FONTES HISTORIAE DACO-ROMANAE, VOL IV. MARGINALIA ... 2019/03/17  · Historiae...

Click here to load reader

  • date post

    22-Mar-2021
  • Category

    Documents

  • view

    3
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of FONTES HISTORIAE DACO-ROMANAE, VOL IV. MARGINALIA ... 2019/03/17  · Historiae...

  • FONTES HISTORIAE DACO-ROMANAE, VOL IV. MARGINALIA

    Preot prof. dr. Vasile V. Muntean

    Abstract. Like the previous books, the present one, the fourth from Fontes Historiae Daco-Romanae, published in the Romanian Academy Publishing House in 1982 (ed. H. Mihăescu et alii) is very useful to the historians because of the numerous information it contains, authentic sources for the History of the Romanians. This is the reason why this work has recently been introduced on the internet. Just in case this work will be republished in a usual format, the present study refers to the Greek texts excerpted and the Romanian version and corrects some translation inaccuracies, including the main printing errors. Evidently, the rectifications made do not diminish the intrinsic value of this comprehensive anthology.

    Keywords: the History of Romania, the northern and southern Danubian Romanians, links with Byzantium, corrections of terms and expressions.

    Rezumat. Ca și volumele anterioare, volumul actual, al IV-lea din FHDR, publicat în Ed. Academiei Române în 1982 (ed. H. Mihăescu et alii), este foarte util istoricilor datorită numeroaselor informații ce le cuprinde, autentice surse pentru Istoria românilor. Pe acest motiv, recent lucrarea de față a fost introdusă pe internet. În eventualitatea unei reeditări în format obișnuit, studiul prezent are în vedere textele grecești excerptate și versiunea românească, îndreptând unele inexactități de traducere, inclusiv principalele erori de tipar. Evident, rectificările în cauză nu scad valoarea intrinsecă a acestei cuprinzătoare antologii.

    În Introducere, prefațatorul (indicat nominal doar la Cuprins, p. 585), într-o

    expunere informată și echilibrată, subliniază importanța izvoarelor din această culegere pentru Istoria Românilor. Neîndoielnic, este lăudabil efortul editorilor de a selecta sursele diacronice referitoare la românii de pretutindeni și de a le prezenta într-o frumoasă limbă românească. A nu se uita, însă, că orice demers uman – mai ales de acest fel – nu poate fi impecabil, ci numai perfectibil. În anul 1983, pregătind disertația doctorală sub îndrumarea regretatului Prof.

  • 144 Altarul Banatului

    Alexandru Elian, am corijat o informație preluată din FHDR, IV, privitoare la românii balcanici. Reputatul elenist și bizantinolog mi-a aprobat îndreptarea respectivă, zicându-mi că ”sunt și alte greșeli” în acel tom 1. Recent, având mai mult timp la dispoziție, am verificat aproape literal varianta elină și cea română, înlăturând scăpările sau inadvertențele mai deosebite, și aceasta spre folosul în primul rând al cercetătorilor, al medieviștilor. Precizez că în dezba- terea de față voi respecta, pe cât e posibil, ordinea paginilor din volumul de care discutăm.

    Noul tratat academic de Istoria Românilor se referă la invazia mongolă din 1241-1242 2, nu la „năvala tătarilor” (p. VI). Pe urmă, aserțiunea că românii nord-danubieni sunt atestați documentar de către Moise Chorenați (tot p. VI), nu se confirmă. Încă din anul 1984 3 mi-am format convingerea că Anania Șirakați, tot un armean, este autorul acelei Geografii ce amintește de Balak (= Țară românească) în stânga Dunării 4. Între termenii de obârșie medio-grecească intrați în limba noastră, coordonatorul principal al volumului a inclus în p. VII și sintagma traistă, cuvânt moștenit (paralela albaneză: strajcë) 5, în elină τράϊστο, care însă este un împrumut grecesc din româna sud-dunăreană, ca și cuvântul cătun, cum vom vedea mai încolo. Cu toate acestea, e salutar faptul că deja în aceeași p. VII se dau echivalențele pentru Ungrovlahia – Țara Românească, pentru Maurovlahia/Bogdania/Rusovlahia – Moldova. Era de așteptat însă ca din pagina următoare să nu mai întâlnim aceste numiri medi- evale, ci Țara Românească, Moldova, cum de altfel încep să apară aceste state, sub ultima formă, mai spre finele volumului prezent. În p. VIII s-a vorbit de mitropolia din stânga Dunării de la 1359; de notat că anterior acelui an – cum demonstrează ultimele investigații - a ființat un scaun episcopal ortodox la Curtea de Argeș 6. În p. XII (r. 1 de sus), după Acta et diplomata lipsește deter- minativul Graeca la această antologie prețioasă (reeditată la Atena-Aalen în 1968).

    1  Byzantium and Romanians, București 2009, p. 120, n. 76; Miscellanea, Sibiu 2017, pp. 207-208.

    2  V. Spinei, în Istoria Românilor, III, București 2001, p. 438 sqq. 3  V. Muntean, Miscellanea, p. 221. 4  Idem, Contribuții la istoria Banatului, Timișoara 1990, pp. 65-66 (cu comentar și literatură

    de specialitate); inserarea lui Balak în Geografia armeană nu este mai târzie de secolul al IX-lea. A se vedea și The Geography of Ananias of Širak: Ašxarhacʼoycʼ. The Long and the Short Recensions. Introduction, Translation and Commentary by R. H. Hewsen, Wiesbaden 1992; același, Seventh Century. Geography Attributed to Ananias, Delmar - New York, 1994. În medalionul „Ananias of Shirak”, din Encyclopedia Iranica (online ed., 2018), citim că Geografia în cauză i se atribuie lui Anania Șirakați, dar - „confusingly” - se atribuie și lui Moise Chorenați.

