INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE CENTRUL DE A FORMARE SI PERFECTIONARE A PREGATIRII AGENTILOR DE POLITIE "NICOLAE GOLESCU" SLATINA CATEDRA DE PREGATIRE JURIDICADISCIPLINA CRIMINALISTICA TEMANR. MAC - JANDARMI

A P R O B,

SEFUL CATEDREI

Cms. şef de poliţie

Petrişan Alexandru

PLANUL TEMEI

SUBIECTVL: NOTIUNI GENERALE DESPRE FOTOGRAFIA JUDICIARA.

PROCESUL NEGATIV, PROCESUL POZITIV SI INTOCMREA PLANSEI FOTOGRAFICE.

PROBLEME: 1. APARATUL DE FOTOGRAFIAT: PARTI COMPONENTE SI

ROLUL ACESTORA;2. OPERATIUNILE CE SE EXECUTA IN VEDEREA

FOTOGRAFIERII; 3. EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE LA FATA LOCULUI:• Noţiunea şi importanta fotografiei judiciare.• Clasificarea fotografiei judiciare.• Genurile fotografiei judiciare.• Procedeele §i tehnicile de fotografiere.

OBIECTIVE OPERATIONALE: • Să cunoască părţile componente ale aparatului de fotografiat şi rolul acestora;• Să ştie care sunt operaţiunile ce se execute în vederea fotografierii;• Să cunoască importanţa fotografiei judiciare la faţa locului; Să ştie cum se clasifică fotografia judiciară;• Să ştie care sunt genurile fotografiei judiciare;

• Să cunoască care sunt procedeele şi tehnicile de fotografiere;

BIBLIOGRAFIE:

1. Instrucţiunile M.I. nr. S/420/2003, art. l,2,17,20,32-34;2. Colectiv – Tratat practic de criminalistică, voi. I, pag. 44-69;3. Colectiv – îndrumar practic de criminalistică pentru subofiţerii de poliţie, pag. 106-

142;4. Şcoala Slatina – Criminalistica – Note de curs, pag. 92-116;5. Şcoala Slatina – Criminalistica – caiet de rezumate, pag. 92-97;6. Şcoala Câmpina – Fotografie judiciară, pag. 9, 11, 15-40, 42-51, 60-67, 77-95

7. Dicţionar de criminalistică;8. E. Stancu – Criminalistică, Ed. 1992, pag. 89-96.

ASIGURAREA MATERIALĂ: - folie transparentă cu principalele probleme ale temei;- retroproiector;- aparate de fotografiat;- filme de exerciţiu;- filme neexpuse;- prospecte de film;- blitz-uri Fill 11 M.;- inele intermediare;- filtre de lumină;- trepied;- fire declanşatoare;- parasolare;

ÎNTOCMIT:Cms.

CUCU NICOLAE

NOŢIUNI GENERALE DESPRE FOTOGRAFIA JUDICIARĂ

Activitatea poliţiştilor, se desfăşoară într-un context specific intern şi internaţional, integrându-se organic în efortul general al tuturor lucrătorilor din administraţia publică şi H.I. pentru consolidarea statului de drept, de apărare drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, a avutului public şi privat, de apărare independenţei şi suveranităţii ţării, creşterea prestigiului României pe plan mondial.

Pentru realizarea acestor obiective, pe baza concluziilor desprinse din analiza situaţiei operative, s-a acţionat şi se acţionează pentru pregătirea şi perfecţionarea pregătirii de specialitate a efectivelor ce lucrează în acest domeniu.

Criminalistica, alături de celelalte discipline, îşi aduce contribuţia la realizarea obiectivelor propuse, contribuind la prevenirea şi combaterea eficientă a încălcări normelor legale, în cadrul metodelor şi mijloacelor criminalistice folosite, fotografia judiciară contribuie la ilustrarea şi documentarea activităţii ilicite desfăşurată de elementele infractoare cât şi pentru documentarea altor aspecte specifice de muncă.

Aplicarea metodelor fotografice în diferite activităţi specifice desfăşurate de poliţişti, s-a impus datorită rapidităţii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau persoane ce ne interesează, exactităţii cu care se pot fixa acestea, obiectivitătii cu care este redată imaginea, excluzând eventualele interpretări subiective, oglindirii generale tuturor obiectelor prinse în câmpul fotografierii, indiferent de gradul de importanţă cart li s-ar acorda pentru moment şi, în sfârşit, evidenţei probatorii şi caracterulu demonstrativ al oricărei imagini fotografice.

