Festivalul PRIMĂVARA POEŢILOR...Primav¤ra Poe\ilor 2 Festivalul PRIMĂVARA POEŢILOR FĂGĂRAŞ...

of 8 /8

Embed Size (px)

Transcript of Festivalul PRIMĂVARA POEŢILOR...Primav¤ra Poe\ilor 2 Festivalul PRIMĂVARA POEŢILOR FĂGĂRAŞ...

  • 2Primav¤raPoe\ilor

    FestivalulPRIMĂVARA POEŢILOR

    FĂGĂRAŞ 2012

    A mai trecut un an iar Festivalul Primăvara Poeţilor îşinumără cea de-a V-a ediţie, propunându-ne, cu genero-zitate, o nouă întâlnire cu frumosul. Întâlnirea cu febrili-tatea tinereţii, cu neodihna şi cu harul creaţiei, atât deevidente pe obrajii îmbujoraţi şi strălucirea privirilorinteligente ale concurenţilor sunt motive temeinice deîncredere şi speranţă de mai bine şi mai frumos în viaţanoastă. Ce poate fi mai minunat decât impetuozitatea,entuziasmul tinerilor fete şi băieţi, prinşi iremediabil îndificila, dar dulcea povară a descifrării tainelor literaturii?

    A intrat deja în tradiţia Fundaţiei Culturale ,,NegruVodă” din Făgăraş şi a şcolilor făgărăşene, organizarea,în fiecare an a Festivalului Primăvara Poeţilor.

    La iniţiativa inimoasei scriitoare făgărăşene CarmenTăulea, începând cu anul 2008, Fundaţia Culturală,,Negru Vodă”, departamentul ,,Cultură şi CivilizaţieFăgărăşeană”, a reuşit să aducă arta în spaţiul public aliubitorilor de frumos.Adresându-se mai cu seamă tinerilor, elevilor, dar şiprofesorilor, scriitorilor şi publicului larg, festivalul îiîncurajează pe iubitorii literaturii, susţinând demersulcreator de deschidere spre o literatură proprie.Organizarea de întâlniri cu cititorii, mese rotunde, lec-turi, recitări, lansări de carte şi reviste, sunt tot atâteaateliere de lucru care facilitează accesul publicului laprodusele culturale.Prin concursurile organizate, Festi-valul Primăvara Poeţilor urmăreşte încurajarea preocu-părilor literare ale elevilor, profesorilor şi a tuturor celorcare sunt pasionaţi de arta scrisului.

    În acelaşi timp, prin publicarea creaţiilor literare şi deartă grafică se stimulează creativitatea tinerilor artiştipasionaţi.Activităţile ultimei ediţii a Festivalului Primăvara Poe-ţilor, prin participarea unui mare număr de elevi talen-taţi, au adus rezultate dintre cele mai bune, acordându-se100 de premii binemeritate.

    Ajuns la cea de-a V-a ediţie, Festivalul Primăvara Poe-ţilor reuşeşte şi în acest an să antreneze toate şcolilegenerale şi liceele făgărăşene la o conlucrare concuren-ţială, îmbunătăţind transferul de informaţie culturală,schimbul de experienţă între şcoli şi licee, precum şi în-tre acestea şi centrele culturale ale municipiului nostru.Salutăm editarea, în acest an, a publicaţiei FestivaluluiPrimăvara Poeţilor Făgăraş, care va găzdui cele mai va-loroase lucrări literare şi de artă grafică ale premianţilor.Aducem mulţumiri doamnelor şi domnilor profesoricoordonatori, elevilor participanţi şi sponsorilor care,împreună, au rolul decisiv în reuşita acestui generosproiect.

    Prof. Florentin Olteanu, Preşedintele Fundaţiei Culturale

    ,,Negru Vodă”, Făgăraş

    A venit PRIMĂVARA POEŢILOR

    Momentele faste care constituie prilejuri de avorbi despre împrejurări transpuse în acte decelebrare a spiritualităţii care ne defineşte întrucultură sunt, pe cât de rare, pe atât de îmbucu-rătoare.

