PERIODIC AL UNIUNI I ARMENILOR DIN ROMÂNIA

anul XX | nr. 14 (419) | 16-31 iulie 2009FONDAT ÎN 1924

EExxppoozziiţţiiee şşii aallbbuumm AAzzaadduuhhii VVaarrdduuccaa--HHoorreenniiaannllaa MMuuzzeeuull ddee aarrttăă ddiinn CClluujj

ww ww ww .. aa rr aa rr aa tt oo nn ll ii nn ee .. cc oo mm

S E P R E Z I N T {

} n c u r s d e a p a r i \ i e

Redactor ºef : Mihai STEPAN-CAZAZIANRedactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN, Fabian ANTONFotoreporter : Mihai GHEORGHIUColaboratori : Carmen DROPOL (Constanþa); Cristina POPA (Cluj)Corespondenþi din strãinãtate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York), Anton Lanis ªAHAZIZIAN (Toronto),Giuseppe MUNARINI (Padova)

Tehnoredactare : Mihai HÃÞULESCUPaginã web : ARARATe-mail : z i a r . a r a r a t @ g m a i l . c o m

ADRESA REDACÞIEI: Bd Carol I Nr. 43, Bucureºti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

Potrivit art. 206 Cod penal,responsabilitatea juridicã

pentru conþinutularticolului aparþine

autorului. În cazul unoragenþii de presã ºipersonalitãþi citate,

responsabilitatea juridicã lerevine acestora.

Redacþia nu împãrtãºeºteîn mod obligatoriu punctele

de vedere exprimate în articolelesemnate de colaboratori.

I.S.S.N. 1220-9678

De mul\i ani, la Cluj, vocea armenilor seaude datorit[ unor cona\ionali care,

dincolo de procup[rile zilnice, nu au uitatde originile lor. Doi dintre ei se numescMircea Tivadar =i Azaduhi Var duca-Horenian.Probabil din relat[rile noastre numele v[s]nt deja foarte cunos cute. Dorim s[ neoprim acum la doamna Horenian descen -dent[ a unei vechi familii armene=ti din Ar -meno polis, Gherla de azi. Profesoar[ timpde mai mul\i ani, Azaduhi Varduca a avut,=i are ]nc[ o pasiune. Pictura. De altfel a=as-a f[cut remarcat[ de cei din comunitate iarapoi a ]mbinat aceast[ pasiune cu realizareaa zeci de ac\iuni, av]nd ca tem[ cultura =iistoria armenilor. De fiecare dat[ c]nd Aza -duhi Varduca se implic[ trebuie s[ =tii c[ veiparticipa la o manifestare legat[ de ar meni.Chiar dac[ a realizat expozi\ii per sonaleacestea nu au ocolit subiectul arme nesc. Fie -care pat[ de culoare sau linie pe care o pre -lunge=te pe carton st[ sub sem nul arme ni -t[\ii. Pentru c[ pictori\a Azaduhi Varducaeste armeanc[ =i simte armene=te. Despreactivitatea sa ca plastician au scris al\ii maimult =i mai bine dec]t mine. Ceea ce vreaueu s[ subliniez este c[ aceast[ cona\ional[ anoastr[ din Cluj, de=i rupt[ de mul\i ani der[d[cinile ei a reu=it =i reu=e=te s[ men\in[o oaz[ de armenitate ]ntr-un ora= multietnicdin inima Transi lvaniei. Pentru tot ce a f[cuttrebuie s[-i mul\umim doamnei AzaduhiVarduca Horenian. Pictori\a ce viseaz[, ]nc[,la Armenopolisul ]nainta=ilor ei.

LA DOUÃ SÃPTÃMÎNIde Mihai Stepan Cazazian

SUMAR

PP ii cc ttoo rr ii ]] aa

BBBBiiiilllluuuunnnnaaaarrrr aaaallll UUUUnnnniiiiuuuunnnniiiiiiii AAAArrrrmmmmeeeennnniiiilllloooorrrr ddddiiiinnnn RRRRoooommmmâââânnnniiiiaaaa

Redacþia nu primeºte spre publicare decît articole scrise cu diacritice

4

7

8

12

13

18

6

9

ENERGIE CROMATICĂ ARMEANĂ Expoziţia de pictură a lui AzaduhiVarduca-Horenian la Muzeul de Artădin Cluj

COMUNITATEA ARMEANĂ PE SCENAMULTICULTURALĂ LA IAŞI

ELLIAN WILLIAMS, galezul care acontribuit la cauza armeană mai multdecît majoritatea armenilorDICTATUL PĂCII

Ron Holloway : O convorbire cu Serghei Paradjanov

Ara Alexandru Şişmanian: după migrene, absenţe...

PROFESOR IOSIF MOGOŞ –GENOCIDUL, HOLOCAUSTUL, NOI PERSPECTIVE DE STUDIU

Azaduhi

www.taifasuriarmenesti.ning.com

ARARAT | 14 / 2009

4 Actualitate

Júlia NÉMETH

Un chimist binecuvîntat cu înclinaţiiartistice sau artist plastic cu o foarte bunăpregătire de chimist? – mi-am pus între -barea cu ani în urmă cînd nu cunoşteamîncă atît de bine lumea lucrărilor luiAzaduhi Varduca-Horenian. Am pătrunsîntr-o lume de culori şi forme deosebite,care atrage, ca şi expoziţia de acum, de laMuzeul de Artă din Cluj-Napoca, tocmaiprin individualitatea ei.

Un artist cu o sensibilitate sufle teas -că deosebită îşi dezvăluie în faţa noastrătainele cele mai adînci/ascunse ale euluisău, dorinţele, închipuirile (uneori nu în -deajuns clarificate nici pentru sine) ceizbucnesc din străfundurile conştiinţeisale. Şi totuşi, o face cu o spontaneitatecaptivantă, cu simţirea instinctivă a deru -lării cavalcadei formelor şi culorilor pecare le iau stările şi trăirile sale.

Din lucrările ei, realizate prin tuşelejere dar hotărîte, cu variaţii specifice deculoare, ne inundă lirismul reţinut şi bu -cu ria de a trăi, dualitate care îi străbateîntreaga operă.

Azaduhi Varduca-Horenian îşi asu măconştient originea armeană, popor înde -părtat şi beneficiar al unei culturi stră -vechi, dar stabilit cu secole în urmă înpatria noastră. În acelaşi timp, artista dă,instinctiv, frîu liber manifestărilor încli -naţiei ei artistice genetice. Cum altfel dacănu aşa se explică vitalitatea exploziv-

captivantă a mesajului picturilor sale,venit spre noi din adîncuri şi abisuricaucaziene... cînd cu caracter estic, uşordecorativ, prin culori pastelate, cînd cuorgii de galben-roşu, anunţînd triumfulluminii.

Creaţia lui Azaduhi Varduca-Hore -nian se caracterizează prin revărsareaspontană de culori şi forme specifice şiadaptarea conştientă, în unele locuri, aornamentaţiei specific armeneşti, careconstituie o punte între Ararat şi Carpaţi,între Ani, capitala armenească, numit şioraşul celor 1001 biserici, acum existînddoar în ruine, şi Cluj centrul Transil va niei.Iar ca staţie intimă se află locul copilărieiartistei, Gherla, oraş baroc născut din în -chipuirea minuţioasă şi unitară ingine reas -că, pentru ea Armenopolisul de neuitat.

Timpuri şi locuri s-au contopit şi dauvaloare acelei deschideri venite din adîn -cul unei conştiinţe artistice pline de trăireşi energii personale care cuprinde în ea,ca pe un accesoriu nelipsit, lumina.

Această strălucire adie, parcă, încreaţiile sale, fie ca e vorba de peisaj, denaturi statice cu flori sau creaţii asemeneaunor sclipiri luminoase izvorîte din lumeade trăiri sau gînduri ale artistei.

Lucrările prezentate nouă acum sîntvariate şi din punct de vedere tematic. Dela lumina însemnînd viaţă – acesta fiindşi titlul uneia din cele mai reprezentativecreaţii ale sale – tematica se diversificăprin „Geneză“ şi prin „Apus“, prin „Joculluminilor şi umbrelor“, prin „Farmeculpădurii“ pînă la „Labirintul sufletului“,„Zbor“, „Vibraţie“, „Iubire“, „Visul“,„Amintirile inimii“, „Buchetul bucuriei“,„Cavalcada gîndurilor“ şi sînt doar cîtevatitluri reprezentative abordate de artistă.

Şi încă nu am vorbit despre acelparticular „limbaj al florilor”, pe careAzaduhi Varduca-Horenian îl posedă şiprin care îşi face atît de grăitor şi atît decu efect simţite, în pictură, trăirile, vi ziu ni -le proprii, raporturile sufleteşti cu aceastălume. O atmosferă poetică parti culară secreează prin formele bazate pe asemănareşi desprinzîndu-se din figurile feminingraţioase ale petalelor într-o sinteză li -rică. Aşa cum prin apropieri lirice, dar deacum la nivelul realităţii putem cunoaşterădăcinile familiale ale artistei, cu liniilenobile ale feţei străbunicii dezvăluind oasemănare surprinzătoare.

Dincolo de toate acestea, abătîndu-se oarecum de la atmosfera lucrărilor ex -puse, descoperim tristeţea pe punctul săse convertească în grotesc în lucrarea„Dragoste întortochiată“.

Cunoştinţele despre materie ale ar -tistei au jucat şi ele un rol important încrearea unei lumi a culorii proprii născutedin performanţele tehnice, din variereaposibilităţilor oferite de acril şi alizarină.

Creaţia lui Azaduhi Varduca-Hore -nian, şi deci expoziţia ei actuală, iscatădin rădăcini armeneşti, este rezultatul desucces al întîlnirii dintre chimist şi artistulplastic raţional, cu o sensibilitate sufle -teas că instinctivă.

ENERGIE CROMATICĂ ARMEANĂ

Expoziţia de pictură a lui Azaduhi Varduca-Horenian la Muzeul de Artă din Cluj

Cu ocazia vernisajului Expo -ziţiei Azaduhi Varduca-Horenian,„Energie cromatică armeană“ a fostlansat şi albumul de artă cu acelaşititlu apă rut la Editura Ararat.

Autoarea mulţumeşte UAR, Edi -turii Ararat şi celor ce au sprijinitapariţia volumului şi realizarea ex -poziţiei.