Fotografia judiciară, care face parte din ramura tehnicii criminalistice, trebuie însuşită atât din punct de vedere teoretic, dar, mai ales, practic, prin formarea şi consolidarea priceperilor şi deprinderilor de lucru cu aparatul de fotografiat, executarea genurilor fotografiei judiciare la faţa locului prin procedeele cele mai adecvate şi eficiente, cu respectarea strictă a tehnicilor de lucru impuse de fiecare situaţie în parte.

I . APARATUL DE FOTOGRAFIAT. PĂRŢI COMPONENTE SI ROLUL ACESTORA.

Unul din mijloacele criminalistice folosite în activitatea de prevenire şi combatere a încălcării legii este aparatul de fotografiat aflat în dotarea unităţilor şi organelor de poliţie. Indiferent de tipul, marca, forma sau mărimea lor, aparatele de fotografiat se compun din următoarele părţi principale:

a. Obiectivul aparatului fotograficObiectivul aparatului de fotografiat este o parte componentă importantă a acestuia şi se

prezintă ca un dispozitiv format din mai multe lentile fixate într-o montură din bachelită, fiind astfel aşezate, încât să concentreze razele luminoase şi să formeze imaginea reală, răsturnată şi micşorată a obiectelor fotografiate pe materialului fotosensibil situat în camera obscură.

Fiecare obiectiv este caracterizat, pe lângă denumire, prin următoarele:

- Distanta principală focală - reprezintă distanţa de la centrul optic a obiectivului până la suprafaţa plană a materialului fotosensibil, pe care se formează imaginea unui subiect situat la infinit.

Valoarea distantei focale este marcată pe montura obiectivului prin litera "F" său "f”, urmată de semnul egal, ori de" indicaţiile "cm" sau "mm". Exemplu: F=50mm Alteori valoarea diafragmei o întâlnim la numitorul unei fracţii, ca de exemplu: 2/58 în care cifra 2 reprezintă luminozitatea obiectivului, iar cifra 58, distanţa focală în milimetri.

- Luminozitatea - reprezintă capacitatea obiectivului de a lăsa să treacă prin el cantitate de lumină într-un interval de timp. Practic, cantitatea de lumină care pătrunde prin obiectiv depinde de diafragmă şi de distanţa focală. Cu alte cuvinte, luminozitatea este capacitatea obiectivului de a ilumina cu o anumită intensitate, stratul fotosensibil a materialului fotografic.

- Profunzimea de câmp - reprezintă zona dinaintea şi din spatele planului pentru care s-a făcut punerea la punct (claritatea) în cuprinsul căreia toate obiectivele sunt proiectate clar pe materialul fotosensibil.

Zona de profunzime căreia i se mai spune şi zona de claritate se extinde mai puţin în faţa planului pentru care s-a făcut claritatea şi considerabil mai mult în spatele acestui plan. Ea este determinată de :

- distanţa focală a obiectivului: cu cât obiectivul are distanţa mai mică, cu atât profunzimea este mai mare şi invers;

- gradul de diafragmare: cu cât un obiectiv este mai mult diafragmat, cu atât profunzimea de câmp va fi mai mare, şi invers;

- punerea la punct a obiectivului pentru o anumită distanţă: cu cât un obiectiv va fi pus la punct pentru un plan situat la o distanţă mai mică de centrul său optic, cu atât profunzimea de câmp va fi mai mare şi invers;

- Unghiul de câmp al imaginii (unghiul de poză sau de deschidere) - este da de razele de lumină extreme pe care le prinde obiectivul fotografic. El este determinat de distanţa focală, faţă de care este invers proporţional. Astfel, la un obiectiv cu distanţi focală mare vom avea un unghi de câmp mic şi invers.

Obiectivele cu distanţa focală mică şi unghi de câmp mare se numesc "superangulare" şi se folosesc atunci când spaţiul în care se fotografiază est restrâns. Ele au o distanţă focală mai mică decât diagonala imaginii şi un unghi d câmp de peste 63°.

Obiectivele care au distanţa focală aproximativ egală cu diagonala imagini se numesc obiective "normale" şi au unghiul de câmp de aproximativ 45° fiind ş cel mai des folosite.

