1.Raportul dintre patologia articulara si kinetoterapieRAPORTUL DINTRE PATOLOGIA ARTICULARA SI KINETOTERAPIE

Cavitatea articulara reprezinta sediul unor stari patologice care determina deficit functional mai mult sau mai putin sever, respectiv redoare, adica limitarea mobilitatii articulare, sau anchiloze (impiedicarea/disparitia miscarii), la care se adauga durerea, elementul cauzal important in toate disfunctionalitatile.Elementele intraarticulare care pot determina deficit motor sunt:1. fractura intraarticulara, calusul exuberant, prezenta unui corp strain intraarticular. Acest aspect NU are tratament conservator, ci numai tratament ortopedico-chirurgical;2. luxatia capetelor osoase rezolvarea este de asemenea ortopedica;3. retractia sau contractura capsulei fenomen care compromite jocul articular al capetelor osoase si astfel blocheaza miscarile oscilatorii ale segmentelor;4. inflamatia (SINOVITA) in stadiul acut este disfunctionala prin durere. Inflamatia cronica este distructiva pentru toate structurile intraarticulare, inclusiv cartilajul osos. Blocarea mobilitatii este consecinta durerii, la inceput si mai ales tardiv a imposibilitatii alunecarii capetelor osoase articulare datorita: lipsei lubrifierii; pierderii congruentei; dezaxarilor retractiei capsulare; panusului invaziv.5. proliferarea tesutului fibro-grasos, invadant intr-o articulatie imobilizata timp indelungat6. procesul degenerativ.Obiectivele kinetoterapiei vor fi: mentinerea mobilitatii articulare inca de la inceputul procesului patologic, prin mobilizari pasive (de catre kinetoterapeut sau aparate automate), mobilizari autopasive si active; posturarea de mentinere sau redresare a alinierii segmentelor; mobilizarii pasive de refacere a jocului articular; scaderea incarcarii.

2.Raportul dintre fibrele musculare si kinetoterapie.Refacerea musculaturiiRAPORTUL DINTRA PATOLOGIA MUSCHIULUI SI KINETOTERAPIE

Muschiul, mai mult chia decat articulatia, repreziinta obiectivul central al kinetoterapiei, in absolut toate starile patologice care afecteaza aparatul locomotor. Patologie post-traumatica; Patologie reumatologica; Patologie neurologica.

Un domeniu vast de interes il reprezinta antrenamentul la efort, care se face prin intermediul activitatilor musculare, antrenament, care reprezinta un element primordial in programele kinetice, inclusiv in boli cardiovasculare si bronhopulmonare, ca si in programe de profilaxie ale sedentarismului, stresului, starilor nevrotice si altele.Muschiul ramane de asemeni principalul obiectiv al antrenamentului sportivilor.Paradoxal este faptul ca, in patologia muschiului exista situatii in care kinetoterapia are limite serioase pana la contraindicatie (ex: in unele miopatii).Exista obiective foarte precise ale kinetoterapiei care se adreseaza muschiului, si exista metodologii diverse pentru atingerea acestor obiective.Exista exercitii perfect codificate pentru fiecare grup muscular.REPARATIA MUSCHIULUI

Forta muschiului este data de calitatea si cantitatea materialului contractil.Rezistenta muschiului la rupere este data de scheletul fibros. Clasic, se spunea ca muschiul nu este capabil sa se regenereze. Astazi s-a constatat ca in leziunile difuze, dar care nu intrerup fibra musculara, regenerarea este regula.Leziunile usoare ale fibrelor musculare care determina doar intreruperi mici, se vindeca prin cicatrici conjunctive, total nesemnificative pentru funtia muschiului.Leziunile severe, cu intreruperi mari, se repara prin invadare de cicatrice interstitiala, cicatrice care ia aspect de tendon intermediar. In aceste conditii functia musculara este afectata si ramane pericolul unor noi ruperi.Exista situatii in care pot apare o adevarata regenerare a fibrei musculare. O astfel de regenerare numita regenerare mioblastica nu se poate realiza decat prin conservarea membranei bazale a muschiului. Acest lucru se intampla foarte rar.Este insa cert faptul ca omul traieste si moare cu acelasi numar de fibre musculare.