    Primăvara Poeţilor este un asemenea moment,devenit tradiţie în spaţiul făgărăşean, coagu-lând, an de an sub auspiciile Fundaţiei Cultura-le “Negru Vodă” tot ceea ce tânăra generaţie –reprezentată de elevii liceelor oraşului nostru– are mai valoros ca exprimare în spaţiul artei,al literaturii.Nu cred că există răsplată mai înălţătoare pen-tru un dascăl decât aceea de a fi părtaş la recu-noşterea talentului tinerilor al căror modelatorde suflet şi de conştiinţă este. Acest lucru e va-labil şi atunci când este vorba de creaţie poeticăoriginală şi atunci când este vorba despre plas-tică şi atunci când este vorba despre interpre-tare teatrală sau recitare.

    Într-o lume în care valorile sunt răsturnate şireperele devin difuze sau se pierd, să te regă-seşti, alături de adolescenţi, pe tărâmul nesper-atei linişti a introspecţiei, a coborârii în sine şia risipirii înspre ceilalţi în luminoasa vibraţie aemoţiei este cu adevărat o binecuvântare.

    Pentru toate aceste trăiri, pentru entuziasmulcelor care au iniţiat “ Primăvara Poeţilor” şi,cu osârdie şi perseverenţă, au făcut ca eveni-mentul să fie pus în operă cu atâta success,pentru ocazia de a mă fi simţit încă odată oflacără mistuită de sufletele tinerilor cărora mi-am dedicat de trei decenii arderea sunt nespusde recunoscătoare. Nădăjduiesc din toată inimaca Primăvara Poeţilor să rămână încă mulţi anide acum înainte un reper valoric consacrat almanifestării tinerilor făgărăşeni şi a dascălilorlor întru spiritualitate.

    Prof. Michaela Judele

    Afişul Festivalului din 2008

  • Unde ne sunt cititorii?

    „Adevăratele poezii încep acolo undese sfârşesc pe hârtie” spunea Octa-vian Goga, lăsând să se încline ba-lanţa paternităţii creaţiei artisticedinspre autor spre public. Şi într-ade-văr, cât de vie poate fi o operă, o ca-podoperă chiar, pe care nu o citeşte,nu o ascultă, nu o vede nimeni? Căciprocesul creaţiei e doar pe jumătateîncheiat atunci când artistul a pustuşa finală. O poezie care rămâne în-chisă între paginile unei cărţi sea-mănă cu Frumoasa din pădureaadormită. Blestemul poate dăinui şi osută de ani, dar, cum apare cineva şise apleacă asupra ei, poezia prindeviaţă în cel care o citeşte. De aceeaîntrebarea care se pune nu este dacăse mai scrie poezie, ci dacă se mai ci-teşte poezie. Răspunsul pare a fi nu.Cine are timp de aşa ceva? Siliţi sătrăim într-un ritm ameţitor, am extir-pat tot ceea ce ne-ar fi putut sili să in-sistăm o clipă asupra unui gând, aunei idei, a unui vis. Şi, în plus, e ri-dicol să trăieşti cu capul în nori...Totuşi, acestea nu sunt decât pretexte.Doar ne place să trăim printre obiectede unică folosinţă, să fim atraşi deambalaje strălucitoare sau să ne adă-postim sub clişee ! E mai comod.Numai că, născută din nevoia de ex-primare, poezia provoacă transfor-mări în oameni şi, mai ales, le dălibertate... Poezia a încetat de mult sămai însemne arta versificaţiei... Tre-buie doar să fie cineva care s-o pri-mească în casa, în sufletul, în inimalui. Şi de ce n-am avea curajul să nelăsăm scoşi din rutină prin poezie?