Obiectivele cu distanţa focală mai mare decât diagonala imaginii au unghiul de câmp mai mic, în jurul a 18° până la 30° şi se numesc "teleobiective", fum folosite la luarea imaginilor de la distanţe mari.

b. DiafragmaEste un dispozitiv format din mai multe lamele subţiri, metalice sau din material

plastic, dispuse astfel încât prin închidere să formeze un orificiu circular cu diametrul variabil, care are rolul de a regla, după dorinţă, cantitatea de lumină care pătrunde prin obiectivul aparatului fotografic la materialul fotosensibil. Reglarea diafragmei se face cu ajutorul unui inel montat la obiectivul aparatului pe care este notată, în cifre, scara diafragmei. Aceasta este o scară internaţională, iar trecerea de la o treaptă la alta se obţine prin multiplicarea cu /2 = 1,41. De pildă 4 x 1,41 = 5,6. O treaptă admite de două ori mai multă lumină decât treapta următoare şi pe jumătate faţă de treapta precedentă.

Scara diafragmei are următoarele valori: 2; 2,8,4; 5,6; 8;' 11; 16; 22, etc.Prin închiderea sau deschiderea diafragmei (diafragmare) se realizează două

operaţii esenţiale în fotografiere şi anume:- adaptarea luminozităţii obiectivului la condiţiile de expunere impuse de

iluminarea subiectului fotografiat;- se reglează profunzimea câmpului de claritate al obiectivului, mărind-o când

diafragma este mai închisă şi invers. La obiectivele moderne intervalul de claritate este indicat pe montura lor.

c. Corpul aparatuluiEste format dintr-o cutie confecţionată din metal, bachelită sau alte materiale şi

serveşte drept suport pentru toate celelalte componente.

d. Camera obscurăEste formată dintr-o cutie perfect etanşată din metal sau burduf din piele

prezentându-se într-o serie de varietăţi, ca formă sau mărime. Ea are rolul de a proteja imaginea formată de obiectivul aparatului pe materialul fotosensibil. În ea nu pătrunde lumina decât atunci când se realizează deschiderea obturatorului pentru a impresiona clişeul. Pe peretele din spate al camerei obscure, se află materialul fotosensibil.

e. Magazia materialului fotosensibilAre rolul de a păstra, înainte şi după expunere ,caseta cu materialul fotosensibil

folosit. Ea are două lăcaşuri, unul în care se introduce caseta, iar celălalt care recepţionează materialul fotosensibil expus.

Una din calităţile de bază ale magaziei, este aceea de a nu permite intrarea şi reflectarea luminii parazite, motiv pentru care este prevăzută cu un sistem de şanţuri ce se îmbină perfect la închiderea capacului.

O componentă a magaziei, este placa presoare, care are rolul de a menţine cât se poate de plan filmul, în dreptul ferestrei obturatorului.

f. Mecanismul obturatorAre rolul de a permite luminii să pătrundă prin obiectiv şi să impresioneze

materialul fotosensibil, un anumit timp, fixat dinainte, prin deschiderea şi închiderea unor lamele metalice sau a unor perdele din pânză cauciucată sau din metal.

Timpul cât stau deschise perdeluţele obturatoare (lamelele ) poarta denumirea de timp de expunere. Numărul şi ordinea timpilor de expunere cuprind o gamă de viteze începând

de la ordinul secundelor până la 1/1000 sau chiar mai scurţi.Scara timpilor este următoarea: 8s; 4s; 2s; îs; l/2s; l/4s; l/8s; 1/15s; l/30s; l/60s

1/125s; l/250s; l/500s, etc., adică tot cu raportul 2 între trepte.Obturatoarele pot fi:

- centrale;- cu placă (perdea);

Mecanismul obturator este format din:- butonul sau pârghia de armare cu care se armează întregul mecanism, respectiv

arcul lamelelor sau al perdelelor şi discul de viteze şi se aduce în faţa ferestrei de expunere pelicula de expus;

- perdelele sau lamelele obturatoare, care au rolul de a lăsa lumina să ajungă la peliculă, numai atâta timp cât s-a fixat timpul de expunere;

- butonul ambreiajului pentru derularea filmului expus în caseta debitoare;- discul de viteze, care transmite lamelelor sau perdelelor timpul cât trebuie să stea

deschise, respectiv timpul de expunere fixat;- contorul de imagini, care indică numărul de imagini expuse;- butonul declanşator, care declanşează funcţionarea întregului mecanism al

obturatorului;- butonul de derulare a filmului expus în caseta debitoare.

g. Sistemul de vizare şi punere la punctAre rolul de a face încadrarea şi claritatea subiectului supus fotografierii, încadrarea şi punerea la punct a imaginii, se face fie concomitent, fie separat după sistemul adoptat la construcţia fiecărui tip de aparat de fotografiat.

h. Accesoriile aparatelor de fotografiatCa accesorii indispensabile enumerăm:- trepiedul - care asigură poziţia fixă a aparatului la fotografierea cu timpi de

expunere lungi;- inelele intermediare (tubul de prelungire al camerei obscure), care se interpun între

obiectiv şi camera obscură, schimbând distanţa focală în raport de necesitate;- parasolarul, care asigură o protecţie efectivă şi eficace a imaginii negative

formată pe peliculă ,împotriva razelor de lumină parazite;- filtrele de lumină;- firul declanşator care se montează la butonul declanşator când aparatul este fixat

pe trepied şi se lucrează cu timpi de expunere mai lungi de l/30s;- lampa blitz, funcţionează cu sursă proprie de curent sau poate fi cuplată la reţea.

