Filimon - Forma Finală

Epistola lui Pavel către Filimon

STUDIU BIBLIC

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON

Lecţia 1

Noţiuni introductive şi generalităţi referitoare la epistolă

1. De ce să studiem Biblia şi mai mult decât atât de ce să studiem

tocmai Epistola lui Pavel către Filimon?

Coloseni 3:5-10 De aceea, omorâţi mădularele voastre cari sînt pe pământ: curvia, necurăţia, patima,

pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. 6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui

Dumnezeu peste fiii neascultării. 7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste

păcate. 8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire,

de vorbele ruşinoase, cari v-ar putea ieşi din gură. 9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat

de omul cel vechi, cu faptele lui, 10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre

cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.

Coloseni 3:16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi...

a. Scopul major al fiecărui creştin: Să se asemene tot mai mult cu

Hristos.

b. Scopul specific al acestui studiu: Să învăţăm să trăim în

armonie cu cei din jur şi să rezolvăm eficient problemele relaţionale

dintre noi.

c. Obiectivele studiului:

I. Enumerarea, definirea şi experimentarea valorilor care stau la

baza bunelor relaţii.

1


II. Asumarea unor riscuri de dragul rezolvării problemelor

relaţionale.

III. Iertarea celui ce greşeşte şi acordarea unei atenţii sporite.

IV. Capacitatea de a ierta trebuie să devină un obicei nu un caz

izolat.

2. Tehnologia transformării caracterului (Iosif Ţon, Curs de viaţă

spirituală & Kay Arthur, Cum să studiem Biblia, p.121)

a. Transformarea caracterului un proces sau ceva ce primim

instantaneu atunci când suntem mântuiţi? (Exemplul lui Petru:

prefăcut în faţa slujnicei în timpul procesului lui Hristos, iertat,

predica de rusalii, prefăcut faţă de iudeii din Ierusalim în Galatia)

b. Aplicarea este rezultatul unei observări amănunţite şi a unei

interpretări corecte a Sfintei Scripturi. (În viziunea lui Kay Arthur)

c. Aplicarea – paşii propuşi de Kay Arthur

I. Crede mesajul

II. Împlineşte, răspunzând la întrebările de mai jos şi acţionând

1. Cum mă afectează textul studiat?

2. Ce adevăr trebuie să accept?

3. Ce schimbări trebuie să fac?

d. Când aplicarea Bibliei devine un obicei, aceasta contribuie la

transformarea caracterului. După Iosif Ţon transformarea

caracterului [...] se face prin înnoirea minţii. (Romani 12:2 ... să vă

metamorfozaţi prin înnoirea minţii voastre)

e. Transformarea caracterului – paşii propuşi de Iosif Ţon (Înlocuiesc

negativul cu pozitivul, nu elimin negativul fără să aduc ceva în locul

lui.) (Înnoirea minţii se face pe baza Cuvântului lui Dumnezeu)

2


I. Primul pas: Informarea – momentul în care primesc

provocarea aflu că trebuie să mă schimb.

II. Al doilea pas: Documentarea – Adun informaţii privitoare la

acea temă. (Ce spune Dumnezeu despre această temă?)

III. Al treilea pas: Înregistrarea – Nu este suficient să văd

anumite adevăruri în Scriptură trebuie să le şi înregistrez în

minte (să le memorez), trebuie să îmi inund mintea cu aceste

adevăruri.

IV. Al patrulea pas: Meditaţia – după memorarea adevărurilor

trecem la prelucrarea datelor obţinute. Această prelucrare de

date se realizează prin meditaţie. La un moment dat

meditaţia mea coboară din intelect în inimă şi astfel inima

mea este cuprinsă de silă faţă de rău şi de farmec pentru

bine.

V. Al cincilea pas: Planificarea schimbării – îmi notez o

strategie

VI. Al şaselea pas: Practicarea planului – Orice obicei ia câteva

săptămâni până se schimbă (3 săptămâni spune Ţon)

VII. Cel mai important pas: Colaborează cu Duhul Sfânt.

1. El este Autorul Cuvântului care îl studiez

2. El ne va aduce aminte tot ce ne-a învăţat Domnul Isus

3. El ne atrage atenţia către Domnul Isus.

3. Epistola lui Pavel către Filimon – Cele două teorii

a. TEORIA TRADIŢIONALĂ:

I. Onisim este un sclav fugar, el fuge de la stăpânul lui Filimon,

un creştin din Colose.

3


II. Onisim este prins şi datorită providenţei lui Dumnezeu ajunge

în aceiaşi celulă cu Pavel

III. Onisim îl roagă pe Pavel să îl ajute în dorinţa lui de a rezolva

problema relaţională apărută între el şi stăpânul său.

IV. Foarte probabil Onisim a furat de la stăpânul lui înainte de a

fugi de la el.

b. TEORIA MODERNĂ (catolică)

I. Onisim este trimis cu o misiune de stăpânul său în Roma.

II. Onisim cel nefolositor este trimis să-i slujească apostolului şi

astfel devine folositor.

III. Pavel ia iniţiativă să-i scrie lui Filimon şi îl roagă să-l elibereze

pentru a putea deveni lucrător / misionar creştin.

IV. Onisim nu era un hoţ, era doar un datornic, ajuns rob din

cauza datoriilor.

4


Lecţia 2

Formula epistolară şi o scurtă privire de ansamblu.

Coloseni 4:7-18 7 Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele prea iubit şi slujitorul credincios,

tovarăşul meu de slujbă în Domnul. 8 Vi l-am trimes înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră, şi să

vă mângâie inimile. 9 L-am trimes împreună cu Onisim, fratele credincios şi prea iubit, care este dintr-ai voştri.

Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici. 10 Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate; tot aşa şi

Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci... dacă vine la voi, să-l primiţi bine), 11 şi Isus,

zis Iust: ei sînt din numărul celor tăiaţi împrejur, şi singurii cari au lucrat împreună cu mine pentru Împărăţia

lui Dumnezeu, oameni cari mi-au fost de mângâiere. 12 Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El,

rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi,

să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. 13 Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea

şi pentru cei din Ierapole. 14 Luca, doftorul prea iubit, şi Dima, vă trimet sănătate. 15 Spuneţi sănătate fraţilor

din Laodicea, şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui. 16 După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să

fie citită şi în Biserica Laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea. 17 Şi

spuneţi lui Arhip: ,,Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.” 18 Urarea de sănătate

este cu mîna mea: Pavel.

1. Contextul istoric, cultural şi geografic

a. Personajele comune celor două epistole, data la care au fost

scrise epistolele ne fac să credem că ambele epistole au fost

trimise în aceiaşi Biserică.

I. Onisim: Robul convertit care alături de Tihic se întoarce în

Colose aducând cele două epistole (Coloseni şi Filimon) din

partea lui Pavel. (Coloseni 4:9, Filimon

1:10,11,13,15,16,18)

II. Epafra: slujitorul lui Hristos pentru cei din Colose, Laodicea

şi Ierapole. El este un slujitor plin de râvnă pentru creştinii

5


din aceste cetăţi şi un tovarăş de nădejde al apostolului.

(Coloseni 1:7,8; 4:12; Filimon 1:23)

b. Cetatea Colose:

I. Situată în Valea Lycus, la 13 km Laodicea, în nord la 21 km

se afla Ierapole, iar în vest la 180 km era Efesul.

II. Importanţa cetăţii : în sec. V î.Hr. Colose era un oraş foarte

important, dar până în sec. I d.Hr. pierde teren în faţa

Laodiciei devenind o cetate neînsemnată (cauza:

schimbarea rutelor comerciale Efes – Eufrat, sau un mare

cutremur de pământ)

III. Locuitorii : populaţia era formată

1. băştinaşi

2. colonişti greci, care aveau interese comerciale în

zonă

6


3. colonişti evrei, transmutaţi de Antioh cel Mare în

această regiune în anii 223-187 î.Hr.

IV. Biserica :

1. Cea mai mică biserică spre care trimite Pavel o

epistolă.

2. Este o biserică plantată probabil de Epafra.

3. Formată din oameni săraci, bogaţi de mai multe etnii.

4. Pavel nu vizitase încă această biserică(Col. 2:1,2; 1:7-

9)

2. Anul în care a fost scrisă epistola:I

Locuri şi EvenimenteII

DataIII

Călătorii şi Epistole

Convertirea aproape de Damasc (F.Ap. 9)......... Vizita în Arabia (Gal.1:17)................................Prima vizită la Ierusalim (F.Ap 9:26)................A doua vizită la Ierusalim (foametea - F.Ap 11:30).

A treia vizită la Ierusalim (consiliul – F.Ap.15)

A patra vizită la Ierusalim (F.Ap. 18:21,22)......

Arestarea în Ierusalim (F.Ap. 21:30-34)............Întemniţarea în Cezarea (F.Ap. 23:23-33).........Prima întemniţare la Roma (F.Ap 28:16)...........

Eliberarea din închisoare....................................

A doua întemniţare în Roma..............................

31/3233-36

3745

45-4949

49/5050-5352/5352/53

5354-58

57575758

58-6060-63

62626263

63-67676768

..........Prima călătorie misionară (F.Ap.13:4)Galateni

......A doua călătorie misionară (F.Ap. 15:40)I TesaloniceniII Tesaloniceni

......A treia călătorie misionară (F.Ap. 18:23)I CorinteniII Corinteni

Romani

ColoseniEfeseniFilimonFilipeni

...................................................Alte călătoriiI Timotei

TitII Timotei

7

Epistola lui Pavel către Filimon Martiriul.............................................................. 68

3. Sclavia în acea perioadă

a. Vezi anexele 3 şi 4.