    Ioana Codrina Voronca

    3 Primav¤raPoe\ilor

    Importanţa traducerilor în promovarea poeziei

    Puţin cunoscuţi publicului larg, tra-ducătorii joacă un rol esenţial în des-coperirea altor culturi. La întrebarea:Cum putem construi o Europă a cul-turilor, scriitorul olandez Cees Noote-boom răspundea, prin anii ‘90, cădincolo de toate certurile oamenilorpolitici sau de discuţiile asupra fron-tierelor, personajele marilor romaneeuropene întreţesuseră deja între elelegături indestructibile. Astfel, DonQuijote s-a împăcat foarte bine cuGargantua, Robinson Crusoe sau Pi-nocchio, eroii copilăriei noastre careau supravieţuit de-a lungul secolelor.Şi totul a fost posibil graţie celor carene-au ajutat să înţelegem că traduce-rea este, pentru literatură, ceea ce esteinterpretarea muzicală pentru parti-tură: o lectură. O formă de recreere.Chiar dacă uneori traducătorul e sus-pectat de infidelitate, fără curiozita-tea sa, fără încăpăţânarea şi dedicareasa, literatura ar fi limitată de frontie-rele ţării sale de origine. Mult timpînainte ca termenul de globalizare săîşi facă apariţia, traducerea era utili-zată pentru a aduce împreună imagi-naţia şi gândurile lumii. Ea îşicontinuă, acum mai mult ca oricând,rolul cultural şi educativ. Pentru că încontextul dispariţiei frontierelor, cu-noaşterea şi utilizarea unei alte limbidecât cea maternă a devenit esenţială.Dar cum să încurajezi elevii să înveţelimbi străine? Au avut succes ceicare, pornind de la un joc aplicat laorele de limbi străine, au făcut dintraducerea poeziilor, treptat, mai multdecât o luptă cu capcanele limbii. Ti-nerii au început să citească, să vadădincolo de noţiunile seci ale limbaju-

    Afişul Festivalului din 2008

    lui cotidian. Au început să întrebe şisă compare. Şi au început să iubeascăversurile, mai ales ale poeţilor con-temporani, traduse de ei, aşa cum le-au simţit într-un anumit moment alvieţii lor de adolescenţi. Unii dintreei şi-au descoperit talentul de a com-pune, chiar mai uşor în engleză saufranceză decât în limba lor maternă. Nu pot spune dacă traducerea lite-rară, ca metodă de consolidare a cu-noştinţelor lexicale sau gramaticale,este bună sau nu. Dar pot spune cucertitudine că îi ajută pe elevi să vadădincolo de cuvinte, făcând posibil undialog între culturi şi ajutându-i să sevadă ca pe o parte importantă a aces-tei lumi în continuă schimbare.

    Prof. Ingrid Hera Gr. Şc. „Av. Dr. Ioan Şenchea”

  • 4Primav¤raPoe\ilor

    Afişul Festivalului din 2009

    Pronumele personal

    Eu sunt cel care-ţi vorbeşte,Tu asculţi ce ţi se povesteşte,Despre el sau ea, bârfim,Seara când ne întâlnim.

    Noi colegi suntem în clasă.Voi veniți la noi acasă.Aici, ele vor dansa,Tare ei vor aplauda.

    Și uite așa, eu, tu, ea și el,Noi și voi, ele și ei prin lume,Am enumerat… pronume.

    David Popa - Șc. Gen. Grid, clasa a III-a, Locul I, 2009

    Jumătate de poezie

    Ți-am scris cu o jumătate de creionO jumătate de scrisoare,În careAm pus doar jumătăți de gânduri.Nu reprezintă decât o jumătate…Din mine: Jumătatea!Te privesc cu o jumătate Din fiecare ochiȘi văd dincolo de tine.Celelalte jumătăți ale ochilor meiSunt compuse din câteva întrebări,Îmbrăcate în gene,Care mă ajută mai mereuSă aduc răspunsurile printre Genele tale.Îți vorbesc doar cu o jumătate A gurii mele,Dar ca să mă înțelegiPe deplin,Despre cealaltă jumătate…Rămâne între noi.Jumătatea jumătății din mineRămâne a mea,Dar îți dau ție jumătatea meaEsențială.

    Alexandra Corșatea C C.N. „Radu Negru”, clasa a IX-a

    Premiul II, 2009

    Cenușa privirilor mele

    Eu știu că voi v-ați fi doritSă-i stați în cale-o clipă,Dar asta nu s-ar fi pututDe teamă, sau de frică?Ba nu, frica-i acum departe!Iar teama drum străbate…Ca timpul rămas zeu nătângPe loc zicând în șoapteCă va veni și acel momentOri zi, ori poate noapte.Acum la masă am de scrisȘi-aud la ușă, bate;A apărut ca dinadinsE vis sau realitate?

