f ï r . m Braşov, Ltmi-Marţi; 5 <f8> August 1914. Anul l& W ll

ABONAMENTULP* un an . . .2 4 Cor Pe o jnm. de, en 12 , „ Pe trei luni. . . 6 „

Pentru Românie fi < atràinàtete :

'P t mi R1 . . . 4© lei. ?© o Jum. de eu ' 20 „

M M TtH f Kr . 226 Z IA R P O L IT IC 'NAŢIO NAL.

R E D A O f l A i Şl « ADIfflNlSVMiÂŢI A

* Târgul lnulufcN&t30

1NSÏRATKLÏ . 1», td p lllic

ireţie. Pjreţnl dup* löirlf şi Învoieli.

, Menwcrinele nu se Jn- nepoiexi,

Z iu a n a ş te r ii M a j e s tâ t» S a le^Braşovf 17 August* 1914.

! Deja din timpuri bătrâne cultivat poporul nostru sentimontu dinastic. Aşest sentiment ca 1 nici un alt neam din aceast ţară a devenit în cursul timpuri­lor şi mai ales dela Iosif al Il-leă încoace un. adevărat cult. Nimic; nici o vijelie n’a putut schimb^ ori sdruncina devotamentul uea-| mului nostru eătră jTnon. In! 1848 în deosebi a* dat < aceisţ neam cea mai • strălucită dovadă de credinţă şi devotament fofă;de Tron. Jurământul. dela Blaj a ră-j mas formala clasică oare a: tăl­măcit şi tălmăceşte. loialitatea şi ?rara alipire ,şi credinţă feţă de Tron şi monarhie a neamului ro­mânesc din. Transilvania şi Un­garia. Iar faptele ; cari au urmat, au pecetluit cu scumpul sânge &L acestui neam adevărul . -cuprins în jurământul făcut -pe-‘Câmpul libertăţii.

Şi de atunci acest neam i-a rămas tot aşa de credincioş i Ma­iestăţii Sale.4 * Când l-a chemat ? sub drapel la 1859 şi la ’ 1866 a alergat fără ezitare şi ş’a făcut datoria ca nici-unul altul. S’a bătut cu Ita­lienii din ţara, care âdinioară fu­sese şi leagănul lui, ca şi cu Pru- siacii/ Căci totdeauna simţul de datorie şi de devotament al Ro­mânului faţă de Tron a fost- mai presus decât oricare altul.

4i

Şi astăzi când Maiestatea Sa prin manifestul său: * > Cătrâ Po j poarele m ele« a chemat acest neani din, nou sub steag, acesta a a- lergat înainte de termin chiaij să-şi facă datoria.

Făzându-i cum aleargă ezitare toţi trebue să fie pătrunşi

.de convingerea: că acest neam e cel mai sincer şi mai credincioş faţă de Tron şi faţă de Ţară.

Ei au alergat la.hotarele ţării; au alergat să împlinească o po« runcă şi vor aduce Domnului lor •biruinţa. In- faţa Belgradului regi­mentul -61, la Suliţa Rusească regimentul 41 au început să-şi a4 rate virtutea străbună. Vitejia os­taşului român e deja obiect de discuţie.

E cel mai bătrân Maiestatea Sa dintre toţi actualii împăraţi şi regi. A avut o domnie lungă şi’n curaţii acesteia s’a străduit din toate puterile ca să contribue la statornicirea păcii mondiale. Rănit în atâtea rânduri de soartea care nu cruţă pe nimenea şi mai în urmă pierzând chiar pe urmaşul său la Tron, pe mult aşteptatul Francisc Ferdinand, bătrânul şi de toţi veneratul împărat şi rege stă şi astăzi tare ca o stâncă în mij­locul mării sguduite *de vijelie.

Din prilejul aniyersărei naşterii Sale toate neamurile monarhiei se *întorc cătră Tron şi aduccmagiul lor.de supunere şi credinţă.

D oam ne ţine ş i protege . . .

Neutralitatea RomânieiUiÿ»iïït€sNriew‘ cn íd-1 TaRe Ionescu. — P ă re rea d -lu i

C. GJ Disescu./ Aw^rA^atitudtoeiRomâaiei în*c-

tu a îu l râtboiir european d rd a iă altoie fel de fel de ştiri, cari nu arare-ori ne- Ift»işte8e popuiatiwtea "Mtmarbiei şl cu deosebire populaţiunea din ţinuturile Ungariei dela graniţa României.

Dar chiar şi opinia publică a Ro* mâniei ae* arată în. zilele aceste nedu­merită, ' deşt ■ hotărârea consiliului de coroană dela Sinaia, .U rcare au parti­cipat cei’*mai< dletinşI*A^hrbaţi de stat aL regatului liber, fără deosebire de partide, a Axat în mod absolut lămurit atitudinea ţării româneşti ta grozava

ca Am guvern ; sau un .partid Ssă hotărască singur şi-ne-a * făcut o* noarea sâ me întrebe şi pe noi a- cum 13 zile, mă sim t în d rep t să 8 pun că hotărârea: lu a tă în- com un de nein trare în acţiune este un

Jtm'Urpwfc -aevio&’ f i prea ’ ■cugetat ca să poată fi pusă la îndoială în~ fiecare v m s . Cinstit 4 ţf s p â n că

.n a cunosc absolut . nimic, oare să d e . n a tu ră a sch im ba, ho tărârea

jţ&reiv pentn» BBUtealit^te. D in poer4z& europeana,- a cărei-martorl suntem. ea

, « j s s s i ' r w y “ ^ : 2 « a » j - r t i s sduri opinia publică constatând, că si- in tr e tpă te conştiinţele rom âneşti tuaţla României e neschimbată* con- {d in * toate, u n g h iurile . rega tu lu i şi .siiiul de coroană din Sinaia încoace, totuşi s’a simţit necesitatea, ca bărba­ţii cu răspundere pentru destinele ţâ ­rii româneşti să iese din rezerva lor şi să-şi «pună cuvântul de ordine.

