FITONIME si ZOONIME

5/10/2018 FITONIME si ZOONIME

1/35

UNIVERSIT ATEA "OVID IUS "CONSTANTA

FACULTATEA DE LITERE

TEzA DE DOCTORAT

FITONIME ~I ZOONIME iNONOMASTICA DOBROGEANA

REZUMAT

CONDucATOR ~TIINTIFIC:PROF. UNIV. DR. MILE.N. TOMICI

DOCTORAND:CAMELIA ALIBEC

2 0 0 8


2/35

CUPRINSCuvant inainte ........................................... 3Capitolul 1................................................. 5l.LCercetarile de pana in prezent asupra cuvintelor 5de origine autohtona in limba romana ..................1.2. Fitonimie ~izoonimie geto-dacica ................ 61.3. Fitonime autohtone ................................. 9Capitolul 11............................................... 112.1. Incursiune in antroponimia ~itoponimia 11romaneasca, Onomastica dobrogeana ..................2.2. Sistemul numelor de persoana ..................... 132.3. Semantica numelor proprii.. ....................... 142.4. Structura lexical a a numelor proprii. .............. 15Capitolul 111.............................................. 17Fitonimie. Valoare semantica, Valoare lexicala ...... 17Capitolul IV .............................................. 19Zoonimie. Valoare semantica, Valoare lexicala ...... 19Capitolul V ................................................ 21Prenumele. Prenume masculine/feminine derivate 21de la fitonime/zoonime ..................................Capitolul VI .............................................. 23Nume de familie. Nume de familie derivate de la 23fitonime/zoonime .........................................Capitolul VII ............................................. 25o abordare terminologies a fitonimelor ~i 25zoonimelor in onomastica dobrogeana .................Capitolul VIII ............................................ 26Toponimia romaneasca. Toponimia dobrogeana ..... 26Concluzii finale .......................................... 28Bibliografie .............................................. 30

2


3/35

CUV ANT INAINTE

Lucrarea de Iata are ca obiect de cercetare problemelede onomastica, in special nume de persoane, cuprinse inlimitele teritoriului dobrogean ~inu numai, cu referire strictala fitonimele ~izoonimele existente in antroponimia, respectivin toponimia dobrogeana.

Pentru argumentari ~iexemplificari suplimentare, se facmai tntai referiri la fitonimele ~izoonimele existente in Intregsistemul antroponimic romanesc, dupa care domeniul decercetare se indreapta catre spatiul dintre Dunare ~imare.

In baza cercetarii complexe a unui numar considerabilde fitonime ~izoonime au fost stabilite imprejurarile in care auaparut ~i factorii de ordin social-istoric, economic ~i cultural,care au contribuit in diferite perioade de timp, la creareanumelor proprii respective ~i la evolutia lor pe planantroponimic.

Lucrarea elucideaza probleme ~i aspecte ce tin degradul ~iponderea creativitatii limbii romane in antroponimia~itoponimia de pe teritoriul Dobrogei.

Studiul ofera 0 viziune relativ clara asupra onomasticiidobrogene in special asupra antroponimiei acestei zone ~ialcatuieste un material documentar ~i practic pentru cei

3


4/35

preocupati de domeniul pe cat de restrans pe atat de fascinantal zoonimelor ~i fitonimelor aplicate la numele de persoana ~ide localitati In Dobrogea.

Materialul investigatiilor a fost excerptat din diversesurse: studii, dictionare antroponimice, dictionareencic1opedice, hiiqi cadastrale ~i geografice vechi,recensaminte, monografii comunale, manuscrise din ArhiveleStatului, cartile de telefon ale judetelor Constanta ~i Tulceaetc.

Prin urmare, teza nu constituie decit un inceput derealizare In speranta ca ea va stimula cercetarile deantroponimie respectiv toponimie, dar ~i de a oferi celorpasionati de istoria acestui pamint 0 lectura cu caractercognitiv ~i educativ. Studiata din perspectiva istorica ~ilingvistica, antroponimia ~i toponimia dobrogeana prezintamulte aspecte importante pentru istoria zonei respective ~ipentru istoria limbii romane. Martore ale trecutului, numeleproprii dovedesc vechimea ~i continuitatea romanilor In acesttinut framantat de numeroase evenimente istorice.

4


5/35

CAPITOLUL 1

1.1 CERCETARILE DE PANA iN PREZENT ASUPRACUVINTELOR DE ORIGINE AUTOHTONA iN LIMBAROMANA

Acest subcapitol face 0 incursiune in studiul limbiiromane, in special a cuvintelor de origine autohtona care sunto marturie concludenta a continuitatii populatiei daco-romanein spatiul carpato-dunarean.

Capitolul mai cuprinde lista celor 115 cuvinte sigurautohtone, oranduite dupa vechimea primelor atestaricunoscute ~i conc1uziile care se desprind in urma insumariirezultatelor la care au ajuns cercetatorii. Aceste rezultateilustreaza locul central pe care-l ocupa cuvintele autohtone, deorigine traco-dacica, in cadrul lexicului romanesc, alaturi decuvintele mostenite din latina.

