fiind un obiect individual, astfel această opțiune permite plasarea

textului linie cu linie.

Draw – Text-Single Line Text Text

Comanda Mtext permite scrierea efectiva a textului in desen. Textul va fi introdus

utilizand bara de instrumente Text Formatting (figura 6.6).

Draw – Text- Multi Line Text Mtext


Figura 6.5 – Fereastra Text Formatting

Modificarea unui text înscris în desen se poate realiza cu ajutorul comenzilor:

Ddedit și Properties ce permit modificarea unui text

Find permite găsirea sau înlocuirea unui text

Spell permite verificarea ortografiei.

De reţinut! Pentru ca efectul de simetrie, atunci cand se foloseste comanda Mirror sa nu acționeze și asupra textului, se va stabili valoarea 0 pentru variablia de sistem Mirrtext.

6.3 Realizarea tabelelor în AutoCAD

Comanda Table permite inserarea în desen a unui tabel. Înainte de a insera în

desen un tabel, acesta poate fi personalizat. Opțiunea Table style din meniul Format

(Tablestyle) permite definirea unui stil pentru tabel: text, chenar, cap de table etc (figura

6.6).

Draw – Table Table


Figura 6.6 – Fereastra Table Style

6.4 Cotarea desenului

Cotarea furnizează utilizatorului informatii concrete despre dimensiunile unui

element, piesă sau ansamblu din desen. Elementele unei cote sunt urmatoarele (figura

6.7):

Linia de cota (lc)

Extremitatile liniei de cota,

sagetile (elc)

Punctele de referinta

Liniile ajutatoare (la)

Textul cotei (tc)

Linia de indicatie (li)

Figura 6.7 – Elementele unei cote

Toate elementele cotării se pot regăsi în meniul derulant Dimension, așa cum se

poate observa și din figura 6.8. Programul AutoCAD foloseşte stilurile de cotare, care

cuprind informaţii referitoare la elementele cotării: săgeţi, text, linii de cotă etc. Definirea

sau modificarea unui stil de cotare se poate obţine prin comanda Dimstyle, care afişează

fereastra Dimension Style Manager (figura 6.9). Aceasta cuprinde o casetă de

previzualizare a stilului curent de cotare.

Format – Dimension Style Dimstyle


Figura 6.8 – Meniul Dimension Figura 6.9 – Fereastra Dimension Style Manager

Butonul New al ferestrei Dimension Style Manager permite crearea unui nou stil de

cotare, prin intermediul unei alte ferestre de dialog (figura 6.10), prin care se stabilesc:

numele noului stil, numele unui stil de cotare existent, pe baza căruia se construieşte noul

stil, dimensiunile cărora urmează să li se aplice noul stil.

Un anumit stil poate fi activat prin butonul Set Current. Butoanele Modify şi

Override permit modificarea unui stil existent, respectiv modificarea unor parametri pentru

stilul curent.

Figura 6.10 – Fereastra de definire a parametrilor stilului de cotare

Secțiunile ferestrei de definire a noului stil de cotare cuprind următoarele noțiuni:

Lines – defineste aspectul liniei de cota si liniilor ajutatoare: culoare, tip si grosime,

distanta dintre liniile de cota, etc;


Symbols and Arrows - defineste aspectul si pozitia sagetilor de la extremitatile

liniilor de cota, marcajele pentru centrele cercurilor, simboluri pentru arce, frangerea

liniilor de cota pentru raze;

Text - defineste parametrii legati de textul cotei: stilul de scriere, culoarea si

inaltimea, pozitia fata de linia de cota;

Fit – controleaza optiunile de plasare a textului cotei, cand acesta nu se incadreaza

intre liniile ajutatoare, suprimarea sagetilor;

Alternate Units – permite folosirea unui al doilea sistem de unitati de masura

pentru cote;

Tolerances – controleaza modul de afisare a tolerantelor dimensionale.