ARARAT 14 / 2009

5Actualitate

Personalitate unanim preţuită în învăţămîntulpreuniversitar, unde a predat chimia, Azaduhi

Varduca-Horenian şi-a întregit elocvent biografia şicu un performant travaliu artistic. Dînd curs unor

viguroase resurse interioare, a lansat în varii spaţiiculturale, pe durata cîtorva decenii, probe de

expresivitate viabilă, valorificînd un rafinat simţcromatic şi o admirabilă voinţă de a face cunoscute

lumii splendori răsfirate pe ecranul unor perenecivilizaţii în perimetrul unei naturi în permanentă

metamorfoză sau în profunzimile generoase aleomenescului. Acuarela avea să devină modalitatea

tehnică propice transpunerii cu virtuozitate aduhului de arhaică şi nobilă spiritualitate armeană(fiind născută în pitorescul Armenopolis – Gherla,în 1940), imaginile transformîndu-se în vectori devibraţie revelatoare, filtrînd adierile unor realităţi

văzute, ştiute, în orchestraţii cromatice de ocuceritoare mobilitate şi savoare. E bucuria

confesiunii unui spirit cultivat şi prolific, capabilde a converti în esenţe spiritualizate argumente deviaţă şi gîndire prospectivă, fixînd existenţialul pe

făgaşul ispititor şi pur al unor suverane aspiraţii,ajutîndu-ne să evadăm din contingent şi să ne

cantonăm prin contemplare în zona unor beneficerevelaţii. Vom beneficia de impactul cu farmecul

frust al unui univers fabulos, alcătuit din sonorităţişi iluminări ce degajă şi instaurează durabil unfortifiant sentiment: că este posibil să trăim în

solaritate, în poezie, în muzicalitate.

Negoiţă LĂPTOIUFăclia, Cluj

În procesul deelaborare, picturadevine, pentru artista

Azaduhi Varduca-Horenian,nu numai descoperire, cişi autodescoperire,expresia realizînd tot maipregnant unitatea dintremişcările şi ritmurile dinnatură şi propriile mişcărişi ritmuri interioare.Pictoriţa renunţă cudezinvoltură la exactitateadescriptivă a formelor şi ladetaliile care ar puteaconduce la limitareasensurilor.

Prof. univ. dr. Livia DRĂGOI,Directorul Muzeului Naţional de ArtăCluj- Napoca

Visînd Armenopolis: dualitatea unică a credinţei

6 Actualitate

ARARAT | 14 / 2009

Despre plasticiana Magda AzaduhiVarduca-Horenian am aflat, prima oară,de la distinsul cărturar Virgil Mihaiu, care,prin anii ’70, mi-a înmînat, post festum,spre luare-aminte, o invitaţie la vernisajulexpoziţiei unei pictoriţe de origine ar -meană, recent deschisă la Cluj. Cum, peatunci fiind redactor la publicaţia arme -nească „Nor Ghiank“ din Bucureşti, eraminteresat, printre altele, de orice prezenţăarmenească pe teritoriul românesc, amînregistrat cu bucurie existenţa unui om deartă activ în cadrul comunităţii armene.Dar, cum mi se întîmpla prea rar să fac de-plasări la Cluj, am păstrat invitaţia intactăîn agenda mea de lucru ani la rînd.

Pînă cînd, pe la începutul anilor ’90,am avut prilejul s-o cunosc personal pecea căreia urma să-i spun de atunci Aza -duhi, preferîndu-i prenumele armenesc(echivalent pentru Liberă). Eram într-odelegaţie a Uniunii Armenilor din Ro mâ -nia plecată la Gherla, acel Armenopoliscu care se mîndresc nu numai armeniitransilvăneni, dar şi toţi ceilalţi, ca oraşînălţat de străbunii lor drept unicul oraşde pe teritoriul României care este ridicatpe baza unui plan prestabilit, în epoca mo -dernă. Am inclus-o, din drum, pe Aza -duhi în formaţia noastră şi, de atunci, eas-a dovedit a fi o înverşunată gherleană.

Abia apoi am început să-i cunosclucrările. Acuarele graţioase, nobile, deun cromatism armonios, arareori figura -tive, propunînd abstracţii de forme şi delinii elegant înmănuncheate, mărturisindstări, viziuni, reflecţii. Nefiind critic, ci doariubitor de artă, nu mă încumet să evaluezteoretic creaţiile artistei Varduca-Hore -nian, limitîndu-mă să apreciez rostul lorîmplinit de a încînta privirea şi de a nutrispiritul. Mă desfăt pur şi simplu la vede -

rea cartoanelor care ies colorate de submîna ei şi pot spune că simţul meu este tic,atît cît îl am, rămîne pe deplin satisfăcut.

Cunoscînd-o ca om pe Azaduhi, potafirma cu siguranţă că doamna căreia mi-am îngăduit să-i închin aceste vorbe, ne -cesare pentru că le merită, este un minunatom de acţiune ca membru comunitar, un

organizator şi un mobilizator al căruiexemplu ar trebui urmat. Aici, în paginileacestei cărţi consacrate unei artiste, secuvine omagiată în egală măsură persoa -na ei de obîrşie armenească.

Un intelectual armean a comparat,cîndva, comunitatea diasporană cu o bu -cată de gheaţă: într-un loc, ea este ca unţurţure care se topeşte rapid, în altă parte- ca un iceberg care durează vreme înde -lungată; indiferent de dimensiunea ei,însă, mai devreme sau mai tîrziu, destinulei este unul - extincţia. Toată problema,pentru diasporani ca etnie, ar fi cum săamîne cît mai mult timp acel moment, casă moară frumos.

Azaduhi Varduca se consideră că faceparte din zona iceberg a bucăţii de gheaţă.Ea este mîndră că s-a născut din neamulprimului popor creştinat ca stat, al crea -torului alfabetului armean, Mesrop Maş -toţ, ea simte durerea bunicilor săi anihi -laţi în genocidul din 1915 şi crede în ne -cesitatea recunoaşterii genocidului şi ainstaurării dreptăţii.

Atît timp cît genocidul va însemna cri -mă împotriva umanităţii, victoria arme ni lorva fi victoria întregii umanităţi; prin even -tuala şi necesara lor reuşită, armenii pot

demonstra că genocidul nu mai poate fi uti -lizat ca mijloc de reglare a conturilor politice.

Dacă există astăzi, în România, ocomunitate armeană activă, este pentru căea e urmaşa celor care s-au consolidat înacest ţinut ca vrednici locuitori ai săi încăde acum o mie de ani, fără să-şi uite, to -tuşi, rădăcinile. Ei au întemeiat oraşe, au datdomnitori, miniştri, parlamentari, oameni deştiinţă şi de cultură, personalităţi mar -cante în toate domeniile vieţii publice.

Iar dacă aceste rînduri apar într-ocarte închinată unei artiste armene dinCluj, este pentru că aripa transilvană a co -munităţii armene din România are oistorie similară celei a restului comuni -tăţii, cu toate că mai recentă, cu toate că decredinţă catolică şi cu toate că şi-a pierdutcurînd limba, adesea şi numele, dar nu şifizionomia etnică. Ea s-a revitalizat prin -tr-o deşteptare a conştiinţei naţionale şiîşi datorează regruparea, ca şi în restulcomunităţii, intelectualităţii capabile săse organizeze în spirit armenesc în noilecondiţii democratice.

Armenii vin dintr-un trecut multi mi le -nar încărcat de izbînzi ale spiritului, vie -ţuiesc într-un prezent încă tulbure şi ne -liniştitor, dar îşi forjează, cu dîrzenia pro -prie neamului lor încercat, un viitor pemăsura însuşirilor lor etnice. Iar în acestîncăpăţînat efort, diaspora de azi – oricîtăvreme va fi rezistînd – îşi are, prin oame -nii săi, fie ei afacerişti, fie ei artişti, parteade contribuţie deloc neînsemnată, cuvalori materiale, dar şi spirituale, cu careeste chemată să întărească certitudineavitalităţii naţiunii căreia îi aparţine.

Sergiu SELIANtext publicat în albumul

Energie cromatică armeană

Azaduhi

7Actualitate

ARARAT 14 / 2009

În perioada 20-26 iulie 2009, la Iaşi, a avut loc o im por -tantă sărbatoare, ce a transformat oraşul într-o capitală multi cul -turală a lumii, oferind ieşenilor un spectacol unic de idei, tra -diţii, dar şi oportunitatea de a simţi global, indiferent de rasă, cul -tură sau apartenenţă religioasă. Sărbatoarea culturală „IASHIN -CHTON 2009“ a avut ca organizatori Universitatea „A.I. Cuza“Iaşi, alături de fundaţia „AIESEC“, dar şi parteneri precumAmbasada Olandei, Primăria Iaşi, British Council.

Proiectul a evidenţiat încă o dată capacităţile culturale deo -sebite ale tuturor comunităţilor etnice, şi a transformat ţaranoastră într-un important reper pe harta internaţională culturală.S-au reunit următoarele evenimente în cele şapte zile în care s-adesfăşurat tîrgul multicultural: sesiuni de training-uri pentrutoţi invitaţii, menite să dezvolte capacităţile de comunicare aleparticipanţilor, sesiuni deschise în care membrii diferitelor co -

mu nităţi culturale, profesori şi speakeri, dezbat teme de interescomun, sesiuni pentru schimb de experienţă.

Punctul culminant al manifestării culturale a fost ziua de26 iulie, cînd fiecare participant a avut ocazia să prezinteparticularităţile ţării din care provine, în cadrul Tîrgului Multi -cultural „Global Village“ organizat în Parcul Copou. Au avutstanduri de prezentare delegaţii precum cea din Hong Kong,Lituania, Polonia, Turcia, Centrul Cultural Oriental, Comu ni -tatea Evreiască, Uniunea Ucrainienilor din Iaşi.

Un participant important pe scena multiculturală a fostreprezentat de Uniunea Armenilor din România, Filiala Iaşi.Echipa de la Iaşi: Daria Tănăsucă, Violeta Marian şi RamonaSlabu, sub atenta îndrumare a domnului Zare Nazaryan, a reuşitsă transforme evenimentul într-un joc interactiv de idei cuvizitatorii şi ceilalţi membri, standul de prezentare armean fiindunul din punctele de atracţie ale tîrgului, stabilindu-se relaţio -nări cu toate culturile lumii. Au fost prezentate informaţii despreistoria, tradiţiile şi cultura poporului armean, un impact deosebitavînd elementele de prezentare ale genocidului armean, mo -ment istoric dureros prezentat pe larg în creaţia „Cartea Şoap -telor“ de Varujan Vosganian.

În cadrul manifestării culturale participanţii şi vizitatoriis-au bucurat de un program de spectacole de dansuri, muzică şiteatru, care a evidenţiat unicitatea fiecărei comunităţi etniceprezente.

La finalul proiectului „IASHINGTON 2009“ a avut loco Gală Oficială de închidere a evenimentului, în care au fostprezentaţi toţi partenerii, s-au discutat teme de interes comun,cea mai intens dezbătută fiind problematica dezvoltării unuimediu multicultural într-o lume dominată de intoleranţă şisuperficialitate. Deasemenea, au fost lansate iniţiative pentruproiectele culturale viitoare, la care valorile Comunităţii Ar -mene vor fi intens promovate.