4. Formula epistolară (expeditorii, destinatarii şi salutul):

Filimon 1:1-3 Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon,

tovarăşul nostru de lucru, 2către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către

Biserica din casa ta: 3Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

a. Expeditorii - Pavel şi Timotei:

I. Pavel :

1. Vezi tabelul de mai sus pentru o privire de ansamblu

asupra vieţii lui.

2. Din epistolă aflăm că Pavel:

a. Este întemniţat pentru Hristos (1:1)

b. Are autoritate din partea lui Hristos (1:8)

c. Este un bătrân întemniţat (1:9)

d. Are un rol important în convertirea lui Onisim

(1:10)

e. Îl iubeşte pe Onisim (1:12,16)

f. Nu abuzează de poziţia sa (1:14)

g. Se pune garant pentru Onisim (1:18,19)

h. Observă calităţile şi le încurajează (1:21)

3. Întemniţat al lui Isus Hristos:

a. Unde era întemniţat?

i. Ierusalim (F. Ap. 21:30-34)

8


ii. Cezarea (F. Ap. 23,24,25)

iii. Roma (F. Ap. 28:16) de aici scrie epistolele

(?)

b. De ce a fost întemniţat?

Fapte 21:19-21 După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amăruntul ce făcuse Dumnezeu în

mijlocul Neamurilor prin slujba lui. 20 Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi,

frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sînt plini de râvnă pentru Lege. 21 Dar ei au auzit despre tine

că înveţi pe toţi Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie

copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

Fapte 21:27-30 Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au

întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el, 28 şi au început să strige: „Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor!

Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi

împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş

sfânt.” 29 În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că

Pavel îl băgase în Templu. 30 Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile.

Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

Concluzie: - Pavel a fost întemniţat în urma lucrării sale de propovăduire a

lui Hristos. El demonstra cu argumente puternice că mântuirea este doar în

Isus Hristos, iar legea şi tradiţiile nu au putere mântuitoare. Evreii au

interpretat această propovăduire ca fiind un atac la adresa religiei lor

(legea, templul, prorocii şi tradiţiile).

- Propovăduirea lui Hristos este motivul întemniţării lui, de aceea spune că

este întemniţat al lui Hristos.

II. Timotei :

1. Este coautorul epistolei. Probabil că el a scris după

dictarea lui Pavel aceasta epistolă (1:1,19)

2. Este amintit şi la începutul altor epistole II Cor. 1:1,

Filipeni 1:1, Col. 1:1, I şi II Tes. 1:1 ceea ce ne face să

9


credem că Pavel vede în Timotei un viitor înlocuitor al

său în lucrare.

3. Este fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec,

era vorbit de bine de către fraţi (F.Ap.16:1,2)

4. Copilul prea iubit (I Cor. 4:7) sau copilul de credinţă (I

Tim. 1:2) a lui Pavel.

5. Este tovarăşul de lucru şi ajutorul lui Pavel (Rom.

16:21, F.Ap. 19:22)

6. Este unul dintre oamenii care îl ţine pe Pavel la curent

cu ce se întâmplă pe câmpul de misiune. (I Tes. 3:6)

b. Destinatarii - Filimon, sora Apfia şi Arhip

I. Filimon – principalul destinatar:

1. Preaiubitul apostolului şi tovarăşul acestuia de lucru

(1:1)

2. Găzduia Biserica în casa lui – un om plin de dragoste

pentru lucrarea lui Dumnezeu, binevoitor dar şi cu o

oarecare putere financiară (1:2)

3. Un om credincios şi plin de dragoste pentru sfinţi(1:5)

4. An om care prin care inimile sfinţilor au fost înviorate

(1:7)

5. Proprietar de sclavi (1:11,15)

6. Avea probabil o relaţie apropiată cu Pavel (1:17)

7. Pare a fi un om deschis la colaborare şi ascultător

(1:21)

8. Este alături de ceilalţi fraţi din biserică un om al

rugăciunii (1:22)

II. Sora Apfia :

1. De ce este amintită această soră în lista

destinatarilor?

10


a. Probabil avea o legătură de rudenie cu Filimon

b. Probabil că avea legătură cu evenimentele care

erau în discuţie (fuga robului, eventuala pagubă,

etc.)

2. Concluzia: S-ar putea ca această soră să fie soţia lui

Filimon. John MacArthur spune: fără îndoială că Apfia

este soţia lui Filimon.

III. Arhip :

1. Acelaşi John MacArthur spune despre Arhip că este

foarte probabil ca acesta să fie fiul lui Filimon şi al

Apfiei.

2. Prin afirmaţia lui Pavel că Arhip este un tovarăş de

luptă putem înţelege că acesta era implicat direct în

activităţile bisericii, dar şi că ar fii unul dintre

apărătorii evangheliei în lupta împotriva ereziei care

ameninţa biserica din Colose. (1:2)

3. Coloseni 4:17 spuneţi lui Arhip: “Ia seama să împlineşti bine slujba pe

care ai primit-o în Domnul.”

c. Salutul1

I. Este salutul standard al lui Pavel, acest salut apare în toate

epistolele lui.

II. Har înseamnă mântuire, iar pacea este rezultatul.

III. Sursa harului şi a păcii este Dumnezeu Tatăl şi Domnul

Isus Hristos – aceasta ar fi o blasfemie dacă Domnul Isus ar

fi doar un om sau un înger. Prin această afirmaţie Pavel

face o aluzie la învăţătura falsă care spunea că Domnul

Isus e doar un om. Învăţătură pe care Pavel o

contracarează mai pe larg în primul capitol din Coloseni. 1 Interpretarea salutului paulin este preluată din John MacArthur, The MacArthur New Testament Commentary,

Philemon.

11

Mulţumirev.4

Tot binele ce se face în Hr.v.6

Inimi învioratev.7

Bucurie şi mângâierev.7

Rugăminte nu poruncăv.8,9

DRAGOSTEA & CREDINŢA

v.5-7


d. Alte observaţii:

I. Întemniţat al lui Hristos, tovarăş de lucru / de luptă – o

lucrare în care sunt implicaţi toţi cei amintiţi – Lucrarea

Domnului Isus (pentru a avea biruinţă în lupta lor nimic nu

trebuie să-i despartă, ei trebuie să fie una în Hristos)

II. Chiar dacă Pavel ocupa o poziţie importantă în biserica

primară pentru el toţi colaboratorii erau tovarăşi, fraţi şi

prieteni.

Lecţia 3

Valori care stau la baza iertării şi a relaţiilor armonioase

Obiectivul 1: Să enumere, să definească şi să experimenteze valorile care stau

la baza bunelor relaţii.

1. O imagine generală asupra paragrafului 2

12


Filimon 1:4-7 Mulţămesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în

rugăciunile mele, 5 pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă

de toţi sfinţii. 6 Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, cari să dea la iveală

tot binele ce se face între noi în Hristos. 7 În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru

dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.

2. Starea lui Pavel

a. Mulţumire (1:4)

I. O formulă fără o valoare specială sau o revărsare de

recunoştinţă faţă de Filimon? (Când nu e cazul Pavel nu are

secţiunea cu mulţumirea – Ex: Galateni)

II. În ce context e Pavel atât de mulţumit?

1. La bătrâneţe (1:9)

2. În detenţie (1:9)

3. Frământat de problema unui copil spiritual (1:10)

III. Unui Dumnezeu Personal (Dumnezeului meu)

IV. Care sunt momentele în care Pavel este mulţumit?

4. Totdeauna

5. Când mi-aduc aminte de tine (Filimon este motivul

mulţumirii. De ce oare? Trebuie să fie un om special.)

b. Este bine informat (1:5)

I. ... pentru că am auzit...

13


II. Probabil că a auzit de la Epafra păstorul bisericilor din

zonă.

III. Tot de la Epafra află şi despre problemele din Colose şi

scrie epistola către Coloseni.

c. Bucuros şi mângâiat (1:7)

I. Lucrurile de care avea nevoie: bucurie şi mângâiere le

găseşte în acest colaborator al său, care poartă în el chipul

Celui pentru care este întemniţat.

II. Nu este o bucurie şi o mângâiere falsă (În adevăr... 1:7)

III. Nu este o bucurie şi o mângâiere oarecare ci una mare

(1:7)

d. Plin de autoritate (1:8)

I. Toată libertatea – Hristos are atâta încredere în Pavel încât

îi lasă o libertate fără restricţii.

II. Sursa autorităţii lui e însuşi Domnul Isus Hristos.

e. Stare de bine provocată de Filimon

I. Pavel poate fi mulţumitor

II. Pavel poate fi bucuros

III. Pavel este mângâiat

IV. Pavel este înviorat de toate aceste lucruri.

V. Care este secretul lui Filimon ?

3. Calităţile lui Filimon

a. Credinţa care o are în Domnul Isus (1:5)

I. Definiţia:

Evrei 11:1-3 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare

despre lucrurile cari nu se văd. 2 Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

14

Epistola lui Pavel către Filimon 3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a

fost făcut din lucruri cari se văd.

II. Credinţa lui e ancorată în cine trebuie: în Domnul Isus

Hristos.