Pentru cotarea obiectelor în AutoCAD se poate folosi bara de instrumente

Dimension (figura 6.11) sau direct comanda Dim și apoi una din opțiunile următoare:

Linear Dimension - cotari orizontale si verticale

Aligned Dimension - permite pe langa realizarea cotarilor orizontale si verticale si

realizarea cotarii unor obiecte inclinate

Arc Length – coteaza lungimea arcului de cerc

Ordinate Dimension – permite cotarea in coordonate, este cotarea tehnologica si

se foloseste pentru a indica pozitia pe x sau pe y a unui punct, sau a unui obiect

Radius Dimension – permite cotarea razei cercurilor si a arcelor de cerc

Diameter Dimension - coteaza diametrul

Angular Dimension - pentru a realiza cotarea unghiurilor

Baseline Dimension – cotarea din acelasi punct de referinta, permite cotarea fata

de aceeasi baza de cotare

Continue Dimension - cotarea inlantuita, permite cotarea in serie

Leader - Liniile de indicatie se folosesc pentru includerea de notari suplimentare in

desen

Tolerance - tolerantele geometrice, simboluri ce reprezinta: pozitia, unghiul, profilul

unei suprafete, concentricitatea, cilindricitatea, profilul unei linii, simetria,

planeitatea, insuficienta circulara, paralelism, circularitate, insuficienta totala,

perpendicularitate, indreptare

Center Mark - indica pozitia punctului de centru a unui arc sau cerc.

Figura 6.11 – Bara de instrumente Dimension


1. Pentru scrierea unui text in desen se foloseste comanda: A. STYLE TEXT B. MTEXT C. DIM


2. Exista trei tipuri de hașurare: A. ISO100, ANSI31 si SOLID

B. Double, Spacing, ISO Pen C. Predefinite, definite de utilizator și personalizate

3. Optiunea ANGULAR a comenzii de cotare DIM: A. Aliniază cota cu originile liniilor ajutătoare B. Permite cotarea faţă de o aceeaşi bază de cotare C. Permite cotarea unghiurilor


Realizați în AutoCAD următoarele desene:


Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns: B

2. Răspuns: C

3. Răspuns: C

Recapitulare

Hatch (Bhatch) - plasează un model de haşură într-o suprafaţă

mărginită de un contur închis

Hatchedit - modificǎ parametrii unei haşuri deja desenate

Style - realizeazǎ stiluri de text cu caracteristicile dorite, care pot fi

salvate cu nume (caracteristicile fontului, înălţimea şi înclinarea

caracterelor, orientarea etc)

Mtext sau Text - comenzi ce permit scrierea efectivă a textului

Ddedit şi Properties - permit modificarea unui text


Dimstyle - permite definirea sau modificarea unui stil de cotare

Dim - comadă utilizată pentru cotarea desenului în AutoCAD

ALigned aliniază cota cu originile liniilor ajutătoare

ANgular permite cotarea unghiurilor

Baseline permite cotarea faţă de o aceeaşi bază de cotare

CEnter permite marcarea centrului unui cerc sau arc de

cerc

COntinue permite cotarea în serie

Diameter permite cotarea diametrelor

HORizontal permite trasarea cotelor orizontale

Leader permite construirea liniilor de indicaţie

ORdinate permite cotarea în coordonate

RAdius permite cotarea razelor

ROtated linia de cotă este desenată înclinat faţă de

direcţia de măsurare

Vertical permite trasarea de cote verticale




Bucureşti

Capitolul 7 – Blocuri și atribute 69

Capitolul 7

BLOCURI ȘI ATRIBUTE Cuprins Pagina


7.1 Realizarea blocurilor 70

7.2 Crearea de atribute pentru un bloc 71

7.3 Introducerea blocurilor în desen 72






Familiarizarea cu simbolurile in AutoCAD

Înţelegerea noţiunii de bloc

Înţelegerea noţiunii de atribut

Aplicarea cu succes a noțiunilor de blocuri si atribute

7.1 Realizarea blocurilor

Comanda Block permite definirea unui grup de obiecte ca un singur obiect. Un bloc

poate fi un simplu simbol sau un desen mai complex. Blocurile (simbolurile) se pot

introduce intr-un desen ori de cate ori este nevoie economisindu-se astfel timp. Pentru a

realiza un bloc se foloseste pictograma Make Block din bara cu instrumente Draw, care va

afisa caseta de dialog Block Definition.

