1. FAMILIA MEA

MamaM-a crescut mama în poalăDin leagăn, până la şcoalăZile-ntregi şi nopţi de-a rândulMi-a vegheat somnul şi gândul

M-a-nvăţat să gânguresc,Să spun „mama”, să zâmbescM-a-nvăţat apoi prin casăPrimii paşi până la masă.

M-a-nvăţat ca să nu mint,M-a-nvăţat să nu m-alint,Să nu ştiu ce este frica,Toate m-a-nvăţat mămica

Mamă bună, mamă dragă,Te-oi iubi o viaţă-ntreagăPentru tot ce ai facut,Pentru că tu m-ai crescut.

Dragoste de mamăFrumoase-s florile-n câmpii,Frumoase-s stelele-aurii,Frumos e soarele în asfinţit,Frumos, frumos.

Frumoasă-i bogăţia toatăFrumoasă-i piatra nestemată,Frumos e tot în astă lume,C-un singur nume.

Dar orice-am spune, c-un cuvântNu-i mai frumos pe-acest pământ,Decât şoptind frumos aşa:„Măicuţa mea, măicuţa mea!”

MamaElena DragoşMamă, eşti pe lumeTot ce-i mai frumosOchii tăi sunt limpezi,Glasul ţi-e duios.

Dragostea ta mareMie-mi este scut -Mamă, ia-mă-n braţe, vreau să te sărut.

MamaCine vă-ngrijeşte,Cine vă iubeşte,Zi de zi munceştePentru a vă creşte?

Ne dăm seama,Este mama!

De sunteţi vreodatăTrişti sau supăraţi,Cine vă sărutăOchii-nlăcrimaţi?

Ne dăm seama, Este mama!

MameiRada DumitruSufletul mi-l însoţeşteGlasul mamei mele blând;Ţie-ţi datorez, măicuţă,Tot ce ştiu şi tot ce sunt.

Tu îmi luminezi, senină,Drumul meu de început;Tu mi-eşti, mamă dragă,Soarele şi-al vieţii scut.

MamaCarmen SylvaCea mai frumoasă vorbă-n lumeCel mai iubit, mai dulce numeE mama.

Sub soare nu-i nici un cuvântAtât de drag şi-atât de sfântCa mama.

MamaMama-i clipa de-alinareVisul meu cu îngeri buni,Mama-i dulcea sărutare,Mii de flori prinse-n cununi.

Mama-i zarea fermecată,Dragostea urcată-n cer,Floarea vie-mbujorată,Clipele de sfânt mister.

5

1. FAMILIA MEA

Mama-i cântecMama-i cântec,Mama-i soare,Mama-i dulce alinare.

Mama-i zâmbet,Mama-i vis,Mama-i floarea de cais.

Mama-i raza,Mama-i dor,Mama-i aripă în zbor.

Mama-i toateCâte sunt,E iubire pe pământ.

Mama este tot ce-i bunMama e un cântec vesel,E iubirea-n zori de zi,Mama-i cântecul culorii,Florile peste câmpii.

Mama-i curcubeu de ape,E sărut de suflet sfânt,Mama-i îngerul de-aproape,Fericirea pe pământ.

Mama este tot ce-i bun,Mama-i versul lăcrimând,Mama-i flacără arzând,Orişiunde, orişicând.

Să fi fost în zorii zileiCântecul ce curge lin,Peste aurul câmpieiFlorile albe de crin.

Să fi fost bolta albastrăCu steluţe mii şi mii,Peste-ntinsa marea noastrăRâs în clinchet de copii.

Toate să fi fost, o, mamă!Nu am cum, oricât de tareAş dori să-ţi mulţumesc,Pentru dragostea ta mare.

Cântec mameiTraian OanceaUna-i luna, numai una,Una-i şi măicuţa, buna,Ce-o iubesc atât de multŞi îmi place s-o ascult!Iar pe frunte-i pun, uşor, Un sărut de mărţişor.

Mamă, azi, de ziua taŢi-am adus o albăstreaDin grădina noastră;Mamă, azi, de ziua ta,S-o aşezi în glastră!

Am scris în petala eiCu versuri de soareCu lumină şi scântei,Dragostea ei mare.

Zambile pentru mamaZambile pentru mama,Eu am cules cântândCând a-nflorit câmpiaSub soarele arzând

Zambile pentru mama,Îngeri cu ochii vii,Frumoasele zambile,Din suflet de copii.