III. O credinţă care dă roade

1. dragostea de care dă dovadă

2. o casă pusă la dispoziţia fraţilor

3. o viaţă pusă la dispoziţia Domnului (un tovarăş de

lucru)

IV. Credinţa se arată prin fapte (1:6)

1. Nu vă lăsaţi înşelaţi: nu trebuie să facem fapte să ne

demonstrăm credinţa! Trebuie să credem, iar faptele

vin ca un rezultat al credinţei.

2. Dacă fac fapte pentru a demonstra că am credinţă

chiar dacă nu o am, risc sa mă fac vinovat de

FĂŢĂRNICIE

3. Credinţa se arată doar printr-un anumit tip de fapte:

Fapte care scot la iveală binele care se face în

Hristos.

V. Prin afirmaţia din versetul 6, Pavel anticipează provocarea

ce o va lansa:

1. Filimon va fi pus în situaţia în care va trebui să

confirme calităţile credinţei din viaţa lui

2. Prin credinţă va trebui să accepte că Domnul Isus a

lucrat în viaţa lui Onisim la fel ca în propria-i viaţă

(chiar dacă lucrul acesta nu va fi vizibil el va trebui să

aibă o încredere neclintită şi o puternică încredinţare

că Onisim merită să fie primit)

b. Dragostea faţă de toţi sfinţii (1:5)

15


I. Definiţia:

I Corinteni 13:4-7 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu

pizmuieşte (invidiază); dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5 nu se poartă necuviincios, nu

caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de

adevăr, 7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

II. Faţă de toţi sfinţii (o casă pusă la dispoziţia fraţilor, slujitor

al fraţilor din biserică)

III. Nu trebuie să rămână în loc, ea trebuie să crească. (Pavel

urmează să facă o provocare în acest sens) - (II Petru 1:5-

7)

IV. Aduce bucurie (1:7) – gândeşte-te puţin cum reacţionezi

când cineva îşi arată dragostea faţă de tine.

V. Aduce mângâiere (1:7) – Pavel avea nevoie de mângâiere

în lanţuri fiind.

VI. Dragostea iasă la iveală în urma faptelor

1. Nu facem fapte să ne arătăm dragostea

2. Când acţionăm astfel suntem preocupaţi de propriile

interese şi nu putem vorbi de dragoste.

3. Ni se întâmplă adesea să punem carul înaintea boilor,

adică facem fapte ca să arătăm celor din jur că avem

„dragoste” pentru ei. Şi ne dăm seama că nu avem

rezultatele lui Filimon

VII. Să aplicăm I Cor.13:7 la Filimon:

1. Dragostea acoperă totul – inclusiv greşeala / paguba

produsă de Onisim.

2. Dragostea crede totul – despre schimbarea lui

Onisim şi dorinţa acestuia de a-şi repara greşeala.

3. Dragostea nădăjduieşte totul – că nimic nu va mai

afecta relaţia lor din momentul reprimirii.

16


4. Dragostea suferă totul – chiar dacă Onisim nu se

ridică la nivelul aşteptărilor lui Filimon, el va fi gata să

îl accepte şi să-i sufere din nou greşelile, doar din

dragoste pentru el.

VIII. Coloseni 3:14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care

este legătura desăvârşirii.

c. În loc de concluzii:

I. Prin dragostea şi credinţa lui Filimon îi câştigă inima lui

Pavel evitând astfel o stare de tensiune care s-ar fi putut

crea în urma unei porunci pe care ar fi putut să o dea

apostolul (Îţi poruncesc să îl primeşti pe Onisim)

II. Biserica din Colose era părtaşă aceloraşi valori (Coloseni

1:3,4) – Filimon era în unitate cu biserica.

4. Să emitem ideea paragrafului:

a. Dragostea şi credinţa lui Filimon aducea în viaţa celor din jur

mulţumire, mult bine, înviorare, bucurie, mângâiere şi o

atmosferă armonioasă. (Pavel îl provoacă pe Filimon să

experimenteze într-o măsură mai mare aceste valori)

5. Actualizarea ideii:

a. Dragostea şi credinţa mea (va) aduce în viaţa celor din jur

mulţumire, mult bine, înviorare, bucurie, mângâiere şi o

atmosferă armonioasă (dacă aceste valori există în viaţa noastră

suntem chemaţi să mai facem un pas spre desăvârşirea lor în

viaţa noastră)

I. Cum mă afectează textul studiat?

II. Ce adevăr trebuie să accept?

17


III. Ce schimbări trebuie să fac?

Lecţia 4

O rugăminte în numele dragostei

Obiectivul 2: Să fii gata să-ţi asumi riscuri atunci când vrei sa-ti rezolvi

problemele relaţionale.

Obiectivul 3: Să ierţi pe cel ce ţi-a greşit şi să-i acorzi o atenţie sporită.


18


2. Scopul epistolei (1:8-12)

a. O rugăminte:

I. în dauna unei porunci (Filimon îl determină pe Pavel prin

calităţile lui să vină cu o rugăminte nu cu o poruncă)

II. În numele:

1. legii – o poruncă

2. regelui – o poruncă

3. dragostei – o rugăminte

III. Pavel vine în numele unei valori de care Filimon nu era

străin – dragostea

b. Condiţiile lui Pavel atunci când vine cu rugămintea:

I. Slăbiciunea bătrâneţii (60-70 ani)

II. În detenţie pe nedrept – închis de conaţionalii lui

III. Având pe inimă problema copilului său:

1. Copilul său natural?

2. Născut în lanţurile mele (v.10)

3. Pavel mai aminteşte în epistolele sale doi copii ai săi

(Timotei şi Tit)

4. Un copil care nu a fost folositor:

a. v. 10 scoate la iveală scopul epistolei lui Pavel

(Te rog pentru copilul meu... Onisim)

19


b. Pavel face imediat după prezentarea scopului

său o observaţie legată de copilul său (cel

care ...ţi-a fost nefolositor) – astfel îl împiedică

pe Filimon când vede numele lui Onisim să pună

epistola de-o parte.

3. Motivul trimiterii lui Onisim

a. Au fost lucruri care l-ar fi împiedicat pe Pavel să îl trimită pe

Onisim înapoi la stăpânul său:

I. Dragostea foarte mare faţă de acest om (Filimoane îţi

trimit înapoi o parte din mine... pe el inima mea)

II. S-a obişnuit cu slujirea lui Onisim

III. Riscurile şi piedicile pe care trebuie să le înfrunte Onisim

1. riscul de a nu fi primit

2. riscul să-şi calce în picioare propriul eu fără ca Filimon

să ţină cont de asta.

3. îşi risca propria viaţă – în antichitate stăpânul avea

drept asupra vieţii sale

4. riscul de a fi iertat, dar după momentul iertării Filimon

să-şi arate neîncrederea faţă de el

5. piedica drumului (Roma - Colose) – descurajarea de

pe drum (gânduri şi nelinişti ce îl frământă pe Onisim)

6. piedica propriului eu: drumul de la conştientizarea

greşelii până la repararea ei era mai lung parcă decât

cel de la Roma la Colose.

b. Şi totuşi Pavel îl trimite înapoi pe Onisim. DE CE ?

20


I. Atunci când un om se întoarce la Domnul trebuie să-şi

pună ordine în viaţă (în cazul acesta Onisim trebuia să

repare ceea ce a stricat)

II. Importanţa iertării în viaţa creştină îl determină pe Pavel să

îl trimită înapoi.

III. Onisim era proprietatea lui Filimon, iar Pavel nu voia să îl

oprească fără aprobarea proprietarului (asta ar însemna

furt) – poate sună şocant această afirmaţie, dar pentru

antichitate lucrurile acestea erau absolut normale.

IV. Pavel ar fi putut sa spună: oricum Onisim nu ţi-a fost

folositor lasă-mi-l mie, că mie îmi este. – v.14 ... dar n-am

vrut ca binele care mi-l faci să fie silit.

PAVEL ÎL AJUTĂ PE FILIMON SĂ PRIVEASCĂ LUCRURILE PUŢIN ALTFEL: Îi

mută atenţia de la problema dintre el şi Onisim şi îi îndreaptă privirea spre

binecuvântarea lui Dumnezeu.

4. Beneficiarul unei pierderi avantajoase

a. Principiul lui Dumnezeu:

I. Dă jos haina murdară şi ruptă, vreau să îţi dau în dar alta

nouă

II. Problema e că de multe ori ne iubim prea mult acea haină

veche şi nu vrem să ne despărţim de ea.

b. Iosif Ţon: Întotdeauna când Dumnezeu a luat ceva din viaţa mea

a adus comori în locul lucrului luat.

c. Pavel începe v.15 cu cuvântul poate subliniind faptul că

există posibilitatea ca să Dumnezeu să se folosească

tocmai de acest principiu:

Principiul Dă jos haina murdară şi Să îţi dau în dar o haină

21


ruptă nouă

Asemănare

a1

Ţi-a lipsit pentru o vreme să îl ai pentru veşnicie

Asemănare

a2

Ai pierdut un rob ai câştigat un frate

d. Dacă începe Filimon să privească lucrurile în felul acesta mai

poate el să fie supărat pe Onisim?

5. Primeşte-l pe cel ce ţi-a greşit

a. Cei doi „dacă” (Cum rezolvă Pavel problema celui de-al doilea

„dacă”?)

