EX LIBRIS - 2017...4 EX LIBRIS - 2017 Iosif Hechter este al doilea fiu al familiei Hechter, văzând...

1

EX LIBRIS - 2017

Balan\a din lemn de salcâm

EDITORIAL

În urmă cu 110 ani, în urbea brăileană, se năștea o Balanță cu rezonanță de stea nemuritoare. Era Iosef Hechter, cel ce avea să devină binecunoscutul de mai târziu Mihail Sebastian. Pe talerele destinului său, talere ce s-au zbătut toată viața să rămână în echilibru, au stat două valori incontestabile - simțământul de român și cel de evreu.

Pentru a-și ține copiii în afara grijilor viitoare, familia Hechter a luptat pentru formarea superioară a personalității acestora și a reușit acest deziderat trăind permanent la limita pretențiilor existențiale. E posibil ca imboldul pentru învățătură să fi venit în special pe linie maternă, familia mamei fiind originară din Bucovina, unde, deși studiul Torei era normalitatea întruchipată, iar sinagoga întâia casă, familia Hechter s-a adresat copiilor doar în limba română și i-a crescut românește. Imediat după terminarea liceului, Sebastian a devenit gazetar, apoi romancier și dramaturg.

Scriitorul, fidel pentru un moment comunității sale de Ființă, a dat un titlu referențial spiritualicește unuia dintre romanele sale - Orașul cu salcâmi. E adevărat, în Brăila erau salcâmi, dar nu este posibil oare ca autorul să ne fi transmis un mesaj din subconștientul colectiv? Chivotul Legământului, purtătorul celor 10 Porunci fusese făurit din lemn de salcâm, iar el, Sebastian, venea din acea urbe multiculturală unde aportul etniei unită în spirit și credință era evidentă.

Există însă și reversul medaliei. Atunci, ca și acum, multe voci contestatare s-au făcut

auzite, dar vremurile își au legile lor și totdeauna vor exista păreri diferite. Tânărul evreu român, din nevoia de supraviețuire, în încercarea integrării sale într-un stil de viață modern, dar esențialmente românesc, l-a considerat pe Nae Ionescu sprijin și protector în acea perioadă de antisemitism feroce din istoria României

și a întregii Europe. Din nefericire, încrederea i-a fost trădată și cel care ar fi trebuit să îl susțină și-a exprimat public dezacordul cu privire la teza lui Sebastian, conform căreia un evreu aparține unei comunități naționale. Amintește-ți că ești evreu! Ești Iosif Hechter, un român din Brăila, de la Dunăre? Nu, ești un evreu din Brăila, de la Dunăre, afirma Nae Ionescu.

Scriitorul român iudeo-dunărean, care a trăit un timp extrem de scurt, însă intens pe acest pământ, ne-a lăsat lucrări care au și astăzi un aer proaspăt de salcâm abia înflorit, așa că noi, cei de azi, avem datoria să-i citim, să-i înțelegem și să-i prețuim opera.

Nadia USTINESCU,Președinte Comunitatea evreilor din Brăila

2

EX LIBRIS - 2017

MEDALION MIHAIL SEBASTIAN

Anul acesta se împlinesc 110 ani de la naşterea unui autor pe nedrept uitat astăzi, care încă din timpul vieţii a cunoscut multe vicisitudini, fie din cauza caracterului intransigent, fie din cauza originii etnice, fiind marginalizat atunci ca şi acum, când este neinclus în manualele şcolare, deşi a reprezentat un nume important în literatura şi publicistica românească interbelică. Un destin tragic, aflat sub vremuri, un suflet neînţeles, a cărui existenţă a fost curmată brusc, în deplină forţă creatoare.

Se naşte la Brăila, la 18 octombrie 1907, IOSEF M. HECHTER, cel care, mai târziu, va deveni cunoscut ca scriitor şi publicist sub pseudonimul MIHAIL SEBASTIAN. A fost romancier, eseist, cronicar dramatic şi literar, critic de artă, memorialist, dar, mai ales, dramaturg, unul dintre exponenţii cei mai fini ai spiritului de inovare în atmosfera literară de la noi, afirmă Cornelia Rădulescu.

Încă din anul 1920, pasiunea pentru literatură a tânărului Hechter se materializează într-o încercare de traducere a Herodiadei lui St. Mallarmé. În 1921 se produce primul contact cu lumea mirifică a teatrului: îl vede pe Constantin Nottara jucând în Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, eveniment pe care, cu multă emoţie, îl evocă, mai târziu, în revista Rampa, în anul 1935: Aşteptam ridicarea cortinei, cu o strângere de inimă, cu o nerăbdare, cu o teamă pe care de atunci n-am regăsit-o niciodată într-o sală de spectacol! De altfel, pasiunea adolescentului va spori, în 1923 el plecând la Bucureşti, fără a anunţa pe nimeni, pentru a viziona spectacolele de teatru ale trupei Pitoeff.

Îşi susţine examenul de bacalaureat în anul 1926 cu o teză despre poezia lirică românească ce va fi remarcată de profesorul Nae Ionescu, brăilean şi el, absolvent al aceluiaşi liceu de renume în anul 1909, un Socrate al României, cum îl numește G. Călinescu. Mai târziu relaţiile lor se vor înrăutăţi, Mihail Sebastian rămânând cu gustul amar al prefeţei pe care acesta a făcut-o cărţii sale De două mii de ani (1934).

Cu sprijinul lui Camil Baltazar se stabileşte la Bucureşti. Frecventează Cenaclul Sburătorul

condus de Eugen Lovinescu, unul dintre titanii literaturii române din perioada interbelică, şi începe colaborarea la ziarul Cuvântul al lui Nae Ionescu, alături de Perpessicius, de asemenea, brăilean, Ion Vinea, Camil Petrescu, Mircea Eliade. Până în 1933 va fi redactor al ziarului. Semnează traduceri din Francis Jammes, în colaborare cu Andrei Tudor, publicând totodată eseuri şi articole. Îşi începe bogata activitate la Universul literar (1927-1929) cu eseuri, proză, publicistică, traduceri din Marcel Proust şi André

Fraigneau. Din 1928 va colabora şi la Tiparniţa literară (1928-1931).

Devine licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti în anul 1929, iar în perioada 1930-1931 se află la Paris pentru pregătirea doctoratului în drept public şi ştiinţe economice; paralel face bogate lecturi din A. Gide, M. Proust, H. de Balzac. Redactează romanul Accidentul, al cărui manuscris îi este furat odată cu alte obiecte. Publică în ţară, în ziarul Cuvântul, un ciclu de reportaje şi note din Franţa, Scrisori din Paris, fragmente de jurnal etc., în care, pe lângă impresiile din capitala franceză, face ample incursiuni în cultura europeană.

Mihail Sebastian (1907 - 1945)

3

EX LIBRIS - 2017

În 1932 colaborează la revistele Azi şi România literară, cu cronici, recenzii, impresii literare, eseuri culturale. Acum are loc şi debutul editorial: în colecţia Cartea cu semne a editurii şi tipografiei Bucovina, apare primul său volum, Fragmente dintr-un carnet găsit.

În 1933, la editura Naţionala - Ciornei este publicată a doua carte a lui Mihail Sebastian, Femei, roman construit, de fapt, dintr-o suită de nuvele legate între ele prin personajul principal, Ştefan Valeriu. În acest an colaborează la revista Reporter din Bucureşti, de orientare progresistă, antifascistă, condusă de A. G. Grama.

În 1934, la aceeaşi editură, se publică De două mii de ani, volum care va declanşa o polemică de amploare, atât prin conţinutul său, cât şi datorită prefeţei de orientare şovină a lui Nae Ionescu.

În 1935, tuturor interpretărilor tendenţioase (dintre cele mai variate şi pe tonuri diverse) pe marginea volumului precedent, Sebastian le va răspunde cu broşura polemică Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni, apărută la editura Cultura naţională. Apare romanul Oraşul cu salcâmi la editura Universala – Alcalay.

Publică cronici literare şi dramatice, articole culturale sau de atitudine politică în Rampa, Revista Fundaţiilor Regale, Vremea, L′Independance roumaine, Index, Contem-poranul, Vitrina literară. Între 1936-1940 este redactor la Revista Fundaţiilor Regale.

Susţine în revista Viaţa românească o cronică teatrală, în anul 1938. Acum are primul succes ca dramaturg, odată cu premiera, la 17 decembrie, a piesei Jocul de-a vacanţa (comedie în trei acte), în regia lui Sică Alexandrescu. Din distribuţie făcea parte şi marea iubire a lui Sebastian, actriţa Leny Caller (în rolul Corinei), din păcate o iubire neîmpărtăşită, care l-a marcat afectiv profund pe autor. Piesa va fi publicată, un an mai târziu, la Fundaţia pentru Literatură şi Artă, unde va fi editată şi Corespondenţa lui Marcel Proust.

În 1940, reconstituie cu considerabile eforturi, romanul Accidentul, pe care îl publică la aceeaşi Fundaţie. Romanul, mai închegat epic decât cele apărute anterior, este o dramă a solitudinii umane.

În 1943, aflat la moşia lui Anton Bibescu de la Corcova, rudă apropiată a principesei şi

scriitoarei Martha Bibescu, scrie piesa Steaua fără nume, a cărei premieră a avut loc la data de 1 martie 1944, în regia lui Soare Z. Soare, piesă semnată de către Sebastian, pentru a putea fi reprezentată, cu pseudonimul Victor Mincu. Dramatizează Potopul de H. Berger şi Nopţi fără lună de John Steinbeck.

În 1945, scrie piesele Ultima oră şi Insula, ale căror premiere au avut loc postum; de altfel, ultima piesă a rămas neterminată, fiind finisată artistic de actorul Mircea Şeptilici.

Din tot ceea ce a scris Sebastian, opera dramatică, deşi nu foarte consistentă, s-a bucurat de cele mai multe aprecieri, fiind tradusă în numeroase limbi şi reprezentată cu succes pe scene din ţară şi din străinătate, ceea ce l-a îndreptăţit pe Valeriu Râpeanu să-l considere pe autorul brăilean omul de teatru cel mai reprezentativ al epocii.

Tot în anul 1945, pe 1 februarie, este numit consilier de presă la Ministerul Afacerilor Externe şi, pentru scurt timp, este conferenţiar al Universităţii Muncitoreşti Libere din Bucureşti. A practicat şi avocatura, deşi, după cum mărturiseşte, nu i-a produs nicio satisfacţie, a fost şi profesor de limba şi literatura română la o şcoală confesională între1941-1942.

În 1941, în monumentala sa Istorie…, George Călinescu îl considera ca fiind foarte înrudit cu Mircea Eliade, pentru complexitatea activităţii sale creatoare.

La 29 mai 1945, în drum spre prima oră de curs (despre marele scriitor francez H. de Balzac), este accidentat mortal de un camion sovietic în plin centrul Bucureştiului. Moartea sa a ridicat numeroase semne de întrebare, fiind considerată una suspectă, posibil cauzată de caracterul incisiv al publicisticii sale.

BIBLIOGRAFIE:- Buculei, Toader, Prezenţe brăilene în

spiritualitatea românească, Editura Ex Libris, Brăila, 2004, pp. 379-380;

- Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1941, pp. 963-964.

Corina - Marinela BRATOSIN, profesor

Colegiul Tehnic P an ai t Is t r at i , Brăila

4

EX LIBRIS - 2017

Iosif Hechter este al doilea fiu al familiei Hechter, văzând lumina zilei la 18 octombrie 19071, la Brăila. Părinții Clara și Mendel Hechter formează împreună cu Poldi și Iosif o familie modestă și chinuită de lipsuri, nu atât materiale, cât datorită terorii psihice la care era supus și a apelativului cu care era strigat adesea: jidan fricos2. Toate aceste încercări nu-l împiedică pe tânărul Iosif Hechter să scrie poezii, mici articole, semnându-se pe rând: Eraclie Pralea, Amyntas, Flaminius și să devină, în anul 1926, absolvent al Colegiului Național Nicolae Bălcescu, unde este invitat de ilustrul profesor Nae Ionescu, președintele comisiei de Bacalaureat din acel an, să colaboreze la Revista Cuvântul. Cu această ocazie, îl cunoaște și se împrietenește cu Mircea Eliade. Trei ani mai târziu, devine licențiat al Facultății de Drept din București. În anul 1932 i se publică primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, folosind pentru prima dată pseudonimul Mihail Sebastian, pseudonim ce avea să fie definitoriu în literatura română. Acesta este și anul când, alături de Zaharia Stancu, întemeiază revista Azi și colecția Cartea cu semne, scoasă de Institutul de Arte Grafice Bucovina. Organizează de asemenea, gruparea Forum, împreună cu Mircea Eliade,

1 Grăsoiu, Dorina. Mihail Sebastian sau ironia unui destin. București: Editura Minerva, 1986, p. 6. este o notă de subsol din Extrasul registrului stării civile pentru născuți pe anul 1907, Oficiul stării civile din municipiul Brăila: Act de nașterea copilului Iosef - de secs masculin - născut alaltăieri opt curent ora 9 după amiază în Brăila în locuința părinților săi din Bulevardul Cuza nr.156, secția II […].2 Sebastian, Mihail. De două mii de ani. Brașov: Editura Anania, 1990, p. 23.

Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, înlocuită apoi cu gruparea Criterion. Doi ani mai târziu, în 1934, Mihail Sebas-tian publică romanul De două mii de ani, un jur-nal al suferințelor transcrise patetic pe care avea să și le descopere tânărul Iosif Hechter. Scrierea este o confesiune despre ceea ce înseamnă să fii evreu, un roman pe alocuri autobiografic, în care tinerețea este marcată uneori de manifestările impulsiv-agresive ale colegilor atinși de morbul antisemitismului. Un roman ce avea să tulbure

Mihail Sebastian ]i drama antisemitismului

Sebastian (dreapta), cu părinţii şi cei doi fraţi

Sebastian, în mijloc, pe scaun, alături de colegi. După Bacalaureat

5

EX LIBRIS - 2017

prietenie săgetată. Puțin scrum atâta tot.4

În anul 2017, Mihail Sebastian este văzut în ochii criticilor ca principalul autor devenit canonic pe stil nou, cu o importantă componentă etică, asta după ce în România anilor ՚90 boom-ul literaturii subiective a fost corect interpretat drept contraofensiva unei îndelungi reprimări a informației din perioada anilor ՚50 - ՚80. Viața și opera scriitorului sunt două unități distincte, viața fiind văzută independent de opera creată. Mihail Sebastian face parte dintr-o generație egoistă, obsedată de reflectarea în scris a unei experiențe, de cele mai multe ori ființând exclusiv în actul scrierii.

Opera se încheie înainte ca scriitorul să-și atingă maturitatea deplină, completă, fără happy-end. Opera principală a lui Sebastian este calitatea de martor al propriei biografii, reflectată apoi în scrierile sale.

Toate romanele, piesele de teatru, jurnalele, cărțile de critică ale scriitorului se regăsesc pe rafturile Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila, invitând cititorii să descopere și alte gânduri, fapte, trăiri dintr-o zestre spirituală de mare preț.

Camelia Aurelia CHERCIU,bibliotecar

4 Idem p. 112.

întreaga societate culturală, provo-când un val imens de ostilități șovine contagioase. Prefa-ța semnată de Nae Ionescu a iscat la rândul ei nume-roase controverse, apropiații sugerân-du-i să nu o publi-ce, deoarece aceș-tia erau convinși că va constitui un

îndelung pretext de reflecții și polemici. Cu toate acestea, Mihail Sebastian publică prefața renu-mitului său profesor și descoperitor, asumându-și consecințele, cu aceeași demnitate cu care evreii purtau în piept steluța galbenă atașată de naziști.

Războiul pe care l-a provocat în cultura bucureșteană apariția cărții «De două mii de ani» va mai dura poate multă vreme. La noi, unde lumea obosește repede, aceste cinci luni de discuții și certuri în jurul unei singure cărți formează un ciudat caz de tenacitate.3

Drama a fost aceea că, evreu fiind, dorește armonizarea cu valorile românești, ceea ce îi aduce renegarea din comunitate, iar prietenii români îl trădează, devenind ținta antisemitismului din ce în ce mai agresiv. Existau două mari direcții ce preocupau verva intelectuală românească în acele timpuri - antisemitismul și dictatura. Mihail Sebastian, un an mai târziu, publică romanul Cum am devenit huligan pentru a le răspunde tuturor acelora care l-au stigmatizat și oferă o explicație generalizată, de natură identitară asupra celor două dimensiuni ale spiritului său, dar și a tensiunii interioare. «De două mii de ani» a fost un act riscat de sinceritate. Pe urma lui rămâne o casă pierdută, un simbol căzut, o mare

3 Sebastian, Mihail. Cum am devenit huligan: Texte, fapte, oameni. București: Editura Cartex, 2016, p. 33.

Reuniune. Sebastian (al doilea din stânga) şi Eliade (al patrulea din dreapta)

6

EX LIBRIS - 2017

Liceul Teoretic Mihail Sebastian din Brăila sărbătorește în fiecare an, la data de 18 octombrie, ziua scriitorului care patronează instituția de învățământ. Elevii, îndrumați de cadrele didactice, organizează manifestări dedicate acestei personalități brăilene.

Momente de ieri și de azi, sub genericul multietnicității, sunt marcate prin expoziții, dezbateri sau puneri în scenă ale pieselor lui Sebastian. Activitățile propuse au drept scop valorificarea potențialului artistic și creator al elevilor. Aceștia, ghidați de dascălii lor, sunt gazde ale unui univers imaginar - Brăila de altădată a lui Mihail Sebastian, regăsită și valorificată astăzi.

Mihail Sebastian - omul și scriitorul sau Mihail Sebastian - un scriitor cu vocație universală sunt teme care doresc să surprindă caracterul specific al omului de la Dunăre. Din programul manifestărilor dedicate scriitorului la împlinirea a 110 ani de la nașterea sa, amintim:

• Expoziție: Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești;

• Din și despre Mihail Sebastian în limba engleză – traduceri;

• Momente teatrale: Steaua fără nume (Actul I, scena V); Teatrul lui Mihail Sebastian, Bernstein Elvin (fragment); L’étoile sans nom, dramatizare în limba franceză;

• Mihail Sebastian și spiritul francez;• Fragmente din opera lui Mihail Sebastian,

traduse în limba franceză - moment de lectură;

• Le mirage français - Incursiuni, popasuri și retușuri pe o hartă redesenată de Geo Șerban;

• Prezentare de carte: Marta Petreu, Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian;

• Descoperă Brăila multietnică: Oameni, locuri și povești - dansuri și tradiții românești, evreiești, grecești, armenești, turcești, bulgărești, lipovenești sau rrome. Liceul Teoretic Mihail Sebastian arată

astăzi, mai mult ca oricând, că numai prin perseverență, respect față de valori, dragoste față de tradiții și autentic, poți reuși în păstrarea și promovarea identității naționale. Veselie, zâmbete, culoare, împlinire, respect, istorie și cultură, toate acestea îi unesc pe elevi, profesori și pe invitații lor.

Oana GHEȚU,profesor

Mihail Sebastian în viziunea liceenilor br`ileni

7

EX LIBRIS - 2017

În perioada 10 - 12 mai 2017, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila a organizat ediţia a III-a a simpozionului Sisteme şi mijloace noi de automatizare şi digitizare în bibliotecile publice româneşti, destinat specialiştilor din bibliotecile publice implicaţi în procesele

de automatizare şi digitizare a activităţilor şi documentelor de bibliotecă, precum şi firmelor IT care dezvoltă produse şi soluţii sau care comercializează echipamente pentru biblioteci. Mulţumim tuturor participanţilor, colegilor noştri care s-au implicat în organizare, precum şi instituţiilor care ne-au susţinut, astfel încât să fim gazde cât mai bune.

Conform tradiției, serviciile IT din biblioteci, dar şi din mediul privat conectat la realităţile biblioteconomice au fost prezente la această ediție a simpo-zionului prin reprezentanții lor: Mihaela Dudău, analist programator, Biblioteca Judeţeană Alexandru și Aristia Aman, Dolj, Ioana Butnaru, bibliotecar, Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu, Violeta-Daniela Ciobanu, bibliotecar, Biblioteca Municipală Stroe S. Belloescu Bârlad, Dragoș Adrian Neagu, manager, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila,

EVENIMENTE

C or i n a C IU RA RUŞef serviciu Automatizare

Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila

Preşedinte ANBPR – Filiala Brăila

Corina Ciuraru, șef serviciu, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Mihai Ichim, inginer sistem, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Matei Silvia, șef serviciu, Biblioteca Județeană V. A. Urechia Galaţi, Cătălina Ciomaga, șef serviciu, Biblioteca Județeană V. A. Urechia Galaţi, Lucian Mihai Dobroiu, inginer sistem, Biblioteca Judeţeană Christian Tell Gorj, Costachi Agache, șef serviciu, Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu Neamț, Andrei Dima, inginer sistem, Bibli-oteca Județeană Duiliu Zamfirescu Vrancea, Elisabeta Șerbănescu, șef birou, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Elena Constantinescu, analist programator, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Daniel Marinescu, director general, IME Romania, Liviu Iulian Dediu, director, vicepreşedinte ANBPR, IME Romania, Mihai Aposteanu, director general, KA Damar, Ion Vaciu, director, Revista Comunicații Mobile, Roxana Onea, marketing director, Revista Comunicații Mobile.