3.Repararea tendoanelor si a ligamentelorRepararea tendonului si a ligamentuluiLezarea tendonului nu se vindeca prin regenerare, asa cum se intampla de exemplu cu osul, ci printr-o cicatrice fibroasa, denumita calus tendinos, la care participa si tesuturile vecine. Astfel, iau nastere aderente peritendinoase, cere ulterior vor bloca alunecarea tendonului. Din fericire, aceste aderente dispar mai tarziu, dupa reluarea miscarilor si a contractiei musculare.Vindecarea prin cicatrice conjunctiva locala si invadarea conjunctiva din vecinatate, sunt proprii si exclusive pentru tendoanele cu masa mai redusa. Tendoanele mari si cu circulatie bogata (tendonul Achilian) pot regenera prin inmugurire, repararea leziunii facandu-se astfel cu material tendinos.O sutura de tendon sau o grefa de tendon pot reface continuitatea tendonului daca fibrele au fost puse cap la cap.Rezultatul anatomic poate fi foarte bun dar nu si cel functional, care este variabil in functie de blocarea alunecarii normale. Un comportament destul de asemanator prezinta si ligamentul in cazul lezarii sale, vindecarea spontana a unei rupturi ligamentare realizandu-se prin cicatrice conjunctiva, nu prin regenerare, cicatrice mai bogata in tesut elastic. Marimea cicatricei tine de gradul de imobilizare.Aceasta cicatrice va ramane definitiv, locul de slaba rezistenta pentru noi rupturi.Vindecarea dupa ruptura ligamentara reparata chirurgical, adica capetele ligamentare puse in contact si bine imobilizate, repararea pe cale chirurgicala este mult mai buna, facandu-se cu o cicatrice mica si cu un grad important de regenerare.Rezistenta locala este recastigata, asa ca viitoarele rupturi, daca vor apare, se pot produce oriunde ca la un ligament sanatos.Mare atentie!! Viteza de vindecare a ligamentului prin cicatrice spontana sau post-chirurgicala este aceeasi, dar calitatea acestei cicatrici difera.4.Fibra muscularaStructura fibrei musculare corespunde functiei de contractie plus relaxare.Fibra musculara este formata din membrana sarcolema, citoplasma/sarcoplasma,nuclei organite celulare comune dar si structuri cotiplasmatice specifice: - Miofibrilele.Lungimea unei fibre musculare, variaza de la cativa centrimetri la cativa zeci de centrimetri, ex cel mai tipic fiind muschiul croitor, care este cel mai lung muschi al corpului uman.Grosimea fibrei, variaza intre 10 si 150 de microni.Sarcolema adica membrana celulara are 20 pana 200 de Angros(submultiplu al metrului,la puterea -9),pe fata interna a membranei se gasesc nucleii care sunt alungiti paralel cu axul lung al fibrei musculare.In sarcolema se gasesc doua structuri specifice:1) partea post-sinaptica a placii motorii respectiv organul de legatura,intre terminatia nervoasa prin care vine comanda impulsul motor, si fibra musculara organ efector.Placa motorie care este unica, la fibrele albe, si multipla la fibrele rosii.2) sistemul tubular prin care sunt dirijate impulsurile nervoase catre elementele contractileSarcoplasma contine citoplasma nediferentiata,dar contine si miofibrile,organitele specifice contractiei.Cantitatea de sarcoplasma variaza in functie de activitatea musculara.Muschii oculari, respiratori, adica muschii cu activitate permanenta sunt bogati in sarcoplasma,asa numiti muschi rosii.Muschii care se contracta rapid si obosesc repede sunt saraci in sarcoplasma,sunt asa numiti muschi albi.In sarcoplasma exista o serie de granule formate de mitocondrii,grasimi, picaturi de lipoproteine.Miofibrilele sunt singurele elemente contractile ale muschiului,sunt dispuse in fascicole,sunt de ordinul sutelor de mii si ocupa cca 2/3 din spatiul intracelular.Sunt orientate in lungul celulii musculare paralele intre ele si sunt constituite dintr-o succesiune de discuri sau benzi clare si intunecate.Miofibrina are lungiea fibrei musculare, intinandu-se de la un capat la altul ale acesteia si este formata prin asearea cap la cap a cateorva mii de unitati contractile numite sarcomeri,ce se intind intre doua linii numite liniile Z.Portiunea din miofibrila cuprinsa intre doua linii Z se numeste sarcomer sau casuta krause si reprezinta unitatea contractila propiu-zisa a fibrei musculare.Linia Z care se numai numeste striaAmicii, se insera pe fata externa a sarcomerei trecand la acelasi nivel prin toate miofibrilele si legandu-le intre ele.Miofibrilele sunt compuse din miofilamentele de miozina si actina aranjate longitudinal.Discurile clare sau discurile Izotrop, sunt formate din actina;Discurile intunecate Anizotrop, sunt formate din miozina.In discul A patrund si filamentele de actina, dar numai pana la un anumit nivel numit zona H.Linia cea mai intunecata din discurile A si anume linia M rezulta dina cumularea din aceluias nivel a capetelor miofilamentelor de miozina.Mitocondriile la nivel sacroplasmatic, se numesc sarcozoni,ei au fost studiati in mod deosebit de Emil Palade,care este singurul roman laureat cu premiul Nobel,care a descris aspectul si rolul acestor sarcozoni.Sarcozonii se grupeaza in jurul nucleilor al placii motorii si intre elementele contractile.Sarcozonii sunt purtatori a echipamentului enzimatic celular.La acest nivel se metabolizeaza sub stratul energetic pana la dioxid de carbon si apa si tot in acest nivel este stocata energia in forma de ADPReticulul sarcoplasmatic este un sistem canalicular longitudinal, numit sistemul tubular L care la nivelul jonctiunii dintre discul clar si cel intunecat se termina cu o dilatatie cu aspect de cisterna intre doua cisterne.Se formeaza un canalicul care leaga sistemul L de sistemul tubular T din sarcolema.Complexul dintre doua cisterne alaturate, si canaliculul T formeaza triada descrisa de Palade.Fiecare sarcomen are cate doua triade.Proteinele musculare, se clasifica in patru mari categorii:1) Proteine sarcoplasmatice 2) Proteine miofibriale 3) Proteinele categoriei subcelulare4) Proteinele stronei care se gasesc in sarcomer, formeaza mai ales linia Z.Dintre aceste patru categorii, cele mai cunoscute si reprezentate,care depasesc 50% din structura intregii fibre musculare sunt proteinele miofibriale.Ele sunt: Miozina este dispusa in filamente groase in discurile intunecate.Molecula de miozina este lunga de cca 1600 de Angtromi, si groasa de cca 20 de A.Este formata din doua fragmente:a) meromiozina usoara este orientata longitudinal;b) meromiozina grea apare sub forma unor punti transversale.Are activitate atepeazica(isi descompune ATP-ul)si se poate combina cu actina, formand actomiozina, sau actinomiozina. Actina formeaza diametrele discurilor clare, intre zona H si linia Z pe care se insera.Actina se prezinta sub forma globulara care prin polimelizare devine actina fibrilara si sub aceasta forma interactioneaza cu miozina.Actina fibrilara compusa din molecule sferice se autoinfasoara colicoidal. Tropomiozina face parte din componentele structurilor de anzina, pe care o polimelizeaza.Se prezinta ca un filament alungit, in jurul caruia se infasoara, spirala helicoidala de actina.Tropomiozina,menntine starea de contractie a muschiului Tropomina este dipusa in gramezi bimoculare, la fiecare jumatate de spira a lantului de actina si favorizeaza interactiunea actina-tropomiozina.Structural si functional muschii au fost diferentiati in muschi fazici si muschi tonici,in functie de preponderenta fibrelor faze sau albe, sa a celor rosii in cazul aceluiasi muschi.