Draw – Block-Make Block

Caseta de dialog Block Definition (figura 7.1) are urmatoarele optiuni:

Figura 7.1 – Fereastra Block Definition

NAME – se introduce numele blocului;

PICK POINT – permite selectarea punctului care va fi folosit ca punct de inserare

atunci cand se va introduce blocul in desen;

SELECT OBJECTS – permite selectarea obiectelor care vor face parte din bloc;

RETAIN OBJECTS – inlatura obiectele din care a fost creat blocul din desen;


BEHAVIOR – scalare uniforma, posibilitatea ca blocul sa fie expoldat; unitati de

masura, definirea unui hyperlink;

SELECT OBJECTS – permite selectarea obiectelor care vor face parte din bloc;

OPEN IN A BLOCK EDITOR – permite definirea unor caracteristici dinamice ale

blocului.

Dacă dorim modificarea unui simbol inclus deja in desen, trebuie să folosim

comanda Reference Edit. Aceasta se regăsește in meniul derulant Tools – Xref and Block

In-place Editing, figura 7.2.

Tools – Xref and Block

In-place Editing Refedit

Figura 7.2 – Modificarea blocurilor in desen

7.2 Crearea de atribute pentru un bloc

Unui bloc i se pot asocia informaţii de tip text, stocate în definiţia blocului. Aceste

date pot avea valori constante sau pot fi variabile pentru a fi editate (de exemplu, daca se

construieşte indicatorul desenului ca bloc, textele care apar în rubricile indicatorului se pot

defini ca atribute ale acestuia, putând fi modificate după caz).

Comanda Attdef creeazǎ atributele unui bloc, prin intermediul ferestrei de dialog

Attribute Definition.

Draw – Block-Define Attributes Attdef


Fereastra Attribute Definition (figura 7.3) are următoarele secţiuni:

Figura 7.3 – Fereastra Attribute Definition

MODE – se definesc caracteristicile atributului: Invisible — există, dar nu este

afişat; Constant— valoarea este mereu aceeaşi; Verify — determină verificarea

suplimentară a valorii atributului, la inserare; Preset - nu se cere valoarea atributului

la inserarea blocului, ea fiind predefinită. Toate aceste caracteristici au caracter

bivalent (Da/Nu).

ATTRIBUTE TAG eticheta atributului (tag-ul).

ATTRIBUTE PROMPTER — mesajul (prompterul) care va fi afişat pentru

intoducerea atributului.

ATTRIBUTE VALUE - valoarea care va fi considerată implicită.

Butonul INSERT POINT permite includerea unui obiect de tip Field în cadrul

atributului.

Editarea atributelor unui bloc inserat în desen se realizeazǎ prin comanda Attedit.

7.3 Introducerea blocurilor în desen Pentru a introduce blocuri in desen se foloseste pictograma Insert Block din

butonul exploziv Insert din bara cu instrumente Draw.

Insert – Block Insert

Pentru definirea blocului avem la dispoziție fereastra Block Definition (figura 7.4).


Figura 7.4 – Fereastra Block Definition

Programul AutoCAD ușurează proiectarea inginerilor, prin utilizarea librăriei de

simboluri și a funcțiilor specifice domeniului de proiectare, figura 7.5. Astfel, putem avea o

diminuare a timpului necesar proiectarii și o calitate mult mai mare a desenelor realizate.

De asemenea, simbolurile predefinite în AutoCAD pot fi modificate cu ușurință.

Figura 7.5 – Librăria de simboluri



1 Definirea şi inserarea simbolului „rugozitate” în desen.

Se va defini un bloc pentru înscrierea

în desen a rugozităţii suprafeţelor,

conform desenului alăturat.