Această dorinţă aproape generală .. a şi lost satisfăcută aialtăeri do d nil

Take Ionescu şi C. O. Disescu.\ Intr’un interview acorda t ziaris­

tului I. Fermo la Sinaia d-I Take Io­nescu a declarat Intre altele:

— In vrem uri obişnuite ţi-aş răspunde Că acţiunea României fiind tn m âna g u v e rn o la lia r partida! conservator-dem ocrat fnad in opo­ziţie, eu n a po t să-ţi vorbesc de­cât despre p ă re rea noastră, iar nu despre acţiunea României. Şi;a? ădăoga că părerea noastră e I m ­pede: neutralitate locală şi defi­nitivă. Cam însă guvernul a crezut c â liMpşe^irăiâle s â n t p rea mari,

*din doute olcmle sociale. Partizan jisiucerual * soveraniâăţei i naţionale,

văd In această OfianMtate sufle­tească- siguranţa ’temeiniciei politi­cei adoptate.

. Dax ©şte poaibU să pjtibrăm a e itra - lifeftea?

—» Darlţi afirm cu ^ea mai nwire^sigtinaaţâ, că i nu vom fi «tă­

rcaţi d a niei unul din cele două t mari «Imperii vecine cari. se . râsboesc. A - jNândouăxştiucă «u putem ,permite violarea teritoriul ui ^nostru şi nici »»aldin ele nu va vrea să * adauge la numărui vrâjmaşilor săi, o jamâ- itate. de ntilion d e;»soldaţi.

— Se mai zice1 c& altitudinea României s’ar putea schimba, dacă vre-a-vietorie lasem- nată ar favoriza pe un», sau • pe alta dintre cele două grupări.

— România »nu Merită dezonoarea de a ti bănuită, că duce o politică aşa de profund imorală, că stă la pândă

spre a vedea. cine este mai slab şl a*i sări în spate. Dar, în afară de punctul de vedere moral, acei cari ar face o asemenea politică, ar risca să se înşele a- mar. Răsboiul actual va f i lung,greu şi cu numeroase peripeţii. El se dă între ar* mate imense pe diferite câmpuri de băi taie, pe apă şi pe uscat. Soarta lui nu\ poate atârna de o bătălie sau două\ Cine s’ar crede1 foarte dibacit ar putea să rămână înşelat...

„O datorie de conştiinţă*, jSub titlul acesta d-1 C. C. Disescu

publică un important articol în >La Roumanie* reprodusJ de-întreaga pressâ din >. regat, v ajungând la următoarea fopcJuziune:

...In eventualitate că ar exista un astfel de tra ta t de alianţă »(intre Ro­mânia şi Tripla^alianţă N. R.), ca şi Iri acea a unei întregi libere acţiuni, neu-j tralitatea se impune pentru România în situaţia dş faţă.

Şi când zic neutralitate, înţe­l e g o situaţie curată şi c la ră ; Să rămânem străini de răsboiul dintre Statele beligerante, cu toate dreptuj rile şi toate obligaţiile, atât ale Stai tului român cât şi ale supuşilor săi; şi în forma cea mai strictă şi ce i mai. leală, fără de care ne-am ex­pune la sancţiunea violârei regulei neutralităţei.

Gred chiar că e un interes de ordin superior care trebue să ne dicteze această atitudine, — atitu­dine pe care o urmează şi Italia. Acest, interes e acel al păcei.

Este adevărat că, la 1918, noi am intrat în răsboiu. Dar cu ce scop? Ca să asigurăm trium ful păcei, acelei păci pe care o , dorea Europa şi pe care conferinţa dela Londra n ’a putut-o aduce la îndeplinire. — ca să stabilim echilibrul politic tre­buincios României, pentru ziua de azi şi pentru ziua de mâine.

D e ce, în cazul de faţă, riam fi noi um il din. elementele cari ar putea da Europei însângerate b i­nefacerile păcei?

M. S. Regele Carol al Româ­niei, tare d e . prestigiul său, încins cu o îndoită aureolă de glorie, este cu totul chemat să coopereze la ini­ţiativa păcei.

Italia, prin atitudinea şi situaţia ei, este chemată , de sigur să-şi exer- citeze -mediaţiunea, alături de Sta- tele*Unite. De ce nu am participa şi noi în al treilea rând?

Atunci, de„,ce să .nu urm ăm o po litic i care, asigurândume libertatea de acţiune, v ne-ar da prin aceasta şi putinţa sâ impunem pacea, ve­ghind în acelaş timp la interesele noastre naţionale ?

Cârpe diemi(.

A L tif tu d iu c A ttu s ic i f a ţ ă d e fll iM n â n la . Din Sinaia se comunică că ministrul. Rusiei1 la Bucureşti d-l Pocklevsky a primit din partea guvernu­lui rus Inşărcinarea de a comunica gu -

„vemului ,român, ,, că toate ştirile cari > anunţă că, Rusia ar face,pregătirii mili­tare latfim tiera Romniei y mnt de do-

Meniul 'tantoziel.", Rusia nu are «ici un fel de in­

tenţie ostilă fa ţă de România şi nici un fel d e gând de a-i viola vre-odată

»neutralitatea.

