MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII „Ştefan cel Mare şi Sfânt” PAŞCANI

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Nivel: Postliceal

Domeniul: Sãnãtate şi asistenţã pedagogicã

Calificarea profesionalã: Asistent Medical Generalist

ȊNGRIJIREA PACIENTULUI CU FIBRILAŢIE ATRIALĂ PAROXISTICĂ

Profesor îdrumãtor, Absolvent,

Maistru instructor : Aissiou Gabriela Cristina Condrea Florentina

2015

1

MOTTO:

“Adevarata asistentă a lui Dumnezeu este cea care știe,Prin întelepciune si veghe constantă”Locul pe unde suvoiul fierbinte curge

Și ascuns de ochiul neatent,Face din viață o pustie,

Atunci inseamnă adevarata asistentă.

Caci fara ea,fara zgomotul cuvintelor,Cu mare dragoste lucreaza,

Pană când, asemenea cantecului pasarilor fericiteBucuria odihnei se va revarsa prin

Ceea ce a fost o pustieAșa binecuvântează adevarata infirmieră.

Cand duhul dă înapoi cuprins de teamăDe locuri străine și necunoscute

Atunci adevărata asistentă neînfricată(dragostea ei scumpa intelege)Este atentă, mângâie și alină

Așa binecuvântează adevărata asitentă.

O asistentă dar de la Dumnezeu slujba taEste ceva întru totul divinCu tot ce faci în tot ce esti

Dragostea Lui țeseFirele de aur ale blâandetii Lui

Așa binecuvânta adevărata Lui asistentă!

2

C U P R I N S

ARGUMENT ……………………………………………………………………………….. pag 04

MOTIVAŢIE …..……………………………………………………………………………. pag 05

CAPITOLUL 1

Noţiuni despre anatomia aparatului cardio - vascular ……………...................… pag 06

Noţiuni despre fiziologia aparatului cardio - vascular ………………..................pag 11

Noţiuni teoretice despre fibrilaţia atrială paroxistică ………………….. ……...… pag 15

CAPITOLUL 2

Procesul de nursing a pacientului cu fibrilaţie atrilă paroxistică …………… ...... pag 28

CAPITOLUL 4

Prezentare de cazuri clinice ..........……………………………................................. pag 53

CONCLUZII............................................................................................................................. pag 85

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... pag 86

ANEXE ........ ..........………………………..........………………......................................... pag 87

3

ARGUMENT

La un studio clinic cu tema ,,Fibrilaţia atrială paroxistică – protocol de tratament” au au participat un număr de 5.000 persoane care au beneficiat din partea medicilor cardiologi de evaluări gratuite ale riscului cardiovascular, precum electrocardiograma, măsurarea tensiunii arteriale şi a pulsului.

Peste 7% dintre aceştia au fost identificaţi cu fibrilaţie atrială şi, mai grav decât atât,aproape jumătate dintre ei nici măcar nu ştiau că suferă de aşa ceva.

Frecvenţa normală a inimii se situează între 60 şi 100 de bătăi pe minut. Orice valoare depăşeşte această limită este considerată o anomalie a ritmului cardiac.

Fibrilaţia atrială este prima cauză de spitalizare pentru tulburări de ritm ale inimii şi reprezintă o povară pentru sistemul de sănătate, pentru pacient şi pentru societate din cel puţin două motive: primul –scade calitatea vieţii şi creşte semnificativ necesitatea spitalizărilor, al doilea – creşte mortalitatea de două ori prin complicaţia sa cea mai de temut, respectiv accidentul vascular cerebral” 

Fibrilaţia atrială creşte de cinci ori riscul de a face un accident vascular cerebral. La nivel european se apreciază că aproximativ 6 milioane de persoane suferă de fibrilaţie atrială, iar în România numărul pacienţilor ajunge undeva în jurul cifrei de 200.000.

De asemenea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că, până în anul 2050, numărul pacienţilor care vor suferi de fibrilaţie atrială la nivel mondial va ajunge la 30 de milioane.

Important de menţionat este faptul că accidentele vasculare cerebrale la pacienţii cu fibrilaţie atrială cresc cu 70% riscul de mortalitate, prelungesc cu 20% spitalizarea şi reduc cu 40% rata de recuperare.

Principalele simptome ale fibrilaţiei atriale sunt: palpitaţiile, pulsul neregulat, lipsa de aer, senzaţia de leşin, oboseala, ameţelile şi durerile toracice. Frecvent, fibrilaţia atrială este însoţită de boli precum hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat, boli pulmonare, obezitate sau hipertiroidism.

Fibrilaţia atrială este al doilea factor de risc pentru apariţia accidentului vascular cerebral, după hipertensiunea arterială.

Anual peste 65.000 de români suferă un accident vascular cerebral şi aproape o treime dintre aceştia rămân cu diverse grade de dizabilitate

4

MOTIVAŢIE

Nursing-ul este o parte integrantă al sistemului de îngrijire al sănătăţii cuprinzând: promovarea sănătăţii; prevenirea bolii; îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle cale  spre sănătate sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau  recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea,  necesară pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să îşi  poarte de grijă singur cât mai curând posibil.

Nursa generalistă are: o pregătire pluridisciplinară; însuşirea competenţele de bază; cunoştinţe de psihologie (să ştie să încurajeze); o atitudine potrivită faţă de pacienţi şi familia sa; preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi  (capacitate de empatie)

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să îşi menţină sau recâştige sănătatea, sau să-l  asiste în ultimele sale clipe (după V.H.) .

Rolul nursei în societate este: să asiste indivizii, familii şi grupuri; să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, psihice şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate (după O.M.S.) .

Am ales aceasta temă pentru lucrarea de diploma deoarece a îngrijii omul bolnav si mai ales cel cu fibrilaţie atrială paroxistica necesită un înalt grad de pregătire teoretică, practică si în mod deosebit vocaţie pentru a practica această profesie.

5

Capitolul 1 . Anatomia si fiziologia inimii 

1. 1. Anatomia inimii.

Inima este un organ musculo-cavitar, de forma unui con turtit, cu rol de pompa aspiro-respingatoare.

Este așezată în etajul inferior al mediastinului, între cei doi plămâni, deasupra diafragmului, și este învelită într-un sac fibro-seros numit pericard ( anexa 1).        Dimensiunile și capacitatea variază în funcţie de individ, sex și vârsta. Are o greutate medie de 300g și o capacitate medie de 500g. Din punctele de vedere anatomic, fiziologic și patologic se deosebesc o inimă (cord) stângă și o inimă dreaptă. .          

a.Configuraţia externă a inimii

În funcţie de configuraţia externă, inima are: două feţe una anterioară sau sterno-costală, la nivelul ei aflându-se sanţul

interventricular anterior care desparte ventriculul stăng de ventriculul drept, și sanţul atrio-ventricular, care desparte atriile de ventricule,

o faţă inferioară sau diafragmatică pe care se continuă șanţurile de pe faţa anterioară.Tot în funcţie de configuraţia externă inima are două margini, o bază sau faţă

posterioară care corespunde atriului stâng și drept, și un vârf care aparţine ventriculului stâng ( anexa 3).

b.Configuraţia internă a inimii 

Inima stângă este alcătuită din: atriul și ventriculul stâng, separate prin orificiul atrio-ventricular; atriul stâng primește sânge arterial, care vine din plămâni prin cele patru vene

pulmonare; orificiul atrioventricular stăng sau mitral este prevăzut cu două valve, care îl

închid în timpul sistolei și îl lasă deschis în timpul diastolei. ventriculul stâng primește în diastolă sângele care vine din atriul stâng, iar în

sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic: orificul aortic este prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă

aortică).         Inima dreaptă este alcătuită din :

6

atriul și ventriculul drept, separate prin orificiul atrioventricular drept; atriul drept primește sănge venos din marea circulaţie prin orificiile venei cave

superioare și al venei cave inferioare; orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspid este prevăzut cu trei valve,

care închid orificiul în sistolă și îl deschid în diastolă; ventriculul drept primește sângele din atriul drept în timpul diastolei și îl

evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar; orificiul pulmonar este prevazut ca si orificiul aortic  cu trei valve de aspect

semilunar. Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există deci o mare circulaţie sau

circulaţie sistemică și o mică circulaţie sau circulaţie pulmonară. Pereţii atriilor și ai ventriculelor se contractă ritmic :

mai întâi cele două atrii, apoi cele două ventricule, sincron, expulzând aceeași cantitate de sânge pe care o primesc.

atriul drept primește sângele venos din întreg organismul prin venele cave și îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în plămâni, unde se oxigenează. (anexa 2).

Din punct de vedere al structurii  inima este alcătuită din trei straturi . primul strat este endocardul  sau  stratul intern, învelește toate cavităţile inimii

și se continuă cu endoteliul arterelor si venelor. al doilea strat este miocardul  sau stratul mijlociu și este constituit dintr-o reţea

de fibre musculare ce alcătuiesc sincitiu. o musculatura cardiacă se înseră pe scheletul fibros al inimii. o acesta este alcatuit din:

septul interventricular membranos, inele fibroase ale orificiilor arterei aortice și pulmonare, orificiile atrio-ventriculare drept și stâng trigonul fibros drept și stâng, care unește inelele fibroase ale

orificiilor atrio-ventricular și aortei.o miocardul este astfel alcătuit, încât între musculatura atriilor și cea a

ventriculelor nu există legatură în afară de fasciculul Hiss.o la nivelul atriilor, musculatura este mai subţire și dispusă circular.o la nivelul ventriculelor, musculatura este dispusa în trei straturi cu

orientare oblic spiralată.o din fasciculele musculare se desprind muschii papilari care prin cordajele

tendinoase se leaga de valvulele orificiilor atrio-ventriculare. al treilea strat sau stratul extern este epicardul.

o el reprezinta foita viscerală a pericardului seros.

7

Cordul omului are o structură tetracamerală, separate între ele prin septurile interventricular și interatrial (anexa 4).

Atriul și ventriculul de aceeași parte comunică între ele prin orificiul atrio-ventricular corespunzator.

Atriile se caracterizează prin: capacitate mai mică decat a ventriculelor, forma cuboidală, numărul mare de orificii ce se deschid la nivelul lor astfel:

o în atriul stâng – venele pulmonare și orificiul atrio-ventricular stâng, o în atriul drept – vena cavă superioară și inferioară și orificiul atrio-

ventricular drept. grosime a pereţilor mai mică, lipsa mușchilor papilari, la nivelul septului interatrial se află o zonă subţiată numită fosa ovală care

închide orificiul de comunicare interatrială ( gaura Botallo) din perioada fetală- persistenţa la adult a acestei comunicări determină boala albastră.

Ventriculele se caracterizează prin: capacitate mai mare decat a atriilor, formă piramidală cu baza spre atrii, grosime mult mai mare a peretţilor, peretele ventriculului stâng este de trei ori mai gros decât al ventriculului

drept, prezenţa mușchilor papilari, din ventriculul drept pleacă trunchiul arterei pulmonare prevăzut cu valva

pulmonară care închide ventriculul drept, împiedicând astfel întoarcerea coloanei de sânge în timpul diastolei,

din ventriculul stâng pleacă artera aortă, al carei orificiu este prevăzut cu valvulele aortice, cu același rol ca și cele pulmonare.

           Orificiul atrio-ventricular drept este prezăzut cu valva tricuspidă, pentru că are trei valve sau cuspide care se inseră pe inelul fibros al orificiului, iar vârful  acestora este legat de mușchii papilari prin cordajele tendinoase. Prin contracţiile mușchilor papilari, orificiul este închis, iar comunicarea între atrii și ventricule întreruptă ( anexa 5).

Orificiul atrio-ventricular stâng este prevăzut cu valva mitrală sau bicuspidă.          

8

Septul interventricular separă cele două ventricule, fiind format superior de o zonă fibroasă, iar în cele două treimi inferioare de o zonă musculară. La unirea celor două regiuni poate persista orificiul de comunicare din perioada embrionară.           

Pericardul este un sac fibros-seros care conţine inima și rădăcinile vaselor mari. Este format din:

pericardul fibros, situat la periferie, are forma unui trunchi de con cu baza fixată pe diafragm, este susţinut de ligamentele pericardice (sterno-pericardice, vertebro-pericardice, și freno-pericardice)

pericardul seros care ca și pleură sau peritoneul este format din două foiţe, parietală la exterior și viscerală la interior.

c.Aparatul de conducere a inimii Aparatul de conducere al inimii sau ţesutul nodal:

în legatură cu miocardul se află ţesutul muscular de tip embrionar care are capacitatea de a se contracta ritmic.

acesta este format din:o nodul sino-atrial, situat în peretele atriului drept, între vena cavă

superioară și inferioară, o nodul atrio-ventricular, situat tot în peretele atriului drept în porţiunea

inferioară a septului interatrial, în vecinatatea valvei tricuspide, o fasciculul atrio-ventricular (Hiss) care pleacă din nodul atrio-ventricular

și se împarte în două ramuri reprezentând unica structură de legătură între atriu și ventricule:

dreaptă care merge la ventriculul drept stângă care merge la ventriculul stâng.

Fasciculul atrioventricular se continuă cu o reţea de fibre, numită reţeaua Purkinje situată sub endocardul ventricular.

d. Vascularizaţia inimii

Vascularizaţia inimii este asigurată de: arterele coronare

o stângă, care vascularizează atriul stâng, cea mai mare parte a ventriculului stâng, două treimi din septul interventricular și o porţiune mică, vecină a ventriculului drept;

o artera coronară dreaptă vascularizează atriul drept, ventriculul drept, treimea posterioară a septului interventricular, o zonă mică a ventriculului stâng.

9

venele coronare se varsă în atriul drept prin sinusul coronar, iar limfaticele se varsă în ganglionii bronșici

e. Inervaţia inimii

Inervaţia inimii este asigurată de plexul vegetativ simpatic si parasimpatic cardiac (vag).