Prima zi a fost dedicată prezentării bibliotecii din Brăila celor care au păşit pentru

Simpozion IT, inova\ie ]i makerspace la Br`ila

8

EX LIBRIS - 2017

prima dată aici. Au fost detaliate serviciile pe care le susţinem, partea de digitizare, de marketing, iar oaspeţii au avut ocazia să interacţioneze cu bibliotecarii brăileni, aflând direct de la ei amănuntele care îi interesau.

Un punct de atracţie a fost informarea în premieră, pe care managerul instituţiei, Dragoş Adrian Neagu a realizat-o referitor la noul atelier tehnico-creativ pentru comunitate, cunoscut şi sub denumirea de makerspace, un concept absolut nou pentru bibliotecile româneşti, dar destul de răspândit în străinătate.

Acest spaţiu este proiectat pentru diverse activităţi tehnice bazate pe STEM (ştiinţă, tehnică, inginerie şi matematică) şi nu numai, unde publicul brăilean poate deprinde competenţe noi şi utiliza diverse echipamente pentru a-şi rezolva unele nevoi de documentare și punere în practică a ideilor. Mai concret, în bibliotecă, s-au achiziţionat două imprimante şi un scaner 3D, un plotter şi un cutting plotter, precum şi un gravator CNC. Toate acestea, împreună cu o maşină de cusut industrială existentă deja, vor constitui nucleul primului spaţiu de acest gen dintr-o bibliotecă românească. Aşa cum am precizat, deşi conceptul poate fi considerat avangardist şi greu de asociat cu imaginea unei biblioteci tradiţionale, în străinătate bibliotecile moderne îl aplică cu mult succes.

Biblioteca brăileană îşi respectă, şi în acest mod, obiectivul de a multiplica serviciile pentru comunitate acoperind nevoile acesteia, chiar dacă ele nu sunt strict legate de lectură. Biblioteca publică brăileană are câţiva ani de inovaţie în care a atras public în incinta ei satisfăcând nu numai dorinţa de informare a cetăţenilor, ci şi cea de instruire, recreere sau socializare.

Revenind la spaţiul tehnico-creativ care se apropie cu

paşi repezi de deschiderea oficială preconizată în toamna acestui an, acesta va putea fi accesat de orice brăilean care are permis de utilizator al bibliotecii şi care are nevoie de serviciile realizate cu ajutorul echipamentelor mai sus menţionate. Spaţiul va fi deservit, în principal, de personalul instituţiei, pe baza unui program pentru public care va fi anunţat din timp. Acest spaţiu este ideal şi pentru elevi şi studenţi, cadrele didactice interesate putând să susţină ore deschise, în completarea cunoştinţelor predate la disciplinele tehnice.

De asemenea, la simpozion a fost prezen-tat, tot ca o premieră, un alt proiect temerar al Bibliotecii Judeţene, clubul de robotică, care aşteaptă tot în toamnă, cu o dotare impresionantă, deschiderea oficială.

Astfel ne propunem, cu aceste proiecte să atragem elevii şi studenţii la bibliotecă, să creştem viitori specialişti valoroşi în domenii de mare interes: programare, robotică sau ştiinţă, în general.

Prezentarea managerului Dragoş Neagu a trezit interesul celor prezenţi la întâlnire, ast-fel încât reprezentanții revistei COMUNIC@TII Mobile au realizat câteva videoclipuri care, ulte-rior, au fost promovate în mediul on line.

Joi, 11 mai, a fost ziua cea mai plină, prima

9

EX LIBRIS - 2017

jumătate fiind alocată prezentărilor venite de la invitaţi. Am luat contact cu realizări moderne pe care colegii din ţară le-au implementat, dar şi cu câteva prezentări de produse şi proiecte pe care specialiştii din mediul privat le consideră potrivite a fi implementate şi în bibliotecile publice româneşti.

În a doua parte a zilei, a avut loc o masă rotundă cu tema: Automatizarea în bibliotecile publice, direcţii de dezvoltare. De-a lungul timpului, automatizarea în bibliotecile publice româneşti a parcurs diverse etape, în unele situaţii procesul a avut o derulare continuă, în altele a suportat sincope. Toate acestea au condus la dezvoltarea inegală a bibliotecilor din punctul de vedere al dotărilor cu echipamente şi softuri specializate. Pe de altă parte, a intervenit perioada Biblionet, care şi-a pus amprenta în mod ireversibil asupra procesului de modernizare din bibliotecile publice. Dacă până acum am folosit TIC (Tehnologiile Informaționale și Comunicații) pentru optimizarea modului în care se organizează şi dezvoltă serviciile şi colecţiile, după aplicarea proiectului Biblionet s-au căutat şi implementat noi servicii bazate pe tehnologii moderne şi publicul a fost marele beneficiar al dotărilor cu tehnică de ultimă generaţie. Cursurile la care au participat bibliotecarii, de asemenea, au contribuit în mare măsură la schimbarea

mentalităţii în ceea ce priveşte utilizarea TIC în bibliotecile publice.

Pe fondul diverselor transformări apărute de la primele calculatoare existente în biblioteci şi până la accesul gratuit la Internet din mediul rural sau bibliotecile virtuale, am considerat că este necesar să iniţiem o discuţie asupra automatizării, concretizată printr-un material care să cuprindă câteva puncte de vedere de ansamblu în legătură cu acest subiect.

Atunci când am gândit tema pentru acest simpozion găzduit, nu întâmplător, de Biblioteca Judeţeană din Brăila, am ajuns la concluzia că este nevoie de o trecere în revistă a conceptului automatizare în bibliotecile publice, în ce direcţie se îndreaptă aceasta, ce s-a schimbat de-a lungul timpului şi cum trebuie să procedăm noi, specialiştii din acest domeniu, în faţa provocărilor cu care ne confruntăm. O astfel de analiză este utilă şi pentru informaticienii care sunt la început de drum într-o bibliotecă publică sau care au nevoie de experienţa celor mai vechi pentru a înţelege mai uşor misiunea care le revine. Este folositoare şi pentru bibliotecari şi, în general, pentru personalul de specialitate din biblioteci, pentru că nu se mai poate discuta despre nimic într-o bibliotecă publică în afara sferei de acoperire a tehnologiilor moderne. Totul, colecţii, servicii, informare, educare sau recreere se poate

realiza mai eficient şi rapid prin intermediul TIC.

Un mare avantaj al acestei mese rotunde a fost că am avut prezenţi specialişti cu o experienţă bogată, de pionerat chiar, în ceea ce priveşte automatizarea de bibliotecă, dar şi persoane nou intrate în sistem. Fiecare a avut o contribuţie importantă la identificarea răspusurilor pentru întrebările propuse. Au fost

10

EX LIBRIS - 2017

prezenţi reprezentanţi ai unor biblioteci avansate din perspectiva dotărilor cu echipamente şi tehnologie în general, dar şi unii care sunt la început de drum în acest domeniu. Fiecare părere a fost importantă şi utilă.

În acest articol nu vom prezenta pe larg concluziile colectate pe parcursul întâlnirii, pentru că materialul obţinut, aşa cum am convenit, este doar un punct de pornire pentru alte studii sau proiecte, dar vom face o trecere în revistă a celor mai importante idei.

Am început prin a analiza şi identifica motivele pentru care bibliotecile sunt determinate să pornească pe drumul lung, dar plin de satisfacţii al automatizării. Cu siguranţă, la începutul anilor 1990, când primele calculatoare au ajuns în biblioteci, erau alte premise decât în zilele noastre. Prin urmare, astăzi lucrurile ar trebui

să fie mult mai simplu de realizat pentru că, spre deosebire de acum douăzeci de ani, există mai mulţi specialişti IT în biblioteci, mai multă informaţie, mai multe firme specializate dispuse să ofere servicii de asistenţă şi echipamente, tehnologia a evoluat astfel încât multe probleme de atunci şi-au găsit o rezolvare simplă şi rapidă. S-a realizat o analiză SWOT care a supus atenţiei automatizarea cu bune şi rele, astfel încât să evidenţiem punctele tari, dar şi ceea ce poate

fi îmbunătăţit. Am continuat cu o sesiune de brainstorming în care tema de gândire a fost ce trebuie să facem, ca informaticieni, pentru a îmbunătăţi activitatea bibliotecilor noastre şi chiar propria dezvoltare profesională.

Discuţia, provocatoare pentru cei prezenți, a reprezentat un început, pentru alte serii de dezbateri între profesionştii IT din biblioteci, scopul fiind acela de a implica și alți specialiști, astfel încât fiecare să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea bibliotecilor publice din România.

Ultima zi a fost alocată unei şedinţe extinse a Comisiei de Automatizare a ANBPR. S-au dezbătut probleme legate de perioada post-Biblionet pe care o traversează bibliotecile, s-au atras noi membri în această comisie şi s-au stabilit direcţii noi în care aceasta poate activa.

Timpul alocat simpozionului Sisteme şi mijloace noi de automatizare şi digitizare în bibliotecile publice româneşti a fost destul de limitat pentru un domeniu atât de vast cum este IT-ul în biblioteci şi cu atât de multe trimiteri către alte zone auxiliare sau complementare. Cu siguranţă, totul trebuie reluat cu proxima ocazie, cu implicarea unui număr mult mai mare de specialişti din bibliotecile publice. De asemenea, foarte util, pentru obţinerea unei imagini cât mai complete, ar fi adăugarea modelelor oferite de către bibliotecile avansate din alte ţări,

ale căror experiențe pot fi preluate și comparate.Mai multe amănunte despre cum s-a

desfăşurat evenimentul vom publica, în curând, pe blogul instituţiei. În calitate de organizatori, mulţumim tuturor celor care au participat, dar şi celor care au susţinut acest eveniment, înţelegând necesitatea lui pentru dezvoltarea bibliotecilor publice moderne, în care automatizarea este un proces continuu şi obligatoriu.

11

EX LIBRIS - 2017

Timp de două zile, în sfârșit de cireșar, Brăila a fost gazda a 30 de colegi din țară și din Republica Moldova, specialiști în relații publice. Acesta este, de altfel, singurul eveniment de acest gen din România, care reunește biblio-tecari de la secțiile de relații cu publicul din

biblioteci și de aceea, de la an la an, evenimentul este din ce în ce mai căutat de colegii bibliotecari.

În cele două zile de dezbateri intense au fost abordate subiecte dintre cele mai variate, de la cursurile propuse tuturor categoriilor de vârstă - curs de dicție și intonație, la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu Argeș sau cursul de dezvoltare personală Stil și etichetă business, la Biblioteca Județeană Marin Preda Teleorman ori Școala Părinților la Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu Vrancea, până la inițiativele locale de animație culturală - Călușul botorogean din

dr. Claudiu BRĂILEANUŞef serviciu Relaţii Publice


comuna Botoroaga, județul Teleorman, sau de stimulare a gustului pentru consultarea colecțiilor speciale ale instituțiilor noastre - Presa veche la Biblioteca Județeană Ioan N. Roman Constanța sau Cabinetul de numismatică și filatelie de la Biblioteca Județeană Mihai Eminescu Botoșani. O prezentare deosebit de interesantă au avut-o și consultanții în relații publice Monica și Adrian Grecu, de la M&G Consult Media SRL – firmă

de promovare şi relaţii publice. Aceștia au vorbit despre Bibliotecile în ajutorul publicului – cum să ne ferim de ştirile false (fake news). De la Biblioteca Municipală B. P. Hașdeu din Chișinău am avut două prezentări pline de originalitate, de sensibilitate, dar și de imaginație: Ana Ostașevchi ne-a vorbit despre Micii cercetători ecologiști, iar Angela Timuș, despre Programele și serviciile pentru persoane cu CES [cerințe educative speciale – n. aut.].

Legătura dintre Bibliotecă și atmosfera de poveste a fost amintită de mai multe ori de-a lungul discuțiilor, reprezentanții secțiilor de împrumut pentru copii sau ai ludotecilor fiind mai numeroși la această ediție. O comunicare intitulată Fata Moșului și Biblioteca Orașului nu

Simpozion Na\ional

Mijloace moderne de atragere a publicului în biblioteci, edi\ia a VII-a, Br`ila, 30 – 31 mai 2017

12

EX LIBRIS - 2017

Tot un proiect de stimulare a lecturii în cazul copiilor a fost și subiectul colegei Mihaela Blaga, tot de la biblioteca arădeană. Cărticica de povești, un proiect aflat la a III-a ediție, a avut ca protagoniști copiii instituționalizați din Arad, cu vârsta între 7 și 10 ani. Pe parcursul celor 10 întâlniri cu copiii, le-au fost prezentate cele mai frumoase și mai interesante povești din cadrul ludotecii arădene, discutându-se cu ei pe tema mesajului transmis, după care aceștia au fost învățați să creeze o poveste după anumite reguli. La sfârșit fiecare participant a avut o colecție de povești, creații personale. Cele mai frumoase dintre acestea au fost selectate și publicate într-o carte de povești. Cu ocazia lansării publice, copiii au prezentat un scurt spectacol.

Vacanța elevilor este folosită de biblioteci într-un mod activ, multe dintre ele propunând activități de-a lungul lunilor de vară. Cecilia Manolescu, de la Biblioteca Județeană V. A. Urechia Galați ne-a vorbit despre BiblioVacanța și despre atelierele desfășurate pentru a atrage copiii la bibliotecă și în perioada verii.

Sunt doar câteva dintre ideile vehiculate cu ocazia Simpozionului Național Mijloace moderne de atragere a publicului în biblioteci, cei interesați putând cere CD-ul conținând lucrările în extenso ale întâlnirii. Îi invităm pe colegii din sectoarele de contact direct cu publicul să participe la următoarele ediții ale Simpozionului.

a putut, în acest context, decât să atragă atenția încă din titlu. De la capătul celălalt al țării, vorbim despre Biblioteca Județeană Alexandru D. Xenopol din Arad, Gabriel Ioan Vladu a adus experiența unui proiect derulat la sfârșitul anului 2016, prin colaborarea cu Asociația Mobilizează-te, în șapte clase cu elevi din ciclul liceal. Prin proiect s-a dorit construirea unei relații copil-carte/bibliotecă, într-un mod atractiv dar, în același timp, problematizând caracterul și efectele posibile ale unei astfel de relații. În acest scop s-a folosit logica-morală din povestea Fata Moșului și Fata Babei pentru a arăta că lucruri și preocupări precum cărți, conspecte sau împrumut bibliotecar, care pot părea neatractive în prezent, au potențialul de a ne fi de folos în mod hotărâtor în viitor. Au fost prezentate claselor de elevi cursuri instructiv-informative de câte 40 de minute în ora de dirigenție în care, pe lângă oferta clasică a bibliotecii, au fost discutate cazuri concrete unde preocuparea față de carte, de lectură, de studiu, de bibliotecă au făcut diferența în situații concrete de viață între persoane diferite ca interes și aplecare față de lectură. Au fost oferite, de asemenea, informații cu privire la sfere conexe lecturii cum sunt managementul timpului și conceperea unui text publicabil, sfere care au mediat percepția și conștientizarea ideii de bază a proiectului.

13

EX LIBRIS - 2017

A s o c i a ț i a Patrimoniu pentru comunitate, Iași și Muzeul Național al Literaturii Române, Iași au organizat, în perioada 10 - 12 mai, ediția a X-a a Simpozionului Internațional Istorie, cultură, patrimoniu. Evenimentul s-a des-fășurat la Muzeul Vasile Pogor din Iași

și la Muzeul Constantin Negruzzi de la Hermeziu - Trifești, reunind peste 60 de participanți din România, Republica Moldova, Suedia și Grecia.

Simpozionul a fost organizat pe trei secțiuni: Cultură și civilizație românească în context european, Conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu și Muzeologie, pedagogie muzeală, relații cu publicul.

De remarcat că au participat specialiști din diverse arii culturale, reprezentând instituții emblematice din România și străinătate. Din partea Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila au participat la secțiunea Conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu conservatorul Mara Croitoru și șeful biroului Colecții Speciale, Ion Volcu, care a fost unul dintre moderatori.

Temele abordate în cadrul secțiunii au fost de actualitate și de mare interes pentru noi, abordările fiind în concordanță cu preocupările noastre, cu activitatea profesională pe care o desfășurăm cu precădere în instituție.

Mara Croitoru a prezentat o temă despre conservarea și restaurarea colecțiilor vechi din cadrul bibliotecii, iar Ion Volcu a prezentat lucrarea Clasarea, evaluarea și valorificarea cărții de patrimoniu. Abordări teoretice și practice.

Participarea la acest simpozion ne-a pus în contact direct cu specialiști din domeniul conservării, restaurării și clasării de bunuri culturale din România. Informațiile au fost punctuale, cu un nivel științific ireproșabil, ceea ce ne-a permis să aflăm detalii despre tehnici de conservare, restaurare, modele de urmat, clasarea de bunuri sau aspecte legislative. Astfel am reușit să ne conturăm o imagine îmbunătățită a problematicii domeniului. Atelierul de restaurări opere de artă DANART din București, cu vizibilitate pe plan național, s-a remarcat printr-o abordare riguroasă, aceștia fiind consacrați prin lucrări de anvergură restaurate în România. În cadrul secțiunii au fost prezentate punctual, studii de caz privind conservarea și restaurarea de obiecte de patrimoniu cum ar fi: cărți, documente pe pergament, suporturi din scoarțe de lemn, legături în piele ale cărților, icoane sau diverse obiecte de cult. Am fost impresionați de preocuparea multor așezăminte religioase din

Simpozionul Interna\ional Istorie, cultur`, patrimoniu

- edi\ia a X-a, Ia]i -

Ion VOLCUŞef birou

Colecţii Speciale. Depozit legal.Biblioteca Judeţeană Panait Istrati

Brăila

14

EX LIBRIS - 2017

România de a-și proteja bunurile prin conservare adecvată și restaurare profesionistă. Acestea au în colecții valori de patrimoniu și fac eforturi mari, inclusiv prin pregătirea specialiștilor proprii, proveniți din rândul călugărilor sau angajați în centrele de conservare deschise pe lângă Episcopii.

Legea Patrimoniului1 182/1998 regle-mentează procedura de clasare a acestor bunuri și impune deținătorilor publici să declanșeze ex-pertizarea obiectelor de patrimoniu. În practică situația se prezintă într-un registru sumbru. Până în prezent au fost clasate, în întreaga țară, doar 1.622 de documente din categoria carte veche ro-mânească și străină, manuscrise.2 Numărul mic de documente clasate, raportat la multitudinea acestora din colecți-ile instituțiilor publi-ce arată lipsa de pre-ocupare a proprieta-rilor și existența unor sincope administra-tive și financiare. În baza Registrului do-cumentelor clasate, publicat pe site-ul CIMEC, se pot contura următoarele concluzii :

• dintre toate instituţiile publice de cultură din România, bibliotecile publice sunt pe ultimul loc în ceea ce privește valorificarea cărţii de patrimoniu; 3

• doar o parte insignifiantă a colecţiilor de carte veche şi manuscrise deţinute de bibliotecile din România este evaluată şi expertizată în conformitate cu prevederile legale; 4

1 Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată în 2008.2 http://clasate.cimec.ro/Clasate.asp3 Oberländer-Târnoveanu, Irina. 10 observaţii critice privind normele de clasare a bunurilor culturale mobile, în Revista Muzeelor, nr. 1-6/2001, 1-2/2002, pp. 72-80.4 Schatz, Elena Maria, Andreescu Anca. Clasarea bu-

• Bibliotecile sunt depăşite atât de muzee, cât şi de alte instituţii culturale și religioase, care au un avans considerabil în această privință. Pe lângă lucrările din cadrul secțiunilor,

programul a mai inclus și vernisajul expoziției aniversare Iași, capitală de război, curatori: Georgiana Leșu, Corina Irimiță, Iulian Pruteanu, Oana Melinte, deschisă pe 11 mai la Muzeul Vasile Pogor, precum și masa rotundă Patrimoniu cultural național în actualitate, care s-a desfășurat la data de 12 mai, la Muzeul Constantin Negruzzi de la Hermeziu - Trifești.

Lucrările simpozionului vor fi publicate în Anuarul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, nr. 10/2017.