I. După modelul lui Hristos (ia asupra lui vina pentru a-l

prezenta curat înaintea stăpânului său)

1. Primul „dacă” – Pavel se asigură de prietenia lui

Filimon

2. Al doilea „dacă” – Pavel rezolvă o nouă problemă,

problema datoriei sau a pagubei produse.

b. Cum să-l primeşti pe cel ce ţi-a greşit?

I. Ca pe un om folositor (v.11)

II. Ca pe un prieten (v.17)

III. Ca pe un frate (v.16)

Onisim robul a fost pierdut pentru totdeauna, Filimon nu-l va mai

găsi niciodată.

Datoria / dauna provocată de Onisim de asemenea este pierdută

pentru totdeauna (deşi Pavel va repara această daună), dar lucrurile

care au dispărut sau care nu i-au fost înapoiate nu le va mai avea

niciodată.

22


În schimb Filimon l-a întâlnit pe Onisim fratele care îi va alina

durerea pierderii acelui rob netrebnic

Fratele Onisim va acoperi golul / dauna provocată de robul Onisim

c. Pavel se pune garant, îl asigură pe Filimon că oricare ar fi dauna

sau paguba aceasta va fi recuperată (v.19)

I. Întotdeauna când provoci o daună fratelui tău trebuie să o

repari.

II. Pavel este dispus să piardă de dragul unităţii şi a armoniei,

III. Onisim este dispus să-şi piardă chiar viaţa de dragul

îmbunătăţirii relaţiei cu Filimon

d. Scrisul cu propria-i mână era garanţia / pecetea care îl asigura

pe Filimon că vorbele acelea sunt cu siguranţă vorbele

apostolului – vorbe vrednice de crezare.

e. (v.19) ... ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie ...

I. Pavel stă acum între Filimon şi Onisim.

II. Pavel a stat cândva între Hristos şi Filimon.

III. Pe Filimon l-a câştigat pentru Hristos, iar pe Onisim după

ce l-a câştigat pentru Hristos vrea să îl câştige şi pentru

Filimon.

f. Şi dacă în continuare ai probleme în a-l accepta, fă pentru mine

totul:

I. Primeşte-l ca pe mine

II. Pune în socoteala mea

III. Fă-mi (mie) binele acesta

IV. Înviorează-mi (mie) inima – (pe alţii i-ai înviorat – v.7,

înviorează-mă şi pe mine)

6. Să emitem ideea paragrafului

a. Primirea lui Onisim cu un nou statut: de om folositor, prieten şi

frate.

23


7. Actualizarea ideii

a. Iartă-l pe cel ce ţi-a greşit şi oferă-i un nou statut; acela de om

folositor, prieten şi frate. (oferă-i mai multă atenţie şi priveşte-l

ca pe ...)

I. Cum mă afectează textul studiat? Există vreun Onisim în

viaţa mea? E cineva care m-a supărat şi nu îl pot ierta?

II. Ce adevăr trebuie să accept?

III. Ce schimbări trebuie ă fac?

Lecţia 5

Povestea nu trebuie să se oprească

Obiectivul 4: Să încurajăm iertarea să devină un obicei, nu un caz izolat.


24


2. Încrederea

a. importanţa încrederii

I. Pavel arată încredere pentru a câştiga încrederea lui

Filimon

II. Nu numai o arată dar o şi demonstrează (v.22)

b. problema încrederii în oameni

I. Ieremia 17:5 Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în

om,

II. Pavel se încrede într-un om (v.21) – Greşeşte el oare?

III. Nu greşeşte! Din următoarele motive:

1. Contextul în care scrie Ieremia (atacurile popoarelor

din jur, închinarea la idoli – arătau în cine îşi puneau

ei încrederea în detrimentul încrederii în Dumnezeu)

2. Ieremia 17:5 ... care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de

la Domnul!

3. Încrederea lui Pavel este fundamentată în valorile

puse de Hristos din viaţa lui Filimon

c. sursa încrederii în Filimon

I. pentru a putea ierta este nevoie de cele două valori

definitorii2 pentru un creştin:2 definitorii pentru că fără ele nu putem vorbi de viaţă creştină

Încrederea în Filimon

Se arată într-o problemă concretă

Datorită ascultării

Datorită capacităţii sale

25


a. Credinţa

b. Dragostea

II. Filimon avea aceste valori şi astfel îi câştigă încrederea lui

Pavel

III. Ascultarea

IV. De ce nu pot eu ierta?

2. Pentru că lipsesc aceste valori fundamentale din

viaţa mea?

3. Dar eu am aceste valori în viaţa mea?

a. Să nu confundăm adevăratele valori cu faptele

noastre moarte prin care am vrut să

demonstrăm ceva ce nu aveam.

b. Credinţa vie şi dragostea adevărată se

manifestă prin iertare în orice circumstanţă

(Exemplul lui sir Thomas More – Cancelarul lui

Henry VIII, regele Angliei)

După condamnarea sa nedreaptă la moarte i-a spus judecătorului următoarele cuvinte: Respect această decizie pe care o consider nedreaptă, o respect pentru că am exemplul apostolului Pavel care după ce l-a condamnat pe Ştefan la moarte, a învăţat lecţia iertării atunci când a auzit cuvintele: Tată nu le ţine în seamă această nelegiuire şi astfel au trecut anii şi a ajuns el însuşi pe străzile de aur ale cerului alături de Ştefan, având posibilitatea să împărtăşească împreună o prietenie veşnică. Domnule judecător am speranţa că vom împărtăşi în cer o prietenie asemănătoare cu a celor doi.

d. bizuit pe ascultarea ta

I. o rugăminte, pentru că dragostea şi credinţa îl condamnă

pe Filimon la ascultare de Cuvânt. (cu alte cuvinte Filimon

însuşi fiind condus de dragoste şi credinţă îşi impune

ascultarea)

II. Credinţa şi dragostea produce întotdeauna oameni

ascultători, niciodată rebeli sau încăpăţânaţi.

26


e. cele două cuvinte care subliniază încrederea

I. am scris bizuit pe ascultarea ta (DEX - a se încrede, a se

întemeia, a se baza)

II. ştiu că vei face... (când spui ştiu – nu mai există loc de

îndoieli)

f. Capacitatea lui Filimon de a ierta

I. ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic:

1. o rugăminte pentru eliberarea din robie a lui Onisim

2. să îl primească pe Onisim ca pe un tovarăş de lucru

în lucrarea Domnului.

3. Iartă-i şi pe alţii după acelaşi model

4. Primeşte-l nu din silă ci cu braţele deschise

5. subliniază o dragoste şi o credinţă creativă în ce

priveşte binele.

6. mai subliniază şi capacitatea acestuia de a ierta.

(problema cu Onisim e mult prea mică în comparaţie

cu ce poate duce Filimon – el va face chiar mai mult)

3. Solicitarea lui Pavel

a. Pavel vine cu o problemă personală (pregăteşte-mi un loc) -

v.22

I. După ce o epistolă întreagă stăruie pentru Onisim, în

câteva cuvinte scurte îşi aduce propria nevoie

II. Prin această solicitare Pavel îşi demonstrează încrederea

în mod practic

b. ...căci trag nădejde să vă fiu dăruit... (v.22)

I. Pavel speră să-i viziteze pentru a vedea cu proprii ochi

minunea împăcării.

c. ...dăruit datorită rugăciunilor voastre... (v.22)

27


I. Filimon cum te mai poţi ruga pentru eliberarea apostolului

dacă nu îl ierţi pe Onisim?

II. Rugăciunea este împiedicată de incapacitatea noastră de

a ierta (lasă-ţi darul la altar şi rezolvă-ţi problema) - un

singur suflet neiertat ridică zidul despărţirii de Dumnezeu.

III. Filimon sper că rugăciunile tale nu vor fi blocate de

incapacitatea ta de a-l ierta pe Onisim.

4. Să emitem ideea paragrafului

a. Pavel se încrede în ascultarea şi capacitatea lui Filimon de a

ierta.

5. Actualizarea ideii

a. Eu investesc încredere în ascultarea şi capacitatea fraţilor mei

de a ierta.

6. Mesajul nescris al lui Pavel

a. Ceea ce vom analiza în continuare nu este un mesaj care Pavel

a vrut să îl transmită ci mai degrabă Dumnezeu l-a inserat în

Scriptură pentru a înţelege importanţa perseverenţei:

b. Marcu – este vărul lui Barnaba şi autorul evangheliei ce-i

poartă numele. Nereuşita lui din prima călătorie misionară

(F.Ap. 13:13) a condus la o neînţelegere serioasă între Pavel şi

Barnaba (F.Ap. 15:36-39). Totuşi Marcu a depăşit momentele de

ezitare şi s-a schimbat în urma disciplinei impuse de Pavel şi a

tutelei lui Petru (I Petru 5:13) şi a lui Barnaba. Omul acesta a

devenit atât de valoros încât Pavel l-a chemat la el cu puţin

timp înainte de moartea sa considerându-l un om util pentru

lucrare. (II Tim.4:11).