In ceea ce privestc cele doua domenii (botanic ~izoologic) care fac obiectul lucrarii noastre, putem afirma caterminologia botanicd este aproape in exc1usivitate sauautohtona (liliac, brad, molid, mdtriigurui, spanz; nalba,odolean, zama , mugur, siimbure) sau latina (iarbii, grdu, in,ctinepii, vase , urzicd), acestora adaugandu-li-se cativa termeni

5


6/35

cu etimologie necunoscuta, poate tot autohtona (izma, lujer,maces, bustean - prezent in sintagma Busteanul Ielelor).Terminologia zoologic a , la baza este autohtona (pisicii,cioard, breb, barzii, barz; magar, copra, pupaza, viezure, jder,mistret, milIa, fane, fluture, vizuind) ~ilatina (urs, cerb, vulpe,lup, sarpe, arici, juvete, albind, corb, cue, vacii, bou ,Jilighioane - din legiones, legiunile care au invadat Dacia), darintalnim ~i termeni slavi (zimbru; cocos), grecesti (gaie) sautigane~ti (garoi - pentru"cioara").

Evident, cercetarea etimologica a cuvintelor de origineautohtona, traco-dacica - asemenea celor mostenite din latinasau preluate pe cale populara ori culta din alte limbi, de-alungul secolelor -, nu se incheie aici. Ea va continua ~iin aniiurmatori, prin eforturile tuturor ce-si dedica fortele acestuidomeniu inepuizabil - limba noastra nationala, parteintegranta a prestigioasei familii de limbi romanice, alaturi decelelalte limbi de cultura ale Europei ~iale lumii.

1.2. FITONIMIE ~I ZOONIMIE GETO-DACICABoala ~i actiunea de vindecare au preexistat aparitiei

omului pe Pamant. Exista 0 filogeneza a activitatiivindecatoare in cadrul careia se remarca 0 deosebire esentialaIntre actiunile vindecatoare din lumea biologica ~i cele din

6


7/35

medicina umaria. Cele din prima categorie sunt instinctive,fiziologice in timp ce actiunile medicinei umane se bazeaza peconstiinta, gandire, strategie.

Primele cunostinte din domeniul stiintelor la geto-daciIe aduce Zamolxe care pune bazele medicinei, astronomiei ~i ajurisdictiei in Dacia. Terapeutii daci erau recunoscuti pentruiscusinta lor, dupa cum mentioneaza ~i Herodot, deoarecetratau atat bolile trupului fizic, cat ~i cele ale spiritului, al uneifiinte, dar, din nefericire, experienta daca, in acest domeniu, s-a pierdut prin cotropirea Daciei de catre romani.

Medicul militar din armata Imperiului Roman de pevremea imparatului Tiberius Drusus Claudius (41-54 d. Hr.),Pedanios Dioscorides, alcatuind in anul 50 d. Hr. lucrarea"De materia medica" (Despre mijloacele / materia detdmdduire), in cinci dintre cartile sale a acordat 0 mare atentieunui numar considerabil de plante medicinale, utilizate demedicii militari daci, bineinteles, inregistrand numele dinlimba traco-daca.

Toate acestea releva faptul ca religia zamolxianaajunsese la un nivel de spiritualitate superior religiilorpopoarelor invecinate tocmai prin credinta in nemurireasufletului, dacii considerand moartea ca pe 0 binecuvantatareintegrare in cosmos.

7


8/35

Subcapitolul Fitonime autohtone continua ideea cumca dacii erau buni cunoscatori ai plantelor medicinale ~idatorita acestui interes ~i talent al dacilor cu privire lacunoasterea ~i folosirea acestora, dispunem de unul dintre celemai importante tezaure de limba daca pe care ni I-a lasatistoria.

Numele de plante pot fi cu usurinta inc1use printrecapitolele lexicului in care exista 0 importanta dezvoltare aformelor de civilizatie daco-geta, suficienta pentru a oferi 0rezistenta remarcabila la influenta altor limbi, inc1usiv a limbiilatine. Cele 78 de nume dace de plante, impreuna cu numelede persoane ~i cu denumirile geografice transmise documentarsau epigrafic, sunt desigur in continuare obiectul de studiu allingvistilor. Ei vor putea astfel sa gaseasca unele dintre legilespecifice ale evolutiei limbii dace, sub influenta limbii latine,catre limba romana,

Subcapitolul 0 abordare mitologicii a fitonimelorprezinta un studiu al catorva nume de plante avand atasata 0puternica semnificatie simbolica in mitologia popoarelor.Urmeaza 0 enumerare a plantelor legate de memoriadiverselor zeitati (stejarul, bradul, cedrul etc), plante legate deistoria ~i cultura diverselor popoare (arborele pagodelor,curmalul etc.), precum ~i aspecte privind semnificatia unor

8


9/35

plante in viata oamenilor (bradul, busuiocul, crinul, salciaetc.).

Scopul acestui subcapitol este de a prezenta 0 serie deplante legate de evenimente importante in existenta omului,plante ale carer denumiri au fost inspirate de zeitati care invechile mitologii indo-europene ar fi avut un rol insemnat inaparitia, dezvoltarea ~ievolutia societatii omenesti,

1.3. CERCETARILE DE PANAREFERITOARE LA FITONIMIAROMANEASCA

Deoarece obiectul principal al lucrarii este analizadenumirilor de plante (fitonime) ~i animale (zoonime), am

iN PREZENT~I ZOONIMIA

considerat ca este necesar sa ne ocupam de trasaturilecaracteristice ale acestora, prin raportare la alte categorii denotiuni ~i importanta studierii lor pentru istoria limbii siimplicit a onomasticii.

Cercetarea lor s-a lovit intotdeauna de un impedimentserios; in timp ce toponimele ~i denumirile de persoane suntfixate in marea lor majoritate in scris, cele mai multe denumiride plante au 0 circulatie orala ~i nu au putut fi studiatetemeinic pana in momentul in care nu au fost culese de peteren ~iinc1use in diverse lucrari de specialitate.