Vicepreşedinte U.A.R. – Filiala Iaşi Zare NAZARYAN

COMUNITATEAARMEANĂ PE SCENAMULTICULTURALĂ LAIAŞI

În ciclul de programe dedicate de ga leria bucu -reşteană de artă „Dialog“ din incinta modernei Primăriia sectorului 2 unor „Colecţii şi colecţionari“, marţi, 30iunie, a fost inaugurată expoziţia cu lucrări din colecţialui Pavel Şuşară, cunoscut critic şi istoric de artă,cercetător la Academia Română, Institutul de IstoriaArtei „George Oprescu“, preşedinte al Aso cia ţieiExperţilor şi Evaluatorilor de Artă din România, mem -bru al Uniunii Artiştilor Plastici, al Uniunii Scriitorilorşi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă etc.

Printre cele 65 de lucrări selecţionate din vastacolecţie a lui Pavel Şuşară se află la galeria „Dialog“lucrări aparţinînd unui mare număr de pictori români,cum ar fi Iosif Isser, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu, IonPacea, Alexandru Ciucurencu, Horia Bernea, Ion AlinGheorghiu şi mulţi alţii.

La loc de cinste se află şi lucrarea „Bărci laNessebar” a pictoriţei de origine armeană Nutzi Acontz(1894-1957) [n.r. vezi imaginea alăturată].

Expoziţia se poate vizita pînă la 15 august.M.K.

NUTZI ACONTZ LA GALERIA „DIALOG“

8 Diaspora

ARARAT | 14 / 2009

El s-a implicat prima oară în cauzaarmenilor în 1998 cînd o cunoştinţă l-a ru -gat să se ocupe de aducerea Corului Bi -sericii Armeneşti la Eisteddfod, un festi -val cultural din Ţara Galilor. Acest fapt l-adeterminat să înfiinţeze grupul galez „So -lidaritate faţă de Armenia“. Pe 24 aprilie2001 Williams a organizat prima co me -morare a genocidului armean în TemplulPăcii, situat la Cardiff, Ţara Galilor. Apoia reuşit să convingă Adunarea Naţionalăa Ţării Galilor să recunoască oficial ge -nocidul armean, în octombrie 2002, şi aorganizat un eveniment special de come -morare în clădirea Adunării Naţionale. Laeveniment a participat şi ambasadorulArmeniei în Marea Britanie.

Datorită eforturilor sale, ConsiliulŢinutului Gwynedd a devenit în martie2004 primul din Marea Britanie care arecunoscut genocidul armean.

În octombrie 2004, Williams a orga -nizat o întîlnire oficială între primul mi -nistru al Republicii Nagorno-Karabagh(Artsakh) şi preşedintele Adunării Naţio -nale, în acest fel ajutînd la confirmareastatutului Artsakh-ului.

Doi ani mai tîrziu Williams a reuşitsă convingă majoritatea membrilor Adu -nării Naţionale să sprijine moţiunea cuprivire la genocidul armean/asirian.

În ianuarie 2007 el a organizat Co -me morarea Hrant Dink în ParlamentulBritanic. De asemenea a făcut lobby pen -

tru moţiunea cu privire la genocidul ar -mean în Camera Deputaţilor, unde s-austrîns 182 de semnături ale membrilorParlamentului.

Pe 3 noiembrie 2007, la inaugurareamonumentului din Cardiff închinat geno -cidului ar menilor, la care au contribuitWilliams şi John Torosyan, purtătorul decuvînt al Adunării Naţionale i-a criticatpe turci în discursul său. Huliganii turciau încercat să întrerupă solemnul eveni -ment; cîteva luni mai tîrziu aceştia auvandalizat monumentul.

Întorcîndu-ne la moţiunea înaintatăîn Camera Deputaţilor prin aceasta se cereca Turcia să returneze mai mult de 2000de biserici şi monumente religioasearmenilor, asirienilor şi sirienilor. Prinmoţiune se mai cere ca guvernul britanicsă recunoască nimicirea etnică produsă înrîndul acestor minorităţi după 1915 (acestfapt a fost recunoscut de curînd şi deprim-ministrul turc Recep Tayyip Erdo -gan). Moţiunea are deja sprijinul a 23 demembri ai Parlamentului Britanic.

Armenii din Statele Unite ar trebuisă urmeze exemplul lui Williams şi săînainte o rezoluţie asemănătoare Con gre -

sului. Ar fi imposibil ca membrii Congre -sului să se opună unei moţiuni care cerereturnarea lăcaşelor de cult proprietaruluilor de drept - Patriarhia Armeană din Istan -bul. Aşa o lege ar merge dincolo de sim plarecunoaştere a genocidului, prin încer -carea de a recupera unele dintre pierderilemasive suferite de armeni.

Armenii din Europa ar putea intenta unproces la Curtea Europeană a DrepturilorOmului, căutînd să facă dreptate prin re -cu perarea imediată a bisericilor şi mo -numentelor religioase înapoi la PatriarhiaArmeniei. E de neînţeles cum aceste bise -rici (cele rămase intacte) au fost trans -formate în moschee, depozite şi clădiripentru locuinţe - şi nimeni nu face nimicîn acest sens! Ne putem doar ima gi nascandalul care ar fi creat dacă Guver nulgerman ar mai avea în proprietate chiarşi o singură sinagogă confiscată de naziştiîn timpul Holocaustului!

De aceea, tot respectul meu pentrudomnul Williams, al cărui spirit justiţiarar trebui să îi „molipsească“ şi pe armeniide pretutindeni.

de Harut SASSOUNIANThe Armenian Weekly

ELLIAN WILLIAMS, galezul care a contribuit la

cauza armeană mai mult decîtmajoritatea armenilor

John Torossian, Ellian Willims şi ambasadorul Armeniei la Londra, Vahe Gabrielyan,lîngă monumentul Genocidului inaugurat la Cardiff în 2007.

Incredibil dar adevărat.Ellian Williams, din ŢaraGalilor, a realizat mai mult

pentru armeni decît majori tatea armenilor, în ciudafaptului că nu are originiarmeneşti sau legături prinalianţă cu aceştia. Pentru totefortul său el nu a primit încănici o recu noaş tere.Majoritatea armenilor, cuexcepţia unui grup mic dinLondra, nu ştiu încă deexistenţa lui.

9Comentariu

ARARAT 14 / 2009

Vedem cum, pentru prima oar[ ]nlungul proces de negociere cu privire lachestiunea Karabaghului, nu diploma\ioarecare, ci chiar liderii celor trei \[ri ceformeaz[ copre=edin\ia Grupului de laMinsk dau o declara\ie comun[ ]n care nuse refer[ la inten\ii formulate ]n termeni vagi,ci la formule concrete de <regle mentare>,iar declara\ia nu are o \int[ anonim[, ci leeste adresat[ direct pre=edin\ilor armean=i azer. Practic, o cvasi-scrisoare deschis[adresat[ lui Serj Sarksian =i Ilham Aliev,]n care Obama, Sarkozy =i Medvedev nu]i roag[ pe cei doi, ci le pretind s[ fac[pace. Putem fi aproape convin=i de faptulc[ niciodat[ nu am fost mai aproape desemnarea unui acord de principiu ]ntreArmenia =i Azerbaidjan.

Dar ar trebui s[ ne bucure faptul c[,se pare, pacea este mai aproape ca ori -c]nd? Chiar avem un motiv real de bucu -rie? Pace, dar cu ce pre\?

S[ ne ]ntoarcem ]n toamna anului1997. Pre=edintele de atunci, Levon Ter-Petrosian, ]=i preg[tea poporul pentru oeventual[ pace defavorabil[ cu Azer -baidjanul. Ter-Petrosian (care ]nc[ dinprimele zile ale izbucnirii r[zboiului – anu se confunda mi=carea pentru Kara baghcu r[zboiul armeano-azer – s-a ar[tatconvins c[ armenii nu pot c]=tiga) accep -tase un plan de pace propus de OSCEprin care era avansat[ o rezolvare <pe

etape>. }ns[ planul nu prevedea dec]tni=te etape pe drumul ce ar fi trebuit s[duc[ spre o ipotetic[ pace, f[r[ s[ ga ran -teze ]n nici un fel atingerea scopului pro -pus =i l[s]nd cale liber[ unei eventualereizbucniri a r[zboiului ]n cazul ]n carep[r\ile nu se ]n\eleg pe parcursul pro -cesului. Acuzat de colaboratorii s[i apro -pia\i (primul ministru, Robert Kocearian,=i ministrul ap[r[rii, Vazghen Sarksian)de defetism, Levon Ter-Petrosian este for -\at s[ demisioneze c]teva luni mai t]rziu,pe 3 februarie 1998. Succesorul s[u, Ro -bert Kocearian, a schimbat radical tonulla masa negocierilor =i, pe parcursulambelor sale mandate preziden\iale, nu acedat nici un moment de la principiulrezolv[rii globale a conflictului armeano-azer. Pe bun[ dreptate Kocearian a in -sistat ca statutul final al Karabaghului s[fie inclus ]ntr-un pachet global de rezol -vare a conflictului.

Planul de pace al OSCE, care a dusla debarcarea lui Levon Ter-Petrosian, pre -vedea, ]n mare, cam ce prev[d ast[zi prin -cipiile de la Madrid: 1) retragerea for\elorarmene din teritoriile din jurul Karaba -ghului =i revenirea acestora sub controlulAzerbaidjanului; 2) un statut provizoriupentru Karabagh cu garan\ii de securitate=i autoguvernare; 3) un coridor ce leag[Armenia de Karabagh; 4) stabilirea viitoa -re a statutului final al Karabaghului prin -

DICTATUL P{CII

Pe un ton aproape ca cel al unuidiriginte ce ]=i dojene=te =i aver -tizeaz[ elevii, liderii triplei co -

pre =edin\ii a Grupului de la Minsk alOSCE au ]ndemnat Armenia =i Azer -baidjanul s[ g[seasc[ o solu\ie pentruconflictul din Karabagh. Declara\iacomun[ a pre=edin\ilor Barack Oba -ma, Nicolas Sarkozy =i Dmitri Medve -dev, dat[ publicit[\ii ]n ultima zi asummit-ului G8 de la Aquila (Italia, 8-10 iulie), spune urm[toarele:

<Noi, pre=edin\ii \[rilorce coprezideaz[ Grupul dela Minsk al OSCE, Fran\a,federa\ia Rus[ =i StateleUnite ale Americii, neafirm[m angajamentul dea-i sus\ine pe lideriiArmeniei =iAzerbaidjanului ]nfinalizarea Principiilor deBaz[ ale rezolv[riiconflictului din Karabagh.

I-am ]ns[rcinat pemediatorii no=tri s[ leprezinte pre=edin\ilorArmeniei =i Azerbaidjanuluio versiune actualizat[ adocumentului de la Madriddin noiembrie 2007, careeste ultima formulare aPrincipiilor de Baz[.