De ziua mameiTitel ConstantinescuUite, colo, Ionică,Desenează în culoriUn căţel şi o pisicăBa şi trei sau patru flori.

Mâine este ziua mameiŞi-n cămin copiii vorBucuroşi să pregăteascăDaruri pentru mama lor.

E ziua taValeria BoiculesiE ziua ta,Măicuţa mea cea bună!Dac-aş putea, Ţi-aş prinde în cunună

6

1. FAMILIA MEA

Toţi trandafirii zărilor, uşori,Şi cântecele, ca pe nişte floriŞi razele de soare şi de lunăPe toate ţi le-aş prinde în cunună.

Dar până cresc, nu pot, Oricât aş vrea,Decât să te sărut,Măicuţa mea!

Darul meuNicolae Nasta8 Martie! E ziua ta!O floare-ţi dau, mămica mea,Şi vreau să ştii că-n acest darE dragostea-mi făr’ de hotar.

Sunt visele ce port în gândCă voi fi bun şi drept oricândC-ascultător voi fi mereu,Mămico-acesta-i darul meu!

E ziua ta!Elena DragoşE ziua ta, măicuţă,Te-aşteaptă flori pe masă,Şi-un dar micuţ te-aşteaptăCând ai să vii acasă

Am să-ţi sărut obrajiiLa piept când mă vei ţine,Şi mâinile ce nu auOdihnă pentru mine.

De ziua mameiSunt mic, măicuţă dragă,Dar tare te iubesc,Încât întreg pământul Aş vrea să-ţi dăruiesc.

Dar vezi, măicuţă dragă, Eu sunt aşa de mic,Pământul este mareŞi nu pot să-l ridic.

Dar, din întreg pământul,Cât ochii îl cuprindO floare am alesCu drag, şi ţi-o întind.

De ziua mameiVictor TulbureAbia se-arată pâlcuri de cocori…Nici n-a-nflorit grădina noastră încă…Dar ghioceii albi de sub ninsori,I-am adunat cu dragoste adâncă.Şi ţi-i aduc în dar de ziua ta;Neînsemnat buchetul meu e, poate,Da-ntr-însul vei citi simţirea meaŞi gândurile cele mai curate.

8 MartieVeronica PorumbacuS-au aprins în noapte steleCe aproape sunt de ele!Numai să întind o mânăUna-n palmă să-mi rămână.Mamă, vrei de ziua ta,Să-ţi aduc în dar o stea?

MamaVeronica PlatonSoare, azi, de ziua mamei,Mai frumos să străluceşti!Şi din cerul cel albastruPe toţi norii să-i goneşti.

Vreau să fie ziua mameiCea mai mândră dintre toate,Pentru dragostea ei mareŞi nespusa-i bunătate.

De ziua mameiMamă dragă, ce-aş putea Să-ţi doresc de ziua ta?Bucurie, sănătate,Mult noroc şi spor la toate,Pace şi zile senine,Să mă poţi creşte pe mine.

Primăvara Elena DragoşSub fereastra casei meleVin şi trec atâţia paşiDar eu ştiu când trece mama,Mersul ei e mai gingaş.Când îi sună glasul dulce,Eu un cântec îl socotCând mă strânge-n braţe mamaEu mă fac micuţ de tot.

7

1. FAMILIA MEA

Cerul e senin de parcă-iFloare de nu-mă-uita,Primăvara-i mai frumoasăCând zâmbeşte mama mea.

Mamei Elena DragoşDe dragul tău, pământulDe ghiocei e plin,Şi vin cocori din zare,Şi cerul e senin.Şi-ntâiul fir de iarbăA răsărit în prag,Şi-nmugureşte pomulSă-ţi fie ţie drag.

MameiValeria BoiculesiAstăzi ziua ta e, mamă!Îţi doresc să fii voioasăFără griji şi sănătoasăSă trăieşti ani mulţi, senini,Şi de bucurie plini!

MărţişorNina CassianLuna martie, iat-o,Plină e de sporNoi am decorat-o Cu un mărţişor.

Oana strânge-n mânăFragezi ghioceii,Mamei îi înmânăDe ziua femeii.

Şi-i mai duce-un darUn sărut fierbinte,Mărţişor de jarFără de cuvinte.

Darul pentru mamaŞi grădina ştie oareSă privească-n calendar?A-nflorit în grabă mare,Sărbătorii proaspăt dar.Cu petale de luminăŞi de pluşuri s-a gătit.De miresme – râuri – plină,Îi urează: „Bun găsit!”