9


10/35

Fitonimele au trasaturi specifice de continut (sferele denotiuni, etimologia populara), dar ~i de structura, care trebuieluate In consideratie atunci cand sunt studiate pentru fixareaetimologiei; tot pentru aceasta trebuie sa se aiba In vedere ~iistoria cuvantului, circulatia lui ~i relatia cu apelativul de lacare provine, deoarece multe denumiri de plante au ca punctde plecare cuvinte ce exprima notiuni uzuale.

In ceea ce priveste zoonimele, se poate afirma canomenclatura zoologica romaneasca este aproape unica InEuropa, ca varietate, plasticitate ~ipitoresc.

o etapa importanta a cunoasterii lumii animalelor esteinmanunchierea tuturor cunostintelor dobandite In sintezestranse intr-un tot, 0 fauna, In care sa fie imbinate numelestiintific cu eel popular, romanesc. In acest sens, trebuieamintit aici volumullui I. Simionescu Fauna Romaniei carecuprinde 0 bogata gama de referiri etno-culturale despreinterpretarile pe care rolul, locul, infatisarea ~i obiceiurileanimalelor Ie-au generat In folclorul poporului roman.Semnificative sunt de asemenea expresiile ~i vorbele cu talcinspirate din comportamentul animalelor, care I~i gasesc ecoulmoralizator In faptele ~iobiceiurile oamenilor.

10


11/35

CAPITOLUL II2.1.INCURSIUNE iN ANTROPONIMIA ~I TOPONIMIAROMANEASCA. ONOMASTICA DOBROGEANA.Preocuparile privind studiul onomasticii romanesti au 0traditie de peste un secol, fiind prezente in scrierile unorcunoscuti istorici (A.D. Xenopol, V. Pirvan, N. Iorga),geografi (S. Mehedlntl, G.Vilsan) ~i lingvisti (0.Densusianu, S. Puscariu, G. Giuglea, G. Kisch). In aceastaperioada, interesul studierii numelor proprii avea la bazaatestarea unor fenomene ~i fapte din perioadele foarte vechiale istoriei poporului nostru. Predominand punctul de vedereextralingvistic se constata 0 atentie redusa pentru aspecteleetimologice.

Antroponimia a fost mai putin prezenta in preocuparilespecialistilor decat toponimia. 0 mare parte din studii auabordat numele de persoana pentru a lamuri anumite aspecteale toponimiei sau probleme de stilistica literara, Au fost insapublicate ~i multe lucrari de antroponimie propriu-zisa,privind originea ~i evolutia sistemului de denorninatiepersonala, situatia acestuia in diferite zone ~iepoci, specificulin raport cu alte limbi. In acest context, importanta unorrezultate ori putinele lucrari de referinta existente merita a fineaparat subliniata: Stefan Pasca, Nume de persoane # nume

11


12/35

de animale din Tara Oltului; Nume de persoane de acado AI.Graur, Dictionar onomastic romdnesc de N. A.Constantinescu; loan Patrut a publicat doua carti,Onomastica romdneascd, Nume de persoand ~i nume de locuriromdnesti (Patrut, Nume); Christian lonescu cu lucrareaAntroponimia romdneascii, lucrare foarte valoroasa pentrusistemul antroponimic romanesc, iar lorgu Jordan a intocmitun Dictionar al numelor de familie romdnesti.

In ceea ce priveste onomastica dobrogeana putem afirmaca aceasta prezinta un aspect deosebit, mai apropiat de ceamoldoveneasca, Structura onomasticii dobrogene se impune afi realizata in cadrul ~iintre reperele onomasticii romanesti, cao necesitate obiectiva ~i ca 0 contributie ce poate intra inevaluarea general a a rezultatelor cercetarilor onomastice dinregiunile istorice ale Romaniei,

o sinteza de 0 valoare incontestabila pentru onomasticadobrogeana 0 reprezinta lucrarea Onomasticon dobrogean.Nume de familie de Mile Tomici ~i Persida Andronache,Bucuresti, 2005. Trebuie de asemenea sa mentionez ca acestdictionar a constituit un instrument extrem de valoros inelaborarea prezentei lucrari.

12


13/35

2.2. SISTEMUL NUMELOR DE PERSOANANumele de persoana sunt parte integranta a limbii unui

popor. Este de la sine inteles ca onomastica urmeaza cursuldezvoltarii limbii, determinat de istoria poporului pe care 11reprezinta, Numele de persoana ale romanilor cunosc 0evolutie corespunzatoare devenirii istorice a poporului roman~i a limbii sale.

Prin urmare, studiul numelor de persoana este deosebitde important pentru a aduce lumina, asupra unor fapte,discutabile ~i interpretabile, din istoria poporului roman, dar ~ipentru istoria limbii romane, Numele de persoana nu pot fiizolate de istoria limbii; ele nu sunt 0 limba in mijlocul alteilimbi, de aceea nu pot fi separate de restul tezauruluilingvistic, pentru ca ajuta la cunoasterea vietii sociale,economice, religioase a unui popor si, implicit, la cunoastereaistoriei limbii respective.