Cuplarea ei la aparatul foto, se face cu ajutorul cablului sincron, care se introduce în priza marcată cu "X";

- exponometrul;- casete cu materiale fotosensibile de sensibilităţi diferite.

II . OPERAŢIUNILE CE SE EXCUTĂ ÎN VEDEREA FOTOGRAFIERII

a. Verificarea aparatului fotografic dacă este încărcat cu film şi dacă este în stare de funcţionare.

Înainte de a se proceda la executarea celorlalte operaţiuni în vedere fotografierii, este necesar a se verifica dacă aparatul de fotografiat este încărcat cu film In acest sens, vom proceda la acţionarea pârghiei (butonului) de armare a obturatorului putând avea două situaţii:

- dacă în momentul mişcării pârghiei menţionate mai sus, se roteşte şi tamburului pentru întinderea şi returnarea filmului, rezultă că aparatul este încărcat cu film;

- dacă la acţionarea pârghiei de armare, tamburul nu se roteşte, rezultă că aparatul nu este încărcat cu film şi putem să-1 deschidem pentru a-1 încărca în vederea fotografierii.

Mai sunt şi alte posibilităţi de stabilire a faptului dacă un aparat de fotografiat este încărcat, în raport cu construcţia şi modelul aparatului, însă am prezentat-o mai sus pe cea care se foloseşte cel mai des în practică.

În vederea stabilirii faptului dacă aparatul este în stare de funcţionare, se verifică discul de viteze, perdelele obturatorului la mai multe valori, observându-se dacă acestei corespund, dacă perdelele efectuează cursa completă în momentul declanşării. De asemenea, se verifică dacă inelul diagramei se închide pentru fiecare valoare înscrisă pe el.

Din practica muncii, s-a constatat că se mai întâlnesc situaţii când poliţiştii, neefectuând această operaţiune, au fotografiat fără să verifice dacă au film în aparat, iar atunci când au mers la laboratoarele pentru a prelucra filmele au constatat că nu au fost încărcate.

Datorită uşurinţei cu care au tratat această operaţiune, au pierdut aspectimportante ce trebuiau fixate şi care nu se mai pot repeta.

b. Alegerea filmului ce urmează a fi utilizat.Se face în raport de caracteristica importantă a acestuia şi anume sensibilitatea lui,

dar şi alte calităţi:- calitatea de a reda detalii cât mai fine;

- calitatea de a reda un număr cât mai mare de tonuri, etc. Utilizarea filmelor, se face în raport de ceea ce dorim să fotografiem şi ît special, de ceea ce vrem să obţinem ca rezultat final.

c. încărcarea cu film a aparatului de fotografiat- se deschide capacul magaziei şi se împinge în sus manivela de rebobinare;- se trage din casetă circa 10 cm de film şi se introduce în crestăturile de la şpul

după care se introduce caseta în lăcaşul ei din magazie;- se apasă manivela de rebobinare, pentru ca axul crestat să intre în orificiul

mosorului de la caseta filmului;- închidem capacul aparatului ,după ce suntem siguri că filmul este bine întins şi

este antrenat corect;

- armăm şi declanşăm de două ori, urmărind dacă manivela (tamburul) de rebobinare se roteşte, iar a treia imagine este bună pentru fotografiat.

Tot din practica muncii, s-au constatat cazuri în care filmul nu a fost întins bine iar după închiderea capacului nu s-a verificat dacă pârghia de armare antrenează şi tamburul dinţat pentru transportul acestuia, astfel că după terminarea activităţilor de fotografiere sau la returnarea filmului în casetă se observă că de fapt acesta nici nu a fost expus.

d. Alegerea punctului de staţie (a locului de unde se va fotografia).Alegerea locului de unde se va fotografia se face în funcţie de mărimea şi poziţia

subiectului de fotografiat, se va alege o distanţă convenabilă pentru a încadra în vizor întregul subiect, sau o parte din acesta.