2. Comanda BLOCK permite: A. Stabilirea corectǎ a unor proprietǎţi în layere B. Definirea unui grup de obiecte ca un singur obiect C. Selectarea tuturor obiectelor din desen


Definirea şi inserarea blocului „indicator” în desen

Blocul indicator se va realiza

in modul layout. Mai întǎi se seteazǎ

formatul paginii din PAGE SETUP –

PROPERTIES – MODIFY

STANDARD PROPERTIES SIZES

(PRINTABLE AREA). Se alege

formatul A4 si în continuare se

modifica zona printabilǎ (Modify Top-

0, Bottom-0, Left-0, Right-0).

Se deseneazǎ chenarul

formatului cu linie groasǎ la 5 mm

distanţǎ, fâşia de îndosariere

20x297, cu linie continuǎ subţire şi

indicatorul, conform figurii alǎturate.

Se definesc atributele blocului (din indicator)


Se defineşte blocul Indicator.

Inserarea blocului în desen.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1. Răspuns:

Pentru început, se creează,

oriunde în cadrul desenului, obiectele

componente ale viitorului bloc -

simbolul grafic al rugozităţii.

Se defineşte atributul blocului

(valoarea rugozităţii).

1. Din meniul derulant Draw se alege

comanda Block, opţiunea Define

Attributes.

2. În fereastra de dialog Attribute

Definition se stabilesc caracteristicile

atributului (tag – Ra, propmt –

insereaza valoarea, value – 3.2).

3. Se execută clic pe butonul OK.

Se defineşte blocul Rugozitate.

1. Din meniul derulant Draw se selectează comanda Block, opţiunea

Make.

2. În fereastra de dialog a comenzii se alege numele blocului, se

defineşte punctul de inserţie şi se selectează obiectele componente:

simbolul grafic al rugozităţii, împreună cu eticheta atributului.


Inserarea blocului în desen.

1. Din meniul derulant Insert se selectează Block.

2. În fereastra de dialog a comenzii se alege numele blocului din lista

blocurilor disponibile.

3. Dacă se doreşte să se indice direct pe ecran, folosind mouse-ul,


poziţia de inserare a blocului, scara şi unghiul de rotaţie, se

selectează opţiunea Specify On-Screen. Altfel, se introduc direct

valorile dorite în căsuţele casetei de dialog.

4. Opţional, dacă se doreşte ca obiectele componente ale blocului să

fie inserate ca obiecte separate, se selectează opţiunea Explode.

5. În fereastra Edit Attribute sau de la prompterul „Insereaza

valoarea”: se introduce valoarea dorită a rugozităţii, alta decât cea

implicită (3,2).


2. Răspuns: B

Recapitulare Block (B) - permite definirea unui grup de obiecte ca un singur obiect

Attdef - defineşte atributele unui bloc, informaţii de tip text, stocate în

definiţia blocului




Bucureşti

Capitolul 8 – Recapitulare 77

Capitolul 8

RECAPITULARE Cuprins Pagina


8.1 Comenzi utile 78





Recapitularea noțiunilor parcurse în capitolele anterioare

Utilizarea și aplicarea cu succes în practică a comenzilor învățate

8.1 Comenzi utile

1. Selectarea punctelor prin coordonate absolute

Coordonate Format Exemple

În plan carteziene polare

x,y x<u

11,3.2 23.2<45

În spaţiu carteziene cilindrice sferice

x,y,z r<u,z r<u<v

40,51,62.3 9<47 9<62<43

Indicarea coordonatelor relative la punctul curent, folosind caracterul @, ex.:

@11,3.2 sau utilizand cursorul dinamic din bara de stare (DYN).