 

10

1.2. Fiziologia aparatului cardio-vascular

Proprietăţile fiziologice ale miocardului

Proprietăţile fiziologice ale miocardului:a) Excitabilitatea;b) Automatismul;c) Conductibilitatea;d) Contractilitatea;e) Tonicitatea;

a) Excitabilitatea sau funcţia batmotropă .

Miocardul ca de altfel toţi mușchii și nervii, este excitabil. Procesul de excitabilitate este o funcţie a membranei fibrelor musculare

miocardice și este condiţionat de polarizarea electrică a membranei.

b) Automatismul cardiac sau funcţia cronotropă.

Inima menţinută în condiţii fiziologice în afara organismului, își continuă activitatea prin funcţionare spontană, repetitivă, cu caracter ritmic, numită automatism.

Suportul morfologic al automatismului este sistemul excitoconductor al inimii sau ţesutul nodal.

Frecvenţa normală a excitaţiilor ritmice cardiace în repaus este în medie 72 – 75 bătăi/minut și este determinată de excitaţii care pornesc de la nodul sino-atrial.

c) Conductibilitatea sau funcţia dromotropă

Conductibilitatea miocardului asigură răspândirea excitaţiei în întreaga masă a acestuia.

Ca și automatismul, conductibilitatea este asigurată de ţesutul cardiac specific.

De la nodul sino-atrial excitaţia se răspândeste în atrii determinând contracţia (sistola) atrială (cu o viteză de 1m/s).

Excitaţia atrială este captată apoi de nodul atrio-ventricular.

11

În nodul atrio-ventricular, excitaţia se propagă mult mai încet (0,05 m/s) fapt ce asigură contracţia sincronă a atriilor si ventriculelor.

Din nodul atrio-ventricular excitaţia se propagă prin fasciculul atrio-ventricular Hiss, la cele două ramuri ale acestuia, de unde este transmis în toată masa musculară ventriculară prin reţeaua Purkinje.

Ventriculul drept este activat înaintea ventriculului stâng deoarece ramura dreaptă a fasciculului Hiss este mai scurtă.

  d) Contractilitatea sau funcţia ionotropă

Unda de depolarizare determină unda de contracţie în miocard.

e) Tonicitatea sau funcţia tonotropă.

Este starea de semicontracţie  a mușchiului cardiac care se menţine și în diastolă.

Ciclul cardiac sau revoluţia cardiacă fiziologică.

Fazele activităţii inimii constau din contracţii numite sistole, prin care se realizează evacuarea cavităţii și relaxări numite diastole, în timpul cărora are loc umplerea cavităţilor.

Rezultatul activităţii inimii este deplasarea sângelui într-o singură direcţie în inimă, datorită rolului de supapă al valvelor și menţinerea unei diferenţe de presiune necesară circulaţiei în sistemul vascular, între venele mari, pe care le golește și arterele mari, în care expulzează sânge sub presiune. Inima funcţionează ca o pompă care expulzeazăa intermitent, cu fiecare sistolă, în sistemul arterial, o cantitate de sânge numită debit sistolic sau volum bătaie.

Datorită elasticităţii pereţilor arteriali, curgerea discontinuă a sângelui imprimată de inimă este transformată în curgere continuă.

 Manifestările care însoţesc ciclul cardiac.

a) Manifestări acustice.

Semnele exterioare ale activităţii inimii sunt zgomotele cardiace care pot fi ascultate direct cu stetoscopul sau inregistrate grafic pe fonocardiograma.

Zgomotele inimii sunt produse de: modificarea vitezei de curgere a sângelui, vibraţiile consecutive ale valvelor atrioventriculare și sigmoide.

12

În mod obișnuit se disting două zgomote cardiace principale: Z1 – zgomotul sistolic care este produs de închiderea valvelor bi și

tricuspide atrio-ventriculare, Z2 – zgomotul diastolic care este produs de închiderea valvelor sigmoide

aortice și pulmonare.

b) Manifestări  mecanice.

șocul apexian se palpează în spaţiul V întercostal stâng, pe linia medioclaviculară, unde vârful inimii vine în contact cu peretele toracic.

fiecare contracţie cardiacă ventriculară este urmată de expulzia sângelui  în aortă, și generează o undă de presiune care se propagă de-a lungul aortei si ramurilor sale, numită puls.

Pulsul arterial se palpează prin comprimarea arterei pe o suprafaţă rigidă (artera radială, arterele pedioase, artera femurală, artera carotidă externă).

Înregistrarea grafică se numește sfigmogramă.Frecvenţa pulsului este aceeași cu a inimii,fiind un indiciu accesibil al activităţii

cardiace.

c) Manifestări electrice.

Înregistrarea modificărilor de potenţial electric care însotesc activitatea miocardului se numește electrocardiogramă (ECG).

Înregistrarea se poate face la suprafaţa inimii sau a corpului.

Electrocardiograma constă din unde (deflexiuni de amplitudini variabile, exprimate în mV) dispuse

deasupra sau dedesubtul liniei izoelectrice/0, segmente (liniile orizontale dintre două unde vecine) intervale (distanţa între începutul unei unde și începutul alteia).

ECG-ul normal este format din (Anexa 6):a.     Unda P – deflexiune pozitivă și corespunde activităţii atriale.b.     Segmentul PQ – linie izoelectrică, reprezintă depolarizarea atrială.c.     Complexul QRS – complex de unde pozitive și negative.d.     Unda  Q – corespunde activităţii septului interventricular.e.     Unda R – corespunde activităţii ventriculului drept.

13

f.      Unda S – corespunde activităţii ventriculului stâng.g.     Unda T – corespunde repolarizării ventriculare.h.     Intervalul PR – excitaţia progresează de la nodul sino-atrial la ramurile

fasciculului Hiss.i.       Intervalul QRST – sistola electrică ventriculară.

Reglarea activitatii inimii

Inima este inervată de sistemul nervos vegetativ, simpatic și parasimpatic. Fibrele nervoase vegetative se termină excitoconductor al inimii. Acţiunea nervilor inimii se exercită prin influenţarea automatismului cardiac și prin reglarea acestuia.

Nervii cardiaci sunt: efectori sau motori senzitivi.

Nervii motori sunt reprezentaţi de fibrele parasimpatice cu acţiune inhibitorie asupra inimii, și fibrele simpatice cu acţiune acceleratorie asupra inimii.

Debitul cardiac sau circulator

Debitul cardiac este expresia finală, cea mai importantă fază a activităţii inimii deoarece cantitatea de sânge care irigă organele depinde de homeostazie (capacitatea organismului de a se menţine în echilibru într-un mediu de viaţă variabil).

Debitul cardiac poate fi exprimat prin cantitate de sânge expulzată într-un minut de inima stângă sau dreaptă

(cantităţile sunt egale) și se numeșţe volum/minut; cantitatea de sânge expulzată cu fiecare sistolă numit debitul sistolic sau

volum/bataie.În condiţii de repaus, debitul cardiac variază între 4 – 6 l/min.Rolul inimii în circulaţia sângelui este de a menţine o diferentă de presiune,

între extremitatea arterială și cea venoasa a arborelui circulator, în circulaţia sistemica și pulmonară.

Sângele circulă în artere sub o anumită presiune, care se transmite și asupra pereţilor arteriali, determinând tensiunea arterială (TA). În condiţii normale, tensiunea arterială la adult este de 120 – 130 mm.Hg pentru presiunea sistolică și 70 – 80 mm.Hg pentru cea diastolică.

Există variaţii fiziologice ale tensiunii arteriale, legate de sex (la femeie, TA sistolică este 105 – 110 mm.Hg), vârsta ( la 60 de ani o TA sistolică de 160 mm.Hg normală), poziţia corpului, intensitatea efortului fizic.                                                       

14

1.3. Noţiuni teoretice despre fibrilaţia atrială paroxistică

FIBRILAŢIA ATRIALĂ PAROXISTICĂ

Fibrilaţia atrială paroxistică apare atunci când activitatea electrică cardiacă devine neregulată și provoacă contracţii rapide și necoordonate ale atriilor. Aceste contracţii anormale ale atriilor poate determina pomparea ineficientă a sângelui spre tot corpul. 

I. DEFINIŢIE

Fibrilaţia atrială paroxistică reprezintă cea mai severă tulburare de ritm atrial, în care activitatea electrică este total dezorganizată. Frecvenţa activării electrice atriale este de 350-600 / min, iar intensitatea activărilor este diferită, cuprinzând doar anumite porţiuni ale atriului (nu este o activare electrică atrială totală). În plus, frecvenţa ridicată și modul dezorganizat al activităţii electrice nu permite obţinerea unei contracţii miocardice atriale eficiente. 

Fibrilaţia atrială paroxistică este potenţial periculoasă deoarece sângele se poate acumula în atrii, crescând riscul de formare a unui cheag de sânge. În cazul în care cheagul migrează spre creier se produce un accident vascular cerebral.

Fibrilaţia atrială este cea mai frecventă formă de tulburare de ritm a inimii, care afectează 1% din persoanele peste 65 de ani, iar riscul crește la 10% la persoanele peste 85 de ani.

II. FIZIOPATOLOGIE

Bătăile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situat în partea de sus a atriului dreptul.

Aritmiile se datorează unei anomalii în producerea și transmiterea stimului electric. Există diferite forme de aritmii, dar cele care interesează ventriculele sunt, în general, mai grave.

15

Fibrilaţia atrială paroxistică este un tip de aritmie. Nodul sinoatrial nu mai controlează ritmului cardiac, dar diferite porţiuni de la nivelul atriului declanșează impulsuri electrice în același timp. Acest lucru determină apariţia fibrilaţiei atriale paroxistice sau contracţii musculare (miocardice) necontrolate.

Atriile încetează să mai pompeze sânge în mod eficient spre ventricule pentru a menţine o funcţie cardiacă normală. Frecvenţa cardiacă neregulată este cauzată de contracţiile rapide ale atriilor (de obicei peste 350 de bătai pe minut) și circulaţia neregulată a impulsurilor electrice la nivelul nodului atrioventricular.

Nodulul atrio-ventricular în loc să permită trecerea fiecărui impuls electric spre ventricule, lasă numai anumite impulsuri să treacă.

III. CLASIFICARE

Fibrilaţia atrială poate fi prezentă în diferite forme:

Fibrilaţia paroxistică este caracterizată de:o episoade recurentă de fibrilaţie atrială care durează sub 7 zile,o aritmia se declanșează în mod repetat,survine brusc, fără un avertisment,o după o perioadă de timp variabilă, ritmul cardiac revine la normal fără

asistenţă medicală. Fibrilaţie atrială persistentă ,

o inima bate neregulat ,o aritmia durează mai mult de 7 zile o este necesar tratament medical pentru a restabili ritmul cardiac normal.

Fibrilaţie atrială permanentă ,o ritmul cardiac este neregulat ,o aritmia durează mai mult de 7 zile o nu poate reveni la normal cu medicamente sau alte tratamente.

16

IV. ETIOLOGIE

Cauzele apariţiei fibrilaţiei atriale pot fi împărţite în cauze cardiace și non-cardiac.

Cauze cardiace

1. Bolile cardiace coronariene: apariţia sindromului coronarian acut sau infarctului miocardic poate genera

afectarea miocardului (mușchiul inimii) și astfel poate duce la apariţia fibrilaţiei atriale.

2. Bolile cardiace valvulare: stenoza sau insuficienţa mitrală determină creșterea presiunii în atriul stâng și

astfel favorizează apariţia fibrilaţiei atriale. același lucru este valabil și pentru valva tricupsidă - dar cazurile sunt mult mai

rare.3. Insuficienţa cardiacă apare atunci când mușchiul inimii nu mai pompează cantitatea de sânge

necesară organismului. insuficienţa cardiacă poate duce la apariţia fibrilaţie atriale - aproximativ 30%

din pacienţii cu insuficienţă cardiacă au fibrilaţie atrială.4. Cardiomiopatia hipertrofică: este un defect în care miocardul (mușchiul inimii) se îngroasă anormal și poate

afecta sistemul electric al inimii, apărând bătăi anormale ale inimii (aritmii)5. Malformaţiile cardiace congenitale: pot duce la apariţia fibrilaţiei atriale. 6. Intervenţiile de chirurgie cardiacă pot favoriza apariţia fibrilaţiei atriale, atât în

cazul chirurgiei valvulare cât și a celei coronariene (realizarea de by-pass).7. Hipertensiuneă arterială (HTA): reprezintă o creștere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normală8. Pericarditele (afecţiuni inflamatorii a învelișului extern al inimii) și

endocarditele (afecţiuni inflamatorii ale porţiunii interne a peretelui cardiac) - în evoluţia acestor boli pot aparea leziuni ale miocardului și/sau valvelor.

9. Miocarditele sunt afecţiuni inflamatorii ale miocardului ce pot aparea după infecţii virale, fungice sau alte infecţii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza.

10.Reumatismul articular acut este o boală inflamatorie provocată de acţiunea toxinelor unui streptococ, care provoacă o inflamaţie a articulaţiilor mari și a inimii.

17

11.Sindromul Wolff- Parkinson- White reprezintă o anomalie congenitală a activării electrice cardiace care determină ritmuri rapide și neregulate (aritmii) ale inimii.

12.Sindromul tahicardie- bradicardie se referă la o aritmie paroxistică în care există perioade alternative de tahiaritmie și bradiartimie.

13.Tumori cardiace cum ar fi mixomul intraatrial.

Cauze non-cardiace:

1. Hipertiroidismul 2. Obezitatea 3. Bolile pulmonare cronice 4. Consumul excesiv de alcool  5. Consumul de substanţe stimulante ale activităţii cardiace 6. Apariţia inflamaţiei pulmonare, cardiace 7. Hemoragiile intracraniene și tumorile cerebrale

V. FACTORII DE RISC

Vârsta peste 60 ani: cu cât o persoană înaintează în vârstă, cu atât crește riscul de a dezvolta fibrilaţie atrială

Sexul masculin: bărbaţii prezintă un risc ușor mai crescut de a dezvolta FA, dar femeile diagnosticate cu această afecţiune prezintă un risc mai mare de moarte prematură.

Istoricul familial Rasa albă Afectarea valvelor inimii Hipertensiunea arterială: o tensiune arterială mare care nu este descoperită sau

tratată corespunzator poate crește riscul apariţiei fibrilaţiei atriale Bolile coronarelor și infarctul miocardic acut Funcţionarea anormală a mușchilor inimii (incluzând insuficienţa cardiacă

congestivă) Operaţii recente pe inimă sau plămâni Istoric de reumatism articular acut Concentraţia scăzută a oxigenului în sânge Bolile pulmonare cronice (emfizem, astm, BPOC) Consum de alcool în cantitate foarte mare sau substanţe stimulante ale activităţii

cardiace,etc.

18

VI. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele fibrilaţiei atriale sunt:

Palpitaţii - o senzaţie de bătăi ale inimii mult mai rapide și mai puţin regulate decât de obicei

Disconfort sau durere toracică (angina pectorală) datorită fluxului scăzut de sânge către mușchiul inimii

Puls rapid și neregulat Ameţeli  sau în cazuri rare, leșin Stare de confuzie Dispnee (respiraţie dificilă, lipsa de aer) care apare mai ales în timpul efortului

fizic sau a emoţiilor puternice Slăbiciune  sau astenie accentuată

Cu excepţia palpitaţiilor, celălalte simptome ale fibrilaţiei atriale sunt produse de scăderea cantităţii de sânge trimise în corp (spre creier, inimă și plămâni).

Unele persoane cu fibrilaţie atrială nu au nici un simptom (asimptomatici). 

VII. DIAGNOSTIC

Examenul clinic 

Istoricul pacientului: o existenţa altor boli, o administrarea de medicamente, o consumul de tutun sau alcool,o practicarea unui sport.

Ascultaţia inimii cu ajutorul stetoscopului:o din punct de vedere clinic pulsul prezintă o neregularitate absolută, cu o

amplitudine variabilă și este prezent deficitul de puls (diferenţa între frecvenţa cardiacă centrală și cea periferică).

o zgomote cardiace sunt neregulate, de intensitate diferită. o caracteristic, neregularitatea ritmului cardiac crește în cursul efortului. o în schimb, manevrele vagale reduc frecvenţa ventriculară și tind să

regularizeze ritmul, deși nu pot duce la dispariţia aritmiei. 

19

Electrocardiograma de repaus 

Electrocardiograma (ECG) este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii înregistrat cu mici electrozi ce se fixează pe piept și se conectează la un electrocardiograf.

Caracteristicile ECG ajută la stabilirea diagnosticului de fibrilaţie atrială. 

Din punct de vedere electrocardiografic fibrilaţia atrială se caracterizează prin:

dispariţia undelor P și înlocuirea lor cu unde f, cel mai bine evidenţiate în V1 și V2

frecvenţa undelor f este de 350-600 / min succesiunea undelor f este neregulată amplitudinea undelor f este diferită (cele mai ample unde "f" se observă în V1)

Monitorizarea Holter

Având în vedere că aritmia poate să nu apară în timpul spitalizării, există dispozitive ECG portabile ce înregistrează traseele ECG la domiciliu.

Unele dispozitive sunt pornite permanent pentru o perioadă de timp (frecvent 24-48 ore), altele sunt activate în cazul în care pacientul simte o palpitaţie sau alt simptom. 

Testul de efort (electrocardiograma de efort) 

Uneori fibrilaţia poate fi declanșate de efort, motiv pentru care se monitorizează pacientul în timp ce este solicitat să meargă pe un covor rulant sau o bicicletă ergonomică, acesta fiind conectat la un aparat ECG. 

Studiile electrofiziologice 

Studiile electrofiziologice sunt explorări mai complexe. Sonde de dimensiuni foarte mici prevăzute cu electrozi se întroduc printr-o vena (de la antebraţ sau picior) și împinse până la nivelul inimii.

Aceste sonde conţin electrozi ce pot detecta ţesutul muscular cardiac care redirecţionează sau blochează semnalul electric de la nivelul nodulului sinusal. 

20

Ecocardiografia 

Ecocardiografia folosește ultrasunetele pentru a obţine imagini ale atriilor,ventriculelor,valvelor și pericard.

Ecocardiografia este utilă în măsurarea dimensiunilor camerelor inimii, a forţei contracţiilor miocardului, grosimii pereţilor inimii și modulului de funcţionare a valvelor. Ecocardiografia este utilă în diagnosticarea prolapsului de valvă mitrală, hipertrofiei cardiacă, infarctului miocardic, cardiomiopatiei.

Ecocardiografia poate fi utilizată pentru a calcula fracţia de ejecţie a ventriculului stâng (cantitatea de sânge pompată de ventricul în timpul unei contracţii). 

Analizele de sânge 

Testele de sânge pot depista eventuale probleme ale glandei tiroide sau o anomalie chimică a sângelui care ar putea duce la fibrilaţie atrială. 

Tomografia computerizată și rezonanta magnetică permit cunoașterea anatomiei inimii. 

Radiografia toracică poate ajuta la evaluarea parenchimului pulmonar și a vascularizaţiei pulmonare.

VIII. COMPLICAŢII

1. Accident vascular cerebral Fibrilaţia atrială paroxistică este responsabilă de absenţa contracţiilor eficiente

ale atriilor astfel sângele va stagna la nivelul atriilor. Această stagnare a sângelui favorizează apariţia cheagurilor de sânge, care pot

migra în artere, în special în cele de la nivelul creierului și se poate complica fibrilaţia atrială paroxistică cu un accident vascular cerebral responsabil de apariţia hemiplegiei

Riscul de accident vascular cerebral depinde de vârstă și de alţi factori de risc cum ar fi:

o hipertensiune arterială, o obezitate ,o fumat,

21

o sedentarism,etc, Riscul crește și mai mult dacă există o valvulopatie, cu înaintarea în vârstă,

hipertensiunea arterială, diabetul zaharat,prezenţa accidentul vascular cerebral sau accident ischemic tranzitor în antecedente.

Medicamentele anticoagulante reduc mult riscul formării cheagului și al apariţiei accidentului vascular cerebral.

2. Insuficienţa cardiacă Scăderea forţei de contracţie a inimii, care poate fi responsabilă de apariţia:

o edemului pulmonar acut, o pierderea cunoștinţei o insuficienţa cardiacă severă.

Fibrilaţia atrială este o afecţiune care poate slăbi mușchiul inimii și scădea capacitatea sa de a pompa sângele, mai ales dacă nu este tratată corect.

IX. TRATAMENT

Tratamentul fibrilaţiei atriale are la baza 4 obiective: 

1. Restabilirea unui ritm cardiac normal numit ritmul sinusal, urmată de menţinerea ritmului sinusal 

2. Controlul frecvenţei cardiace, adică scăderea frecvenţei ventriculului stâng 3. Prevenirea complicaţiilor fibrilaţiei atriale, în special în cazul apariţiei unui

cheag de sânge în atriul stâng. 4. Tratamentul cauzei apariţiei fibrilaţiei atriale 

1. Restabilirea ritmului cardiac normal, urmata de menţinerea ritmului sinusal 

Reducerea fibrilaţiei atriale paroxistice se poate realiza în două moduri: prin administrarea de medicamente cu ajutorul șocului electric extern.

Reducerea medicamentoasă

Medicamentele antiaritmice:

Aceste medicamente reduc frecvenţa și durata episoadelor de flutter atrial și pot preveni apariţia unor noi episoade de fibrilaţie atrială.

22

Ele sunt de multe ori administrate pentru a preveni reapariţia fibrilaţiei atriale paroxistice după defibrilare (reducerea electrică a fibrilaţiei).

Cele mai frecvent utilizate medicamente antiaritmice sunt:o amiodarona, o sotalolul, o propafenona o flecainida.

1. Digoxin:

Acest medicament scade conducerea impulsurilor electrice la nivelul nodulului sino-atrial și atrio-ventricular, astfel scade frecvenţa cardiacă.

Digoxinul este folosit în special în cazul în care pacientul prezintă insuficienţă cardiacă (mușchiul inimii nu mai pompează cantitatea de sânge necesară organismului).

2. Beta-blocante:

Aceste medicamente scad frecvenţa cardiacă prin încetinirea conducerii impulsului electric la nivelul nodulului atrio-ventricular, scad necesarul de oxigen al inimii și scad tensiunea arterială.

Exemple de betablocante: o propranolol o metoprolol.

3. Blocante ale canalelor de calciu:

Aceste medicamente scad de asemenea frecvenţa cardiacă prin încetinirea conducerii impulsului electric la nivelul nodulului atrio-ventricular.

Verapamil și diltiazem sunt exemple de blocante ale canalelor de calciu.

4. Dofetilid:

Administrarea orală a acestui medicament trebuie initiată în spital, pe o perioadă de trei zile.

Spitalizarea este necesară pentru a monitoriza ritmul cardiac în timpul perioadei iniţiale de administrare a medicamentului.

Acţionează prin blocarea canalelor ionice cardiace responsabile de transportul potasiului.

Nu are efect asupra canalelor de sodiu sau receptorilor adrenergici.

23

Şocul electric extern (cardioversia)

Reducerea electrică a fibrilaţiei atriale paroxistice este cea mai eficientă metodă de reducere a fibrilaţie.

Trebuie îndeplinite urmatoarele condiţii pentru a se putea realiza cardioversia:

trebuie efectuată anestezie generală de scurtă durată (mai puţin de 5 minute) trebuie să se întrerupă tratamentul digitalic (cu digoxin) pentru mai mult de 48

de ore înaintea aplicării șocului electric extern anticoagularea trebuie să fie eficientă.

Intensitatea șocului este, de obicei, cuprinsă între 300 și 360 joules, dar dispozitivele recente ce actionează bifazic permit reducerea fibrilaţiei la intensităţi mult mai mici între 100 și 150 Joules.

Ineficienţa aplicării primului șoc electric indică că al doilea șoc trebuie să fie de intensitate mai mare.

Factori predictivi pentru un eșec al reducerii electrice a flutter-ului sunt:

Boala cardiacă avansată Dilatarea atriului Reapariţia fibrilaţiei atriale după mai multe șocuri electrice Un interval de timp scurt între aplicarea șocului și reapariţia fibrilaţiei atriale

Menţinerea ritmului sinusal

Acest obiectiv se realizează, în principal, cu ajutorul medicamentelor antiaritmice administrate oral.

Dintre medicamentele antiaritmice s-au dovedit eficiente:

amiodarona, propafenona, disopiramid , sotalol, chinidina. 

2. Controlul frecvenţei cardiace 24

Controlul frecvenţei cardiace este esenţial la debutul fibrilaţiei atriale paroxistice, deoarece frecvenţa cardiacă tinde să crească ,favorizând apariţia simptomelor fibrilaţiei și a semnelor de scădere a toleranţei cardiace. 

În acest context pot fi utilizate medicamente din clasa beta-blocantelor, blocantelor de canale de calciu (diltiazem sau verapamil), digoxin sau amiodaronă. 

Obiectivele tratamentului sunt:

Frecvenţa cardiacă în repaus <80 bătăi/ min Frecvenţa cardiacă măsurată într-o înregistrare continuă timp de 24 de ore

(Holter) <100 bătăi / min Frecvenţa cardiacă <110 bătăi/min după un test de efort de 6 min.

Din păcate, peste 80% dintre pacienţii cu fibrilaţie atrială paroxistică nu ating aceste obiective cu tratamentul medicamentos. 

In acest context și în prezenţa unor importante simptome se recomandă realizarea unei "deconectări" între atrii și ventricule printr-o tehnică de radio-frecventă. Astfel se realizează întreruperea căii de conducere a impulsului electric între atrii și ventriculelor (nodulul atrioventricular ) pentru a izola cele două compartimente și pentru a preveni trecerea impulsurilor electrice rapide de la atrii spre ventricule.

Astfel, ritmul ventricular (contracţia ventriculară este responsabilă ejecţia sângelui în artere) este foarte lent, ceea ce va impune implantarea unui stimulator cardiac. 

3. Prevenirea formării cheagurilor de sânge în atrii  Iniţial,tratamentul anticoagulant trebuie iniţiat cu heparină injectată subcutanat

sau , rareori, intravenos. Ulterior tratamentul anticoagulant poate fi administrat oral cu medicamente care

fac parte din familia anti-vitamina K.  Eficienţa acestui tratament se masoară prin determinarea TP ( timpul de

protrombină) și a INR (raport normalizat internaţional). În cazul în care tratamentul este eficient INR-ul trebui să fie de între 2 și 3,5 sau

TP-ul trebuie să fie intre 25 si 40%. Warfarina este medicamentul cel mai frecvent utilizat pentru a preveni formarea

cheagurilor în cazul aritmiilor.  În cazul în care riscurile tratamentului anticoagulant depășesc beneficiile, șe

recomandă întreruperea tratamentului anticoagulant.

25

În astfel de cazuri se poate prescrie aspirină, cu toate că rolul său ca anticoagulant nu este clar demonstrat. 

4. Tratamentul cauzei 

Noile mijloace terapeutice pot menţine inima la un ritm normal: ablaţia prin radio-frecvenţă și stimulatorul cardiac 

Ablaţia prin radio-frecvenţă 

Această tehnică constă în aplicarea unei sonde de radio-frecvenţă la nivelul orificiilor de vărsare a venelor pulmonare (care sunt locul de origine a aritmiilor cardiace și în special a celor supraventriculare) cu distrugerea ţesutului cardiac care transmite neadecvat semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul ţesutului cardiac pentru a bloca undele electrice responsabile de apariţia aritmiei).

Este de remarcat faptul că această tehnică necesită trecerea din partea stânga a inimii prin membrana dintre cele două atrii, ceea ce poate reprezenta un risc.

Într-adevar, trecerea prin septul interatrial folosind o sondă de ablaţie necesită o perioadă de timp relativ lungă ceea ce poate conduce la formarea de cheaguri în atrii.

Nu este neobișnuit că această procedură se desfășoară pe o perioada de șașe-șapte ore, ceea ce necesită anestezie prelungită cu riscurile asociate.

Uneori o singură ședinţă de ablaţie a venelor pulmonare nu este suficientă pentru a obţine un rezultat și uneori este necesară o a doua sau a treia intervenţie. 

Pacemaker cardiac sau stimulator cardiac 

Stimulatorul cardiac este alcătuit dintr-un :o generator de impulsuri electrice conectat la unul sau doi electrozi

conductori introduși pe cale venoasă în cavităţile cardiace sau pe suprafaţa exterioară a inimii.

Atunci când generatorul rămâne în afara corpului pacientului, se realizează o cardiostimulare temporară.

Impulsurile electrice emise de acesta sunt conduse la inima fie prin intermediul unor catetere introduse pe cale endovenoasă până în cavităţile drepte ale inimii, fie prin electrozi epicardici implantaţi în miocard.

26

Un pacemaker este capabil să-și întrerupă activitatea în prezenţa unui ritm cardiac spontan, evitând astfel competiţia între activitatea cardiacă spontană și activitatea cardiacă initiată de către generatorul de impulsuri.

Practic în cazul unui bolnav cu stimulator cardiac, pacemaker-ul intervine atunci când este nevoie și prin șocuri electrice asigură frecvenţa cardiacă asemănătoare cu cea normală.

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu fibrilaţie atrială paroxistică

27

Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu devotament, posedând conoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat.

Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi fizice şi în observarea şi comunicarea către ceilalţi membri ai echipei de îngrijire a condiţiilor ce exercită un efect important asupra sănătăţii pacientului.

Rolurile asistentei medicale constau în:

rol de îngrijire; promovarea igienei spitaliceşti; organizarea şi gestionarea îngrijirilor; pregătirea şi perfecţionare elevelor asistente medicale, asistentelor medicale

debutante şi cadrele auxiliare; educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop promovarea

sănătăţii, prevenirea îmbolnăvilor, ajutorul vindecării şi recuperare.

Participarea asistentei medicale la examenul clinic

Asistenta medicală participă la examenul clinic al bolnavului cu fibrilaţie atrială paroxistică. Ea va realiza de la început un climat de înţelegere între medic şi bolnavi.

Va pregăti psihic bolnavul, liniştindu-l, explicându-i cu solicitudine şi fermitate în ce constă examenul şi importanţa lui. Îl ajută să se dezbrace, cu mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca mişcări inutile şi dureroase. Ea are grijă ca în timpul examinării geamurile să fie închise şi să nu se circule prin cameră. Pentru a ţine seama de simţul pudorii bolnavului ea va izola patul unde are loc examenul cu un paravan.

Înaintea palpării va sfătui bolnavul să urineze. Asistenta medicală îl va aduce în poziţia adecvată examinării: decubit dorsal cu braţele întinse şi relaxate de-a lungul corpului, membrele inferioare îndoite din genunchi, cu musculatura abdominală relaxată. La cererea doctorului îl va răsuci în decubit lateral drept şi decubit lateral stâng, aducând în acelaşi timp mâna la ceafă. Ea va sta în faţa doctorului, de cealaltă parte a patului şi îl va servi cu tot ce are nevoie. La terminarea examenului va ajuta bolnavul să se îmbrace şi să se aşeze în poziţia preferată (antalgică).

Monitorizarea parametrilor fiziologici

28

Observarea si masurarea respiratiei

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluţiei , al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului

Elemente de apreciat - Tipul respiraţiei- Amplitudinea mişcărilor respiratorii- Ritmul - Frecvenţă

Materiale necesare- Ceas cu secundar- Creion de culoare verde / pix cu pastă verde- Foaia de temperatură

Intervenţiile asistentei- Aşează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi

efectuată- Plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui- Numărarea inspiraţiilor timp de un minut- Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare

linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii)- Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei- În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi

caracteristicile respiraţiei:Exp. Rs = 20 resp/min

Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat

- Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii

- Pentru foile de temperatură în care respiraţia este înscrisă cu valori ce cresc din 5 în 5 fiecare linie orizontală reprezintă o respiraţie

Observarea si masurarea pulsului

29

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur, osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.

Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.

Se apreciază: ritmul, amplitudinea, frecvenţa şi celeritatea.

Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:

a.temporală_superficială (la copii) a.carotidă regiunea apicală (vârful inimii) a.humerală a.radială a.femurală la nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului) a.tibială a.pedioasă

Materiale necesare:

pix culoare roşie ceas cu secundar

Tehnica

pregătirea psihică se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute reperarea arterei fixarea degetelor index, medius şi inelar pe traiectul arterei se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui arterial până la

perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului se numără pulsaţiile timp de 1 minut

Consemnarea valorii obţinute

se face printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.

30

se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei. În unele documente se notează cifric.

Interpretare

Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.

modificări de ritm al pulsului:

puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de

pauză

Amplitudinea (volumul)

este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă la arterele simetrice, volumul pulsului este egal

modificări de amplitudine a pulsului

puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice

Frecvenţa

n.n. 130-140 p/m copil mic 100-120 p/m la 10 ani 90-100 p/m adult 60- 80 p/m vârstnic >80- 90 p/m

modificări de frecvenţă a pulsului

tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului

Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.

Masurarea tensiunii arteriale

Definiţie: TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.

31

Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).

Se măsoară tensiunea arterială sistolică (maximă) şi cea diastolică (minimă) = elemente de evaluat.

Loc de măsurare

artera humerală a.radială(electronic)

Materiale

tensiometru(Riva-Rocci, cu manometru, electronice) stetoscop biauricular tampon de vată alcool pix de culoare roşie

Metode

auscultatorie palpatorie oscilometrică

Tehnică

metoda auscultatorie

pregătire psihică repaus timp de 5 minute se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea

inferioară a manşetei se introduc olivele stetoscopului în urechi se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la

dispariţia zgomotelor pulsatile se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când

se aude primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială minimă)

32

metoda palpatorie

determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii;

se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop valorile se determină înregistrând val. indicată pe cadranul manometrului în

momentul în care simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tens. max.

valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:

TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2

diferenţa dintre TAmax şi TAmin s.n. tensiune diferenţială şi nu are voie să fie mai mică de 30mmHg

are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate

metoda oscilometrică

Oscilometria – metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului Pachon.

Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în unităţi, o manşetă pneumatică şi pară de cauciuc.

Manşeta aparatului se fixează pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde pulsaţiile se transmit la manometru.

Pregătirea bolnavului

Camera de examinare tb. să aibă un climat corespunzător Bolnavul este culcat în repaus cu cel puţin 15min înainte de măsurare Se descoperă mb. superioare sau inferioare Se aplică manşeta aparatului la nivelul dorit pe mb. de examinat

Tehnica

Se pompează aer până ce dispare pulsul periferic. Se citeşte amplitudinea oscilaţiilor pe cadranul manometrului Se scade presiunea cu 10 mmHg şi se citesc din nou oscilaţiile arteriale. Se scade apoi presiunea din 10 în 10 cu citiri succesive până se găseşte valoarea

maximă a amplitudinii care s.n. indice oscilometric. Valorile normale sunt apreciate în limite foarte lungi şi foarte variabile

33

Nu are importanţă valoarea obţinută, ci importantă este diferenţa dintre 2 regiuni simetrice care nu tb. să depăşească 2mmHg

VALORI NORMALE

TAmax TAmin

1- 3 ani 75- 90 mmHg 50-60 mmHg 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg 12-15 ani 100- 120 mmHg 60-75 mmHg adult 115- 140 mmHg 75-90 mmHg vârstnic >150 mmHg >90 mmHg

Modificări ale valorilor TA

1. HTA = creşterea TA peste val. Normale2. hTA = scăderea TA sub val. Normale3. modificări ale TAdiferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel4. TA diferită la segmente simetrice (braţ stg, drept)

Notare

se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur

se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat în alte documente medicale se notează cifric.

Masurarea temperaturii

Def. Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.

Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză (centri termoreglatori situaţi în hipotalamus).

34

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locuri de măsurare

Axilă Plica inghinală Cavitatea bucală Rect Vagin

Materiale necesare

termometru maximal casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile recipient cu soluţie dezinfectantă tavă medicală lubrifiant alcool medicinal ceas pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi

termometre electronice

Tehnica

în cazul în care nu sunt indicaţii speciale, temperatura se măsoară de două ori pe zi, dimineaţa (între orele 7-8) şi seara (între orele 18-19)

Se face informarea pacientului; se solicită colaborarea lui Asistenta se spală pe mâini Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă (cloramină 5‰), se clăteşte şi

se şterge cu o compresă. Se verifică nivelul mercurului; dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură

termometrul până nivelul scade sub 36ºC; se verifică integritatea termometrului. Măsurarea în axilă

Se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal sau şezând. Se ridică braţul pacientului se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu

toracele. Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a

toracelui

35

dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistentă.

Termometrul se menţine timp de 10 minute. Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0,4-

0,5 grade mai joasă decât cea centrală

Măsurarea rectală

Se lubrifiază termometrul Se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie,

asigurându-i intimitatea; la sugari poziţia este decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, asistenta ţinându-i membrele inferioare cu mâna stângă sau decubit ventral

Se introduce bulbul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării se menţine termometrul 3 minute. Temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4-0,5

grade Măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu

afecţiuni rectale

Măsurarea în cavitatea bucală

se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare;

pacientul este rugat să închidă gura şi să respire numai pe nas se menţine termometrul timp de 5 minute. Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii, la

pacienţii agitaţi , la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale ; Cu 10min înainte de măsurare pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi

nu va fuma.

Măsurarea în vagin

Urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală, introducându-se termometrul în vagin

Este contraindicată în bolile aparatului genital feminin Valoarea ei este mai mare cu 0,5 decât cea axilară

36

După măsurare se citeşte gradaţia, se spală termometrul şi se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă cloramină 5‰ care se schimbă şi se etichetează zilnic.

Temperatura obţinută se va nota în foaia de temperatură cu pix de culoare albastră, fiecare linie orizontală corespunzând la două diviziuni de grad.

Se unesc valorile de dimineaţă şi seară de-a lungul unei perioade de timp pentru obţinerea curbei termice.

Valori normale

n.n. şi copil mic 36,1-37,8 ºC adult 36 -37 ºC în axilă vârstnic 35 -36 ºC temp. <36 ºC - hipotermie

Perioadele febrei

37-38 ºC subfebrilitate 38-39 ºC febră moderată 39-40 ºC febră ridicată > 40 ºC hiperpirexie

Măsurarea diurezei

Definiţie :Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.

Scop:

37

Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor îmbolnăviri

Cunoaşterea volumului diurezei Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de

urină emisă

Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări – ieşire).

Materiale necesare

se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite;

se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermatograf sau pe benzi de leucoplast

se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului

colectarea începe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină în ziua următoare, la aceeaşi oră

Pentru o determinare corectă

1. pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima emisie, se aruncă

2. se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a doua zi, la aceeaşi oră, păstrându-se şi urina de la ultima emisie

De reţinut

golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare pentru a împiedica procesele de fermentaţie, se vor adăuga, la urina colectată,

cristale de timol recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr

pat, se ţine la răcoare şi ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei după golirea recipientului, acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urina din 24 de ore pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urină

38

Precizare. Pentru determinarea toleranţei la glucide, 100 ml de urină se vor recolta din cantitatea totală de pe 24 de ore

Notarea diurezei

Diureza se notează zilnic în foaia de temperatură a pacientului

prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de

urină cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, în mod normal, este de aproximativ

1500 ml.

Captarea dejectiilor fiziologice si patologice

Se pregătesc materialele necesare:

prosoape, acoperitoare de flanelă, paravan, muşama şi aleză, materiale pentru toaleta mâinilor, mănuşi, ploscă, bazinet, urinare pentru femei şi bărbaţi, tăviţă renală.

Se pregăteşte bolnavul, fizic, în funcţie de produsul captat.

Captarea materiilor fecale

În vederea captării materiilor fecale la bolnavul imobilizat, se urmăreşte:

separarea patului bolnavului de restul salonului, cu un paravan, după care se îndepărtează pătura şi cearşaful care acoperă bolnavul;

se protejează patul cu muşama şi aleză;

39

se dezbracă şi se ridică bolnavul şi se introduce bazinetul încălzit sub regiunea sacrală;

se acoperă bolnavul până la terminarea actului defecării; se efectuează toaleta regiunii perineale; se îndepărtează bazinetul cu atenţie şi se acoperă cu capacul, îndepărtându-se din

salon; se strâng materialele folosite, se îmbracă bolnavul, se acoperă, se aeriseşte salonul; se spală mâinile bolnavuli; scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special amenajate.

Captarea urinei

Analiza de urină este una dintre cele mai frecvente examinări de laborator, căci înafară de starea funcţională a rinichilor şi a căilor urinare, reflectă şi alte modificări din organism.

Pentru examenul fizic , urina trebuie recoltată timp de 24 de ore. Pentru colectare se utilizează vase cilindrice gradate. În cursul examenului fizic se determină: cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul şi densitatea.

Pentru examenul chimic se trimite urina colectată timp de 24 de ore sau numai urina proaspătă de dimineaţa, care este cea mai concentrată. Recoltarea se face în recipiente absolut curate, clătite cu apă distilată, ca să nu-i schimbe compoziţia. Pentru un examen curent se trimit 100-150 ml, din care se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul urinar.

Pentru urocultură recoltarea urinei se face în condiţii sterile, după toaleta riguroasă a zonei genitale cu apă caldă şi săpun şi limpezită cu ser fiziologic, în recipient steril; pentru a elimina şi germenii care s-ar găsi eventual în uretră, recoltarea se face din jetul mijlociu după ce prima parte a jetului a spălat canalul. Recipientul şi dopul acestuia se vor manevra cu atenţie până la închidere pentru a evita contaminarea. Este recomandat ca flaconul să fie predat în maxim două ore de la recoltare.

În cazuri speciale, cum ar fi insuficienţa renală, sau infecţia urinară severă, recoltarea urinei se recomandă a se face prin sondaj vezical; recoltarea urinei de la bolnavii cu sondă permanentă fixată în vezică se va face prin puncţionarea sondei, după decontaminarea locului unde se va face puncţia.

40

Urina trebuie imediat însămânţată.Dacă acest lucru nu este posibil , atunci trebuie ţinută la frigider la temperatura de cca +4ºC.

Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice

Produsele biologice sunt examinate la laborator, iar rezultatele obţinute au o mare importanţă în confirmarea diagnosticului clinic şi aprecierea:

gravităţii evoluţiei, apariţiei complicaţiilor, eficacităţii tratamentului confirmarea vindecării.

De aceea asistenta medicală care lucrează la patul bolnavului trebuie să aibă cunoştinţe teoretice precise şi manualitatea corespunzătoare.

Asistenta medicală va pregăti psihic bolnavul, explicându-i că orice recoltare se face în interesul lui şi dându-i informaţii asupra modului de desfăşurare a tehnicii.

Ea va avea o evidenţă precisă a bolnavilor care urmează să facă recoltări şi îi va urmări îndeaproape să respecte condiţiile necesare: să nu mănânce, să nu fumeze.

La recoltarea produselor asistenta medicală va respecta strict toate măsurile de asepsie, folosind un instrumentar steril:

seringi şi ace de unică folosinţă, sonde sterilizate, eprubete curate cu dop sau capac steril.

Orice produs va fi recoltat în cantitate suficientă.

La fiecare eprubetă asistenta medicală va face un bon care va conţine:

numele bolnavului, numărul salonului şi patului, diagnosticul clinic, natura produsului, analiza cerută data recoltării.

41

Toate produsele le va transporta cât mai rapid şi cu mare grijă la laborator.

Recoltările efectuate de asistenta medicală

Produsul şi modul derecoltare

Hemoleucogramă completă sânge, puncţie venoasă: 2 ml în sticluţă EDTA

VSH sânge, puncţie venoasă fără stază: 1,6 ml pe 0,4 ml citrat de sodiu

Enzimele serice TGO şi TGP sânge, puncţie venoasă: 5 ml sânge simplu

Amilaze serice sânge, puncţie venoasă: 5 ml sânge simplu

Bilirubinemie sânge, puncţie venoasă: 2 ml sânge simplu

Colesterol + lipide totale sânge, puncţie venoasă: 5 ml sânge simplu

Fibrinogen sânge, puncţie venoasă: 4,5 ml sânge pe 0,5 ml citrat de

sodiuAmilaze urinare 50-100 ml urina de dimineaţă

Punctia venoasa

Puncţia venoasă: reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.

Scop42

Explorator

recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice

Terapeutic

administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui sângerare 300-500 ml în EPA, HTA

Locul puncţiei

Se examinează calitatea şi starea venelor:

v. de la plica cotului (bazilică şi cefalică), unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor

v. antebraţului v. de pe faţa dorsală a mâinii v. subclaviculare v. femurale v. maleolare interne v. jugulare şi epicraniene(mai ales la sugar şi copilul mic).

Pentru evidenţierea venelor

se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa anterioară a antebraţului

se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune

digitală pe traiectul venei deasupra locului puncţiei(în sensul circulaţiei venoase)

Materiale

de protecţie

pernă elastică pentru sprijinirea braţului muşama

43

alezăpentru dezinfecţia tegumentului tip I tampon alcoolinstrumentar şi materiale sterile ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm(în funcţie de scop) seringi de capacitate(în funcţie de scop) pense mănuşi chirurgicale tampoane

alte materiale

garou sau bandă Esmarch eprubete uscate şi etichetate cilindru gradat fiole cu soluţii medicamentoase soluţii perfuzabile tăviţă renală

(materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei)

Pacientul

pregătire psihică: se informează asupra scopului puncţiei

pregătire fizică: pentru puncţia la venele braţului , antebraţului:

se aşează într-o poziţie comodă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia (decubit dorsal)

se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului

se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă se dezinfectează tegumentele se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei strângându-l

a.î. să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera se recomandă pacientului să deschidă pumnul venele devenind astfel turgescente

Execuţie

Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav:

se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine

44

se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor

se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în gol

se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea

medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care

se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat pe braţ se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului

şi a pumnului se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a

acului şi se retrage brusc acul se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- se face toaleta locală a tegumentului- se schimbă lenjeria dacă este murdară- se asigură o poziţie comodă în pat- se supravegheză pacientul

Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator se face imediat; eprubetele se etichetează; se completează formularele de trimitere;

Reorganizarea :

materialele refolosibile se dezinfectează; se spală; se pregătesc pentru.sterilizare; deşeurile se îndepărtează;

Se notează puncţia în foaia de observaţie.

Accidente Intervenţii

Hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos)

se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute

45

Străpungerea venei (perforarea peretelui opus)

Ameţeli, paloare, lipotimie

se retrage acul în lumenul venei

se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit dorsal fără pernă, se anunţă medicul

DE ŞTIUT:

pentru puncţionarea venei jugulare , pacientul se aşează în decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul lăsat să atârne

prin puncţia venoasă se pot fixa , pe cale transcutanată , catetere din material plastic – ace Braunülen sau Venflons : cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncţia; după puncţionarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul. Se utilizează numai materiale de unică folosinţă

DE EVITAT:

puncţionarea venei din lateral ; puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos; manevrarea incorectă a materialului steril atingerea produsului recoltat (puncţia creând o legătură directă între mediul

exterior şi sistemul vascular pot intra şi ieşi germeni patogeni) flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică

închiderea plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui

Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice

- hemoleucogramă, - hemoglobină, - timp de sângerare, - timp de coagulare, - examen parazitologic- grup sanguin

Materiale

de protecţie

mănuşi de cauciucsterile

46

ace tampoane de vată seruri test

nesterile

tavă medicală curată cameră umedă lame uscate, curate, degresate, şlefuite pipete Potain

soluţii dezinfectante

alcool 90º

Pregătirea pacientului

psihic: se anunţă să nu mănânce ; i se explică necesitatea efectuării tehnicii

fizic: se aşează în poziţie şezând cu mâna sprijinită

Execuţie

Se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90º Se evită congestionarea printr-o frecare puternică şi prelungită Se aşteaptă evaporarea alcoolului Cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a

extremităţii, perpendicular pe straturile cutanate Se şterge cu un tampon uscat prima picătură , se lasă să se formeze o altă

picătură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama Se şterge cu un tampon cu alcool

Pregătirea produsului pentru laborator-efectuarea frotiului

la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4mm diametru se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45º cu lama (picătura se

întinde prin capilaritate) lamela se trage către partea liberă a lamei păstrând aceeaşi înclinaţie şi

antrenând toată picătura fără să o fragmenteze se agită lama pentru uscare

47

se etichetează şi se trimite la laborator

Hematii 4,2-4,8mil./mm3 – la femei

4,5-5,5mil./mm3 – la bărbaţi

Creşterea nr.de hematii = poliglobulie Scăderea nr.de hematii = anemie

Trombocite 150-400 mii /mm3

creşterea nr. de trombocite peste V.N. = trombocitoză scăderea nr. de trombocite sub V.N. = trombocitopenie

Hemoglobina

la bărbaţi 14-16 g%

la femei 12-15g%

Leucocitele

valori normale 4200-8000/mm3

creşterea nr.de leucocite peste V.N. = leucocitoză scăderea nr. de leucocite sub V.N. = leucopenie

Recoltarea sangelui venos pentru examenele hematologice

VSH-viteza de sedimentare a hematiilor; Sedimentare=aşezarea progresivă a hematiilor pe fundul eprubetei As.se spală pe mâini Pregăteşte materialele necesare:

Sterile

48

Seringă 2ml Citrat de sodiu 3,8% Ace pentru puncţia venoasă

Nesterile

Stativ şi pipete Westergreen Perniţă, muşama eprubete Tăv.medicală, renală Garou (pentru evidenţierea venei) Tampoane

Dezinfectant:

Alcool 70º

Pregăteşte pacientul psihic (se anunţă cu 24h înainte necesitatea efectuării examinării) şi fizic (se anunţă să nu mănânce, să păstreze repaus fizic, pozitie confortabilă)

Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun Îmbracă mănuşi de cauciuc sterile Aspiră în seringă 0,4ml citrat de Na 3,8% Puncşionează vena fără garou şi aspiră sânge până la 2ml (1,6ml); Retrage acul şi aplică tampon cu alcool Scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent Aşează eprubeta în stativ Îngrijeşte pacientul Se completează buletinul Se etichetează produsul Se aspiră cu pipeta Westergreen până la gradaţia 200 şi se aşează pipeta în

stativ pe dopul de cauciuc în poziţie strict verticală, notându-se acest moment (când examenul se face la patul bolnavului);

Se lasă la sedimentat 1h, 2h; Se citeşte rezultatul:

Valori normale

După 1h: la bărbaţi 1-10mm După 2h: la bărbaţi 7-15mm

la femei 2-13mm la femei 12-17mm

Dacă se recoltează cu sistem Vacutainer , se pregăteşte:

49

perniţă, muşama, tavă medicală, tăviţă renală, holenderul, acele speciale, tampon cu alcool, garou, eprubeta cu dop de culoare neagră.

Se recoltează sângele fără garou.

Recoltarea de sange venos pentru examene biochimice

Se efectuează prin puncţie venoasă , dimineaţa, bolnavul fiind „a jeune” ; se recoltează 5-10ml sânge simplu pentru a determina:

Uree sanguină: 0.20-0,40 gr/1000ml

Transaminază : TGO = 2-20 ui

TGP = 2-16 ui

Acid uric: 2-6 mg %

Creatinină: 0,6-1,20 mg %

Bilirubină: T=0,4-1mg %

D=0,1-0,4mg %

Electroforeză PT=75gr %

Amilază: 8-32 uW (Wolgemuth)

Colesterol : 1,80-2,80 gr ‰

Lipemie: 600-800mg %

Calcemie: 9-12 mg % ;

Teste de disproteinemie

Fosfataza alcalină

50

Sideremie: recoltare direct în eprubetă cu ac de platină: 100-160 /100 ml

Rezervă alcalină: 5-10 ml în sticluţe heparinate : 58-65 vol. %

Ionograma sanguină

Glicemia : 2ml sânge / NaF 4mg : 0,80-1,20 gr ‰

Fibrinogen: 0,5 ml citrat de Na 3,8 % şi 4,5ml sânge : 200-400 mg %

Timp de protrombină: 0,5 ml oxalat de K şi 4,5 ml sânge :

T.Quick=12-14”

T.Howell=1’30”-2’30”

Recoltarea de urina pentru examenul de sumar urina

Scop: explorator : informează asupra stării funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului

organism

Materiale urinar sau ploscă muşama, aleză materiale pentru toaleta organelor genitale externe eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut lampă de spirt şi chibrituri

Pregătirea pacientului psihică

o se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului

o să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat

o să urineze fără defecaţie

o să verse imediat urina în vasul colector

o să nu urineze în timpul toaletei

fizicăo se protejează patul cu muşama şi alezăo se aşează plosca sub paciento se face toaleta organelor genitale externe

51

o se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat

a. recoltarea urinei pentru examen sumar- din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml

PREZENTARE DE CAZ

CAZUL NR 1

I. Culegerea datelor

1. DATE GENERALENume : I

52

Prenume: IVârsta: 50 de aniSex: MasculinStare civila: căsătoritOcupaţia: salariat la SC …Naţionalitate: ROMANDomiciliul: Iași, PașcaniData internarii: ora 10:30, ziua 29.01.2014Data externarii: ora 12:30, ziua 05.02.2014Nr. F.O.: 7695

2. Diagnosticul de internare- Fibrilaţie atrială paroxistică Angor Pectoris

3. Diagnosticul principal al externarii- Cardiopatie ischemică cronică dureroasă.- Fibrilaţie atrială permanentă- .Obezitate gr II.

4. Motivele internerii- Durere precordială cu caracter constrictiv,- Palpitaţii,- Dispnee de efort.

5. Antecedente personale patologice- HTA gr II std II cu risc înalt,- Fibrilaţie atrială cronică- Obezitate gr. II,- Dislipidemie

6. Medicatie - Antiaritmic;- Diuretic,- Sartran;- Antiagregant plachetar:- Antibiotic.

7. Istoricul boli- Pacientul de 50 de ani cu antecedentele mentionate mai sus, se interneaza

pentru: durere precordială cu caracter constrictiv, palpitaţii, dispnee de efort. cu debut de aproximativ 4 zile,intermitent cu accentuări ale episoadelor de palpitaţii.

53

EXAMEN CLINIC GENARAL

Stare de cunostienţă: prezentă,păstrată.

Tegumente și mucoase normal colorate.

Ţesut conjunctiv subcutanat foarte bine reprezentat – obezitate gr II.

Sistem ganglionar nepalpabil.

Sistem osteoarticular aparent integru.

Sistem muscular normoton.

Aparat repirator

Sub: fără acuze

Ob: Torace de aspect normal ,cu excursia mișcării respiratorii normale bilateral .

Murmur vezicular fiziologic.

Aparat cardiovascular

Sub:Palpitaţii, dureri precordiale cu caracter constrictiv , dispnee de efort

Ob:Şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă .Zgomotele cordului

tahiaritmice.TA = 180/100 mm Hg : FVF ~ 140/min.

Aparat digestiv

Sub: Fară acuze

Ob: Abdomen crescut în dimensiuni, meteorizat nesensibil la palpare.Ficat la 3 cm de rebordul costal cu

marginea inferioară dură și suprafaţă netedă.Splină normală . Tranzit intestinal fiziologic.

54

Aparat urogenital

Sub: Fără acuze

Ob: Lojele renale libere nesensibile la palpare. Micţiuni fiziologice. Urini normocrone.

II . Analiza și sinteza datelor

Nr.ctr.

Nevoia fundamentală Manifestări de independenţă

Manifestări de dependenţă

Surse de dificultate

1 Nevoia de a respira si a avea o bună circulaţie

Funcţie respiratorieTorace de aspect normal , sonoritate pulmonară normală , murmur vezicular fiziologic;Resp= 16/min;Functia cardiaca Şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă .

Palpitaţii, dureri precordiale cu caracter constrictiv , dispnee de efortZgomotele cordului tahiaritmice.TA = 180/100 mm Hg FVF ~ 140/min

Ritm rapid neregulat

2 Nevoia de a mânca Înălţime =1.76mGreutate 120 kg

Abdomen crescut în dimensiuni, meteorizat nesensibil la palpare.Ficat la 3 cm de rebordul costal cu marginea inferioară dură și suprafaţă netedă.Alimentaţie bogată în grăsimi, dulciuri , făinoase.Consumator

Program dezordonat cu mese după ora 22.

55

ocazional de băuturi alcoolice tari.

3 Nevoia de a elimina Lojele renale libere nesensibile la palpare;Micţiuni fiziologice; Urini normocrome.Tranzit intestinal fiziologic.

4 Nevoia de a se mişca Vertij;Tulburări de echilibru;

Apariţia dispneei la eforturi mici – oxigenarea insuficientă a creierului.

5 Nevoia de a se odihni Somn deficitar datorită manifestarilor subiective;

Prezenţa palpitaţiilor în puseele de creștere a frecvenţei cardiace

6 Nevoia de a se îmbrăca

Foloseşte îmbrăcăminte adecvată sezonului;

7 Nevoia de a menţine T° cu limite normale

Afebril

8 Nevoia de a fi curat Tegumente si mucoase curate normal colorate;

9 Nevoia de a evita pericolele

Anxietate;Grija;Senzaţie de sufocare asociată cu presiune retrosternală.

10 Nevoia de a comunica Comunicare Perturbarea

56

normală cu familia , personalul medical și bolnavii din salon în perioadele când frecvenţa cardiacă este normală.

imaginii de sine prin prezenţa ţesutuli adipos în cantitate excesivă ce determină o izolare parţială.

11 Nevoia de a practica religia

Religia ortodoxăParticipă la slujbe religioase

12 Nevoia de a fi util Răspunde promt la indicaţiile asistentei;Pacientul este mulţumit de ceea ce a realizat în viaţă.

Alterarea conceptului de sine;

13 Nevoia de a se recrea Citeşte ziare, reviste, cărţi;Prezintă stare de bună dispoziţie

Capacitate redusă de deplasare în plimbări,excursii determinată de excesul ponderal.

14 Nevoia de a învăţa Pacientul se informează permanent;

Cunoștiinţe insuficiente în ceea ce privește stilul de viaţă sănătos și conservarea sănătăţii.

III. Formularea diagnosticului de nursing

Alterarea funcţiei respiratorie determinat de imposibilitatea efectuării schimbului

de gaze la nivelul parenchinului pulmonar și favorizat de frecvenţa cardiacă

ridicată și neregulată.

Risc crescut de instalare a hipoxiei determinat de prezenţa dispneei.

57

Anxietate crescută determinată de alterarea confortului cardiac și manifestată prin

agitaţie psihomotorie.

Alterarea imaginii de sine determinat de prezenţa durerilor precodiale cu caracter

constructiv și manifestat prin senzaţia de moarte iminentă.

Riscul alterării integrităţii tegumentelor datorat imposibilităţii acordării îngrijirilor

de igienă .

Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut.

Tendinţa de auto izolare manifestată prin lipsa comunicării.

Risc de complicaţii: apariţia insuficienţei cardiace.

Risc crescut de toxicitate a ţesutului nervos determinat de scăderea saturaţiei de

oxigen .

Alterarea imaginei de sine determinată de prezenţa ţesutului adipos în exces și

manifestată prin tendinţă la autoizolare.

IV. ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA PLANULUI DE

NURSING

Data

DIAGNOSTI

C NURSING

OBIECTIV

E

INTERVENŢIILE

ASISTENTEI

MEDICALE

CU ROL PROPRIU

EVALUAR

E

58

ŞI DELEGAT

29.01.201

4

Alterarea funcţiei respiratorie determinat de imposibilitatea efectuării schimbului de gaze la nivelul parenchinului pulmonar și favorizat de frecvenţa cardiacă ridicată și neregulată.

Compensarea funcţiei respiratorii.Instalarea stării de bine.

Asigurarea confortului fizic și psihic : plasarea pacientului în într-un salon curat , aerisit,cu puţine paturi (pe cât posibil într-o rezervă)Așezarea pacientului în poziţie semișezândă.Administrarea de oxigen (6 – 8 l /min) la recomdarea medicului.Recoltarea de proble biologice (sânge) prin puncţie venoasă periferică.Pregătirea materialului necesar pentru puncţia arterială.Recoltarea urinei.Efectuarea electrocardiogramei.

Respiraţie mai usoară cu recolorarea tegumentelor și mucoaselor.

29.01.201

4

Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut

Recăpătarea stării de bine cu scăderea frecvenţei cardiace și corectarea ritmului cardiac.

Asigurarea repausului la pat în poziţii semișezândă.Administrarea la indicaţia medicului a antiaritmicelor ( PIV cu SG 5% + 3f Cordarona 150 mg – 15 picături / min).Monitorizare parametrii fiziologici ( TA , FC , D, R )la 30 min.Administrarea tratamentului prescris de către medic :

Enap 10 mg ½ tb x 2 /zi

Scăderea frecvenţei respiratorie la 100 / min la 1 h .Dispariţia dispneei.

59

Diurex 50 1cps / zi

Aspacardin 3 cp / zi

Preductal MR 35 mg x 2 /zi

Trombex 75 mg / zi

29.01.201

4

Anxietate crescută determinată de alterarea confortului cardiac și manifestată prin agitaţie psihomotorie..

Reducerea

anxietăţii.

Educarea pacientului cu privire la efectele negative ale agitaţiei ( menţinerea și chiar sporirea ritmului cardiac cu păstrarea aritmiei ).

Pacientul înţelege și aplică măsuri de autocontrol în ceea ce privește starea emoţională.

29.01.201

4

Alterarea imaginii de sine determinat de prezenţa durerilor precodiale cu caracter constructiv și manifestat prin senzaţia de moarte iminentă.

Dispariţia durerii precordiale și instalarea unui confort psihic avansat.

Administrarea tratamentului recomandat ( Nitroglicerină 1 tb sublingual ) Oxigenoterapie Administrarea de sedativ ( Extravaleriană 1 cps )

Se reduce semnificativ durerea precordială și ca urmare senzaţia de moarte iminentă dispare.

29.01.201

4

Riscul alterării integrităţii tegumentelor datorată imposibilităţii acordării îngrijirilor de igienă

Menţinerea integrităţii tegumentelor prin acordarea îngrijirilor de igienă

Educă pacientul să se autoîngrijească.

Tegumente curate și integre.

60

Data DIAGNOSTI

C NURSING

OBIECTIV

E

INTERVENŢIILE

ASISTENTEI

MEDICALE

CU ROL PROPRIU

ŞI DELEGAT

EVALUAR

E

30.01.201

4

Risc crescut de instalare a hipoxiei determinat de prezenţa dispneei

Compensarea funcţiei respiratorii.

Așezarea pacientului în poziţie semișezândă.Administrarea de oxigen (6 – 8 l /min) la recomdarea medicului.Monitorizare atentă a valorilor Sa O2

Efectuarea electrocardiogramei.

Funcţie respiratorie compensată.

30.01.201

4

Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut

Recăpătarea stării de bine cu scăderea frecvenţei cardiace și corectarea ritmului cardiac.

Asigurarea repausului la pat în poziţii semișezândă.Monitorizare parametrii fiziologici ( TA , FC , D, R )la 30 min.Administrarea tratamentului prescris de către medic :

Enap 10 mg ½ tb x 2 /zi

Diurex 50 1cps / zi

Aspacardin 3 cp / zi

Preductal MR 35 mg x 2 /zi

Trombex 75 mg / zi

Cordarona 200 mg x 3/zi

FVM = 80 / min Ritm neregulat.

61

30.01.201

4

Tendinţa de auto izolare manifestată prin lipsa comunicării

Pacientul să comunice cu familia și celelţi pacienţî

Educarea pacientului cu privire la avantajele unui stil de viaţă sănătos si scăderea ponderală

Pacientul înţelege și aplică măsuri de autocontrol în ceea ce privește stilul de viată.

30.01.201

4

Risc crescut de aparţie a ritmului cardiac crescut .

Pacientul să își menţină o frecvenţă cardiacă normală.

Administrarea tratamentului Recomandat de către medicul curant.Reluarea mobilizării pacientului pe etape cu monitorizarea apariţiei dispneei.

Pacientul se mobilizează pe distanţe mici la început urmând ca progresiv să se deplaseze pe distanţe mari.

30.01.201

4

Lipsa cunoștintelor legate de boala.

Pacientul să primească informaţii despre boala.

Educă pacientul să se autoîngrijească.

EXAMENE PARACLINICE: ECG: FA, FVM ~ 140/minut.

Rx toracic:

- Pulmoni normali cu varsta- Cord cu alungirea si bombardarea VS- Aorta normala radiologic

62

Eco. Abdominal:

- Ficat LS 87, cu hiperreflectivitate accentuate- Hepatomegalie VP 13- Colecist cudat infundibular, sediment abundant, fara calculi;- Rinichi dr.+stg. – normal ecografic, LDH 131, CBI H nedilatate;- Pancreas diametru 30, cephalic;- Hiperecogenitate moderata, splina 102;- Aerocolie masiva + tesut adipos important;- Vizualizare dificila, vezica urinara minim capacitate, prostate normaa.

Analize

a) 29.01.2014

HLG Hgb/dl HT % GA % Gr. %

Ly % Mo. %

Tromb. VSH 1h

1 13/9 42.8 5700 66 26.1 7.7 241000 -

b) 29.01.2014

Glucoza TGO LDL – cholesterol

Triglyceride Creatinina

120 mg/dl 48 U/L 173 mg/dl 122 mg/dl 0.70 mg/dl

AST Fosfataza alcalina

ALT GGT

29 U/L 56 U/L 46 U/L 22 U/L8. Recomandari

- Regim alimentar hiposodat, hipolipidic- Evita efortul, emotiile.

63

Evaluare finala

Pacient obez cu antecedente cardiovasculare semnificative se internează de urgenţă în secţia de cardiologie pentru un episod de fibrilaţie atrială paroxistică .În decursul a celor 5 zile de spitalizare a primit îngrijiri centrate pe nevoile afectate .La externare rămâne o stare de dependenţă la nivelul nevoii de a avea o bună circulaţie și la nivelul nevoii de a avea o buna alimentaţie.

Pe parcursul spitalizării pacientul a primit educaţie sanitară cu privire la un stil de viaţă să nătos.

CAZUL NR. 2

I. Culegerea datelor

9. DATE GENERALENume : APrenume: F

64

Vârsta: 60 de aniSex: FemininStare civila: văduvăOcupaţia: pensionarăNaţionalitate: ROMANDomiciliul: Iași, PașcaniData internarii: ora 10:30, ziua 29.01.2014Data externarii: ora 12:30, ziua 05.02.2014Nr. F.O.: 165

10. Diagnosticul de internare- Fibrilaţie atrială paroxistică Angor Pectoris

11.Diagnosticul principal al externarii- Cardiopatie ischemică cronică dureroasă.- Fibrilaţie atrială permanentă- .Obezitate gr II.

12.Motivele internerii- Durere precordială cu caracter constrictiv,- Palpitaţii,- Dispnee de efort.

13.Antecedente personale patologice- HTA gr II std II cu risc înalt,- Fibrilaţie atrială cronică- Obezitate gr. II,- Dislipidemie

14.Medicatie - Antiaritmic;- Diuretic,- Sartran;- Antiagregant plachetar:- Antibiotic.

15.Istoricul boli- Pacientul de 50 de ani cu antecedentele mentionate mai sus, se interneaza

pentru: durere precordială cu caracter constrictiv, palpitaţii, dispnee de efort. cu debut de aproximativ 4 zile,intermitent cu accentuări ale episoadelor de palpitaţii.

EXAMEN CLINIC GENARAL65

Stare de cunostienţă: prezentă,păstrată.

Tegumente și mucoase normal colorate.

Ţesut conjunctiv subcutanat foarte bine reprezentat – obezitate gr II.

Sistem ganglionar nepalpabil.

Sistem osteoarticular aparent integru.

Sistem muscular normoton.

Aparat repirator

Sub: fără acuze

Ob: Torace de aspect normal ,cu excursia mișcării respiratorii normale bilateral

Murmur vezicular fiziologic.

Aparat cardiovascular

Sub:Palpitaţii, dureri precordiale cu caracter constrictiv , dispnee de efort

Ob:Şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă .Zgomotele cordului

tahiaritmice.TA = 180/100 mm Hg : FVF ~ 140/min.

Aparat digestiv

Sub: Fară acuze

Ob: Abdomen crescut în dimensiuni, meteorizat nesensibil la palpare.Ficat la 3 cm de rebordul costal cu

marginea inferioară dură și suprafaţă netedă.Splină normală . Tranzit intestinal fiziologic.

Aparat urogenital

Sub: Fără acuze

Ob: Lojele renale libere nesensibile la palpare. Micţiuni fiziologice. Urini normocrone.