28


c. Aristarh – este un credincios evreu originar din Tesalonic. El a

avut o lungă colaborare cu apostolul Pavel şi a fost alături de el

în câteva momente extrem de dificile, precum răscoala

argintarilor din Efes (19:29) sau dificila călătorie pe mare care

s-a încheiat cu un naufragiu (F.Ap 27). El a fost întemniţat

alături de Pavel şi se pare conform tradiţiei că a fost martirizat

la Roma

d. Dima – În această epistolă Dima încă mai era alături de Pavel şi

colaboratorii săi, dar din păcate aflăm despre el că ...din

dragoste pentru lumea de acum... l-a părăsit pe Pavel (II

Timotei 4:10)

e. Luca – doctorul prea iubit (Col.4:14) este un doctor creştin

dintre neamuri şi este în acelaşi timp autorul celei de-a treia

evanghelii. El a fost adesea companie pentru Pavel în călătoriile

sale şi avem toate motivele să credem că el s-a îngrijit de

starea de sănătate a apostolului. Luca a fost prietenul loial şi

credincios al lui Pavel, el fiind singurul care a rămas cu acesta

până în cea din urmă zi de viaţă a celui care a fost Apostolul

Neamurilor.

Aristarh Luca Marcu

Dima

f. De câte ori să iert? Unde să mă opresc?

Mat 18:21-22 Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu

când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” 22 Isus i-a zis: ,,Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci

până la şaptezeci de ori câte şapte.

g. Fă din iertare un obicei, nu un caz izolat

29

De nezdruncinat Sigur / hotărât Ezitant Renunţă


I. Pot fi într-una din situaţiile următoare (o paralelă între

viaţa de credinţă a celor patru şi capacitatea de a ierta)

1. Aristarh – oricât m-ar costa să rămân pe cale şi să

îmi accept fraţii ori de câte ori îmi greşesc.

2. Luca – hotărât până la capăt, nu renunţ la a-mi primi

înapoi fraţii

3. Marcu – câteodată poate mai am ezitări, dar trebuie

să trec peste ele pentru a beneficia de

binecuvântarea iertării

4. Dima – Renunţ să iert, prefer să caut un rob pe care

l-am pierdut pentru totdeauna decât să accept un

frate.

7. Încheiere:

a. Epistola lui Pavel către Filimon se încheie aici, dar nu şi istoria:

I. „Câţiva ani mai târziu părintele Ignatius din Smirna în drumul spre

martirajul de la Roma scrie o scrisoare celor din Efes în care spunea că a

slujit biserica în după ce a fost ordinat de episcopul lor Onisim, episcop a

cărui dragoste e dincolo de cuvinte. S-AR PUTEA SĂ FIE VORBA DE ACELAŞI

OM? Probabil că nu pentru că Onisim trebuie să fi fost foarte bătrân la data

scrierii acelei scrisori. Dar dacă totuşi e vorba de el atunci asistăm la una

dintre cele mai frumoase poveşti ale erei apostolice.”3

b. Epistola lui Pavel către Filimon se încheie aici, dar nu şi

povestea:

I. Povestea iertării continuă şi astăzi în biserica noastră

după ce a parcurs veacuri de existenţă umană. Sunt

poveşti care au fost şterse de negura uitării, dar sunt

poveşti care şi astăzi ne impresionează. Ce ar fi să scriem

şi noi povestea noastră, o poveste care să aibă rezonanţe

veşnice.

3 Preluat, tradus şi adaptat după un text din John MacArthur, The MacArthur New Testament Commentary, Philemon.

30


ANEXA 1

Filimon – Schiţa detaliată a cărţii

Versetele 1-3Expeditori şi destinatari

Expeditori:o Pavel cel întemniţat pentru Hristoso Fratele Timotei

Destinatari:o Filimon (tovarăşul de lucru)o Sora Apfiao Arhip (tovarăşul de luptă)o Biserica din casa lui Filimon

Salutul

Versetele 4-8Valorile din viaţa lui Filimon

Credinţa în Domnul Isus Dragostea faţă de toţi sfinţii

Versetele 9-20O rugăminte în numele dragostei

Scopul epistoleio O rugăminte pentru Onisim

Motivul trimiterii lui Onisim Beneficiarul unei pierderi avantajoase Primeşte-l pe Onisim ca pe mine

Versetele 21,22Încrederea lui Pavel în Filimon

Pavel îşi arată încrederea în Filimon Îşi demonstrează încrederea cerându-i ajutor.

Versetele 23,24 Salutări din partea colaboratorilor

Versetul 25Salut de încheiere

31


ANEXA 2

PERSONAJELE DIN EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE FILIMON

1. Personajele principaleNr Personajul Referinţa biblică Ce aflăm despre acest personaj?

1. Pavel

Filimon 1 ...întemniţat al lui Isus Hristos...

Filimon 8...am toată slobozenia în Hristos să-ţi

poruncesc ce trebuie să faci... (Autoritate în faţa lui Filimon)

Filimon 9 ...aşa cum sunt, bătrânul (gr. presbutes) Pavel; iar acum întemniţat pentru Hristos Isus...

Filimon 12 Ţi-l trimet înapoi, pe el, inima mea (ataşat de Onisim)

Filimon 14

Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, să nu fie

silit, ci de bună voie. (respectă „dreptul” proprietate a lui Filimon)

Filimon 16 ...ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, şi

cu atît mai mult de tine... (Dragostea pentru Onisim)

Filimon 18, 19

...dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.

Eu, Pavel, „voi plăti” (Pavel se pune garant pentru Onisim)

Filimon 21Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei

face chiar mai mult de cît îţi zic. (Observă calităţile şi le încurajează)

2. Filimon

Filimon 1 ...prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru...

Filimon 2 ...şi către Biserica din casa ta... (găzduia biserica în casa lui – bunăvoinţă, putere

financiară, dragoste...)

Filimon 5 ...pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus...

Filimon 5 ... pentru că am auzit despre...dragostea [pe care o ai] faţă de toţi sfinţii...

Filimon 7 ...inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine...

Filimon 15Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o

vreme, tocmai ca să-l ai pentru vecinicie (proprietar de sclavi)

Filimon 17Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău...

(probabil e vorba de o relaţie mai apropiată decât aceea de simpli colaboratori)

Filimon 21 Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că

vei face chiar mai mult de cît îţi zic (pare a fi un om deschis la colaborare şi ascultător)

Filimon 22 ...trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită

32


rugăciunilor voastre (om al rugăciunii alături de alţi fraţi)

3. Onisim

Filimon 10 Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim (convertit în

detenţie )Filimon 11 …ţi-a fost nefolositor...

Filimon 11...dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie...

(se vede o schimbare care confirmă convertirea)

Filimon 13 Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească... (devine un ajutor indispensabil)

Filimon 15,16

…a fost despărţit de tine …tocmai ca să-l ai pentru vecinicie, dar nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus decât pe un rob (rob fugar care a

aparţinut lui Filimon)

Filimon 18...dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva... (este posibil ca Onisim să fi

provocat ceva pagube stăpânului său)

2. Personaje secundareNr Personajul Referinţa biblică Ce aflăm despre acest personaj ?

1. Timotei

Filimon 1Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon (colaboratorul lui Pavel)

Fapte 16:1,2Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

Fapte 19:22 A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast... (ajutor al lui Pavel)

Romani 16:21 Timotei tovarăşul meu de lucru...

I Corinteni 4:17

Pentru aceasta v'am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.

I Tesaloniceni 3:6

Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră...

I Timotei 1:2 Timotei adevăratul meu copil în credinţă...Evrei 13:23 Să ştiţi că fratelui Timotei i s'a dat drumul...

2. Apfia Filimon 2 O sora din Colose, probabil soţia lui Filimon

3. Arhip

Filimon 2 ...către Arhip, tovarăşul nostru de luptă...

Coloseni 4:17

...spuneţi lui Arhip: “Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.” (se pare că îl înlocuia pe Epafra, în timp ce acesta era la Roma)

4. EpafraColoseni 4:12,13

Epafra, care este dintr-ai voştri, vă trimete sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca,

33


desăvîrşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare rîvnă pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei din Ierapole.

Coloseni 1:7,8

cum aţi învăţat de la Epafra, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.

Filimon 23 Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimete sănătate

5. Marcu

Fapte 12:12s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.

Fapte 12:25 Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu...

Fapte 15:36-40

După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem, şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile, în cari am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari îi părăsise din Pamfilia, şi nu-i însoţise în lucrarea lor. Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru. Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, dupăce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

Coloseni 4:10...vă trimete sănătate [...] şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci... dacă vine la voi, să-l primiţi bine),

Filimon 24 tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca tovarăşii mei de lucru...

1 Petru 5:13

Tot aşa şi Marcu fiul meu. (colaboratorul lui Petru – Se pare că a scris Evanghelia în urma discuţiilor purtate cu Petru, în acelaşi timp se pare că s-a conertit în urma vestirii lui Petru)

II Timotei 4:11 ...Ia pe Marcu şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.

6. Aristarh

Fapte 19:29

Toată cetatea [Efes] s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

Fapte 20:1-4 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat în Macedonia. A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au

34


întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim cari erau din Asia.

Coloseni 4:10 Aristarh, tovarăşul meu de temniţă, vă trimete sănătate

Fapte 27:1,2

După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.

7. DimaFilimon 24 tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca tovarăşii

mei de lucru...

II Timotei 4:10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.

8. Luca

Filimon 24 tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca tovarăşii mei de lucru...

Coloseni 4:14 Luca doftorul prea iubit...