    Cu păru-n vânt și-o frunte latăUn pas în față-mi face,Îngândurat și cu-n chip blândO clipă, se întoarce.Revine apoi, iar ochii luiDouă sclipiri când îi privești,Te-neci în ei de negri ce-sȘi nu mai vrei să pleci.

    Iar zâmbetul, cum n-am crezutNu-i unul oarecare.Acum doar stă, e ca și mut -E ora de plecare?Nu-mi spune că mă lașiFără să știu cum de-ai venit.Nu-mi spune că-i un visÎn care vii sau pleci,În care totul e permis,În care poți să treci…

    Peste speranțe neașteptateȘi umbre înclinate.Căci piesa a luat sfârșit,E chiar pe încheiate -El Eminescu, iluzie împlinităIar eu copil, cenușa lui cioplită.

    Lavinia Csomor, C.N. „DoamnaStanca”, clasa a VII-a, Locul II, 2009

  • Praguri

    „Poet poţi deveni până la 7 ani, apoite faci scriitor” spunea un talentatautor la o întâlnire cu cititorii. Numai ţin minte când am scris primapoezie, însă nu pot uita cât de multîmi doream să hoinăresc, să descopărnatura şi, din această cauză, cât urammanualul de citire. Dar m-am îndră-gostit de bibliotecă şi rafturile cărţilorm-au vindecat de căţăratul în copaci,eram cea mai fericită domniţă, săptă-mânal pluteam prin Cetatea Făgăra-şului – sediul bibliotecii. Şi, pentru că nu eram pe deplin mul-ţumită de carnetul meu de note, amconsiderat că este mai ispititoare ca-tedra. Aş putea spune că aşa m-amîntâlnit cu talentul. Prin ochii elevi-lor, totul are altă greutate – nimic numai poate fi lăsat la întâmplare.Am descoperit savoarea, dar şi efi-cienţa cenaclului. Debutul mi-a re-velat importanţa criticului literar,întâlnirea cu cititorul, cu scriitorulconsacrat. Am intrat altfel în librării,am răsfoit revistele după alte criterii. La festivităţile literare, despre a cărorexistenţă afli din buletinele de ştiri,poţi ajunge în fericita ipostază de acâştiga premii. Cineva te-a citit, aireuşit chiar să impresionezi un juriuşi să câştigi. Emoţia ! Uniunea Scrii-torilor se transformă dintr-o noţiuneabstractă într-o destinaţie posibilă.Acolo se întâlnesc scriitorii! Da, da...şi tu poţi fi în vitrina librăriilor, poţicălători prin intermediul traducători-lor în celelalte culturi şi continente. Am organizat primul festival de poe-zie în anul 2003 din admiraţie pentruNichita. Şi fiindcă Fundaţia CulturalăNegru Vodă Făgăraş este un mediupropice pentru dezvoltarea proiecte-lor, fiecare întâlnire cu tinerii făgără-şeni a însemnat trecerea altui prag. Ascrie, a recita, a asculta, a ilustra, ajuriza, a înmâna premii şi, mai ales,a spera că suntem mai aproape declipa în care un făgărăşean va faceparte din manualul de literatură. Poezia - spune Adrian Alui Gheorghe- ca orice artă în general, reprezintăfoaia de temperatură a unei epoci, alumii în procesul ei de evoluţie spreun orizont presimţit, niciodată atins.Să nu ne plângem, uneori, când sim-ţim că poezia nu mai are cititori.Dimpotrivă. Poetul trebuie să se bu-cure cu fiecare cititor pe care îlpierde pe drum, acesta ar fi (este)semnul sigur că se îndreaptă pe ocale numai a lui...!

    Carmen Tăuleacoordonator festival

    5 Primav¤raPoe\ilor

    Organizatorii Festivalului

    Stres, strigăte de foc, Perversiune, cântec desfrânat,Constrânse în același loc,Abis sau infern.În cercuri interminabile, inflamabilePetale, flăcări de lalea.Lavă vișinie împrăștiată,Natură distrusă, spulberatăDezastru creat de sunetul diabolic,Decibelii urlând dezacordat saumetaforic.Prin vis, prin fantezie,Urletele te trezesc;Nu te lasă în paceTe epuizează,Te zdrobesc.Viermii urlândÎn ceasuri târzii,Oprind și apoi redebutând,Tulbură trupul.Sâcâitor, obositor -O simfonie a demonicelor Urlete.

    Georgiana Han, C.N. „DoamnaStanca”, clasa a IX-a C, Mențiune, 2009

    Ultimul… Primul om

    Ultimul om cu: oUltimă speranță,Ultimă dorință,Ultimă plângere,Ultimă fericire,Cu un ultim vis spulberat…Este purtat pe aripile norului

    singuraticCare străbate cerul plin de: Speranțe,

    Dorințe, Plângeri,

    Fericiri,Și cu noul vis de împlinitAl unui alt om!

    Anca Bercu - Șc. Gen. nr.1, clasa a VIII-a, Premiul II, 2009

    Urlete

    Viteza se strecoară prin timpane,Întunecând, manipulând mădulare

    și organe.

  • 6Primav¤raPoe\ilor

    Afişul Festivalului din 2010

    Apa în viaţa mea

    Când mă scol de dimineaţă,Mă spăl pe mâini şi pe faţă,Dinţii bine mi-i albescŞi cu apă mă clătesc!

    În ceşcuţa mea albastră,Ceaiul aburind m-aşteaptă.Tot din apă e făcutŞi are un gust plăcut!

    Plouă, plouă mocăneşte,Apa din cer nu se mai opreşte.Eu spre şcoală am pornit,Cu umbrela-n pas grăbit!

    Octavian Szalad, Şc. Gen. nr. 1, clasa a III-a, Premiul I, 2010

    Destin

    Copil închis în temniţa de adult,Copil pierdut,şi surd,şi mut,Copil cu ochi rătăcitori,Scăldaţi în lacrimi,Copil din flori.

    Copil născut şi-abandonat,Copilărie de orfelinat.

    Copil trist şi neînţeles,Un suflet hoinarÎn lumea inversă a unui paradis.Copil trezit prea brusc din vis.Şi ieri priveam copilul cum se pierdeÎn marea de oameni şi maşini.Şi astăzi ochiul meu îl vedePe-acelaşi drum, Dar nu mai e copil!

    Irina Pandrea, C. N. „Doamna Stanca”, clasa a VI-a, Premiul I, 2010

    Mâţişorii

    O răchită, iată-n zori,S-a trezit că-i încărcată,Până-n vârf de… mâţişori!Mâţişorii primăverii,Sus, pe ramuri, stau puzderii.Şi-s pufoşi şi-atât de mici,Şi-au blăniţe de pisici. Se iviră peste noaptePe răchită, în înaltŞi uite-i, beau în loc de lapteRazele de soare cald. Pe crenguţe stau cuminţi,Şi aşteaptă să-i alinţi. Şi să-i duci în casa ta,Mâţişori de catifea.

    Daniela Motoc, C. N. „DoamnaStanca”, clasa a VI-a, Premiul II, 2010

    Prin ochi de poet

    În ochii mei se clădesc imagini,Înfăţişări obişnuite, lipsite

    de magie, lipsite de lacrimi;Dar prin ochii lui, un întreg

    univers se fasonează.Totul în jurul meu e incolor,

    fără formă sau suflare;În a lui, lumea se modelează,

    prinde formă şi culoare…Din ale mele mâini se scurge

    un sânge pământean,Din ale sale, se despletesc gânduri

    şi şoapte…În al meu univers sunt un stingher,Ce cutreieră infinitul,Lăsând în urmă umbra ce dispare…El îţi cutreieră sufletul ce rumegă

    mistere,Iar trupul îi este ringul fanteziei,Mintea, graniţa făpturilor,Iar ochii, lumina extravagantă,Eu m-am eclipsat în umbra eternuluiŞi el, totuşi, mă vede…

    Ana Maria Rinea, C. N. „Doamna Stanca”,

    clasa a VIII-a, Premiul III, 2010

    Absent

    Şterge-mi somnul din ochi. Mai pregăteşte-mi un pahar.O picătură de abstract,

    într-un aer neclar.Cerne-mi zahărul din şoaptele tale,Dizolvă-l cu efervescenţă,

    apoi vărsându-l în pahare.Aruncă-l într-o mare de absent

    psihedelic,Dă-i foc, să distrugă tot ce-a fost

    în el angelic,Să ardă, să parfumeze fatidicul

    trecutului.Inspiră aburii degajaţi din cupa

    necunoscutului,Expiră-i seducător, zâmbeşte-mi

    atotştiutor.