5.Circulatia limfei Circulatia Limfatica: Deverseaza practic, limfa de la periferie spre centru catre confluentii venosi spre baza gatului si reprezinta o forma de intoarcere a fluidului din mediul intern, extra-vascular catre inima.Din tesuturi lifma este colectata in vase din ce in ce mai mari, pana cand ajunge la cele doua canale principale:canalul toracic care colecteaza limfa din sectorul sub-diafragmatic si jumatate din stanga supra-diafragmatic;canalul toracic drept care colecteaza limfa doar din jumatatea dreapta.Cele doua se varsa in venel subclaviculare, conducand limfa circulatia venoasa.Limfa are o circulatie foarte lenta,iar fiind produsa din filtrarea plasmei la nivelul capilarelor .La inceput seamana cu lichidul extracelular si cu plasma,dar este mai saraca in proteine.In traiectul ei limfa trece prin glanglionii limfatici, unde se incarca si celular si unde primeste si proteine.In functie de teritoriul strabatut,limfa poate fi imbogatita in anumite substante:lifma de intestinul subtire bogata in grasimilimfa din zona ficatului bogata in proteinelimfa de la glandele endocrine bogata in hormoni

6.Tendonul si ligamentul.StructuraTENDONUL SI LIGAMENTUL

TENDONUL leaga muschiul de os. Ceea ce determina unele diferente inLIGAMENTUL leaga os de os. organizarea structurii fibrelor de colagen

Aranjamentul fibrelor colagenice explica de ce tendonul rezista fara deformare la fortele de tractiune in ax, forte declansate de muschi, dar se deformeaza repede in cazul fortelor latero-laterale de forfecare sau de compresie.Ligamentul care trebuie sa stabilizeze articulatia in diversele ei directii de mobilizare, nu este deformat de nici o forta (forfecare, tractiune sau compresie).Tendonul are o distributie longitudinala a fibrelor colagenice, in timp ce ligamentul are fibrele aliniate paralel, oblic si spiralate.Ligamentul si tendonul sunt structuri conjunctive foarte dense si rezistente, formate din: fibre colagenice si elastina; proteoglicani;care sintetizeaza si secreta proteinele apa;colagenice si de elastina celule (FIBROBLASTI)

Predomina elastinul de tip I, cu mare stabilitate si rezistenta (70 80%)Fibra de colagen a acestor structuri are cea mai mare rezistenta, fiind comparabila cu fibra de otel de acelasi diametru.Fibra tendonului este cea mai lunga fibra din corpul uman, caci ea se naste din PERIMISIUMUL muschiului si ajunge la structurile osoase profunde.Molecula de colagen are 3 lanturi polipeptidice, formand o tripla spirala. Fiecare lant contine cca. 1000 de aminoacizi si poarta numele de LANT ALFA.Moleculele colagenice se organizeaza astfel: 3 molecule asezate spiralat formeaza un mic snop; 3 astfel de snopuri se aseaza seriat, cap la cap; 5 astfel de serii se aranjeaza in paralel si, ceea ce rezulta, este MICROFIBRILA tendonului sau ligamentului; un grup de microfibrile aranjate ca un snop si care sunt mentinute strans unite prin punti transversale, formeaza FIBRILA.