}i ]ndemn[m pepre=edin\ii Armeniei =iAzerbaidjanului s[ rezolvecele c]teva divergen\er[mase =i s[ ]=i finalizezeacordul asupra acestorPrincipii de Baz[, ceea ceva contura o rezolvarecuprinz[toare>.

Vartan MARTAIAN

10 Comentariu

ARARAT | 14 / 2009

tr-o exprimare a voin\ei ]n mod legal; 5)dreptul refugia\ilor de a reveni ]n a=e z[ -rile lor de dinainte de izbucnirea con -flictului; 6) garan\ii interna\ionale de se -cu ritate, inclusiv o misiune de men\inerea p[cii. Cele =ase principii au acela=i punctslab, comun cu celelalte planuri propuse]n trecut: nu prev[d un statul final pentruKarabagh. Ce se ]nt]mpl[ dup[ ce arme -nii se retrag din zona-tampon din jurulKarabaghului, iar dup[ aceea p[r\ile nuse ]n\eleg cu privire la statutul final alregiunii? Reizbucne=te r[zboiul? Cine vaopri o eventual[ reizbucnire a luptelor?Iar ]n cazul unui asemenea scenariu, carear fi situa\ia tactic[ a for\elor armene?Aceea=i ca ]n 1992, c]nd se aflau ]ncer -cuite de azeri. }ns[ \in]nd cont de putereade foc a armanentului din dotarea celordou[ p[r\i, spre deosebire de 1992, o ase -menea pozi\ionare a for\elor ]n teren ar fiast[zi curat[ sinucidere pentru Karabagh.+i ar ]nsemna c[ voluntarii armeni careau murit pe frontul din Karabagh =i-audat via\a degeaba. Mii de mor\i, pentru catotul s[ revin[ la situa\ia de dinainte de1992. O ipotez[ pe care nu mul\i ]n Ar -menia o pot accepta.

Dar la nivel ]nalt miza e alta. Paci fi -carea Caucazului este ]n interesul marilorputeri (inclusiv al Rusiei, ]n ciuda specu -la\iilor politologice =i jurnalistice cu tent[rusofob[). Iar acestea se pare c[ s]nt de -cise s[ ]mping[ ]nainte <pacificarea>. Lascurt timp dup[ G8, pe 17-18 iulie, DmitriMedvedev ]i convoac[ la Moscova peomologii s[i armean =i azer pentru nego -cieri directe. Aceasta este a patra ]nt]lnireSarksian-Aliev din noiembrie =i p]n[ast[zi, ceea ce spune ceva despre inten -sificarea discu\iilor. Dup[ prima zi ]ncare s-au ]nt]lnit tête-à-tête, iar mai apoi]n prezen\a mediatorilor OSCE, a doua ziSarksian =i Aliev s-au ]nt]lnit =i ]n pre -zen\a lui Medvedev, av]nd o ]ntrevedere<lung[> =i <foarte constructiv[, ]n cursulc[reia au fost discutate chestiuni nere zol -vate>, dup[ cum a declarat un diplomatde la Kremlin. Chiar dac[ nici ultima rund[de negocieri de la Moscova nu a dus lasemnarea vreunui document, declara\iileoptimiste ale mediatorilor s-au ]nmul\it ]nultimul timp, vorbindu-se despre <ulti malinie dreapt[> =i despre eventuale <rezul -tate> concrete. Spre deosebire de opti mis -mul evident al mediatorilor (<Ne a=tep -t[m la o cotitur[ ]n procesul negocie ri lor>,spunea copre=edintele francez al Grupu -lui de la Minsk, Bernard Fassier, ]nainte

de reuniunea de la Moscova), ]nc[ ]naintede ]nt]lnirea mediat[ de Rusia, Erevanula precizat c[ la Moscova nu va fi semnatnici un document (speran\[ pe care cercu -rile diplomatice ale OSCE nu o ascun -deau). Nici la Baku optimismul nu a fostexagerat: <Este un proces pe termen lung,iar dac[ ast[zi la Moscova se ]nregis trea z[progrese am putea ajunge, p]n[ la sf]r=itulanului, ]ntr-un punct ]n care semnareaunui document ar fi posibil[>, consideraun analist independent de la Baku.

Este evident faptul c[ stingerea con -flic tului din Karabagh a devenit o prio -ritate pentru marile puteri care fac pre -siuni f[r[ precedent pentru ]ncheiereaunui acord. Presiuni, dar f[r[ impunere:<Pozi\ia rus[ nu este aceea de a le impuneo re\et[ p[r\ilor ]n conflict. Rusia vasus\ine orice solu\ie care le va convenip[r\ilor>, spune consilierul Kremlinuluipentru afaceri externe, Serghei Prihodko.Iar p[r\ilor trebuie s[ le convin[ prin ci -piile de la Madrid care, la r]ndul lor, arreprezenta un compromis (zice-se rezo -nabil) pe baza principiilor Actului Finalde la Helsinki: nerecurgerea la for\[, inte -gritatea teritorial[ =i autodeterminareapopoarelor. Dar fiecare vede ]n acest com -promis ceea ce ]i convine mai mult, sauceea ce vrea s[ vad[. O surs[ anonim[ dela ministerul de externe de la Erevan de -clara c[ principiile re]nnoite de la Madridafirm[ independen\a de facto a Kara ba -ghului =i prev[d autodeterminarea arme -nilor din regiune printr-un referendum(da, dar referendumul ar urma s[ aib[ locdup[ ]ntoarcerea refugia\ilor, prevederecare le ofer[ azerilor un pretext ideal pentrua transfera ]n Karabagh, pe l]ng[ refu -gia\ii reali, =i un num[r de pretin=i refu -

gia\i care s[ ]ncline balan\a referendu mu -lui ]nspre Baku). Pe de alt[ parte, IlhamAliev consider[ c[ negocierile ]n curs s]nt<mai promi\[toare>, dar sus\ine ferm c[niciodat[ Karabaghul nu va fi indepen -dent. +i atunci, ce este promi\[tor pentruAliev? Faptul c[ Sarksian este pe punctulde a ceda =i a mic=ora perspectivele inde -penden\ei reale a Karabaghului? Sau s]ntsimple vorbe? Oricum, Azerbaidjanul nua renun\at nici un moment la a repeta, dec]te ori are ocazia, c[ recurgerea la for\[]n cazul nerecuper[rii Karabaghului pecale negociat[ este dreptul s[u legitim, ]nbaza principiului integrit[\ii sale terito -riale. +i atunci, ce mai r[m]ne din ce le -lalte dou[ principii: nerecurgerea la for\[=i autodeterminarea popoarelor? Esteexact punctul ]n care mediatorii trebuies[ ]=i dovedeasc[ m[iestria ]n a face acro -ba\ie diplomatic[: definirea nivelului deautonomie la care se sf]r=e=te integritateateritorial[ a Azerbaidjanului =i de la care]ncepe independen\a Karabaghului. Defi -nire pe care o poate spulbera ]ntr-o clipit[aplicarea principiului autodetermin[rii =iorganizarea referendumului. Referendumla care poporul Karabaghului se poatepronun\a ]n favoarea independen\ei. Pentruc[ trebuie s[ aib[ =i aceast[ op\iune ]nchestionar. Altfel <autodeterminarea> nuar mai fi dec]t <determinare> =i nu ar firespectat[ ca principiu. +i astfel vedemc[, practic, este imposibil[ ]mp[carea tu -turor celor trei pincipii. Doar nerecur ge reala for\[ nu este incompatibil[ cu celelatedou[ principii, dar guvernan\ii azeri nuscap[ nici o ocazie s[ fac[ declara\ii cearat[ ignorarea aproape total[ a acestuiprincipiu. Iar dac[ este a=a, dac[ Azerbai -djanul nu este dispus s[ se ab\in[ de la

11Comentariu

ARARAT 14 / 2009

interven\ia militar[ ]n cazul ]n care situa -\ia de pe teren, din urnele de vot ale re -ferendumului, nu se va potrivi cu soco -telile de la Baku, cine va opri agresiuneaarmatei azere? Cele c]teva mii de solda\iai for\elor de men\inere a p[cii, de regul[]nzestra\i cu armament u=or =i delocgrozav coordona\i (=i, pe deasupra, foartedornici s[ moar[ pentru o cauz[ care nueste a lor)?

O imagine mai realist[ asupra atmos -ferei =i tonului negocierilor o putem filtradin caracterul contradictoriu al unor de -talii ce ajung la pres[: ]n timp ce mi nis -trul de externe azer, Elmar Mame diarov,declar[ c[ la ]nt]lnirea Sarksian-Aliev dela Moscova a fost discutat calendarulretragerii for\elor armene, surse anonimeruse=ti sus\in c[ s-a discutat despre even -tualul vot asupra statutului final al Kara -baghului =i despre statutul interimar alacestuia. Asupra unui lucru ]ns[ presa estede acord: nu s-a ajuns la nici un acord. +iatunci, unde este <cotitura>? Efectul psi -hologic al efervescen\ei f[r[ precedent arputea fi, ]n cazul unui e=ec, exact inversulcelui scontat: cre=terea ne]ncrederii =i ]n -dep[rtarea perspectivei unui acord. Situa -\ie ]n care, ]n mod evident, spectrul r[z -boiului apare mult mai amenin\[tor.

Demn[ de toat[ aten\ia este =i reac \iasociet[\ii armene=ti la ultimele evolu\ii depe <frontul> diplomatic. Este acum r]ndulpre=edintelui Serj Sarksian s[ fie acuzatde defetism =i de acceptarea unui plan depace pe care mul\i ]l v[d ca pe o ade v[ rat[capitulare. Din toate p[r\ile se aud vocicare cer demisia ministrului de externeEduard Nalbandian. Imaginea pre=edin -te lui =i a ministrului s[u de externe ]ndosarul Karabaghului este ]ntunecat[ =i

mai mult de e=ecul ]ncerc[rilor de apro -piere fa\[ de Turcia. Dup[ <umilirea>Armeniei, c[reia Turcia practic i-a tr]ntitu=a ]n nas, acum vine <dictatul> de laconferin\a G8.