II Timotei 4:11Numai Luca este cu mine... (Chiar în cele mai dificile momente Luca rămîne în continuare alături de Pavel)

35


ANEXA 3

Sclavia – o realitate dureroasăPentru Onisim

Introducere

Sclavia e o instituţie socială definită de lege şi obiceiuri ca fiind cea mai

nedorită formă a servituţii umane. Caracteristicile definitorii ale sclavilor

sunt următoarele: munca sau serviciile oferite de aceştia sunt obţinute prin

forţă, sclavii ca fiinţe erau consideraţi proprietatea altei persoane, erau

proprietatea stăpânului lor şi ei erau în întregime subiectul voinţei

stăpânului lor. Încă din cele mai timpurii perioade sclavii erau din punct de

vedere legal „nişte lucruri” care puteau fi vânduţi, cumpăraţi,

comercializaţi, împrumutaţi, daţi cadou sau daţi ca garanţie pentru

împrumuturile propriilor stăpâni şi aceasta fără ca să aibă posibilitatea să

facă un recurs sau să se împotrivească în vre-un fel.

Practica sclaviei datează din timpurile preistorice, deşi instituţionalizarea a

apărut probabil în perioada timpurie a istoriei când dezvoltarea agriculturii

a făcut posibilă o organizare mai mare a societăţii. De sclavi era nevoie în

diferite slujbe în cadrul acestor societăţi, iar sclavii erau obţinuţi prin raiduri

sau cuceriri a altor popoare ori din interiorul societăţii când oamenii se

Preluare, traducere şi adaptare a unui articol din Enciclopedia Encarta 2003 (traducere: Dan Rotar)

36

Epistola lui Pavel către Filimon vindeau pe ei înşişi sau îşi vindeau familiile pentru a-şi achita datoriile, ori

erau înrobiţi ca pedeapsa pentru anumite infracţiuni.

Sclavia în perioada antică

Sclavia era o caracteristică acceptată şi adesea esenţială pentru economia

şi societatea tuturor civilizaţiilor antice. Civilizaţiile Mesopotamiei, Indiei sau

Chinei antice îşi angajau sclavii ori la treburile domestice de prin case sau

magazine, ori în construcţii sau în agricultură. Egiptenii din antichitate

foloseau sclavii în masa la construirea monumentelor şi a palatelor regale.

Evreii antici se foloseau de sclavi dar regulile religioase ale acestora le

cereau să îi elibereze la anumite perioade de timp. În civilizaţiile mai

avansate ale Americii pre-columbiene, de exemplu civilizaţiile Aztec, Inca şi

Maya foloseau sclavii în agricultură şi în război.

În epopeile homerice sclavia este destinul comun al prizonierilor de război.

Filosofii greci târzii nu au considerat condiţia sclavilor ca fiind condamnabilă

din punct de vedere moral, deşi Aristotel a mers până acolo încât a sugerat

că sclavii credincioşi ar trebui eliberaţi ca răsplata a serviciilor făcute cu

loialitate. Cu câteva excepţii, sclavii din Grecia antică erau trataţi

omeneşte. Oricum hiloţii din Sparta, erau forţaţi să muncească şi să lupte

cu armatele spartane şi erau aspru trataţi datorită numărului care depăşea

numărul stăpânilor lor. Mai comună era însă angajarea sclavilor în serviciile

domestice, în comerţ, la muncile de câmp, ca marinari sau vâslaşi. Unde

erau implicaţi în serviciile domestice private nu era neobişnuit să îi găseşti

în relaţii apropiate cu proprii stăpâni.

Sclavia romană era diferită în câteva aspecte importante de cea a Greciei

antice. Stăpânii romani aveau mai multă putere asupra propriilor sclavi,

37

Epistola lui Pavel către Filimon având prin lege drept de viaţă sau moarte asupra lor. Sclavia a fost de

asemenea mult mai necesară sistemului economic şi social al Romei decât

a fost în Grecia. Romanii bogaţi adesea menţineau prin propriile fonduri

marile oraşe bazându-se pe numeroşi sclavi pentru eficientizarea acestor

lucrări de întreţinere a edificiilor publice. Cuceririle şi expansiunea imperială

au deformat concepţia romanilor legată de muncă în aşa măsură că au

trebuit să importe forţă de muncă pentru a acoperi nevoile forţei de muncă

din agricultură. Sursa primară de achiziţionare de sclavi era războiul, zeci

de mii de prizonieri de război au fost duşi la Roma ca sclavi. Alte surse de

obţinere a sclavilor erau datornicii care se vindeau ca robi pe ei înşişi sau

pe membrii propriilor familii şi persoanele acuzate de infracţiuni serioase. În

ultimă instanţă, dependenţa de sclavie a contribuit semnificativ la căderea

Romei.

Atitudinea lui Pavel faţă de sclavie

Pavel nu a atacat în mod deschis sclavia care era o instituţie acceptată şi

protejată din punct de vedere legal de oamenii din perioada antică. În

schimb afirmă că Onisim prin convertirea lui a devenit frate în Hristos – cu

alte cuvinte a devenit din punct de vedere spiritual egalul stăpânului său.

Ideea că un sclav ar putea fi „fratele” propriului stăpân a mai fost

exprimată şi de învăţăturile stoicismului

38


ANEXA 4

Contextul social: sclavia şi închisoarea în Imperiul Roman

Sclavia în Imperiul Roman era mult diferită de sclavia din secolul

IXX din S.U.A.

1. Mulţi dintre sclavi erau datornici care s-au vândut pe ei înşişi (sau au

fost vânduţi de familia lor) pentru a plăti o datorie personală.

2. Mulţi dintre ei erau eliberaţi de stăpânii lor, ori pentru serviciile lor

bune ori pentru că datoria lor era plătită.

3. Unii sclavi erau responsabilizaţi de stăpânii lor şi puteau chiar să

călătorească.

Sistemul juridic al închisorilor în Imperiul Roman era foarte diferit

de cel de azi.

1. Închisorile romane nu erau folosite pentru încarcerarea si pedepsirea

celor care au fost găsiţi vinovaţi la procesul precedent ci aveau celule

în care aşteptau persoanele acuzate ca să fie judecate.

Traducere şi adaptare a unor articole de pe site-ul: http://catholic-resources.org/Bible/Paul-Philemon.htm (traducere: Sergiu Vidrăsan)

39

http://catholic-resources.org/Bible/Paul-Philemon.htm


2. Închisoarea romană în mod normal nu le asigura nimic celor acuzaţi,

nici chiar strictul necesar pentru a supravieţui, membrii familiei sau

prietenii trebuiau să le aducă mâncare, îmbrăcăminte, pături,

medicamente sau alte necesităţi.

Condiţia socială

A. Cetăţenia lui Pavel

Cetăţenia în Imperiul Roman:

- iniţial doar locuitorii liberi ai oraşului erau consideraţi cetăţeni

- cu timpul, cu cât veneau tot mai mulţi locuitori din alte ţinuturi,

deveneau şi aceştia cetăţeni (ai Romei) prin diferite metode

- dacă soldaţii din Armata Imperială (cu sediul în Roma) erau scoşi

din activitate, deveneau şi ei cetăţeni

- sclavii care aparţineau cetăţenilor romani şi erau eliberaţi,

deveneau şi ei cetăţeni ai Romei

- oricum, cei care nu erau cetăţeni ai Romei erau cetăţeni ai

oraşelor de unde proveneau

Privilegiile cetăţenilor romani:

- nu puteau fi bătuţi sau ţinuţi în închisoare fără a fi judecaţi

anterior (Fapte. 16:37, 38)

- puteau apela la Curtea Supremă (Cezar) dacă erau găsiţi vinovaţi

de Curtea Locală (Fapte. 25:10-12)

- puteau fi executaţi doar prin decapitare şi NU prin tortură (ex.

crucificare)

- erau scutiţi de taxele şi obligaţiile locale (legi şi reguli locale)

Cetăţeniile lui Pavel:

- evreu, israelit, iudeu (2 Cor. 11:22, Filip. 3:5, Fapte. 21:39; 22:3)

- cetăţean al Tarsului (Fapte. 21:39; 22:3)

- cetăţean roman

40


- cetăţean al Cerului (Efes. 2:19, Filip. 3:20)

B. Bisericile şi gospodăriile

- în N.T. bisericile erau comunităţi de credincioşi care se întâlneau

în case private

- adunările săptămânale erau ţinute în casele mari ale celor

înstăriţi din comunitate

- din greacă ekklesia = ansamblu, congregaţie, comunitate

Natura bisericilor:

- mărimea, numărul bisericilor din N.T. era mult mai mic decât am

presupune: în perioada lui Pavel era în mod obişnuit o singură

biserică în fiecare oraş, doar in oraşele mai mari (ca Roma) erau

mai mult de o singură biserică

- fiecare biserică era atât de mare ca număr de membrii cât să

încapă în casele în care se adunau (doar câteva zeci, nu sute)

Conducătorii comunităţilor:

- erau diferite tipuri de lideri: gazdele în a căror case se ţinea

adunarea nu erau neapărat lideri (ca şi in cazul nostru, Filimon

era gazda dar nu era si conducătorul bisericii)

- câteodată primii convertiţi în oraşul respectiv deveneau liderii

comunităţilor respective

- biserica din Colose se presupune că era condusă de Epafra

C. Sclavia în Imperiul Roman

Cine devenea sclav?

41


- cei născuţi în familii de sclavi

- prizonierii de război

- datornicii (Mat. 18:25)

Cum era viaţa sclavilor, condiţiile de viaţă. Nu era neapărat rea!