Rezistenta tendonului si ligamentului depinde de numarul si starea acestor punti, respectiv legaturi transversale, dintre moleculele colagenice.Varsta, sexul, nivelul de activitate fizica (antrenamentul), determina numarul si starea puntilor transversale (rezistenta acestor structuri).In afara fibrelor conjunctive, colagen si elastina, tendonul si ligamentul contin proteoglicani si apa, formand matricea extracelulara.Combinatia proteoglicanilor cu apa, da un gel cu o vascozitate variabila, variabilitate determinata de activitatea fizica (miscarea face sa scada vascozitatea).Aceasta proprietate a unui tesut de a-si modifica vascozitatea in raport cu miscarea, se numeste TIXOTROPIE. Tixotropia explica rezistenta unui tesut la intinderea lui cu o viteza data, vascozitatea mare insemnand o rezistenta mare la intindere, fortand intinderea. La viteza mare riscam ruperea, daca tesutului nu i s-a scazut suficient vascozitatea prin exercitii de incalzire prealabila.S-au evidentiat in corpul tendonului, filamente de actina si miozina, constantandu-se astfel ca tendonul nu este numai un simplu transmitator al contractiei, ci si un element activ in lantul kinetic: muschi-tendon-os.Tendonul este protejat de o teaca fibroasa in portiunea unde el aluneca in santul osos. Aceasta teaca este de fapt un tesut fibrocartilaginos care tapeteaza santul respectiv, numit CULISA OSOASA.Unele tendoane sunt inconjurate de o teaca sinoviala, formata dintr-o foita parietala pe peretele osos al canalului traversat de tendon si o foita viscerala pe tendon. Intre cele doua foite exista lichid sinovial.Aceste elemente sunt similare celor de la nivelul articulatiei.In zonele de mare frecare sau presiune asupra tendonului, exista BURSELE SINOVIALE, asemanatoare unor pernite amortizoare umplute cu lichid sinovial.Inflamarea acestor structuri sinoviale determina asanumitelor TENOSINOVITE (BURSITE) care fac parte din asanumitul reumatism al tesutului moale.Zona de insertie a tendonului la os are o alcatuire particulara, datorita modificarilor de structura de la tendon catre os. Pornind de la structura clasica de tendon, se trece progresiv catre un fibrocartilaj.Tendonul este bogat inervat, prezentand toate tipurile de inervare si beneficiind de un aparat senzitiv specializat care regleaza contractia musculara (aparat GOLGI).Multa vreme s-a crezut ca tendonul este un organ foarte prost vascularizat. In realitate el primeste o vascularizatie relativ buna de la vasele muschiului, periostului si mai ales de la tecile peritendinoase.Tendonul indeplineste, functional, un triplu rol: organ de transmitere al fortei de contractie; organ de modulare a contractiei brutale, deci rol de amortizor; organ de amplificare a contractiei musculare abia perceptibile.

Ca transmitator al fortei de contractie musculara, tendonul trebuie sa aiba o rezistenta buna, pentru a face fata acestor tensiuni.In activitatea obisnuita, tendonul este solicitat pana la a 4-a parte din rezistenta lui la rupere.Exista, teoretic, un raport intre grosimea tendonului si rezistenta lui, desi aceste 2 proprietati pot evolua si independent. De exemplu: in perioada de crestere, antrenamentul fizic determina hipertrofia tendonului. La varsta adulta, acelasi antrenament determina cresterea rezistentei, nu si hipertrofia lui.Imobilizarea scade rezistenta tendonului favorizand ruperea acestuia la reluarea activitatii.

7.Tipurile de fibre musculare si clasificare muschilor.CLASIFICAREA MUSCHILOR

Exista o serie de clasificari ale muschilor, in functie de criteriul luat in considerare:1. dupa numarul de articulatii peste care trec: uniarticulari toti muschii scurti; biarticulari (ex: muschiul croitor, dreptul femural); poliarticulari (ex: flexorii si extensorii degetelor)2. dupa numarul capetelor de origine: mono biceps triceps cvadriceps3. dupa asezare: superficiali (cutanati sau pielosi) profunzi (subfasciali)4. dupa modul de grupare a fasciculelor musculare fata de tendoane: fasciculele musculare se continua cu tendonul, avand aceeasi directie fasciculele musculare se insera oblic pe tendon (muschi penati, uni sau bipenati) corpul muschiului este intrerupt de un tendon intermediar (musciul digastric)5. dupa structura si functie: muschii tonici- muschii proximali antigravitationali sar o articulatie au tendoane late au un travaliu putin intens se contracta lent obosesc greu

muschii fazici - muschii superficiali sar 2 articulatii au tendoane lungi se contracta rapid obosesc usorFIBRELE ALBE: sunt sarace in mioglobina, mitocandrii si enzime oxidative; rezervele de ATP energetice sunt reduse; vascularizatia este mai saraca sistemul nervos, care va comanda contractia fibrei albe, provine de la motoneuronul ALFA, motoneuron mare, determinand contractii rapide, fazice, deoarece aceste fibre au o singura sinapsa neuromusculara. O astfel de contractie implica o mare cheltuiala energetica, motiv pentru care fibra oboseste repeda.

FIBRELE ROSII: sunt bogate in mioglobina, mitocondrii si ATP; au o retea ampla de capilare sanguine; activitatea lor se datoreaza motoneuronului ALFA mic, din coarnele anterioare ale maduvei spinarii; aceste fibre au mai multe sinapse neuromusculare; raspunsul tonic este de intensitate redusa dar de lunga durata; cere un consum energetic mic, din care cauza fibrele rosii obosesc greu.

Dupa Burke si colaboratorii, exista 4 tipuri de fibre ale unitatilor motorii. Aceasta clasificare a luat in calcul mai multi parametri functionali ai fibrelor musculare: forta maxima; rapiditatea contractiei; rezistenta la oboseala; capacitatile enzimatice; activitatea ATP-azei.