în cazul când se fotografiază afară, la lumina zilei se va aşeza aparatul astfel încât soarele să lumineze lateral sau din spate aparatul fotografic.' în nici un caz, aparatul nu va fi aşezat contra luminii. Aparatul de fotografiat poate fi ţinut în mână, sau fixat pe trepied. Dacă trebuie un timp de expunere mai lung, atunci se va fixa neapărat pe trepied.

e. Punerea la punct şi vizareaPresupune redarea fotografică clară a imaginii subiectului.După alegerea subiectului, primul lucru ce trebuie făcut este să focalizăm, adică să

facem ca imaginea subiectului ales să se afle exact în planul filmului. Această activitate se face ,fie prin aprecierea distanţei în metri, de la aparat până la subiect (la aparatele cu obturator central), fie prin rotirea inelului distanţelor până când imaginea subiectului apare clară şi limpede ori imaginea din cadrul rasterului apare clari şi nu mai licăreşte (la aparatele cu obiective tip reflex).

f. Stabilirea parametrilor de expunereAceşti parametrii se pot stabili cu ajutorul exponometrului, iar în lipsa acestuia ne

ghidăm după indicaţiile din prospectul filmului. Dacă aparatul de fotografiat are exponometru încorporat, alegem o pereche de parametrii "timp de expunere -diafragmă" care să corespundă cu indicele dat de exponometru (timpul de expunere şi diafragma).

Se pot întâlni situaţii în care deşi se stabilesc corect parametrii de lucru, datorită faptului că nu se mai verifică pe timpul fotografierii, aceştia să nu mai corespundă. Aşa de exemplu, se poate mişca inelul diafragmei cu ocazia efectuării clarităţii, astfel că aceasta se închide sau deschide, iar cu ocazia prelucrării filmului se constată că este subexpus sau supraexpus, după caz. De asemenea, cu ocazia efectuării încadrării şi punerii la punct la aparatul "Zenit E", se poate uita inelul de deschidere al diafragme (inelul de preselecţie) la valoarea 2, corespunzător deschiderii maxime, situaţie în care negativul va fi supraexpus.

În calcularea timpului de expunere, trebuie să se ţină seama de factorii care influenţează timpul de expunere pentru anumite condiţii date şi care sunt:

- sensibilitatea generală a negativului folosit: cu cât acesta este mai sensibil ci atât timpul va fi mai scurt şi invers;

- intensitatea luminii: cu cât lumina va fi mai puternică, cu atât timpul de expunere va fi mai scurt şi invers;

- distanţa dintre subiect şi sursa de lumină (când se foloseşte lumina artificială);- deschiderea diafragmei: cu cât aceasta este mai mică timpul de expunere

trebuie mărit şi invers;- mişcarea subiectului, în condiţiile normale de lumină mersul la pas se va

expune cu cel mult 1/60 s iar pentru pasul alergător cu 1/250 s.

g. Montarea accesoriilorIn executarea fotografiei, putem să folosim o serie de accesorii, care contribui

în mod direct la realizarea unei fotografii de calitate. Dintre accesorii amintim: trepieduldeclanşatorul flexibil, blitzul, filtrele, parasolarul, etc. montarea acestora trebuie făcuţiînainte de momentul declanşării şi totodată prin această operaţiune să avem grijă să matingem sau să mişcăm din poziţiile stabilite piesele aparatului (inel distanţă, ineldiafragmă), deoarece vom obţine fotografii de calitate inferioară sau necorespunzătoarescopului propus.

h. Realizarea expunerii filmului (declanşarea)Se face prin apăsarea butonului de declanşare uşor, lin şi continuu, fără să

mişcăm aparatul sau mâna în acel moment.Pentru ca declanşarea să fie făcută corect, sunt necesare o serie de reguli de

respectat:- mişcarea uşoară a degetului ce execută declanşarea;- apăsarea butonului să nu se facă brusc, ci cât se poate de lin;- mişcarea degetului făcută continuu, fără sacadări;- în timpul declanşării respiraţia trebuie abţinută.Nerespectând aceste reguli, apar consecinţele, în sensul că imaginile apar

neclare, mişcate, iar încadrarea nu mai este cea pe care am stabilit-o iniţial.De exemplu, la executarea fotografiei de semnalmente, datorită faptului că

aparatul a fost mişcat, persoana fotografiată apare neclară, iar încadrarea pe clişeu nu este simetrică, de obicei lipseşte din partea superioară (capul persoanei).

i. Descărcarea filmului expusDupă consumarea filmului ,vom proceda la descărcarea lui, în care scop vom

apăsa pe butonul de debraiere situat în partea dreaptă sau inferioară (în raport cu construcţia aparatului), scoatem manivela de rebobinare şi tragem filmul în casetă învârtind de manivelă în sensul săgeţii. Când tot filmul este în casetă putem trece la deschiderea aparatului respectiv capacului magaziei şi scoaterea casetei cu film.