    Şopteşte-mi gânduriCât aştepţi lichidul să se scurgă.Citeşte printre rânduri,Când verdele întunericul alungă.

    Descântă-mi persuasiv şi rece,Cât aşteptăm ca flăcările

    să se-ntunece.

    Priveşte-mă în ochi, Poţi spune ce vrei.Sau… mai bine sărută-mă, Să nu-ţi văd ochii grei.

    Oana Predoiu C. N. „Doamna Stanca”, clasa a X-a

    Premiul I, 2010

  • Copilărie

    Copilărie, vis trandafiriu,M-ai părăsit ducând departePoveşti şi basme, bucurii,Candoare, zâmbet, puritate.

    În depărtări mă văd copil,Zburând desculţ prin ape

    şi cărări,Zâmbind la soare-n plină zi,Şi stând cu luna în visări.

    Neînţelegând priveam distratŞi făceam haz pe urma lor,Cum părul blond al mamei

    dragi Se-albea încetişor.

    Cu inocenţa-mi trecătoare,Mă întrebam, copil fiind,De ce o stea ce-i căzătoareNu cade pe pământ, s-o prind.

    Trecut-au ani şi ani de-atunci -Lacrimi amare-mi curg uşor,Ştiind că niciodată-n viaţăN-a curge râul spre izvor.

    Ci viaţa merge înainte -Bătrânii mor, se nasc copii -Copilărie, vis trandafiriu,Adio, n-o să mai revii!

    Roxana Stăneiu Şc. Gen. nr.1, clasa a VII-a A

    Premiul III, 2011

    artistic. Grafica dă viaţă şi strălucirecuvintelor unui poet, căci acestea pri-mesc un dinamism aparte focalizândîn magine ceea ce mintea nu a desco-perit la prima citire.

    Prin imagine, poezia devine ochiulsufletului, relevând cititorului sauconducându-i trăirile spre o multitu-dine de semnificaţii nebănuite, che-mându-l să se regăsească mai adâncîn lumea aparent criptică a poeziei,dezvoltându-i, în final un propriu uni-vers interior subtil. Imaginea poatetraduce dincolo de realitatea poezieimesajul profund, perceput în sub-conştient, pentru că ea impresioneazăinima înaintea mintii.

    Poezia şi ilustrarea grafică a acesteiase contopesc , exprimând adâncuri şicomplexităţi omeneşti, invitându-şicititorii şi în egală măsură privitoriisă se regăsească pe sine şi să desco-pere mesaje, dându-le interpretăricare se potrivesc cel mai bine indivi-dualităţii lor specifice.

    Şi deodată în jurul meu naturase făcu un cerc, de-a dura ,când mai larg, când mai aproape, cao strângere de ape. Şi privirea-n sus ţâşni,curcubeu tăiat in două, şi auzul o-ntâlnitocmai lângă ciocârlii.

    (Leoaică tânară, iubirea, Nichita Stănescu)

    prof. Roşca MioaraColegiul „Aurel Vijoli”

    Prin imagine, poezia devine ochiul sufletului

    La fel de veche ca şi cuvântul scris,ilustraţia grafică face parte din uni-versul creaţiei artistice, adesea pu-nându-se în valoare sau completân-du-se reciproc.

    Grafica de carte literară reprezintă undemers artistic prin care cunoaşterea,imaginarul, reveria şi ludicul inter-pretează realul, trecându-l prin filtrulviziunii şi al sensibilităţii ilustratoru-lui.