Participarea Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila la Simpozionul In-ternațional Istorie, cultură, patrimoniu dovedește preocu-parea constantă față de stadiul clasării, dimensiunea, cate-

goria în care au fost clasate, precum și față de evaluarea bunurilor de patrimoniu. De asemenea, suntem interesați să identificăm problemele din cauza cărora acest proces este atât de lent și ce soluții trebuie implementate pentru a crește rit-mul clasării. Finanțarea bibliotecilor pentru cla-sarea documentelor de patrimoniu este un aspect care trebuie analizat cu mare atenție.

nurilor culturale mobile-preambul, în revista Biblioteca, nr. 3 din 2010, pp. 86-88.

15

EX LIBRIS - 2017

În perioada 11 - 12 mai 2017, la Galați, s-a desfă-șurat cea de-a IV-a ediție a Conferinței Internaționale Isto-rie, spiritualitate, cultură. Dialog și interactivitate, orga-nizată de Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Uni-versităţii Dunărea

de Jos din Galați, fiind o oportunitate pentru cercetători experimentați, tineri cercetători sau doctoranzi să împărtășească munca lor științifică într-un context interdisciplinar și să participe la dezbateri.

Programul conferin-ţei, organizat pe domenii de activitate - sociologie, isto-rie, relații internaționale, re-ligie și spiritualitate, cultură, educație și filozofie - a fost unul variat, cu sesiuni plena-re și secţiuni dedicate unor tematici specifice.

În deschiderea lucră-rilor conferinței a luat cuvân-tul Ivan Ivlampie, profesor universitar doctor în cadrul Facultății de Istorie, Filozofie și Teologie.

În sesiunea plenară au prezentat comunicări științifice invitați străini, din Franța și Italia. Astfel au fost audiate expuneri ale profesorilor: Alessandro Tomasselli, assistant profesor PhD, Enna University, din Italia, a cărui prezentare s-a axat pe drepturile omului în Uniunea Europeană, Julien Rajaoson, researcher PhD, Grenoble Institut of Political Studies din Franța, ce a susținut tema Généalogie de la philosophie des lumiéres: de Nietzsche à la pensée postcoloniale și Ion Ionescu, profesor doctor, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, cu tema Integrarea Europeană, identitate națională, dezvoltarea comunității.

Lucrările conferinței, desfășurate pe mai multe secțiuni, au strâns laolaltă diverși specialiști din diferite instituții românești și străine: universități, licee, biblioteci, muzee, societăți de

istorie, totul având loc într-un cadru armonios, discuțiile dintre participanți fiind stimulative și generatoare de noi idei de cercetare.

Pe agenda lucrărilor conferinței se regăsesc ur-mătoarele participări brăile-ne: la secțiunea Sociologie: Elisaveta Drăghici de la Bi-blioteca Județeană Panait Is-trati Brăila, cu lucrarea Slo-ganul politic în afișul electo-ral – studiu de caz: Brăila, alegeri locale 2016, la secți-unea Istorie: Ștefan Aftodor,

Conferin\a Istorie, spiritualitate, cultur`. Dialog ]i interactivitate

edi\ia a IV-a, 2017, Gala\i

Elisaveta DRĂGHICIRestaurator


16

EX LIBRIS - 2017

reprezentantul Societății de Științe Istorice din România - filiala Brăila, cu lucrarea Elite româ-nești în sec. al XIX-lea. Cazul lui Ioan C. Massim și la secțiunea Filozofie: Mariana Colioglu-Matei din partea Colegiului Gheorghe Munteanu Mur-goci, Brăila, cu tema Moralitate și legalitate.

Contribuția Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila a avut la bază o cercetare rezultată din analiza afișelor electorale ale candidaților la fotoliul de primar al Brăilei, colectate în anul 2016, afișe care sunt incluse în fondul de colecție de afișe al instituției.

Participarea la conferință în care au fost prezentate concluziile desprinse în urma cercetării, a reprezentat pentru Biblioteca Județeană din Brăila o modalitate de valorificare a colecției de afișe. Astfel s-au oferit celor interesați analize ale conținutului unor foi volante, în cazul de față afișul politic, ce au circulat în spațiul politic-administrativ local în 2016.

În urma unei selecții, lucrările susținute de participanții la Conferința Istorie, spiritualitate, cultură. Dialog și interactivitate, vor fi publicate în volumul Antinomii colocviale, la editura University Press din Galați.

17

EX LIBRIS - 2017

În perioada 29-30 septembrie 2017 a avut loc la Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila ultima ediție a Festivalului Poeților din Balcani, în organizarea Consiliului Județean Brăila, a instituției gazdă și a Filialei Galați-Brăila a Uniunii Scriitorilor din România. Manifestarea de anvergură a adunat în cele unsprezece ediții aproape 200 de poeți din sud-estul Europei. În fiecare an, câte o țară invitată și-a trimis pe malul Dunării cei mai buni poeți ai săi, selecția fiind făcută de uniunile de creație din țările respective. Astfel, am avut invitați academicieni (Adam Puslojić, din Serbia, membru de onoare al Academiei Române; Risto Vasilievski, membru al Academiei Macedonene de Artă și Știință), persoane cu funcții de conducere în Uniunile Scriitorilor din țările participante (Radomir Andrić și Srba Ignjatović, vicepreședinte și, respectiv, președinte al uniunii din Serbia; Bardbyl Londo, președinte al uniunii din Albania). Dintre scriitorii români amintim: Nicolae Grigore Mărășanu, Dan Verona, Ion Mureșan, Gellu Dorian, Nichita Danilov, Mircea

Micu, Rodion Drăgoi, Adrian Alui Gheorghe, Victoria Milescu, Horia Zilieru, Ioan S. Pop, Valeriu Stanciu, Marisu Chelaru, Aurel Pantea, Petru Solomonaru, Daniel Corbu, Paul Spirescu, Gheorghe Vidican, Liviu Ioan Stoiciu, Ovidiu Genaru.

Serbia, Macedonia, Bulgaria, Albania, Grecia, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina, Slovenia, Croația, Turcia și Moldova, în ordinea derulării edițiilor, începând cu 2007, au fost reprezentate în cadrul evenimentului nostru, la fiecare întâlnire fiind susținută și câte o conferință legată de literatura țării invitate, pentru o mai bună cunoaștere a fenomenului literar respectiv. De asemenea, au fost editate 11 volume Balcanica, tipărite în 500 de exemplare, ce au cuprins creații ale tuturor poeților selectați pentru a participa la concurs, precum și datele biobibliografice ale acestora.

Obiectivul declarat al festivalului a fost de a promova poezia contemporană din România şi țările participante, de a aprofunda conceptul de balcanism în literatură şi de a dezvolta relaţiile de

Festivalul poe\ilor din Balcani – un proiect finalizat cu succes!

18

EX LIBRIS - 2017

Bibliotecii Publice Raionale Mihai Sadoveanu Strășeni; Vitalie Răileanu, cercetător la Institutul de Filologie al Academiei de Științe și director al Bibliotecii Onisifor Ghibu din Chișinău. Ca și în anii anteriori, în 2017 programul a cuprins un recital de poezie al elevilor Liceului de Artă H. Darclée Brăila, precum și o serie de lansări de carte - Gheorghe Vidican, Pivnița din horn, prezentare de Angela Baciu; Rodian Drăgoi, Tata, Minodora și trandafirul, prezentare de Nicolae Grigore Mărășanu; Vasile Mandric, Praf în

cap, prezentare de Mihai Vintilă; Lucia Pătrașcu, Străluce clipa, prezentare de Dumitru Anghel; Tudorița Tarniță, Câmpia din noi, prezentare de Mihai Vintilă; volumul Balcanica 11, prezentare de Viorel Coman și Cornel Antoniu.

Momentele de final ale ediției au fost și ultimele de proiect, participanții exprimându-și regretul că nu vor mai fi întâlniri la acest nivel, însă proiectele Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila vor continua, cu alte idei și inițiative.

dr. Eduard Claudiu BRĂILEANU,Șef serviciu Relații cu Publicul

colaborare între poeţi. Toate cele 11 ediții au contribuit la atingerea acestui obiectiv, dovadă fiind și colaborările ulterioare între participanți - traduceri ale autorilor români în alte limbi, precum și participari în alte festivaluri de poezie.

Fiind un festival-concurs, fiecare ediție și-a avut proprii câștigători. Premiile, au fost variabile ca sumă, dar constante ca denumire:

- Premiul BALCANICA pentru poezie română;

- Premiul BALCANICA pentru poezia țării invitate;

- Premiul BALCANICA OPERA OMNIA;

- Premiul Bibliotecii Judeţene Panait Istrati pentru contribuţia la dezvoltarea teoretică a conceptului de balcanism în cultură.

Ediția 2017 a proiectului a fost dedicată Moldovei, oaspeții noștri fiind: Grigore Chiper, profesor universitar, secretar literar al Revistei literare, publicație a Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunilor Scriitorilor din România și Moldova; Iulian Filip, doctor în științe filologice, șef al sectorului de folclor din cadrul Institutului de Filologie al Academiei Republicii Moldovași câștigătorul premiului Balcanica pentru poezia din Moldova; Nadejda Pădure, directorul

19

EX LIBRIS - 2017

Această toamnă frumoasă este, cu certitudine, toamna aflată sub semnul legăturii din ce în ce mai puternice care se stabileşte între bibliotecarii români şi cei moldoveni. Ba chiar putem preciza mai bine: între bibliotecarii brăileni şi cei din Soroca şi Cantemir, pentru că aceştia au fost oaspeţii noştri dragi de peste

Prut. Şi nu trebuie să uităm de biblioteca soră, cea de la Străşeni, pentru că, imediat după cele două delegaţii mai sus amintite, Nadejda Pădure, directorul Bibliotecii Raionale Străşeni ne-a vizitat în dublă calitate: coleg, dar şi poet talentat, participant la Festivalul Poeţilor din Balcani, Balcanica, ediţia a XI-a, România - Republica Moldova. După cum observaţi, am fost onoraţi cu vizite multe şi astfel am rămas cu amintiri dragi din această perioadă.

La început se impune să spunem câteva cuvinte despre conjuctura în care aceste vizite au avut loc. Totul se datorează programului Novateca, implementat în Republica Moldova de IREX Moldova, aşa cum în România, prin IREX România s-a implementat programul Biblionet. Prin urmare, între cele două programe sunt multe similarităţi. Novateca este un program cu o

durată de cinci ani care are scopul de a facilita transformarea bibliotecilor din Republica Moldova în instituții comunitare vibrante. Cu îndrumarea bibliotecarilor instruiți și cu susținerea partenerilor comunitari, cetățenii se bucură de acces gratuit la tehnologii moderne și de servicii inovatoare de bibliotecă proprii nevoilor moderne de informare. Aceste fraze sunt preluate chiar de pe site-ul programului www.novateca.md

Pentru a atinge acest deziderat, printre alte multe măsuri, s-a decis şi intensificarea schimburilor de experienţă cu bibliotecile româneşti care au parcurs aceşti paşi în timpul Biblionet. Astfel se vor prelua de ambele părţi exemple de bune practici şi iniţiative şi se va pregăti sustenabilitatea proiectului aflat în al patrulea an de derulare.

Prima delegaţie a fost cea din Raionul Soroca, în data de 20 septembrie. Sorocenii sunt mândrii urmaşi ai vechilor locuitori ai cetăţii Soroca, ridicată în piatră de Ştefan cel Mare. Din acest raion au plecat 11 bibliotecari dintre cei mai implicaţi, conduşi de doamna Tamara Coșciug, specialist superior Serviciul Cultură şi Turism Soroca şi de domnul Igor Mironiuc, coordonator

Interferen\e profesionale la Br`ila

20

EX LIBRIS - 2017

IREX Moldova din partea programului Novateca. Deşi vizita s-a derulat numai pe parcursul unei zile am pregătit oaspeţilor noştri un program foarte concentrat în informaţie. Deschiderea a fost realizată de managerul instituţiei, Dragoş Adrian Neagu care a întâmpinat delegaţia şi le-a vorbit despre biblioteca brăileană şi integrarea ei în comunitatea pe care o deserveşte de peste 135 de ani.

Şi pentru că faptele sunt mai importante ca vorbele, a urmat o vizită prin bibliotecă, în care fiecare secţie sau compartiment a avut ocazia să-şi prezinte activitatea şi să răspundă la întrebările pe care colegii moldoveni le-au formulat. După masă au revenit la bibliotecă şi au asistat la o serie de prezentări pe cele mai diverse şi interesante teme. Astfel, modalitățile de atragere de noi utilizatori în biblioteca publică, voluntariatul şi modul în care voluntarii au influenţat activitatea noastră, sunt aspecte surprinse în prezentarea realizată de Valentina Chiriac şi Maria Sava. Despre parteneriate încheiate cu alte biblioteci publice din țară și cu alte instituții a vorbit Doiniţa Stanciu, bibliotecar în cadrul secției Împrumut pentru Copii. Ludotecă. Activităţile inovative ale secției Colecții Speciale au fost prezentate de Mara Croitoru, Elisaveta Drăghici și Ion Volcu. Deşi a fost o zi solicitantă, bibliotecarii soroceni ne-au mulţumit pentru ceea ce au aflat şi au pornit mai departe la Buzău şi Vrancea, pentru a aduna şi alte informaţii utile.

Nici nu s-au sedimentat bine impresiile

după această vizită şi în perioada 27-28 septembrie am primit o altă delegaţie de bibliotecari harnici, cea din Raionul Cantemir, aflat mult mai aproape de noi, în sudul Republicii Moldova. Această delegaţie şi-a rezervat două zile de poposit la Brăila şi a fost condusă de doamna Tatiana Baranov, specialist principal, Serviciul Cultură și Turism Cantemir şi domnul Oleg Potîngă, coordonator IREX Moldova din partea programului Novateca. Pentru că am avut mai mult timp la dispoziţie, programul fixat a fost mult mai generos.

Prima zi a fost dedicată primirii oaspeţilor, ca de obicei, managerul Dragoş Adrian Neagu a urat un bun venit călduros şi a realizat o prezentare succintă a bibliotecii brăilene şi a bibliotecilor publice din judeţul nostru pentru a face legătura cu prima vizită programată, cea de la Biblioteca Comunală Cazasu. Acolo ne aştepta bibliotecara, Eugenia Capotă, şi mulţi elevi, care folosind echipamentul primit prin programul Biblionet, vizionau un film pentru copii. Acest lucru se întâmplă frecvent la biblioteca din Cazasu, şcoala colaborând excelent cu biblioteca, profesorii alegând de multe ori să desfăşoare diverse activităţi în spaţiul plin cu cărţi şi calculatoare. Delegaţia din Moldova a fost plăcut impresionată de entuziasmul şi dăruirea cu care bibliotecara noastră vorbea despre munca pe care o face de atâţia ani.

După masă a urmat o altă vizită într-o localitate mai depărtată de Brăila, la Mircea-Vodă,

21

EX LIBRIS - 2017

dar deplasarea până acolo a meritat pe deplin efortul, deoarece colegii noştri au fost răsplătiţi cu o primire şi o vizită de excepţie. Gazde au fost bibliotecara din Mircea-Vodă, Cornelia Presadă, dar şi primarul localităţii, Alexandru Moşescu, o echipă de aur care a realizat lucruri impresionante. După ce bibliotecara le-a prezentat activităţile pe care le-a desfășurat în bibliotecă, proiectele pe care le-a implementat pentru localitate, dar şi implicarea în viaţa culturală a comunei, am vizitat Căsuţa dintre salcâmi, o căsuţă tradiţională care adăposteşte ceea ce se poate numi un muzeu al satului. Această clădire a fost ridicată prin efortul susţinut al primăriei, la iniţiativa bibliotecarei şi este o dovadă clară a modului în care această comună este iubită şi respectată de toţi locuitorii ei, pentru că obiectele din muzeu sunt donate de mirceni.

Frumuseţea localităţii Mircea-Vodă, dar mai ales calitatea oamenilor care o locuiesc au impresionat bibliotecarii moldoveni. A fost încă o dovadă, dacă mai era cazul, că omul sfinţeşte locul şi că un simplu bibliotecar poate schimba multe dacă doreşte acest lucru.

A doua zi ne-am reîntâlnit la Biblioteca Judeţeană şi, de data aceasta, toată ziua a fost consacrată instituţiei noastre.

La cafeaua de dimineaţă am încântat ochii şi sufletul moldovenesc cu Poveştile IEI. Cămăşile cusute la atelierele de broderie tradiţională, care au loc de peste trei ani în biblioteca noastră, au făcut ca sufletul românesc al tuturor celor prezenţi

să tresară la vederea cusăturilor fin lucrate.Vizita ghidată prin bibliotecă a fost

lungă, dar bogată în informaţie. Am străbătut toate secţiile, colegii din Cantemir, la fel cum au făcut şi cei din Soroca, au admirat clădirea istorică şi bogatele ei ornamentaţii, modernismul secţiilor din sediul nou şi valoarea colecţiilor speciale adăpostite la Centrul multicultural. Au pus multe întrebări şi au ascultat cu atenţie prezentările colegilor brăileni. Deşi a fost o vizită lungă, nimeni nu s-a plâns, curiozitatea a învins oboseala.

Partea a doua a zilei s-a bazat tot pe prezentări, din nou, Valentina Chiriac, Șef birou Relații cu Publicul şi Maria Sava, documentarist, au vorbit despre audiențe noi, voluntariat şi parteneriate, Laura Caplea, bibliotecar, şi Roxana Neagu, corector, despre marketingul de bibliotecă şi promovarea necesară, iar Dana Stăncescu, sociolog, despre statistica de bibliotecă şi colectarea datelor statistice.

Ziua nu s-a încheiat până nu s-a stabilit un contact important, doamna Ionica Chiriac, Director Executiv - Directia Cultură, Învăţământ, Sport şi Turism ne-a vizitat şi a precizat modul în care judeţul Brăila şi raionul Cantemir pot colabora pe viitor. Ne-am dori ca legăturile dintre noi să fie menţinute şi, pe cât posibil, dezvoltate prin proiecte culturale comune.

Prin vizitele celor două delegaţii ne place să credem că am primit în mijlocul nostru nişte colegi, dar ne-am despărţit de nişte prieteni, nu trebuie să ne oprim aici, chiar dacă moldovenii au venit să afle lucruri noi, schimbul de experienţă a fost reciproc. Brăilenii au reţinut la rândul lor, exemple de bune practici şi idei care pot să fie implementate cu succes. Bibliotecile din România şi Moldova au foarte multe lucruri în comun, drumul lor este asemănător şi evoluţia trebuie să fie realizată cu eforturi comune.

Corina CIURARU,Șef serviciu Automatizare

22

EX LIBRIS - 2017

BIBLIOTECA - SPA|IU PENTRU COMUNITATE

Cenaclul Panait Istrati Brăila organizat de Biblioteca Județeană Panait Istrati ale cărui întâlniri au loc de regulă în ultima vineri a fiecărei luni, în sala devenită de acum celebră Fănuș Neagu, este un punct de reper în lumea literară brăileană.

La fiecare întâlnire participă între 12 și 15 persoane iubitoare de literatură, majoritatea lor scriitori. De obicei se începe cu secțiunea de știri literare, apoi se fac prezentările revistelor care au apărut în perioada scursă de la proxima ședință până la cea prezentă. După acest scurt plonjon în realitatea imediată, au loc lecturile materialelor membrilor sau, după caz, a altor scriitori contemporani. Fiecare lectură este urmată de partea cea mai interesantă a întregii întâlniri și anume de o dezbatere. Nu este uitată nici critica. Pentru a ridica interesul s-au citit și lucrări aparținând unor scriitori români contemporani foarte tineri.

De exemplu, în ședința din ianuarie 2017, au susținut lecturi scriitorul Vasile Mandric

și jurnalista Armanda Filipine. Dacă domnul Mandric ne-a delectat cu o proză, Armanda ne-a adus în atenție poezia sa pentru copii. Tot la această întâlnire a avut loc o dezbatere furtunoasă legată de lipsa unei reviste literare puternice la Brăila.

În luna februarie s-a propus dezbaterii proza lui Lică Barbu …cu flori de păpădie. A citit fabule și catrene epigramatice Alexandru Ene. S-au prezentat și cele două carți care i-au apărut. O polemică a iscat paralela amazoane – călugărițe, implicați fiind Zeno Halupa și Nelu Ivan.

În martie, tema discuției a fost Poezia română de azi. Au citit Paula Gurău – Păgân, a-njurat, pe Dumnezeu și viață!…, Poveste de iarnă brăileană, În locul tău și Prea târziu… – proză scurtă și Armanda Filipine - poezie. Discuția Despre poezia română de astăzi a fost exemplificată cu trei autori, dintre care Cristina Vasiliu este considerată o tânără speranță a literaturii contemporane. Cei prezenți au exprimat

puncte de vedere interesante legate de tematica abordată și de direcția spre care se îndreaptă poezia de azi.