Cele 4 tipuri sunt:

Tipul I fibre lente au timp de contractie lung; forta maxima redusa; rezistenta mare la oboseala sunt bogate in enzime activitate ATP-azica redusa

Tipul II - fibre rapide si rezistente la oboseala: au timp de contractie rapid; isi conserva forta chiar dupa multe contractii; sunt bogate in enzime; activitate ATP-azica bogata

Tipul III fibre ce obosesc rapid: ritm de contractie rapid; forta foarte mare dr nu pot mentine aceste caracteristici dacat pentru cateva contractii, trebuind apoi sa se odihneasca resurse enzimatice mici activitate ATP-azica mare

Tipul IV fibre intermediare: mentin un timp oarecare, dar in contractile repetitive nu genereaza forta mare; Studiile au demonstrat ca aceste propietati ale fibrelor musculare sunt in dependenta directa, in primul rand cu structura miozinei.

8.Mecanica ventilatieiMecanica respiratiei ispiratia e un process activ, ea se datoreaza contractiei muschilor inspiratori, avand ca urmare cresterea tuturor celor 3 diametre ale cutiei toracice, antero-posterior sau sagital ,lateral si longitudinal. Diametrul longitudinal creste datorta contractiei muschiului difragm. Daca in repaus difragmul are forma boltita, datorita presiunii intraabdominale intretinuta de contractia muschilor abdominali care deplaseaza fisele abdominal spre torace unde presiunea e negativa, cand diafragmul coboara el se aplatizeaza si preseaza asupra viscerelor abdominale pe care le coboara. Exercita in acelasi timp prin intermediul lor o presiune laterala asupra rebordurilor ultimelor coaste. Ina cest fel contractia diafragmului nu mareste numai diametrul longitudinal ci creste si circumferinta bazei cutiei toracice. in medie suprafata diafragmului este de cca 350cm2. Coborarea diafragmului cu doar 2 cm creste volumul cutiei toracice cu cca 500ml ceea ce reprezinta volumul aerului inspirat in cursul fiecarui inspire obisnuit.In cursul inspiratiei diafragmul coboara fata de spina iliaca cu cca 1,5 cm si asigura cca 60% din volumul current respirator. In cursul inspiratiilor ample coborarrea poate fi de la 7-10cm.Diafragmul e inervat de nervul frenic cu origine din C3-C4. Sectionarea nervului frenic, desi muschii cutiei torarcice compenseaza afectarea diafragmului prin miscari ampl,e in inspire diafragmul paralizat va fi inspirat spre torace. Se va bolti exagerat si uneori acest mechanism paradoxal poate duce la moarte.Contractile diafragmului nu sunt un act voluntary cu toate ca diafragmul e un muschi striat. Aceste contractii sunt mai mult schimbari de tonus si au character ritmic, ceea ce explica dc diafragmul ca si muschiul cardiac nu obosesc niciodata. F imp e rezistenta la toxice, de ex in cursul anesteziei e ultimul muschi cu activitate perturbata. In inspiratia linistita pe langa diaphragm un rol important il joaca muschii scalene, care prin fixeaza coastele superioare , in timp ce muschii intercostali in directive oblica de sus in jos si dinapoi inainte ridica coastele inferioare fata de coastele de deasupra. In acest mod cresc diamtrele anetroposterior si transvers al toracelui.De necessitate pt obtinerea de volume respitratorii mai mari intra in functie muschii respiratori auxiliari, care au punct fix de insertie pe coloane vertebrala si pe craniu si insertia mobile pe coastele superioare(muschii scalene, lungul gatului si pectoralii mici). Contractia muschilor auxiliary ridica caoastele ,ceea ce produce anteroposterior si proiectarea sternului inainte.Diamtrul transvers al cutiei toracice creste in inspiratie datorita miscarii de torsiune intr-un ax oblic al articulatiilor costovertebrale prin contractia muschilor inspiratori care ajung sa aduca coastele pereche sa se priveasca fata in fata. In cursul inspiratiei fortate, pe lg muschii inspiratori propriu-zisi mai participa si muschii inspiratori accesori cu punct de insertie fix pe cutia toracica si mobil pe extremitatea cefalica, pe centura scapulara sau pe membre. Cei mai imp muschi resp (sternocleidomastooidian, marele pectoral, dintat mare si trapezul)

Expiratia- dupa inspiratie care dureaza cca 1 sec fara pauza urmeaza expiratia care la adult dureaza cca 2 sec. Expiratia linistita e pasiva. In efortul fizic sau in caz de obstacole pe caile aeriene expiratia poate sa devina si ea activa prin interventia muschilor expiratori care au insertie fix pe bazin si insertie mobile pe marginile inferioare ale cutiei toracice.Comprima viscerele abdominale care deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale, astfel se reduce volumul costal.

In interiorul cav pleurale in expiratie presiunea e mai mica decat presiunea atmosferica. Vidul pleural e rezultatul aspiratiei pe care plamanul elastic o exercita in zona spatiului pleural. In cursul inspiratiei cand diametrele cutiei toracice cresc, vidul pleural creste si el solicitand forta elastic a plamanilor.