    Adeseori, aflaţi la vârsta adolescen-ţei, a căutărilor febrile, tinerii se an-gajează într-un efort de cunoaştere alumii şi a sinelui prin intermediulpoeziei şi al graficii, încercând să dă-ruiască celor din jur ceva din preapli-nul propriilor trăiri, căutări şi păreri.

    Ilustraţia poate relua informaţiile dintext transpunând în plan vizual o de-scriere a elementelor din cadrul tex-tului literar. Este cazul ilustraţieinarative, care prezintă evenimente şifapte aflate în legătură, povestind înimagini . Pe de altă parte, imagineapoate capăta valoare simbolică înmomentul în care îi sunt atribuitesemnificaţii şi sensuri ascunse, invi-zibile, dar detectabile prin interme-diul inteligibilului şi al sensibilităţii .Este cazul ilustraţiei simbolice, caredeschide adevarate porţi ale imagina-rului.

    Poezia, în mod special, oferă un ex-celent suport pentru artă ca meşteşug

    Afişul Festivalului din 2011 Organizatorii Festivalului

    7 Primav¤raPoe\ilor

  • 8Primav¤raPoe\ilor

    FESTIVALUL

    PrimAvara Poetilor - ROMÂNIA

    Le Printemps des Poetes (Primăvara Poeţilor) este unfestival creat în Franţa în 1998. Acest festival, carereuneşte peste 12.000 de manifestări, încearcă săreaducă poezia în spaţiul public. Au loc întâlniri cu cititorii, mese rotunde, lecturi, spec-tacole de poezie, se lansează cărţi şi reviste literare.Dar sunt organizate şi zeci şi zeci de alte manifestariinedite: - la Sorbona are loc un maraton de poezie - 24 de oreîncontinuu, în limba latină…! - biletul de intrare de la spectacolele de poezie esteneapărat un poem - fie scris de cel care doreşte să asistela spectacol, fie copiat din operele autorului preferat… - în staţiile de metrou, pe peroane, sunt instalate vitrinecu cărţi…- în fiecare vagon de metrou sunt afişate poeme…- unii scriitori îşi primesc cititorii acasă, ca să bea unceai împreună, să discute, să se cunoască…- în şcolile generale şi în licee, orele încep cu recitareaunei poezii… Şi aşa mai departe…

    Prima ediţie a festivalului Primăvara Poetilor/LePrintemps des Poetes - România a fost iniţiată deLinda Maria Baros în 2005.Organizatorii festivalului au fost, de-a lungul timpului,Linda Maria Baros, Horia Gârbea, Asociaţia Scriito-rilor din Bucureşti, Uniunea Scriitorilor din România,Institutul Cultural Francez, precum şi diferite filialeUSR, centre şi asociaţii culturale, case de cultură şibiblioteci judeţene sau orăşenesti, edituri, reviste literaresau librării din ţară.Vizitează site-ul festivalului românesc:

    http://primavarapoetilor.ro

    Caii de mină

    Casa care te-a crescut ţi-a vorbit poate,noaptea, despre caii de mină:

    – Caii de mină se nasc şi trăiesc în adâncuri; între pereţii galeriei, acolo e casa,

    acolo e masa lor.Acolo se hrănesc cu hălci mari de întuneric, de huilă.

    Se hrănesc pe dibuite, la lumina lămpaşului.Şi, ca nişte ocnaşi, trag orbeşte la vagonete.

    Tot cară şi cară – răstimp de-o viaţă de cal. Cară lumină la suprafaţă.

    Dar tocmai în lumină, la suprafaţă, nu pot ei să trăiască,nici măcar la pensie, când sunt scoşi din mină.

    Fiindcă ies în lume legaţi la ochi.Cu bezna lipită de frunte.

    Şi aşa trăiesc încă puţin, nespus de blânzi,înfioraţi de adieri şi arome, în şopronul părăgint din curtea minei.

    Legaţi la ochi, până coboară din nou în adâncuri.

    Casa lor este, pentru totdeauna, întunericul.

    Linda Maria Baros

    Limba şi literatura română. Manual de clasa a XII-a,

    Editura Paralela 45

    Linda Maria Baros

    20

    10

    @ fo

    to P

    hil

    Jo

    urn

    e