+i totu=i, nu putem fi naivi =i s[ ne]nchipuim c[ este posibil[ ]nghe\areave=nic[ a conflictului din Karabagh. Indi -ferent de cum s-ar sf]r=i o nou[ ]nfruntaremilitar[ pe scar[ larg[, nimeni nu ]=idore=te alte mii de mor\i pe c]mpul de lupt[sau ]n cl[dirile de locuit bombardate. +inici nu putem fi naivi =i s[ ne imagin[mc[ pacea poate fi ob\inut[ f[r[ com pro -mis. Depinde ]ns[ de seriozitatea =i soli -

ditatea mecanismului de aplicare a unuiacord. Cel mai mare pericol pentru ar me -nii din Karabagh nu este ]n sine un acord(chiar =i de compromis), ci aplicareaacestuia ]n mod p[rtinitor, ]n favoareaAzerbaidjanului. Aici soarta unei provin -cii armene=ti depinde de abilitatea =i ca -pacitatea negociatorilor armeni de aob\ine de la marile puteri garan\iile fermeindispensabile oric[rui acord de pace.Negociatori ce s]nt favoriza\i de con -junctura regional[. Putem remarca faptulc[, dup[ conflictul din Osetia de Sud,aten\ia interna\ional[ s-a concentrat asu -pra Caucazului, cum nu s-a mai ]nt]mplatnicic]nd dup[ dispari\ia URSS. Acumeste momentul ]n care marile puteri vors[ pacifice regiunea. Acum li se poatecere s[ =i ofere suficient de mult pentrua-=i atinge scopul. A=a nefavorabil cumpare, momentul este, de fapt, favorabilnegocierilor. Ast[zi armenii au teritoriile=i au suficient[ putere militar[ pentru odefensiv[ eficient[ ]n fa\a unei eventualeagresiuni azere. Iar marile puteri vor pa -cea acum. Spre deosebire de 1997, c]ndconflictul din Karabagh nu se afla dec]tpe agenda mediatorilor Grupului de laMinsk, iar la Washington, Paris =i Mos -co va se vorbea mai mult (dac[ nu doar)despre Iugoslavia.

Vartan MARTAIAN

DOAR CU GRANI|A DESCHIS{La sf]r=itul lunii iulie Ar -

menia l-a primit pe pre=edinteles]rb, Boris Tadic, venit pentru ovizit[ oficial[ de dou[ zile.

Pe l]ng[ gesturile simbolicepentru marcarea prieteniei (reale!)armeano-s]rbe – Serj Sarksian i-amul\umit omologului s[u s]rbpentru ajutorul primit dup[ cutre -murul din decembrie 1988 =i aspus c[ armenii nu le-au uitat pevic timele avionului s]rbesc cu

ajutoare pr[bu=it atunci ]n Armenia, iar Boris Tadic a vizitat memorialul geno -cidului de la |i\ernakabert, unde a plantat un arbore; mai mult, Tadic a vizitatMatenadaranul, de unde a plecat cu un manuscris armenesc primit cadou! – vizitapre=edintelui Serbiei ]n Armenia a constituit prilejul cu care Serj Sarksian a f[cuto important[ declara\ie cu privire la rela\iile armeano-turce. Sarksian a spus c[a=teapt[ <pa=i concre\i =i constructivi> din partea Ankarei =i c[ se va duce ]noctombrie ]n Turcia pentru a asista la meciul de fotbal dintre na\ionalele celor dou[\[ri numai dac[ frontiera va fi deschis[. Dar dac[ Ankara va deschide grani\a doarcu scop tactic, pentru c]teva zile, ca s[ nu fie ar[tat[ cu degetul c[ a blocat<diploma\ia fotbalului>?

Copreşedinţii Grupului de la Minsk

12 Convorbiri

ARARAT | 14 / 2009

Eduard ANTONIAN

Ne-a vizitat de cur]nd la redac\ie maivechiul nostru prieten =i colaborator dl.Iosif Mogo=, profesor =i =ef al catedrei deistorie din cadrul Colegiului Na\ionalBilingv „George Co=buc“ din Bucure=ti.Specialist ]n predarea din cadrul orelorop\ionale de istorie a holocaustului iudaic,dar =i a genocidului armean (dup[ cumam mai relatat pe larg ]n numere ante -rioare din ziarul nostru), absolvent al cur -surilor Institutului „Yad Vashem“ pentruStudiul Holocaustului din Israel, domniasa a participat de cur]nd la o nou[ sesiunede instruire privind predarea problemeiholocaustului. Sesiunea a fost organizat[la Facultatea de Litere din cadrul Uni -versit[\ii din Bucure=ti de c[tre Centrulde Studii Ebraice „Goldstein Goren“, ]m -preun[ cu Asocia\ia IDEE =i cu „Cen -tropa“ asocia\ie din Austria. Iat[ pe scurtc]teva impresii ale domnului profesor:

„}nc[ din anii 2002-2004 eu am avuto serie de preg[tiri la funda\ia «GoldsteinGoren», care se ocup[ ]n special de isto -ria iudaic[ =i ]n particular cu problemaholocaustului, la fel =i la Institutul «ElieWiesel». De aceea cunosc foarte binepro blema holocaustului din Europa =i ]nspecial din Rom`nia. Am participat lafoarte multe simpozioane =i sesiuni pri -

vind aceast[ tematic[ dedicate profe so -rilor din ]nv[\[m]ntul preuniversitar, carevor veni la ore cu viziuni =i tematici noi=i cu aspecte mai pu\in cunoscute privindholocaustul. Temele acestei sesiuni aufost deosebit de vaste =i interesante de la„Miturile fondatoare ale antisemitis -mului“, „R[d[cini ale Holocaustului – An -tisemitismul ]n cultura politic[ rom` neas -c[“, „M[rturii ale supravie\uitorilor Ho -locaustului“, „Istoriografia Holocaus tului– evolu\ie =i resurse“ p]n[ la „Me to -dologia pred[rii problemei Holo caus tu lui“sau „Proiect realizat de elevi desprecomunitatea evreiasc[ din Arad“. La sim -pozion au participat foarte mul\i profesoridin provincie, iar pe mine ]n mod specialdomni=oara Felicia Waldman m-a rugats[ vin cu un material, care s[ nu acopereneap[rat Holocaustul, ci mai degrab[ ge -nocidul armean. Pentru a oferi colegilormei o manier[ =i o viziune particular[ des -pre modul ]n care se poate aborda ge no -cidul armean am adus o serie de mate -riale, studii, bro=uri =i CD-uri intere duca -\ionale pe care le-am prezentat mai ]nain te=i la orele mele de istorie op\ionale, ]nscopul de a demonstra modul ]n carepoate fi explicat elevilor aceast[ tragediecare a precedat holocaustului iudaic. Am

constatat cu satisfa\ie c[, deja ]n cadrulsimpozioanelor, a meselor rotunde, a con - ferin\elor exist[ o strategie interesant[ dea privi cele dou[ mari tragedii ale uma -nit[\ii, genocidul armean =i holocaustulevreiesc ]n paralel. Este interesant[ viziu -nea ]n care pot fi urm[rite p]n[ la un anu -mit punct ]n ansamblu aceste dou[ tra -gedii ]ngrozitoare ale poporului armean=i evreu. Pe de alt[ parte, tot la aceste sim-pozion am observat c[, ]n general, majo -ritatea profesorilor de istorie au cuno= -tin\e foarte vagi despre genocidul armeansau istoria armenilor. +tiu c]te ceva des -pre Armenia medieval[, modern[, desprediaspora, dar lucruri filamentare, ici-coloc]te o informa\ie =i o idee, dar ]n restaproape nimic. }n mod special mi-ampreg[tit un expozeu ca o or[ de curs, ]ncare ]nt]i am prezentat un CD despre is -toria poporului armean, subliniind uni -citatea sa ]n istoria european[ =i univer -sal[. Am pus accentul dup[ discu\ii (toatefavorabile) pe necesitatea de a ar[ta c[ambele tragedii (armean[ =i evreiasc[) nuau ajuns la final, c[ ambele popoare, dup[at]tea mari =i zdrobitoare ]ncerc[ri, s]ntpopoare vii, viabile, au Patria lor, austatut interna\ional recunoscut =i c[ estefoarte bine s[ integr[m perspectiva viito -rului. Trebuie s[ studiem modul ]n careaceste popoare au ren[scut =i mai alesaportul lor la cultura universal[.“

L-am felicitat pe dl. profesor IosifMogo=, asigur]ndu-l de tot sprijinul nostru,ca =i p]n[ acum, =i, ]n finalul ]ntrevederiinoastre, i-am oferit un exemplar din nou-ap[rutul volum „Istoria minorit[\ilor na -\io nale din Rom`nia – manual auxiliarpentru profesorii de istorie din ]nv[\[ -m]ntul preuniversitar“.

PPRROOFFEESSOORR IIOOSSIIFF MMOOGGOOŞŞ ––GGEENNOOCCIIDDUULL,, HHOOLLOOCCAAUUSSTTUULL,, NNOOII PPEERRSSPPEECCTTIIVVEE DDEE SSTTUUDDIIUU

ARARAT 14 / 2009

Convorbirea de mai jos a stat la bazadocumentarului-portret „Para dja -nov – un recviem“ (1994). Am ales

să folosim informaţiile existente în volumul„Paradjanov“, apărut în Statele Unite, în de -trimentul biografiei franco-britanice „Para -djanov“ pentru a diferenţia astfel docu men -tarul nostru de mulţimea celorlalte peliculece îl au ca subiect pe acest regizor armeano-georgian.

Convorbirea noastră a avut loc la datade 1 iulie 1988, în camera de hotel a regizo -rului, în dimineaţa de dinaintea premiereimondiale a filmului „Aşik Kerib“, prezentatla „Filmfest“ din München.

Paradjanov a fost întotdeauna conştientde sarcinile cu care se confruntă un came -raman; în consecinţă, a dorit să scurteze sausă lungească răspunsurile sale pentru a păstrainterviul fluent. Ultimul său discurs pe scenalui Carl Orff-Hall, se adaugă acestui text,pentru că, astăzi, el este des amintit.

Pentru că Paradjanov face frecventereferiri la filmele lui, am inclus şi o scurtăbio-filmografie la sfîrşitul acestui interviuintroducînd date suplimentare de producţie,nume şi diferiţi termeni explicativi pentru aevita încărcarea textului cu note de subsol.Cu toate acestea cititorul ar trebui să fieconştient de faptul că, de multe ori, Pa ra -djanov vorbeşte în termeni vizuali; astfel,anumite cuvinte – „artistismus“, „patolo -gie“, „cardiogram“, „biblică“, „plastic“ – au,pentru Paradjanov, sensuri deosebite. Deasemenea, trimiterile lui la „Avangarda So -vietică“, „Realismul Socialist“ şi „Neorea -lismul socialist“ au sensuri diferite faţă dedicţionarele cinematografice tipărite în spa -ţiul sovietic şi cel occidental şi, în opiniamea, definiţiile lui Paradjanov sunt mult maicorecte şi de încredere.

În cele din urmă trebuie spus că acestinterviu a fost iniţial planificat pentru primajumătate a anului ca parte a unui documentarde 90 de minute. În cea de-a doua jumătatea anului se dorea o cronică a filmului „Spo -vedanie“, proiect lansat în casa natală dinTbilisi şi amînat pînă în iunie 1989, cîndParadjanov a fost nevoit să-l abandonezefără a-l mai aduce la bun sfîrşit. Astăzi acestfilm se poate viziona în completareadocumen tarului nostru despre Paradjanov,care, sub numele de „Un requiem“, a fostproiectat în sălile de cinematograf alefestivalurilor din Los Angeles şi Veneţia.