Însă şi eu mamei meleÎi aduc un dar frumos:O batistă cu zoreleDe trei zile ştiu să cos!

De ziua taMălina CajalDe ziua ta eu nu-ţi voi daUn mândru dar ca în poveştiE mărunţel, un degetarDar pun în el urări un carMăicuţa mea, să îmi trăieşti!

Un dar pentru mamaDe 8 Martie, Pentru-a lui mămicăFiul a brodat O batistă mică.

Mult a mai muncit,Mult a mai brodat-oPână-a izbutit De a terminat-o.

Ţine băieţelulBatistioara strânsăAlb e porumbelulCe-a brodat pe pânză,Toţi se minunează- Mama fete n-are,Cine îi brodeazăAşa batistioare?

Pentru tinePentru tine am culesMama mea, narcise,Pentru tine am culesUn buchet de vise.

Pentru tine, ghiocei -Pace şi-mplinire,Inima-n iubirea ei,Plină de simţire.

Scrisoare către mamaLuminiţa CodreaVezi, mămica mea cea bună,Tare mult aş vrea să-ţi scriu,Dar sunt mică şi nu ştiu…Pentru mine blândul soare

8

1. FAMILIA MEA

Îţi trimite o scrisoare,Căci, pe foaia de caiet,Uite-a coborât încetCu miez galben şi fierbinte.Ştiu să desenez cuvinteFără să mă iscălesc…Soare-nseamnă „Te iubesc!”

MamaMăicuţă iubităAzi e ziua ta.Să fii fericităDin inimă aş vrea!

Ziua mameiE Ziua Mamei în lumea-ntreagă,E ziua ta, mămică dragă.Şi uite ce frumoasă ieÎţi dăruiesc eu ţie.

Căci tu, mămică,M-ai făcut să înţelegCă pacea-nseamnă zări senineŞi o iubesc, cum te iubesc.

Mama meaValeriu BârgăuMama mea dragă şi bunăTe aseamăn cu o zână.Tu veghezi zâmbind mereuLiniştea din somnul meu.Şi presari în calea meaFlori de vis şi catifea.

E ziua mameiAcum, cred eu, a ghicitPentru cine e menitŞerveţelul ce îl cos, Un pătrat de borangic, Doar cât palma mea de mic.Nu mă-nţeapă nici un pic!

Poate nu-i cel mai frumos,Din puzderii câte suntŞerveţele pe pământCu mici stele în şirag,Dar cu-atâta drag ţi-l fac!

Mamă, mâine-i ziua ta,De-aş putea, ţi-aş da o stea

Din înaltul cerului,Ca podoabă-n păr s-o pui.

Doamna educatoareCine povesteşte oareDespre pluguri şi tractoare,Despre munca pe ogoare,Despre câte sunt sub soare?

Cine mici poezioareNe învaţă ca să ştimMamei să le povestim?

Cine-n orice dimineaţăNe arată, ne învaţă,Să scriem, să desenăm?Cine oare, cine oare?E doamna educatoare!

Noi cu toţii o iubimDe 8 Martie-i dorimAni mulţi, veseli, să trăiască,Mulţi copii ca noi să crească.

Mama Eu nu sunt destul de mareCa să pot să-nvăţ, măcar,De pe carte o urare.Şi nu sunt destul de mareCa să-ţi dau un dar.

Dar îţi dau o sărutareIci, pe obrăjor,Şi pe mâna asta careMă-ngrijeşte în fiecare Zi, cu-atâta dor.

Zile lungi şi voie bunăÎţi doresc eu multŞi mă rog de flori să-ţi spunăSă mă ierţi, măicuţă bună,Că nu ştiu mai mult.

Dacă-i mică, dacă-i mare?Mamă, când te ştiu aproape,Numai voie bună sunt.Pasul tău e ca un cânt,Glasul blând alint de pleoape.Ziua mamei vine-ndată,Împletesc cu drag, şi iată,

9

1. FAMILIA MEA

O căciuliţă îţi fac darSă îţi fie în GerarCa un petic mic de soare.E din lână-adevărată,Caldă, şi ocrotitoare,Cum e şi inima ta.Nu mai pot de nerăbdare!Dacă-i mică? Dacă-i mare?

Pentru tine, mama meaPentru tine, mama meaAm cules, din cer seninMii de stele.