Prin urmare, structura antroponimiei dobrogene seimpune a fi realizata in cadrul ~i intre reperele antroponimieiromanesti, ca 0 necesitate obiectiva ~i ca 0 contributie ce poateintra in evaluarea general a a rezultatelor cercetariloronomastice din regiunile istorice al Romaniei,

13


14/35

2.3. SEMANTICA NUMELOR PROPRII.Necesitatea de a numi este fundamentals: numirea

separa, distinge ~i individualizeaza, De aceea, cunoastereatemeinica a unui popor si a unei limbi impune aproape de lasine ~i cunoasterea numelor proprii specifice, indeosebi anumelor de persoana. Numele este mai mult dedit un simplumod de a identifica ceva sau pe cineva, dedit 0 simpla etichetalipita unui lucru sau unei persoane, el este esenta, inima,vitalitatea, sufletullucrului sau al persoanei respective.

Pe plan semantic, numele propriu deviaza din modelulsaussurian al semnului: pe de 0 parte, semnificatul nucorespunde unui concept, unei imagini mentale stabile inlimba, pe de alta parte nu putem defini valoarea sa intr-unsistem de semne.

Diferenta esentiala dintre un nume propriu ~i un numecomun este aceea ca numele propriu individualizeaza strictobiectul desemnat, pe cand numele comun realizeaza 0diferentiere de la clasa la clasa, Numele propriu poseda 0valoare distincta impinsa pana la izolarea lui. Numelor propriile este specific sensul individual, care rezulta din structura lorsemantica; ele nu mai au nevoie de context/situatie pentru aindividualiza, pentru ca ele poarta in sine un sens lexicalgeneral plus indici de individualizare.

14


15/35

Este interesant de constatat, la finalul acestuisubcapitol, ca numele proprii nu intra in relatiile semanticeobisnuite pentru numele comune (polisemia, sinonimia,antonimia, hiperonimia, hiponimia), fapt datorat totcaracterului lor monovalent, intermediat ~inu in ultimul randindividualizat.

2.4. STRUCURA LEXICAL'\ A NUMELOR PROPRIIEtapa de formare a unui sistem a numelor de persoana

romanesti este anterioara atestarii lor documentare (secolul alXI-lea). Prin urmare, crearea sistemului de denorninatiepersonala corespunde procesului formativ allimbii romane, caparte a romanitatii, Numele de persoana romanesti, ca sistemromanic, ar trebui sa se organizeze conform unei stratificariistorice pe baze latine.

Sistemul denominativ latin cu trei nume (trinominal):praenomen, nomen, cognomen se pastreaza. Primul nume dinformula denominativa latina era praenomen, "inainteanumelui", nume strict individual, ales dintr-un inventarrestrans de forme. Al doilea element denominativ, nomen,considerat adevaratul nume de identificare oficiala a persoaneiera semnul de apartenenta la 0 ginta, fiind un nume comuntituror membrilor gintei respective. Al treilea nume,

15


16/35

cognomen, era un supranume (porecla), care, la inceput seatribuia individual, ulterior devenind transmisibil din tata infiu. Toate numele de tip cognomen erau in general formemotivate, provenite din nume comune precum: nume deplante, animale sau de pasari, nume de locuitori etc.

In cautarea febrila a mostenirii latine in onomasticaromaneasca, se ajunge adeseori la falsa sau fortata recuperareetimologica a unor prenume sau la etimologii nesigure.Crearea numelor de persoana cu baza lexicala mostenita dinlimba latina este 0 trasatura cornuna tuturor limbilor romanice.

Astfel devin nume de persoana cuvinte de origine latinacare denumesc: grade de rudenie; paqi ale corpului uman ~ianimal; culori; calitati ~i defecte; animale domestice ~isdlbatice; piisdri, insecte; plante, fructe; fenomene naturale;sarbatori crestine; stari sociale; meserii ~iprofesii.

Procesul formativ al antroponimiei romanesti incepe curomanizarea ~i crestinarea populatiei autohtone, care impunenumele de botez religioase, continua prin crearea numelorlaice din formele lexicale romanesti ~i se completeaza cuadoptarea ~i adaptarea unor imprumuturi straine, mai alesslave. Formarea sistemului onomastic este, insa, un procesevolutiv continuu, cu 0 dinamica conditionata istoric ~isocial.

16


17/35

CAPITOLUL IIIFITONIMIE. VALOARE SEMANTICA. VALOARE

LEXICALA.Capitolul III pune in discutie valoarea semantica ~i

lexicala a fitonimelor, precum ~i categoria cuvintelormostenite ~istraine aparute in fitonimie.

Fitonimele intra in categoria apelativelor care nu facparte din fondul lexical fundamental, ci se afla la periferiavocabularului, constituind 0 terminologie speciala. Lexiculbotanic romanesc cuprinde cuvinte al carer sens se refera, ingeneral, la planta respectiva, ea fiind divizata in nume deplante mostenite ~i nume de plante imprumutate. Numele deplante mostenite apartin limbii traco-dacilor ~i limbii latine inspecial, iar cealalta categorie este imprumutata din diverselimbi cu care romana a venit in contact de-a lungul istoriei.

Fondul principal al lexicului botanic romanesc estealcatuit insa din elemente de origine latina, ceea ce inca 0 dataconfirma caracterul romanic al limbii romane, Putem indraznisa afirmam ca numele latinesti de plante formeaza partialfundamentullexicului general allimbii romane,

Am considerat necesar sa amintim in acest capitolcateva din sufixele cu care se formeaza nume de plante inlimba romana, ca sa realizam in capitolele urmatoare, in

17


18/35

special acela al numelor de familie, usurinta cu care s-a creat 0paleta intreaga de nume de familie, cu ajutorul diverselorcategorii de sufixe, plecand de la nume comune de plante ~ianimale.