Presiunea intrapulmonara si excursiile pulmonului- in inspiratie vidul pleural in crestere antreneaza plamanii care urmaresc micarile cutiei toracice. coborarea diafragmului deschide spatiile costo diafragmatice. Plamanii intra in aceste spatii costodiafragmatice daca in conditii traumatice se deschid pleurele plamanii se retracta brusc spre hil pt ca dispare vidul intrapleural, expansiunea plamanului nu se mai produce, plamanul se retracta brusc spre hil si survine moartea prin axfiere.Exista 3 zone: Zona hilara- rigida, fara elasticitate in care se agsesc ramnificatiile bronsice si ale vaselor mari si unde nu se produc expansiuni respiratorii Zona perihilara- in care plamanul prezinta expansiuni reduse Zona mobila activa periferica-de la 2-8 cm de la hil spre interior. La acest nivel se produc excursiile cele mai mari si ventilatia cea mai activa. In inspir, in urma cresterii volumului pulmonar, alveolele se deschid, volumul sacilor alveolari si ai alveollelor creste, ca urmare presiunea areului va scadea in reg alveolara, astfel se va crea o diferenta intre preisunea aerului atmospheric care ramane nemodificata si presiunea intraalveolara care scade. In cursul unei inspiratii normale diferenta e de ca 2-3mm coloana mercur. Datoria acestei dif de presiune, aerul patrunde prin caile respiratorii pana in zona alveolara datrota diferentei de preisune dintre aerul atmospheric si sub presiunea creata la nivel alveolar prin expansiunea plamanilor. Intr-o inspiratie fortata cu glota inchisa vidul intrapulmonar poate sa creasca astfel incat la sf inspiratiei sa se egalizeze presiunea intre aerul alveolar si aerul atmospheric.Expiratia reprezinta retractia plamanului in cursul perioadei pasive respiratorii.

9.Structura articulatie uniceDintr-un anumit punct de vedere se poate considera ca sistemul articulatiei singurare, poate fi privit ca unitate morfo-functionala a aparatului kinetic. Structurile (componentele) sistemului articulatiei singulare sunt: osul cartilajul ligamentultoate aceste elemente compunand componenta tendonul rigida articulara articulatia membrana sinoviala muschiul receptorul senzitiv neuronul

10.Volume si capacitati pulmonare1) Volumul curent(VC) > cantitatea de aer ce se schimba intr-o respiratie normala.2) Volumul Inspirator de rezerva(VIR) > volumul ce mai poate fi inspirat la sfarsitul unei inspiratii normale.3) Volumul expirator de rezerva(VER) > cantitatea de aer ce poate fi expirata fortat la sfarsitul unei inspiratii normale.4) Volumul rezidual(VR) > aerul ramas inca in plamani la sfarsitul unei respiratii maximale.5) Capacitatea vitala(CV) > volumul expirat fortat dupa o inspiratie maximala.6) Capacitatea pulmonara totala (CPT) > cantitatea de aer gasita in pllamani la sfarsitul unei inspiratii fortate.Capacitatea functionala reziduala(CFR) > suma dintre volumul expirat de rezerva si volumul rezidual. CV(capacitatea vitala) = VIR+VC+VERCPR = VER+VRCPT = CV+VR

11.Circulatia sangelui in veneCirculatia sangelui prin veneVenele sunt vasele prin care sangele se intoarce la inima.Volumul venos,este mai mica pana la 0 la varsarea venelor cave in atriul drept.Viteza si circulatia sangelui creste de la periferie cu 0.5mm/s spre inima atingand in cele doua vene cave, valoarea de 100mm/sec.In peretele venos, exista tesut elastic si testut muscular neted,care confera venelor doua propietati importante:Distensibilitatea si contractilitatea.Distensibilitatea este propietatea venelor de a-si mari pasiv calibrul sub actiunea presiunii sangelui.Capacitatea bazinului venos creste,venele putand inmagazina volume sporite de sange,sub venele hepatice, splenice si subcutanate,care joaca rol de rezervoare.Contractilitatea este capacitatea de a-si modifica activ calibrul prin contractie sau relaxaarea muschilor netezi din perete.Prin contractia venelor, se mobilizeaza sangele din rezervoare,producandu-se deplasarea lui spre inima ceea ce creste debitul cardiac.Factorii care determina intoarcerea sangelui la inima prin activitatea sa de pompa, inima mentine, deci creeaza si mentine o diferenta de presiune intre aorta cca 100 de mm coloana de mercur si atriul drept 0 desi presiunea sangelui scade mult la trecerea prin arteriole si capilare,mai ramane un rest de presiune,cu rol de impingere de cca 10 mm coloana de mercur la extremitatea venoasa a capilarului.Deci restul de presiune este un factor care participa la intoarcerea sangelui la inima.Un alt factor este aspiratia toracica presiunea negatica din cavitatea toracica determinata de elasticitatea pulmonara , este mai mare in inspiratie si contribuie la mentinerea unor presiuni scazute in venele mari din cavitatea toracica.Al treilea element presa abdominala produsa de coborarea diafragmului in timpul inspiratiei.Exercita o presiune pozitiva in teritoriul abdominal care se transmite venelor, impingand sangele spre inima.Alt element pompa musculara adica contractia intermitenta musculara exercita o presiune asupra venelor din muschi care sunt mult mai comprimabile decat arterele.Venele profunde sunt golite de sange in timpul contractiei,iar relaxarea din doua contractii aspira sangele din venele superficiale.Sangele este impins spre inima datorita sistemului valgular pe care venele il au si care imprima acest sens de curgere impedicand refluxul.Acest mecanism valgular devine ineficient in repausul prelungit,dar intervine eficient mai ales la nivelul membrelor inferioare in timpul mersului.Prin acest mecanism valgular, intoarcerea venoasa este ajutata si de pulsatiile arterelor daca se afla in vecinatate.Al 5-lea element aspiratia atriala modificarile de presiune din atriul drept se repercuta asupra presiunii sangelui in venele mar.IN fata de ejectie ventriculara, presiunea sangelui in atriu scade,datorita deplasarii spre varful inimii a peretilor atriani.Scaderea presiunii din atri, aspira sangele din venele mari,si ciclul se reia.Acest mecanism este accelerat in tahicardie.Forta gravitationala ajuta circulatia din teritoriile aflate deasupra nivelului corpului si ingreuneaza circulatia de desubt.In acesst fel circulatia venoasa este influentata de pozitia corpului.Tot timpul trebuie sa stim ca aparatul cardio vascular functineaza ca un sistem de vase comunicante.Intoarcerea sangelui la inima are o importanta esentiala pentru reglarea debitului cardiac,deoarece in mod normal o inima sanatoasa pompeaza atata sange cat primeste prin aflux venos