66

II . Analiza și sinteza datelor

Nr.ctr.

Nevoia fundamentală Manifestări de independenţă

Manifestări de dependenţă

Surse de dificultate

1 Nevoia de a respira si a avea o bună circulaţie

Funcţie respiratorieTorace de aspect normal , sonoritate pulmonară normală , murmur vezicular fiziologic;Resp= 16/min;Functia cardiaca Şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă .

Palpitaţii, dureri precordiale cu caracter constrictiv , dispnee de efortZgomotele cordului tahiaritmice.TA = 180/100 mm Hg FVF ~ 140/min

Ritm rapid neregulat

2 Nevoia de a mânca Înălţime =1.76mGreutate 120 kg

Abdomen crescut în dimensiuni, meteorizat nesensibil la palpare.Ficat la 3 cm de rebordul costal cu marginea inferioară dură și suprafaţă netedă.Alimentaţie bogată în grăsimi, dulciuri , făinoase.Consumator ocazional de băuturi alcoolice tari.

Program dezordonat cu mese după ora 22.

3 Nevoia de a elimina Lojele renale libere nesensibile la palpare;Micţiuni fiziologice; Urini

67

normocrome.Tranzit intestinal fiziologic.

4 Nevoia de a se mişca Vertij;Tulburări de echilibru;

Apariţia dispneei la eforturi mici – oxigenarea insuficientă a creierului.

5 Nevoia de a se odihni Somn deficitar datorită manifestarilor subiective;

Prezenţa palpitaţiilor în puseele de creștere a frecvenţei cardiace

6 Nevoia de a se îmbrăca

Foloseşte îmbrăcăminte adecvată sezonului;

7 Nevoia de a menţine T° cu limite normale

Afebril

8 Nevoia de a fi curat Tegumente si mucoase curate normal colorate;

9 Nevoia de a evita pericolele

Anxietate;Grija;Senzaţie de sufocare asociată cu presiune retrosternală.

10 Nevoia de a comunica Comunicare normală cu familia , personalul medical și bolnavii din salon în perioadele când frecvenţa cardiacă este normală.

Perturbarea imaginii de sine prin prezenţa ţesutuli adipos în cantitate excesivă ce determină o izolare parţială.

11 Nevoia de a practica Religia ortodoxă

68

religia Participă la slujbe religioase

12 Nevoia de a fi util Răspunde promt la indicaţiile asistentei;Pacientul este mulţumit de ceea ce a realizat în viaţă.

Alterarea conceptului de sine;

13 Nevoia de a se recrea Citeşte ziare, reviste, cărţi;Prezintă stare de bună dispoziţie

Capacitate redusă de deplasare în plimbări,excursii determinată de excesul ponderal.

14 Nevoia de a învăţa Pacientul se informează permanent;

Cunoștiinţe insuficiente în ceea ce privește stilul de viaţă sănătos și conservarea sănătăţii.

III. Formularea diagnosticului de nursing

Alterarea funcţiei respiratorie determinat de imposibilitatea efectuării schimbului

de gaze la nivelul parenchinului pulmonar și favorizat de frecvenţa cardiacă

ridicată și neregulată.

Risc crescut de instalare a hipoxiei determinat de prezenţa dispneei.

Anxietate crescută determinată de alterarea confortului cardiac și manifestată prin

agitaţie psihomotorie.

Alterarea imaginii de sine determinat de prezenţa durerilor precodiale cu caracter

constructiv și manifestat prin senzaţia de moarte iminentă.

Riscul alterării integrităţii tegumentelor datorat imposibilităţii acordării îngrijirilor

de igienă .

Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut.

69

Tendinţa de auto izolare manifestată prin lipsa comunicării.

Risc de complicaţii: apariţia insuficienţei cardiace.

Risc crescut de toxicitate a ţesutului nervos determinat de scăderea saturaţiei de

oxigen .

Alterarea imaginei de sine determinată de prezenţa ţesutului adipos în exces și

manifestată prin tendinţă la autoizolare.

IV. ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA PLANULUI

DE NURSING

Data DIAGNOSTI

C NURSING

OBIECTIV

E

INTERVENŢIILE

ASISTENTEI

MEDICALE

CU ROL PROPRIU

ŞI DELEGAT

EVALUAR

E

29.01.201

4

Alterarea funcţiei respiratorie determinat de imposibilitatea efectuării schimbului de gaze la nivelul parenchinului pulmonar și favorizat de frecvenţa cardiacă ridicată și neregulată.

Compensarea funcţiei respiratorii.Instalarea stării de bine.

Asigurarea confortului fizic și psihic : plasarea pacientului în într-un salon curat , aerisit,cu puţine paturi (pe cât posibil într-o rezervă)Așezarea pacientului în poziţie semișezândă.Administrarea de oxigen (6 – 8 l /min) la recomdarea medicului.Recoltarea de proble biologice (sânge) prin puncţie venoasă periferică.Pregătirea materialului necesar pentru puncţia arterială.Recoltarea urinei.Efectuarea

Respiraţie mai usoară cu recolorarea tegumentelor și mucoaselor.

70

electrocardiogramei.

29.01.201

4

Alterarea stării de bine datorită palpitaţiilor cu ritm crescut

Recăpătarea stării de bine cu scăderea frecvenţei cardiace și corectarea ritmului cardiac.

Asigurarea repausului la pat în poziţii semișezândă.Administrarea la indicaţia medicului a antiaritmicelor ( PIV cu SG 5% + 3f Cordarona 150 mg – 15 picături / min).Monitorizare parametrii fiziologici ( TA , FC , D, R )la 30 min.Administrarea tratamentului prescris de către medic :

Enap 10 mg ½ tb x 2 /zi

Diurex 50 1cps / zi

Aspacardin 3 cp / zi

Preductal MR 35 mg x 2 /zi

Trombex 75 mg / zi

Scăderea frecvenţei respiratorie la 100 / min la 1 h .Dispariţia dispneei.

29.01.201

4

Anxietate crescută determinată de alterarea confortului cardiac și manifestată prin agitaţie psihomotorie..

Reducerea

anxietăţii.

Educarea pacientului cu privire la efectele negative ale agitaţiei ( menţinerea și chiar sporirea ritmului cardiac cu păstrarea aritmiei ).

Pacientul înţelege și aplică măsuri de autocontrol în ceea ce privește starea emoţională.

29.01.201

4

Alterarea imaginii de sine determinat

Dispariţia durerii precordiale și

Administrarea tratamentului recomandat

Se reduce semnificativ durerea

71

de prezenţa durerilor precodiale cu caracter constructiv și manifestat prin senzaţia de moarte iminentă.

instalarea unui confort psihic avansat.

( Nitroglicerină 1 tb sublingual ) Oxigenoterapie Administrarea de sedativ ( Extravaleriană 1 cps )

precordială și ca urmare senzaţia de moarte iminentă dispare.

29.01.201

4

Riscul alterării integrităţii tegumentelor datorată imposibilităţii acordării îngrijirilor de igienă

Menţinerea integrităţii tegumentelor prin acordarea îngrijirilor de igienă

Educă pacientul să se autoîngrijească.

Tegumente curate și integre.

Data DIAGNOSTI

C NURSING

OBIECTIV

E

INTERVENŢIILE

ASISTENTEI

MEDICALE

CU ROL PROPRIU

ŞI DELEGAT

EVALUAR

E

30.01.201

4

Risc crescut de instalare a hipoxiei determinat de prezenţa dispneei

Compensarea funcţiei respiratorii.

Așezarea pacientului în poziţie semișezândă.Administrarea de oxigen (6 – 8 l /min) la recomdarea medicului.Monitorizare atentă a valorilor Sa O2

Efectuarea electrocardiogramei.

Funcţie respiratorie compensată.

30.01.201

4

Alterarea stării de bine datorită

Recăpătarea stării de bine cu scăderea

Asigurarea repausului la pat în poziţii semișezândă.

FVM = 80 / min Ritm

72

palpitaţiilor cu ritm crescut

frecvenţei cardiace și corectarea ritmului cardiac.

Monitorizare parametrii fiziologici ( TA , FC , D, R )la 30 min.Administrarea tratamentului prescris de către medic :

Enap 10 mg ½ tb x 2 /zi

Diurex 50 1cps / zi

Aspacardin 3 cp / zi

Preductal MR 35 mg x 2 /zi

Trombex 75 mg / zi

Cordarona 200 mg x 3/zi

neregulat.

30.01.201

4

Tendinţa de auto izolare manifestată prin lipsa comunicării

Pacientul să comunice cu familia și celelţi pacienţî

Educarea pacientului cu privire la avantajele unui stil de viaţă sănătos si scăderea ponderală

Pacientul înţelege și aplică măsuri de autocontrol în ceea ce privește stilul de viată.

30.01.201

4

Risc crescut de aparţie a ritmului cardiac crescut .

Pacientul să își menţină o frecvenţă cardiacă normală.

Administrarea tratamentului Recomandat de către medicul curant.Reluarea mobilizării pacientului pe etape cu monitorizarea apariţiei dispneei.

Pacientul se mobilizează pe distanţe mici la început urmând ca progresiv să se deplaseze pe distanţe mari.

30.01.201

4

Lipsa cunoștintelor legate de

Pacientul să primească informaţii

Educă pacientul să se autoîngrijească.

73

boala. despre boala.

EXAMENE PARACLINICE: ECG: FA, FVM ~ 140/minut.

Rx toracic:

- Pulmoni normali cu varsta- Cord cu alungirea si bombardarea VS- Aorta normala radiologic

Eco. Abdominal:

- Ficat LS 87, cu hiperreflectivitate accentuate- Hepatomegalie VP 13- Colecist cudat infundibular, sediment abundant, fara calculi;- Rinichi dr.+stg. – normal ecografic, LDH 131, CBI H nedilatate;- Pancreas diametru 30, cephalic;- Hiperecogenitate moderata, splina 102;- Aerocolie masiva + tesut adipos important;- Vizualizare dificila, vezica urinara minim capacitate, prostate normaa.

Analize

c) 29.01.2014

HLG Hgb/dl HT % GA % Gr. %

Ly % Mo. %

Tromb. VSH 1h

1 13/9 42.8 5700 66 26.1 7.7 241000 -

d) 29.01.2014

Glucoza TGO LDL – cholesterol

Triglyceride Creatinina

120 mg/dl 48 U/L 173 mg/dl 122 mg/dl 0.70 mg/dl

74

AST Fosfataza alcalina

ALT GGT

29 U/L 56 U/L 46 U/L 22 U/L16.Recomandari

- Regim alimentar hiposodat, hipolipidic- Evita efortul, emotiile

Evaluare finala

Pacientă obeză cu antecedente cardiovasculare semnificative se internează de urgenţă în secţia de cardiologie pentru un episod de fibrilaţie atrială paroxistică .În decursul a celor 5 zile de spitalizare a primit îngrijiri centrate pe nevoile afectate .La externare rămâne o stare de dependenţă la nivelul nevoii de a avea o bună circulaţie și la nivelul nevoii de a avea o buna alimentaţie.

Pe parcursul spitalizării pacientul a primit educaţie sanitară cu privire la un stil de viaţă să nătos.

MEDICAMENTE UTILIZATE PE SECŢIA DE CARDIOLOGIEMEDICAMENTE GRUPA Farmacoterapeutica In Ce Actiuni Le Indica Medicul

TERTENSIF INDAPAMIDUM - DIURETICE CU EFECT MODERAT (EXCL. TIAZIDE) SULFONAMIDE

- HTA esentialaATACAND ANTAGONISTI DE

ANGIOTENSINA II- HTA

75

FUROSEMID DIURETICE CU EFECT PUTERNIC

- Edeme cardiace, cirotice, renale, edeme periferice prin insuficienta venoasa, hipertensiune arteriala.

PREDUCTAL Antiischemic celular - Tratamentul pe termen lung al bolii coronariene: profilaxia crizelor de angina pectorala, in monoterapie sau in asociere cu alte medicamente. Tratamentul afectiunilor cohleo-vestibulare de origine ischemica: vertij, tinitus, hipoacuzie. Tulburari corio-retiniene cu componente ischemice.

SPIRONOLACTONA Diuretic - Hiperaldosteronism primar, edemele cardiace şi hepatice (cirotice cu ascită) şi retenţia de sodiu, sindromul nefrotic, hipertensiunea arterială esenţială, în special asociată cu hiperaldosteronism, hipertensiunea arterială în aldosteromul suprarenalelor, profilaxia hipokaliemiei în tratamentul cu saluretice. Astmul bronşic, miastenia (adjuvant).

CORYOL agenţi alfa şi beta-blocanţi - se foloseşte în tratamentul hipertensiunii arteriale.

- este utilizat pentru prevenirea durerilor de piept (angina pectorală).

- este recomandat pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică.

DILATREND agenţi alfa si beta blocanti. - Hipertensiune arteriala esenţiala:

- Angina pectorala cronica stabila

- Insuficienta cardiaca cronica simptomatica

- Astm bronşic, bronhopneumopatie cronica obstructiva, hipertensiune

76

pulmonara, cord pulmonar.- Bradicardie severa

ZOMEN INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI

- Hipertensiunea arterială. ZOMEN® este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare şi moderate. Infarct acut de miocard. ZOMEN® este indicat pentru tratamentul în primele 24 de ore al pacienţilor cu infarct acut de miocard cu sau fără semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, stabili hemodinamic şi care nu au primit tratament trombolitic.

PROPAFENONA ANTIARITMICE CLASA I SI III ANTIARITMICE CLASA IC

- prevenirea si tratamentul aritmiilor ventriculare (batai neregulate ale inimii de la nivelul camerei inferioare a inimii).- prevenirea si tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare paroxistice datorate accelerarii conducerii impulsurilor electrice in camerele superioare ale inimii (atrii), care includ tahicardii paroxistice prin reintrare la nivelul nodului atrio-ventriculatr sau la nivelul fasciculelor accesorii;- prevenirea si

- tratamentul fibrilatiei atriala paroxistice (batai neregulate ale inimii aparute brusc) si flutter-ului atrial (batai frecvente regulate).