    5  A. Vraciu, Limba daco - geților, Timișoara 1980, p. 114; V. Muntean, Contribuții..., p. 35. 6  D. I. Mureșan, Philothée Ier Kokkinos, la Métropole de Hongrovalachie et les , în Istorie bisericească, misiune creștină și viață culturală, II, Galați 2010, p. 347 sqq. (în continuare: IMV).

  • 145Fontes Historiae Daco-Romanae, vol IV. Marginalia

    În locul elinilor de la titlul fragmentului din Macarie Magnesianul (p. 3) trebuia scris păgânilor, traducere interpretativă acceptată de renumiți specialiști 7. Adverbul „niciodată” este în plus; se va înlocui cu pronumele “nimeni”. Apoi ἔτι, οὖν, ἀλλά nu s-au mai tălmăcit, fără a fi afectat totuși mesajul esențial al pasajului excerptat. După macrobii e necesară o paranteză dreaptă. Se impune, după aceea, o majusculă la evanghelie. La sfârșitul pasa- jului, „desparte” se va exclude pentru „mărginește”. La fel, în loc de „rătăcitori” propun „nomazi” (ca și în original). Ca sursă istorică, Macarie din Magnesia (astăzi Manisa din Turcia asiatică) recent a fost rediscutat largo 8.

    În p. 5 se redă o parte din enkomion-ul (elogiul) dedicat Sf. Dimitrie. În preliminarii trebuia arătat că martirul nu era din Tesalonic, ci din Sirmium- Mitrovița, iar tesalonicenii l-au adoptat ulterior (detalii voi oferi în alt loc). În rândul 3 de jos (text) măreția se va substitui cu mărimea (μέγεθος).

    În legătură cu românii din Calcidica 9 (p. 7), e de remarcat că se pot aduce – în privința traducerii – unele îmbunătățiri: acei εἰκονομάχοι („luptători împotriva icoanelor”) puteau apărea – în tendința brevilocvenței - ca iconoclaști, pe urmă „epoca” (καιρός) ca oportunitate/ocazie 10. Câteva cuvinte, de mai mică importanță, n-au mai fost tălmăcite. Cât despre etnonimul „romei”, se cuvenea clarificat în aparatul critic. Și o ultimă subliniere: fragmentul de față a fost împărțit în două fraze; trebuia respectată structura originalului.

    Ca și alte antroponime bizantine, imperatorul Nicephoros (p. 9) în volumul precedent este însemnat Nichifor 11, lucru firesc. Datorită împrejurării că sunt întrebuințate două sisteme de citire, reuchlinian și erasmian, nu s-a ajuns la o armonie în redarea numelor proprii (de persoane sau de localități). Nici Îndreptarul ortografic și ortoepic al Academiei nu s-a respectat întotdeauna, încât la Indice se constată unele situații insolite; le voi semnala pe cele mai de seamă, în încheierea actualului articol.

    Deoarece este un termen specific – e vorba de strateg ce apare în această lucrare la p. 39 (în românește, cum se știe, avem și strategie) – era de așteptat

    7  N. Iorga, Istoria vieții bizantine (trad.), București 1974, p. 298; M. Psellos, Cronografia (trad.; note de N.-Ș. Tanașoca), București 1998, p. 212, n. 2; I. G. Coman, Patrologie, III, București 1988, p. 108; H. Chadwick, The Church in Ancient Society, Oxford 2001, p. 228: traduce titlul scrierii Sf. Atanasie Alexandrinul “Împotriva elinilor” astfel: Against the heathen.

    8  M. Cățoi, Valoarea informației lui Macarie Magnes pentru creștinismul de la Dunărea de Jos la cumpăna dintre secolele IV-V, în IMV, I, Galați 2009, pp. 63-86.

    9  A se vedea și reflecțiile lui P. Năsturel asupra acestor vlahorinhini, în studiul său Les Valaques de lʼespace byzantin et bulgare jusquʼ à la conquête ottomane, în vol. Les Aroumains, Paris 1989, p. 51. O traducere - ghidându-se după W. Tomaschek - a dat și Mihai Eminescu; cf. V. Muntean, Spiritualitate bizantină și românească, Timișoara 2004, p. 102 (cu comentariu și bibliografie).

    10  H. Liddel, R. Scott, Greek - English Lexicon (abreviat: GEL), reed. H. Stuart Jones et alii, Oxford 1966, p. 859; G. Lampe, A Patristic Greek Lexicon (prescurtat: PGL), Oxford 1978, p. 693; M. Bailly, Dictionnaire grec - français11 (abreviat: DGF), Paris 1928, p. 1000.

    11  Fontes Historiae Daco-Romanae (= FHDR), III, ed. Al. Elian și N. -Ș. Tanașoca, București 1975, p. 561, sub voce.

  • 146 Altarul Banatului

    ca și în pp. 11, 13 et alibi să vedem în loc de „comandanți”, strategi 12. De asemenea, în p. 11 (n.