Scoaterea filmului din aparatul de fotografiat este o treabă simplă şi nu pune probleme decât în cazul ruperii filmului sau desprinderii de pe mosorul din casetă, în acest caz ,singura soluţie este ca deschiderea capacului magaziei să se facă la întuneric.

III. EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE LA FATA LOCULUI

L Noţiunea şi importanţa fotografiei judiciare

Fotografia judiciară este un sistem de metode şi procedee generale de fotografiere adaptate la specificul unor activităţi ale procesului penal. Cu ajutorul fotografiei judiciare, sunt fixate aspecte din activitatea de prevenire şi descoperire a infracţiunilor, în efectuarea actelor de urmărire penală, investigaţii, supravegherii operativă, expertiza criminalistică şi constatarea tehnico-ştiinţifică.

Din avantajele aplicării fotografiei judiciare în activitatea organelor de poliţie se pot enumera:

- în primul rând faptul că fotografia judiciară înregistrează informaţia principală şi completă cu privire la obiectul cercetat, care în cazul cercetării la faţa locului este ambianţa locului faptei, faţă de împrejurimi, caracteristicile acestuia, etc.;

- în al doilea rând aplicarea fotografiei judiciare în munca practică prezintă importanţă din punct de vedere al faptului că subiectele supuse fotografierii rămâi intacte, nemodificate;

- în al treilea rând, cu ajutorul fotografiei judiciare se realizează o înregistrare rapidă şi uşoară a unui mare număr de stări de fapt, împrejurări, având posibilitatea studierii lor ulterioare, fără a se mai face reproducerea lor. De asemenea posibilitatea multiplicării imaginii în câte exemplare dorim.

Fotografia judiciară, pe lângă rolul de mijloc de fixare este folosită şi ca mijloc de ridicare a urmelor, în practica muncii de tehnică criminalistică, ridicarea urmelor pe cale fotografică se aplică înaintea tuturor celorlalte metode de ridicare.

2. Clasificarea fotografiei judiciare.Fotografia judiciară în raport de domeniul de aplicare se împarte în:

a. Fotografia judiciară operativă:- fotografia judiciară operativă de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului

fotografia de orientare, fotografia schiţă, a obiectelor principale, de detaliu şi a urmelor;- fotografia judiciara operativă de ilustrare a activităţii judiciare: percheziţii,

reconstituiri, recunoaşteri de persoane şi obiecte, supravegherea operativă, etc.

b. Fotografia judiciară de examinare.- fotografia de ilustrare, umbre, reflexe, contrast, în radiaţii ultraviolete şi

infraroşii, etc.;

3. Genurile fotografiei judiciare la f aţa locului.

a. Fotografia de orientare.Este prima fotografie ce se execută la locul săvârşirii infracţiunii şi serveşte 1a

fixarea tabloului de ansamblu în care se încadrează acestea, stabilind raporturile de poziţie

în care se găseşte aceasta ,faţă de împrejurimile lui imediate.Fotografia de orientare, fixează întregul loc al comiterii infracţiunii, împreună cu

obiectele înconjurătoare, cum este de exemplu în cazul unui accident de circulaţie pe drumurile publice, când în afară de obiectul principal, respectiv autovehiculul cadavrul, etc. mai cuprinde porţiuni din drumul învecinat, o intersecţie, precum şi aspecte din apropiere, clădiri, borne kilometrice, reţele de înaltă tensiune.

Această fotografie, trebuie să fie luată de la o distanţă suficient de mare pentru cuprinde cât mai mult din ansamblul în care locul faptei se situează.

în general, se urmăreşte ca fotografia de orientare să cuprindă în afară de locul comiterii infracţiunii şi drumul parcurs de infractor, împrejurimile lui imediate, etc. care dau posibilitatea stabilirii faptului că acestea au favorizat comiterea infracţiunii. Aşa, de exemplu, un lan de porumb, care a permis infractorului să se apropie nevăzut de locul infracţiunii ,sau să se ascundă după comiterea faptei.

b. Fotografia schiţăFotografia schiţă, este acea fotografie care serveşte la fixarea locului faptei, în

întregime sau pe sectoare, redând raporturile reciproce de poziţie în care se găsesc diferite obiecte sau urme. Aşa, de exemplu, în cazul cercetării unui furt prin spargerea ferestrei, fotografia schiţă va cuprinde faţa locuinţei pe care se află fereastra respectivă în poziţia lăsată de infractor. Obiectele şi urmele se vor marca prin jetoane.

c. Fotografia obiectelor principaleCa obiecte principale, sunt considerate acele obiecte care au servit la săvârşirea

infracţiunii, conţin sau poartă o urmă a infracţiunii săvârşite, urme create în timpul comiterii acesteia, precum şi orice alt obiect care poate servi la aflarea adevărului în cauza respectivă, la identificarea cadavrului, autorului sau instrumentelor folosite.