Lexicul romanesc ~i implicit al numelor de plante ~iulterior, vom observa aceleasi trasaturi ~i la nume de animale,a conservat insusiri ale lexicului latin, continuand ~1perfectionand procedeul imbogatirii limbii prin derivare ~1compunere. Sirul numelor inspirate din vegetatie este foartelung. Daca Ie eliminam pe cele formate in alte limbi, transmisein romana, ~i nu formate pe acest teritoriu, ne raman oricumdestul de multe creatii rornanesti.

Dihotomia cuvinte mostenite-cuvinte straine a fostanalizata ~i de Christian Ionescu care, in studierea numelorde botez, a facut 0 c1asificare interesanta a acestora, din punctde vedere semantic, folosind perechile romanescneromanesc ~i traditional - modem. Ca ~i prenumeleromanesti, ~i cele straine sunt modeme sau traditionale, Celemodeme sunt creatii recente occidentale, imprumuturi dinlimbile modeme, iar cele traditionale sunt imprumuturi vechidin limbile slave, care s-au adaptat la sistemul onomasticromanesc, fiind resimtite uneori ca fiind romanesti,

18


19/35

La finalul acestui subcapitol, se analizeaza structurasemantica a catorva nume de persoana, provenite din fitonime,citand lucrarea care apartine lui Ch. Ionescu: Midienciclopedie onomasticii (MEO), cateva exemple preluate dinlucrarea Nume de persoane si nume de animale din TaraOltului de S t . Pasca, precum ~i lucrarea Dictionar onomasticromdnesc de N.A. Constantinescu (DOR).

CAPITOLUL IVZOONIMIE. VALOARE SEMANTICA. VALOARE

LEXICALA.Capitolul IV pune in discutie valoarea semantica ~i

lexical a a zoonimelor, precum ~i categoria cuvintelormostenite ~i straine aparute in zoonimie.

Deoarece obiectul principal al acestui capitol esteanaliza antroponimelor derivate de la nume de animale, nevom ocupa in mod deosebit de acele nume folosite pentrudesemnarea persoanelor, pe care Ie putem c1asifica sub numelegeneric de zoonime.

Subcapitolele Porecle. Supranume ~iPorecla-metafori ipun in discutie acesti termeni ~i modul cum a fost receptatanotiunea de porecla,

19


20/35

Se remarca mai multe aspecte legate de nasterea uneiporec1e: recurgerea la compararea unui individ cu un animaldespre care oamenii si-au format 0 opinie sugerata decomportamentul acestuia, retinerea unei intamplari din viataunei persoane, vazuta ca ceva suficient de semnificativ saindividualizeze, printr-un cuvant, persoana respectiva,

Necesitatea utilizarii termenului supranume estedictata de faptul ca acesta are 0 functiune exc1usivantroponomastica, pe cand porec1a indica 0 functiunesemantica, Valoarea simbolica a supranumelui esteintotdeauna mai mare in cadrul nuc1eului lingvistic care I-acreat, decat dincolo de acest cadru. Devenite nume de farnilie,supranumele figurate i~i pierd de la 0 generatie la alta valoareasimbolica,

Porec1a - metafora este un micro model cu caracterdinamic; acest caracter dinarnic se manifesta mai ales inexplicatiile date porec1elor. Porec1a este capabila sa sintetizeze~i sa sistematizeze nu numai relatii cunoscute, ci sa descoperelaturi ~i moduri noi de manifestare ale individului porec1it,uneori chiar ~i laturi inexistente sau incompatibile cuexplicatiile anterioare.

Dupa cum reiese din acest sub capitol, porec1ele-metafora sunt prin excelenta rnicromodele explicative. Ele

20


21/35

sunt suficient de simple pentru a fi intelese rapid. Ele sunt inacelasi timp suficient de complexe pentru a inregistra ~i acondensa tocmai ceea ce pare mai semnificativ la individulporec1it. In conc1uzie, tocmai aceasta functie explicativadinamica asociata cu cea semiotica pune in actiune ~ipotenteaza presiunea sistemului semantic asupra porec1elor,care in situatii extreme modifica pana ~i complexul sonor alporec1ei.

Numele de familie cunoscute azi, carora Ie atribuimoriginea in nume comune, provin, din supranume rezultate dinapelative denominative sau porec1e.Porec1ele reprezinta ceamai importanta categorie de apelative folosite ca supranumeindividuale.

CAPITOLULVPRENUMELE

Prenumele sau numele individual, cu functiedenotativa unica, neereditar, folosit independent sau caelement al formulelor oficiale ori neoficiale complexe, estebaza sistemului antroponimic actual.

Capitolul V trateaza problematica prenumelui, precum~i prenume masculine ~i feminine derivate de la fitonime ~izoonime.

21


22/35

InDobrogea, ca de altfel in intreaga tara, criteriile dupacare se dau numele de botez sunt urmatoarele: 1) numeletatalui sau al mamei; 2) numele bunicului sau al bunicii; 3)numele strabunicului; 4) numele unchiului sau al matusii; 5)numele nasului.

Se asigura in acest fel 0 traditie de continuitate insistemul romanesc de denominatie personala, Aceasta traditieare la baza aceleasi criterii de solidaritate familiara, menita sapastreze vie amintirea ascendentilor disparuti, capabila salimiteze intr-o anumita masura tendinta de modemizare carese face putemic simtita in lumea numelor de botez peparcursul ultimilor decenii.