^tatel^-Unlte . pentru p a o e . Deşi < intervenţia pentru o reaolvire pacinică a râsboiului a c ­tual a re puţine şanse, totuşi Statele Unite ale Americei n-au renunţat la intervenţia• lo r , pentru pace. Toţi am • basadoriir Statelor Unite, ca ri se aflau pe lângă Curţile europene şi cari

»«rau în concediu, a ’au reîntors la posturile lor pentru a activa - acţiu­nea în favoarea unei încetări cât mai curând posibilă a ostilităţilor.

De pe câmpul răsboiului european., Trapele n austro-UBgsre .* synt In

plină desfăşurare şi Înaintare atât în Sârbia • cât şi . în Rusia. " Duşmanul -—precum ne eomunică teiegramelel ofl-

î ciale — ■ este respins > pe rin treaga • inie#

înaintarea trapelor noastre în Sârbia.

Budapesta, 16. August. (Telegramă cenzurată a biroului ung. de eoresp.j Trupele noastre au scos, după lupte vehemente, pe duşmanul din poziţiile sale puternic Întărite de pe malurile Drinei în-apropierea localităţilor Loa- nica şi Liesnica.í Atât aici cât şi la Sa-

..bao.au fost respinse > în ziua de 14 August numeroase şi cu „ multă bra­vură esecutate contra atacuri ale Sâr^ bilor.

Astăzi trupele noaţstre şi-au continuat înaintarea , luând duş­m anului un drapel, 2 tunuri şi 2 mitrailese. Pierderile duşm anul lui sun t m ari, ale noastre nu nei însemnate.

Au fost respinse de asemenea şi mai multe detaşamente germáné la graniţa muntenegreană.

Ocuparea oraşului Sabac.

Budapesta 16 Aug. Un rănit, adus eri la Badapesta provesteşte urmă" toarele amănunt» despre ocuparea ora­şului Sabac d e ’Cătră trupele noastre î

In zorile zilei 'de 12 ^August • regim entul nostru de infanterie a prim it ordin sâ forţeze trecerea Savel. Rând pe rând, au urcat ,plu- toanele regimentului noştra hârcile spre a trece la malul duşm an. Ini mijlocul râului am fost întâmpinaţi de o < ploaie de gloanţe . duşmane. Sârbii au puşcaţ in să ^n tâ t-d e mise- rabil, încât deabea doi dintre ai noştri m au (fost vulneraţi. Sosiţi pe malul contrar , am ocupat în grabă poziţii potrivite şi întinşi la păm ânt am început să tragem focuri în trupele rdiişintane. In fine am scos' cu baioneta pe Sârbi din poziţiile lor. In această luptă piept la piept am fost rănit ş l eu. D ând întregul nostru regiment . se afla < dincolo şi ocupase înălţimile, pionerfi noştri au aruncat un pod pestem Sava, peste care au trecut, un regiment ungar, un regim ent ceh precum şi artilerie şi cavalerie.

1Blocada portului Anti vari

*BUDAPESTA 16 Aug. Portul muntenegrean Antivari este p u s . sub blocadă de flota noastră, astfel că orice eşire la mare a armatei duşmane este împedccată. încercările de eri ale Mun­tenegrenilor de-a sparge blocada n-au xeuşit. MmtenegrinU au fost respinşi cu mariperderi.

Înaintarea trupelor germane.

Berlin, 16 Aug. Ştirile ,4 in străinătate privitoare la nişte mari bătălii sunt falşe. 2 diviziuni ?de ca­valerie rusească, susţinute de infan­terie, au dat foc oraşului Mşrga- browa de lângă graniţă, apoi ( i a u retras până dincolo de graniţă. Un corp de cavaleria rusă,* «ar» staţiona lângă Mlawa, s ’a i* retras în direcţia de miază-zi în . faţa unei coloane germane. Până acum nici o măsură a duşmanului nu a reuşit să stân­jenească sau să îhtârzie execuţiunea proiectelor germane.

Berlin, 16 August Cercurile ofi­ciale engleze au răspândit In străină­tate ştirea că o mare bătălie.navală ar fi avut loc în inarea Nordului unde germanii ar fi pierdut 22 vase şl englezii 4 ; această ştire a fost com­plect inventată şi arată d a r manevra

.perfidă de a încerca să inşela ţăr^e neutre. Singurul eveniment a fost lne- carea crucişătorului englez > Amphion«. Englezii ou au îndrăznit până acum să se apropie de ţărmurile'germanâ.*Ace­leaşi cercuri răspândesc ştirea *«ă trupele engleze, debarcate în Beţgla si unite cu cele beig'epc« ar fi nimicit un regiment de elită din cavalerie germ. nă. Această Ştire e de asemenea falşă. Trupele engleze nici nu au ’de­barcat. în Belgia. Aşa zisă distrugere a unui regiment de cavalerie german e o adevărată poveste.

Germaniei . i-ar fi v ruşine, şă , în­şele lumea cu atâtea minciuni cum fac duşmanii ei.

Berlin, 16 Aug. Imitând, purtarea populaţiunei beiginene ; în H contre,»tru­pelor germane, atitudinea ruşilor în ţinuturile ocupate de . noi e Joarte asemănătoare; aseară, la Kalisch s’a •tras în mod ipocrit ** asupra forţelor germane; au lipit 2 morţi şi 2 5 ;riu iţi. Desigur, e vorba de un , atac combinat din partea populaţiunei clvtle. Adeve- rindu-se că în Rusia ca şi în Belgia şi Franţa asemenea bande întreţin rapor­turi cu guvernul rus, trupele germane din Rusia ca şi în Belgia, ş i , Pronia vor f i fără milă , tafă . de asemenea fapte.