Ron şi Dorothea HOLLOWAY, Berlin, 8 decembrie 1995

13Dosar

RRoonn HHoolllloowwaayy ::OO ccoonnvvoorrbbiirree ccuuSSeerrgghheeii PPaarraaddjjaannoovv

14 Dosar

ARARAT | 14 / 2009

Holloway: Serghei, povesteşte-ne terog cum ai devenit regizor?

Paradjanov: Regizor cred că trebuiesă te naşti. E ca în joaca aia de copii: ai oidee, eşti înconjurat de alţi tovarăşi dejoacă şi deodată devii regizor, creînd otaină. Modelezi lucruri, le dai formă şi lecreezi. Chinuieşti oamenii cu „artistismus“– îţi sperii mama şi bunica în mijloculnopţii. Te îmbraci ca mătuşa lui Charlie,sau ca eroii lui Hans Christian Andersen.Scoţi penele din cufăr şi te transformiîntr-un cocoş sau într-o pasăre de foc.Acest lucru m-a preocupat dintotdeauna,şi asta este ceea ce am regizat mereu.

Un regizor nu poate fi instruit, nicichiar într-o şcoală de film ca VGIK (In -stitutul Cinematografic al Uniunii So -vietice). Regia nu se poate învăţa. Trebuiesă te fi născut cu ea. Tre buie să o ştii încădin pîntecele mamei. Iar mama ta trebuiesă fie o actriţă, astfel încît să o poţi moşteni.În ceea ce mă priveşte, atît mama cît şitata au fost înzestraţi artistic.

Ce subiect ai avut la diploma delicenţă din VGIK ?

A fost un scurt-metraj pentru: „BasmMoldovenesc“ (1951). După ce Ale xan -der Dovjenko l-a văzut, mi-a zis: „Maipune-l o dată“. Era pentru prima dată înistoria VGIK, cînd comisia de examen adecis să se mai vadă o dată filmul. Ţinminte că Rostoslav Yurenev, acum unfoarte cunoscut critic de film şi de artă, adeclarat atunci: „Paradjanov l-a copiat peDovjenko. Filmul lui este deopotrivă mo -numental şi epic. E clar că Paradjanov avăzut «Zvenigora» (1928).“

Dovjenko nu s-a sfiit nici el să-i răs -pundă: „Nu mai tot pălăvrăgi aiurea! Staijos şi ascultă-mă. Ăsta habar nu are de«Zvenigora».“ Apoi, către mine: „Undeeşti, tinere?“ Atunci eu m-am ridicat şi elm-a întrebat: „Ia spune drept, ai văzut«Zvenigora»?“ I-am bîiguit: „Nu“. „Vezi,ţi-am spus că habar n-are!“

Pe vremea aceea Yurenev nu erafoarte cunoscut. Ţin minte că era slab,tinerel, pendulînd din regizor în regizor.

Probabil filmul meu de diplomă afost destul de aproape de ceea ce urma săexprim ca regizor de film.

Filmul ăsta de diplomă s-a pierdut? Nu… E pe acasă. Atunci de ce nu l-aţi proiectat aici,

în retrospectivă? Pur şi simplu am uitat. Doar „An -

driesh“, versiunea lungă, a fost proiectat

aici – dar nici acesta nu a fost arătatcopiilor, din păcate, ci doar adulţilor.

Ce s-a întîmplat de fapt la cursurile luiAlexander Dovjenko şi Igor Savcienko?

Dovjenko şi Savcienko erau duş -mani. Mereu erau în contradicţie, nicimăcar nu se suportau unul în preajmaaltuia. Ambii erau foarte talentaţi, gran -dioşi, excepţionali. Unul lucra în stilulpictorului polonez Jan Matejko, experi -mentînd stiluri ale Renaşterii. Celălaltreda mai tot timpul mere, bătrîni morţi, obarză în zborul ei – avea un fel de artă ceîşi avea sevele într-o copilărie epică. Iarnepotrivirea acestor estetici cu o credinţăarhaică a iscat multe conflicte în studioullui Dovjenko.

Savcienko a murit tînăr, avea numai43 de ani, dar, în sicriul, păcălea pe toatălumea căci părea cu mult mai în vîrstă.Iată, noi i-am supravieţuit cu încă 20 deani iar studenţii lui au ajuns mai bătrînidecît profesorul lor: Vladimir Naumoware 60 de ani iar eu am 64.

Am supravieţuit încă 20 de ani.Pierderea lui Savcienko l-a întristat peDovjenko în adîncul sufletului. Mai alescă lui i-a revenit apoi sarcina de aexamina şi de a ne acorda diplomele. Însăa fost tare generos şi deosebit de entu -ziasmat de Alexander Alov, Naumov şi,mai tîrziu de Felix Mironer.

Se pare că VGIK era plin de talentela vremea aceea…

15Dosar

ARARAT 14 / 2009

Erau o mulţime de persoane inte -resante printre noi – şi aici îl includ,bineînţeles, şi pe Dovjenko. Am plînsmult din cauza morţii confraţilor meistudenţi – căci patru nu mai sînt printrenoi. Ne-am reunit recent, lăsînd patrulocuri goale la masă şi patru lumînări,vorbind despre prietenii noştri care ne-aupărăsit: Alov, care şi-a petrecut viaţa fil -mînd cu Naumov; Mironer, care a făcutcu Marlen Khuţiev – „Primăvară peStrada Zarechnay“ (1956); Grişa (Gri gori)Aronov; şi Seva (Vsevolod) Voronin.Aceştia au fost cei patru prieteni ce auplecat dintre noi… Cine ştie cine va fiurmătorul...

Noi am fost călăuziţi de către Sav -cienko, un om deosebit care ne iubea şiidolatriza. El ne-a inspirat şi a aşteptatziua cînd noi vom confirma, vom faceminuni. A fost tare fericit cînd Khuţiev şiMironer au semnat un contract cu GLKVK(Agenţia de Difuzare Cinematografică aUniunii Sovietice) pentru primul lorlung-metraj „Primăvară pe Strada Zare ch -naya“ (1956). Se plimbau cu Mercedesullui său pe Gorky Prospekt şi Khuţiev îmipovestea cum şi-au cumpărat şosete noişi le-au schimbat cu alea vechi chiar acolo,în maşină. Pur şi simplu le-au aruncat pegeam şi le-au pus pe cele noi. De unde sevede că erau nu doar studenţi ci şiregizori destul de înstăriţi.

Alov şi Naumov au regizat împreu -nă „Tînăr şi neliniştit“ (1958), „PavelKorchagin“ (1957) şi „Vîntul“ (1958). Aufost, de fapt, pionierii avangardei.

De unde te inspiri? Din viaţă? Dinvis? Din taină?

Regia înseamnă adevăr doar dacăreuşeşti să transpui în imagini durerea,speranţa, dragostea, frumuseţea. Uneori

le povestesc altora din scenariile mele şiîi întreb: „Este doar o poveste sau esteadevărul?” Şi toată lumea spune: „Estedoar o poveste!” Ei bine, nu! E versiuneamea de adevăr.

Primele dumneavoastră filme aufost realizate într-o factură realistă. Cev-a făcut să vă schimbaţi stilul?

Pe-atunci munceam enorm doar pentrupropria mea satisfacţie. Deci nu filmelemele erau realiste ci generaţia, atmos fera,pînzele pe care am lucrat.

Am muncit şi suferit, sub trei des -poţi ce locuiau în Kremlin. Astăzi peres -troika încearcă să devina cardiogramaacestor timpuri. Şi poate că, într-o zi, vaapărea o carte despre toţi acei ani, cevaîn genul unei cardiograme. Ţin minte căStalin, în plină popularitate, a coborîtpreţul şosetelor. Iar oamenii erau încîntaţifiindcă şosetele erau cu două copeici maiieftine. Şi la fiecare şase luni se puteareduce preţul şosetelor şi chiloţilor dar nu

se putea niciodată reduce preţul pîinii.Asta înseamnă cardiogramă...

Filmele sovietice din acea pe rioa dă– şi nu mă refer aici doar la ale mele –sînt astfel de cardiograme ale terorii. Sîntcardiogramele fricii. Frica de a-ţi pierdefilmul, frica de a muri de foame. Teamade ceea ce se va alege din munca ta.

Vă consideraţi regizor sau un artistplastic?

Sînt şi una şi alta. Ţelul meu este săcreez imagini. Savcienko, mentorul nostru,ne-a încurajat să ne schiţăm gîndurile şisă le redăm într-o formă plastică. LaInstitut trebuia ca toţi să ne desenămgîndurile şi, cînd am dat primul examen,ne-au dus într-o cameră şi ne-au spus:„Desenaţi ce vă place!“

Sînteţi mulţumit de cum a fost re -ceptată grafica dumneavoastră aici, laFilmfest München?

Sînt foarte fericit că am reuşit săprezint cîteva din lucrările mele aici,majoritatea lucrări de ceramică, într-oexpoziţie. Am adus cu mine aproximativdouăzeci de lucrări – nu foarte multe –,dar sufi cient pentru a vă forma o opinie.Printre acestea este şi una cu un buchetde flori, un colaj dedicat mamelor dinMünchen care şi-au pierdut fii în război.Este un buchet de flori aşezat pe ooglindă, un motiv rar întîlnit, pentrumamele care, la fel ca mamele sovietice,au suferit teribil în ultimul război.

Pe de altă parte am reuşit să fac şinişte fotografii remarcabile, pe care să leducă apoi acasă. Am fost invitat la bisericaOrtodoxă Greacă (de sub jurisdicţia ucrai -niană) de aici, din Munchen. Am partici -pat la slujbă şi am vorbit cu preotul – iarpe perete aveau o mică expoziţie cu desene

16 Dosar

ARARAT | 14 / 2009

făcute de copii. Aveau desenat cuplulregal, Prinţul Vladimir şi Prinţesa Olga,iar toate desenele aveau aceeaşi tehnicăde desen naiv. Asta distrugea regulilerealis mului socialist. Chiar şi Prinţul Vla -di mir era prezentat aşa cum era în reali -tate: şchiop şi cu picioarele scurte. Dese -nele erau încîntătoare şi sînt cele mai fru -moase amintiri pe care le am din Germania.

Ce vrei să spui prin „artistismus“? Habar n-am. L-am venerat pe Le nin

în calitate de conducător, a trebuit să-iadmir spiritul artistic, grandoarea, impul -surile artistice, capacităţile lui de orator.

