Cicero a folosit ca armă de luptă discursul, nu numai pronunţându-l, ci şi scriindu-l. Un exemplu de artă oratorică îl constituie fără îndoială, discursul “In Catilinam Orationes Quattuor”. Cicero dă dovadă de mare energie şi alternează magistral ,adresările muşcătoare către Catilina cu monologul.

Prima Catilinara, cu celebrul ei exordium ex abrupto a fost pronunţată în Senat când trebuia să se declanşeze revolta armată pusă la cale de Catilina. Surprins să-l vadă printre senatori, Cicero, indignat de îndrăzneala lui, izbucneşte vehement cerându-i să se autoexileze, deoarece planurile lui sunt date în vileag .

Dintre mărcile oratorice şi stilistice menţionăm în primul rînd interogaţiile retorice directe , care relevă atât indignarea oratorului, cât şi o figură retorică prin care se doreşte impresionarea auditoriului. Mai sunt folosite : enumeraţia , parataxa , anaphora exemplificata prin adverbul “nihilne”.

Cicero urmăreşte să-şi atragă senatul d partea sa, amintind de asprimea măsurilor pe care înaintaşii le luau împotriva duşmanilor periculoşi pentru stat.