Evolutia teritoriala ~i sociala a prenumelor romanestiarata ca majoritatea lor circula pe tot teritoriul tarii,raspandindu-se in toate paturile sociale, astfel contribuind la 0relativa omogenizare a onomasticii noastre modeme.

Din inventarul de prenume actuale ni s-a parutinteresant sa extragem numele de persoane provenite dinfitonime ~i zoonime, precum ~i frecventa lor pe tara ~i peprovincia Dobrogea, facand unele remarci asupra celor maifrecvente prenume ~ia celor mai putin raspandite.Spre deosebire de masculine, a carer formula dedenorninatie este caracterizata prin complexitate ~idiversitate,

22


23/35

femininele au 0 organizare mai simpla ~imai sistematica.Ca ~i la prenume, genul gramatical al numelor proprii de

animale cuprinde numai doua valori: masculinlfeminin,reprezentate printr-un sir de forme onomastice, care alcatuiescdoua serii de gen.

Numarul mare de prenume feminine derivate atestaatat vechimea sufixelor cat ~i a bazelor la care acestea seataseaza, Derivarea cu sufixe este procedeul eel mai desfolosit in formarea unor noi nume de persoana, Se constata caprenumele derivate sunt mult mai numeroase in raport cunumele primare de la care s-au format.

Ca 0 conc1uzie putem afirma ca pe cat de rare suntastazi numele de animale in antroponimie, pe atat de frecventeerau in trecut, originea folosirii lor fiind in legatura cu epocacomunitatii totemice.

CAPITOLUL VINUMELE DE FAMILlE

In sens larg se poate spune despre nume ca el reprezintadefinitia persoanei, este marca individualitatii, formaobligatorie de desemnare a unei persoane, semnul eel maicaracteristic al identitatii sale, un element indispensabil ~iinseparabil al personalitasii individului.

23


24/35

La sfarsitul secolului al XIX-lea, in anul 1895 s-ainstitutionalizat legea numelui de familie, prin care fiecarecetatean era obligat sa poarte un nume de familie, format prinadaugarea sufixelor -eanu, -escu, fie la numele mosiei, fie lanumele satului, fie la numele tatalui, Exista dovezi ca inaintede anul 1940, dar mai ales dupa aceasta data, autoritatile auimpus ca atat numele de familie, dit ~i prenumele, sa fieformate din eel mult doua cuvinte.

Pentru Dobrogea sunt cunoscute nume de familie multmai tarziu, 0 data cu venirea colonistilor din celelalte zone aletarii, unde regulile de adoptare a numelui erau mult mairiguros stabilite. Factorii care in celelate zone ale tariifunctionau la parametrii din ce in ce mai stabili, cum ar fi:organizarea administrativa, emanciparea economica ~i sociala,castigarea dreptului de proprietate apar in spatiul dobrogeancu intarziere,

o parte insemnata a numelor de familie din Dobrogeaprovin din fitonime ~i zoonime. Subcapitolele 6.1 ~i 6.2incearca sa faca 0 c1asificare mai riguroasa a acestor nume defamilie tinand cont de mai multe criterii de c1asificare.

Ca baza de date pentru aceste nume de familie amfolosit lucrarea Onomasticon Dobrogean. Nume de familie,autori prof. univ. dr. Mile Tomici ~i Persida Andronache,

24


25/35

care cuprinde numele de familie inregistrate in spatiuldobrogean la sfarsitul secolului al XX-lea ~i inceputulsecolului al XXI-lea (1991- 2002).

Lucrarea este prima de acest fel elaborata in Romania,autorii asumandu-si pioneratul in ceea ce priveste cercetarealingvistica romaneasca in domeniul antroponimiei, respectivnume de familie, inregistrate la un moment dat Intr-o unitategeografica ce constituie parte integranta a Romaniei,

CAPITOLUL VIIo ABORDARE TERMINOLOGICA A FITONIMELOR~IZOONIMELOR iN ONOMASTICA DOBROGEANA

Capitolul ofera 0 metodologie a cercetarii gramaticale anumelor proprii provenite din zoonime ~ifitonime ~i0 sintezaasupra pozitiei lor specifice in structura morfologica a limbii.

In capitoluI VII am incercat sa inventariem cele mairaspindite lexeme ce stau la baza formarii antroponimelorromanesti imprumutate din sfera zoonimica ~i fitonimica.Deasemenea, am inserat contextele in care apar respectivelelexeme, frazeologia fiind parte integranta ~i definitorie alingvisticii unei limbi. De remarcat faptul ca lexemelezoonimice sunt mai numeroase decat cele fitonimice datorita

25


26/35

faptului di frazeologia abunda in expresii animaliere, care suntmult mai spumoase, mai vii dedit cele legate de plante. Infisele terminologice prezentate sunt mentionate etimologiilecuvintelor precum ~i note privind sinonimele acestora ~ifolosirea lor ca nume de persoane in spatiul dunareano-pontic,

CAPITOLUL VIIITOPONIMIE ROMANEASCA. TOPONIMIE

DOBROGEANAToponimia romaneasca s-a constituit din punct devedere lingvistic ~i a evoluat in plan istoric timp de secole ~imilenii. In sistemullimbii ea s-a incadrat ca parte integranta alexicului, fiind organizata intern dupa aceleasi principii ~idirijata de aceleasi legi de dezvoltare.

