[Enter Post Title Here]

France

Istorie: Teritoriul Frantei este populat in antichitate de triburile celtice (galii) si cucerit de Cezar (59-51 IH) si transformat in provincie romana. Francii, popor germanic stabilit in sec. al V-lea in Galia, se contopesc cu galo-romanii si dau nastere in secolele urmatoare poporului francez. Bazele Regatului Franc sunt puse de Clovis (481-511) provenit din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carolingiene, poarta razboaie victorioase impotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor si este incoronat imparat al Occidentului, la Roma, in anul 800. Tratatul de la Verdun (843) consacra dezmembrarea Imperiului Carolingian, a carui parte occidentala va forma viitoarea Franta.

Resurse naturale:Franta este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul Atlantic si Marea Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi (altitudine maxima - Mont Blanc, 4 810 m), cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, lacuri, creste ascutite, vai), in SV se afla Muntii Pirinei la granita cu Spania (altitudine maxima 3 404 m ) si Muntii Jura si Vosgi mai scunzi si mai vechi (altitudine sub 1 750 m) in E, bine impaduriti, caror li se adauga regiuni colinare si podisuri (Ardenii in N, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si de bazine si culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rh�nului, campia Alsaciei si campiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne). Clima este temperat-oceanica, cu precipitatii mai bogate in V si in muntii inalti (peste 1000 mm/an) si mediteraneana (precipitatii 500 mm/an) pe litoralul sudic unde vanturi reci precum mistralul si tramontanul pot sa compromita recoltele de citrice. Reteaua hidrografica este densa, legata printr-un sistem de canale

(4600 km) si orientata spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) si spre Marea Mediterana (Rh�ne). Exista numeroase lacuri, mai mari fiind Leman/Geneva (522 km2, la granita cu Elvetia), Bourget si d'Annecy. Peste ¼ din teritoriu este acoperit de paduri (stejar, fag, conifere); in insula Corsica (muntoasa cu altitudinea maxima de 2 710 m) dominant este maquisul mediteranean. Exista in Alpi si Pirinei numeroase rezervatii ce protejeaza elemente rare din flora si fauna, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika, capra neagra etc.

POPULATIA

In Franta sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰. Mortalitatea este de 9,2 ‰, iar populatia urbana reprezinta 74 %. Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1 262 mii locuitori), Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori), Bordeaux (685 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491 mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438 mii locuitori), Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen (380 mii locuitori). Francezii sunt 3,6 milioane. Imigrantii reprezinta 6,3% din populatia tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si malieni.Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea pariziana (890 locuitori/km2 ,adica 2% din suprafata Frantei si 19% din populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2), Marseille-Nice (290 locuitori/km2), Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2) si in Alsacia (196 locuitori/km2). Valori mult sub media pe tara se intalnesc in Auvergne si Franche-Comt� (50-70 locuitori/km2), in Champagne-Ardenne (52 locuitori/km2), in regiunea Limousin (43 locuitori/km2) si in insula Corsica (30 locuitori/km2).Culte prezente in Franta: catolicism 90%, protestantism, islamism si iudaism.

STATUL

Franta este Republica Prezidentiala, potrivit Constitutiei din 6.10.1958. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de catre Parlament, compus din Senat si Adunarea Nationala. Puterea executiva apartine atat presedintelui cat si Consiliului de Ministri (numit de presedinte in urma alegerilor legislative). Exista 22 de partide politice, printre care: Adunarea pentru Republica (1976), Uniunea pentru Democratia Franceza (1978, alianta de patru partide), Partidul Socialist Francez (1901), Miscarea Radicalilor de Stanga (1973), Partidul Socialist Unificat (1960), Partidul Comunist Francez (1920), Partidul Ecologist (1984).

ECONOMIA

Situata printre primele cinci puteri ale economiei mondiale, Franta dispune de variate resurse minerale, dar cu o productie modesta si in scadere, apeland in masura din ce in ce mai mare la importul de materii prme si semifabricate. Industria are un ridicat nivel tehnologic, competitiv mai ales in aeronautica, material rulant, energia nucleara, industria alimentara. In ansamblul economiei mondiale, pozitia Frantei s-a erodat in ultimele doua decenii (in 1970 reprezenta 8,2% din productia industriala a OECD iar in 1990 doar 5,7%).Politica de reconversiune energetica (reducerea dependentei de importul de hidrocarburi) a condus la sporirea la 70% a ponderii centralelor nucleare in productia de energie electrica (locul intai pe glob). Marile concentrari industriale sunt: regiunea pariziana, valea Rh�nului, Sena inferioara, zona Lyon. Productia industriala este extrem de diversificata, pondere mai mare in cadrul exportului avand industria autovehiculelor, utilajelor industriale, aeronautica, chimia de sinteza si industria alimentara (unt, branzeturi si vinuri). Agricultura antreneaza 7% din populatia activa desi are o contributie redusa in PNB (3,3%), Franta situandu-se pe locul intai in Europa si cinci

in lume la productia de cereale.Ca valoare a exporturilor agricole, Franta ocupa locurile doi-trei pe glob. Viticultura este si ea larg reprezentata (locul al doilea pe glob la productia de struguri si de vinuri). Cresterea animalelor asigura 53% din valoarea porductiei agricole. Se cresc bovine, porcine si ovine. Reteaua cailor de comunicatii este bine dezvoltata si polarizata de capitala. Balanta comerciala este echilibrata, principalii parteneri fiind tarile CEE. Turismul are o contributie insemnata (peste 20 miliarde USD anual) la balanta de plati. Ajutorul financiar extern acordat de Franta insumeaza 7,5 miliarde USD anual.

Diferente regionale

Gradul de asociere funcţională în limite determinate pe seama resurselor, a extracţiei şi prelucrării lor, a legăturilor şi schimburilor interregionale au individualizat în spaţiul francez următoarele regiuni reprezentative:

1. Regiunea pariziană este dominată de prezenţa oraşului Paris, o aglomerare urbană cu peste 9,3 mil. locuitori, situată în partea centrală a Bazinului Parisului, pe fluviul Seine. Parisul cuprinde aglomeraţia restrânsă sau oraşul propriu zis şi aglomeraţia extinsă care include şi aglomeraţia precedentă plus a doua coroană de banlieue. Urbanizarea are caracter discontinuu. Cinci centre mari Cergy-Pontoise, Marne-La-Valee, Saint-Quentin, Evry, Melun-Senart, preiau o serie de activităţi ce aparţineau însăşi capitalei stabilizând populaţia. La circa 100-200 km se întâlneşte de asemenea o altă centură de oraşe: Orleans, Tours, Amiens, Rouen, Reims cu care Parisul menţine legături funcţionale. Cea mai dinamică zonă este Sena inferioară (Bass Seine) cu activităţi industriale multiple (petrochimie, siderurgie, industria automobilelor şi avioanelor, industria textilă, chimică). Activităţile

portuare având în vedere prezenţa celor două porturi Le Havre şi Rouen (380.000 loc) au un loc deosebit în structura economiei.

2. Regiunea nordică – puternică regiune industrială (industria extractivă, constructoare de maşini, chimică, alimentară) cu industrie textilă şi carboniferă tradiţională. Prezenţa conurbaţiei tripolare Lille-Roubaix-Tourcoing se alătură activităţilor portuar-industriale din perimetrul oraşelor Dunkerque, Calais, Boulogne. Între porturile Dunkerque, port de nivel european şi Calais în care funcţia industrială este precumpănitoare există câteva zone urbane şi industriale printre care Malo-les Bains-Gravelines-Calais, apoi zone rezidenţiale şi zone cu alte activităţi. Această regiune cu o desfăşurare lineară este străbătută de autostrăzi, căi ferate rapide, canale. Prin urmare o mare densitate a căilor de comunicaţie care permit o legătura foarte eficientă între centrul Franţei şi regiunile vecine.

3. Regiunea estică, nord-estică – este vorba de Lorena şi Alsacia regiuni ce se constituie într-o puternică arie industrială,cu o pondere susţinută a industriei extractive (cărbuni, fier, săruri) şi a celei prelucrătoare (siderurgia, chimică şi petrochimică a industriei construcţiilor mecanice). În lungul celor două axe industriale Moselle şi Meurthe, adevărate bulevarde industriale, se găsesc puternice centre urban-industriale, cum sunt Nancy, Metz, Thionville pe Moselle şi Saint-Die, Raon l’Etope, Luneville pe Meurthe. De altfel Nancy, Metz şi Thionville formează o concentrare urbană tripolară, lineară, cu mare rază de influenţă iar oraşul Nancy are şi funcţie de metropolă de echilibru.

Alsacia (foto dreapta) este dominată de prezenţa oraşului Strasbourg, oraş cu peste 380.000 locuitori. Cuprinde zona industrială de-a lungul canalului care însoţeşte Rhinul, zona de antrepozite, rezervoare de petrol, depozite de cărbune, zona şantierului naval. La sud şi nord de Strasbourg, pe Rhin, se găsesc multe centrale hidroelectrice. Oraşul Strasbourg , metropolă regională, este încadrat între canalul Rhône-

Rhin în sud şi Marne-Rhin în nord. El s-a dezvoltat teritorial mai ales către est.