2. Comenzi de desenare

Line (L) - desenează o succesiune de segmente de dreaptă

Xline (XL) - desenează o dreaptă

Ray - desenează o semidreaptă

Pline (PL) - desenează o polilinie, ce este compusă din segmente de dreapta şi

arce de cerc

Arc (A) - desenează un arc de cerc

Spline (SPL) – deseneaza o curba

Circle (C) - desenează un cerc

Ellipse (EL) - desenează elipse

Ellipse Arc - desenează arce de elipse

Rectangle (REC) - desenează un dreptunghi

Polygon (POL) - desenează poligoane

Multiline (MLine) –deseneaza două sau mai multe drepte paralele în acelaşi timp,

in cadrul aceleiaşi comenzi. Foloseste ca reprezentare poliliniile

Point (PO) – deseneaza obiecte de forma punctelor

Revision Cloud (Revcloud) – deseneaza o polilinie de forma unui nor, formata din

arce de cerc

Donut (DO) - deseneaza cercuri pline (discuri) sau inele

Wipeout - acopera obiecte existente din desen, cu o zonă goală

Helix – deseneaza spirale 2D sau 3D

Block (B) - permite definirea unui grup de obiecte ca un singur obiect


Attdef - defineşte atributele unui bloc, informaţii de tip text, stocate în definiţia

blocului

3. Comenzi de editare

Erase (E) - şterge obiectele selectate

Copy Object (CO, CP) - desenează copii ale obiectelor

Mirror (MI) - desenează simetricele obiectelor selectate, în raport cu o dreaptă

Offset (O) - desenează un obiect similar cu cel selectat, prin punctul său la distanţe

indicate

Array (AR) - creează copii multiple ale unui obiect, într-o reţea rectangulară sau

polară

Move (M) - mutǎ obiectele prin translaţie, dupǎ un vector definit prin douǎ puncte

Trim (TR) - elimină porţiuni ale obiectelor desenate, după o muchie tăietoare

Extend (EX) - extinde obiectele selectate până la o graniță, frontieră aleasă

Break (BR) - elimină o porţiune din obiectul selectat, sau îl separă în două părţi

Chamfer (CHA) - realizează teşirea unui contur sau a unui colţ

Fillet (F) - realizează racordarea, rotunjirea unui contur sau al unui colţ

Rotate (RO) - roteşte obiectele selectate sub un anumit unghi

Scale (SC) - scalează obiectele, în raport cu un punct, le măreşte sau le

micşorează

Stretch (S) - permite deformarea unui obiect sau a unei părti dintr-un obiect

Lengthen (LEN) - modifică lungimea unui obiect sau unghiul unui arc

Pedit (PE) - editează poliliniile 2D

Divide (DIV) - împarte o dreaptă în segmente egale

Measure (ME) - împarte o dreaptă în segmente a căror lungime este specificată de

utilizator

Explode (X) - explodează entităţile compuse - blocuri, polilinii, cote, obiecte 3D,

solide, regiuni în obiectele componente

Chprop - serveşte la modificarea caracteristicilor unor entităţi deja existente în

desen

Match properties (MATCHPROP) - copiaza proprietatile de la un obiect la alte

obiecte

4. Haşurarea

Hatch, Bhatch, Gradient (H, BH) - plasează un model de haşură (gradient de

culoare) într-o suprafaţă mărginită de un contur închis

Hatchedit - modificǎ parametrii unei haşuri deja desenate

5. Înscrierea textelor

Style - realizeazǎ stiluri de text cu caracteristicile dorite, care pot fi salvate cu nume

(caracteristicile fontului, înălţimea şi înclinarea caracterelor, orientarea etc)

Mtext sau Text - comenzi ce permit scrierea efectivă a textului

Ddedit (ED) şi Properties - permit modificarea unui text

Table - permite inserarea in desen a unui tabel

6. Cotarea desenelor


Dimstyle - permite definirea sau modificarea unui stil de cotare

Dim - comadă utilizată pentru cotarea desenului în AutoCAD

ALigned aliniază cota cu originile liniilor ajutătoare

ANgular permite cotarea unghiurilor

Baseline permite cotarea faţă de o aceeaşi bază de cotare

CEnter permite marcarea centrului unui cerc sau arc de cerc

COntinue permite cotarea în serie

Diameter permite cotarea diametrelor

HORizontal permite trasarea cotelor orizontale

Leader permite construirea liniilor de indicaţie

ORdinate permite cotarea în coordonate

RAdius permite cotarea razelor

ROtated linia de cotă este desenată înclinat faţă de direcţia de măsurare

Vertical permite trasarea de cote verticale

Center Mark permite trasarea unor linii de centru pentru arce si cercuri


1. Pentru a anula efectul ultimei comenzi se foloseşte comanda: A.UNDO B.REDO C.LAST

2. În AutoCAD prin sintaxa @12,6.5 se specificǎ: A. Coordonatele carteziene relative faţǎ de ultimul punct precizat B. Coordonatele sferice ale punctulului curent C. Coordonatele absolute ale unui punct în planul de desenare