Numele topice au aparut in anumite imprejurariistorice ~iin legatura cu anumite momente din viata materiala~ispirituala a oamenilor, ele purtand amprentele societatii dindiferite perioade de timp. Aparitia lor a fost determinata defactori social-istorici, dar ~i de factori de ordin geografic,evocand particularitatile fizico-geografice ~inaturale ale uneiregiuni.

26


27/35

Onomastica, in special toponimia, ofera lingvistilor unlarg camp de activitate, deoarece numele proprii geografice ~ide persoane sunt in fond cuvinte ~i ca toate cuvintele limbiipot fi studiate din diferite puncte de vedere si in diferiteplanuri: lexical, semantic, derivational, fonetic, gramatical,functional.

Cercetarea toponimiei dobrogene pune in evidentaprobleme ~i aspecte actuale de lingvistica generala ~iromanica; aceste probleme ~iaspecte, in complexul metodelor~i principiilor de investigatie la nivel contemporan s-auconcretizat in analize ~i interpretari de fapte ~i fenomenetoponimice particulare, izolate. Se constata ca procesul deformare a sistemului toponimic dobrogean a fost generat denivelul de dezvoltare a zonei in discutie, un rol deosebitrevenindu-le in acest proces modului de viata a locuitorilor,raporturilor dintre oameni ~i societate, legaturilor directedintre om ~isocietate, dintre om ~inatura etc.

Urmeaza 0 impartire a toponimelor din punct devedere lingvistic exemplificand cu nume topice dobrogeneprovenite din denumirile fitonimice ~i zoonimice, acesteareprezentand doar cateva exemple din noianul de denumiritopice turco-tatare, care se supun legilor caracteristice formariicuvintelor din limba turca osmanlae.

27


28/35

Ca 0 conc1uzieputem afirma di in Dobrogea se constatao mare stabilitate a asezarilor, indiferent de etnicul populatieice le-a locuit. Numele toponimice se impun ca un argument inplus pentru continuitatea ~i stabilitatea societatii romanesti inDobrogea medievala ~imoderna.

CONCLUZII FINALELucrarea de fata realizeaza 0 analiza temerara dar nu

exhaustiva a denumirilor de plante (fitonime) ~i animale(zoonime), urmarita in realizarile ei semnificative dinantroponimia dobrogeana.

Lucrarea are ca obiect de cercetare problemele deonomastica, in special nume de persoane, cuprinse in limiteleteritoriului dobrogean si nu numai, cu referire stricta lafitonimele ~izoonimele existente in antroponimia, respectiv intoponimia dobrogeana,

In baza cercetarii complexe a unui numar considerabilde fitonime ~izoonime au fost stabilite imprejurarile in care auaparut ~i factorii de ordin social-istoric, economic ~i cultural,care au contribuit in diferite perioade de timp, la crearea

28


29/35

numelor proprii respective ~i la evolutia lor pe planantroponimic general ~iparticular local.

Conceputa ca 0 descriere a sistemului morfologic alnumelor proprii in contrast cu eel al substantivelor comune,lucrarea abordeaza un domeniu putin cercetat in gramaticaromaneasca ~i supune analizei comparative doua seriionomastice reprezentative: nume de animale (zoonime), ~inume de plante (fitonime).

29


30/35

BIBLIOGRAFIE SELECTIV ACARTI

ANDREI, M., Antroponimie ~i conotatie lingvisticii, EdituraMirton, Timisoara, 1998.BADEA, St., Semnificatia numelor proprii eminesciene,Editura Albatros, Bucuresti, 1990.BACESCU, M., Piisarile in nomenclatura ~i viata poporuluiroman, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961.BARBOI, C., Onomasticii ~i istorie, Editura UniversEncicIopedic, Bucuresti, 1999.BEJAN, D., Nume romdnesti de plante, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991.BORZA, AI., Corelatia dintre flora Romdniei ~i poporulroman, Timisoara, 1943.BURCI, I., Antroponimie in diacronie, Editura MJM,Craiova, 2001.BUTURA, V., Enciclopedie de etnobotanicii romdneasca,Editura Stiintifica ~iEnciclopedica, Bucuresti, 1979.EREMIA, A., Unitatea patrimoniului onomastic romdnesc.Toponimie.Antroponimie, Chisinau, 2001.FRATILA, V., Lexicologie si toponimie romdneascii,EdituraFacIa, Timisoara, 1987.

30


31/35

GARY -PRIEUR, M.- N., Grammaire du nom propre, PUF,Paris, 1994.GIUGLEA, G., Fapte de limbii, Editura Stiintifica ~lEnciclopedica, Bucuresti, 1988.GOICU, V., Contributii de onomasticii istoricii, Timisoara,2001.GRAUR, AI., Nume de persoane, Editura Stiintifica,Bucuresti, 1965.GRAUR, AI., Nume de locuri, Editura Stiintifica, Bucuresti,1972.HOMORODEANU, M., Probleme de onomasticii,Universitatea Babes - Bolyai, Cluj - Napoca, 1980.IONESCU-ANDREI, A., Atlas zoologic. Editura Vox,Bucuresti, 1996.IONESCU, Ch., Antroponimie romdneascii, Teza de doctorat,Universitatea Bucuresti, Bucuresti, 1979.IORDAN, I., Toponimia romdneasd, Editura AcademieiRomane, 1963.IORGA, N., Numele de bote; la romdni, Conferinta laInstitutul sud-est European la 18 Maiu 1934, Bucuresti, 1934.LAZIA, L., Antroponimie dobrogeanii - consideratiidiacronice, Editura Muntenia, Constanta, 2003.LYONS, J., Elements de semantique, Larousse, Paris, 1978.