Este străbătut de importante căi rutiere şi feroviare. Celălalt oraş, Mulhouse , centru al construcţiilor mecanice, industriei textile şi chimice, asigură cu produse industriale economia regiunii.

4. Regiunea Rhône-Alpi – cu importante resurse higroenergetice în Alpi, carbonifere, forestiere, şi pastorale în Masivul Central Francez (St. Etienne) şi o intensă activitate industrială (construcţii de maşini-Lyon- St. Etienne); electrometalurgie, industria lemnului dar mai ales textilă- gruparea Lyoneză-şi chimică regiunea constituie un alt pol economic al ţării. Există şi o agricultură foarte diversificată în culoarul Rhône şi pe văile cu care confluează şi oactivitate turistică. Oraşul Lyon , importantă metropolă de echilibru are o populaţie de peste 1 milion locuitori. Împreună cu Grenoble, capitală regională, centru industrial, turistic şi universitar şi cu St. Etienne de asemenea capitală regională şi centrul conurbaţiei cu acelaşi nume, alcătuiesc un areal economic puternic.

5. Regiunea Sudică – cuprinde două secţiuni şi anume : mediteraneană şi sud-vestică.

Cea mediteraneană foarte dezvoltată cu o agricultură pomicultură, viticultură cu activităţi portuare şi industriale precum şi turistice-balneare. Câteva oraşe au o foarte mare influenţă în spaţiul economic de aici şi anume: Marseille cu o populaţie de peste 1 milion locuitori cu o activitate complexă (portuară, industrială, comercială, turistică etc.) cu câteva centre din jurul său Fos, La Bere, Lavera, care au preluat activităţi din zona portuar-industrială dezvoltându-le; Toulon (peste 400.000 loc) port cu un şantier naval activ; Nice (peste 500.000 loc.) principalul centru al Coastei de Azur, Montpellier (peste 200.000 loc.) centru industrial şi universitar, prefectură, important pol de atracţie. În afara oraşului Montpellier în regiunea Languedoc-Roussillon mai sunt câteva centre Perpignan, Nimes, Beziers, Arles cu activităţi în industria

construcţiilor de maşini, industria textilă, petrochimie (Frontignan), platforme de distribuire a legumelor şi fructelor. La est de Rhône în regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur împreună cu oraşele Marseille, Nice, Toulon şi altele cum sunt Grasse, Cannes, Antibes alcătuiesc unul din tehnopolii ţării care asociază numeroase întreprinderi industriale, institute tehnologice, de învăţământ şi cercetare. Prin urmare pe Coasta de Azur se poate vorbi în aceeaşi măsură de prezenţa turismului şi industriei.

Subregiunea sud-vestică are unele resurse energetice (petrol, gaze) industria construcţiilor de maşini (avioane–Bordeaux, Toulouse) reprezentativă pentru Franţa, industria petrochimică, activităţi portuare. Cele două centre Bordeaux (peste 690.000 loc.) şi Toulouse (peste 650.000loc.) prin funcţiile lor dezvoltă un mare hinterland de influenţă.

6. Regiunea Vestică de fapt continuarea spre nord a celei sud-vestice, se remarcă prin activităţi agricole, portuare şi industriale. Oraşele porturi Nantes, St. Nazarie, La Rochelle şi Brest, sunt şi centre active ce şi-au asumat funcţiile amintite dar mai ales funcţia portuar-comercială. Este o regiune de intens trafic al petrolului, lemnului, cerealelor şi a multor produse alimentare şi industriale, o regiune activă pentru creşterea animalelor (Bretagne, Normandie, Loire).

VENIT Romania Vs. Franta: Foarte mulți aduc exemplul Franței atunci când vorbesc despre socialism, intervenționism, rolul statului în economie (alături de alte exemple pe care m-am săturat să le tot aud și pe care le voi relua pe fiecare separat – Danemarca, Suedia). Foarte mulți jinduiesc după socialismul din Franța și încearcă să îl copieze și în România. Evident că încearcă să copieze doar ceea ce le place (ce le-ar mai plăcea unora un impozit de 75% și în România pus ”bogaților”). Dacă invoci fiscalitatea din România ca fiind foarte mare este dat exemplul fiscalității din Franța. În sensul că e loc de și mai rău decât

ceea ce se întâmplă la noi. Să fie oare așa? Este oare modelul fiscal francez mai dur decât cel din România?