- în primul rând era evident mizerabilă pentru cei care duceau o

viaţă de muncă silnică, minerit, DAR era cât se poate de

confortabilă pentru sclavii care aveau stăpâni bogaţi cum sunt:

senatorii, guvernatorii, imperatorii (Filip. 4:22)

- puteau deţine proprietăţi sau chiar alţi sclavi

- li se putea înmâna o mare autoritate (Mat. 18:23-25)

Cât timp erau sclavi? Puteau deveni liberi (1 Cor. 7:21-23)

- sclavii datornici aveau o anumită perioadă de sclavie în funcţie de

cum ajungeau la înţelegere cu stăpânii lor

- câţiva sclavi strângeau destui bani cât sa-şi cumpere libertatea

- stăpânii îi puteau recompensa pe sclavii buni pentru serviciile lor

dându-le libertatea ca şi in cazul nostru (Filim. 13-16)

- sclavii cetăţenilor Romei deveneau cetăţeni ai Romei după ce

erau eliberaţi

Sclavii în N.T.:

- sclavii creştini erau învăţaţi să se supună stăpânilor lor

pământeşti (Col. 3:22-24, Efes. 6:5-8)

- stăpânilor care erau creştini nu li se cerea să-şi elibereze sclavii

(1 Tim. 6:1-2) cu câteva excepţii ca în cazul nostru (Filim. 13-16)

- stăpânilor creştini li se spunea să nu-şi trateze sclavii foarte aspru

(Efes. 6:9, Col. 4:1)

42


D. Călătoria şi corespondenţa

Călătoria era relativ simplă, sigură şi rapidă, pe uscat şi pe apă (Rom.

15:17-32, 2 Cor. 1:16, Fapte (călătoriile misionare ale lui Pavel).

Drumurile – romanii au construit o largă reţea de drumuri pavate, iniţial

construite pentru armată.

Corespondenţa – Imperiul Roman avea o corespondenţă pentru guvern

şi armată dar nu şi pentru locuitori. Mulţi dintre locuitori îşi trimiteau

scrisorile prin intermediul prietenilor sau a comercianţilor.

E. Curţile de judecată, procesele, prizonierii şi închisorile

Închisorile de azi deţin prizonieri care au fost deja judecaţi si găsiţi

vinovaţi

- închisorile antice deţineau prizonieri care erau închişi înainte să

fie judecaţi, şi mai precis ei erau doar acuzaţi de ceva (Fapte.

5:17-40; 12:3-19)

- datorită faptului că judecata prizonierilor nu era la un timp foarte

scurt după ce erau închişi, ei puteau rămâne prizonieri timp de

câteva luni sau chiar ani

- prizonierii cetăţeni ai Romei nu erau bătuţi şi aveau şi alte reguli

si privilegii (Fapte. 16:37, 22:25)

Închisorile moderne asigură mâncarea şi alte necesităţi, cele din

antichitate nu asigurau nimic.

- fără sprijin din afară un prizonier putea flămânzi şi muri uşor

înainte de a fi judecat

43


- N.T. are câteva exemple de oameni care i-au asigurat lui Pavel

cele necesare cât timp era în închisoare (Filip. 2:25-30, Filim. 10-

14)

- Domnul Isus pune mare accent pe vizitarea prizonierilor (Mat. 25-

36)

Nu exista un Minister al Justiţiei ci politicienii se ocupau de procese

- romanii permiteau de obicei ca fiecare ţinut, oraş să aibă legile

proprii

- doar cazurile mai importante treceau pe la guvernatorii de

provincii DAR doar cetăţenii Romei puteau apela la imperator

- statul nu aducea acuzaţii asupra celui judecat ci erau câteva

persoane de faţă care aduceau acuzaţiile

După judecată cei găsiţi vinovaţi erau pedepsiţi dar nu închişi

- amenzi în bani sau confiscare de proprietăţi

- biciuire

- exil – forţaţi să plece, şi li se spunea unde puteau locui

- moartea – pedeapsa capitală, folosind diferite căi de execuţie

pentru sclavi şi străini

Interpretarea tradiţională

1. Onisim era un sclav evadat, fugitiv, fuge de la stăpânul lui, Filimon

2. Onisim este prins şi pus din întâmplare (providenţa lui Dumnezeu) în

aceeaşi închisoare ca şi Pavel

3. Onisim îl roagă pe Pavel să-i scrie lui Filimon ca să nu-l mai

pedepsească pentru fuga lui

4. Onisim este un sclav care l-a furat pe Filimon

44

Epistola lui Pavel către Filimon Interpretarea contemporană

1. Onisim este trimis în misiune de stăpânul său, Filimon

2. Filimon îl trimite pe Onisim (nefolositor lui ca să-i slujească lui Pavel

şi devine folositor –v. 11)

3. Pavel ia iniţiativa să-i scrie lui Filimon, îl roagă să-l elibereze pe

Onisim pentru a putea deveni un misionar creştin

4. Onisim nu era hoţ, dar probabil datornic

ANEXA 5

Comentarii privind cele două interpretări ale epistolei

lui Pavel către Filimon

Remi Milaşcon:

Doresc în câteva rânduri să îmi expun părerea despre cele 2 teorii. Poate că

vor fi greşeli de interpretare, va rog să mă scuzaţi si dacă este cazul să mă

corectaţi. Primiţi aceste rânduri ca o părere personală. Aştept aşadar să

corectaţi sau să completaţi puţinele gânduri care vi le împărtăşesc.

„Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru

Onisim," (Fil. 1:10)

În câteva rânduri o să vorbesc despre perioada convertirii lui Onisim. Eu

înţeleg din versetul de mai sus că Onisim nu era credincios înainte şi el s-a

convertit prin Pavel (pe când era Pavel încă în închisoare), de aceea Pavel

scrie in versetele 18,19 („Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator

cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. Eu, Pavel, „voi plăti" – scriu cu

Aceste comentarii au fost postate pe blogul grupului de studiu: http://bible-study-filadelfia.blogspot.com

45

http://bible-study-filadelfia.blogspot.com/

Epistola lui Pavel către Filimon mâna mea - ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie .") că va plăti dacă în

perioada în care încă nu era întors la Dumnezeu i-a adus vreo vătămare.

Părerea mea e că Filimon nu poate trimite în misiune un om care nu era

credincios (după cum teoria modernă susţine). Eu cred că Filimon avea

înţelepciunea să trimită în misiune oameni care au avut o întâlnire reala cu

Dumnezeu şi şi-au dedicat viaţa Lui. (aceasta e părerea mea despre primul

punct din teoria moderna: Onisim este trimis in misiune)

Al treilea punct din teoria modernă susţine că Pavel îl roagă pe Filimon să-l

elibereze pe Onisim pentru a deveni misionar. În versetele 11,15,17 ni se

vorbeşte despre posibilul viitor al lui Onisim:

Vs.11 à iţi va fi folositor

Vs15 à„Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca

să-l ai pentru veşnicie,"

Vs.17 à primeşte-l

Din aceste 3 versete am înţeles că Pavel vrea ca Onisim să aibă un viitor

lângă Filimon. Eu văd în versetele 13,14 („Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-

mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie... Dar n-am

vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, să nu

fie silit, ci de bună voie.") cum Pavel ne exprimă o dorinţă(o plăcere, un

moft) de-al lui, înlocuiţi vă rog "aş fi dorit " cu "mi-ar fi plăcut." Pavel vrea

sa ii spună lui Filimon că Onisim poate fi un real ajutor.

Sergiu Vidrăsan:

V.10 "Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele:

pentru Onisim,"

Da, într-adevăr Onisim se converteşte prin Pavel, în timpul cât acesta

46

Epistola lui Pavel către Filimon este închis. Ţin să precizez din nou misiunea pe care i-o încredinţează

Filimon lui Onisim şi pentru asta reamintesc contextul de la care am plecat.

Închisoarea romană în mod normal nu asigura nimic celor închişi, nici chiar

strictul necesar pentru a supravieţui, membrii familiei sau prietenii trebuiau

să le aducă mâncare, îmbrăcăminte, pături, medicamente sau alte

necesităţi. Şi aici nu sunt de acord cu cei care spun că Pavel avea undeva o

cameră închiriată, dacă ar fii aşa, de ce se numeşte pe sine însuşi:

"întemniţat"? Dacă plecăm de la simpla înţelegere a cuvântului, întemniţat

= a fi în temniţă. Amintesc tot din context că unii sclavi erau

responsabilizaţi de stăpânii lor şi puteau chiar să călătorească.

Dumnezeu se foloseşte de oameni necredincioşi pentru a duce la

împlinire planul Lui? Răspunsul meu este da categoric! Dumnezeu îl

foloseşte pe Onisim, prin Filimon, pentru a-l sprijini pe Pavel, întemniţatul.

Şi Filimon intr-adevăr are înţelepciunea necesară pentru a-l trimite pe

Onisim, are încrederea necesară în el pentru a-l trimite. Deci Onisim s-a

dovedit a fii un rob de încredere, chiar necunoscându-L cu adevărat pe

Dumnezeu este credincios lui Filimon. Să nu uităm că Onisim este rob în

casa lui Filimon şi mă gândesc că a auzit cu siguranţă vorbindu-se de Isus.