Pentru tine-am adunatUn buchet înmiresmatDe lalele.

Pentru tine-nalţ un cântândPânze sărutând văzduhPeste ape.

Pentru tine, mama mea,Fără-asemănare.Pentru tine, mama mea, Dragostea cea mare.

O zi frumoasă- Vrei să-mi spui, Maria,Cum i-afară?- Surioară, n-a mai fost demult aşa;”

Cerul e atât de-albastru, După zilele cu ploi,Ca privirea dulce-a mameiCare caută la noi.

Azi în ochii mamei noastreNu e nici un pic de nor,Vreau seninul să rămânăVeşnic, în adâncul lor.

Nici o lacrimă, măicuţă,Ochii nu-ţi va întrista,Sigur, asta mai depindeŞi de noi, întrucâtva.

Mama meaMama la bucătărie,Din făină albă ştieSă frământe şi să scoatăPâine coaptă, minunată.

Dar pentru copii ca noi, Din făină mai de soi,Cât să numeri un-doi-trei,Ea ne scoate colăcei.

Mama Floarea CiobanuMama mă găteşte,Îmi pune fundiţă.Cu mine porneşteCătre grădiniţă.

Şi m-aşteaptă-n pragMereu zâmbitoarePrivindu-mă dragCa pe mândrul soare.

GhioceiiValeriu BârgăuDin zăpadă-ncetişorTâmpla scot afarăGhioceii albi şi miciSoli de primăvară.

Şi, sub soarele călduţ,E pădurea toată,O grădină, de copii Bine colindată.

Că 8 Martie râde-n pragŞi, de sărbătoare,Darul pentru mama meaE un sărut şi-o floare.

Cântec sfântŞt. O. IosifCântecul ce-ades şi-l cântCând te-adorm în fapt de seară,Puiule, e un cântec sfânt,Vechi şi simplu de la ţară.

Mama mi-l cânta şi ea,Şi, la viersul lui cel dulce,Puiul ei se potolea

10

1. FAMILIA MEA

Şi-o lăsa frumos să-l culce.

Azi te-adorm cu dânsul eu,Ieri-el m-adormea pe mine,Şi-adormea pe tatăl meuCând era copil ca tine…

Mâine, când voi fi pământ,Nu-l uita nici tu, şi zi-le,Zi-le doina, cântec sfântLa copiii tăi, copile!

Dacă iubeşti pe mămicaValeriu TanuVrei să ştii ce e o floare?Când te-nţepi de ce te doare?Fluturele de ce zboară?Iar melcul, bunăoară,Cum merge fără picioare?Şi lăcusta de ce sare?Grădinarul de ce sapă?Iar răţuşca, cum, pe apă,

Fuge parcă-i pe cărare?Toate lucruri de mirare…Toate poate să le spună,De-o iubeşti, măicuţa buna.

MamaMamă dragă, ştiu că aziTare rău te-am supărat.Lacrimile de pe-obrazÎn ascuns ţi le-ai uscat.Astăzi este ziua ta.Ce să fac ca să mă ierţi?Stau cu ochii în pământŞi numai ca să mă ierţi.Florile ce ţi le dauRând pe rând le-am sărutat,Dar pe tine nu-ndrăznesc.Nu ştiu dacă m-ai iertat.

Pentru toate mameleMamă, ai avut şi tu o mamă.Pe ea cine o serba?Avea nume scris la carte?Îi da ei flori cineva?

Nu-ţi ascunde faţa, mamă,Nu-ţi şterge ochii pe ascuns.

Că bunica a fost tristăTot tu singură mi-ai spus.Numai tu ai respectat-o,Că a fost măicuţa ta,Dar a fost şi-a mea bunicăŞi nici eu n-o pot uita.Toate mamele din lume: Albă, brună, roşcovanăLe chemăm c-un singur nume:Mamă, mamă, mamă.

Cea mai scumpăNichita StănescuSpune-mi, care mamă-anumeCea mai scumpă e pe lume?Puii toţi au zis de păsări,Zarzării au zis de zărzări,Peştişorii de peştoaică,Ursuleţii, de ursoaică,Tigrişorii de tigroaică;Mânjii toţi au zis de iepe,Firul cepii-a zis de cepe.Nucii toţi au zis de nucă,Cucii toţi au zis de cucă;Toţi pisoii de pisică,Iară eu de-a mea mămică.Orice mamă e anumeCea mai scumpă de pe lume.