Creierul lui a fost magnific, giganticprecum cel al unui profet. Lumea n-a fostsuficient de mare pentru el. Artistismusul(spiritul său artistic) l-a obligat odată săse caţăre pe o maşină blindată, ca şi cumar fi fost o scenă. El se afla acolo ca unmonolit; a fost născut actor. Am apreciatdeci artistismusul, talentul artistic. Poli ti -cienii, prietenii, oricine poate avea talent.

Nu-mi plac oamenii adormiţi. Brej -nev a încercat să acţioneze în numele meu,a încercat să mă elibereze, dar era lipsitde trăiri. Avem nevoie de oratori talentaţi.Ne place artistismusul. Ne plac politi cie -nii care vorbesc fără prompter. Ne placecînd soţiile lor le sînt alături deşi anumitemedii urăsc femeile politician, femeileinteligente şi înzestrate.

Liderii noştri nu erau obişnuiţi cuasta, erau obişnuiţi să-şi ascundă neves -tele acasă. Iar aceste femei deveneaumonştri, monştrii patologici. Credeţi-măcă ştiu despre ce vorbesc.

Uită-te cît este de minunată şi atrac -tivă soţia ministrului de externe EduardŞevardnadze, cu toate că ea este numai pre -zentă şi nu spune, niciodată, un cuvînt.Vine din Caucaz şi ştie cum să poarte opalărie. În calitate de regizor am acor dato atenţie deosebită lucrurilor de genulacesta. O pălărie este un semn de calitate,de artistismus, o indicaţie a înclinărilorartistice. Mai presus de toate, este unsemn de etichetă.

Ce înseamnă Realismul Socialistpentru dumneavoastră?

Realismul Socialist nu poate fi întrutotul definit. Nu e un concept encic lo pe -dic. Există numai în cărţile noastre. Cumpoate fi folosit Realismul Socialist ca oetichetă pentru filme, precum ale lui Ser -ghei şi Gheorghe Vasiliev – „Chapayev“(1934), pentru Grigori Kozintsev şi Leo -nid Trauberg - „Tinereţea lui Maxim“(1935) sau „Vy borg Side“ (1939), pentru

Mark „Dons koyRainbow“ (1944)sau „Şi-a apăratţara“ (1945)? Ce ecu do cumentarelenoastre agitate? Afost acesta RealismSocia list? Acesta afost renaşterea fil -mului nostru pentruzgu duirea lumii.

Însă Cultul Per -sonalităţii pune opiedică Realis mu -lui Socialist. A tre -buit să ridicăm înslăvi imperiul, re -gi mul acestor dia -bolici despoţi. Re -gizori talentaţi şi-au vîndut sufletelepentru a face astfelde filme: MikhailChiaureli cu ale luifilme „Jurămîntul“(1946) şi „CădereaBerlinului“ (1949),erau lucrări umile ale artiştilor de lacurte. A venit vremea să-i condamnăm.

De ce Mikhail Chiaureli, care a fostrecunoscut ca fiind un excepţional re -gizor georgian, a devenit regizorul decurte a lui Stalin ?

Unii artişti ar putea să se vîndă pe eiînşişi, aşa cum au facut Chiaureli şi Vla -dimir Petrov. Alţii au fost în poziţii ofi -ciale. Aceştia au fost „intelectualii“ ceumpleau birourile, dintre care şi MikhailBleiman şi Grigori Zheldovich. Deşitalentaţi, ei au băgat în pămînt cinema -tografia noastră... şi principalele perso -nalităţi din filme împreună cu ea.

Aşadar, marele Sergei Eisenstein amurit cu numai o parte din potenţialul săuîmplinit. Marele Mikhail Romm a muritintimidat şi hărţuit. Chiar şi Donskoy,fondatorul şcolii al neorealismului So -vietic, care a făcut „Curcubeul“ şi „Neîn -vinsul“ nu a putut să-şi dezvolte poten -ţialul. Aceasta e o teribilă tragedie.

Realismul Socialist, ca termen, estebine cunoscut, dar Neorealismul Sovietic?

Nu existau cărţi, ziare sau conferinţecare să reziste în acele timpuri. Toatălumea era tăcută. Şi totul putea fi uitatpînă la generaţia următoare. Sau un entu -ziasmat va scrie despre asta, „creionînd“perioada aceasta din arhive. Ar trebui să-mi deschid propria arhivă vreodată... vei

găsi acolo trei predici din închisoare careîmi pot dăuna grav libertăţii. Vei găsi sen -tinţa tribunalului în care sînt numitsuprarealist, care vede în ordinea socialăo himeră. Ca şi cum aş fi fost o arătare,aşezată în vîrful catedralei Notre Dame,cu un cioc imens şi nişte aripi masive,care priveşte deasupra Parisului. Şi poatecă am şi fost o astfel de arătare, careprivea în afară şi aştepta sosirea unei noizile.

Cîte filme aţi făcut în Ucraina ?Am avut opt filme în Ucraina. Al

nouălea a fost „Umbrele străbunilor uitaţi“(1964). Atunci s-a întîmplat să-mi găsesctema, domeniul meu de interes: pro ble -mele cu care se confruntă oamenii. M-amconcentrat pe etnografie, pe Dumnezeu,pe dragoste şi tragedie. Asta înseamnălite ratura şi filmul pentru mine. După ceam făcut acest film au început problemele.

Ce s-a întîmplat la biroul Ministru -lui Sovietic al Cinematografiei, cînd auvăzut „Umbrele străbunilor uitaţi“?

Cînd oficialii au văzut filmul auînţeles că s-au spart principiile Realis -mului Socialist şi mizeriile sociale făcutecinematografiei noastre, care domniserăpînă în acel moment. Dar nu mai puteauface nimic, întrucît era prea tîrziu: douăzile mai tîrziu Mihail Kotsyubinsky erasărbătorit. A fost centenarul său. Deci s-aspus: „Lasă-l să continuie şi să-şi facă

17Dosar

ARARAT 14 / 2009

filmul.“ Filmul a fost deci lansat crezînd căl-ar putea interzice mai tîrziu. S-ar puteagăsi o soluţie ca să se termine totul.

Însă, cînd filmul a fost văzut de in -telectuali, aceştia au fost foarte emo -ţionaţi. Pelicula stîrnise o reacţie în lanţde nelinişte. Ministrul mi-a cerut să fac o

versiune rusă. Filmul n-a fost lansat nu -mai în limba ucraineană, ci, de asemenea,şi în dialectul Huts. Mi-au zis să investescşi în varianta în limba rusă. Dar amrefuzat categoric.

Apoi aţi plecat din Ucraina pentrua face „Sayat Nova“ în Armenia...

Îmi place foarte mult acest film. Sîntmîndru de asta. În primul rînd, sînt mîn -

dru că nu am cîştigat„Leul de Aur“ sau „Pău -nul de Argint“.

Asta pe de-o parte.Pe de alta a trebuit săfac un film în cele maidificile condiţii. În Mos -cova nu am avut nicipre-rechizite tehnice,nici un Kodak, nici ma -teriale de prelucrare astocurilor de film. N-amavut absolut nimic. N-amavut nici suficientă lu -mină, nici un venti la -tor, nici posibilitatea dea face efecte speciale.Cu toate acestea, cali -tatea filmului este denecontestat.

Rezultatele au fostaparenţa unui mediurealist, primitiv, ca într-un sat tipic sau într-unmediu de stepă. Micicurcani făcuţi să arateca nişte curci... un basm

modelat de la o situaţie reală... moduridiferite de a da impresia de „hiper-rea -lism“. Dacă am avea nevoie de un tigru,aş face un tigru dintr-o jucărie şi aş creaun efect mai intens decît dacă aş avea unulreal. Un tigru din zdrenţe, care să-l speriepe eroul principal, ar fi mai interesant.

Sînteţi de acord cu faptul că „SayatNova“ (1966) este un „film caucazian?“

Cred că Sayat Nova este asemeneiunei cutii persane de bijuterii. Privită dinafară, fineţea miniaturii lucrării îţi umpleochii de frumuseţe. Apoi, cînd o deschizi,în interior vei vedea în continuare maimulte accesorii persane.

E cam aşa: mama personajului prin -cipal a făcut 15 fuste kurde pentru noi. Erao kurdă care lucra, care mătura străzile,care lucra ca menajeră. Acestea erau fustecu volănaşe, trase peste cap şi apoi prinsepeste mîini. Efectul era ca într-un film dePasolini. Nu vreau să as cund asta, vreausă-l subliniez.

Filmul „Sayat Nova“ nu pare să fifost influenţat de Pasolini.

Mulţi îşi doresc să imite ceea ce estela modă. Dar de îndată ce au început săimite ceva, se dovedeşte că sînt sărace şimizerabile creaturi reduse la sărăcie lucie.

Cu toate acestea, există cîte unul careurmează alţi paşi. Dacă cineva a spus: „Fil -mul se aseamănă cu cel al lui Pasolini“atunci m-aş simţi mai mult decît onorat.

Aş putea respira uşurat. Pentru că Paso -lini este asemeni unui zeu pentru mine,un zeu al esteticii, maestru al stilului, unulcare a creat patologia unei epoci. El însuşis-a depăşit în costume; el însuşi s-a de -păşit în gesturi. Uită-te la „Oedipus Rex“(1967). Cred că este o operă absolut ge -nială. Actorii lui, senzaţiile sale desprefeminitate, despre masculinitate...

Pasolini nu este numai un zeu. Eleste mai aproape de Dumnezeu. Este mai

aproape de patologia existenţei, a gene -raţiei noastre pe pămînt. Tocmai am văzut„1001 Nights“ (1974) al lui. Pentru mineacest film este o puter nică interpretare aBibliei. Te izbeşte acee aşi compoziţie, estemodelat în aceeaşi formă plastică pe careo poţi descoperi în Biblie.