Oare nu-i lipsea lui (pentru a deveni creştin) chiar această însărcinare, de a

merge să-i slujească lui Pavel? Sunt sigur că Dumnezeu avea şi asta in

planul Lui! Trebuie să afirm, din păcate, că există oameni "din lume" pe

care noi îi numim necredincioşi, oameni pe care Dumnezeu îi foloseşte şi

care sunt mai de încredere decât unii dintre cei pe care noi îi numim

creştini, care se pretind a fi creştini.

Pentru cea de-a doua nelămurire nu mai trebuie să comentez pentru

că Remi a ajuns şi el la concluzia că Onisim nu trebuie să plece de lângă

Filimon pentru a sluji. Slujba lui, misiunea lui şi-o poate desfăşura şi alături

de Filimon, chiar în casa acestuia, deci poate rămâne alături de acesta.

Domnul să vă binecuvinteze!

47


Alex Ionescu:

Cu întârziere trimit părerea mea despre cele două concepţii pe care

le-ai prezentat.

În dimineaţa asta am recitit epistola cu gândul de a descoperi care

interpretare este mai aproape de motivul iniţial care l-a determinat pe

Pavel să scrie.

Dumnezeu este un revelator, un comunicator, un dătător de

informaţie. E adevărat că uneori Dumnezeu ţine ascunse anumite lucruri

pentru o vreme, ca apoi să le dezvăluie înţelesul criptat la vremea potrivită.

Găsim astfel de exemple mai ales în cărţile apocaliptice unde autorului

uman fie îi este poruncit să pecetluiască anumite părţi sau înţelesuri din

proorocie, fie îi sunt refuzate anumite explicaţii pe considerentul că peste

veacuri în gândirea şi cultura umană va interveni un moment în care

colecţia de informaţii a omenirii şi experienţa istorică vor reprezenta chei

de interpretare spre desluşirea textului. DAR: ce scop să fi avut Dumnezeu

să ascundă veacuri, multe, înţelesul epistolei pentru biserică (sunt convins

că pentru Filimon epistola a fost clară precum cristalul)? Sau MAI MULT: nu

doar că anumite aspecte au rămas nedesluşibile, dar se pare - conform

concepţiei moderne - că secole la rând biserica a interpretat eronat epistola

în chiar unul din punctele majore de înţelegere: ceea ce l-a determinat pe

Pavel să scrie. Or, pe logică, dacă premisele sunt false, concluziile riscă

mult în a nu fi adevărate. De aceea eu cred că fundamental, interpretarea

clasică este cea autentică, fapt care nu interzice îmbogăţirea ei cu

elemente moderne.

Încă un argument istoric în favoarea concepţiei clasice: mulţi dintre

creştini vor trece în veşnicie fără să fi înţeles de ce a fost cuprinsă Ep.

Filimon în canonul NT. O citesc o singură dată în întreaga viaţă şi basta.

Trebuie să ne întrebăm un lucru: care era în anul 170 d.Hr. când Canonul

48

Epistola lui Pavel către Filimon Muratorian a stabilit cărţile NT (excepţie Evrei, Iacov şi 3 Ioan), concepţia

despre Ep. către Filimon? Cu siguranţă, cea clasică. Si asta, undeva la doar

aproximativ un secol de la scrierea epistolei.

Totuşi,

Cred că concepţia clasică poate suferi îmbogăţiri prin amputarea unor

elemente proprii şi prin transferul unor elemente din concepţia modernă.

Astfel, din teoria clasică păstrăm primele 2 premise (care sunt esenţiale)

1. Onesimus was a "runaway slave" who had fled from his master,

Philemon - clasic

2. He was caught and put into the same jail as Paul by coincidence -

clasic

iar din cea modernă, adăugăm ultimele 2 premise (care sunt secundare)

3. Paul takes the initiative in writing to Philemon, to ask Philemon to set

the slave free so he can become a Christian missionary

4. He (Onesimus) was not (…) a thief, but probably a debt slave; thus

Philemon would lose out if he set Onesimus free

Pentru susţinerea acestei concepţii clasice în forma alterată, există două

argumente: textul şi tonalitatea sa, pe de o parte şi bunul simţ, pe de altă

parte.

Referitor la text: (scurt şi neexhaustiv)

- v. 14 - clarifică faptul că slujirea lui Onisim din v. 13 nu este

determinată de voia lui Filimon, aşa că ideea a II-a a concepţiei

moderne pică.

- v. 15 - exprimă clar că “despărţirea” lui Onisim de Filimon nu a fost

dorită de stăpân, altfel consolarea lui Pavel (“ca să îl ai pt. veşnicie”)

ar fi gratuită

- v.18 - face aluzie la un prejudiciu adus de Onisim lui Filimon, fără însă

a ne da dreptul să îl catalogăm ca hoţ

Referitor la bunul simţ:

49


- concepţia modernă este prea modernă, fiind produsul ideii că fără

dovezi clare nu este deontologic şi civilizat să spui despre cineva că

este hoţ (prea mult bun simţ)

- concepţia clasică este prea drastică, etichetând ca hoţ pe bază de

simple supoziţii (prea mult spirit acuzator)

- cel mai corect e să păstrăm atitudinea lui Pavel: “dacă te-a

prejudiciat…”. Nu zic nici da, nici nu: faptele nu sunt clare.

Voi spune deci, că Onisim nu este neapărat un hoţ, dar nici nu îl disculp.

Poate a fost. Poate nu.

50

ANEXA 6Rescrieri Structurale

1/1


12

3

4

5

6

7

98

9

către preaiubitul Filimon,Pavel/…/, şi fratele Timotei tovarăşul nostru de lucru întemniţat al lui Isus Hristos către sora Apfia si către Arhip /…/ şi tovarăşul nostru de luptă către Biserica din casa ta Har şi de la Dumnezeu /…/ şiPace Tatăl nostru Domnul De la /…/ Isus Hristos!Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, pentru că am auzit despre credinţa /…/ şi Domnul pe care o ai în /…/ Isus dragostea faţă de toţi sfinţii.Îl rog ca această părtăşie a ta /…/ să se arate prin fapte. la credinţă cari să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.În adevăr, am avut o mare bucurie şi pentru dragostea ta mângâiere, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.De aceea, /…/ vreau mai degrabă măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci, să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu /…/, bătrânul Pavel aşa cum sunt iar acum întemniţat pentru Hristos Isus.

51


1/2

Epistola lui Pavel către Filimon 10

11

12

13

14

15

16

17

18

Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele pentru Onisim care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.

Ţi-l trimit înapoi, pe el inima mea.Aş fi dorit să-l ţin la mine ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit ci de bună voie.Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme tocmai ca să-l ai pentru veşnicie, dar nu ca pe un rob ci mult mai presus decât pe un rob ca pe un frate preaiubit mai ales de mine şi cu atât mai mult de tine fie în chip firesc fie în Domnul! Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tăuPrimeşte-l ca pe mine însumi. Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu cevapune aceasta în socoteala mea.

52


1/3


19

20

21

22

23

24

25

Eu, Pavel, " voi plăti " - scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi inima în Hristos!Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.Tot odată, pregăteşte-mi un loc de găzduire căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.

Epafra /…/ îţi trimite sănătate tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, tot aşa şi Marcu, Aristarh tovarăşii mei de lucru Dima LucaHarul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

* Rescriere structurală - Cristina Răchită

53


2/1


1.

Pavel /…/ şi fratele Timotei întemniţat al lui Isus Hristos, către preaiubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,

2. către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta:

3.Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

4.Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,

5. pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii.

6.

Îl rog ca această părtăşie /…/ să se arate prin fapte a ta la credinţă, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.

7.În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.

8.9.

eu, aşa cum sunt De aceea, bătrânul Pavel vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei iar acum întemniţat pentru Hristos Isus

măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci

54


2/2


10.

Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim,

11. care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.

12. Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea.

13.Aş fi dorit să-l ţin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.

14.

Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.

15.Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,

16.

dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!

17. Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.

18. Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.

55


2/3


19. Eu, Pavel, "voi plăti" - scriu cu mâna mea - ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.

20.

Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, şi înviorează-mi inima în Hristos!

21.Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.

22.Tot odată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.

23.Epafra, /…/ îţi trimite sănătate; tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus,

24.

tot aşa şi: Marcu, Aristarh, tovarăşii mei de lucru. Dima, Luca,

25.

Harul Domnului nostru /…/ să fie cu duhul vostru! Isus Hristos

Amin.*Rescriere structurală – Dan Rotar

56


ANEXA 7

Principii pentru părţile implicate în procesul iertării

Nr.Cel care îşi cere

iertareOnisim

MediatorulPavel

Cel care iartăFilimon

1.Trebuie să îşi asume

riscuri

Nu porunceşte, el are

rugăminţi

Trebuie să iubească şi să

fie credincios

2. Să regrete greşealaMediază după modelul lui

Hristos

Să înveţe să privească

lucrurile din altă

perspectivă

3. Să iubească

Să fie dispus să piardă

chiar dacă nu câştigă

nimic

Să uite robul şi să se

bucure de frate

4.Să asculte sfatul

liderului spiritual

Nu se preocupă de el

însuşi

Să asculte sfatul

liderului spiritual

5.Să facă drumul de la

Roma la Colose

Arată încredere în cel

care trebuie să ierte

Nu iartă doar dacă îşi

recuperează paguba

6.Să fie gata de

sacrificiu

Apreciază pe cel care îşi

cere iertare (e folositor

acum)

Iartă şi oferă atenţie

sporită acelei relaţii

57

Filimon - Forma Finală

Documents

Transcript of Filimon - Forma Finală