MamaV. EftimiuCât e de drag cuvântul sacru „mamă”!Un gângurit, când pruncul vrea s-o chemeE lângă noi în clipele supreme,Din leagăn, pân-la cea din urmă vamă.

Din veşnicii, ca focul unei stele,Îşi flutură a dragostei maramă…Păstrează-i chipu-n aurită ramăŞi de nimic nicicând nu te mai teme!

Ocrotitoare-n oarba-i vijelieChiar umbra ei se schimbă în făcliePe drumul drept menită să te poarte.Te leagănă de dincolo de moarte!

11

1. FAMILIA MEA

MamaPanait CernaDin vremea fericirii fără minteIcoane dragi mi-apar mereu nainteDe lume răzleţită şi sfioasă,În ramă se salcâm zăresc o casă.Şi-n casă, într-un colţ întunecat,Văd un copil de mama lui certat.El mâinile-i întinde spre iertare,Dar ea-i tăcută şi neîndurătoare.Din toţi câţi trec, nu-i nimeni să-l aline!Şi plânge-năbuşit copilul -I-adoarme în suspine.Dar peste noapte-o biruieşte dorul.Din somnu-i sare mamaŞi spre ungherul unde-i doarme-odorulPorneşte-n vârful degetelor, numa.Pe somnu-i linDuioasă se-nchinăDe-al vieţii sale chinUn zâmbet i-anină.Zbucneşte făr’ zăgazIubirea ei mutăŞi plânsul lui obrazPlângând, ea îl sărută.Şi mii de mângâieriPe creştet i-adunăDe ziua cea de ieriCe dulce-l răzbună!

El simte cum se-apleacă peste dânsulO umbră bună ce l-ar dezmierdaŞi-ntr-un suspin, pe când ea-i şterge plânsul,Întinde braţele lui mici spre ea.

De gâtul ei s-atârnă în neştireToţi îngerii din ceruri îi sunt fraţi!Învăluiţi de-a candelei lucire,Copil şi mamă dorm îmbrăţişaţi…

Dorul mameiVasile AlecsandriZburat-ai printre îngeri, O, copilaş iubit,Şi m-ai lăsat în plângeriCu dor nemărginit.De-atunci, în flori, în stele,În tot ce-i luminos,Prin lacrimile mele,

Văd chipul tău frumos.De-atunci, pe lângă mineTe simt adesea zburândŞi doru-mi, după tine,Aleargă suspinând.Tu rătăceşti prin lumeCătând neîncetatIubirea unei mameŞ-un dulce sărutat.Ca tine-n rătăcire,De când eu te-am pierdut,Te-aştept cu-a mea iubireCa să te mai sărut.Ah,zbori! Ah, fugi! Ah, vinăDe lângă DumnezeuCu-a ta zâmbire linăSă-mpaci sufletul meu,Căci m-ai lăsat cu plângeri,Cu sufletul cernit,Zburând tu printre îngeri,O, copilaş iubit!

Părinţii meiElena DragoşPărinţii mei sunt oameni buni,Şi dragi îmi sunt părinţii mei.Căsuţa noastră cu minuniSe-ascunde-n umbra unor tei.E leagănul a trei copiiCăsuţa albă cu pridvor.Ne poartă grijă, zi de zi,Părinţii noştri iubitori.

Când vom fi mari, de vom plecaDin locul drag şi cunoscut,Cinstiţi părinţi, nu vom uita,Cum v-aţi trudit şi ne-aţi crescut.

Omul cel mai bunEugen EvuDragi copii,Eu v-aş pune o-ntrebare:Caldul soareDe unde răsare?

Ghem blajinTransmiţând raze viiPeste lumeŞi peste copii.

12

1. FAMILIA MEA

Cum, nu ştiţi?Vă pot spune tot euDin privirile tatălui meu!

Ghici de ce?Păi, nu mint, dacă spun,Că e omul dintre toţi, cel mai bun!

Când tăticu-i dus de-acasăCorneliu ŞtefanCând tăticu-i dus de-acasăEu, în aşteptare stând,Am un gând… un singur gând,Să se-ntoarcă mai curând!Mama-mi spune: „Vine, lasă…”

Poate vrei să vii şi n-aiCu ce să te întorci… Aşa-i?Deci un tren îi desenai.Urcă, drag tătic, şi hai!