BERLIN, 16 August — "Ofi­cialul a publicat o ordonsnţă care chiamă sub drapel: 1) po toţi «ger­manii din landsturm din prima chie- mare, afară, de acei care sunt inca- pabili din cauza defectelor corpo- raie sau rintoteotpale v 2) toate da-

E«ele din Aandstunn, cWaowaa 4 a doua H(OIoata) ^are tau . t ţ m «t landwehr în laudaţurm., XA- R ).

’MRMNt, 16bAug- Mkcdmtţţget află că 23 generali sau ofiţeri superiori ruşi surprinşi in. Germania de eveni­mente, sunt deţinufi aci, în Berlin; printre ei.se.găseşte, amiralul ,SJa$4law»(mw- dant al flotei ruse din Mar ea-Neagră.

Luptele delaNoua Suliţă.

Impresii de pe câmpul ; de războiu.

Despre luptele dela Noua-Saliţă (graniţa Bucovinei spre Rusia), cari s ’au început săptăm âna i trecută şi s’au terminat cu victoria c trupelor noastre un corespondent al ziarului „Universul“, care a urmărit de pe teritorul românesc (vama Molniţa) aceste lupte, scrie Intre altele:

.»..in ultimele ziio au sosit detaşa­mente pufcoraioe de infanterie şt cava­lerie austriacă — .regimente întregi — nari au .întărit trupele austro-uugare

? de la frontieră- Trenuri)© mJlitare^|iu4- triace soseau necontenit ia Noua<^ţ|iţă. Populaţiunea > noastră deia Molul ţa a putut observa, ioarte bine ^8t% |?ucru ,

Ia acelaş timp au s ^ I t :Şi detaşa-< mente puternice, de infanterie şi cava*

•lerie rusă,, cari, au fost J îngrămădite lâ frontieră.

Luptele «.veau deci, să se forţe . puternice. < Meneau.

Aceasta era situaţiuuen pAnăAier- puri seara.

. La, orele 9 şi Jum ătate, trupele ru­seşti au deschis atacul.

Focul a fost viu şl a continuat cu foarte scurte i întreruperi până după

.miezul nopţii.La sosirea noastră In 'Molniţa

lupta încetase o clipă, pentru a-re ­începe apoi cu o furie neînchipuit* de

• mare.Vama Molniţa era iluminată, —

singura lumină care se vedea pe teatrul Acestor grozave lupte. Atât Noua-SoUţă austriacă cât şl Noua-Suliţâ rusească erau cufundate tn Întuneric.

Când focul reîncepu, toţi acei .cari şiAU Împrăştiaţi prin faţa văinei, lângă ffchetul de grăniceri, prin curte, s’au âtrâns la un loc în urma unui semnsl puternic al şefului jandarmilor din lo­calitate.

Salve de arme. se < repetau cu Ju- ţeala fulgerului. Ploaia de> gloanţe rcă- dea In aproprierea noastră, de asupra

hb localului; vâmei, pe arbori, pretutindeni. Stăm tupilaţi pe după ipăcctelo«lădirei vămei şi /aseuljtAm^dutlnfiepârtat care repeta îndelung, salvele ce nu, mai con-

Pagina 3. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 172—1914..

Dup? miezul nopţei, furia atacu­lui încetă.

Abia atunci ne-am putut da seamă de situaţia critică în care ne găseam şi de imprudenţa ce comisesem.

Luptele^ pe urma cărora au căzut numeroşi morţi şi răniţi, s’au dat la o distanţă de mai puţin de un kilometru de locul unde ne găseam.

Ziua, sau în nopţile cu lună, aceste lupte au fost totdeauna urmărite cu groază şi văzute cu ochiul liber de po- pulaţiunea românească din Molniţa şi Lunca.

D-l Florescu, şeful vămei Molniţa, care era să-şi găsească moartea cu pri­lejul ciocnirilor din noaptea de 29 Iulie, ne spune că aceste repetate ciocniri Intre trupele ruse şi austriaco, aşa de aproape de graniţa noastră, au băgat groaza în pcpulaţiunea românească.

De altfel am putut şi noi vedea în noaptea aceasta grozavă cum aproape întreaga populaţiune , din Herţa eşise îngrozită afară din orăşel şi privea din drum spre Molniţa şi la graniţă ia des­făşurarea luptelor.

Când România e cu noi.— Fragm ent dintr’o scrisoare din

Budapesta. —

Budapesta, 14 August n. a. c.

.«Şi acum voi trece ia descrierea propriu zisă a acestui eveniment curios, bizar, nemaipomenit pe meieegurile acesta.. Cortegiul impozant îşi varsă contingentul uriaş pe piaţa Francis Io- sif... Marea de capete se legăna tn piaţa încăpătoare In acordurile război­nice ale muzicei; tobele răsunau mân­dre ducând in bătăile lor mii şi mii de v a le şi ovaţii, cari se Îndreptau spre mândrul palat, ce domina piaţa, ca un simbol al unei ţări mari, tari şi puter­nice, ţară perspectiva sprijinului căreia a înălţat atât de mult moralul de alt­cum destul de ridicat al forţelor mo­narhiei noastre..; E palatul Gresham, în care se află consulatul general al României... Uralele nu mai voiau să în­ceteze... Éljen Romániai... Éljen a vitéz hadseregein. Éljen károly királyi... Él* jen Magyarország és a vitéz szövetsé­gese etc. etc. (Trăiască România! .. Tră­iască, viteaza ei armată!.« Trăiască re­gele Caroi L. Trăiască Ungaria şi vi­teaza ei aliată... etc. etc.)