3. Desenul prototip este: A. Un desen de la care se porneşte la realizarea altui desen B. Un desen de probǎ C. Lista variabilelor de sistem AutoCAD

4. La comanda CIRCLE, opţiunea TTT serveşte la:

A. Trasarea unui cerc cu raza R tangent la douǎ obiecte existente

B. Nu existǎ aceastǎ opţiune

C. Trasarea unui cerc tangent la trei obiecte existente

5. Comanda STYLE stabileşte:

A. Un mod de haşurare

B. Un mod de reprezentare al textelor

C. Un mod de cotare

6. Pentru a bloca editarea unei entitati folosim proprietatea:

A. Freeze

B. Lock


C. Hide

7. Comanda BLOCK permite:

A. Definirea unui grup de obiecte ca un singur obiect

B. Stabilirea corectǎ a unor proprietǎţi în layere

C. Selectarea tuturor obiectelor din desen

8. Comenzile de editare folosesc pentru:

A. Crearea de noi entitǎţi

B. Inserarea de blocuri

C. Modificarea unor entitǎţi existente

9. Modul care permite desenarea şi editarea doar pe direcţiile

orizontalǎ şi verticalǎ ale UCS-ului curent poate fi activat prin

comanda:

A. Snap

B. Ortho

C. Grid

10. Comanda TRIM serveste la:

A. Prelungirea unei entitati pana la o granite data

B. Intreruperea unei entitati intre doua puncte selectate

C. Eliminarea portiunii selectate a entitatii pana la intersectia cu o

granita data


Realizați în AutoCAD următoarele desene:

1.


2.

3.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

1. Răspuns: A

2. Răspuns: A

3. Răspuns: A

4. Răspuns: C

5. Răspuns: B

6. Răspuns: B

7. Răspuns: A

8. Răspuns: C

9. Răspuns: B

10. Răspuns: C

Bibliografie / Bibliography 175

Grafică asistată de calculator / Computer aided

design

BIBLIOGRAFIE / BIBLIOGRAPHY

1. Byrnes David, Middlebrook Mark, AutoCAD 2007 for Dummies, Published by Wiley

Inc., 2007

2. Finkelstein Ellen, AutoCAD Bible, Published by Hungry Minds Inc, 2002

3. Manolea George, Oprea Eduard, Iosip Mihail, Concepția și proiectarea produselor,

Proiect PLM adapror, 2010

4. Muscă Gavril, Solid Edge, soluţia completă pentru proiectarea mecanică, Editura

Pim, Iaşi 2008

5. Raicu (Niţă) Alexandra, Iniţiere în CAD - Îndrumar de laborator, Editura Nautica,

ISBN 978-973-7872-91-3, 2008

6. Simion Ionel, AutoCAD 2011 pentru ingineri, Volumul I, Editura Teora, ISBN 978-

973-20-1046-4, Bucureşti

7. Stăncescu Constantin, Parvu Corneliu, s.a, Album de proiectare 3D cu AutoCAD,

Editura FAST, Bucuresti, 2007

8. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/AutoCAD, 2013

9. ***http://docs.autodesk.com/ACDMAC/2013/ENU/PDFs/PDF%20Documentation.htm,

2013

10. ***http://www.adacomputers.ro, 2013

11. *** http://cadvideotutorials.com, 2013

12. *** http://www.cadtutor.net/tutorials, 2013

13. *** http://www.we-r-here.com/cad/tutorials, 2013


http://www.adacomputers.ro/

176 Grafică asistată de calculator / Computer aided design

GAC AlexandraRaicu

Documents

Transcript of GAC AlexandraRaicu