La executarea acestui gen de fotografie se vor realiza de fapt două fotografii şi anume:

- o fotografie de fixare ,care va cuprinde obiectul respectiv şi porţiunea de teren din imediata apropiere, iar lângă obiect se va aşeza un jeton (număr fără soţ);

- o fotografie de ridicare, în care axul optic al obiectivului va fi perpendicular şi pe centrul obiectului, lângă obiect se va aşeza şi o unitate de măsură, iar imaginea obiectului va cuprinde cel puţin 2/3 din clişeu.

d. Fotografierea urmelorÎn funcţie de natura infracţiunii, la faţa locului poate fi găsită o gamă variată de

urme create în procesul săvârşirii acesteia, atât de făptuitor, cât şi de mijloacele folosite de acesta, care, de regulă, se găsesc pe o multitudine de obiecte.

Prin urme în sens criminalistic se înţelege acele modificări materiale create în procesul săvârşirii infracţiunii.

Şi la fotografierea urmelor ca şi la cea a obiectelor principale vor fi efectuate două fotografii:

- o fotografie de fixare care va cuprinde urma şi porţiunea de teren din imediata apropiere, lângă urmă aşezându-se un jeton (număr cu soţ);

- o fotografie de ridicare în care axul optic al obiectivului va fi perpendicular şi pe centrul urmei; lângă urmă se va aşeza o unitate de măsură, iar urma va cuprinde cel puţin 2/3 din clişeu.

e. Fotografia de detaliuSe execută în faza dinamică a cercetării la faţa locului, când obiectele pot fi

mişcate şi aşezate în poziţia cea mai favorabilă pentru a fi fotografiate, astfel încât, să rezulte forma, dimensiunile, particularităţile care le individualizează (marca fabricii, model, tip, serie, an de fabricaţie, etc.) şi urmele ori modificările pe care le prezinţi obiectul ca rezultat al săvârşirii faptei. Se execută ,de regulă mai multe imagini ,din diferite unghiuri, la scară , (adică , lângă urmă sau obiect aşezându-se o unitate d măsură).

Fotografia de detaliu, prezintă o deosebită importanţă în cazul urmelor, care prin natura lor, nu pot fi ridicate de la locul faptei, ca de exemplu o spărtură într-un zid orificiile de intrare-ieşire a proiectilului pe îmbrăcămintea sau corpul victimei, rupturi apăsări în lemn, tablă, etc.

4. Procedee şi tehnicile de fotografiereCa procedee de executare a fotografiei judiciare se cunosc:

a. Procedeul fotografierii unitare - constă în înregistrarea într-o singură imagine, a întregului loc al săvârşirii faptei, a obiectelor principale, a detaliilor şi urmelor.

b. Procedeul fotografierii pe sectoare - se aplică ,atunci când datorită configuraţiei şi întinderii suprafeţei de fotografiat, nu se pot cuprinde într-o singură imagine, toate detaliile obiectelor sau urmelor aflate în câmpul infracţional. Astfel de situaţii se pot întâlni cu ocazia cercetării la faţa locului în cazul unui furt dintr-o locuinţă compusă din mai multe încăperi, suprafeţe mari de teren deschis etc.

c

c. Procedeul fotografierii din unghiuri diferite - constă în fotografierea din lateral a locului faptei şi se execută atunci când procedeul fotografieri unitare nu se poate executa, sau când din diferite motive prin alte procedee s-ar pierde detalii utilecercetării.

d. Procedeul fotografierii încrucişate - se execută prin fotografierea din exteriorul locului faptei având puncte de staţie încrucişate, astfel ca faţa locului să apară privită din cele patru puncte.

e. Procedeul fotografierii de pe poziţii contrare - se execută fixând aparatul în una din extremităţile spaţiului ce urmează a se fotografia, realizându-se prima imagine după care aparatul se fixează pe partea opusă a spaţiului (pe partea contrară, de unde şi denumirea acestei metode), executându-se a doua imagine, în acest fel, se va reuşi

obţinerea, pe cele două fotografii a întregului spaţiu, partea centrală apărând pe ambele imagini, văzută însă din unghiuri diametral opuse.

f. Procedeul fotografierii panoramice - prin care se obţine o imagine fotografică a întregului loc al faptei, prin fotografierea succesivă a diferitelor porţiuni care ulterior sunt asamblate. Acest procedeu se foloseşte în cazurile în care locul faptei are o întindere prea mare şi trebuie cuprinse toate detaliile.