E un sgomot asurzitor, un tumult Infernal) care nu voia să Înceteze nici după o jumătate de oră... Atâta des- lănţuire a însufleţirii celor mulţi nu a’a mai pomenit de mult pe aici... O manifestaţie impozantă, a cărei obârşie trebuie să o căutăm în vitejia probată a ostaşului României, de a cărei preti- nie se bucură azi monarhia austro- ungară».

Corespondent.De altcum despre manifestaţia, pe care

corespondentul nostru din Budapesta ni-o re ­latează tntr’o scrisoare mai lungă, pe care n’o putem da In întregime, raportează mai detailat aproape toate ziarele ungureşti din Capitală.

Serviciul gratuit dedrept pentru ţărani.

Cluj, în 10 Aug. n. 1914.

Circulară cătră toţi informatorii!Soldaţii noştri, părinţii, fraţii şi

copii noştri au grăbit la hotarele pentru apărarea ţării.

Este de datoria noastră a celor rămaşi acasă de a îngriji de familiile lipsite a vitejilor porniţi la războiu.

Din aceasta datorie vrea să-şi i-a partea şi serviciul de drept pen­tru ţărani al „Economului“ şi de aceea Vă rugăm să priveghiaţi cu ţoală luarea aminte asupra stării fa­miliilor rămase fără hrănitor şi să ne daţi din când în când conform necesităţii ocazionale urgente, o listă cu indicaţiuni precize după proporţia lipsei -supra celor lipsiţi de hrană sau altfel năpăstuiţi, ca să cercăm a le veni după putinţă în ajutor.

Veţi vesti celor în drept, că le­gea dă ajutor familiilor lipsite a soldaţilor mobilizaţi şi că serviciul nostru de drept face tuturor gratuit cererile pentru ajutor cătră stăpâni­rea ţării şi intervine în cas de ne­cesitate chiar în persoană la comi­sarii guvernului în tot raionul nostru de acţiune (Comitatele: Cluj, Solnoc- Dobâca, Turda-Arieş, Alba-Inferioară), pentru grabnica rezolvire a cererilor de ajutor.

Pentru a aduce în deplinire a- ceastă hotărâre Vă alăturăm 2 ple- nipotenţe ca să le subscrie dimpre­ună cu doi martori acei, ce vreau să încredinţeze pe şeful serviciului nostru de drept, ca să le înainteze gratuit cererile cătră guvern pentru ajutor.

Veţi mai vesti că „Economul“ din fondurile sale filantropice din contribuirile ce se vor aduna cu voia guvernului dela sufletele creşti­neşti va împărţi mici ajutoare în cazul celei mai extreme lipse de hrană a familiilor năpăstuite.

Apelăm la toată solicitudinea D-Voastră să ne staţi în ajutor pen­tru îndeplinirea hotărârilor îm părtă­şite, stăruind şi în cercul D-Voastră de cunoştinţe ca să contribue la ali­narea suferinţelor.

Primiţi Vă rog asigurarea dis­tinsei noastre stime.

„ E c o n o m u l “institut de credit şi economii-

Directorul ezecutiv:Dr. Frâncu.

Documente istorice.Adnexele memoarului.

Adnexa a patra.— Urmare. —

Foaia oficială sârbească apărută în ziua asasinării Archiducelui Francisc Ferdinand.

Foaia oficială sârbească »Srpskl Novine« dela 28 Iunie 1914. publică ca supliment un »Apel« al »Narodnel Obrana«. In acest apel aflăm următoa­rele pasagll :

»Fraţi şi Surorii Numai o parte a Kosovo-ului a fost răzbunată, numai o parte a sf. Vidovdan a fost ispăşită. Precum sunt de extinse teritoriile unde să poate auzi dulcea noastră limbă, croată, slovenă şi sârbă, dela Kikinda până la Monastlr, dela Triest până la Care vo-Solo, aşa deînsemnate sunt pentru noi toţi st Vidovdan şi Kossovo. Atâtea suflete naţionale plâng pe acest teritor, atâtea lanţuri de ale fraţilor noştri! zăngănesc încă, atâta avem încă de lucrat şl de jertfit! St Vi­dovdan a putut fl pentru noi până acum o zi de doliu dar azi, când a*ât de adânc am păşit în istoria popo­rului nostru, când avem la spatele noastre întâmplări atât de însemnate naţionale şi când altele şi mai glo­rioase ne aşteaptă, azi, când ne găsim în preajma realizării marelui nostru stat naţional, ziua de azi trebue să fie pentru uoi o zi de mare bucurie şl mândrie naţională pentru cele întâmplate şl mâi cu seamă încă pen­tru cele ce vor veni de aici încolo. Sârbi şi sârboaice! Celui curajos îi ajută Dumnezeu I Toţi înainte 1 Ne chiamă pe toţi acea parte a menirei noastre sfinte, ce nu s’a dus încă la îndeplinire. La ziua st. Vidovdan în Belgrad 1914«

** *Adnexa a cincia.

Comunicările dela şcoala de bombe, mărturisirile lui Trifko Kostanovici.

Calfa de brutar Trifko Krstano- vici a fost arestat In noaptea de 6 spre 7 Iuliu a. c de cătră o patrolă de jandarmi, Sn Z&vidovicl, ridicând prin o declaraţie ce a făcut scurt timp după atentatul comis coutra Archidu­celui moştenitor, asupra sa bănuiala, că ar fl ştiut mai din înainte de acest atentat. El a fost predat imediat tri­bunalului din Serajewo.