La întâlnirea din aprilie, Virgil Andronescu a citit din cartea lui Ene Alexandru Drumul către amintiri – Calul și potcoava, Tristețea Măriucăi, Dar dacă, Totuși, Lupul și nevăstuica. La final a citit poezia Toate durerile

Cenaclul Panait Istrati Br`ila - scurt` istorie recent`

23

EX LIBRIS - 2017

lor… publicată în revista Litera 13. Lică Barbu a citit din creația proprie Povestea celor două pietre. Lucia Pătrașcu a lecturat Povestea pământului, creație proprie în versuri. Apoi a citit Apocalipsa și Napoleon vs Iisus Hristos din volumul de aforisme și cugetări Lot, al autorului Constantin Oanca din Tecuci. Vasile Mandric a prezentat poezia sa Basm străvechi. O detaliere s-a făcut despre sumarul revistei Ex Libris a Bibliotecii Panait Istrati Brăila. Doina Popescu Brăila i-a invitat pe toți membrii cenaclului să fie prezenți cu cărți la târgurile de profil din Galați, Oradea, Alba Iulia și Negreni.

În luna mai, am descoperit un poet brăilean mai puțin cunoscut - Dănuț Cătălin Zaharia. Acesta a fost prezent și a împărtășit creațiile sale în cadrul cenaclului, ele fiind apoi discutate de către cei prezenți. În acest punct al întâlnirii s-au remarcat observațiile prompte și pertinente ale lui Aurel Furtună.

În iunie ședința a început cu tradiționala comentare și difuzare de reviste literare românești.Virgil Andronescu a citit cinci poezii din viitorul volum intitulat Necropsie lirică. Armanda Filipine a expus două proze scurte – Marea din sertar și La rugămințile fluturilor. Vasile Mandric a

recitat sonete din ciclul Absurdului și o parodie intitulată Postmodernism. La inițiativa Armandei s-a încercat realizarea unei poezii colective.

Expunerile de mai sus reprezintă doar o parte din bogata activitate a cenaclului brăilean, ceea ce dovedește interesul pentru lucrările brăilenilor și existența unui schimb de opinii și de cărți între membrii cenaclului. Participanții la întâlnirile lunare sunt deschiși spre nou, spre literatura de bună calitate, asigurând continuitatea cenaclului. De altfel, ultima antologie a cenaclului, intitulată Poeții în cetate, apărută la editura Proilavia a Bibliotecii Panait Istrati Brăila, în 2015, s-a bucurat de un real succes, critici literari de seamă comentând-o apreciativ.

Toamna anului 2017 se anunță plină de evenimente la care membrii cenaclului vor fi prezenți. Vor avea loc lansări de carte la Festivalul Poeților din Balcani și la Festivalul Internațional Europoezia, ambele desfășurate la Brăila.

Cenaclul Panait Istrati este prezent și în mediul online cu blogul http://istratipanait.bjbraila.ro/ unde sunt accesibile tuturor materiale literare, fotografii de la ședințe și informații legate de viața literară brăileană.

Mihai VINTILĂ,publicist

24

EX LIBRIS - 2017

B i b l i o -teca Județeană Pa-nait Istrati Brăila organizează, de peste doi ani, atelierul de pictură Armonia culorilor și forme-lor. Acest atelier se preocupă de nevoile copiilor de a-și dez-volta imaginația, prin desen și pictură, într-un cadru organizat și

plăcut.Douăzeci și cinci de copii vin săptămânal

la bibliotecă pentru a-și exprima sensibilitatea, pentru a-și dezvolta simțul culorii, simțul esteticului, dar și pentru a-și îmbunătăți cunoștințele tehnice în domeniu.

Dacă în anul 2016, au participat copii cu vârste între 5 și 10 ani, atelierul desfășurându-se în spațiul Ludotecii, din 2017 ne-au trecut pragul copii cu vârste între 12 și 16 ani, sesiunile atelierului având loc la Centrul Multilingv.

Subiectele cele mai îndrăgite de copii au fost: autoportretul, personajul preferat din povești, felicitările, peisajul dunărean, florile, natura statică și acvariul. Pe parcursul orelor de atelier, copiii au lucrat cu diverse tipuri de culori – acuarelă, tempera, culori cerate, pastel, carioca. După fiecare lecție, cei mici au plecat cu informații noi, legate de modulația liniei, hașură, perspectivă, proporții umane, lumină, umbră etc.

Pe lângă aceste informații acumulate, copiii au legat prietenii noi și au socializat pe teme diverse.

Pentru a pune în evidență munca depusă de copii, Biblioteca Județeană Panait Istrati a organizat expoziția Matrioșka, în cadrul activității Pușkin A. S. - Magie, Repere și Destin. De asemenea, atelierul s-a încheiat cu un vernisaj, unde au fost expuse cele mai reușite lucrări executate în tehnici diferite.

Scopul acestui atelier nu este doar acela de a îmbogăți imaginația copiilor, ci și de a-i încuraja pe aceștia să descopere în colecțiile bibliotecii lucrări despre istoria artei, estetică, dar și cataloage și albume de artă. Astfel vor căpăta deprinderi în domeniul artistic, reușind pe viitor să recunoască adevărata valoarea unei opere de artă.

Atelierul de pictură pentru copii - Armonia culorilor și formelor va fi reluat începând cu luna octombrie a acestui an.

Armonia culorilor ]i formelor - Atelier de pictur` pentru copii

Mara - Lorina CROITORUConservator


25

EX LIBRIS - 2017

Despre fotografie se spune că este alchimie între mai mulți factori: aparat performant, focalizare, diafragmă, lumină, subiectul ales etc. În lipsa unuia dintre acești factori, ceva se rupe și nu mai putem vorbi despre calitate, operă de artă, ci despre simple fotografii. Totuși, fără artistul din spatele aparatului nu ar fi posibilă o fotografie de calitate. Așadar, omul este cel care dă viață imaginilor prin iscusința manipulării aparatului, prin alegerea inspirată a subiectului și a momentului. Domeniul vast al fotografiei și dorința potenţialilor artişti de a fotografia ceva unic ne-au determinat să organizăm și în anul 2017 concursul de artă fotografică, Instantanee brăilene, ajuns la a V-a ediție. Concursul are drept scop susținerea elevilor brăileni pasionați de fotografie, în vederea afirmării acestora și valorizarea lucrărilor înscrise în concurs. Demersul a avut drept obiect principal fotografia printată.

La concurs au participat liceeni din oraşul şi judeţul Brăila, elevi ai claselor IX - XII. Au fost acceptate în concurs fotografii nepublicate și nu mai vechi de şase luni. Regulamentul concursului nu a permis prelucrarea și postprocesarea fotografiilor, introducerea persoanelor sau obiectelor artificial în cadru, blur-ul sau colajul. Fiecare participant a avut posibilitatea să se înscrie cu câte o fotografie la fiecare dintre

cele trei secțiuni. Concursul

s-a desfășurat în perioada 25 aprilie - 25 mai 2017. Tematica a fost stabilită pe trei secțiuni: F o t o g r a f i e alb-negru, cu tematică diversă referitoare la Brăila; Fotografie color - portret și Fotografie color - peisaj urban brăilean. Premiile oferite au fost motivante pentru participanți, acestea constând în trei aparate foto, stick-uri și carduri de memorie, trepied pentru aparatul foto și cărți oferite de Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila. Fotografiile înscrise în concurs au fost evaluate de un juriu format din: Ana Maria Dobre - artist

plastic, profesor la Liceul de Artă Hariclea Darclée, Ion Volcu - Șef serviciu Colecții Speciale și Mara Croitoru - conservator, reprezentanți ai bibliotecii. Este important de menționat că lucrările de la toate cele cinci ediții au intrat în colecțiile bibliotecii, fiind integrate secției Colecții Speciale. Din cele 130 de fotografii înscrise în concurs, doar o parte au fost premiate pentru

Instantanee br`ilene

- edi\ia a V-a, 2017 -

26

EX LIBRIS - 2017

originalitate, creativitate, calitate tehnică şi estetica imaginii.

La această ediție s-a edi-tat și tipărit un catalog color de expoziție cu toate lucrările in-trate în concurs, fiecare elev pri-mind câte un exemplar.

Premiile au fost acordate astfel:

Secţiunea Peisaj Urban premiul I - Tudor Andreea Gabriela, Liceul de Artă Hariclea Darclée, premiul II - Popescu Mara, Colegiul Național Gh. M. Murgoci, premiul III - Neacșu Loredana, Colegiul Național Ana Aslan, Mențiune - Antonescu Cristina și două premii speciale pentru originalitate - Cebaniuic Doina și Cloșcă Cristina. Secţiunea Portret: premiul I - Chirică Ani-sia Gabriela, Liceul Teoretic Mihail Sebastian, premiul II - Cloșcă Cristina Bianca, Colegiul Na-țional Nicolae Bălcescu, premiul III - Antonescu Cristina, mențiune - Răducanu Andreea și două premii speciale pentru originalitate -Tudor An-

dreea Gabrie-la și Plopeanu Victoria Elena.

Secţiunea Alb-Negru: premiul I - Cioroiu Floren-ța, Colegiul Național Gh. M. Murgoci, premiul II - Drăgoi Florentina, Colegiul Economic Ion Ghica, premiul III - Ene Daria, menţiune - Gagu Maria și două premii speciale pentru originalitate - Mândrilă Mădălina și Oncioiu Carmen.

Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila intenționează să organizeze în continuare acest concurs, pentru a oferi posibilitatea participanților de a redescoperi istoria Brăilei, misterul orașului, propriile revelații și de a le transpune în imagini.

Ion VOLCU,Șef birou Colecții Speciale. Depozit legal

27

EX LIBRIS - 2017

Hrănind ne-voia de a fi altunde-va a oamenilor, de a evada într-o altă lume, dând iluzia vieții în chiar mișca-rea ei, filmul creează legături cu teritoriile imaginarului, readu-ce în prim-plan frân-turi de viață, trezind dorințe sau amintiri, suscitând emoții, provocând discuții

sau chiar generând comportamente. Asumân-du-și fără mari complexe normele narațiunii, fil-mul încearcă, fără pretenția de a reuși mereu, să surprindă condiția existenței umane, poveștile, cu sau fără sâmbure de adevăr, fiind centrate pe iu-bire și ură, viață și moarte, fericire și nenorocire, pace și război, bine și rău, râs și plâns, frumos și urât, speranță și disperare etc. Nu atât puterea lui de difuzare materială i-a permis să ocupe o poziție dominantă, cât faptul că a reușit să ofere ochilor și inimilor oamenilor de pretutindeni marile arhetipuri ale povestirii eterne, prezentate astfel încât fiecare să se poată recunoaște și regăsi cu ușurință în ele.

Fiind o artă care a câștigat din ce ce în ce mai mult teren în ultima vreme, oferind omului proiecțiile visurilor și angoaselor sale, se naște inevitabila întrebare: în ce măsură filmul va obtura, va pune în umbră celelalte forme de expresie? Trebuie să vedem oare în el, așa cum cred unii, un proces distructiv, o întreprindere de

anihilare a milenarului scris pe hârtie? În sectorul informației, realitatea ne dovedește că mediul on-line, fie că ne referim la ziare ori reviste, ba chiar și cărți, are din ce în ce mai mulți consumatori,

aparițiile pe suport de hârtie reducându-și substanțial prezența. Tot ceea ce ține de informație are mari șanse să fie până la urmă produs și difuzat pe Web, împărtășind prin aceasta soarta corespondenței - dispariția scrisorilor clasice în favoarea e-mail-ului sau al sms-ului, antrenând trecerea la o formă de scris mai puțin sofisticată, asta ca să nu spunem că deseori este superficială, cu prescurtări inadmisibile, trădând ritmul alert

Filmul - moartea c`r\ii?

Stela BUZDUGANBibliotecar


28

EX LIBRIS - 2017

Cartea pe care o luăm cu noi în călătorie ori acasă, pe care o citim și recitim când avem timp și dispoziție, căreia îi punem cu grijă semn, pe care o împrumutăm ori nu o înstrăinăm, păstrând-o cu sfințenie ca pe un dar de preț, acest obiect, care uneori ajunge să ne schimbe, să ne atingă sufletul, are o natură aparte, greu de egalat de un film. Cum bine spunea Ray Bradbury: Există crime mai mari decât să arzi cărțile. Una dintre

acestea este să nu le citești.A vedea un film înseamnă a ști că ni se

va spune o poveste și a o aștepta întrucâtva cu o plăcere de copil, dar în opinia mea, înainte de a vedea un film, oricât de nerăbdători am fi, primul pas ar trebui să fie citirea cărții adaptate pentru ecran, dacă aceasta există. Cu toate avantajele cu care a descins în scenă a şaptea

artă, consider că ceasul anunţatei morți a cărții nu va suna prea curând, filmul nefiind un substitut al cărţii.

în care trăim și faptul că acordăm, din păcate, din ce în ce mai puțin timp comunicării autentice.

În această vâltoare a audio-vizualului mai avem repere? Cartea mai reprezintă un astfel de reper? Și veșnica dilemă: filmul sau cartea? Aici miza este enormă: a te atinge de ea însemnă a te atinge de unul dintre stâlpii civilizației noastre. Este de netăgăduit că ecranul exercită o putere

de atracție tot mai mare și deseori reușește să deturneze interesul pentru carte - mulți adolescenți preferă să vadă un film decât să citească o carte, căci ecranizarea acesteia, deși săracă, durează mai puțin decât lectura și că mulți consumatori de informație consultă mult mai frecvent Wikipedia decât Enciclopedia Universalis, indiferent de vârstă. Totuși, cartea are, pentru a se apăra, atuuri pe care filmul nu i le poate disputa: confortul pe care-l reprezintă lectura ei, numeroasele detalii pe care filmul le neglijează, plăcerea specific tactilă și vizuală pe care o oferă, mirosul hârtiei, a cernelii tipografice, foșnetul paginilor, stimularea imaginației - cu fiecare filă parcursă, dezvoltarea și îmbogățirea limbajului, vocabularului, tot ceea ce face din ea una dintre invențiile cele mai grozave cărora le-a dat naștere mintea omenească.

29

EX LIBRIS - 2017

Datorită succesului pe care spectacolul Să (ne) jucăm cu… clasicii l-a avut în biblioteca noastră și în unitățile școlare brăilene, actorii din trupa Micii poznași s-au pregătit să reia această punere în scenă și în fața publicului tulcean.

Și pentru că bibliotecarului mo-dern, reinventat, îi stă bine cu activități

și în afara bibliotecii, iată-ne pornind la drum… peste Dunăre. Am acceptat cu mare drag invitația inimoșilor colegi de la Biblioteca Județeană Panait Cerna Tulcea, la Festivalul de teatru şi dans pentru copii, ediția a IV-a.

Însoțită de actorul Dan Mecu, coordonatorul trupei, și de cei 12 poznași: Magda Andrei, Tudor Andrei, Daria Stanciu, Alexandra Bunea, Natalia Hariga, Daria Bichescu, Robert Constantinescu, Maria Ilicea, Bianca Ilicea, Irina Uncescu, Roxana Vlad şi Alexia Ilie, am pornit în data de 29 mai 2017 spre sediul bibliotecii tulcene.

Frumoși copiii, frumoasă Dunărea... cu cântec înainte, cu veselie mare, am ajuns la Tulcea, un oraș drag mie, cu care Ludoteca

Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila a făcut deja cunoștință în cadrul proiectului educațional Orașul meu, orașul tău. Dacă atunci l-am cunoscut doar prin intermediul desenelor, acum am avut ocazia să îl vedem în toată splendoarea lui.

Primiți cu mare bucurie, am trecut la pregătiri și… iată-ne pe scenă... Chirițe, mici gaițe, Mitici și alte personaje din piesele: Gaiţele de Al. Chiriţescu, Chiriţele de V. Alecsandri, Mitică şi Căldură mare de I. L. Caragiale, au invadat sala de spectacol.

Aplauze… iar aplauze... și… Doamne, ce succes!

Bravo, copii! Căldura publicului ne-a dat încrederea reușitei pe deplin a participării noastre. Bravo, Dan Mecu și, de ce nu… bravo nouă, bibliotecarilor inițiatori ai acestui proiect!

Cu succesul în suflet și în glas am pornit pe drumul de întoarcere spre locul care ne-a consacrat. Și vom începe din toamnă, din nou, repetițiile cu alte piese mai bune, mai complexe și mai costumate.

Vom fi mai mari, poate nu la fel de poznași, dar dornici să fim pe placul micilor spectatori și să ajungem, mai târziu și pe marile scene ale lumii.

Acesta este începutul nostru, aceasta este povestea noastră, a celebrității noastre.

Mulțumiri colegilor tulceni, Tanța Ștefan și Marian Druncea, pentru ospitalitatea și primirea călduroasă și, de asemenea, domnului director al bibliotecii brăilene, Dragoș Adrian Neagu, pentru susținerea și încrederea acordată acestui proiect.

Pozna]i în drum spre… celebritate

Doiniţa STANCIUBibliotecar


30

EX LIBRIS - 2017

M edia teca Bibliotecii Judeţene Panait Istrati Brăi-la reprezintă un loc generos, în care ar-monia este starea re-prezentativă. E locul în care, spiritul crea-tor al lui Beethoven, antrenantele anotim-puri ale lui Vivaldi şi melancolicele sonate ale lui Brahms fac

casă bună cu iuţimea dansului irlandez, dar şi cu poeziile lui Nichita Stănescu. E locul în care cel mai iubit dintre pământeni priveşte cu toleranţă către căpitanul Phillips, iar doctoriţa Pluşica nu e deloc deranjată de concurenţa pe care i-o face năstruşnica Clopoţica. Fiecare dintre ei îşi aş-teaptă răbdător, dar plin de speranţă, utilizatorul potrivit.

Dotată cu un videoproiector, sala Mediatecii se transformă, pe rând, în teatru de comedie sau chiar tragedie, în scenă de concert, în ring de dans sau chiar în câmp de luptă. Mediateca reprezintă o secţie pentru toate vârstele. E locul în care poţi observa siguranţa copilului în a-şi alege desenul animat îndrăgit, iuţimea adolescentului frământat de dilemele vârstei, dar şi chibzuinţa şi meticulozitatea adultului nostalgic, dornic să-

şi reconstruiască atmosfera vremurilor tinereţii.Acest loc generos este, de multe ori, sală

gazdă pentru numeroase activităţi, care nu fac decât să întregească starea de armonie existentă: workshop-uri şi cursuri de dezvoltare personală, ateliere de logică şi strategie sau lansări de carte.

Mediateca, însă, este şi locul propriilor activităţi. Aici se desfășoară Atelierul de grafică, în care artistul plastic voluntar, Marilena Ioanid, le acordă copiilor participanţi cele mai bune îndrumări de specialitate privind desenul, dar se ocupă şi de lărgirea orizontului lor, prin prezentarea noutăţilor în domeniu şi vizitarea de expoziţii. De asemenea, le oferă valorizarea de care au nevoie, încurajându-i să participe la diferite concursuri şi chiar le organizează expoziţii personale.

Un alt atelier propriu secţiei este Călătoria piticilor în ţara uriaşilor, în cadrul căruia, cu ajutorul profesorului voluntar, Vali Mihaela Mihalcea, încercăm să aducem în viaţa copiilor, cu vârsta cuprinsă între cinci şi unsprezece ani, pe lângă bucurie şi relaxare, un strop de înţelepciune şi un transfer de experienţă din viaţa uriaşilor.

Mediateca, spa\iul armoniei

Irina ENEBibliotecar


31

EX LIBRIS - 2017

Din luna iunie a acestui an, Mediateca şi-a îmbogăţit paleta activităţilor cu atelierul de handmade Micii meşteri, coordonat de către Steluţa Buzdugan, bibliotecar. Activitatea urmăreşte dezvoltarea abilităţilor creative ale copiilor.

Clubul de vacanţă al acestei veri a venit şi el cu un suflu cald asupra secţiei. Fructificând marea admiraţie a copiilor pentru desenele animate, a fost demarat atelierul Personaje din desene animate, în cadrul căruia, din mânuţele îndemânatice şi drăgălaşe ale copiilor, s-au materializat Mickey şi Minnie Mouse, albinuţa Maya, broscuţa Sammy şi Regele Leu.

Atelierul Fii creativ! i-a stimulat pe copii să facă apel la resursele lor creative şi să realizeze decorațiuni frumoase şi folositoare, destinate designului interior al propriilor camere. Bijoux, o altă activitate estivală a secţiei, a scos la iveală dorinţa de cochetărie din fetiţele participante. Ele şi-au creat bijuterii din diferite materiale, făcând combinaţii inedite de culori.

Personalul secţiei este angrenat şi în servicii externe, cu specificul menţionat, dar şi în evenimente neplanificate, solicitate de către şcoli sau grădiniţe. Toate aceste activități dau un plus de culoare secţiei, adaugă o vibraţie în sufletul personalului şi ajută copiii în dezvoltarea lor.

32

EX LIBRIS - 2017

În tradiția japoneză există credința că, celui care confecționează o mie de cocori folosind tehnica origami, zeii îi vor îndeplini o dorință. Printre cei care au crezut în această legendă s-a numărat și Sadako Sasaki, una dintre victimele exploziei de la Hiroshima. Little

Boy, proiectilul lansat la doar doi kilometri de casa în care aceasta locuia împreună cu familia, a spulberat viețile a mii de oameni și puțini au fost cei care au crezut că o vor găsi pe Sadako în viață. Parcă dorind să le reamintească oamenilor că mai există miracole, fetița a apărut în calea echipelor de salvare având doar câteva răni minore. Cu toate acestea, zece ani mai târziu, Sadako s-a îmbolnăvit și, în urma analizelor minuțioase, s-a constatat că fetița are leucemie. Abia pe patul spitalului Sadako a aflat de legenda celor o mie de cocori și împreună cu toți prietenii și colegii ei a început o luptă contra cronometru. În seara în care copiii au ajuns la cocorul cu numărul 644, Sadako a murit. Pentru a-i îndeplini o ultimă dorință, cei care o cunoșteau pe fetiță au confecționat cocorii rămași.

După câțiva ani, drama copiilor uciși de bomba atomică a inspirat autoritățile japoneze să ridice un monument ce reprezintă o rachetă susținută de trei stâlpi, în vârful acesteia aflându-se

statuia fetiței Sadako oferind parcă cerului un cocor. În prezent, la baza monumentului, fiecare vizitator depune un cocor de hârtie, transformând arta Origami într-o luptă împotriva cancerului.

Provenind din oru - a îndoi şi kami - hârtie, numele de origami a fost adoptat abia în anul 1880, până la această dată, arta plierii hârtiei numindu-se orikata. De-a lungul timpului, arta Origami a evoluat, fiind introdusă în Europa și preluată mai târziu de școlile în care dezvoltarea abilităților creative ale elevilor devenise o necesitate.

Geometria sufletului

Gabriela POPESCUBibliotecar


33

EX LIBRIS - 2017

Toate acestea ne-au inspirat și pe noi să înființăm un atelier origami, Sala de Lectură a Bibliotecii Județene Panait Istrati devenind locul de întâlnire pentru împătimiții acestei arte. Și dacă la început a fost ca o joacă de copil, acum știm că nu mai este așa, magia origami insinuându-se printre rafturile cu cărți și înfrumusețându-le cu flori, steluțe, fluturi sau cocori.

Prin dimensiunea sa estetică, origami le oferă celor care aleg să participe la acest atelier o modalitate de a socializa și de a-și antrena mintea.

Vom continua și de aici înainte să oferim viață hârtiei, invitându-i pe iubitorii de frumos să pășească alături de noi pe tărâmul magic al metamorfozării hârtiei.

Gândirea logică și strategică, viziunea în spațiu, memoria, concentrarea și coordonarea dintre mână și ochi sunt doar câteva dintre aceste abilități și tot atâtea argumente pentru cei care doresc să aducă pe aceeași treaptă procesele de învățare și recreere.

Arta Origami cochetează cu mai multe discipline, prioritară fiind matematica, în timpul procesului de pliere formându-se diverse unghiuri și forme geometrice. În școlile de azi, din ce în ce mai mulți profesori de matematică folosesc plierea hârtiei pentru a-și susține demonstrațiile sau pentru a explica într-o manieră accesibilă teoremele geometrice. Apropierea dintre origami și matematică a inspirat o serie de inovații științifice, cercetătorii aplicând principiile origami în aeronautică, medicină sau tehnologia comunicațiilor.

Origami clasic pornește de la un pătrat de hârtie pe care copilul îl poate plia succesiv până la obținerea rezultatului final, fără a-l tăia sau lipi, în timp ce origami-ul modern transformă un cerc, triunghi sau chiar filă de caiet în modele spectaculoase.

34

EX LIBRIS - 2017

K ineDok este un program ce faci-litează distribuția de film documentar, co-ordonat de Asociația One World Romania. Acesta funcționează sub forma unei plat-forme ce dorește să suplinească distribu-ția cinematografică clasică, desfășurân-du-se în spații necon-

venționale din orașele României precum mansar-de, cluburi, galerii de artă, muzee și biblioteci din întreaga țară.

În 2015, Asociația One World Romania a lansat KineDok, un program de distribuție alternativă de film documentar ce își propune să completeze distribuția clasică și să aducă filmul documentar mai aproape de public. Programul a fost inițiat de Institutul de Film Documentar din Cehia, împreună cu parteneri din alte patru țări central și est-europene: Slovacia, Ungaria, Croația și România. În 2016, alte două țări s-au alăturat programului - Polonia și Norvegia. În România s-au finalizat cu succes, până în prezent, două ediții KineDok cu un bilanț de 492 de proiecții organizate în 37 de locații din 27 de orașe. În 2017, proiectul s-a extins și în Bulgaria.

One World Romania continuă programul cu o serie nouă de filme, în mai multe locații alternative, vechi și noi, motivația fiind pe de

o parte, faptul că aceste filme vorbesc despre oamenii de lângă noi și despre problemele lor și aceste povești trebuie spuse, iar pe de altă parte, pentru că documentarele ajung rareori în sălile de cinema, care oricum s-au împuținat, restrângând și mai mult accesul publicului la cultură. O parte importantă din misiunea KineDok este de a merge în orașele mici și de a folosi spiritul local al cafenelelor, al galeriilor și al altor locuri populare pentru a promova arta cinematografică. Aceste locații oferă o alternativă pentru întâlnirea dintre filmul documentar și public, creând o atmosferă intimă în care vizionarea și dezbaterea unor probleme curente, alături de regizori și experți, se transformă într-o experiență unică.

KineDok la Biblioteca Jude\ean` Panait Istrati Br`ila

Adriana MÎNZUBibliotecar


35

EX LIBRIS - 2017

În cel de-al treilea an consecutiv al proiectului, publicul cinefil s-a putut bucura de documentare atent selecționate despre libertate, muzică, despre fețele nevăzute ale turismului, familie sau pasiunea pentru cinematografie.

În Brăila, proiecțiile KineDok sunt organizate de Asociația Coloreria. Anul acesta Biblioteca Județeană Panait Istrati a găzduit în Sala de Lectură zece filme care au fost proiectate săptămânal, începând cu luna mai, până în luna septembrie 2017, după cum urmează: Queen of Silence - Regina tăcerii, Polonia, 2014; Expirat – Expired - Utgått på dato Norvegia, 2017; Un Film Autist Normal - Normal Autistic Film - Normálníautistický film, Republica Cehă, 2016; Cambridge – Кеймбридж, Bulgaria, 2015; Turism! - Tourism! - Turizam!, Croația, 2016; Ceață peste râu - Steam on the River - Para Nad Riekou, Slovacia, Republica Cehă, 2015; FC ROMA, Republica Cehă, 2016; Plimbare Sub Clar de Lună cu Bunicul - Moonwalk with grandpa - Til månen med bestefar, Norvegia, 2016, Copiii lui Cain - Cain’s Children - Káin Gyermekei, Ungaria, 2014; Cinema, Mon Amour, România, 2015.

În cadrul proiectului desfășurat la Biblioteca Județeană Brăila au existat două momente speciale. În după amiaza zilei de 12 iunie 2017, atunci când a fost difuzat filmul Turism, spectatorii s-au putut bucura de prezența regizorului documentarului, croatul Tonći Gaćina, căruia i s-au adresat întrebări pentru o mai bună înțelegere a creației sale. De asemenea, seria difuzărilor s-a încheiat într-o atmosferă specială, alături de protagonistul filmului Cinema, Mon Amour, Victor Purice, la data de 29 septembrie 2017.

Prin implicarea în acest proiect internațional de amploare, Biblioteca Județeană Panait Istrati a câștigat o categorie aparte de utilizatori, vorbim despre iubitorii de film documentar. Publicul cinefil din această categorie a fost fidel, fiind prezent în număr suficient de mare, aproximativ 20 - 30 de persoane pentru fiecare proiecție. Urmează ca acest proiect să se desfășoare și în 2018 cu alte noi proiecții, Biblioteca Județeană fiind în continuare gazda KineDok-ului.

36

EX LIBRIS - 2017

Lectura este foarte importantă, iar importanța lecturii este evidentă și me-reu actuală. Prin in-termediul lecturii se dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, lectura deve-nind ecoul capacități-lor de gândire și lim-baj. În absența lectu-rii apar dificultăți de exprimare, lacune în

cunoașterea adevăratului sens al unor cuvinte și nu numai. Prin intermediul lecturii ne dezvoltăm vocabularul, ne lărgim orizonturile, cunoaștem alte lumi nebănuite, ne vindecăm sufletul, ne îm-bogățim cultura generală, lectura înlesnește in-tegrarea în societate, cu alte cuvinte, lectura ne împlinește viața.

În privința acestui domeniu, la nivelul municipiului Brăila, s-a constatat că 87,9% dintre brăilenii care obișnuiesc să vină la bibliotecă citesc fie cărți, fie reviste. O aplecare mai mare asupra lecturii s-a observat la categoria de vârstă 35 - 54 de ani. Motivele pentru care oamenii citesc sunt dintre cele mai diverse, pornind de la deja binecunoscuta dezvoltare a vocabularului, până la evadarea din lumea de zi cu zi. În ordinea importanței, cele mai invocate motive ale lecturării sunt: 44,4% relaxare; 24,4% informare; 18,9% dezvoltare personală; 10% îmbogățirea vocabularului; 2,3% evadarea din cotidian. Cele mai multe femei preferă să citească pentru relaxare - 51,4%, în timp ce bărbații - 55%, citesc pentru a se informa cu privire la diverse

subiecte. Indiferent de vârstă, majoritatea preferă să citească pentru relaxare, neexistând diferențe prea mari între răspunsuri. Totuși, pot fi evidențiate câteva diferențe în restul alegerilor. Astfel, grupa de vârstă 15 - 24 de ani preferă pe plan secund să lectureze cărți pentru dezvoltare personală, grupa 25 - 34 de ani preferă să citească pentru a se informa, urmată de grupa 35 – 54 de ani care preferă să citească atât pentru informare cât și pentru îmbogățirea vocabularului, cei peste 55 de ani citind pentru informare și dezvoltare personală în egală măsură.

Atunci când nu citesc, brăilenii preferă în mare măsură plimbările în aer liber - 62%, privitul la TV - 15%, socializarea - 14%, ori jocul pe telefon/computer, navigatul pe internet, dansul ori croșetatul. Atât femeile cât și bărbații care au luat parte la studiu preferă în cea mai mare parte plimbările în locul lecturii. Diferențe apar la cea de a doua alegere a acestora. De exemplu, femeile preferă să socializeze, pe când bărbații preferă privitul la TV. În funcție de nivelul de educație, s-a observat că a doua alegere a tinerilor de vârstă școlară este reprezentată de privitul la TV, absolvenții de studii universitare preferă socializarea, absolvenții de studii postuniversitare

Practici de lectur`

la Biblioteca Jude\ean` Panait Istrati

Dana Ștefania STĂNCESCUBibliotecar - sociolog


37

EX LIBRIS - 2017

alegând în egală măsură privitul la televizor dar și socializarea. De asemenea, tinerii între 15 - 24 de ani preferă să petreacă timp pe telefon/computer în locul cititului, cei între 35 - 54 de ani preferă socializarea, pe când cei trecuți de 55 de ani preferă să urmărească emisiunile televizate.

În ceea ce privește frecvența și numărul de cărți citite, brăilenii urmează tendințele de la nivel național. Astfel, cei mai mulți respondenți - 45,2% au afirmat că în ultimul an au citit între 1 - 10 cărți. Totuși, aproximativ 12% au afirmat că au citit peste 51 de cărți în ultimele 12 luni. Dintre cei care au citit mai mult de 51 de cărți, cei mai mulți sunt de gen feminin, acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că bărbații sunt aplecați mai mult spre lucrurile tehnice, practice, care să îi mențină atenți, pe când, femeile preferă emoțiile.

Timpul petrecut lecturând variază de la câteva minute până la câteva ore. Cei mai mulți brăileni - 50,5% petrec în medie 1 - 2 ore pe zi citind, urmați de cei care citesc mai puțin de o oră zilnic - 33,7% și cei care obișnuiesc să petreacă mai mult de 3 ore cu lectura - 15,8%.

Deși în ultima vreme s-a dezvoltat foarte mult tehnologia, prin apariția cărților digitale, a eBook Reader, încă sunt foarte multe persoane care preferă cărțile în formatul tradițional, tipărit (93%) din varii motive precum: plăcerea de a simți fila cărții, mirosul acesteia, dorința de a achiziționa cartea însoțită de autograful autorului, posibilitatea de a face însemnări pe margine, dar

și aversiunea față de tehnologie ori nepriceperea în a folosi noile gadget-uri.

În cea mai mare parte, plăcerea pentru lectură le-a fost cultivată respondenților de către familie - 32,3% unde lectura se face de plăcere, sau de către școală - 30,1% unde, încă de la vârste fragede, copiii sunt îndemnați să citească și li se explică, mai ales, care sunt beneficiile lecturii. Și cercul de prieteni are influență în decizia de a lectura. Astfel că 13% dintre respondenți au prins drag de lectură la îndemnul prietenilor care le-au recomandat să citească anumite cărți lecturate de ei la rândul lor. Biblioteca a avut un rol în atragerea spre lectură a 10,7% dintre respondenți, restul de 14% afirmând că au prins gustul lecturii pe cont propriu, fără îndemnul cuiva anume.

În ceea ce privește existența în gospodăriile respondenților a unei biblioteci, se poate spune că brăilenii se aliniază la tendințele de la nivel național. Astfel că, în 14% din gospodăriile brăilenilor nu putem găsi nicio carte, cu doar 1% mai puțin decât la nivel național. Dintre cei în casa cărora se poate găsi o bibliotecă, cei mai mulți dețin între 1 - 100 de cărți în biblioteca personală (53,4%) cu aproximativ 15% mai puțini decât la nivel național. Stăm mai bine decât la nivel național la categoria celor care dețin între 101 – 500 de cărți, 34,1% dintre brăileni încadrându-se aici, cu 22% mai mulți decât la nivel național. O a treia categorie este formată din cei care au în bibliotecă mai mult de 500 de cărți, aceștia fiind într-o proporție de 12,5% la nivelul Brăilei, cu

38

EX LIBRIS - 2017

8,5% mai mult decât la nivel național.O analiză pe categorii de vârstă ne relevă

următoarea situație a numărului de cărți din fiecare gospodărie:

• 58% dintre tinerii între 15 - 24 de ani au până la 100 de cărți în biblioteca personală.

• 54% dintre tinerii între 25 - 34 de ani au între 101 – 500 de cărți în bibliotecă.

• 60% dintre cei între 35 – 54 de ani au până în 100 de cărți.

• 50% dintre cei peste 55 de ani au între 101 - 500 de cărți.

Foarte mulți brăileni obișnuiesc să cumpere cărți, 80% dintre respondenți făcând acest lucru. Dintre aceștia, cei mai mulți au între 15 – 24 de ani (25%), respectiv 35 – 54 de ani (27%), de gen feminin (64%), având studii liceale (36%) și universitare (26%). Dacă la nivel național cel mai important criteriu de care țin cont cumpărătorii este prețul cărții, la nivelul respondenților brăileni cel mai important criteriu de care țin cont atunci când achiziționează o carte este subiectul cărții – 65,6%, prețul cărții ocupând penultimul loc în lista criteriilor – 3,6%.

Brăilenii sunt dispuși să plătească în cea mai mare parte – 42%, între 10 – 30 de lei pe o carte care prezintă interes pentru ei. Un sfert dintre respondenți sunt dispuși să plătească între 30 – 50 de lei, și 21% peste 50 de lei. De asemenea, 14% dintre participanții la studiu nu

sunt dispuși să plătească mai mult de 10 lei pe o carte. Dintre cei care sunt dispuși să cheltuiască cel mult 10 lei pe o carte, majoritatea sunt bărbați – 30%, cu vârste peste 55 de ani – 20%. Cei care obișnuiesc să plătească peste 50 de lei pe o carte sunt preponderent de gen feminin – 22%, cu vârste cuprinse între 15 – 34 de ani.

Deși brăilenii sunt dispuși să cheltuiască anumite sume de bani pentru achiziția de carte, cei mai mulți preferă totuși să împrumute cărțile de la bibliotecă – 53% deoarece cărțile pe care le caută au un preț foarte mare în librării, pe când la bibliotecă se găsesc gratuit. Pe de altă parte, cei care preferă să cumpere cărțile motivează această alegere prin plăcerea de a le păstra, de a le colecționa, de a face notițe pe text, posibilitatea de a reveni în orice moment asupra cărții ori pentru a simți mirosul de carte nouă. Atât femeile cât și bărbații preferă în cea mai mare parte să împrumute cărțile în defavoarea cumpărării lor, 48% dintre femei și 44% dintre bărbați preferând să cheltuiască banii pentru achiziția de carte. În funcție de vârstă, doar persoanele trecute de 55 de ani preferă în cea mai mare parte – 65% să cumpere cărțile, restul persoanelor dorind să le împrumute de la bibliotecă. De asemenea, persoanele cu studii liceale și universitare preferă în cea mai mare parte achiziția de carte în locul împrumutului.

Cercetarea a fost realizată de către sociologul Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila, în perioada iulie - august 2017, pe un eșantion de 100 de persoane, cu vârste între 15 și 80 de ani, reprezentând vizitatori ai bibliotecii în perioada Clubului de Vacanță. Ca instrument al cercetării a fost utilizat un chestionar cu 15 întrebări, care a fost distribuit respondenților cu ajutorul voluntarilor.

Conform studiului realizat s-a constatat că biblioteca joacă un rol important în apropierea oamenilor de lectură, oferindu-le acestora acces gratuit la cele mai noi și diverse titluri, atât beletristice, cât și de specialitate.

39

EX LIBRIS - 2017

Așa cum i-am obișnuit pe micii utilizatori ai Bibliotecii, dar și pe părinții acestora, Biblioteca Județeană Panait Istrati a organizat și în acest an, între 3 iulie și 11 august, cea mai populară activitate dedicată preșcolarilor și elevilor din ciclul primar: CLUBUL DE VACANȚĂ. Oferta din acest an a fost cea mai generoasă de la începutul proiectului. Copiii s-au bucurat de activități recreative diverse în cadrul a 56 de ateliere, grupate pe diferite centre de interes. Conform tradiției clubului, cei mici s-au putut înscrie la maxim trei ateliere, singura condiție fiind deținerea unui permis de împrumut de carte. Biblioteca a oferit și de data aceasta comunității alternative pentru petrecerea timpului liber, copii având posibilitatea de a învăța și de a dobândi diferite competențe intelectuale, chiar și în timpul vacanței. Gama largă de activități propusă de bibliotecă, diversitatea materialelor folosite, numeroșii voluntari și coordonatori de ateliere le-au dat șansa copiilor să descopere lucruri noi în cadrul atelierelor desfășurate:

Îndemânare și lucru manual: Acul fermecat - Atelier de cusături, coord. Leta Răileanu și Doina Lalu; Atelier de croitorie - Fashion Kids - coord. Mihaela Lungu; Atelier de împâslit zâne - coord. Florentina Nistor; Bijoux - coord. Irina Ene; Cărticica de vacanță - coord. Elisaveta Drăghici; Desen și modelaj - coord. Maria și Adrian Vasile; Fii creativ! - coord. Stela Buzdugan; Handmade cu mărgeluțe pentru fetițe drăguțe - coord. Camelia Podaru, Violeta Tulumis, Suzana Purice, Daniela Drăghici, Ana Robitu; Magia florilor - coord. Camelia Popescu; Magia hârtiei: Iris folding - coord. Alina Marinela Drăghici; Natura, prietena noastră - coord. Ana Maria Chelu și Cătălina Zafiu; Personaje din desene animate - coord. Stela Buzdugan și Irina Ene; Pictăm pe orice - coord. Valentina Chiriac și Florența Cioroiu; Pictură pe sticlă - coord. Andreea Radu; Prinți, prințese și castele medievale - coord. Aura Paraschiv; Radioamatori - coord. Marian Cioacă; Să împletim cu spor - coord. Mara Croitoru; Vacanță în Ecobază - coord. Cornelia Miler.

Clubul de vacan\`, edi\ia de var`, 2017

40

EX LIBRIS - 2017

Ateliere artistice: Canto - coord. Georgeta Andrieș; Dansuri populare - coord. Mihaela Malinche; Dansuri populare - coord. Marian Stanciu; Fotografie - coord. Iuliana și Liviu Dediu; Pian - coord. Ana Maria Balaban; Stil, modă și bune maniere - coord. Lavinia Bianca Halici; Balet - coord. Iulia Maria Puțanu.

Ateliere culinare: Cu și despre ciocolată - coord. Vera Maxim; Micii bucătari și cofetari - coord. Violeta Leocă.

Limbi străine: Limba engleză - coord. Cătălin Râșnoveanu; Limba engleză pentru începători - coord. Octavian George Ilie și Ioana Georgiana Sora; Limba greacă - coord. Elena Alexandra Demetriade-Manolescu.

În total, Clubul de vacanță a avut 6.527 de participanți la ateliere, cu o medie de aproximativ 218 copii/zi, fiind cel mai mare club de acest gen din țară.

Mulțumim echipei de aproape 100 de persoane – coordonatori, bibliotecari, profesori și tineri voluntari, pentru reușita CLUBULUI DE VACANȚĂ 2017. Mulțumim, de asemenea, partenerilor: Clubul Sportiv Municipal Brăila și Inspectoratul de Poliție Județean Brăila.

dr. Eduard Claudiu BRĂILEANU,Șef serviciu Relații cu Publicul,

Coordonatorul proiectului Clubul de Vacanță

Cunoaștere și informare: Atelierul cu povești - coord. Roxana Neagu; Astronomie - coord. Nicoleta Pecheanu; Călători pe mapamond - coord. Silvia Iacob; Curcubeul emoțiilor - coord. Steluța Mariana Fătu; Filosofie pentru pici - coord. Oana Ghețu; Hoinărind prin Brăila - coord. Ion Volcu; Informatica pentru începători - coord. Monica Ionescu și Gabriela Ștefu; Informatica prin jocuri - coord. Gabriel Dura; Istoria artei religioase - coord. Camelia Popescu; Lumea animalelor - coord. Adriana Mînzu; Polițistul, prietenul tău de vacanță - coord. subcomisar Ninetta Anna Sarău și Simona Costescu; Scriere creativă - coord. Sabrina Popescu și Mara Popescu; Tărâmul experimentelor - coord. Eugenia Postelnicu, Lenuța Șișu; Țări. Continente - coord. Radu Pupezeanu.

Ateliere pentru persoane cu dizabilități: Colorăm viața - coord. Camelia Popescu; Copiii aleg speranța - coord. Eugenia Turcu.

Ateliere sportive: Atletism - coord. Irina Roată; Box - coord. Cristian Bălan, Costică Dafinoiu, Niță Robu; Caiac-canoe - coord. Florentina Ion; Ciclism și triatlon - coord. Eugen Simion; GO - coord. Codrin Vasiloancă; Înot - coord. Diana Mocanu și Cătălin Nistor; Tenis de câmp - coord. Liviu Popov; Șah - coord. Iulian Preda.

Ateliere de teatru și film: Kinedok – vizionare de filme de scurt metraj - coord. Adriana Mînzu; Teatru de păpuși - coord. Gabriela Popescu și Carmen Damian.

41

EX LIBRIS - 2017

Am fost rugată să scriu un articol despre parcursul meu și al colegei mele, Sabrina, în bibliotecă. Cele ce urmează vor fi mai mult o istorisire decât un articol. Și pentru că toate poveștile au un început, voi începe și eu cum se cuvine.

Am ajuns să frecventez biblioteca săptămână de săptămâna după ce mama m-a înscris la clubul de jurnalism. Și dacă nu era de ajuns un club m-a înscris și la clubul de lectură și la scriere creativă. Adevărul e că nu prea eram genul de adolescentă care iese din casă. Și ideea de a mă transporta săptămânal la bibliotecă nu îmi surâdea deloc. Nu cunoșteam pe nimeni și nici nu știam cum să cunosc o persoană sau cum să las pe alții să mă cunoască. Recunosc, am început cu stângul. Cel puțin din punct de vedere social. La fiecare club ne adunam câte patru sau cinci și ne vedeam de treabă. Până când am descoperit un numitor comun. Când am început cu adevărat să vorbim, am stat în fața bibliotecii o oră împreună. Eu și Sabrina aveam destul de multe în comun,

inclusiv numele de familie. Despre ce pot oare vorbi două adolescente decât despre băieți? Așa s-a legat prietenia asta între noi. Am crezut că mersul la bibliotecă e mai mult un mod de a pierde vremea, dar m-am întors cu o prietenă bună. Așa că am început să merg acolo de plăcere. Eram singurele care nu lipseam niciodată. Bine, poate mai lipsea una dintre noi, din când în când, dar cealaltă era prezentă să raporteze situația.

Am trecut împreună peste cursurile astea, așa că ne-am înscris împreună ca voluntare permanente ale bibliotecii. Într-un an în care biblioteca s-a transformat în a doua noastră casă am ajuns de la elev la profesor. Am avut inspirația necesară pentru a organiza propriul nostru atelier în perioada Clubului de Vacanță. Clubul de scriere creativă se încheiase grandios cu un volum în care au apărut lucrările tuturor participanților, așa că am decis să folosim ce am învățat și să transmitem mai departe.

Pe parcursul a două săptămâni, am coordonat două grupe de vârste diferite. Prima săptămână am rezervat-o copiilor cu vârste cuprinse între șapte și treisprezece ani, iar cea

De la mic la mare - O poveste despre cum o alegere ne ajut` s` cre]tem

RUBRICA VOLUNTARILOR

42

EX LIBRIS - 2017

de-a doua le-a revenit adolescenților. Activitățile desfășurate alături de ei au fost diverse. Am ajuns de la joculețe creative la lecturarea unor creații proprii. Prin acest club am vrut mai mult să insuflăm participanților pasiunea pentru creativitate. Am vrut să îi învățăm că imaginația nu are limite și că este în regulă să o lăsăm liberă. Noi considerăm că majoritatea copiilor au înțeles aceste lucruri. Tot în perioada Clubului de Vacanță am asistat ca voluntare la cursuri de engleză, amândouă fiind fane înfocate ale acestei limbi.

Deja suntem contactate de către copii, mai ales cei din categoria mică de vârstă, cum că ar vrea să mai vină la bibliotecă și să participe la cursurile noastre. Așa că am decis să încercăm să organizăm un club de adolescenți, pe parcursul anului școlar, în care să ne dezvoltăm frumos împreună, pentru că doar noi știm să ne înțelegem și să ne descurcăm unii cu alții. Dacă acesta merge bine, poate le răspundem și celor mici tot printr-un club al creației.

Pe scurt, mica noastră aventură ne-a făcut să ne simțim acceptate într-o familie. Marea familie a Bibliotecii Judetene Panait Istrati ne-a primit cu brațele deschise și îi mulțumim.

Mara POPESCU,

voluntar

43

EX LIBRIS - 2017

BIBLIOFILIE

C ondica pentru trecerea pasagerilor este o mărturie a fluenței de pasageri la punctele de trecere Brăila și Vădeni. Manuscrisul este redactat în limba română cu alfabet latin1, scris olograf, întâlnindu-se pe întreg documentul aceeași caligrafie. Documentul are 200 de file, dintre care 123 sunt cu înscrisuri, lipsesc filele 124-141, iar filele 142-200 sunt fără înscrisuri. Pe verso-ul filei 200 este un text ce conține informații referitoare la emitentul Condicii și la destinația acesteia.

Condica are mențiuni cu privire la persoanele care au intrat în Principatele Române prin punctele Brăila și Vădeni. Informațiile sunt organizate în tabel, iar capul de tabel conține următoarele câmpuri, în ordinea în care sunt trecute în tabel: nr. curent, numele și prenumele, naționalitatea, datele de intrare prin frontieră, nr. pașaportului, protecția statului care a eliberat pașaportul, profesia pasagerului, locul de unde vine, orașul sau statul unde merge după viză, durata călătoriei, descrierea persoanei (etate, statura, fața, părul, ochii) și punctul prin care a intrat.

Perioada înregistrărilor în document: prima înregistrare este pe 3 ianuarie, ultima înregistrare fiind datată cu 31 decembrie. În unele situații, datele de înregistrare nu respectă ordinea cronologică, de exemplu prima intrare a anului, pe 1 ianuarie, este menționată la numărul curent 18. Astfel de situații se regăsesc și în alte locuri în manuscris.

Ultima înregistrare din Condică are

1 Acest manuscris ne pune în dificultate de a afirma dacă această condică a fost completată la zi în anii editați sau a fost transcrisă, dat fiind faptul că în anii 1860-1861 se utiliza alfabetul de tranziție (chirilic - latin). Aceste supoziții sunt neverificate.

număr curent 3.594, cu mențiunea că pe parcursul înregistrărilor s-a repetat numărătoarea cu 100 (după numărul curent 1.899 se continuă cu 1.800), în realitate fiind 3.695 de înregistrări.

Pe verso-ul ultimei file a registrului (fila 200) există un text olograf, iar în josul paginii, în dreapta, este sigiliul în ceară de culoare roșie-grena cu înscrisul PRINCIPATELE UNITE * MINISTERUL FINANȚELOR AL ŢĂRII ROMÂNESCI * cu stema în mijloc.

Textul olograf este următorul: Principatele UniteȚara RomâneascăMinisteriulú FinancelorúAcestă condică numerotată și sigilată cu

sigilulú Ministerulú cuprindînd fille două sute, N 200 se gă (dă?) prefecturii de Brailla spre ai servi la treceré pașaportelor, videlor și a biletelor de drumú pe agendú current.

C. Ministru (urmează semnătură indescifrabilă) Datat 1861 januarie 9

p. Cap. (nume indescifrabil)

Condic` pentru trecerea pasagerilor

ce intr` în Principatele Române prin punctele Br`ila ]i V`deni, 1861

44

EX LIBRIS - 2017

Manuscrisul este valoros deoarece oferă o imagine asupra amplorii fenomenului de trecere a frontierei, a categoriilor de persoane care călătoreau (pe criterii de vârstă, sex, ocupații) și a duratelor de călătorie a acestora.

La o primă analiză a registrului, observăm că în martie intrau în Țara Românească grupuri de bulgari, de exemplu: în aceeași zi înregistrați fiind 43 de grădinari, veniți din Sfiștov, sau în altă zi 9 bulgari, grădinari din Târnova, fenomen regăsit și în alte luni ale anului. De asemenea, se găsesc însemnări consecutive, cu aceeași dată, a unor grupuri de greci, muncitori, veniți din Indrine sau din Pyrga. În a doua parte a anului grupuri de unguri, de exemplu: în octombrie, 16 persoane venite din Galați, muncitori, într-o singură zi; în decembrie, 20 de unguri, cei mai mulți muncitori – de data aceasta în grupuri mai mici de câte 3-4 persoane, toți veniți dinspre Galați cu destinația Brăila.

Cele mai multe înregistrări ca pasageri sunt în cazul grecilor, evreilor și bulgarilor, evreii fiind cel mai adesea negustori, grecii fiind negustori, speculanți sau muncitori, iar bulgarii grădinari sau muncitori. Găsim în document

mențiuni de meserii ori ocupații vechi precum: abagiu, caikciu/caekciu, chiligiu, casap, stuler, bosagiu, tutungiu, bragagiu, cuțitar etc.

Numărul de femei este foarte mic, rar fiind menționate femei cu o ocupație, această rubrică

nefiind completată în majoritatea cazurilor la persoanele feminine. Mai apar mențiuni în dreptul unor pasageri de sex masculin atunci când călătoresc însoțiți de soție și de copii, fără ca numele membrilor familiei să fie scris în rubrică separată.

Rămâne o provocare pentru noi realizarea interpretării statistice a informațiilor din acest manuscris și o corelare a acestora cu momentele istorice. Într-un număr viitor vom reveni cu analiza detaliată și cu observațiile desprinse din cercetarea documentului. Cota și număr de inventar: V1069, inv. 678743Dimensiuni: 36 x 23 cm.

Ion VOLCU,Șef birou Colecții Speciale. Depozit legal

45

EX LIBRIS - 2017

Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila s-a îmbogățit în luna august 2017 cu documente bibliofile valoroase, achiziționate de la un colecționar brăilean. Vom face o descriere detaliată a unuia dintre documentele intrate în Secția Colecții Speciale, care poate fi consultat de către orice cititor interesat de publicații vechi. Asemenea achiziții se fac punctual, când Biblioteca nu posedă în colecții documentele oferite, ele având valoare istorică-documentară, memorială, aparținând unui spațiu tipografic important, fiind foarte bine conservate, prin urmare acestea pot fi valorificate în cataloage și expoziții tematice.

O lucrare relativ rară, tipărită la Moscova în anul 1784 este Psaltirea slavonă. Carte reprezentativă pentru tiparul rusesc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, scrisă în limba slavonă, cu tipar negru și roșu, cu 23 de rânduri pe o singură coloană, pe pagină plină. Prezintă 15 foi + 394 de foi numerotate cu litere chirilice, pe o singură parte.

Cartea începe cu o Predoslovie 1 pe 15 foi, numerotate separat de textul cărții. Psaltirea descrisă aici este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub inspirația Duhului Sfânt, în forma unor psalmi, adică stihuri în versuri fără rimă, la origine cântate la harpă. Numele în limba română vine de la traducerea din limba greacă. Psalmoi s-ar putea traduce prin cântări acompaniate cu instrument muzical. Psaltirea cuprinde 150 de psalmi, care au fost împărțiți în 20 de catisme pentru citirea ei în cult. Alături de Sfintele Evanghelii și Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească. Singura perioadă a anului bisericesc când nu se citeşte Psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbâta Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor.

Textul Psaltirei se deschide cu o gravură ce-l reprezintă pe Împăratul David pe tron, într-un

1 Predoslovíe - Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije.

portic fitomorf. Conține ornamente tipografice sub forma unor inițiale ornate stilizate, frontispicii cu motive florale, vignete finale. Unele frontispicii se repetă pe cuprinsul cărții, fiind identice prin dimensiune și imagine.

La finalul cărții este tipărit un Colofon2 de unde aflăm informații importante despre tipărirea cărții. Cartea a fost tipărită în timpul domniei marelui cneaz și țar al Rusiei, Alexei Mihailovici, cu blagoslovenia Patriarhului Moscovei, Iosif, în luna noiembrie, ziua 28, la tipografia Pociaevskoi din Moscova.

Copertele sunt din scoarțe de lemn îmbrăcate în piele de vițel, de culoare maro, având un chenar cu imprimeuri florale pe coperta din față și cu motive geometrice pe coperta din spate. Cotorul este tot din piele cu 3 nervuri profilate, fără ornamente. Legătura este protejată prin două cheutori metalice, restaurate. Legătura cărții și hârtia sunt restaurate și conservă autenticitatea și originalitatea cărții, elementele de restaurare fiind vizibile conform normelor în domeniu. Tranșa are urme de uzură și patina vechimii. Hârtia are urme de ceară ce atestă folosirea cărții în biserică.

Nu prezintă însemnări manuscrise sau alte semne de proprietate care să ateste circulația și proprietarii anteriori. Ion VOLCU,

Șef birou Colecții Speciale. Depozit legal2 Colofón s.n -. Însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzând date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfârșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

Psaltirea slavon`, document bibliofil intrat în colec\iile

Bibliotecii Jude\ene Panait Istrati Br`ila

46

EX LIBRIS - 2017

Publicația serială Rumänien in Wort und Bild, cu caracter oficial, este editată în perioada în care Bucureștiul se afla sub regim militar german.

Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila are 24 de numere, respectiv nr. 2 - 25, anul 1917, în colegat. (lipsește no. 1).

Revista a avut o frecvență săptămânală, apărând sâmbăta, cu un conținut de cel puțin 20 de pagini, editată în limba germană. Unele numere au caracter special, fiind dedicate unei problematici: nr. 3/26 mai 1917 - Sondernummer: Die Militärverwaltung in Rumänien; nr. 14/1917 - Sondernummer: Bulgarien; nr. 17/18 - Sondernummer: Die Türkey; nr. 19/20 – Kaisernummer și nr. 25/1917 - Weihnachtsnummer.

Cuprins: Conține articole pe diverse

teme, imagini, texte literare și date biografice ale unor personalități românești. În paginile revistei se găsesc informații despre armata germană sau administrația militară română, articole despre clima, fauna și vegetația din România, despre instituții de cultură și așezăminte culturale românești - de exemplu: Teatrul Național, biserici și mănăstiri – și despre viața culturală și economică. Se regăsesc articole despre etnia romă și din domeniul istoriei și arheologiei. Pagini numeroase sunt dedicate descrierii unor localități ale României, spre exemplu București, Comana, Iași și elementelor din viața lor culturală.

Fiecare număr al Rumänien in Wort und Bild conține texte literare ale autorilor: Thea von Harbou (n.n. scenaristă, nuvelistă, actriță și director de film de origine germană), Al. Vlahuță, Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, N. Gane, Ioan Al.

Brătescu-Voinești, Emil Fischer și Carmen Sylva.În paginile publicației, sub titlul

Rumänische Köpfe sunt prezentate personalități românești dintre care menționăm: Alexandru Marghiloman, Titu Maiorescu, Lupu Kostaki, Theodor Rosetti, Constantin Arion, Demeter Nenițescu, Nicu Leonard, Alexandru Beldiman, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Grigorescu, Constantin Stere.

Mențiuni referitoare la Brăila în paginile revistei: articolul Der Fischreichtum Rumäniens, în traducere Bogăția peștilor din România în nr. 5/1917, p. 2-5 semnat de L. T. K. Marcus, un arti-col despre pescuit, unde este descrisă și practica pescui-tului din Balta Bră-ilei (exemplificată cu o fotografie in-titulată Fischwehr bei Brăila și o alta Reusenfischer mit seinem Gerät auf der Balta gegenü-ber von Braila) și articolul Braila einst und jetzt (von einem Brailaer Bürger) - Brăila odată și acum (de la un cetățean din Brăila) în nr. 15/1917 p. 3-6, cu fotografii din Brăila (vedere generală, Strada Regală, Clădirea Prefecturii, Biserica Sf. Petru și Pavel, Biserica Grecească – interior, Biroul portuar, imagini din port).

Note specifice:Dimensiuni: 30 x 22,5 cm Vedete responsabilitate: Leutnant Dammert

(editor), Köning Carol Verlag, BukarestCota și inventar: PII876, inv. 725809

Elisaveta DRĂGHICI,restaurator

Rumänien in Wort und Bild, Bukarest, 1917

47

EX LIBRIS - 2017

FILE DE ISTORIE LOCAL~

15 Decembrie, ziua serbării

Î n dimineața zilei de Duminică, 15 Dec., tot centrul orașului e pavoazat. Divizia de Dunăre a marinei militare, sub comanda domnului amiral Gavrilescu, a ancorat din vreme în raza portului, iar la ora 7 dimineața, când zorii zilei

mijeau de dincolo de munții Măcinului, escadra salută cu 21 lovituri de tun, bătrâna cetate a Brăilei. Regimentul 3 artilerie, cel mai vechiu regiment de tunari al țării, răspunde1.

Printre invitații de seamă sosiți la ora 9 în gara Brăila se află: profesorul Nicolae Iorga, rectorul Universității din București2; generalul Henri Cihoski, ministrul armatei; Ion Mihalache, ministrul agriculturii și domeniilor; Sever Bocu, ministrul Banatului și reprezentantul primului-ministru Iuliu Maniu la serbarea Centenarului3. Alți oaspeți, între care ministrul muncii, Ion Răducanu, însoțit de directorul de cabinet, parlamentarii și demnitarii din județele vecine, ajunseseră încă din seara zilei sâmbătă.

1 Desfășurarea pe larg a festivităților este descrisă de ing. Gh. T. Marinescu în articolul Serbările Centenarului eliberării Brăilei de sub Turci, publicat în Analele Brăilei, An 2, Nr. 1 (ian.-mar. 1930), p. 50-53. Citat, p. 51.De asemenea, ziarele vremii au prezentat principalele mo-mente ale serbării. Vezi, între altele, Serbările Centenaru-lui Brăilei în ziarul Cuvântul, nr. 286, 17 dec. 1929, p. 1.2 La Universitatea din București Nicolae Iorga a fost pro-fesor de istorie medievală și modernă și rector în perioada 1929-1932.3 v. partea I, nota 49.

Profesorul N. Iorga la serbările Centenarului Brăilei,împreună cu ing. Gh. T. Marinescu și Traian Țino.

Membrii Guvernului sunt întâmpinați de deputații și parlamentarii brăileni, de șefii autorităților civile și militare locale și de alți invitați care, după primirea oficială, pleacă împreună într-un impresionant cortegiu de automobile spre Biserica Sfinții Arhangheli, unde se oficiază un Te Deum slujit de P.S.S. Ghenadie, Episcopul Buzăului, și un numeros cler. Cântările duhovnicești sunt interpretate de corul Armonia.

În cuvântarea sa, ținută după oficierea serviciului religios, primarul Nicolae Orășanu spune: Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit, ca la împlinirea unui veac de la eliberarea Brăilei de sub jugul turcilor, să salut în numele cetății brăilene, distinsa adunare ce participă la serbările de azi. […] Este de datoria mea ca primar al Brăilei să folosesc acest prilej și să aduc un pios omagiu de recunoștință tuturor ctitorilor brăileni, cari au făcut din acest oraș oriental, municipiul civilizat de astăzi. Dacă din punct de vedere economic, răsboiul a stânjenit

Documente de arhiv` în colec\iile Bibliotecii Panait Istrati (II)Prim`ria Municipiului Br`ila. Serviciul Arhivei. Dosarul nr. 33 din anul 1929:

Lucr`rile privitoare la organizarea serbarei Centenarului eliberarei Ora]ului Br`ila de sub domina\iunea Turceasc`. 1929 – 1930 (titlul original)

Angela CHIRIACȘef serviciu Dezvoltarea Colecțiilor și

Catalogarea DocumentelorBiblioteca Judeţeană Panait Istrati

48

EX LIBRIS - 2017

viața locală, din punct de vedere cultural, putem fi mândri. Avem orgoliul ca din munca noastră să rămână ceva în urmă, iar tânăra generație care ne va lua locul, să continue cu aceeaș tragere de inimă opera întru realizarea căreia au ostenit timp de un secol atâtea generații de jertfă4.

Iau cuvântul apoi ministrul armatei, ministrul agriculturii și episcopul Buzăului.

De la Tribuna oficială, amenajată în Piața Sf. Arhangheli, la ieșirea spre strada Regală, oaspeții au vizionat defilarea școlilor și a societăților și parada militară, condusă de gen. Mlădinescu, comandantul Brigăzii de Infanterie.

Serbarea urmează programul anunțat de organizatori5: coborârea în Port, îmbarcarea pe vasul Principele Carol, plimbarea pe Dunăre. Fanfara Marinei dă onorul gen. H. Cihoski, care trece în revistă Divizia de Dunăre, comandată de amiralul Gavrilescu. La întoarcere este vizitată expoziția de la Palatul Agriculturii, organizată prin grija directorului Camerei Agricole, Luciliu Opreanu.

Festivalul artistic de la Teatrul Comunal este deschis de corul Liceului Nicolae Bălcescu, care interpretează Imnul Regal. Profesorul Nicolae Iorga vorbește despre trecutul istoric al Brăilei, aducând contribuții și interpretări noi6. Este interpretată Rapsodia Română, compusă de Jean Andrian, care a prelucrat și armonizat folklor muzical din ținutul Brăilei7.

Filmul cu vederi cinematografice din trecutul Brăilei, proiectat la Teatrul Comunal, reproduce fotografii, imagini necunoscute până atunci din trecutul istoric al Brăilei, descoperite de ing. Gh. T. Marinescu în arhivele bucureștene sau puse la dispoziția organizatorilor de brăileni cu iubire pentru orașul lor8. O contribuție importantă a avut-o farmacistul Ion Faltis, care a scos la lumină fotografii din colecția personală9.

4 Gh. T. Marinescu, Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem.9 În dosar există o adresă a Primăriei Brăila, nr. 11.627 / 9 sep. 1929 către farmacistul I. Faltis, căruia îi înaintea-ză o ofertă a firmei Marco-Klein, atelier de fotografie, în legătură cu sărbătorirea centenarului eliberării Brăilei.

După festival, oaspeții vizitează Biblioteca comunală, așezată în localul său firesc (s.a.), nespus de frumos amenajat, instalare care ia proporțiile unui adevărat eveniment cultural al Brăilei, mai ales pentru cine cunoaște toate peripețiile acestei Biblioteci, în luptă cu greutăți de tot felul10.

Banchetul de seară, organizat de Primărie în sala de recepție a Teatrului Comunal încheie prima zi a festivităților. În fața celor 250 de persoane prezente11, țin scurte cuvântări gen. Cihoski, ministrul Sever Bocu și prefectul Vasile Florescu.

Meniul pentru masa festivă este pregătit și servit de Casa Regală Luther12.

A doua zi, 16 decembrie, serbarea își continuă cursul stabilit.

Pentru primar semnează Ion Eftimie. Doc. dactilo., poartă și semnătura Secretarului General, Voinescu. Anexa nu este la dosar. – fila 9. Dosarul conține încă două doc. olografe, cu informații conexe. Primul are componența Comitetului Muzeului: președinte de onoare: A. Simu; președinte ac-tiv: N. Orășanu; Membri: ing. Gh. T. Marinescu, farm. Ion Faltis, V. Goraș, dr. V. Demetrescu-Brăila, ing. Paul Deme-triade, Liviu Macedonescu, V. Florescu, L. Oprean; pe al doilea document este scris: p. Istoricul orașului a se cer-ceta, sub care stă o înșiruire de instituții, societăți locale, obiective istorice. Sunt indicate locuri unde ar putea fi iden-tificate sigiliile, stema Brăilei; sunt menționați și posesorii de diapozitive ce înfățișează imagini din trecutul Brăilei, printre care și Marco Klein. - filele 194-196.10 Gh. T. Marinescu, Ibidem.La 26 octombrie 1929 biblioteca a fost readusă în casa Du-mitru Ionescu, unde a mai funcționat o scurtă perioadă în anii 1925-1926; între cele două mutări, timp de 3 ani și-a desfășurat activitatea într-o sală mică, fostă berărie și cine-matograf din fostul Hotel Weibel. De la înființare și până în momentul la care facem referire, biblioteca a suferit mai multe strămutări care au provocat deteriorarea cărților și a unor materiale de muzeu, ca și pierderea multora dintre ele. v. T. Buculei, O. Procopie. Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila. 1881-1981. Brăila, 1982. p. 50-52.11 Așa cum rezultă din așezarea invitaților în sala Tea-trului Comunal, listele cu invitați - filele 211-225 și din facturile decontate de Primărie și prezentate în pag. urm.12 Se zice că fostul primar Christodul Suliottis își lă-sase casa (astăzi Corpul B al Colegiului Economic ,,Ιοn Ghica” - monument de arhitectură) drept sediu al clubului protipendadei [Regal n.n], căreia însă nu i-a convenit am-plasarea, închiriind Clubul Regal, situat la parterul „do-națiunii” Dumitru Ionescu, aproximativ în locul actualului Studio al Teatrului „Maria Filotti” (Ion Munteanu. Strade-le Brăilei. Brăila, Ex Libris, 2005. Vol. 1, p. 66).

49

EX LIBRIS - 2017

Ziarul Cuvântul remarcă în articolul dedicat evenimentului: Nu putem termina fără a releva încă o dată punctualitatea cu care s-a desfășurat programul sărbătorilor din prima zi datorită domnului D. Vârnav13 care a prezidat executarea lui și ordinea desăvârșită și maniera de distinsă civilizație față de public, grație măsurilor luate de dl. Florian Cristescu, chestorul municipiului.

Alte documente

Dosarul cuprinde și o seamă de alte documente originale ce reprezintă corespondența purtată de Primăria Brăila cu prestatori de servicii, furnizorii de materiale necesare desfășurării festivității, cu membrii comitetului de organizare, cu conducătorii instituțiilor, invitații la serbare, răspunsuri la adresele primăriei, scrisori de felicitare/de mulțumire, facturi etc.

Prezentăm în cele ce urmează o parte dintre aceste documente:

DonațiiPrimăria trimite, cu titlu de donație,

câte un exemplar din albumul Brăila veche și din volumul Documente privitoare la Brăila tuturor școlilor primare de băieți și fete, liceelor, protoieriei, parohiilor și epitropiilor, unităților militare ale Garnizoanei, consilierilor locali, instituțiilor etc. Dosarul conține corespondența Primăriei în legătură cu expedierea făcută,

13 D. Vârnav și I. Eftimie, după cum am arătat în descri-erea documentelor, semnatari pe actele oficiale pentru pri-marul Brăilei sau pentru președintele Comisiei Interimare, N. Orășanu, sunt membri ai Delegației permanente și, pro-babil, ajutori de primar. Cf. Legii administrative din 1929, citată mai sus, art. 71, 131 și 148, organele deliberative în orașe și municipii sunt: consiliile comunale urbane și con-siliile municipale. Organele lor executive sunt: a. Prima-rul; b. Ajutorul de primar; c. Delegația consiliului comu-nal sau municipal. Acestora sunt subordonați un secretar comunal și diferitele servicii comunale. Primarul și aju-torii de primar fac de drept parte din delegația consiliului comunal. Comunele pot avea, după necesitate, mai mulți ajutori de primari, după hotărârea consiliului, aprobată de autoritatea tutelară. În comunele cari au mai mulți ajutori, primarul va fi eventual înlocuit de primul ajutor sau, în lip-să, de unul din ajutori desemnat de primar, iar în lipsa și a acestuia de un consilier, de asemenea desemnat de primar.

majoritatea fiind confirmări de primire, scrisori de mulțumire și de apreciere.

Lucrările sunt expediate și primului-ministru, Iuliu Maniu, care răspunde cu o scrisoare14:

Domnule Primar,Vă felicit călduros pentru norocoasa

inspirație ce ați avut de a comemora centenarul realipirei Brăilei la Patria-Mamă, între altele, prin tipărirea frumosului album istoric BRĂILA VECHE conținând pe lângă o scurtă schiță istorică și stampe, fotografii, hărți, vederi etc., de interes deosebit. De asemenea e o mărturie din cele mai prețioase pentru strădaniile antecesorilor noștri în munca pentru binele obștesc colecția de documente editată cu acest prilej.

Mulțumindu-vă pentru exemplarele ce ați binevoit a-mi trimite, înnoesc expresiunea viilor mele felicitări și a considerațiunei mele deosebite.

Președintele Consiliului de Miniștri, Iuliu Maniu

Broșura Contribuțiuni... este distribuită gratuit școlilor și publicului în ziua serbării.15

Bibliotecii Comunale îi sunt trimise 20 de exemplare din revista Luceafărul și 20 exemplare din ziarul cu același nume ce au fost tipărite cu ocazia Centenarului Brăilei16.

Banca Comercială Română, Sucursala Brăila, confirmă primirea celor 5 broșuri editate cu ocazia serbărilor Centenarului și decide să contribuie cu suma de 5.000 lei pentru acoperirea spuzelor făcute de D-v. [Primăria n.n.] cu întocmirea și imprimarea acestor broșuri. Vă rugăm a delega un domn funcționar de a ridica această sumă de la ghișeurile noastre17.

Primăria vinde o parte dintre lucrări, pentru recuperarea cheltuielilor cu tipărirea

14 Doc. dactilo., înreg. cu nr. 5.424 / 1 mar. 1930; poartă antetul și ștampila Președinției Consiliului de Miniștri și semnătura olografă a lui Iuliu Maniu. Primarul N. Orășanu răspunde cu o scrisoare de mulțumire - filele 324, 325.15 Vezi pag. urm., nota despre tipărirea broșurii.16 Adresa nr. 3.283 din 25 feb 1930 - fila 322.17 Doc. dactilo., datat 4 aprilie 1930, cu antetul băncii și două semnături indescifrabile - fila 335.

50

EX LIBRIS - 2017

acestora, pe 20 mai 1931 fiind depusă la casieria instituției suma de 955 lei pentru a fi încasată la art. 69, venituri întâmplătoare a bugetului pe anul în curs [1931 n.n.]18.

Oferte de la furnizorii de servicii

Fotograful Rudi Zalevski, proprietarul atelierului Foto-Lux de pe Strada Regală, se adresează primarului cu următoarea propunere: ofer serviciile mele pentru fotografierea ce veți avea cu ocazia serbării Centenarului Brăilei cu 10% mai eftin ca ori care ofertă ce veți avea, asigurându-vă de o reușită și lucru ireproșabil asemenea și de materialele cele mai bune. Cu stimă, /ss/ 19.

V. Gociu și S. Fuchs, proprietarii Laboratorului Foto - Cinematografic din București, Strada Biserica Enei, nr. 10, cer primarului încredințarea Cinematografierii Festivității pentru 80 de lei metru liniar de film și îl asigură că executarea va fi ireproșabilă, din toate punctele de vedere.

Ei menționează în ofertă: Ne permitem a vă face cunoscut că din multiplele lucrări ce am executat până în prezent, din ultimele, a fost în ziua de 20 Octombrie, «Centenarul orașului Giurgiu», film pe care am avut deosebita cinste de a-l proiecta chiar în a doua zi după serbare, înaintea Dlui Ministru D. R. Ioanițescu, a Dlor Prefecți de Ilfov și Vlașca, Dlui Primar al Orașului Giurgiu, precum și a unei delegații speciale20. O ofertă asemănătoare vine și din partea firmei G. Moldovan, Fabricant de filme București, cu aceeași adresă, Strada Biserica Enei, nr. 1021.

Altă propunere pentru realizarea filmării vine din partea Directorului filialei bucureștene 18 Adresa nr. 6.142/ 26 mai 1931 - fila 366.19 Doc. dactilo., înreg. cu nr. 21287 / 21 sep. 1929, la Primăria Mun. Brăila; Poartă semnătura olografă a fotogra-fului Rudi Zalevski și 2 timbre fiscale, respectiv de 10 lei și 1 leu. În dreapta, sus, scrie Se va avea în vedere, semnătură indescifrabilă - fila 19. Notă: toate timbrele fiscale de pe actele din dosar sunt imprimate cu efigia regelui Ferdinand.20 Doc. olograf, fără nr. de înreg. Poartă antet, două sem-nături indescifrabile și un timbru fiscal de 10 lei - fila 39.21 Doc. dactilo., fără nr. de înreg. Poartă antet și semnă-tură - fila 233.

a Casei de Filme Gaumont din Paris, care recomandă ca pelicula să conțină în preambul un film asupra orașului Brăila, cinematografiind tot ce se mai găsește în vechia Brăila […], scene înregistrate de Casa noastră în Maiu 1914, făcând referire la vizita M.S. regele Carol I și a M.S. regina Elisabeta în timpul călătoriei anuale pe Dunăre a acestora22.

La serbare a fost expus, după cum am prezentat mai sus, filmul cu vederi cinematografice din trecutul Brăilei23. Dosarul nu conține documente cu referire la autorul filmului sau la plăți către o casă de filme sau un atelier de fotografie care să fi luat imagini în timpul desfășurării evenimentului.

Cheltuieli publice pentru organizarea serbării

Datele de mai jos sunt culese din facturi, note la acestea, acte doveditoare. Textul transcris întocmai ca în documentul original este scris cu litere cursive. 22 Doc. dactilo. Poartă antetul Casei de Filme Gaumont şi o semnătură indescifrabilă, pentru L. Gaumont - f. 127.23 Singurele date pe care le-am descoperit până acum, în cercetarea pe care am făcut-o despre film, au ca sursă site-ul Cinemagia, unde are titlul Centenarul eliberării Brăilei. Vederi din Brăila. Regie și imagine: Max Kuttner.

51

EX LIBRIS - 2017

Beneficiar Lucrări executate Costuri1 (lei)

Foto - Elegant Ilie RădulescuBucurești, Calea Griviței, 982.

70 de clișee fotografice, mărimea 18x24 cm – reproduceri după stampe vechi, hărți și planuri. Fiecare clișeu e însoțit de 2 copii. Lucrarea s-a executat conform ofertei aprobată de dl. Primar N. Orășeanu și după indicațiile D-lui Inginer Gh. Marinescu.

250preț unitar

S u m a totală:

17.500Ziarul Luceafărul literar și artistic3

Director: I. C. Sava, avocat. Brăila, Strada Vasile P. Sassu, No. 23.

1.500 de exemplare - numărul special al ziarului - Cheltuieli de tipar, hârtie, clișee etc.

45.000

Tipo-Litografia N. Orghidan4

Brăila, Str. Împăratul Traian, nr. 29.

Tipărirea broșurii Contribuțiuni pentru monografia orașului și județului Brăila, 48 pag., format 16/12, pe hârtie velină și broșată cu hârtie japoneză - 2.500 de exemplare.

30.000

Institutul de Arte Grafice și Editură Lupta N. Stroilă5

București, Str. G-ral Budișteanu, nr. 8

Tipărirea lucrării Documente privitoare la Brăila - 1.000 de exemplare:

- Compusă din 6 coale x 6.300;

- Coperta;

- Diferență hârtie;

- 250 coli pergament;

- Transport.

37.800 2.500 2.100 2.000

400 Total:

44.800

Cartea RomâneascăInstitut de Arte Grafice, Editură, Librărie și Papetărie6

București, B-dul Academiei, nr. 3-5

Tipărirea albumului Brăila veche300 ex. 24 x 34 din hârtie velină gălbuie, planșele și textul pe hârtie Kunstdruck chanois, coperta carton Chanois mat, planșele tipar sepia, coperta tipar roșu și negru broșate

Diferențe în plusFotografia din nou planul Raialei Brăila. Racordarea celor 6 fotografii, micșorarea, retușarea negativului și diapozitivului, execuția pe cale de fotogravură în loc de litografie, cum a fost oferitDiferență pentru 8 pagini text cules și tipărit în plus14 ore suplimentare la cules a 50 lei18 ore suplimentare la imprimareDif. pentru clape de carton la copertă500 cămăși din hârtie pergamyn str.Retușarea celor 30 planșe24 copii fotograficeSpuze de expediție și ambalaj

45.000

4.100

4.900700

2.7002.4501.2503.000

4801.956

Total lei:66.561

52

EX LIBRIS - 2017

Agenția de publicitate și editură GEO, filiala Brăila8

Brăila, Strada N.V. Perlea (Brașoveni), nr. 8.

Publicațiuni de propagandă făcute prin presă 60.000

Protoieria BrăilaProtoiereu, preot Ioan I. Perianu9

Decontarea cheltuielilor cu plata personalului cancelariei Episcopiei Galați care a efectuat ore suplimentare, la cererea Protoieriei, pentru scoaterea copiilor istoricului bisericilor de la 1870-1871.

4.000

Bodegă Restaurant și BerărieLa Isvorul de Vin10

Proprietar: Matei AlbulescuBrăila, Strada Golești, nr. 3.

Una masă servită la două sute persoane, cu ocazia Serbărilor Centenarului Municipiului Brăila.a lei una sută de tacâmZece la sută pentru chelneri

20.000 2.000 Total:

22.000

Braseria Franceză11

I. N. Niculescu BrăilaPiața Dumitru Ionescu

Cafele și ceaiuri servite pentru D-nii miniștri în gara Brăila în ziua de 15 Dec. 1929 24 cafele cu lapte 8 ceaiuria lei 30 porția servită la vagon inclusiv toate cheltuielile de transport.

970

Clubul Regal12

cunoscut ca persoană moralăBrăilaSumă achitată d-lui Grigore Trifan

Dejunul pe vaporul Principele CarolBanchetul din Sala TeatruluiMasa servită în vagon seara pentru invitații care au plecat cu trenul de 6

40.005 88.850

890

Total:129.745

Bodega, Berăria și Restaurant Mercur13

Piața Dumitru Ionescu nr. 19Comerciant Cristofor Ionescu

Masa servită studenților bucureșteni în ziua de 15 și 16 Decembriela 24 de studenți

2.530

Primăria Municipiului BrăilaServiciul Intendenței14

Costul biletului de tren București – Brăila și retur pentru D-l Profesor Nicolae Iorga 1.212

Sindicatul Proprietarilor și Șoferilor Automobiliști din Brăila15

Președinte: Gheorghe Bran

120 de lei pe oră pentru fiecare automobil.Conform tabelului întocmit de chestura locală cu numele proprietarilor de automobile care au fost angajați pentru serbările centenarului.

27.167


... diferite speze făcute cu scoaterea de la Gară și transportate la Primărie a volumelor cu monografia Orașului Brăila ce au fost trimise de la București cu ocazia Centenarului Brăilei

250

53

EX LIBRIS - 2017

I.M.A.R. Industria MotricăAntonio RenieroProprietarul mașinii 31116

Brăila, Str. Ștefan cel Mare, nr. 165

Achitarea orelor pe care le-a parcurs mașina la serbările Centenarului, anume în prima zi de la ora 6 dimineața și până la ora 10 seara, iar a doua zi de la 8 dimineața și până la 4 după amiază.

2.880


Decontarea a 40 de bucăți facle cumpărate de la fabrica Penescu, necesare pentru retragerea cu torțe a trupelor din Garnizoana locală, în data de 15 dec. 1929.