Am luat fiscalitatea pe muncă la puricat, alături de TVA, două taxe majore pe care majoritatea oamenilor de rând le plătesc combinat atunci când nu sunt antreprenori și se pun în slujba antreprenorilor.

În România, la ora actuală, fiscalitatea pe muncă aplicată este următoarea (veziaici):

– Salariul complet (ceea ce percepe antreprenorul drept cost cu forța de muncă): 2.945 lei

– Impozite plătite de angajator: 645 lei

– Impozite plătite de angajat: 674 lei

– Salariul net în mână: 1.626 lei (nu întâmplător am ales această sumă, ea corespunde salariului mediu net în România în 2012 – vezi aici)

Statul încasează din munca noastră suma totală de 1.319 lei care raportată la venitul brut inițial de 2.945 lei înseamnă un procent de 44.79%. După ce rămâi în mână lunar cu suma netă de 1.626 lei și vrei să mergi să iei cumperi un bun de folosință îndelungată (să zicem un televizor sau o mașină de spălat), statul român încasează suma de 314.71 lei (vezi aici). Adică în final, dacă ai vrea să cumperi ceva din orice magazin poți să faci acest lucru doar după ce statul român a luat cu japca din 2.945 lei suma totală de 1.634 lei (adică 55.47% din suma inițială merge către stat). Las deoparte celelalte impozite care se plătesc în fiecare lună în plus de cetățenii din România și faptul că pentru orice serviciu public (sănătate, educație, drumuri) mai plătim în plus din suma netă rămasă (dacă dau în gropi cu mașina, gropi neasfaltate la timp de primărie vina e exclusiv a mea și trebuie să repar mașina din banii mei).

În Franța avem următoarea impozitare pe muncă:

– un impozit diferențiat pe venit după cum urmează (mergem pe varianta de 1 adult singur – vezi aici): venituri anuale de sub 5.875 Euro nu se impozitează (au impozitul pe venit de 0%); venituri anuale de la 5.875 Euro la 11.720 Euro se impozitează cu 5.5%; venituri anuale de la 11.720 Euro la 26.030 Euro se impozitează cu 14% pe an; veniturile de la 26.030 Euro la 69.783 Euro pe an se impozitează cu 30% și veniturile de peste 69.783 Euro se impozitează cu 40%. Începând cu 2013 gospodăriilor (cele care au două persoane) care obțin venituri totale între 193.000 Euro și 1.280.000 Euro li se aplică un impozit de 45% și pentru un venit ce depășește 1.280.000 Euro un impozit de 75%.

– contribuțiile la asigurările sociale sunt de 8% pentru veniturile din salarii și pentru ajutorul de șomaj, de 7.1% pentru pensii și de 12.1% pentru ce se câștigă de pe bursă sau din chirii.

În Franța nivelul actual de TVA este de 19.6% pentru majoritatea bunurilor, de doar 7% pentru cărți și pentru mâncarea servită în restaurante, 5.5% pentru alimente și de 2.1% pentru medicamente.

Deci ce observăm? Că un român care în medie câștigă net 400 Euro(echivalentul a 1.626 lei în România) în Franța nu este impozitat deloc, nici măcar pentru contribuțiile la asigurările sociale. Ar fi considerat prea sărac. O uniune fiscală cu Franța ne-ar scuti pe cei mai mulți dintre noi de plata oricărui impozit. Nici dacă am câștiga net 450 Euro pe lună, statul francez nu ne-ar lua deloc impozit. Cumulând contribuțiile sociale cu impozitul pe venit în Franța am obține o cotă de impozitare peste 44.79% doar dacă vorbim de venituri aflate în penultima / ultima grupă de venit (adică românul mediu din România este impozitat ca un bogat în Franța). Dacă adăugăm și TVA-ul din România de 24% față de 19.1% (dar diferențiat pentru alimente, medicamente, cărți) obținem o imagine și mai clară asupra infernului fiscal din România. Francezii rămân cu mult mai mulți bani din munca lor decât românii, sărăciți sistematic de un aparat de stat conduși de

oameni care se încăpățânează să înțeleagă de ce e bine ca taxele să scadă. Foarte rapid.

Franta ca putere militara : Statul francez este cea de-a treia mare putere nucleara a lumii (dupa Marea Britanie si Russia).

Aceasta dispune de 300 de focoase , cele mai multe fiind desfasurate pe 4 submarine nucleare.

Statistici( Firepower Global ) : Indice de putere: 0,163Buget al apararii: 58.244.000.000 de dolariPersonal militar activ: 362.485Total avioane: 544Total nave:180