La interogatorul ce i-s’a luat însă, s’a constatat că bănuiala ce s’a ivit asupra sa, în urma decîaraţiunei ce o făcuse, este neîntemeiată, fiind acea deciaraţiune mai mult o convingere a sa personală, isvorâtă din cunoaşterea perfectă a agitaţiilor ce să ^făceau în Serajevo în contra nionarch’ei şi’n special în contra moştenitorului nostru, cari agitaţii cu greu să putea aştept»,, să aibă alt sfârşit, decât acela tragic, ce l’au avut. Ei a mărturisit la 19 Iulie 1914, că în toamna anului 1908, după declararea Anexiunei, a plecat în Serbia, în căutarea unei ocupaţiuni. Pe când aşia dela consulatul austro-ungar din Belgrad a fost înhăţat pe stradă de cătră un jandarm, care l’u întrebat din ce loc e.Propaganda dela „Coroana verde'

»In credinţa câ sunt un spion, continuă, Trifks Krstanovici, jandarmul mă conduce la o caranlă. Aici m’au interogat şi spunându-le, că bucuros m’aş reîntoarce în patrie, un subofiţer a început a mă batjocuri, din motivul, că voesc a părăsi Sârbia. Spunându-i Insă, că n’arn nici ce mânca, el îmi răspunse că mi-se va purta de grije, dacă voi să întru în comitet. Eu m’am învoit, la ceasta, în lipsa ’n care mă găseam şi un jandarm m’a şi condus imediat la cârciuma numită »Zelenom Vijeneu« (coroana verde), unde am, aflat pe preşedintele comitetului Voja Tankosici, căpitan în armata sârbească regulată, căruia i-am şi fost prezentat. Aici, la »coroana verde« am căpătat cost şi quartir împreună au alţi mem­brii ai comitetului. Voja Tankosici îmi spunea, că scopul comitetului este a să exercia în aruncarea de bombe, cu ajutorul cărora sunt de a să nimici, podurile, căile ferate, etc. deoarece uşor poate izbucni un război intre Sârbia

şi .Austria. După, aceste am fost condus de cătră un alt bărbat, într’o casă mai mică, proprietate erarială, lângă mi­nisterul de finanţe, unde comitetul îşi avea cancelariile sale. Aici am aflat pe Milan Pribicievici, care m’a şi înscris în comitet.

Cu ocazia acestei înscrieri m’a întrebat Milan Pribicevici ori de mi-a spus Voja Tankosici, cari sunt dato- rinţele unui comitagiu, la care între­bare eu i-am răspuns da !<

Şcoala din Cuprja.Atunci eram vre-o 70 de persoane

înscrise în comitet, continuă Krotano- vici. In Belgrad nu avuserăm nimic de făcut, cam după o lună şi jumătate conducătorul nostru Taukosici, ne co­munică, că Marile Puteri au dizolvat comitetul nostru şi că noi trebue să ne retragem îotr’o astfel de localitate mai îndepărtată şi mai retrasă, unde nu circulă străini. In chipul acesta am fost trimişi noi îa orăşelui Cuprija. Aici ne-au ţinut instrucţie ofiţerii Voja, Taukosici, Duşan Putnik, Zivko Gvozdic şi Mitar Djinovici, care a fost ameste­cat şi în afacerea de bombe muntene- greană şi a şi fost împuşcat în Mun- tenegru. Ne era interzis să comunicăm cu alţi oameni ca să nu să afle cumva care e scopul nostru şi câţi suntem. Noi ne exercitam în aruncarea de bombe, în aşezarea de mine şi în spul­berarea de poduri, căi ferate, tuneluri etc. etc. Tot la câte 14 zile ne cerce­tam : generalul Bozo Jankovici, Milan Prihieievici, farmacistul Skarici, depu­tatul Z»fko Rafailovici şi un oare care Glislvici Miletin, funcţionar în Ministerul de finanţe. Ei priveau cum ne exerci­tam şi în totdeauna achitau spesele în­treţinerii noastre. Instructorii noştri ne spuneau că noi comitagii, în cazul izbucnirei războiului vom merge îna­inte, după noi vor veni voluntarii şi abia după aceştia armata regulată. In Cuprija eram concentraţi cam la 140 de bărbaţi. Afară de întreagă întreţi­nere, care era cu totul gratuită, pri­mea fiecare din noi câte 25 de parale pentru tutun. Instrucţia noastră a du­rat 8 luni de zile, adecă până ’n Mar­tie 1909. Pe urmă mi s’a spus că sun­tem liberi de a pleca care în cătrău, deoare-ce Marile Puteri au recunoscut anexiunea Bosniei şi Herţegovinei şi că prin urmare comitetul nostru nu mai are nici un titlu de a mai exista şi mai departe«.

(Va unr£ .)

ş

Tonta Prie, învăţător pensiomt, fost primar comunal, decorat de KijV Sa cu Crucea de argint cu coroarn

Înmormântarea a avut 15August Sn cimitirul comunal dir băcă- dat. — Odihnească în pace!

III VI.

$

T I R I .— 3 (16) August. 1914,

Serenadă. Din prilejul zilei natale de mâne a Maj. Sale, capela oraşului va traversa deseară la orele 8 străzile principale ale oraşului, apoi va cânta în piaţa Francisc Iosif şi pe bulevardul Rudolf.Din SibllO ni se scrie: Luni în 10 August ostăşimea română gr. cat, de toate armele s’a prezentat în ordine militară la serviciul divin în număr atât de mare, de biserica n’a putut-o cuprinde. In două rânduri s’a umplut biserica de ostaşi până în faţa altarului, cum nu s’a mai pomenit niciodată. Dl protopop N. Togan li-a explicat în două rânduri rostul acestui mare război al monarhiei, La încurajat şi îndemnat să-şi facă datoria cu virtutea proprie ostaşului român în nădejdea unor vre­muri mai bune. Pe urmă li a cetit mo­litva deslegării de păcate. Erau mo­mente de o supremă emoţiune acestea, cari nu se pot descrie, lutreg serviciul aeesta a ţinut 2 oare încheiate. (T.)Necrolog. Joi în 13 Aug. n. a în­cetat din viaţă în etate de 69 ani

Viaţa intelectuală româ­nească în oraşele din Ardeal.(Cum este şi cum ar trebui să fie).