Interviu preluat de pe site-ulwww.kinema.uwaterloo.ca/hollo961.htm

traducere şi adaptare deIulia Gabriela BUJOR

(continuare în numărul viitor)

18 Culturå

ARARAT | 14 / 2009

Dacă Ara Alexandru Şişmanian aredeja un palmares poetic bogat, soţia saDana Şişmanian, se află abia la primulvolum de versuri. În plus, nu scrie în ro -mână şi nu-şi publică poemele la edituridin România. Exercices de résurection aapărut în 2008 la editura franceză Helices(editură dedicată exclusiv poeziei con -tem porane), în colecţia „Poètes Ensemble!“,textele componente fiind selectate deEmmanuel Berland. Şi formula lirică esteuna sensibil diferită - inclusiv ca punereîn pagină. Ceea ce se remarcă imediat estetăietura precisă a versurilor, muzicali -tatea, ritmul hipnotic, bine strunit al tex -te lor, calibrat pe frecvenţele poeziei au -tentice. Un aer „dionisiac“ le străbate, oanume exuberanţă a imaginarului, care„dansează“ pur şi simplu, îmbinînd ela -nul vital cu diafanul. Titlurile sînt ele în -sele elocvente (Le violoncelle volant, Aucreux d‘une vague, Tsunami, Le carrou -sel du rêve, Le délire de l‘organiste, Sousles ailles d‘un papillon etc.) Inteligenţaartistică supraveghează însă îndeaproapelibertatea interioară a poetei. Frazarea enervoasă, febrilă, cu ruperi de ritm desfă -şurate de un eu poetic expansiv, frenetic,

„beat de lume şi păgîn“. Interesante sîntreferinţele muzicale, vădind certe cores -pon denţe cu compoziţia poemelor (muzi caatonală, de pildă). De asemenea, imagi -nile obsedante („la bouteille Klein“ şialtele) prin care poeta se autodefineşte.Poemele sale sînt străbătute, aproape fărăexcepţie de un elan ascensional care atinge,nu o dată starea de graţie. Iată... L‘instantde grâce, o frumoasă rugăciune lirică:„Dieu-homme dieu-mon-homme/dieu mafemme dieu mon-fils/dieu-mon-père dieu-mon-frère/au centre de tous les miens/ála périphéries de toute les miennes/devies de morts de résurrections/de tous lesjours de toutes les heures/offrant cettesouffrance/sans temps sans espace/juis-jebien dans l‘espérance/de vie d‘un papillonau vent/dieu mon éternel instant/de grâce?...“Sau translucida Le matin des magiciens:„Dessiner une bouteille Klein/quand émer -veillé tu écoutes le matin des magi -ciens/ainsi avec eux sur des bûches dans uneclairière argentée/sous la lune naissante/quand les biches s‘aventurent timidesauprès du/campement/et les flûtes et lestubes murmurrent tel un ruisseau/de chantd‘oiseau/mécanique/doux et âpre tout

d‘uncoup/quel estce souvenir de qui d‘oùvient-il/je suis une bouteille Klein mamémoire/est la dedans du dehors del‘humanité/l`èau qu‘on a versée en moicoule autour du monde/connu/et le videqui enveloppe notre univers est moncoeur”.

Dana Şişmanian este, indubitabil, opoetă adevărată.

Pagină realizată deCristina MANUK

După o lungă serie de Migrene, AraAlexandru Şişmanian începe – la edituraRamuri din Craiova - un ciclu poetic deAbsenţe, în acelaşi registru „psihic“ sau„psihedelic“ cu care deja ne-a obişnuit.Formal, diferenţele în raport cu volumeleprecedente par a se reduce la faptul căunele pagini conţin două sau trei texte,marcate la final printr-un anume semngrafic. În rest, aceleaşi propoziţii liricesuprarealiste, conectate între ele prinpuncte sau linii, acelaşi imaginar negru,

grotesc sau apocaliptic, zdrenţuit, dar cufranjuri suave, ca nişte baudelairiene„flori ale răului“. Avem de-a face cu oconfesiune cvasi-onirică în flux continuudespre absenţă (inclusiv pierdere de sine),singurătate şi moarte (ergo despre vid,despre „neant“...), un soi de diagramă in -terioară pe care scriptorul o înregistreazăcu consecvenţă, ca într-un jurnal de fan tas -me şi de stări negative. Totuşi, la o lecturăcît de cît atentă a tuturor volumelor depoeme publicate pînă în prezent, se ob -servă o tendinţă – accentuată în Absenţe– către o coerenţă sporită a discursuluiliric, devenit – din dezarticulat - tot maireflexiv, mai problematizant, mai eseisticchiar („straniu – absenţă interioară –absenţă exterioară – amîndouă par impo -sibile. şi totuşi a doua pare mai impo -sibilă decît prima – ca şi cum de-o inte -rio ritate a absenţei s-ar putea mai lesnevorbi“). Pe de altă parte, în pofida „ab -sen ţelor“ sau poate tocmai datorită lor,poezia devine tot mai plină, mai sub stan -ţială, cu momente de pură levitaţie fantas -

matică: „şi dacă – horticultor al absen ţe lorudate cu silabe – aş dispare-n misterioasalor prezenţă . mai transparent decît viselecele mai incolore – sau mai alb decîtvisele cele mai inundate de zăpadă .purtînd o hlamidă imperială de zerouri şicoroana de raze onirice a nulului celuimai magnific . sau aş rătăci printr-o pădu -re de un alb imens – patinînd de-a lungultrunchiurilor cu privirea – pînă la coroanalor ca o avalanşă în suspensie . nicăieripeste tot plimbîndu-mă prin acest albmagic – şi-mbrăţişînd cu toată absenţasiluetele ca nişte flăcări albe – ce lingfulgul uriaş al pădurii fără să-l ardă . neundeacolo lacrimi ar putea să-mi curgă peobrajii absenţă – ca nişte zîmbete de dis -pa riţie – atît de limpezi că aş putea facedin ele buchetul celei mai pure dintrevacuităţi...“

Publicînd volum după volum, tre cîndde la infernul Migrenelor la purgatoriul(?) Absenţelor, Ara Alexandru Şişmanianlucrează, de fapt, la aceeaşi carte – oradiogramă a psihicului său poetic.

Ara Alexandru Şişmanian: după migrene, absenţe...

O nouă poetă: Dana Şişmanian

19Çtiri

ARARAT 14 / 2009

Ochiul Presei

de Eduard ANTONIAN

Trecut-a =i luna iulie, c[lduri mari ca ]n fiecare an, via\[tern[ pentru cei r[ma=i ]n Bucure=ti, venin ]n condeielejurnali=tilor capitalei, dar slav[ Domnului c[ noi nu s]ntemviza\i. Cel pu\in negativ! Ne bucur[m =i ]i ]nvidiem pe ceimai ferici\i pleca\i deja ]n concediu. Dar hai s[ ne afl[mrostul!

Ziarul Azi (02.07) ne informeaz[ abia acum c[:„Aznavour, ambasadorul Armeniei ]n Elve\ia –

C]nt[re\ul Charles Aznavour, ]n v]rst[ de 85 de ani, =i-a prezentat, mar\i, la Berna, scrisorile de acreditarepre=edintelui elve\ian, Hans-Rudolf Merz, pentru instalareasa oficial[ ca ambasador al Armeniei ]n Elve\ia, relateaz[cotidianul elve\ian Le Temps ]n edi\ia electronic[.... Ere -vanul nu va deschide o reprezentan\[ la Berna, din cauzalipsei de mijloace. De asemenea, Aznavour a declarat c[ vaexercita func\ia benevol. «Va avea mult de lucru. Sper[m cava consolida leg[turile dintre Elve\ia =i Armenia =i c[ va =tis[ conving[ autorit[\ile elve\iene s[ deschida o ambasad[ laErevan», a comentat Sarkis Shahinian, secretarul general alGrupului Parlamentar Elve\ia-Armenia... Noul ambasador as[rb[torit apoi, la Hotelul Bellevue, men\ioneaz[ cotidianul,care se ]ntreab[, de asemenea, c]t timp va aloca ]n mod realAznavour noii sale func\ii.“ Nu e chiar frumos din partea ziari= -tilor elve\ieni s[ se ]ntrebe retoric ]n final despre o asemeneainep\ie. De=i trebuie s[ recunoa=tem c[ ]ntrebarea lor esteperfect justificat[. Dar nu ]n cazul marelui Charles Aznavour!

Agen\ia Amos News precum =i ziarul Ziua din 11.07 rela -teaz[ pe larg despre importantul eveniment dedicat lans[riic[r\ii lui Varujan Vosganian la Muzeul |[ranului Rom`n. Iat[de pild[ Ziua ne dest[inuie ceea ce =tiam, dar nu cutezam aspune: „...Varujan Vosganian a deschis u=a grea a istoriei, invo -c]nd finalmente un drept omenesc nepomenit =i negarantat denicio constitu\ie: dreptul la suferin\[. Nu aceea exhibat[ inde -cent revendicativ, ci suferin\a =optit[, care nu cere, nu impune,nu vrea altceva dec]t respectul contemporanilor pentru dera -p[rile dureroase ale umanit[\ii de-a lungul istoriei doar aparentlungi. Pentru c[, ]n doar trei genera\ii =i mai pu\in de o sut[ deani, ]i ]nt]lnim ]n roman pe supravie\uitorii genocidului - ran[]nc[ ne]nchis[, dezr[d[cina\ii, prigoni\ii, =i pe urma=ii lor...“Dac[ ]nc[ nu a\i citit romanul, cred c[ ar trebui s[ o face\i, fiedoar =i pentru simplul motiv de posesie al sufixului „-ian“ lasf]r=itul numelui. P[rerea mea!

Dincolo de tragedii =i interese la nivel ]nalt, dramele celormici, ale oamenilor simpli, devin peste noapte tragedii uni ver -sale ale ]ntregii umanit[\i sau simple fapte diverse, de gazet[am putea spune. Un suculent =i interesant articol din Cotidianul(10.07) spune multe =i am dori s[ cit[m at]t c]t ne permitespa\iul: „Evreii =i cre=tinii Iranului, pu=i pe fug[ de Ahmadinejad.

…Celine Kocharian mai are doar c]teva zile de stat ]n Iran,apoi pleac[ ]n Armenia la facultate. «Abia a=tept! Aici nu preaam ce face, doar b[tr]nii vor s[ r[m]n[, cei mai mul\i tineri]ncearc[ s[ plece». O ]ntreb cum se ]mpac[ armenii cu majo ri -tatea musulman[ =iit[. «P[i bine, mul\i au nevoie de noi aici se=tie, dac[ ai nevoie de ceva, orice, g[se=ti la armeni, inclusivalcool, b[ie\ii no=tri fac =i livr[ri la domiciliu», spune Celiner]z]nd. }n Iran, singurii care au voie s[ produc[ alcool, teoreticdoar pentru consum propriu, sunt cre=tinii, pentru c[ vinul estefolosit ]n ritualul religios. Armenii se cunosc bine ]ntre ei,comunitatea este foarte unit[, s[rb[torile le fac ]mpreun[, p]n[=i timpul liber tot ]mpreun[ ]l petrec. Nici vorb[ de c[s[toriimixte. «Dac[ se ]nt]mpl[, =i asta extrem de rar, armeanul res -pectiv e bine primit ]n familia musulman[, dar pentru noi, ar -menii, el devine paria, este exclus din comunitate, nici prin capnu mi-ar trece s[ m[ c[s[toresc cu un b[rbat =iit, vreau uncre=tin ca mine, doar femeile cre=tine din str[in[tate se c[s[ -toresc cu musulmani», spune Celine cu un aer hot[r]t.“

Citim presa zi de zi, nu putem divaga =i creea la nesf]r=itdileme, dar haide\i totu=i ]n continuare s[ ]ncerc[m ]mpreun[!P]n[ atunci, s[ ne fie presa u=oar[!

Coperta IV: Lucrări expuse la Expoziţia „Energie cromatică armeană“ deschisă la Cluj.