Sună telefonulElena DragoşUite, sună telefonul.Dana, însă, nu se temeCi ridică receptorulŞi ridică din sprâncene.- Cine-i? iscodeşte fata- Cin-să fie, dragă, tata!Dana râde bucuroasă- Hai, tăticule, acasă!- Masa-i gata?-ntreabă tata.- Cum să nu, demult e gata!Treaba azi a fost cu sporC-am dat mamei ajutor.- Păi, atunci, dragă fată,Să-ţi aduc şi-o ciocolată!

Acasă Emilia CăldăraruBine e la noi acasă!Nu e lume mai frumoasăCum e cuibul părintescUnde eu trăiesc şi cresc.

Tata, mama, şi bunici,Eu şi frăţiorii miciToţi aici suntem uniţi,Bucuroşi şi fericiţi!

Casa mea şi-n somn o ştiu,Orice colţ pot să-l descriuCând păşesc al casei pragTot ce văd în ea mi-e drag.

Parcă dintr-un basm vrăjitToate-mi spun: „Bine-ai venit!”

Doi fraţi cuminţiElena FaragoNoi suntem doi fraţi în casă,Şi nu ne certăm deloc,Şi suntem tăcuţi la masă,Şi cuminţi în orice loc.

Şi cu jucării frumoaseNe jucăm tot amândoiPe când mama noastră coaseOri citeşte lângă noi BunicaOtilia CazimirCând vântul copacii îndoaieŞi plouă, şi-i frig, şi ni-e frică,Fugim la bunica-n odaieNoi: două surori şi-o pisică.

Acolo-i călduţ şi tăcere.Divanul bătrân dintre uşi,Cu vechile lui lăicereNe-aşteaptă cu cărţi şi păpuşi

Bunica ne iese-nainteCu zâmbetu-i cald de bunică:„- Ei, care mi-aţi fost mai cuminte,fetiţele, ori tu, pisică?...”

Două mame, doi tăticiEugen EvuCă bunica mea e bună,Chiar cuvântul vrea să spună;Şi într-adevăr i-aşa,Tare-i bună, buna mea!

Ea de bine mă învaţăŞi deloc nu mă răsfaţă.Dintre toţi ea-i cea mai mare;O alint şi-i zic „mam-mare”.

13

1. FAMILIA MEA

Tot aşa-i şi cu bunicul,El e tata lui tăticul.Aşadar, bunicii meiTot părinţi îmi sunt şi ei.Cei mai mari părinţi din casăŞi cu vocea blând-sfătoasă.Prin urmare poţi să zici- Două mame, doi tătici!

Bunica Gh. D. VasileCând vine dimineaţa,Şi tu mai dormi în pat,Ea-ţi însoreşte faţac-un zâmbet minunat.

Când zburzi şi râzi în soareŞi-o clipă-astâmpăr n-ai,O, câtă teamă areŞi câte griji îi dai!

Când vine să te culce –(de joacă ostenit),ea te adoarme dulcec-un basm abia şoptit.

De dragul tău, bunica,O clipă-n loc n-ar staŞi toată ziulicaVeghează viaţa ta.

Bunica Bunico, ochii tăi seniniDe unde ard adânci lumini?Şi părul tău de ce-i aşaCurat, ca fulgii albi de nea?De ce când umbli te apleci?Să vezi cum calci, pe unde treci?Bunică dragă, cât aş vrea Să fii tu nepoţica meaPoveşti să-ţi spun, să-ţi dau mâncare,Să simţi cât te iubesc de tare.

BuniculElena DragoşCând firul ierbii da în spicBunicul vine să ne vadă.El are creştet de zăpadăŞi parcă e mai scund un pic.

În schimb, voi aţi crescut puţin(Pe el mirarea îl cuprinde)Îl ia în cârcă pe mezin,Spre mine braţele-şi întinde.De drumul lung nu-i ostenit,E numai zâmbet, faţa-i bună;Avem atâtea de vorbit,Câte în stele, câte în lună.

Cum merge şcoala? N-aţi luat Până acum o notă mică?- Ce fac copiii de prin sat?Dar drăgălaşa de pisică?

Dar copăceii din răscruciDe i-am plantat în primăvară?Ce face calul? Ne mai duciCu el, bunicule, la moară?

Bunicul Tatăl mamei mele eşti,Ca o pâine caldă, bun,Ai o barbă colilie,Ca bunicii din poveşti.