De Dr. floria Petra -Pefreseu.— Fi ne , —

Seis moigraful vieţii noastre de as­tăzi arată perturbaţii grave. In sufletul ori cărui om de inimă se dau lupte crâncene. Se ciocnesc vreri şi puteri contrare. Cine are ochii deschişi vede că neamurile se concurează reciproc pe toate terenele, atât pe cele culturale, cât şi pe cele economice-financiare. Dacă străbate cineva ţinuturile, se convinge şi mai bine de lupta, care se dă pentru fiinţa sau nefiinţa neamurilor.

Dacă neamul nostru vrea să tră­iască, şi cred că vrea, atunci românimea din oraşe trebue să se prezente astfel ca să nu mai fie o cantitate neglijabilă. precum a fost, vai, de atâtea ori, în trecut. Societatea românească din Braşov, Sibiiu, Cluj, Blaj, Făgăraş, Caransebeş, Lugoj, Orăştie, Beiuş şi din celelalte o- raşe, unde putem să ne manifestem mai compact, trebue să înţeleagă ce misiune mare, hotărîtoare, are pentru păstrarea românismului în oraşele respective.

Societatea românească trebue să priceapă, că numai aşa poate fi vorba de înaintare, dacă rândurile se închiagă,

dacă societăţile existente se apropie şi lucră şi mai intensiv, sprijinindu-se re­ciproc. Românimea noastră intelectuală trebue să-şi plece urechea şi să întrebe mereu : Ce’ vrei tu, popor românesc, dela ţară? Iată o vorbă bună! Va avea să simţească trebuinţa fondării de biblio­teci’de unde să-şi câştige cunoştinţe generaţiile viitoare. Trebue să pretindă conferenţe, universităţi libere, până la universităţi naţionale, trebue să spriji- nească teatrul românesc şi toate expre­siile sănătoase ale acestui’curent, trebue să se entuziasmeze de congrese de ale corurilor noastre, de societăţi de mese­riaşi, de societăţi de excursie, de socie­tăţi economice, şi de alte zeci şi zeci de manifestaţii naţionale. Dacă vrea să trăiască un neam,’ numai astfel poate să se impună.

Atunci nu va stăpâni in oraşele noastre atmosfera din oraşul rusesc des­cris de Cehov. Atunci întră în rându­rile noastre mişcarea, viaţa, care ucide orice somnolenţă ridicolă — atunci i- dealurile străbat piepturile noastre şi nu ne Jasă să dormităm, până ce nu ne-am văzut, dacă nu în întregime, cel puţin în parte visul cu ochii.

Emulaţia pe câmpul larg al activi­tăţii cinstite — iată de ce avem nevoie noi în zilele noastre. Pentru unii şi alţii pot să nu însemneze nimic ideile ace- stea, unii pot să zâmbească chiar şi să

ia în bătaie de joc această încercare de puteri — noi însă, noi trebue să ne punem la inimă principiile acestea clare şi evidente, dacă vrem să însemnăm ceva în concertul popoarelor, cari spe- rează întriun viitor mai bun.

XII.Aţi cetit, de sigur, schiţa lui Al-

phonse Daudet: „ Ultima lecţieu. Alsacia şi Lorena nu mai sunt ale Franţei. In capul micului elev de şcoală. Franţ, se reflectă întreg evenimentul'acesta cu o mulţime de amănunte personale. El tre- boia să meargă la şcoală. Pe drum a văzut cum citesc oamenii ordinaţia cea nouă, afişată la primărie. Micul Franţ aleargă repede, dar cuprins de mustrări de conştiinţă, spre şcoală, căci nu-şi ştie lecţia. Se furişează la locul său, (a- junsese prea târziu, învăţătorul întrase în clasă) — şi, întrebat la lecţie, Franţ nu o ştie. Atunci îşi aşteaptă dojana me­ritată. îşi pleacă capul în pământ şi — spre mirarea sa — ascultă cuvintele ur­mătoare dela bătrânul său învăţător, dela Hamei, care ţine ultima lecţie în limba franceză în satul francez adăogat imperiului german:

„Nu te dojenesc Franţ, îi. zice Hamei, învăţătorul, eşti destul de pe­depsit. Vezi, aşa e: In toate zilele ne spunem: Lasă, mai e timp.

Şi la urmă iată ce ni se întâmplă. . . Da, acesta a fost păcatul mare al Al­

saciei noastre, de a amâna întotdeauna învăţătura pe altă zi. Acum alţii au tot dreptul să ne zică: Şi ce! Pretindeţi că sunteţi francezi şi voi nu ştiţi nici vorbi, nici scrie limba voastră?“ Dar în toate astea nu eşti tu cel mai vinovat, dragă Franţ. Toţi purtăm vina. Părinţii voştri n’au stăruit destul ca să învăţaţi carte. Le venea mai bine să vă trimită la lu­crul câmpului sau să vă pue la tors ca să câştige câţiva gologani mai mult. Şi chiar eu, nu sunt şi eu vinovat?“ (trad. de I. A. Bassarabescu). . .