CRESTOR Inhibitori de HMG-CoA reductaza - Hipercolesterolemie primară (tip IIa, inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă), sau dislipidemie mixtă (tip IIb), în asociere cu dieta atunci când răspunsul la dietă şi la alte metode non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat.

SORTIS HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI HIPOTRIGLICERIDEMIANTE

INHIBITORI AI HMG COA

- este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL–

77

REDUCTAZEI colesterolului, apolipoproteinei–B şi trigliceridelor, la pacienţi cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă, atunci când dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu au un efect satisfăcător.

- este indicat pentru reducerea colesterolului total şi a LDL-colesterolului la pacienţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca terapie suplimentară altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau atunci când aceste tratamente nu sunt disponibile.

CORDARONE ANTIARITMICE CLASA I SI III ANTIARITMICE CLASA III

- micsoreaza frecventa sinusala, mareste durata perioadei refractare si intarzie conductibilitatea la nivelul atriului, nodului atrio-ventricular, ventriculului si cailor accesorii - efectul se datoreste, in principal, inhibarii efluxului de K+, cu alungirea fazei a 3-a a potentialului de actiune; franeaza influentele alfa- si beta-adrenergice;

- antianginos prin scaderea rezistentei periferice si deprimarea inimii, cu scaderea consecutiva a consumului de oxigen al miocardului.

APROVEL ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II

- Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.

OMERAN OMEPRAZOLUM - Ulcer duodenal evolutiv;- ulcer gastric evolutiv;

esofagita de reflux;- sindrom Zollinger - Ellison.

De asemenea este indicat ca tratament preventiv in caz de recidiva in esofagita de reflux si in ulcerul gastric si duodenal dificil de controlat.

OLICARD terapia miocardului- vasodilatatoare; - Profilaxie şi tratament pe

78

coronarodilatatoare. termen lung ale anginei pectorale.

- Tratamentul adjuvant al insuficienţei cardiace stângi sau globale, în asociere cu alte tratamente uzuale.

SIMGAL HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI HIPOTRIGLICERIDEMIANTE

INHIBITORI AI HMG COA REDUCTAZEI

- indicat pentru reducerea nivelelor crescute ale colesterolului total, a LDL-colesterolului, apolipoproteinei B şi trigliceridelor la pacienţii cu hipercolesterolemie primară, hipercolesterolemie familială heterozigotă sau hiperlipidemie mixtă, atunci când răspunsul la dietă şi alte măsuri nefarmacologice este insuficient.

LOKREN inhibitor al receptorilor b1 adrenergici

- Hipertensiune arteriala; tratament preventiv in manifestarile de angina pectorala la efort.

NOLIPREL INHIBITORI AI E.C.A. SI DIURETICE - COMBINATI

- Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale.

BISOTENS BETABLOCANTE BETABLOCANTI SELECTIVI

- HTA, angina pectorala, IC congestiva

PRESTARIUM INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI

- tratamentul hipertensiunii arteriale şi insuficienţei cardiace.

BETALOC BETABLOCANTE SELECTIVE - Hipertensiune; angina pectorala; aritmii cardiace, inclusiv tahicardii supraventriculare;

- tratament de intretinere in infarctul miocardic; afectiuni cardiace functionale insotite de palpitatii;

- profilaxia migrenei.TRITACE INHIBITORI AI ENZIMEI DE

CONVERSIE A ANGIOTENSINEI- tratamentul hipertensiunii

arteriale, al insuficienţei cardiace şi al stării post-infarct miocardic.

TROMBOSTOP ANTITROMBOTICE ANTAGONISTI AI VITAMINEI K

- Tratamentul trombozelor extensive ale venelor profunde (se administreaza initial heparina);

- profilaxia trombozelor venoase si a accidentelor embolice dupa interventii chirurgicale (la bolnavii cu risc crescut), tromboflebite

79

recurente, profilaxia de durata a trombozelor pe valvulele cardiace protetice si pe grefele vasculare,

- profilaxia accidentelor tromboembolice in stenoza mitrala (cand se face defibrilarea sau in caz de embolii recurente);

- impiedicarea extinderii trombozei in infarctul acut de miocard.

SINTROM ANTITROMBOTICE ANTAGONISTI AI VITAMINEI K

- HTA

FRAXIPARINE ANTITROMBOTICE GRUPUL HEPARINEI

- previne formarea trombilor (cheaguri de sânge în vene sau artere) şi apariţia recidivelor.

- Insuficienta respiratorie si cardiaca

PLAVIX ANTITROMBOTICE ANTIAGREGANTE

PLACHETARE,EXCLUSIV HEPARINA

- Pacienţi cu infarct miocardic (anterior cu câteva zile, dar mai recent de 35 zile), accident vascular cerebral ischemic (mai vechi de 7 zile, dar mai recent de 6 luni) sau arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare, dovedită. • Pacienţi cu sindrom coronarian acut: - Sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q), inclusiv pacienţi supuşi implantării de stent după intervenţie coronariană percutanată în asociere cu acid acetilsalicilic (AAS). - Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, în asociere cu AAS, la pacienţii trataţi medical, eligibili pentru tratamentul trombolitic.

FENOBARBITAL ANTIEPILEPTICE BARBITURICE SI DERIVATI

- Sedativ in diferite stari de hiperexcitabilitate, afectiuni medicale sau chirurgicale care necesita sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemica etc.) insomnii epilepsie (marele rau epileptic), convulsii la sugari, copii si adulti medicatia

80

prenarcotica, adjuvant al fototerapiei in icterul neo-natal (creste metabolizarea bilirubinei prin inductie enzimatica).

LORISTA ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II

- Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti, copii si adolescenti cu vârsta de 6 până la 18 ani.

- Tratamentul bolii renale la pacientii cu hipertensiune arterială si diabet zaharat tip 2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv.

- Tratamentul insuficientei cardiace cronice (la pacientii >60 ani), atunci când tratamentul cu inhibitori ai ECA nu mai este considerat adecvat din cauza reactiilor adverse, în special tuse sau din cauza contraindicatiei.

- La pacientii cu insuficientă cardiacă stabilizată prin tratament cu un inhibitor ECA nu se recomandă trecerea la terapia cu losartan. Pacientii trebuie să prezinte o fractie de ejectie ventriculară ≤40 % si să fie stabilizati clinic sub tratamentul pentru insuficientă cardiacă cronică.

- Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacientii hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă, documentată prin ECG.

ENAP INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI

- Toate stadiile hipertensiunii esentiale:

- hipertensiunea reno-vasculara;- insuficienta cardiaca

congestiva.PRITOR ANTAGONISTI DE

ANGIOTENSINA II- Indicat în tratamentul

hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.

MIOFILIN Vasodilatator coronarian si renal, spasmolitic al musculaturii netede

- angina pectorala, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala, spasme vasculare, astm, nefrita cronica si scleroza cu insuficienta renala si edeme, colica biliara.

81

SOTALOL BETABLOCANTE NESELECTIVE - Tahiaritmii supraventriculare simptomatice şi care necesită tratament, cum ar fi: tahicardia joncţională, tahicardia supraventriculară din sindromul WPW, fibrilaţia atrială paroxistică. - Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe.

CLEXANE ANTITROMBOTICE GRUPUL HEPARINEI

- profilaxia bolii trombo-embolice venoase, in chirurgia generala si/sau ortopedica

- profilaxia trombo-embolismului venos, la pacientii imobilizati la pat datorita unor afectiuni medicale acute, inclusiv insuficienta cardiaca, insufucuenta respiratorie, infectiile severe si bolile reumatismale.

- Tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) constituite, cu sau fara embolism pulmonar

- Tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului miocardic non-Q (subendocardic), in asociere cu acidul acetilsalicilic

- Profilaxia coagularii in circuitul extracorporeal, in timpul sedintelor de hemodializa.

ACCUPRO INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI

- actioneaza prin largirea vaselor de sange din corp, ceea ce micsoreaza presiunea sangelui din vase.

ENEAS COMBINATII (NITRENDIPINUM+ENALAPRILUM)

- SISTEM CARDIOVASCULAR

DILTIAZEM CORONARO-VASODILATATOR - Insuficienta cardiaca acuta, insuficienta cardiaca congestiva, cord pulmonar cronic, insuficienta cardiaca la copii (in cursul cardiopatiilor congenitale sau capatate);

- fibrilatie si flutter atriale, tahicardie supraventriculara.

- Tratamentul digitalic realizeaza rezultate optime in insuficienta cardiaca cu debit

82

mic, inima dilatata, functie sistolica diminuata, dar rezerva contractila pastrata si cand se adauga fibrilatia atriala sau alta tahiaritmie supraventriculara.

LOZAP ANTAGONISTI DE ANGIOTENSINA II

- este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale.

- este indicat pentru tratamentul insuficienţei cardiace, dacă tratamentul cu un inhibitor ECA este considerat inadecvat

PHYSIOTENS ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE CENTRALA AGONISTI

AI RECEPTORILOR IMIDAZOLINICI

- HTA

TENAXUM ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE CENTRALA AGONISTI

AI RECEPTORILOR IMIDAZOLINICI

- HTA

ROMPIRIN ANTITROMBOTICE ANTIAGREGANTE

PLACHETARE,EXCLUSIV HEPARINA

- Profilaxia recidivei infarctului miocardic

- Tratamentul infarctului miocardic acut

- Tratamentul anginei pectorale instabile

- Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie şi bypass coronarian

- Profilaxia accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii şi a infarctului cerebral

- Reducerea ocluziilor vasculare în arterita obliterantă

PRADAXA ANTITROMBOTICE INHIBITORI DIRECTI AI TROMBINEI

- Prevenţia primară a evenimentelor tromboembolice venoase la pacienţii adulţi care au suferit o intervenţie chirurgicală electivă de înlocuire completă de şold sau o intervenţie chirurgicală de înlocuire completă a genunchiului.

83

CONCLUZII

In prima parte a lucrării au fost prezentate pe scurt noţiuni elementare de anatomia si fiziologia inimii având în vedere ca fibrilaţia atrială paroxistică este o afecţiune ce derivă din mall- funcţionarea sistemului excito-conductor ce are localizare in grosimea miocardului.

84

Apoi au fost trecute in revistă aspecte legate de fibrilaţia atrială paroxistică pornind de la definiţia acesteia și continuând cu etio-patogenia, simptomatologia, stabilirea diagnosticului medical, evaluarea paraclinică a pacienţilor cu această afecţiune si am terminat cu tratamentul care este administrat.

In capitolul II am dezvoltat notiuni legate de rolul asistentului medical în îngrijirea pacienţilor cu fibrilaţie atrială paroxistică si tehnici folosite in practica de îngrijire.

A urmat capitolul III în care au fost prezentate trei cazuri clinice din puncul de vedere a planului de îngrijire începând cu etapa de culegere de date, apoi analiza si sinteza acestora în urma căreia s-au formulat mai multe diagnostice de nursing. Planul de îngrijire a celor trei pacienti a fost partea de lucrare in care am specificat activitatea mea ca intervenţii autonome di delegate pe care le-am aplicat acestor pacienţi in decursul stagiului practic.

In concluzie pot spune că îngrijirea pacienţilor cu fibrilaţie atrială paroxistică este un proces complex care necesită pe lângă pregatire teoretică și practică de nivel înalt și multa empatie și dăruire din partea asistentului medical.

BIBLIOGRAFIE

1. A. JOHN CAMM, PAULUS KIRCHHOF, GREGORY Y.H. LIP, et al. Guidelines for the management of patients with atrial fibrillation. European Heart Journal (2010) 31, 2369 2429.

85

2. A. JOHN CAMM, GREGORY Y.H. LIP, et al. 2012 focused update of the ESC Guidelines for the management of atrial fibrillation. European Heart Journal (2012) 33, 2719-1747.

3. Craig T. January, MD, PhD, FACC, et al. 2014 AHA/ACC/HRS Guideline for the Management of Patients With Atrial Fibrillation: Executive Summary. J Am Coll Cardiol. 2014;():. doi:10.1016/j.jacc.2014.03.021

4. DAVID A. GARCIA and MARK A. CROWTHER. Reversal of warfarin: case-based recommendations. Circulation (2012), 125:2944-2947.

5. GROSU A. Fibrilaţia atrială. Chişinău: Universul, 2006.

6. FUSTER V, WAINE ALEXANDER R, O'ROURKE R et al. The heart. 10th edition. The McGraw-Hill Companies, Inc., 2001.

7. KOWEY P, NACCATELLI G. Atrial Fibrillation. V eds, New York, 2005.

8. National Services Scotland, Protocol for the reversal of over-anticoagulation with warfarin, 8 september 2010.

9. Ş.Bălănescu. Fibrilaţia atrială. Controlul anticoagulării orale de la INR la alţi indici. Romanian Journal of Cardiology, vol.23, supplement A, 2013

10. Denes P, Wu D, Dhingra RC, et al. Demonstration of dual A-V nodal pathways in patients with paroxysmal supraventricular tachycardia. Circulation. 1973;48(3):549-55.

11. Rosen KM, Mehta A, Miller RA. Demonstration of dual atrioventricular nodal pathways in man. Am J Cardiol. 1974;33(2):291-4.

ANEXE

86

    

Anexa 1 – Localizare si anatomia inimii

87

Anexa 2 - Circulaţia sângelui în inima                 

88

                                  

Inima – vedere anterioara

                   Inima – vedere posterioara 

Anexa 3 – Configuraţia externă a inimii

89

Anexa 4 – Configuraţia internă a inimii 

           . 

90

Anexa 5 – Dispoziţia valvelor cardiace

91

Anexa 5 – Dispoziţia valvelor cardiace

92

Anexa 6 – Electrocardiogramă normală

93