Dar te-aseamăn c-un gorun.Mintea ţi-e ca o făclie.Mama slove dese-ţi scrie,Eu, trei patru vorbe doar…Încă n-am abecedar.

Tata mare, barbă mareMarin ConstantinTata mare, barbă mare,Nici un pic de-astâmpăr n-are.Mare meşter gospodarNu pierde ziua-n zadar.

Cleşti, ciocane, cuie, chei,Ţine-n mână cu temei.Greblă, sapă, târn, topor,Toate-i sunt de ajutor.

Şi când e vorba de treabă,Nu mai stă de se întreabă.Mătură prin curte, sapă,Pune pomi, aduce apă.

Taie, tunde, peticeşte,Pune geamuri, meştereşte,

14

1. FAMILIA MEA

Drege tot ce a stricatUn copil neastâmpărat.

Ca să-i fie mai uşorÎi dăm şi noi ajutor.Şi aşa, cu ajutoare,Cât este ziua de mare,Tata mare, barbă mare,Nici un pic astâmpăr n-are.

Copii din lumea toată!Copii din lumea toată,De peste mări şi ţări,Ne cheamă fericirea Şi soarele în zăriS-aducem împlinireaAcestei mari chemări.

Şi de mai sunt pe lumeCopii cu viaţă grea,Şi pentru ei s-o naşteA fericirii stea.Şi dânşii vor cunoaşteLumina ei cândva.

Copiii din lumea toată,Noi viaţa o iubim!Cu inima curatăAlături să pornim.Copii din lumea toată,Prieteni buni să fim.

1 IunieVeveriţa sprinteioarăDă de veste iar în ţarăCă-n poiana cu izvoareAzi e mare sărbătoare.

Flori, gândaci şi licurici, Păsărele şi pitici,Toţi s-au pregătit de zor,Că-i ziua copiilor.

Dacă-i zi de sărbătoare,Să întindem hora mare,Să răsune poieniţaŞi să joace grădiniţa.

1 iunie să ne fieZi de mare bucurie.

1 Iunie1 iunie, tu viiCu bujori şi ciocârliiŞi cu cântec de copii;Scuturând peste pământZâmbete şi-al păcii cânt.Sol gingaş de bucurie,Slavă ţie, slavă ţie.

De ziua noastrăLunecând pe bolta-albastrăA venit întâi o steaCa să-mi scrie la fereastră:- Să trăieşti, e ziua ta!

A venit şi-o rândunicăTot lângă fereastra mea,Ciripind a prins să-mi zică:- Să trăieşti, e ziua ta!

Şi salcâmul plin de floare,Frunza-ntr-una-şi legăna,Să-mi şoptească o urare:- Să trăieşti, e ziua ta!

Dar şi flori, şi cânt şi steleToate le-am putut aflaÎn urarea mamei mele:- Să trăieşti, e ziua ta!

Vine Ene pe la genePeste ochii de mărgică,Fată mică,Genele subţiri se ţes,Tot mai leneş,Tot mai des.Nu întoarce înspre uşă Urechiuşă.La cercel,Somnul vine uşurel,Numai paşii ni-i aude!Doar când ninge ca acum, Lasă după el un drum, Un tighel de urme ude.

Somnorici Luminiţa CodreaVin piticii din pădure,Dar să-i vezi, nici tu nu poţi!Mici, cât boabele de mure,

15

1. FAMILIA MEA

Puşi pe giumbuşlucuri toţi.

Către ora de culcare,Vin pitici cu felinare.Noaptea-i neagră şi e mareŞi-apoi geana de-ţi ridici,Fuge şirul de pitici…Noapte bună, somnorici!

Basmul Victor TulbureBasmul e un tărâm fără hotareÎn preajma sobei începutu-şi are,Când ziua-n geam se face tot mai micăŞi toarce, după sobă, o pisică.

Acolo, unde raza de văpaieCiudate umbre mişcă în odaie,Şi unde Făt-Frumos se-aratăCutreierând împărăţia toată.

Şi merge el o zi şi-o săptămânăŞi tot n-ajunge şi mai merge pânăPe fruntea micilor copii se-aşterneZăpada caldă-a somnului în perne.

Somn uşorEugen FrunzăCântă mama: „Nani-nani!Dormi cu mama, puiul mamei!Şi-ai să creşti ca bradul, drept,Şi frumos şi înţelept.

