FIGURI DE STIL
description
Transcript of FIGURI DE STIL
FIGURIFIGURI DE STILDE STILFIGURIFIGURI DE STILDE STIL
PREPREZENTARE GENERALĂZENTARE GENERALĂ
PREPREZENTARE GENERALĂZENTARE GENERALĂ
FIGURI DE STILFIGURI DE STIL
Figuri de sunet / Figuri de sunet / de repetiţiede repetiţie
Figuri de Figuri de construcţieconstrucţie
Figuri de gândireFiguri de gândire
Figuri de Figuri de semnificaţiesemnificaţie
Figuri de analogieFiguri de analogie
Figuri sintactico-Figuri sintactico-semanticsemanticee
Figuri de insistenţă / Figuri de insistenţă / de adresarede adresare
A. A. Figuri de Figuri de sunet/ de sunet/ de repetiţierepetiţie
• ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la începutul unei fraze / al unui vers
„Când viforul se scoală, când cerul se mânie Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc, Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.”
Gr. Alexandrescu
EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul unei fraze / al unui vers
ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate într-o secvenţă verbală.
„Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer Argint e pe ape şi aur în aer”
ALITERAŢIA = repetarea unor consoane „Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de
ploaie... „ M. Eminescu
ONOMATOPEEA = imitarea de sunete şi zgomote din natură cu scopul creării de imagini auditive dinamice „ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare”
M. Eminescu
B. Figuri de construcţieB. Figuri de construcţie
INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers / propoziţie
„ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii”
TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală „ Ce e val ca valul trece...” „ Vom visa un vis ferice...” – M. Eminescu
ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel pentru a amplifica ideea exprimată
„ Eram aşa de obosit de primăveri de trandafiride tinereţe
şi de râs”- L. Blaga
PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte / idei / sentimente cu efect de intensificare
paralelism sinonimic: ideea e redată de cuvinte din aceeaşi sferă semanticăparalelism antitetic: imagini contrastante
paralelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric
EPIZEUXISUL = reluarea imediată a unui cuvânt în vers / frază cu efectul de intensificare
„Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri” - Eminescu
HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în topica obişnuită a unui cuvânt / sintagme în topică inversă
„ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” – T. Arghezi
C. Figuri de gândireC. Figuri de gândire
ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici, personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie
dintre ele„ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...” – M. Eminescu
IMPRECAŢIA = se formulează dorinţa de a-l vadea pe adversar pedepsit pentru defectele sale sau
pentru comportamentul blamabil„ Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,
M-a duşmănit trăind mereuŞi-a pizmuit norocul meu!E un păgân şi Dumnezeu,
E un păgân” – G. Coşbuc
HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi staturii unui personaj, a dimensiunilor unui obiect
cu scopul de a reliefa importanţa sa, măreţia„ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fierŞi zalele-i zuruie crunteGigantică poart-o cupolă pe frunteŞi vorba-i e tunet, răsufletul - gerŞi barda din stânga-i ajunge la cer Şi Vodă-i un munte! ” – G. Coşbuc
LITOTA = • o formă a disimulării prin intermediul căreia se lasă a se înţelege mai mult decât se spune:
„ Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila De ai inimă şi minte – feri în laturi, e Dalila! ” – Eminescu
•inversul hiperbolei, minimalizare voit exagerată „Atâta strălucire-ncape
În bietul bordeiaş de paie...” – Goga
D. Figuri de semnificaţieD. Figuri de semnificaţie
EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor sufleteşti. Clasificare: a) ornant / general: „ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară.” b) individual : ”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.” c) cromatic : „ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.” d) personificator: „Ele [izvoarele] trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic.” e) comparativ : „El are glas puternic ... /Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară.” f) metaforic: „ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă / Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. „ g) hiperbolic: „ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte…”
h) aliterativ : „ Într-o sălbatică splendoare” i) onomatopeic : „ Ecou-i răspunde cu vocea-i
vuindă.” j) pleonastic : „ Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod.”
k) sinestezic: „Primăvară…/O pictură parfumată cu vibrări de violet.”
l) aspaţial şi atemporal : „ Plutea-n acest imens senin.” m) oximoronic : „ Venere, marmură caldă, ochi de
piatră ce scânteie.” n) tautulogic : „ tăpşanul prăvălatic” „ făclii
prealuminate” o) inversat : „ Bătrânul mag înalţă fruntea, / Ce
sfânt e graiul gurii sale.” Structură : - simple; duble; triple; pletoră ( mai mult de trei determinări); reluate
SINECDOCA = îmlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative „ E cerul plin de stele Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski
METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin corespondenţă directăa cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute” – I.H.Rădulescua instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” – Eminescua posesorului: a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” – Bolintineanua conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul! ” - Eminescu
SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative:
„ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” – Bacovia
„ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră” - Arghezi
SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt obiect, o persoană,o situaţie etc.
ontologic / de natură: crucea pentru Creştinismanalogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace
convenţional / de înţelegere: drapelele satelor
E. Figuri de analogie
PERSONIFICAREA = atribuirea unor însuşiri umane unor obiecte, lucruri, abstracţiuni„ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu
COMPARAŢIA = punerea în paralel a doi termeni pentru a evidenţia caracteristicile unuia„ În pâlnia muntelui iezerul netulburat, ca un ochi al lumii, s-a deschis” – Blaga
METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o comparaţie neexprimată) Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă şi brună” - Eminescu
- in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de nuntă şi cavou” - Barbu
Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald” Arghezi
abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură
Peste care boi de zgură plutesc” abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” -
Arghezi
F. Figuri sintactico-F. Figuri sintactico-semanticesemantice
OXIMORONUL = asociere paradoxală a doi termeni contradictorii„ Suferinţă, tu, dureros de dulce...” Eminescu“ Culorile le iau din apă, Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga
DIAFORA = utilizarea succesivă a unui cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi context„ Pâinea fierul o rodeşte, Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac
G. Figuri de insistenţă / G. Figuri de insistenţă / de adresare de adresare
INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea
având valoare emfatică„ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi
INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o
rugăminte, o cerere, un îndemn„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi„ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu