Excentric Ul
-
Upload
alex-oltean -
Category
Documents
-
view
267 -
download
0
description
Transcript of Excentric Ul
Anexe EXCENTRICUL
1
Anexe EXCENTRICUL
2
Cuprins Literatura ...................................................................................................................................................... 4
Mihai Eminescu ............................................................................................................................................ 5
Despre "plaiul mioritic" ............................................................................................................................. 10
Romania preistorica ................................................................................................................................... 16
Craciunul in ziua de azi ............................................................................................................................... 19
Traditii de Craciun ...................................................................................................................................... 21
Ochiul-de-tigru ........................................................................................................................................... 26
Hobby-uri .................................................................................................................................................... 28
Primii pasi in muzica ................................................................................................................................... 29
Duelul consolelor ........................................................................................................................................ 30
Kopimism-ul ................................................................................................................................................ 33
Lenesul ........................................................................................................................................................ 35
De ce VII B? ................................................................................................................................................. 36
Anexe EXCENTRICUL
3
ECHIPA: BADEA PATRICIA, BULGARIU MATEI, CONSTANTIN BULIGA STEFAN, COSTACHESCU MIHAI,
DAIAN VICTOR, GHEORGHIU ILINCA, MICLAUS ALEXANDRU, MUSCALU ALEXANDRU, OLTEAN ANDREI
ALEXANDRU, PIU ANA MARIA, TUREK RAHOVEANU ALEXANDRA
MEMBRI OBSERVATORI: BALCA HORIA, IONUT SMADU
AJUTOR FINANCIAR: BARBU ROBERT, BULGARIU MATEI, COSTACHESCU MIHAI, GHEORGHIU ILINCA,
MANGU DIANA, CRAINICU GABRIEL, TUREK RAHOVEANU ALEXANDRA, CONSTANTIN BULIGA STEFAN,
OLTEAN ANDREI ALEXANDRU, POPESCU ANDREI, IVASCHESCU STEFANIA, DOROBANTU DENISA,
BADEA PATRICIA, PUSCA-LUNGA MARIUS, NECSESCU FLAVIA, PETRE MIHAELA, DINICA DANIEL,
UNCROP RALUCA, MUSCALU ALEXANDRU, SMADU IONUT
MULTUMIM ILINCAI GHEORGHIU PENTRU EFORTURILE SALE DE A TIPARI REVISTA
Literatura EXCENTRICUL
4
iteratura este arta de a scrie proza sau poezie. Ea include uneori povestirea orala, dar si istoria,
biografia si cartile cu informatii. Oamenii isi spuneau povesti si poeme cu mult timp inainte sa
invete sa scrie. Aceasta este literatura vorbita. O mare parte din literatura moderna este jucata
in teatre sau scrisa in carti.
Marii povetitori
Grecii antici spuneau povesti prin poezii si drame despre zei si eroi. In China si India, poetii
spuneau povesti despre inceputul lumii si misterele vietii si ale mortii.
Transcrierea
Cateva lucrari orale au fost transcrise, precum ca poemul epic englez Beowulf din anul 750d. Hr..
Cartile au fost copiate de mana in Evul Mediu, cand Geoffrey Chaucer (circa 1342-1400) a scris o colectie
de povesti numita "Povestile din Cantenbury".
Romanul
Romanul este o povestire lunga in proza.Romancierii renumiti sunt: englezul Charles Dickens,
francezul Victor Hugo si rusul Lev Tolstoi.
Poezia
Poetii tind sa trezeasca emotii cititorilor punand cuvintele alaturi, in diferite feluri. Deseori,
poezia are un anumit ritm si sfarsitul randurilor rimeaza. O poezie poate spune o poveste care sa-l
distreze pe cititor sau sa dezvaluie cele mai adanci sentimente ale poetului.
Drama
Literatura dramatica este un lung dialog si se bazeaza pe actiune.
Piu Ana Maria
L
Literatura EXCENTRICUL
5
ihai Eminescu (numele real Mihail Eminovici) s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850 in
Botosani, Moldova. A murit pe 15 iunie 1889, la Bucuresti. El a fost un poet, prozator si
jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai
importanta voce poetica din literatura romana.
Este al saptelea dintre cei 11 copii ai caminarului Gheorghe Eminovici si al Ralucai Eminovici. Isi
petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu
natura. Aceasca stare o elogiaza cu profunda melancolie in poezia de mai tarziu ("Fiind baiat..." sau "O,
ramai")
Intre 1858 si 1866 urmeaza cu intermitente scoala la Cernauti . Paraseste scoala in 1863, revine
ca privatist in 1865 si pleaca din nou in 1866. Este angajat intre timp ca functionar la tribunalul si
primaria din Botosani si pribegeste cu trupa Tardini-Vladicescu.
In anul 1866 au aparut primele manifestari literare ale lui Eminescu. Profesorul lui de limba
romana, Aron Pumnul, moare in ianuarie si elevii scot o brosura, "Lacramioarele invataceilor
gimnazisti", in care apare si poezia "La mormantul lui Aron
Pumnul” semanata de M. Eminovici.
Mihai Eminovici apare la 25 februarie/9 martie in revista
“Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea";
numele lui este schimbat in Mihai Eminescu si este apoi adoptat
de poet si mai tarziu si de alti membri ai familiei sale. In acelasi an
ii mai apar in revista 5 poezii.
Din 1866 pana in 1869, pribegeste pe traseul Cernauti-
Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucuresti. Intentioneaza sa-si continue studiile,
dar nu-si realizeaza proiectul. El ajunge sufleor si copist de roluri
in trupa lui Iorgu Caragiali, apoi sufleor si copist la Teatrul
National unde il cunoaste pe I. L. Caragiale. Mihai Eminescu
continua sa publice in "Familia", scrie poezii, frame (Mira),
fragmente de roman, face traduceri din germana.
M
Literatura EXCENTRICUL
6
Este student la Viena intre anii 1869-1872. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de
Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul societății studențești
(printre altele, participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia
împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), se împrietenește cu Ioan Slavici;
o cunoaște, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist
în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".
Între 1872 și 1874 a fost student "extraordinar" la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția
să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.
Se intoarce in tara si traieste la Iasi intre 1874-1877. Este directorul Bilbiotecii Centrale, profesor
suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iasi". Continua sa
publice in "Convorbiri Literare". Devine bun prieten cu Ion Creanga si il introduce in Junimea. Situatia lui
materiala este nesigura; are necazuri in familia; este indragostit de Veronica Micle.
Se muta Bucuresti in 1877, unde este redactor, apoi redactor-sef la ziarul "Timpul" pana in anul
1883. Desfasoara o activitate publicistica exceptionala, tot aici i se ruineaza insa sanatatea. Acum scrie
marile lui poeme ("Scrisorile", "Luceafarul", etc.).
Poetul se imbolnaveste grav in iunie 1883, fiind internat la spitatul doctorului Şuţu, apoi la un
insitut pe langa Viena. In decembrie ii apare volumul "Poezii", cu o prefata si texte selectate de Titu
Maiorescu (este singurul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu). Unele surse pun insa la indoiala
boala lui Eminescu si vin cu argumente in acest sens.
Poetul a scris foarte putin sau chiar deloc in anii 1883-1889.
El se stinge din viata in conditii dubioase si interpretate diferit la 15 iunie 1889 (in zori – ora 3),
in casa de sanatate a doctorului Şuţu. E inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu; sicriul ii este dus pe
umeri de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori.
In "Viata lui Mihai Eminescu" (1932), G. Calinescu a scris aceste emotionante cuvinte legate de
moartea poetului: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va
ivi vreodata, poate, pamatnul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasarii
padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stringa
toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale" .
Adevaratul motiv al mortii
Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, creatorul limbii literare române... Acesta este
Mihai Eminescu poetul, considerat totodata unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale.
În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi
internaţionali.
Literatura EXCENTRICUL
7
În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu,
deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura "slobodului Eminescu".
Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi
Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul sau, printre altele:
“Grea epoca Eminescu…”. In 1882, poetul ii marturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi
temut, fără nici un folos… unul din oamenii cei mai urâţi din Romania… Naturi ca ale noastre sunt menite
sau sa infranga relele sau sa piara, nu sa li se plece lor"
În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va
atrage atenţia marilor puteri europene prin discutiile conspirative ce aveau loc la întruniri. Scopul
principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi
alipirea lui de ţară.
De pe mormantul lui Eminescu, Cimitirul Bellu
Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor
la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal
şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva
ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat
direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi
guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii.
Literatura EXCENTRICUL
8
Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public, iar liderii ei în frunte cu cei doi
ziarişti exilată cu vaporul pe Dunăre. Pe Eminescu, Guvernul nu-l implică într-un proces public, deoarece
ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin
operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.
La comanda Imperiului Austro-Ungar, Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care
trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea
o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor
săi: “S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei sa fie continuată…"
La un an după rapoarte, Eminescu "înnebunea" brusc. Cum comenta presa vremii evenimentul?
Luate punct cu punct, lucrurile devin discutabile: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat”
numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi
apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii
reprezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod.
"Doina" întruchipa testamentul politic
al lui Eminescu, care dorea o Românie mare,
totală, unită. 28 iunie 1883 este data la care
Eminescu a fost internat prima oară. Dar…Tot
la această dată, Austro-Ungaria a rupt relatiile
diplomatice cu România pentru 24 de ore,
timp în care Germania trimitea scrisori de
ameninţare României, prin intermediul cărora
o soma să intre în alianţa militară. În acea zi
trebuia să se semneze un tratat secret între
Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o
parte, şi România, pe cealaltă parte.
Tratatul arata, printre altele,
interzicerea oricăror proteste pentru
eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii
era ca activităţile în acest sens care aveau loc
la Bucureşti să fie interzise. Pe acest fond s-a
produs prima internare a lui Eminescu, şi tot în
acest context este răspândit zvonul nebuniei
lui, a bolii venerice de care suferea. Prin
urmare, jurnalistul politic Eminescu era
anihilat. Regele Carol I semna liniştit, în
octombrie 1883, tratatul secret cu Germania şi
Austria.
Literatura EXCENTRICUL
9
S-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea
simptomelor, care păreau să indice altceva. Atat familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio
informaţie despre starea de sănătate a poetului.
I-a fost acordat diagnosticul "ciudat" de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele
propriei boli), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli,
medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur.
Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică,
chiar şi în doze foarte mici. De la prima "îmbolnăvire" şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a
însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară, şi din afară, care îi doreau răul.
După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, sub protecţia
anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat.
La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: "…astăzi pe la 3 a murit Eminescu, în
institutul de alienaţi al d-rului Şutzu, de o embolie". Unul dintre cei mai mari români murea "în cea din
urmă mizerie", după cum anunţa sora sa, Harietta.
Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele
sale: "Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau
cu destulă vigoare. Un accident de mică importanţă a agravat insa starea patologica a cordului şi a
accelerat moartea" (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun).
Tot doctorul Tomescu nota după autopsie: "Eminescu n-a fost sifilitic… Adevărata cauză a
maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale
intelectuale". Ce folos, ceea ce "fabricaseră" duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja…
Badea Patricia
Istoria romanilor EXCENTRICUL
10
n raspuns la articolul genial al Patriciei Badea, care trateaza un subiect foarte delicat din istoria
romanilor, o sa spun cum s-a petrecut cu adevarat aceasta.
Toate aceste informatii vin direct de la stramosii nostri geti. In cultura romana, despre
tablitele cu scriere getica nu s-a scris un cuvint, fiind invaluite într-un mister absolut. Unele informatii,
care nu pot fi dovedite cu probe, spun că, dupa terminarea manastirii Sinaia în anul 1695, o parte dintre
sihastrii din munti s-au retras aici, aducand cu ei si tablitele cu pricina. O alta varianta a apariţiei acestor
obiecte este ca în anul 1875 cînd se sapau temeliile palatului Peles, s-a descoperit o mare comoara
formata din aproximativ 240 sau 540 de tăbliţe de aur si plumb cu o scriere asemanatoare cu a grecilor
antici, dar folosind si litere latine, precum si alte semne specifice numai acestor tabliţe si figuri de geti,
ostiri, cetaţi, simboluri divine şi alte elemente care duceau la ideea clara ca s-a descoperit o mare
civilizatie. Numai ca seful guvernului României de atunci, Lascar Catargiu, a daruit-o regelui Carol I, care
a ordonat ca tabliţele de aur să fie topite, după ce s-au făcut copii. Banuind că valoarea lor este
inestimabilă si ca a distrus dovezi ale istoriei noastre, a donat copiile însotite de o scrisoare unde-si
recunoaste greseala, manastirii Sinaia! In anul 1956, puterea comunista a confiscat de la manastire atit
tablitele de plumb cat si toate documentele care faceau referire la ele si totul a disparut. În anul 1986,
mai mulţi cercetatori din domeniul istoriei au afirmat in discutii particulare că inainte de al doilea razboi
mondial, în subsolul actualului Institut de Arheologie din Bucureşti existau mai multe sute de tablite cu o
scriere necunoscuta, pe care, "nimeni" nu le-a cercetat! În anul 2003, istoricul Alexandru Deac a
comunicat la Congresul de dacologie ţinut la Bucuresti, ca a descoperit în arhivele Comitetului Central al
PCR scrisoarea lui Carol l catre manastirea Sinaia. In prezent, la aceasta instituţie ar mai exista 30 tabliţe
dupa unii, sau 70 după alţii, dar fara documente de intrare şi fara a fi inregistrate in patrimoniul ei!
Ei isi spuneau rumuni sau geţi pentru ca aşa este scris pe tabliţe, nu daci, cum i-au numit
romanii. Si-au scris identitatea de neam cu cuvintele rumun, riomion, ruomuon, rumuno, romuno sau
falnici geţi şi niciodata daci, iar tara lor o numeau Sfanta Getia sau Gitia. Stramoşul lor ancestrtal era
Mos Arimin, os din care s-au tras ariminii şi rumunii. Conducerea neamului era asigurata de dage balo
(adunarea neamului strabun) care alegea un mato (ocrotitor, conducator, parinte) ce detinea funcţia cat
timp era sanatos la trup si la cap. Pe alte tablite aceasta conducere colectiva apare cu numele de soboru,
gometi sau rada. Aveau un guvern numit agie, în fruntea caruia era mato. Conducatorul armatei se
I
Istoria romanilor EXCENTRICUL
11
numea basileo, care era ajutat de un consiliu de razboi numit soto balo (sotii, însotitorii steagului get),
iar cetaţile lor întarite se numeau dabe. Tara era imparţita în sindii (ispravnicii), fiind conduse de către
un sind. Mai departe aceste sindii erau împarțite în catune, sate si dabe, iar centrul de putere se numea
dabo geto (cetatea neamului get) care a fost la inceput la Sarmisetuzo, mutată pe la 380 î.H. la Enisala
(judeţul Tulcea), iar pe la anul 320 î.H. a revenit din motive strategice la Sarmisetuzo. Sînt menţionate şi
legăturile de sînge care formau şatre în cadrul unor comunităţi. Armata era organizată în polcuri şi avea
două corpuri distincte: daco armosa (armata nobililor) care pornea prima în luptă şi gloto armosa
(armata gloatei sau a poporului), care suplimenta forţele primului corp sau îl înlocuia complet. Echiparea
armatei era asigurată de dage balo, iar conducătorii corpurilor de armată erau numiţi tot de adunarea
neamului. Oamenii nu aveau voie să se mute dintr-un loc în altul decît cu aprobarea dabei de care
aparţinea. 32 din semnele folosite în scrierea geţilor pe tăbliţele de plumb sînt identice sau foarte
apropiate cu semnele scrierii cretane liniar B din perioada 1500-1300 î.e.n. Alfabetul chirilic folosit de
români pînă pe la 1870 este în realitate o parte din alfabetele utilizate de strămoşii noştri geţi în urmă cu
2500 de ani. Secuii au folosit prin secolul Xlll un alfabet cu 33 de semne iar 28 dintre acestea sînt
identice sau asemănătoare cu ale geţilor de pe tăbliţele de plumb. În Transilvania şi Ungaria s-a folosit în
secolele XV şi XVl un alfabet runic maghiar, care a fost ,,prelucrat” tot din alfabetele geţilor. Gotul
Wulfila a "creat" şi el pe la mijlocul secolului lV e.n. un alfabet runic inspirîndu-se din semnele geţilor.
Scrierea geţilor mai are semne comune cu alfabetul folosit în secolele Vlll – ll î.e.n. în estul
Spaniei (Tartesio/Turdetano), cu alfabetele folosite de tuaregi şi libieni înainte cu multe secole de era
creştină. Există asemănări uluitoare ale alfabetelor geţilor cu scrierea din Biblos, Mohenjo-Daro, brahmi
şi alfabetele folosite de sabei în Arabia în secolele XV-lV î.e.n., cît şi cele din Siberia din secolele lV era
noastră. Plutaşii de pe rîul Bistriţa foloseau pe la 1880 56 semne pentru crestatul lemnelor. Dintre
acestea 13 sînt identice cu semnele din scrierea liniar B, iar 38 sînt identice sau foarte apropiate cu
semnele alfabetului geţilor. După mitologia greacă, hiperboreenii care locuiau la nordul Dunării, erau
legaţi de cultul lui Apollo. Herodot în Istorii spune că aceştia aduceau ofrande templului din Delos, iar
fecioarele "Arge şi Opis veniseră chiar odată cu zeii". Platon în Axiochos vorbeşte prin gura lui Socrate,
despre nişte table triunghiulare de aramă cu un conţinut religios aduse la Delos de fecioarele
hiperboreene Opis şi Hekaerge. Venirea zeilor la greci a avut loc odată cu formarea primelor structuri
sociale din secolele Xll-X î.e.n. în numita ,,perioadă obscură”. Arheologia a descoperit într-adevăr plăcuţe
de bronz cu o scriere arhaică, pe care a atribuit-o repejor vechilor greci şi care a apărut la sfîrşitul
secolului Vlll î.e.n.
Religia lor era monoteistă, avînd în frunte pe Sent/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu, iar
ca simbol al sacrului era crucea cu braţele egale, liberă sau înscrisă în cerc, cum apare deasupra uşii la
primele biserici creştine din Siria şi Palestina. Divinitatea activă al cultului crucii era Zabelo; Creatorul
vieţii din lumina vie a soarelui şi Suien, Zoien, Zoe ca divinitate a renaşterii vieţii din aşteptarea luminii
morţii (liniştea lunii) prin nemurire. Mai erau dio Dionise, dio Sopio, dio Donizeto, dio Oroelio, dio Tiaz.
Fiind o religie a luptei continue dintre bine şi rău, duhul răului se numea Sotea sau Satan. Pămîntenii se
năşteau din lumina vie a vieţii (lumina soarelui), dar toată existenţa lor trebuiau să se străduiască să
facă numai fapte bune în folosul celor din jur, ca o dovadă de curăţenie pentru comuniunea cu
adevărata viaţă veşnică (nemurirea) ce impunea condiţia de OM. Nu aveau statui, iar divinităţile lor se
Istoria romanilor EXCENTRICUL
12
manifestau ca nişte duhuri, entităţi spiritual - energetice. La naştere fiecare persoană era luată în pază
de un înger, neamul get fiind binecuvîntat de oastea de îngeri (falanga). Nu aveau temple, ci sanctuare
austere, mici troiţe şi bisericuţe/metocuri unde îşi oficiau cultul sau altare improvizate în vremuri de
restrişte. La naştere fiecare era botezat în religia neamului cu vin şi pîine strămoşească. Crucea a fost
simbol al sacrului la neamul nostru de la începutul mileniului V î.e.n., descoperire făcută la Gorban
judeţul Iaşi, apoi la Cucuteni, iar mai multe tezaure ale geţilor au ca obiect de podoabă crucea înscrisă în
cerc sau crucea cu braţele egale. Divinităţile lor aveau în jurul capului o aură, aşa cum arată plăcuţa de
plumb descoperită la Romula. Sarmis sau Armis este Mîntuitorul sau Salvatorul neamului geţilor, apare
pe tăbliţe şi sub iniţialele IOI, III, II, IU sau Ili, Ilio toate avînd aceeaşi semnificaţie.
Tăbliţa I (dreapta) este prima atestare materială a legendei naşterii Mîntuitorului care se va
numi mai tîrziu Sarmis. Sub un şopron cu o vită
şezînd, un copil mic ridică braţele către cer
simbolizînt bucuria vieţii ce s-a născut. La
dreapta jos, mama primeşte un toiag şi un miel
de la divinitate/marele preot get care are pe
cap costumaţia religioasă făcută din blana unui
lup al cărui cap este pus pe capul lui. Deasupra
şopronului este figura cunoscută a lui Iisus cu
plete şi cu barbă scurtă ca semn al tinereţii,
imagine preluată de hagiografia creştină. La
stînga imaginii este un porumbel zburînd
reprezentînd Sfîntul Duh, doi măgăruşi (cum a
intrat Iisus în Ierusalim) şi un profil de om. În
partea stîngă jos a şopronului se vede o
persoană şezînd pe un scaun iar în mînă ţine un
toiag. Scaunele sînt trei sugerînd legenda celor trei magi. Sub imagine, în colţul stînga jos se văd stilizate
imaginile pentru o şopîrlă mare, un peşte, o broască ţestoasă, o pasăre mare care aleargă şi un cîine sau
lup. La mijloc este un şarpe foarte lung iar lîngă coada acestuia este un pătrat împărţit în nouă părţi
egale sugerînd că este protector al vînătorilor şi al învăţaţilor.
Tăbliţa II povesteşte despre vizita lui Zamolxe în insula Samos şi trecerea cabirilor la religia
sfintei cruci a Mîntuitorului! Pe tăbliţele l şi ll apare semnul crucii ca simbol al sacrului şi al pămîntului
(ţării) care stă sub această protecţie. Geţii se considerau poporul ales de Creator iar ţara lor o numeau
ţara sfîntă (dio Geta).
Creştinismul ortodox este în mare parte religia strămoşească. Multe din elementele de cult ale
religiei geţilor dar şi simbolurile religioase(crucea cu braţele egale libere sau înscrise în cerc, steaua cu
şase colţuri şi steaua cu şase raze) sînt păstrate din religia neamului mioritic din mileniul lV î.e.n. şi care
au fost duse de emeşi în Sumer/Ki-en-gi de pe meleagurile noastre pe la mijlocul mileniului lV î.e.n.
Istoria romanilor EXCENTRICUL
13
Zamolxe, Pitagora şi pitagoreismul
Marele get a existat ca realitate istorică, a fost mare preot şi reformator, a vizitat Egiptul, i-a
trecut pe cabirii din Samos la religia crucii Mîntuitorului, s-a înfruntat cu Pitagora şi le-a cerut geţilor să
renunţe la folosirea aurului ca aducătorul tuturor relelor de pe pământ, fiind ispita diavolului. Toate
aceste date sînt scrise pe tăbliţele II și III. Religia geţilor a influenţat şi zoroastrismul prin existenţa
magilor perşi la curtea din Sarmisetuzo în secolul Vl î.e.n. cum rezultă din tăbliţa 5.
Iisus a fost get
La începutul secolului Vl î.e.n. s-au aşezat printre neamurile geţilor populaţii ale galilor/galatilor
care au îmbrăţişat religia crucii cu taina botezului cu pîine strămoşească şi vin. În anul 279 î.e.n. aceste
relaţii au degenerat iar conducătorul geţilor, Biseto l, a pus sabia pe gali şi i-a alungat. Fiind opriţi şi la
graniţa Macedoniei, au trecut Dardanelele şi au întemeiat în podişul Anatoliei un stat – Galatia – care a
existat pînă în anul 25 î.e.n. cînd a fost cucerit de romani. O parte din aceşti gali au coborît mai spre sud
şi s-au stabilit în anul 275 î.e.n. într-o regiune pe care au numit-o Galileea. În secolul ll î.e.n. ivriții
amintesc de secta esenilor/esenirnilor avînd centrul de cult în Galileea şi care practicau o religie diferită
de a iudeilor dar identică cu a geţilor. Începutul secolului l e.n. i-a găsit pe gali – esenii – într-o aprigă
dispută religioasă cu clerul iudeu. Galii cheamă în ajutor mentorii din Carpaţi unde își avea sediul Frăția
Celui Ales. Este trimis Ili împreună cu o ceată de geţi - tăbliţa 53 - pentru a înfrunta fanatismul religios
iudeu. Răstignirea lui Ili, înfăşurarea trupului cu giulgiu şi transportarea lui pînă la "galii cei roşcaţi" din
Galileea apoi drumul prin Siria Efes, Grecia şi Tracia pînă au ajuns în Sarmisetuzo sînt povestite pe 7
tăbliţe. Durerea a fost fără margini peste neamul geţilor.
Tăbliţele sînt scrise între anii 560 î.e.n. şi iulie-august 106 e.n., cînd statul geţilor a fost distrus de
romani, fiindu-i ocupată partea de vest, iar ţara a cunoscut un jaf fără seamăn. Limba folosită în aceste
texte de pe tăblițe este limba română veche care se găseşte identic sau asemănător în dicţionarele de
arhaisme şi regionalisme existente în România. 79 de cuvinte se găsesc numai în eme-gi (sumeriană)
fiind dispărute din româna veche. Tăbliţa I consider că a fost turnată sau trasă – cum apare scris pe mai
multe tăbliţe – pe la 1600 - 1500 î.e.n. pentru că de aici se trag semnele alfabetelor folosite de strămoşii
noştri.
Istoria romanilor EXCENTRICUL
14
Nu sîntem latini, aşa cum ne vor ei!
Ce ştim si ce nu vrem să ştim despre trecutul neamului nostru? La această întrebare vreau să
răspund cu puterea adevărului. Un adevăr rătăcit, uitat, ascuns sau trunchiat de cei nevolnici sau de
simbriaşi ai minciunii.
Arheologul american Marija Gimbutas, în lucrarea Civilizaţie si cultură, Bucureşti, 1989, arăta:
"În mileniul al Vll-lea d. Hr., în Carpati era o civilizatie puternică, prima si singură din Europa… O
societate matriarhală, teocratică, pasnică, iubitoare si creatoare de artă". Aşa gîndesc unii străini despre
istoria noastră foarte veche, concluzii ce au la bază dovezi arheologice de necontestat, cu o simbolistică
atît de variată si de complexă care şi astăzi uimeşte prin profunzimea ei. Dar majoritatea istoricilor
români ascund acest adevăr si ne duc pe calea plăsmuirilor susţinînd că teritoriul carpato - dunărean
devine vatră de cultură si civilizaţie odată cu migrarea indo-europenilor în perioada 2000 – 1200 î.e.n.
Peste această găselniţă au aranjat cu răbdare si tenacitate pălăria latinităţii neamului nostru. Povestea
şugubeaţă cu iz de adevăr istoric nu rezistă la o cercetare si confruntare pertinentă a dovezilor
arheologice si lingvistice. Explicaţiile stufoase si pline de pretenţii ale adevărurilor absolute nu pot
arunca în uitare timpul si spaţiul ca suport primar dar si final al existentei umane. Iar pământul pe care
ne-a zămislit destinul ne-a oferit atîtea dovezi ale statorniciei noastre pe aceste meleaguri, încît numai
răuvoitorii pot susţine că ne-au adus aici ,,vînturile, valurile”.
Noi am fost aici din timpurile fără început
Geţii nu sînt indo-europeni aşa cum sună frumos la urechea multor dascăli ai neamului nostru.
Probele arheologice ne arată că locuim aici din mileniul al XV-lea î.e.n. si trebuie să amintim substraturile
aşezărilor Strachina – Dorohoi si Cuina Turcului de la Portile de Fier sau cele din mileniile Vlll – lll î.e.n.
cum sunt Criş, Gura Baciului, Valea Lupului (precucuteni), Leţ, Hîrşova, Cîrcea, Icoana, Boian, Căscioarele,
Cruşova, Cucuteni, Drăguşeni, Dudeşti, Gorban, Gumelniţa, Hamangia, Hăbăşeşti, Hotărani, Ostrovu
Corbului, Parţa, Petreşti, Rastu, Ruseştii Noi, Soroca, Tărtăria, Tisa, Tîngaru, Turdas, Vădastra, Vidra,
Vînătorii Mici. Acestea sînt vetrele veşniciei noastre ştiute dar ascunse în umbra unor interese meschine
sau a unor ideologii deşarte. Cîteva dintre ele au o importantă fundamentală în istoria si cultura
noastră.
Emeşii (sumerienii) au plecat din teritoriul carpato-dunărean în Ki-en-gi (Sumer) în două valuri.
Primul a plecat la mijlocul mileniului Vl î.e.n., cînd a avut loc potopul de la Marea Neagră, iar valul doi a
plecat în prima jumătate a mileniului lV î.e.n., cînd începe si istoria acestei civilizaţii ce a marcat atît de
puternic cultura lumii si în special cultura europeană, adevăr pe care nimeni nu vrea să îl recunoască. Ei
(străbunii noştri) au inventat scrisul la Tărtăria în mileniul Vlll î.e.n.. Ducîndu-l în Ki-en-gi, au dezvoltat
structurile sociale urbane, au creat o formă de capitalism financiar, au descoperit bolta în arhitectură,
Istoria romanilor EXCENTRICUL
15
au construit primele lăcaşuri de cult sub formă de cruce cu cele patru braţe egale (crucea greacă spun
lotrii iar getă cum spune adevărul), cunoşteau curentul electric si făceau operaţii pe creier, au dezvoltat
o societate de tip comunitar în care indivizii erau angrenaţi în relaţii specifice statului de drept modern.
Ei sînt pionierii civilizaţiei europene!!
Neamul emeş ne-a lăsat o cultură fabuloasă! Tăbliţele de lut au păstrat pentru posteritate valori
spirituale care reflectă modul lor de gîndire si de percepere a realităţii. Dar, chiar dacă au dispărut, o
mare parte a culturii lor a fost asimilată de cultura akkadiană și babiloniană iar limba lor a fost folosită ca
limbă liturgică pînă în secolul V î.e.n..
Religia lor era o religie a entităţilor spiritual-energetice definite prin termenul "lil" care semnifică
vînt, suflare, umbră, spirit, creaţie, avînd şi o profundă veneraţie pentru elementele naturii. Ei nu se
închinau la statui ci aveau altare pe ultimul nivel al ziguratului iar acolo preotul oficia ritualul religios si
aducea ofrande. De remarcat faptul că scriitorii antici, referindu-se la religia geţilor, spun că zeii lor nu
au statui, aceasta este şi caracteristica fundamentală a religiei neamului emeş. Cercetarea originilor
neamului emeş şi a religiei lui dovedeşte că începînd cu mileniul Vlll î.e.n., în arealul carpato-dunărean
existau comunităţi umane bine organizate, cu o religie puternică si conduse de sacerdoţi. Societatea
getă era foarte asemănătoare cu cea a neamului emeş pentru că ele au avut o rădăcină comună de
plecare, aveau în frunte un conducător civil si un mare preot. Dacă privim cu atenţie sigiliul emeş din
secolul XXV î.e.n., unde apare pentru prima dată crucea ca semn explicit al sacrului şi troiţele
maramureşene (unde trăiesc în prezent un grup de români ce îşi spun cu mîndrie "nemeşi"), vom
observa cu uimire că formele crucii sînt identice. Iar descoperirea senzaţională a crucilor de la Gorban,
Cucuteni și alte situri arheologice demonstrează că noi nu avem nimic cu indo-europenii, aceasta fiind
doar o găselniţă a istoricilor occidentali, iar continuitatea neamului mioritic pe meleagurile carpatine din
zorii civilizației umane este marcată de alte repere temporale.
Acestea fiind spuse, putem usor deduce ca tot ce ne-au invatat anii astia la istorie si ce ati mai
auzit voi este fals, noi fiind o civilizatie veche si avand religia crucii mult inaintea tuturor. Din pacate,
aceasta este doar o frantura din istoria noastra. Daca o sa avem numere ulterioare ale revistei, o sa
adaug la acest capitol. Sper ca acesta sa fie catalizatorul care sa declanseze spiritul roman adevarat in
voi.
Bulgariu Matei
Nota editorului: pentru a accentua spiritul nationalist si conservator al acestui articol, litera "â" a fost scrisa cu "î", dupa metoda veche.
Craciun EXCENTRICUL
16
itind articolul lui Matei de mai devreme, nu m-am putut abtine sa nu scriu un raspuns - sau,
mai degraba, o completare - la ceea ce a zis el. Este o pura coincidenta ca primele trei articole
din primul numar al Excentricului sunt legate intre ele. Nu, nu pe asta se bazeaza aceasta
revista, dar putem zice ca este o mica doza de… excentricitate.
Despre ce am sa vorbesc? Despre Marija Gimbutas, arheolog litunaian-american care a emis o
teorie legata de originile popoarelor indo-europene. Printre altele, aceasta sustine si ca in estul Europei
se dezvoltasera mai multe culturi matriarhale, teocratice, egalitare, iubitoare si creatoare de arta, care
nu cunosteau razboiul, iar multe din ele s-au dezvoltat pe actualul teritoriu al Romaniei.
Marija Gimbutas numeste perioada neolitica "Europa veche" si sustine ca indo-europenii s-au
format prin contopirea a anumitor culturi deja exsistente - cele pe care le-am descris mai devreme - cu
popoare migratoare venite din zona Kurgan, Rusia de astazi, incepand din mileniul IV i. Hr.. Aceasta
ipoteza este numita "ipoteza kurgana" si este teoria acceptata la scara larga privind formarea indo-
europenilor. Ar trebui sa fie destul de evident ca societatile pasnice nu au avut nicio sansa impotriva
kurganilor razboinici si barbari. Astfel a fost distrusa o civilizatie si, probabil, astfel a luat contact pentru
prima oara Europa cu razboiul. Dar in ce consta aceasta "civilizatie"? Arheologii au clasat-o in mai multe
culturi, tinand cont de localizarea geografica a lor. Din acestea, am ales doar 3, mai mult sau mai putin la
intamplare, dar veti vedea ca, desi mai difera pe alocuri, ocupatiile persoanelor apartenente diferitelor
civilizatii erau asemanatoare.
Cultura Cucuteni
Aceasta cultura este una din cele mai vechi ale Europei, datand inca din mileniul VI i. Hr..
Specializarea lor principala era ceramica, fiind de o calitate foarte buna si fiind picatata variat. Tipuri
asemanatoare de ceramica au fost descoperite in China, existand tot din epoca neolitica, desi cea
chinezeasca este mai noua cu aproximativ un mileniu. Au fost gasite si sculpturi reprezentand figuri
omenesti, de obicei femei. Locuintele personaleor care faceau parte din cultura Cucuteni erau mari, cu
C
Craciun EXCENTRICUL
17
vetre interioare. In podeaua acestor case au fost descoperite oase umane, semn ca persoanele erau
ingropate la temelia locuintelor. Populatia se ocupa cu vanatoria, agricultura, olaritul si altele.
Cultura Hamangia
Cuprinzand toata Dobrogea si o parte din Bulgaria, cultura Hamangia este celebra pentru
statueta "Ganditorul" de la Cernavoda, ilustrand un barbat in atitudine de gandire, asemanatoare cu cea
sculptata de Constantin Brancusi in zilele noastre. Tot la Cernavoda a fost descoperita si o necropola in
ale carei morminte erau ofrande, oase omenesti si pana si bucati de animale. Cultura Hamangia a existat
intre a doua jumatate a mileniului VI i. Hr. si inceputul mileniului V i. Hr., cand a fost asimilata de cultura
Boian.
Obiecte de la Cucuteni
Stanga - "Ganditorul si sotia sa", Hamangia; dreapta - obiect din cultura Cucteni
Craciun EXCENTRICUL
18
Cultura Gumelnita
Cultura Gumelnita este succesoarea culturii Boian, ea datand din
mileniul V i. Hr.. Inca o data, este remarcata prin sculpturile din ceramica
deosebite, fiind considerate de unii istorici adevarate opere de arta. Aceste
sculpturi difera de celelalte prin tehnica si sablonul de modelare si
expresivitatea personajelor. La fel ca in multe alte culturi, majoritatea fiintelor
umane reprezentate in figurine sunt femei.
Asemanarile nu sunt greu de observat - ba chiar deloc-. Iata ca toate
aceste culturi se ocupau cu olaritul si iata ca toate statuetele feminine intaresc
una din teoriile Marijei Gimbutas, potrivit careia popoarele neolitice credeau in
zeite.
"Nu inteleg", ati zice, pe buna dreptate, de altfel. "Citisem in articolul
trecut ca aici traiau geti, aveau religie monoteista si facusera imense
descoperiri stiintifice. De ce va contraziceti?" In primul rand, ambele articole sunt bazate pe teorii, care
pot fi sau nu adevarate, desi Matei si-a prezentat ipoteza ca si cand ar fi fost adevarul absolut si
incontestabil. Desi par in unele locuri ca se completeaza, cele doua teorii nu pot revela intregul adevar,
tocmai pentru ca sunt… teorii. Cert este ca ceva sigur a existat, dovezile fiind descoperirile arheologice.
In al doilea rand, <<Plaiul mioritic si minciunile asa-zisilor "academicieni">> este centrat in jurul unei
perioade mult mai lungi de timp decat este articolul meu si este normal sa difere.
Cred ca asta e tot ce am avut de spus, cel putin in numarul acesta. S-ar putea sa mai continui
acest articol in numerele viitoare, dar deocamdata e destul. Inainte sa inchei, vreau totusi sa spun ca eu
nu sunt o fire nationalista. Nu. Probabil ca daca articolul precedent nu ar fi existat, nu ar fi existat nici
acesta. Scopul meu nu a fost de a va arata ca trebuie sa fiti mandri ca v-ati nascut din intamplare pe un
teritoriu care se poate sa fi dezvoltat o cultura imensa. Scopul meu a fost pur si simplu de a va informa.
Oltean Andrei Alexandru
Zeita de la Vidra - vas din ceramica al culturii Gumelnita
Craciun EXCENTRICUL
19
u una m-am saturat ca toti sa scrie: "Vai! Vine Craciunul! Hai sa fim mai buni! Etc., etc., etc.".
Eu nu cred ca trebuie sa fim buni pentru ca vine Craciunul. Ar trebui sa fim buni pentru ca
acesta este felul nostru de a fi, nu pentru ca vine Mosu' cu iPhone 5 sau alte vrajeli de
telefoane pe bani grei. De asemenea m-am saturat de persoanele care iti dau cadou, doar ca sa
primeasca si ele. Vrei cadou? Du-te, frate, si cumpara-ti, nu-mi spune mie cu 5 luni inainte ca vrei noul
model de iPad pe care oricum nu pot sa ti-l cumpar, pentru ca n-am bani.
Ar trebui sa facem cadouri din dragoste pentru prieteni, parinti sau rude. Si fara sa judecam daca
nu primim inapoi cadou. Te-ai gandit ca poate persoana respectiva n-are bani? Sau pur si simplu a uitat?
NU. De ce? Deoarece Craciunul a devenit sarbatoarea banilor, nu a iubirii persoanelor apropiate.
Sarbatoarea cadourilor scumpe si a colindatului pentru bani.
Nu-mi spune mie ca te-ai dus la colindat pentru a vesti Nasterea Domnului. Si nu ai castigat
nimic de pe urma asta. Sau ca nu te-ai suparat cand nu ai primit laptop-ul dorit.
Sa nu credeti ca va judec. Nu, pentru ca si eu sunt la fel. Dar eu vreau o schimbare. Eu vreau ca
sarbatoarea Nasterii Domnului sa devina una a iubirii simple, pure. Nu zic ca nu trebuie sa faci cadouri
scumpe, daca te tine buzunarul, dar sa faci asta din dragoste, nu din obligatie. De la un amic, prefer un
lantisor ieftin, din piata, dat cu bucurie, decat un lantisor scump dat din obligatie. Si sa-i mai si spui
pretul. Sa fie ceva de genul:
"- Uite ce lantisor ti-am dat, e de argint. Costa 45 de euro. Daca nu erai prietena cu mine, il pastram eu."
Ma face sa ma intreb daca era mai bine pentru ea, daca nu eram prietena ei. Dar ce sa-i mai
spun, daca asa gandeste ea.
E
Craciun EXCENTRICUL
20
Cand am dat un cadou cu dragoste,de exemplu tot un lantisor, cea mai mare bucurie a fost sa
vad persoana respectiva purtandu-l.
Dar ce sa mai va mai spun. Am spus tot. Acum depinde de voi daca vreti sa schimbati ceva in
sufletul vostru. Si nu vorbesc numai de Craciun. Vorbesc de multe alte momente ale vietii, cand iti dai
seama ca tot ce conteaza pe lume sunt oamenii pe care ii iubesti simplu. Nu mori daca, din cand in cand,
le mai amintesti ca tii la ei. Fiindca, altfel, s-ar putea sa-i pierzi. Nimic nu doare mai tare decat sa pierzi
un prieten bun. Sa vezi ca nu te mai baga in seama. Si sa stii ca nu el e cel care greseste acum, ci ca tu ai
gresit.
Craciun fercit si la multi ani! Fiti in spiritul Craciunului adevarat! Fiti mandri de iubirea voastra!
Gheorghiu Ilinca
Craciun EXCENTRICUL
21
ata ca vine iar Craciunul, iata ca din nou se astern straturi fine de omat pe pamant, iata ca din nou
trece Mos Craciun pe la casele copiiilor cu cadouri. Cred ca toti am scris o compunere
asemanatoare odata. Nu, nu e vorba de tine, cititorule, stiu ca tu nu ti-ai facut niciodata vreo
tema. Cum adica "Mi le fac in fiecare zi"? Chiar vrei sa te cred? Du-te inapoi la culcare.
Intorcandu-ne la subiectul nostru, iata-ne din nou asaltati cu datini preluate din alte culturi. Asa
cum foarte bine a subliniat Ilinca articolul trecut, Craciunul a devenit mai mult o sarbatoare a banilor si
mai putin (sau aproape deloc) o ocazie pentru liniste si fericire sufleteasca. Eu nu sunt o fire prea
conservatoare. Nu, chiar nu sunt. Totusi, ce s-a intamplat cu obieceiurile populare ale natiilor globului?
Le mai practica cineva? Care sunt ele? La ce mai folosesc traditii vechi de mii de ani intr-o lume mereu
schimbatoare? Sunt intrebari bune. Mi-ar placea sa va pot raspunde la ele. Si, desi la unele pot, la altele
chiar sunt incapabil in a va da un raspuns. Poate pentru ca raspunsul tine de parerea fiecaruia. Se poate
sa fie si asta, dar nici aici nu sunt prea sigur. Dar, daca tot mentionaram traditiile, propun sa vedem in ce
constau traditiile de Craciun ale diferitelor popoare. Dar haideti mai intai sa vedem originile bradului de
Craciun.
Toata lumea, in Ajunul Craciunului, impodobeste brazi, fie ca sunt naturali sau artificiali cu tot
felul de luminite, globuri, stelute, beteala, ingerasi, diavoli, coase, secure… Stati, nu… Am gresit foaia.
Fiind o datina foarte veche, nu i se stiu sigur originile, insa primele dovezi provin Livonia (Estonia si
Letonia de astazi). In Evul mediu apar case impodobite cu crengi de brad, insa nu de Craciun, ci de Anul
Nou. E posibil ca aceasta traditie sa fie luata de la nordici, care isi impodobeau casele cu brad si vasc.
Altii sustin (profesoara de germana), mai recent vorbind, ca romanii au adoptat aceasta traditie de la
germani - era de asteptat, nu? -, care foloseau brazii impodobiti (si foarte luminosi) pentru a semnaliza
drumul corect. Cand comerciantii soseau acasa in preajma sarbatorilor, familia lor aseza brazi impodobiti
pe marginile raului, pentru a le arata oamenilor de pe vase ruta corecta catre casa.
Acum vom trece la tema principala a acestui articol, traditiile populare.
I
Craciun EXCENTRICUL
22
La ortodocsi
Obieceiurile romanesti ar trebui sa va fie cunoscute tuturor: Ignatul, colindatul, mersul cu
capra…, asa ca sarim peste ele si vorbim despre traditiile rusesti.
In timpul URSS-ului, Craciunul nu prea era sarbatorit, Anul Nou fiind ocazia cu care copii primeau
cadouri de la Mos Gerila. Odata cu caderea comunismului, Craciunul a inceput din nou sa fie sarbatorit,
insa dupa calendarul iulian, pe 7 ianuarie. De pe masa lor nu lipsesc niciodata placinte, prajituri si galusti
din carne.
Odata cu sosirea Ajunului, are loc aparitia unei fete tinere si frumoase, numita Snegurocika
(“Fata Zapezii”) ce, impreuna cu un batran cu barba alba si haina rosie, asemanator lui Mos Craciun,
numit Ded Moruz (“Bunicul Inghet”) colinda din casa in casa intr-o troica, adica o sanie trasa de un atelaj
de cai, si lasa cadouri copiilor, insa intrand pe usa, nu pe horn. Exista mai multe legende despre aparitia
Fetei Zapezii. Una zice ca , intr-o iarna, un cuplu de oameni batrani, ce aveau un dor imens de a avea si ei
un copil, au iesit in curtea casei lor si au facut o fetita din zapada. Printr-o minue, faptura a prins viata,
iar cei doi batrani, nespus de fericiti, au adoptat-o cu iubire si recunostinta, ca pe propria lor fetita. Insa
razele soarelui de primavara nu au avut mila de ea si au topit-o ca pe un ome normal de zapada. Un alt
mit povestete ca Fata Zapezii s-a indragostit de un pastor, insa caldura primaverii nu a fost nici de data
asta miloasa si a transformat-o intr-o balta de apa.
Obiceiuri bulgaresti
Asemenea romanilor, bulgarii sarbatoresc Craciunul pe 25 decembrie, dupa metoda vestica. La
ei postul dureaza tot 40 de zile, insa nici macar in Ajunul Craciunului nu au voie sa puna pe masa
preparate de origine animala. Pe masa festiva, ce trebuie sa aiba o lumanare aprinsa in centru, bulgarii
trebuie sa aiba sapte, noua sau unsprezece feluri de mancare. Nucile, mierea si usturoiul – arma
impotriva posibilelor spirite rele (precum Edward Cullen) – sunt de nelipsit. Meniul traditional e format
dintr-o felie rotunda de paine cu o moneda in interior, frunze de varza murate umplute cu orez, fasole
alba, ardei rosii uscati umpluti cu fasole, fructe uscate si un fel de placinta de dovleac (tikvenik).
Dupa aparitia primelor stele pe cer, cel mai batran din familie stropeste cu tamaie pe masa si
prin camerele locuintei. Membrii familiei primesc fiecare bucati din felia rotunda de paine, iar cel care va
nimeri moneda va avea noroc anul viitor. In zilele noastre, la coacerea pinii, femeia mai include si o
ramurica de sanger, ce simbolizeaza sanatatea si cate un ravas norocos pentru fiecare membru al
familiei, ale caror previziuni pot avea unul sau doua cuvinte, precum “iubire” sau “prospetime”, sau pot
ajunge pana la un vers intreg. Si la ei se practica colindele in primele ore ale zilei de Craciun, de catre
tineri imbracati in costume traditionale (koledari). La masa de pranz nu mai exista nici un fel de restrictii
in ceea ce priveste meniul, variind de la friptura de porc, curcan si pui, pana la produse de patiserie.
Intervalul dintre Craciun si Boboteaza (6 ianuarie) este denumit “zilele murdare”, pentru ca noptile din
aceasta perioada sunt dominate de creaturi rele, precum varcolaci, vampiri, demoni si dragoni. Se spune
ca e riscant sa iesi din casa dupa apus sau sa te casatoresti. Desi, cu niste usturoi…
Craciun EXCENTRICUL
23
Obiceiuri grecesti
Din cate se pare, grecii au cele mai asemanatoare traditii cu romanii. Colindatul are loc de
asemenea cu ocazia Craciunului, Anului Nou si Bobotezei, fiind lasat in seama copiilor. Mos Craciun-ul
grecilor este Sfantul Vasile, protectorul si filantropul Asiei Mici. In Vechiul Testament e prezenta o
legenda, cum ca toiagul Sfantului Vasile a infrunzit si a inflorit. Asemenea noua, colindele lor ureaza
sanatate si bunastare. Unele dintre cele mai frumoase colinde sunt cele de pastor, ce se regasesc in zona
Muntelui Olimp.
Insa daca pana acum colindatul lor semana cu al altor popoare, exista insa o categorie care ii
face unici: colindele de marinar, bineinteles caracteristice acestei tari atat de pricepute in mestesugul
navigatiei. Aceste colinde au urari legate de vantul bun, corabia frumoasa si Sfantul Nicolaie, patronul
spiritual al corabierilor. La inceputul erei crestine, aceasta sarbatoare era intampinata cu vase de lemn
impodobite cu lumanari aprinse, ce simoblizau sfarsitul iernii. Mai tarziu, in timpul colindatului la greci,
in loc de vase de lemn, se purtau, in brate corabii miniaturale, cantandu-se “Kalanta”, un imn de
intampinare a Sfantului Vasile. Desi colindatul si-a mai pierdut din caracteristica ceremoniala, capatand
un iz comercial, totusi anumite obiceiri inca sunt pastrate cu sfintenie. Fiecare familie, de la Craciun la
Boboteaza, pastreaza in casa o ramura de maslin infpita intr-o paine speciala, in forma unei cruci si se
prepara bunatati traditionale (prajituri si placinte cu diferite insemne, de la vultur, simbolul Bizantului,
pana la palma gospodinei in aluat, ca semn al binecuvantarii divine). In ziua de Anul Nou, pentru a avea
un an nou roditor, fiecare membru al familiei mananca “vassilopitta”, adica pita Sfantului Vasile, acea
placinta in care se sprijina creanga de maslin, iar daca cineva mai gaseste inauntru si un banut de aur sau
de argint, atunci chiar va avea un an de exceptie. Aceasta datina are la baza o legenda despre Sfantul
Vasile, care relateaza ca dupa ce a strans banii de la locuitorii Cezareei Capadochia, pentru a salva
orasul, a vrut sa-I inapoieze, insa nu mai stia ai cui erau, asa ca i-a pus pe toti intr-o paine pe care a
impartit-o oamenilor. Impodobitul brazilor nu e specific Greciei, dar, la jumatatea secolului al XIX-lea,
acest obicei a patruns si in Peninsula Balcanica.
La catolici
Obiceiuri frantuzesti
Francezii au acceptat cu greu Craciunul, acomodandu-se greu cu noua sarbatoare. Astazi,
Craciunul este sarbatorit in date diferite (desi majoritatea il sarbatoresc pe 25 decembrie) si chiar cu
nume diferite. In alte regiuni, sarbatoarea Craciunului incepe pe 6 Decembrie, prin Sarbatoarea Sfantului
Nicolai (La fête de Saint Nicolas) sau cu Sarbatoarea Regilor (La fête des Rois).In Lyon exista o anumita
traditie, numita Sarbatoarea Luminilor (La Fête de lumières). Ei aprind lumanari la geamuri si le lasa
acolo, ca un omagiu adus Fecioarei Maria.
Ca in aproape orice alta tara, familia face o curatenie generala, pregateste o masa mare cu
bucate alese in cea mai spatioasa camera din casa, unde se strang toti membrii familiei imbracati festiv
si canta colinde. In anumite regiuni ale tarii, copiii "imbraca" un miel in panglici colorate, se duc din usa
Craciun EXCENTRICUL
24
in usa cu si canta celor care le deschid, asteptand in schimb bani, fructe sau dulciuri. In alte zone,
femeile se strang in jurul buniclui, considerat capul familiei, si servesc o masa compusa din peste, usturoi
si legume, cu alvita la desert si intotdeauna vin fiert. In zonele rurale, copiii pun pe foc un trunchi uscat
de maslin si il stropesc cu vin, pentru a binecuvanta masa. In Ajunul Craciunului, cand toti membrii
familiei trebuie sa fie prezenti, copiii isi pregatesc ghetutele pentru Mos Craciun (Pere Noel) sau Micutul
Iisus (Le petit Jesus), ce le vor aduce cadouri. Copiii care nu au fost cuminti se tem sa nu vina Tata
Fouttard (Pere Fouttard) sa ii bata peste fund. Tot in Ajun se impodobeste si bradul, denumit de francezi
Sapin de Noel.
Fiind persoane foarte religioase, francezii, si la biserica, si acasa, reproduc scena Naserii
(Creche). Scena este realizata cu ajutorul unor figurine din lut, "Santons" (sfinti mici), iar pe langa ele
sunt asezate alte figurine reprezentand autoritatile locului respectiv. In sudul Frantei mai sunt puse si
figurine ce reprezinta magii, pastorii, dar si diverse personaje ca primarul sau un taran oarecare. In fata
unelor catedrale este pusa in scena Nasterea Domnului prin piese de teatru. In ziua Ajunului toti
membrii postesc, iar la miezul noptii se duc la slujba religioasa sau Liturghia de la miezul noptii (La
Messe de Minuit). Dupa liturghie se indreapta spre case, unde vor sarbatori cu o masa copioasa,
Revelionul (Le Reveillon). Masa e alcatuita din componente atipice in restul anului, cum ar fi curcan cu
castane, sau foie gras. Desertul traditional e "buche de Noel" o rulada din ciocolata si castane in forma
de bustean. Inainte, francezii obisnuiau sa puna un bustean pe foc in Ziua Craiunului si sa-l lase pana de
Anul Nou, dar in timp acest obicei s-a transformat in delicioasa prajitura. Inainte sa mearga la culcare,
lasa cateva bucate pe masa, o lumanare la geam si cateva lemne pe foc, in caz ca Fecioara Maria doreste
sa-I viziteze.
Obiceiuri italienesti
Italienii, mai ales cei din nordul tarii, au obiceiul de a impodobi bradul in mijlocul casei, insa
copiii nu ii adreseaza scrisori Mosului in care ii cer sa le aduc cadouri, ci trimit epistole catre parintii lor
in care isi exprima dragostea fata de ei. De obicei, aceste scrisori sunt asezate sub farfuria tatului si sunt
citite cu glas tare imediat dupa masa de Craciun. O importanta traditie italieneasca ce priveste Craciunul
sunt cantaretii. Lumea se strangea si asculta colinde si cantece interpretate la un instrument specific
Scotiei: cimpoiul. Insa, din pacate, si acest obicei e pe cale sa dispara deoarece nu mai e la fel de
respectat ca odinioara. Asemenea francezilor, au loc scenete si piese de teatru ce reprezinta scene din
cartile sfinte. O alta importanta, dar si respectata traditie a italienilor este ca sarbatoarea Craciunului
trebuie sa dureze 12 zile, caci astfel toate relele din an vor fi iertate si toata lumea va intra in noul an cu
dreptul, fara pacate.
Obiceiuri spaniolesti
Unii spaniolii incep sa sarbatoreasca Craciunul inca de pe 8 Decembrie, odata cu sarbatoarea
Neprihanitei Zamisliri sau a Imaculatei Nasteri. Acest festival are loc in onoarea puritatii Fecioarei Maria,
mama lui Iisus. In Sevilla, aceasta zi e marcata de catre "los Seises" (dansul sesarilor), ce are loc anual in
catedrala orasului. Dupa slujba religioasa, 10 baiaeti din cor in costume traditionale, foarte elaborate,
executa un dans cu miscari precise, consacrate, in fata latarului, cu un imn national pe fundal. In primele
Craciun EXCENTRICUL
25
zile ale lui decembrie apar pe strazile Spaniei tot felul de mici tarabe ce comercializeaza ornamente de
Craciun, scenele Nasterii lui Hristos, numite nacintiento ("nastere") sau belen ("Betleem"). Aceste scene
isi fac apritia in piete publice sau in biserici. Desi pomii de Craciun au mai crescut in popularitate,
scenele nativitatii au ramas simbolul Craciunului pentru spanioli.
Pentru Craciun e pregatita o lunga varietate de preparate, din peste, miel, dar si friptura de
curcan, umpluta cu carne de porc, slanina , sunca, ciuperci, nuci sau ceapa. In unele zone se serveste
Pavo Trufado de Navidad , curcan umplut cu trufe. Asemenea bucatariei spaniole, mancarurile de
Craciun difera de la o regiune la alta. De exemplu, in zona de nord-est a Galitiei, masa de Craciun trebuie
neaparat sa includa o friptura din porc de lapte, dar si delicatese ale marii, precum scoici, raci si crabi.
Pe langa dulciurile traditionale, sunt in voga de asemenea si martipanul, nouga si Turron, o prajitura cu
migdale.
Potrivit unui vechi obicei, spanioli isi petrec Craciunul acasa, alaturi de familie. Odata cu lasarea
intunericului, se aseaza o lampa in dreptul unei ferestre, se aprind lumanari in jurul scenelor nativitatii
sau la altarul familiei dedicat Maicii Domnului. Conform traditiei, in Spania masa nu se serveste mai
devreme de ora noua sau zece. Dupa aceea, populatia participa la slujba de la miezul noptii, numita La
Misa Del Gallo ("Misa cocosului"). Figurinele cu Iisus copil sunt amplasate in scena nasterii in dimineata
de Craciun, iar in unele familii a fost adoptat schimbul de daruri, desi potrivit traditiei , copiii primesc
darurile de Craciun, aduse de catre cei 3 Magi sau Regi in ziua de 6 ianuarie, de Boboteaza.
Acestea sunt, deci, traditii de Craciun ale mai multor popoare. Cate persoane le mai respecta nu
va putem zice, desi ele par a crea o atmosfera foarte frumoasa. De aceea vreau sa ma intorc la una din
intrebarile de la inceputul lungului articol: "La ce mai folosesc traditii vechi de mii de ani intr-o lume
mereu schimbatoare?". Ei bine, raspunsul vi l-am dat mai devreme: atata timp cat nu sunt pur si
simplu… stupide, ele aduc o atmosfera speciala, specifica sarbatorilor. Acesta era modul in care
popoarele globului isi serbau odata evenimentele importante si acesta e modul in care si-l serbeaza unii
si acum.
Constantin Buliga Stefan
(cu ajutor de la Oltean Andrei Alexandru)
Pietre EXCENTRICUL
26
chiul-de-tigru este o forma rara de cuart negru, cu dungi galbene si maro-aurii. Este o
piatra semipretioasa deosebit de apreciata, folosita si in scop decorativ. Prezinta pete
de oxid de fier, carora li se datoreaza aspectul specific al pietrei – asa-numitele „dungi
de tigru”.
Ochiul-de-tigru este o varietate de cuart sclipitor ce descrie efectul optic de „ochi-de-pisica”. De
cele mai multe ori, acest efect este generat de incluziunile fibroase din cristalele anumitor minerale. Insa
in cazul ochiului-de-tigru, care este o forma de cuart, dungile galbene si maro-aurii se datoreaza
incluziunilor de oxid de fier.
Crocidolitul (azbestul albastru), o varietate a mineralului riebeckit,sta la baza formarii ochiului-
de-tigru. Este un silicat de fier si sodiu, cunoscut pentru structura lui fibroasa. Lichidele care circula prin
scoarta terestra dizolva adesea crocidolitul. Aceleasi lichide aduc cu ele diverse elemente chimice si
depun siliciu si oxigen, care formeaza cuartul, ce inlocuieste fibrele de crocidolit. In procesul de
descompunere a crocidolitului se poate forma oxidul de fier, care da pietrei culoarea maronie. Structura
fibroasa delicata a crocidolitului este copiata intocmai de cuart, ale carui fibre sunt dispuse astfel incat
reflecta lumina, creand efectul de „ochi-de-tigru”.
O alta varietate de cuart sclipitor este „ochiul-de-soim”. Acesta se formeaza cand crocidolitulse
combina cu cuartul in modul descris mai sus, dar culoarea albastru-gri sau albatru-verde a crocidolitului
initial ramane vizibila la produsul final.
Caracteristici
Ochiul-de-tigru face parte din clasa oxizilor. Este o forma de cuart, si de asemenea tuturor
varietatilor acestui mineral, este un oxid al elementului nemetalic siliciu.
Structura fibroasa specifica a ochiului-de-tigru se datoreaza crocidolitului, care sta la baza
formarii acestuia.
Coloritul ochiului-de-tigru este determinat de oxidul de fier care apare in cursul descompunerii
crocidolitului. Compusul chimic rezultat este limonitul, de culoare galbena. Prin incalzirea ochiului-de-
tigru se poate provoca o reactie chimica in particulele de limonit, care le transforma in hemtit rosiatic. In
Africa de Sud , foarte bogata in zacaminte de ochi-de-tigru, minerii spargeau straturile de roca folodind
focul, ca sa ajunga la filoane, iar aceasta actiune a creat pietre cu un spectru de culori interesant,
incluzand obisnuitul auriu-rosiatic, dar si nuante de rosu sau de portocaliu-piersica.
O
Pietre EXCENTRICUL
27
Asemenea cuartului, ochiul-de-tigru nu prezinta clivaj; se despica, trasand un model in forma de
scoica si lasa o urma alba, atunci cand este frecat de portelan neemailat. Compozitia chimica a ochiului-
de-tigru este aceeasi cu cea a cuartului.
Origini si raspandire
Ochiul-de-tigru este o varietate de cuart–unul dintre cele mai raspandite minerale ce formeaza
roci.
Totusi, ochiul-de-tigru este uns dintre cele mai rare astfel de varietati. Se formeaza prin
alterarea crocidolitului , cunoscut si ca azbest albastru. Crocidolitul provine din materia topitacare s-a
cristalizat sub scoarta terestra. El se deplaseaza apoi in sus, spre suprafata, in formatiuni numite
amfiboli.
Cele mai importante zacaminte de ochi-de-tigru se gasesc in Africa de Sud, la vest de Kimberley.
Alte surse importante se afla in Australia de Vest, Brazilia, Myanmar, India si Sri Lanka.
Turek-Rahoveanu Alexandra
Hobby-uri EXCENTRICUL
28
ulti dintre voi aveti un hobby, nu-i asa? V-ati gandit ce plictisitor ar fi sa nu aveti
unul?(probabil ati sta acasa, pe canapea, uitandu-va la televizor si irosindu-va viata mancand
shaorma si luand cateva kilograme in plus asa, din prostie)
In acest articol am de gand sa scriu despre o parte dintre ele: sportive, educative, etc.. Si nu, nu
se pune mersul zilnic sa luati paine de la magazinul de la coltul blocului, asta pentru necunoscatori.
Sa luam un hobby (al meu de exemplu): BMX.
Avem niste intebari legate de istoria lui: de unde a aparut? Cum au ajuns aceste biciclete "cu
saua jos si mici" in Romania?
Pff… Sportul BMX la inceput era ramura ciclismului care se potrivea pustilor de 10 ani care
sareau peste niste borduri in spatele blocului. Ajuns acum la maturitate, acest sport a fost recunoscut ca
sport olimpic prima data in anul 2008 la Jocuriile Olimpice de la Beijing.
Atentie! Nu vorbim de ramura de freestyle a bmx-ului.
Americanii iau acest sport in serios. Un traseu ca cel de la Beijing a fost construit si in California,
vorbim de versiunea traditionala de la jocuriile olimpice in care participau 8 rideri si aveau de parcurs
rampi, de executat intoarceri bruste si tot felul. In alta ordine de ideei, acest hobby, din 2008 incoace, a
inceput sa pasioneze si generatiile noastre care inainte stateau inlemniti cu ochii asupra monitorului. Un
rider de exceptie care a incurajat acest sport si cu al carui ajutor ne clasificam pe locul 17 in topul tariilor
de bikeri este Alin Moldovan, sponsorizat de Twenty Bikes Company si Monster Energy BMX. Datorita
lui, producatorii de "bike-uri" ( sa folosim un neologism sa fim la moda) au venit in Romania, ei stiind ca
romanii au potential .
Un alt hobby din categoria sporturiilor ar fi basket/sau cum se scrie la noi in Romania, baschet
Unul dintre cele mai răspândite jocuri sportive în lume, baschetul, se caracterizează prin fineţea,
precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice si tactice, prin talia înaltă şi calitaţile fizice deosebite ale
sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu,
inteligenţă şi chiar rezistenţă nervoasă. Wow, deci persoanele inteligente care credeau ca baschetul este
doar pentru persoane cu inteligenta mai redusa si-au cam luat teapa.
Alexandru "Axel" Muscalu
M
Hobby-uri EXCENTRICUL
29
a ve spun o poveste. Cum am inceput eu sa fiu preocupat de muzica. Cand eram la gradinita,
bateam ca descreieratul in banca, pana cand a inceput sa iasa un ritm. Invatatoarea m-a vazut,
a inceput sa strige la mine ca stricam bancile, dar asta nu conteaza. Ea m-a dus la o scoala de
muzica si am invatat vioara. Am vazut ca ma pricep cat de cat si am continuat pana acum. Acum cant la
mai multe instrumente decat mi-am imaginat eu vreodata ca exista (inclusiv la fluierul piciorului).
Gata cu povestile!
Primul pas in muzica: sa iti placa muzica. Daca nu iti place foarte mult, nu va iesi nimic.
Intotdeauna trebuie sa pui inima in ceea ce faci, indiferent daca este o arta sau e pur si simplu o tema la
romana, dar muzica cere acest lucru in mod special. Diferentele dintre muzica facuta doar pentru bani si
muzica facuta din suflet sunt uriase.
Al doilea pas: sa ai incredere in tine si sa fii sigur cand vrei sa inveti sa canti un instrument. Daca
vei cauta pe Internet sau vei face un curs, intotdeauna sa fii atent! Fiecare informatie este esentiala!
Al trilea pas: daca incepe sa mearga treaba cu muzica, exerseaza zilnic (in cel mai rau caz,
saptamanal). Atunci cand nu mai repeti , nu mai esti obisnuit cu instrumentul si o sa iti para ceva nou
(adica o sa pierzi o mare parte din informatii).
Al patrulea pas: gaseste-ti un model, o persoana careia ii apreciezi felul in care canta. Invata-i
melodiile si repeta-le pana crezi ca esti pregatit sa canti impreuna cu melodia (melodia de pe Youtube
sau altceva ce nu imi vine acum in minte).
Al cincelea pas: incearca sa iti intreci idolul. Daca reusesti, esti foarte boss. Chiar esti.
Nu uita: eu nu te oblig sa te apuci sa canti la un instrument . Eu doar te-am ajutat. Poate te
gandesti mai mult si o sa le spui parintilor “Mami, tati, vreau si eu o chitara, ca am citit intr-o revista cum
sa devin la fel de bun ca Jimi Hendrix.” Desi raspunsul o sa fie, cel mai probabil, "Lasa chitarele si mai
lucreaza la matematica, esti 0 BARAT COPILE, 0 BARAT!", merita totusi sa incerci.
Costachescu Mihai
S
Hobby-uri EXCENTRICUL
30
Detalii Tehnice
Numarul 1.
Xbox 360 Elite
Producator - Microsoft™
Procesor - i3 3.4 GHz.
Memorie RAM - 512 Mb. DDR3
Numarul 2.
PS3
Producator - Sony™
Procesor - Power Cell 3.2 GHz
Memorie RAM - 256 Mb.
Numarul 3.
Wii U
Producator - Nintendo
Procesor - i3 3.0 GHz
Memorie RAM - 2 Gb (nu se stie daca DDR3 sau DDR2)
Hobby-uri EXCENTRICUL
31
Design
Xbox - forma de cutie (exact ca in nume - xBOX), curbata pe laterale. Design simplist cu un buton
fata si DVD drive deasupra. Este disponibil in culorile alb si negru.
PS3 - forma curbata (arata ca o carte bombata, dar asta e parerea mea) asemanatoare unui DVD
player. Consola are un buton pentru pornire si unul pentru deschiderea drive-ului. Ca si Xbox-ul, PS3-ul
este disponibil in alb si in negru (bonus portocaliu si argintiu, daca sunteti cuminti!)
Wii U - prima consola care are joypad cu ecran touchscreen (cu exceptia PS Vita, dar nu despre
asta vorbim acum) unitatea centrala (principala) este una de dimensiuni mici fata de Xbox si PS3. Pana si
Wii U-ul este disponibil in 2 culori (le ghiciti si voi; de ce doar alb si negru nu stiu)
Calitatea Graficilor
Aceasta categorie depinde si de jocuri: una e sa alegi Mario si sa zici ca pe toate arata identic.
Eu am ales Assassin’s Creed III. Acest joc este disponibil pe toate platformele de mai sus deci avem ce
compara.
Eu am 3 criterii dupa care aleg o consola:
1. Textura graficilor:
Xbox - calitatea texturii este foarte buna, nu are texture popping (nu dispare textura), culoarea
este bine definita si la locul ei.
PS3 - Aceasi calitate a texturii ca la Xbox, dar culoarea nu e exact asa de "cuminte" si "la locul
ei". Cum adica? La PS3 culoarea e uneori mai deschisa, alteori mai inchisa.
Hobby-uri EXCENTRICUL
32
Wii U - Calitatea texturii este putin mai slaba decat la celelalte platforme de pana acum, iar
culoarea inclina cam prea mult spre albastru.
2. Calitatea personajelor si animatiile
Xbox - nici acum nu m-a dezamagit, chiar deloc. Personajele sunt bine conturate, animatia este
bine aleasa si nu are interferente (cum am eu la PC…).
PS3 - calitatea personajelor este foarte buna, aceeasi calitate si la animatii, nimic de reprosat.
Wii U - personajele sunt la fel de bine conturate si definite dar animatia are uneori momente
cand se blocheaza.
3. Joypad/joystick/senzor de miscare
Xbox - foloseste si joypad-ul, varianta Kinect are senzor de miscare. Joypad-ul are 14 butoane si
4 manete. Pe partea dreapta sus, pe fata Joypadu-lui, se afla butoanele Y, X, A, B. Logo-ul Xbox are 4
butoane “ascunse”, iar in stanga si in dreapta logo-ului sunt butoanele de “back” si “start”. Intre cele 2
analog-uri sunt butoanele ↑,↓,→,←.
PS3 - si el foloseste un joypad si un motion sensor (functii: arma, racheta de tenis, volan, etc.).
Joypad-ul are 8 butoane si 4 manete. In partea stanga sunt butoanele de directie:↓,→, etc.. In partea
dreapta sunt butoanele pentru actiuni: ■,▲,X,O.
Wii U - joypad clasic sau cu touchscreen (touchscreen-ul functioneaza ca un ecran mai mic).
Joypad-ul clasic are tot 12 butoane si 4 manete. Arata exact ca joypad-ul Xbox-ului, doar ca analogurile si
butoanele sunt invers. Joypadul cu touchscreen are 13 butoane si 2 manete (nu sunt sigur daca are 2 sau
4). Butoanele sunt la fel asezate doar ca intre ele este ecranul, iar sub ecran butonul “Home”.
Miclaus Alexandru
Animale EXCENTRICUL
33
u cred ca exista cineva printre cititorii acestui articol care sa nu fi copiat macar o data vreun tip de
informatie. Fie ca era un amarat de text de pe Internet, fie ca era teza la matematica, cu totii am facut
asta de-a lungul bietilor noastre vieti (daca era intr-adevar teza la matematica, sa va fie rusine!). Cu
toate acestea, de aici pana la a crea o religie care considera copierea de informatii o virtute sacra e un
drum lung.
Defapt, in asta consta Kopimism-ul, religie gandita de Isak Gerson, un student suedez de 20 de
ani. Filosofia "Kopimistica" are ca baza ideea ca toate informatiile trebuie distribuite liber si promoveaza
pirateria. Nimic (prea) excentric pana aici. Totusi, daca ne interesam mai mult de aceasta religie, gasim
informatii despre regulile fundamentale ale Kopimism-ului:
"CTRL C + CTRL V" este o reprezentare sacra a actului de a
copia si de aceea trebuie tratata ca atare
Copierea de informatii este normala din punct de vedere
etic
Diseminarea de informatii este normala din punct de
vedere etic
"Copymixing-ul" (din engleza, "copy" = a copia, "mixing" =
amestecare; termen inventat de Kopimisti) este un mod
sfant de a copia, inca si mai sfant decat cel obisnuit, pentru
ca mareste si sporeste bogatia informatiilor
Copierea sau reformularea informatiilor comunicate de
alta persoana este vazuta ca un act de respect si ca o
forma puternica de acceptare a credintei Kopimistice
Internet-ul este sfant
Codul e lege
Desi totul pare nebunesc, Kopimism-ul este o religie acceptata in Suedia si numara, dupa
spusele lui Isak Gerson, aproximativ 3000 de adepti. Dar oare chiar era nevoie de o religie separata
pentru a sustine aceste idei?
N
Animale EXCENTRICUL
34
Desi niciuna nu este o credinta, la nivel mondial exista si alte miscari impotriva proprietatii
intelectuale si a drepturilor de autor, fiind sprijinite de o fundatie numita "Free Software Foundation",
fondata de Richard Stallman. Stallman este o figura importanta in lumea software-ului gratuit, fiind unul
dintre cei mai cunoscuti activisti pentru aceasta cauza si fiind programatorul principal al GNU, primul
sistem de operare complet gratuit. Totodata, el este si creatorul licentelor GPL, utilizate la programe de
calculator. Ele acorda utilizatorilor dreptul de a modifica si a redistribui software-ul original dupa plac,
fara sa fie ceruti bani.
Avand in vedere acestea, vom reveni la intrebarea originala: era necesara o religie? Richard
Stallman a reusit sa faca atat de multe lucruri fara sa creeze o religie (cel putin nu una reala, pentru ca
inventase la randul sau, in gluma "Biserica Emacs"; totusi, aceasta "biserica" nu are legatura cu
software-ul gratuit; e un cu totul alt subiect si nu are rost sa il discutam acum). Iata ce spune Gerson
legat de acest subiect: "Pentru ca ne vedem ca un grup religios, o biserica pare un mod bun de a ne
organiza."
La intrebarea "Cat de greu a fost sa deveniti o religie oficiala?", Gerson raspunde: "Aveam
aceasta credinta de ceva timp si intr-o zi ne-am gandit, de ce nu am incerca sa o inregistram? A fost
destul de greu. Autoritatile erau destul de dogmatice cu formalitatile lor. Ne-au trebuit trei incercari si
mai mult de un an sa fim recunoscuti." Ca fapt divers, in 2011, un austriac a reusit sa primeasca
aprobarea de a aparea in poza de la permisul de conducere cu o strecuratoare de paste pe cap,
motivand ca este simbol al religiei lui, "Pastafarismul" (religie fictiva, avand ca divinitate pe "Monstrul
Zburator de Spaghete"). A avut nevoie de trei ani a sa dovedeasca ca nu are probleme psihice si ca poate
conduce. Ideea i-a venit dupa ce a citit ca guvernul austriac va permite oamenilor sa poarte acoperitori
de cap in fotografii oficiale numai daca este din motive religioase.
Revenind la subiectul initial, vom clarifica originea numelui de
"Kopimism". Acesta provine de la cuvantul "kopimi" (format prin
compunerea a doua cuvinte: "copy" + "me" = "copiaza-ma"). Kopimi a
fost conceput a fi opusul copyright-ului si este asemanator licentei
GNU de care vorbeam mai devreme: de fiecare data cand vedeti
semnul specific acestei idei (dreapta), inseamna ca lucrul respectiv
poate fi copiat si redistribuit, comercial sau necomercial. Problema apare atunci cand nu vedeti semnul
"kopimi", ci pe cel de copyright, iar informatiile sunt vandute/distribuite gratuit. Aceasta se numeste
piraterie iar aici intervine Kopimism-ul, prin regulile sale fundamentale pe care le-am mentionat la
inceputul articolului. Desi Kopimism-ul promoveaza pirateria si este religie acceptata in Suedia, legea
suedeza privind drepturile de autor ramane neschimbata.
Chiar daca ne place, chiar daca nu, pirateria este rea. Programatorii trebuie sa isi castige existenta la fel de
mult cat trebuie sa si-o castige orice alta persoana, iar prin piraterie programatorii nu castiga niciun ban.
Oricare ar fi parerea dvs. despre piraterie, asta e tot ce am avut de zis despre Kopimism si celelalte subiecte legate de aceasta
religie. Probabil ca v-am incarcat creierul de informatii inutile de care nu veti avea nevoie niciodata si care va vor aparea in
minte chiar atunci cand va trebui sa va concentrati mai mult, dar nu ne pare rau. Asta ne era scopul. Pe curand, viitori Kopimisti.
Oltean Andrei Alexandru
Animale EXCENTRICUL
35
ste un mamifer de talie medie ce trãieşte în copacii pãdurilor tropicale din America de Sud şi
are un mod de mişcare foarte interesant , ca şi când ar fi pe suspensii . Au blana groasã de
culoare maronie cu tente verzui şi sunt de dimensiunea unei pisici , având cam 60 de cm
lungime şi o greutate de 4-5 kg. Capul este mic şi turtit , ochii mari , urechile mici şi botul scurt ; coada
lor este fie micã , fie inexistentã , picioarele sunt lungi şi prevãzute cu gheare puternice , curbate şi lungi
(de aproape 7 cm.).
Leneşul este un animal omnivor, hrana sa de bazã sunt mugurii, lãstarii şi frunzele copacilor, dar
consumã şi insecte sau şopârle mici.
Leneşii sunt animale nocturne ce se mişcã destul de puţin atunci când sunt treji, sunt solitari sau
timizi .
În sãlbãticie speranţa de viaţã a leneşului este de 30 de ani .
Ştiai cã :
Leneşul doarme aproape 18 ore pe zi ? Deoarece petrece majoritatea timpului atârnat de crengile copacilor pãrul îi creşte în contrasens
(adicã dinspre abdomen înspre spate) ? Culoarea verzuie a blãnii este datoratã unor alge microscopice ? Leneşii pot întoarce capul la 180º la fel ca o bufniţã ?
Daian Victor
E
Propaganda EXCENTRICUL
36
Clasa noastra este intotdeauna curata, nu lasam niciodata mizerie pe jos.
Nu ne batem niciodata, suntem armoniosi.
Ne intelegem foarte bine cu colegii nostri de la VIII B.
Mereu avem lectia invatata.
Imediat dupa ce se suna de intrare, ne asezam cuminti in banci si nu mai vorbim.
La ore e liniste.
Facem revelionul la Pusca.
Nu fumam.
Nu copiem la teste.
Ne place scoala.
Adoram matematica, in special geometria.
Suntem respectuosi.
Respectam intocmai regulamentul scolii.
Nu ne dam cu capul de scaune.
Nu copiem temele.
Nu ne batem cu cornuri in pauze.
Nu rupem flori.
Nu ne uitam pe RedTube in timpul orei.
Nu mergem la baie sa stam pe WC-uri si sa ne uitam la vecinii de la toaleta alaturata.
Nu ne batem pe mingi de basket.
Nu aruncam in mod intentionat cu mingi in colegii nostrii.
Facem incalzirea la sport.
Stim rugaciunea la religie.
Nu mancam in timpul orei.
Nu vine politia la noi in clasa.
Oltean Andrei Alexandru, Constantin Buliga Stefan, Bulgariu Matei