12.Sistemul AB0,Rh .Componente si compatibilitate transfuzionalaAB0 0 I nu este acoperita de antigen (anticorpi alpha si beta) -A II pe suprafata se gaseste antigen A (anticorpi Beta)-B III suprafata este acoperita de antigen B (anticorpi alpha)-AB IV - suprafata celulelor este acoperita de antigen A si B (nu are anticorpi)

Grupa 01. Anticorpi alpha si betaGrupa A2.Antigenul Aanticorpi BetaGrupa B3. Antigen Banticorpi alphaGrupa AB4. Anticen A si Bnu are anticorpi

13.Functiile sangelui. Functiile sangelui atat prin componenta celulara cat si prin componenta plasmatica sangele indeplineste mai multe functii. Cea respiratorie, sangele transporta o2 fixat la nivelul plamanilor si il duce spre tesuturi de unde ia co2 rexultat din metabolism dirijandu-l spre plamani. Aceasta functie exte realizata atat de hematide (globule rosii) cat si de unele componente plasmatice. In acest fel se face legatura intre respiratia pulmonara unde se fac schimburile de gaze intre aer si sange si respiratia tisulara (celulara) unde o2 este folosit in procesele metabolice.Functia nutritiva principala cale de transport a principilor nutritivi folositi in metabolism, aminoacizi, acizi grasi, monozaharide. Sunt preluate de sange dupa ce au absorbit intestinal. Sangele este principala sursa de substante cu rol plastic functional si energetic. Sangele asigura mentinerea proceselor metabolice la nivelul celulelor, refacerea structurilor uzate, cresterea si dezvoltarea.Functia excretorie sangele preia catabolitii care devin inutili care rezulta in urma catabolismului fisular si ii dirijaza catre organele care ii prelucreaza si ii elimina adica organe excretorii: rinichi, ficat.Functia termoreglatorie - sangele este un element esential in mentinerea echilibrului dintre termogeneza si termoliza. Pe de-o parte sangele este o sursa energetica pt toate tesuturile el fiind in echilibru cu toate celulele energetice din ficat, muschi, tesut adipos, aceste tesuturi reprezentand sediul unor procese metabolice care produc caldura, reprezinta componenta de termogeneza. Tot el transporta caldura de la nivelul organelor interne spre suprafata corpului si activeaza mecanisme complexe de eliminare a caldurii, mecanisme de termoliza. Sangele elimina cantitati mari de caldura metabolica datorrita capacitatii sale de a stoca caldura. Temperatura sangelui circulant este un excitant specific pt anumiti neuroni care se afla la nivelul sistemului nervos central si care realizeaza echilibrul intre termoliza si termogeneza. Centrul termoreglarii se gaseste in hipotaranus. Rezultatu echilibrului dinamic intre cele 2 este faptul ca temperatura corpului este mentinuta constant la 37 grade. Mentinerea temperaturii se numeste homeostazie termica. Daca ne referim la functia termoreglatorie regasim toate cele 3 functii 1, termogeneza 2 transport de caldura prin termoliza si 3. Activarea si mentinerea dinamica a homeostazia hipotaranusului.Functia de protectie imuno-biologica este asigurata prin mecanisme generale specifice sau nespecifice. Prin imunitate humorala si celulara, la care participa elemente figurate(celule)si unele componente din plasma. Functie de mentinere a echilibrului citobazic - Acesti agenti patogeni sunt puratatori de antigel (orice substanta straina a organismului) iar organismul produce pt acest antigel un anticorp specifin, care distruge antigelul. Ca soi substanta anticorpi sunt proteine din gama globulinelor.Aceasta functie se realizeaza prin sistemul tampon din elictrocite din tesuturi si din plasma si prin capacitatea unor tesuturi si organe de a modifica concentratia ionilor de H din sangele care vascularizeaza.Functia de realizare a hemostazei exista in sange componente celulare si plasmatice care pot determina oprirea unei sangerari. Daca aceasta sangerare se produle la un vas mic sau mijlociu. In sange exista insa si mecanisme de restabilire a fluiditatii sangelui (mecanisme de fibrinoliza). Hemostaza protejaza integritatea sistemului circulator si conserva volumul de sange mai ales a sangelui circulant. Intre hemostaza si fibrinoliza exista in permanenta un echilibru. Functia de coordonare umorala - este un vehicul pt substantele cu rol biocatalizator (enzime, vitamine hormoni) care ajung pe calea sangelui. La nivelul celulelor structurile receptive realizand astfel reglarea si coordonarea unitara a proceselor metabolice in toate organele si tesuturile metabolice