Să sperăm, Doamnelor şi Domnilor, să ne dăm toată truda, să credem cu toată tăria sufletelor noastre, că nu va veni un timp când ne va putea spune, ca micului Franţ din Alsacia, un învă­ţător Hamei, cuvinte atât de crude şi de adevărate, cuvinte, cari ard ca fiernl roşu şi n’aduc nici o mângâiere sufle­tească. De aceia, Doamnelor, Domnilor, Domnişoarelor, tinerime şcolară, studenţi universitari, cari staţi aici şi mă as­cultaţi : gândiţi-vă, vă rog, gândiţi-vă cum ' trebue să ne manifestăm, ca să n’ajungem să scriem „Trăiască neamul românesc“ pe tablă, ca Hamei, şi să că­dem în genunchi, ştiind că acest neam românesc este gata de pierzare. . .

Donaţiuni. La magistratul oralului s’au mai făcut următoarele coofcrMri pentru familiile celor mobilizaţi: fcirma W. Scherg et. Comp. 2000 cor., vi clrul- episcopesc Dr. Fr. Herfuth 300 cor., consilierul intim 1. Szterdnyi 100 cor., directorul S. Dachler 50 cor., clubul săsesc de ceai 50 cor.Pentru eliberarea tenorului fii* dulescu. Ziarele bucureştene ne adpc ştirea, că preotul N. Râdulescu din Brăila, tatăl tenorului Rădulescu, osân­dit la un an închisoare, a Înaintat mi­nisterului român de externe o petlţi* une prin care solicită să intervină in f&voarea fiului său, pe cale diplomatică.întunecime totală de z w i£1 în 21 August ia amlazL Pe la noi nu va fi chiar totală, ci se va vedea In faza maximă. Iacă. o tăcere subţire din soare. Întunecimea totală trece peste marea baltică, Re vai, Polo­nia rusească, Kiew, Crimea, va s l zică în mare parte peste câmpurile de luptă băgând groază în cei nepricepuţi şi superstiţioşi.

Din marea baltică până in Crimea era să fie locul de observaţiuoe a udei mulţimi de misiuni astronomice din toată Europa. Mii de ţevi metalice ochiane — erau să se îndrepteze în aceea zi spre soare, toate naţiunile Europei era să ia parte la campania ştiinţifică, conlucrând frăţeşte la pro­gresul ştiinţei, la împrăştiarea întune- recului. -tp.

Ce frumoasă, ce nobilă concu­renţă ! Aşa te vreu, aşa te admir, O- mule. »80 wăr es muhewert cin Mensch zu sein«.

Dar azi ?Şi azi vor fi acolo mulţime de

popoare reprezentate, vor fi şi ţevi de metal, dar ele nu vor fi îndreptate spre cer şi nu vor scruta vibraţiile e- terului, soliile lumilor îndepărtate, ci vor cutremura văzduhul, împrăştiind moarte şi groază In jurul lor.

Şi pământul va luci cu aceeaş lu­mină liniştită depărtărilor ca şi nţai ’nainte. Dar blonda Urania îşi va aco­peri cu mâna ochii, întorcându-şi faţa îngrozită de cătră noi.

»Câtă depărtare doamne, dela vierme până la astru«.

Până când oare se va croi tot cu sp a d a dreptatea pe pământ 9 I. CorbSe caută lucrători. Peste citzile află aplicare 300 lucrători la des*, cărcarea şi învagonarea de mărfuri Plata pe zi 3—4 coroane. Anunţări se pot face imediat ia poliţie ori la secţia militară a magistratului.

Stokholm 17 August. Trupele ru ­seşti au evacuat Finlanda. Mobilizarea rusească în Finlanda a eşuat.

Sofia 17 August. Ministrul de in­terne al Turciei Talaat bey şi preşe­dintele camerei Halil-bey, cari au sosit eri aici, au avut convorbiri cu miniştri! bulgari. Ei pleacă astăzi spre Bucureşti.

Budapesta 17 August. In luptele dela Drlna trupele noastre, cari au respins pe duşman spre Valjevo, sunt In plină înaintare.

Posta Redacţiei.D-lui I. C. în B. Partea din urmă, ne-a

tăiat-o cenzura. Salutări.Dlui D. In Cluj. Denunţarea ce no-o faci

în „Unirea“ şi încă tocmai în aceste Tremuri — să scuzi — dar ne aduce aminte de o altă denunţare: depeşa publicată acum vreo 8 ani în „A Nap11. ________________________

Proprietar ?Tip. A. Mureşianu : Branisce & Comp.

Redactor responsabil : loan Lacea.

Nr Mag. 15245/1914.

Publicaţiuno.

Am terminat. . .Braşov 1912.

In 19 A u g u st a. o. la 10 oare a. m. se va ţin ea licitaţie publică în localită ţile oficiului silvanal o ră şen esc d in Brassó spr^ a da în a ren d ă dreptul de vânat îjn re** virul forestier orăşenesc dinTUrcs- vâr 2868 jug. cataslr. cu p re ţu l oe îm biere anual 80 cor. pe tim ­pul dela 1 A ugust 1914 p ân ă la 31 Ianaarie 1925.

Îoainte de a începe licitaţia trebue să depună fiecare lic itan t un vadiu de 1 0 ^ din preţu l de îmbiare.

C um părător rom ane o fertan tu l cel m ai m a r e ; cu to a te acestea com una o răşen ească îşi le z trv ă d rep tu l de a aproba ofertul celm ai m are .

C ondiţiunile de lic itaţie şi ccnd iţium le de arendare ie p o a te ceti fiecare om, care se in te re ­sează de cauza, în localităţile o- ficiului silvanal orăşenesc în oarele de oficiu.

Era9B6, în 12 A u g u st 1914.Magistratul orăşenesc.

T IP A R U L TIPO G R A F EI A. M UR GE & COMP BRAŞOV.