31


32/35

OANCA, Th., Onomasticii i dialectologie, Fundatia scrisulromanesc, Craiova, 1999.OLARU, V., Toponimie englezii i romdnd, Editura Scrisulromanesc, Craiova, 1998.PASCA, T., Nume de persoane si nume de animale in taraOltului, Bucuresti, 1936.PANCULESCU, D., Porecle romdnesti. Valente metaforice,Editura Helios, Craiova, 1997.PATRUT, I. Nume de persoane si nume de locuri romdnesti,Editura Stiintifica ~iEnciclopedica, Bucuresti, 1984.PLACINTA, L., Analiza semantico-structuralii a numelorproprii folclorice, Universitatea de Stat din Moldova,Chisinau, 1995.POPOVICI, L., TOMA, I., Atlas botanic. Editura Didactica~iPedagogica, Bucuresti, 1997.ROSETTI, AL. Istoria limbii romdne. Editura AcademieiRomane, Bucuresti, 1968.SIMIONESCU, I., Fauna Romdniei, Editura Alb atros,Bucuresti, 1983.STEINK, K., VRACIU, A., Introducere in lingvisticabalcanicd, Editura Universitatii "Alexandru loan Cuza", Iasi,1999.

32


33/35

TOMESCU, D., Gramatica numelor proprii tn limba romdna,Editura All, Bucuresti, 1998.VASCENCO, V., Studii de antroponimie, Editura Academiei,Bucuresti, 1995.

ARTICOLE DIN PERIODICEBEJAN, D., Etimologii populare la nume de plante, CL,1985, nr.1, p. 21-27.BOLOCAN, GH., Prenumele actuale - inventar i repartitieteritorialii, SCO, anul II, nrA, Craiova, 1996, p. 369-413.BRANCU~, G., Nume romdnesti in cadastrul de la Shkodradin 1484, SCL, XXXIV, nr. 4, 1983, p. 330-335.BURCI, I., Antroponime provenite de la apelative, Evolutiediacronicii, AO, 16,2000, p.171-180CARNOY, A., Noms d'animaux dans L'Espagne ancienne,Buletin de Dialectologia Espagnola, nr. 33, 1954-1955, p. 419-428.CRISTUREANU, AI., Prenume moldovenesti, SO, nr. 4,1987, p. 127-150.DRIMBA, V., Repartitia graiurilor turcesti din Dobrogea,SCL, XVIII, nr. 1, 1967, p. 51-77.FLOREA, V., Despre tntelesul numelor proprii, CL, anulXVII, ian-iun 1972, p.172.

33


34/35

PARPALA, E., Semiotica numelui propriu: desemnator purvs. competentii onomasticii, sca, Craiova, p. 95-102.POP, A., Numele propriu - un paradox semantic, SO, vol. IV,nr. 40, p.61-67, Cluj-Napoca, 1987.REGU~, C., REGU~, A., Formarea= Regus, C., Regus, A,Formarea prenumelor feminine din documentele istorice,SCL, nr. 5, 1993, p. 389-403.SUCIU, E., Nume de familii romdnesti imprumutate din limbaturcd, SCL, nr. 3, 1984, p. 230-236.~ERDEANU, L., Nume de persoand in Tiganiada lui BudaiDeleanu, LR, V, nr.1, 1956, p. 52-58.TOMA, I., Sensul numelor proprii, Contributii istorice,filologice, socio-economice, III, Craiova, 1977, p. 132-139.TOMA, I., Formula semanticii a numelui propriu, sca, I,1995, nr.1, p. 103-111.TOMICI, M., Etimologii: brtindusii, costrds, temnic, cios,LR, 13, nr.2, 1964, p. 114-116.TOMICI, M., Elemente romdnesti in antroponimiacarasovenilor, SCL, nr.1, 1974, p. 45-55.UNGUREANU, V., M., Antroponime in expresii i proverbe,SO, nr. 2, p. 205-222.VASCENCO, V. Nume de persoand lipovenesti, SCL, anulXXI, Nr. 4, 1970, p. 473-490.

34


35/35

DICTIONAREAGRIGOROAIE, D., Dictionar de nume proprii, EdituraAdan, Piatra Nearn], 1997.BORZA, AI., Dictionar etnobotanic cuprinzdnd denumirilepopulare romdnesti si tn alte limbi ale plante lor din Romania,Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1968.DAUZAT, A., Dictionnaire etimologique des nom de familleet prenoms de France, Paris, 1951DOR = Constantinescu, N., A, Dictionar onomasticromdnesc, Editura Acaderniei Romane, Bucuresti, 1963.IONESCU, Ch., Dictionar de onomasticd, Editura, Elion,2001.IORDAN, I., Dictionar al numelor de familie romdnesti,Editura Stiintifica ~iEnciclopedica, Bucuresti, 1983.MEO = Ionescu, Ch., Mica enciclopedie onomasticii, EdituraStiintifica ~iEnciclopedica, Bucuresti, 1934.MORLET, M. - T., Dictionnaire etimologique des noms defamille, Librarie Academique Perrin, Paris, 1997.PETRACHE, T., Dictionar enciclopedic al numelor de botez,Editura Anastasia, 1998.TOMICI, M., ANDRONACHE,P., Onomasticon Dobrogean-Nume defamilie, Editura Stephanus, Bucuresti, 2005.

35

FITONIME si ZOONIME

Documents

Transcript of FITONIME si ZOONIME