14.Tensiunea arteriala .Valori normale .Definitie si factori care influenteaza tensiunea arterialaValorile normale ale tesniunii arteriale, sunt pt tensiunea arteriala maxima(sistolica), este in jur de 120-140 mm col de mercur,iar cea diastolica in jur de 70-80 mm col de mercur.Sangele circula in artere sub o anumita presiunea care se transmite asupra peretilor arteriali.Presiunea este mai mare in timpul sistolei ventriculare stangi,aceasta presiunea se numeste presinea arteriala maxima sau sistolica si ea depaseste in mod normal cu cca 130 mm col de mercur, presiunea atmosferica, si depaseste cu cca 80 mm col de mercur, in timpul diastolei. Factorii care determina presiunea sangelui in artere sunt :Debitul circulator este cel mai important element care determina presiunea sangelui in artere.El este sub influenta mai multor tipuri de factori, dar in primul rand sub influenta unor factori nervosi.Rezistenta perifierica rezistenta pe care o intampina sangele la curgerea sa prin vase, cel mai mult este determinata de teritoriul arteriolar, daca acest teritoriu este in constrictie rezistenta vaselor periferice va fi mare, deci tensiunea va fi mare, pt ca inima va trebuie sa impinga cu o forta mult mai mare, ca sa invinga rezistenta.Vasodilatatia scade presiunea, in timp ce vasoconstrictia o creste.Vasomotricitatea arteriala este influentata de factori nervosi si umoralii.Din acest pc de vedere cel mai important teritoriu arterial este teritoriul splanhnic,adica teritoriul abdominal.Exicitarea splanhnicului, creste presiunea arteriala iar dimpotriva, eliminarea acestui teritoriu produce scaderea sau uneori prabusirea tenisunii.Deci debitul cardiac si rezistenta periferica, reprezinta factorii principali prin care presiunea sangelui prin artere este incontinua adaptata prin intermediul stimulrilor nervosi, si mentinuta la valori normale.Mai exista 3 factori importanti :Volemia volumul de sange,ea influenteaa presiunea arteriala in mod direct proportional, (in conditiile in care apare o scadere dramatica a volumului sagnvin,cum se intampla in hemoragii)dimpotriva, creste exageratVascozitatea cresterea vascozitatii sangelui, determina o crestere a presiunii arteriale.Daca are o vascoitatea mare, ingreuneaza trecerea sangelui prin vasele mici, sau chiar deloc,iar atunci sangele ramane retentionat in vasele mari, si creste tensiunea arteriala.Daca dimpotriva vascoitatea scade, sangele trece mai usor prin vasele mici, circulatia se produce mai usor, si tensiunea scade.Elasticitatea peretilor vasculari preia o parte din presiune, cu cat inaintam in varsta, peretele devine din ce in ce mai rigid, si in conditiile astea este mai greu sa faca fata oscilatiilor tensionare, ceea ce inseeamna ca vor creste valorile tensiunilor arteriale.

15.Cartilajul .Structura si raportul dintre cartilaj si kinetoterapie Cartilajul are o structura hialina, neteda, lucioasa si el acopera capetele osoase la nivel articular. Este format dintr-o masa de fibre colagenice, orientate reticular, prinse intr-o solutie concentrata de PROTEOGLICANI si au ca elemente celulare CONDROCITELE, care sunt asezate in 3 straturi, cartilajul fiind organizat, in mod deosebit, pentru rolul de amortizor de presiune.Cartilajul este un material vascoelastic (isi modifica grosimea atunci cand este supus presiunii prin schimbari ale repartitiei apei continute).Cartilajul este lipsit de circulatie si inervatie proprie, ceea ce inseamna ca nu are capacitate de regenerare, iar lezarea lui nu este dureroasa.Cartilajul este ANEURAL, ALIMFATIC si AVASCULAR, fiind o structura BRADITROFA, dar rezistand la factorii agresivi mai bine chiar decat osul. RAPORTUL INTRE PATOLOGIA CARTILAJULUI SI KINETOTERAPIE

Acest raport se reduce la 3 aspecte:1. menajarea incarcarii articulare ne referim in mod deosebit la articulatiile portante (care sustin greutatea organismului): sold, genunchi, picior.In acest caz apare un conflict intre incarcare si rezistenta cartilajului. Daca acest conflict exista, rezolvarea presupune purtarea unui sprijin (baston, carja cu sprijin antebrahial-carja canadiana), sau reductia greutatii (slabit), sau evitarea ortostatismului prelungit, ale pozitiilor fixe prelungite, inainte si dupa interventiile operatorii corectoare ale deposturarilor;2. profilaxia degradarii cartilajului care se face prin mobilizari articulare si prin scaderea incarcarii;3. consolidarea stabilitatii (congruentei) articulatiei prin antrenarea stabilitatii musculare pentru a evita uzura cartilajului la nuvelul articulatiilor instabile.

16.Mica si marea circulatie.Marea circulatieVentricul stang---------artera aorta(sange cu O2) --tesuturi---venele cave(sange cu CO2)--ATRIUL DREPT

Mica circulatieVentriculul drept----artera pulmonara(sange cu CO2)--Plamani-venele pulmonare(sange cu O2)--Atriul stang