Nani, nani, somnorelul,Joacă luna ca inelul…”Bun e somnul, geana grea,Şi la geam, după perdea,

Sfătuieşte vântu-n şoapte,Ca un fluture de noapte:„Stai, să nu trezim din somnpe copiii care dorm!”

Nani, pui!Otilia CazimirDormi, fetiţă somnoroasă,Să creşti mare şi frumoasă,Să-i fii dragă orişicui…

Nani, pui!

Dormi cu mama, băieţel,Să-mi creşti nalt şi subţirelŞi frumos cum altul nu-i…

Nani, pui!

Somnul dulce şi cuminteVine-ncet să mi te-alinteFără ştirea nimănui…

Nani, pui!

Să vă pună sub perniţăJucăria lui pestriţă,Jucăria visului…

Nani, pui!

Luna plină şi albastrăDoarme-n crucea ceruluiDorm şi stelele-n fereastrăDoarme şi măicuţa voastră…

Nani, pui!

Somnul Ioana CiolanCând amurgu-ncet aşterneAlbăstriile lui perne,Te strecori în ochii meiBa îmi faci şi ochii grei.

Somnule, eşti blând, tăcut…Schimbă ora de culcare Celor de la grupa mare,Au atâtea de făcut!

Ce spune fetiţaAl. AndriţoiuDin cireşe-mi pun cerceiCa să fiu frumoasă.Un inel din flori de teiDegetu-mi apasă.

Iar din flori de muşeţelÎmpletesc cunună.Duc la gură-ncetinelProaspăta căpşună.

Iar când mama va veni,Blândă, să mă culce,Sărutarea mea va fiO căpşună dulce.

16

1. FAMILIA MEA

Pentru LizucaOtilia CazimirDin adâncuri de pădure,A ponit un duh vicleanŞi-a venit pe vânt, să fureOchi – bănuţi de măghiran – Păr de in şi gură mică(o mărgică de mărgean)Dar la capul trăsuriciiStau de veghe, albi, bunicii,Şi când tu tresari de fricăŞi de plâns ţi-s ochii gataPlâns prin somn: e plâns, ori cântec?Mâna dreaptă ei ridică,Suflă peste chipul tău,Leagă vraja cu lăcataUnui vechi şi lung descântecŞi alungă duhul rău:„- Cătinel… că doarme fata!”

Pentru ce să-ţi fie frică?Otilia CazimirLeagănul e numai puf,Pentru ce să-ţi fie frică?Dormi… La tine-n trăsuricăToate păsările albeAu lăsat un fulg, din zbor,Pentru surioara lor!Hai, închide-ţi ochişorii,Verzi bănuţi de maghiran,Strânge-ţi bine pumnişorii…Că de-o fi să bată-n uşăChiar pisoiul năzdrăvan,Am să strig la el, şi gata:„- Cătinel… că doarme fata!”

Cântec de leagănŞt. O. IosifHai, odor, hai, păsăricăDormi, o, dormi fără de frică,Să te-alinte Moş-CuminteŞi să-ţi cânte-ncetinel- Mugur, mugur, mugurel!

Pentru o fată mititică(ca să adoarmă)Pe plafonul din odaie,Pentru tine-nalt cât cerul,Lampa s-a aprins, bălaie,

Şi-i lumină tot ungherul.

Uite, ţi-au venit bunicii…Vrei povestea cu măslineDin hambarele bunicii?Vrei să-ţi cânte-o horă veche,De pe când era ca tine?Ori să-ţi pună la ureche,Răsucit din fire moi,Mare motocel de lânăCum se pune la pisoi?

CeasulIon RusTic, tac, Tic, tac, Pe cărarea vremii, ceasulCu măsură-şi poartă pasul.

Merge fără încetare,Deşi nu are picioare.Clipă după clipă zboară;Ceasul vremea o măsoară.

Ceasul spune: „Azi eşti mic,Mâine o să fii voinic!”Tac, tic,Tac, tic.

MinuneAna BlandianaUneori, când sunt fericită într-adevăr,Simt (sau poate numai mi se pare)Cum, în vârful fiecărui fir de păr,Îmi creşte câte o floare,Şi ştiu că sunt grozav de frumoasăCu podoaba aceea împărătească,Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare,De teamă să nu se ofileascăŞi nici nu mă privesc în vreo oglindă,De teamă să nu se desprindă,Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un picCa să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor,E uşor:Nu trebuie decât să fiţiFoarte fericiţi.

17