Fotografia panoramică se realizează prin două tehnici:- tehnica fotografierii panoramice liniare. Se realizează prin fotografierea din

puncte succesive aflate paralel cu locul ce trebuie fotografiat de la o distanţă suficientă pentru a-1 cuprinde în întregime. Se execută având aparatul montat pe trepied, astfel încât ,în succesiunea fotografiilor se asigură o suprapunere (marja).de siguranţă.

- tehnica fotografierii panoramice circulare. Se execută fotografiind locul faptei cu aparatul montat pe trepied şi fără a-1 muta din locul in care a fost instalat, ci doar rotind corpul mobil al trepiedului, în rest, se vor respecta toate celelalte reguli specifice procedeului panoramic liniar.

g. Procedeul fotografierii la scară - dă posibilitatea obţinerii imaginii în mărime naturală (când obiectul este de dimensiuni mici) sau la o anumită scara în raport cu dimensiunile subiectului fotografic).

La faţa locului, se pot executa astfel de fotografii, pentru a ilustra mărimea unei urme de încălţăminte, de picior, a armelor de foc, a unor spărturi de geam, a rănilor provocate victimelor, etc., precum şi a distanţelor.

Fotografia la scară se execută prin mai multe tehnici:- tehnica fotografierii cu ajutorul riglei gradate, care constă în aşezarea unei

rigle gradate sau metru în acelaşi plan cu obiectul sau urmele fotografiate, paralele cu una din laturi, iar aparatul de fotografiat se fixează cu axa optică a obiectivului perpendicular pe planul subiectului urmei şi la mijlocul acesteia;

- tehnica fotografierii cu ajutorul benzii gradate, este indicată în cazul necesităţii fixării locului infracţiunii, a obiectelor principale şi a urmelor. Ea constă în folosirea unei benzi (scală a distanţelor) cu dimensiuni metrice reale, divizate în pătrate cu latura de l O cm, colorate alb-negru.

- tehnica fotografierii cu ajutorul jaloanelor gradate, se foloseşte pentru stabilirea distanţelor şi spatiilor întinse. Pentru aceasta se confecţionează jaloane colorate în alb şi negru din 50 în 50 cm şi se plasează în profunzimea locului de fotografiat din 10 în 10 m. Cunoscând distanţele dintre jaloane şi dimensiunile gradaţiilor de pe ele, se pot calcula pe fotografii şi distanţele din teren, având coeficientul de micşorare a valorilor acestora în perspectivă.

CONCLUZII Fotografia judiciară are un rol deosebit de important în administrarea probelor în

cursul procesului penal, completând procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cât şi cu ocazia fixării unor aspecte din timpul altor activităţi, ca de exemplu: controale, verificări în locurile şi mediile care prezintă interes pentru organele judiciare, pentru prevenirea şi descoperirea unor infracţiuni, a altor nereguli cauzatoare de pagube.

Realizarea unor fotografii de calitate, cuprinzând toate genurile, cu respectarea tehnicilor şi regulilor învăţate, contribuie la completarea mijloacelor de fixarea ambianţei locului faptei (proces-verbal, schiţă, etc.) întregind imaginea asupra modului de comitere a faptei, a ridicării urmelor şi celorlalte mijloace materiale de probă în câmpul infracţiunii. De aceea ,este necesar, ca dumneavoastră să vă însuşiţi atât noţiunile teoretice referitoare la executarea fotografiei judiciare la faţa locului, dar în acelaşi timp să vă formaţi priceperile si deprinderile de realizare practică a acestora.

ÎNTOCMIT:

Cms.

CUCU NICOLAE

ITEMI

DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR

a. Care sunt părţile componente ale aparatului de fotografiat şi care este rolul

fiecăreia?

b. Care sunt operaţiunile ce se execută în vederea fotografierii?

c. Care este noţiunea şi importanţa fotografiei judiciare la faţa locului?

d. Cum se clasifică fotografia judiciară?

e. Care sunt genurile fotografiei judiciare?

f. Care sunt procedeele şi tehnicile de fotografiere?