3.200

Divizionul 2 Artilerie Călăreață18 Costul celor 21 cartușe de manevră trase cu ocazia Centenarului Brăilei

5.565

Primăria Municipiului BrăilaServiciul Arhitecturei și ConstrucțiilorPentru Iordan Eremia, șef birou19

Cheltuieli făcute cu ocazia deplasărei la Galați pentru transportul drapelelor și echisoanelor împrumutate de la Primăria acelui Municipiu și înapoierea lor, cu ocazia serbărei centenarului.

1.200

Atelier de Pictură Artistic și Firme Excelsior Brăila20

Pictor: Jean C. Bărbulescu

Douăsprezece egusoane tricolor cu Stema Brăila, pe tablă. 4.800

Pictor de firme Josef Josefsohn21

Brăila, Strada Cojocarilor, nr. 12Confecționarea a două firme necesare biroului de încartiruirea invitaților la serbările centenarului:Una firmă de pânză de 1,60 x 0,80 cmUna firmă de tablă de 60 x 20 cm

400 100

Total: 500Manufactură en-grosLazăr B. HaimoviciGalați22

Reprezentantul firmei:D. Purcărea

Materiale de decor întrebuințate cu ocazia pavoazării orașului 7.615

Meșterul tapițer Radu Teodorescu;Meșterii zugravi Ion Ștefănescu și Manea Constantin23

Atelierele de tâmplărie ale maeștrilor Niculache Alexandru și Zamfir Arghilopol

Lucrări de tapițerie și vopsitorie executate la tribuna și bilonii construiți cu ocazia serbării Centenarului

Materialul care a servit la pavoazarea orașului;

Mâna de lucru

5.000

90.317

61.398

* Note tabel Cheltuieli publice pentru organizarea serbării

1 Cf. site-ului Băncii Naționale a României, în 1929 cota leului la Bursa din Paris era 1FF = 6,56 lei; 1 kg de pâine = 10 lei, 1 kg de carne de porc = 61,25 lei; 1 litru de vin = 26,5 lei; 1 kg de cartofi = 5 lei. Cea dintâi reformă monetară din istoria României (prima stabilizare) se realizează prin Legea monetară din 7 februarie 1929 care oferă o nouă definiție a leului: 10 mg aur cu titlul 900‰. Bancnotele emise de BNR devin din nou convertibile în monede și lingouri de aur sau devize străine convertibile în aur. Marea Criză Economică însă a compromis stabilizarea monetară din 1929 și leul s-a depreciat substanțial.

54

EX LIBRIS - 2017

2 Factură, duplicat, și adresă olografă, cu nr. înreg. 22.525/16 oct. 1929. Factura poartă antet și semnătură olografă; în partea din stânga jos, este notat de mână: Se confirmă primirea a 70 de clișee fotografice și câte 2 copii de fiecare clișeu. /ss/ Ing. Gh. T. Marinescu, 11 oct. 1929; se emite ordonanța de plată nr. 2.841/18 dec. 1929 - filele 227, 228.

3 Două doc. dactilo, înreg. cu nr. 25.838/2 dec. 1929 și nr. 26,758/17 dec. 1929, în care se cere decontarea în avans a cheltuielilor pentru tipărirea ziarului în două tranșe: 500 ex./30.000 lei și 1.000 ex./15.000 lei. Poartă antet, ștampi-lă, semnătură și două timbre fiscale, respectiv de 10 lei și 1 leu; se emit ordonanțele de plată nr. 2.860 și 2.861/18 dec. 1929 - filele 229, 234.

4 Doc. olograf, înreg. cu nr. 26.832/18 dec. 1929. Poartă antet, ștampilă, semnătură și două timbre fiscale, respectiv de 10 lei și 1 leu. În partea de jos, text dactilo.: Se certifi-că că (sic!) 1400 exemplare din broșura menționată s-au distribuit, în mod gratuit, publicului în ziua serbării Cente-narului, iar restul de 1100 s-au depus la Direcția Financi-ară pentru a se distribui școlilor etc. Șeful Serv. Ad-tiv, ss indescifrabil; se emite ordonanța de plată nr. 2.866/18 dec. 1929 - fila 237.

5 Factură olografă, datată 11 dec. 1929; poartă antet, ștam-pilă, două timbre fiscale, de 1 leu și 10 lei și o semnătură; se emite ordonanța de plată nr. 2.303/19 sep. 1930 - filele 349-352.

6 Factură dactilo., datată 12 dec. 1929; poartă antet, ștam-pilă, două timbre fiscale, de 1 leu și 10 lei și două semnături indescifrabile; se emite ordonanța de plată nr. 2.302/19 sep. 1930 - filele 355-358.

7 Adresă, înreg. cu nr. 9.842/30 apr. 1930, semnată de intendentul P.S. Vasilescu; are anexată copie după chitanță - filele 336, 337.

8 Doc. olograf, înreg. cu nr. 26.831/18 dec. 1929. Este menționat: Mandatarea veți binevoi a face pe numele d/lui Stathy. Poartă antet, ștampilă, semnătură și două timbre fiscale, de 10 lei și 1 leu; se emite ordonanța de plată nr. 2.863/18 dec. 1929 - fila 236.

9 Doc. olograf, înreg. cu nr. 26.504/12 dec. 1929. Are rezoluția La contabilitate, cu semnătură indescifrabilă - fila 230. Vezi mai sus nota 16.

10 Factură și adresă, ambele olografe. Nr. înreg. 26.920/19 dec. 1929. Factura poartă ștampilă, semnătură și un timbru

fiscal de 2 lei; se emite ordonanța de plată nr. 3.010/30 dec. 1929 - filele 241, 242.

11 Factură și adresă, ambele olografe. Nr. înreg. 26.972/ 20 dec. 1929. Factura poartă antet și semnătură; se emite ordonanța de plată nr. 3.158/18 ian. 1930 – filele 243-246.

12 Factură și adresă, olografe, înreg. cu nr. 27.199/17 dec. 1929. Factura este emisă cu suma de 131.824 lei pentru: 250 tacâmuri a 340 lei Sala Comunal, 150 tacâmuri a 250 lei pe vapor, suplimente: masa muzicanților pentru două banchete; vin, sifon, borvis, șampanie; masa pentru 22 studenți și a unui veteran 1877. Sunt anexate foi cu meniurile și sumele detaliate de la mesele de pe vaporul Principele Carol și de la banchetul de seară, din care rezultă că este de plătit mai puțin, adică 129.745 lei, sumă pentru care se emite ordonanța de plată nr. 3.011/30 dec. 1929. La Observații este trecut: S-a scăzut masa studenților în număr de 20, deoarece s-a plătit un număr de tacâmuri 250, în realitate nefiind la masă decât 230 de invitați - filele 268-278.

13 Factură și adresă, olografe, înreg. cu nr. 58.089/20 dec. 1929 la Prefectura de Poliție a Mun. Brăila. În legătură cu acestea, Primăria Brăila înreg. cererea Prefecturii de Poliție cu nr. 27.350/30 dec. 1929 și emite ordonanța de plată nr. 3.111/10 ian. 1930 - filele 279-282.

14 Adresa nr. 27.418/30 dec. 1929; se emite ordonanța de plată nr. 3.034/8 ian. 1930 – fila 283.

15 Cererea președintelui Sind., Gh. Ban, de mandatare a sumei, este adresată președintelui Comisiei Interimare și înreg. cu nr. 27.072/21 dec. 1929. Are anexat tabloul cu proprietarii automobilelor și nr. de ore prestate. Comisia, întrunită în data de 16 apr. 1930, aprobă suma de 120 lei pe oră și decide ca plata să se facă prin lichidarea tuturor ta-xelor cuvenite Comunei, datorate de proprietarii mașinilor. Prin adresa nr. 5.372/28 apr. 1930, președintele comunică Directorului Serviciului Financiar hotărârea Comisiei și pe 3 mai 1930 cere șefului Serviciului de Constatare și Con-trol a întocmi cuvenitele state și a scădea bănește pe fiecare din suma ce datorează Comunei, cu suma ce au de primit. Documente dactilo. și olografe - filele 252-256.

16 Cerere înreg. cu nr. 13.952/21 iun. 1930. Pe verso este menționat că A. Reneiro nu se află trecut în tablou (v. mai sus). Există și o declarație a șoferului dlui A. Reneiro, prin care confirmă intervalul orar în care a stat la dispoziția dlui Faraga, dar și două cereri ale proprietarului mașinii (18 mai și 11 sep. 1931) în care solicită suma cuvenită sau scăderea ei din taxele datorate Primăriei - filele 338, 339, 362-364.

55

EX LIBRIS - 2017

17 Doc. înreg. cu nr. 27.047/20 dec. 1929. Poartă semnă-tura olografă a intendentului P. S. Vasilescu. Are anexate copia după chitanță și copia după dovada primirii torțe-lor de la fabrica Penescu; se emite ordonanța de plată nr. 2.994/28 dec. 1929 - filele 249-251.

18 În legătură cu plata sumei, Divizionul 2 Artilerie Călă-reață, trimite Primăriei nu mai puțin de 5 adrese, în 24 dec. 1929, 31 dec. 1929, 11 ian. 1930, 29 ian. 1930 și 6 mart. 1930, ordonanța de plată fiind emisă abia în data de 17 mar. 1930 - filele 286, 288, 290, 298, 326.

19 Adresa înreg. cu nr. 27.584/31 dec. 1929, semnată de arhitectul-șef C. Niculcea. Are anexată o notă detaliată a cheltuielilor făcute de șeful de birou, Iordan Eremia; se emite ordonanța de plată nr. 1.200/22 ian. 1930 - filele 284, 285.

20 Cerere și factură olografe, înreg. cu nr. 27.088/21 dec. 1929. Cererea poartă 2 timbre fiscale, de 10 lei și 1 leu. Pe verso, șeful Serviciului Arhitecturei și Construcțiilor, arh. C. Niculcea, cere ordonanțarea sumei. În legătură, se află Procesul-verbal al comisiei de recepție, din data de 21 dec. 1929, în care N. Th. Faraga și M. Filipescu, membri în De-legația Permanentă și Arhitectul-Șef, constată că echisoa-nele cu stema Municipiului s-au executat în bune condiți-uni de D-l I. Bărbulescu, pictor. Factura emisă inițial pentru 6.000 lei, este rectificată la 4.800 lei de arh.-șef. Achitat cu ordonanța de plată nr. 3.112/10 ian. 1930 - filele 260-265.

21 Factură olografă, cu semnătura lui Josef Josefsohn, înreg. cu adresa nr. 27.108/21 dec. 1929. Adresa poartă antetul și ștampila Prefecturii Poliției Brăila și semnăturile indescifrabile ale chestorului și șefului Biroului Admi-nistrativ; se emite ordonanța de plată nr. 3.077/10 ian. 1930 – filele 260-262.

22 Cerere și factură olografe, înreg. cu nr. 27.146/21 dec. 1929. Cererea poartă 3 timbre fiscale, 2 a 5 lei și 1 a 1 leu. Pe verso, șeful Serviciului Arhitecturei și Construcțiilor, cere ordonanțarea sumei. În legătură, se află Procesul-ver-bal al comisiei de recepție, din data de 23 dec. 1929, în care N. Th. Faraga și M. Filipescu, membri în Delegația Perma-nentă și Arhitectul-Șef, C. Niculcea constată că materialele de decor […] au fost de bună calitate și corespund factu-rilor respective. Achitat cu ordonanța de plată nr. 3.112/10 ian. 1930 - filele 260-265.

23 Două chitanțe, fiecare în valoare de 2.500 lei, cu sem-nătura de primire a lucrătorilor. Sumele au fost achitate de Serviciul Arhitecturei și Construcțiilor, care cere ordonan-țarea lor de Primărie într-o cerere datată 12 mar. 1930 - fi-lele 327-333.

Prin adresa înregistrată cu nr. 27.175/23 decembrie 1929, șeful Serviciului Arhitecturei și Construcțiilor, arh. C. Niculcea înaintează președintelui Comisiei Interimare un borderou de acte justificative în valoare de 68.398 – ce reprezintă cheltuielile făcute cu ocazia pavoazărei orașului pentru serbările centenarului, în care se cuprinde costul întregei manopere a execuției lucrărilor. Arhitectul-șef menționează că unii lucrători au fost angajați personal de el, ceilalți fiind recrutați de la atelierele de tâmplărie ale maeștrilor Niculache Alexandru și Zamfir Arghiropol. Aceștia din urmă cer prejudicii, reclamând faptul că au fost nevoiți să întrerupă lucrările particulare și să se ocupe de urgență de pavoazarea orașului și că sculele folosite le-au fost furate în timpul nopților. Considerând pretențiile financiare ale lucrătorilor exagerate, cere președintelui să nu dispună plata lor suplimentară.

Comisia, întrunită pe 18 ian. 1920, autorizează pe Dl. Președinte [N. Orășanu n.n.] să tranșeze chestiunea în modul cel mai convenabil pentru Comună24. Acesta negociază cu meșterii tâmplari sus menționați și stabilesc de comun acord ca: 1. Materialul care a servit la pavoazarea orașului să fie cumpărat de Primărie și achitat celor în drept cu suma de lei 90.374. […]; 2. Pentru mâna de lucru se va plăti numai suma de 61.398, adică mai puțin 2.000 de lei cât s-a cerut25. În data de 3 feb. 1930, Comisia aprobă concluziile din referatul întocmit de președinte și autorizează plata din bugetul anului 193026.

Prin urmare, meșterii27 tâmplari înaintează o cerere prin care solicită Primăriei ordonanțarea sumei de 90.317 lei, contravaloarea materialelor folosite28.

Însă Primăria se afla la acea vreme în

24 Text olograf, pe versoul adresei menționate, semnat de membrii comisiei, indescifrabil - fila 267.25 Referat înreg. cu nr. 3.065/31 ian. 1930, înaintat mem-brilor Comisiei - fila 294.26 Text olograf, pe versoul referatului menționat anterior, semnat de membrii comisiei, indescifrabil - fila 294.27 Maeștri, în orig.28 Cerere dactilo., înreg. cu nr. 3.958/11 feb. 1930; poartă semnăturile olografe ale meșterilor și două timbre fiscale de 10 lei și 1 leu; 90.317 este scris de mână, în litere și cifre, suma fiind diferită cu puțin de cea menționată de primarul N. Orășanu în referatul numit mai sus - fila 316.

56

EX LIBRIS - 2017

impas financiar și în luna august 1930 se găsea încă în situația de a nu fi onorat toate plățile cuvenite celor care au contribuit prin serviciile lor la realizarea serbării din 15 dec. 1929. Primarul îi informează pe membrii Consiliului Municipal că pentru organizarea evenimentului a fost nevoie a se face cheltuieli din cari parte au fost acoperite din bugetul pe 1929, iar parte au rămas în suferință din lipsă de fonduri și anume: costul manoperei lucrărilor de pavoazare – 61.398; costul lucrărilor de tapițerie și vopsitorie – 5.000; costul a 300 de albume Brăila veche – 66.561; costul a 1.000 de volume Documente… - 44.800 lei, adică un total de 177.759 lei. În consecință cere consilierilor să aprobe deschiderea unui credit extraordinar din fondul disponibil de la art. 167 al bugetului pe 1930, pentru onorarea sumelor restante29.

În ședința din 7 august 1930 Consiliul Comunal Brăila aprobă deschiderea creditului spre a servi la acoperirea cheltuielilor ce au rămas neachitate în 1929 cu ocazia serbărilor Centenarului și sumele au fost ordonanțate în septembrie 193030.

Tot din lipsa fondurilor, în ianuarie 1931, Primăria este nevoită să restituie medaliile confecționate de sculptorul Constantin Baraschi cu prilejul serbării din 1929, reprezentându-l pe regele întregitor de neam, Ferdinand I, în valoare de 400 de lei31.

În 1938, Rudi Zalevski, meșter fotograf din Brăila, str. Galați nr. 5, scrie primarului că a aranjat o expoziție de 31 tablouri diferite, reprezentând istoricul Brăilei cu ocazia serbării Centenarului și că fiecare dintre fotografii are valoare istorică și nu mai pot fi găsite. El cedează municipalității întreaga colecție pentru suma minimă de 7.000 lei. În bugetul pe anul curent nu este prevăzut fond pentru o asemenea cheltuială, este răspunsul dat de Serviciul Financiar al Primăriei32.

29 Cf. Legii administrative din 1929, citată mai sus, art. 495: Pentru cheltuielile neachitate trecute în coloana „su-mele rămase de plată” după încheierea contului […], se va putea deschide credit extraordinar asupra bugetului în curs.30 Sunt anexate acte justificative - filele 342-358.31 Adresa de răspuns a Primăriei nr.746/19 ian. 1931, la cererea sculptorului, înreg. cu nr. 991/16 ian. 1931 - filele 360-361.32 Doc. dactilo, înreg. cu nr. 281/31 ian. 1938, cu semnă-tura olografă a lui R. Zalevski - fila 367.

Citind depeșa fotografului Zalevski, dăm și ultima pagină din dosar și încheiem un capitol din cartea de istorie a bătrânului oraș de la Dunăre care, nu peste mult timp, va împlini 650 de ani de existență.

Serbările proiectate pentru comemorarea centenarului eliberării Brăilei de sub Turci au fost un bun prilej pentru adâncirea mișcării culturale locale. Primăria Municipiului Brăila a înțeles că serbări ca ale centenarului eliberării Brăilei nu-i îngăduit să rămână, ca de obicei, cu caracterul de improvizație și ieftine manifestări spectaculoase, ci ele trebuie să fie prilej de realizări temeinice, care să exprime caracteristic și să înalțe viața sufletească a unui oraș. (s.a.)33.

Lista abrevierilor

dactilo. - dactilografiatdir. - directordoc. - documentidem - același autoribidem - în același loc, în pasajul,

capitolul sau lucrarea citatămun. - municipiun.n. - nota noastrănr. de înreg. - număr de înregistrareorig. - originalpag. urm. - pagina sau paginile următoares.a. - sublinierea autoruluiv. - vezi

33 Citat din Introducerea lucrării DOCUMENTE privi-toare la Brăila. Colecție îngrijită de ing. Gh. T. Marinescu. Cu o prefață de N. Iorga. Brăila: Institutul de Arte Grafice Lupta - N. Stroilă, 1929. Vol. 1.

57

EX LIBRIS - 2017

Stațiunea Lacu Sărat este cunoscută de brăileni, dar și de către românii din colțurile cele mai îndepărtate ale țării. După tratament în stațiune, mulți dintre bolnavi au revenit peste ani, convinși că apa și nămolul sapropelic au făcut minuni, ameliorându-le bolile de care sufereau. Puțini sunt cei care știu însă că proprietățile curative ale apei și nămolului sunt cunoscute și apreciate de sute de ani. Când vine vorba de momentul definitoriu pentru istoria stațiunii Lacu Sărat, mai toate sursele susțin că 1861 este anul în care apar oficial date despre prima analiză a apelor lacului.

În 1884, dr. J. C. Apostoleanu, în lucrarea sa intitulată Băile de la Lacul-Sărat vorbește despre vechimea stațiunii și a lacului, dar și despre existența celor două bazine ale acestuia al căror nivel varia în funcție de ploile anuale. Făcând acum o ochire asupra localităței unde este situat Lacul-Sărat, constatăm că acest teren este o formațiune sedimentară, o aluviune modernă, și situația lui este la finele văei Carpațilorǔ și Balcanilorǔ, încât scobitura ce rezultă din terminațiunea și unirea pantei acestor douě catene de munți forméză albia saǔ basenul Dunărei, se arată în lucrarea dr. Apostoleanu, în care descoperim și rezultatul analizei chimice menționat de publicația brăileană Dunărea.

Revenind la modul în care apa și nămolul din Lacu Sărat puteau aduce beneficii

organismului uman, încă din 1883 se știa că efectele erau miraculoase. Aici se puteau face atât băi reci, cât și băi calde, combinate cu băi de nămol. Totodată, autorul notează că au existat și persoane la care după câteva băi au apărut probleme la nivelul pielii, dar care în câteva zile și-au revenit. Cât privește apariția unor ușoare congestiuni pulmunare, același autor susținea că toate senzațiile dispăreau după a cincea sau a șasea baie, iar bolnavii se simțeau foarte bine după terminarea celor 20 – 40 de băi.

Pentru a demonstra puterea vindecătoare a nămolului și a apelor din Lacu Sărat, medicul dă exemple concrete ale unora dintre pacienții săi. Un prim caz este al unui micuț în vârstă de 3 ani cu tată sifilitic și mamă debilă, copilul fiind la rândul său cu o constituție scrofulósă, în plus o ușóră diformație a toracelui cu proeminența sternului, cu îngurgitații ganglionare și ipertrofia amigdalelor în așa grad că ´i făcea respirația fórte dificilă. Copilul a intrat în grija medicului care notează că după trei sesiuni consecutive de băi la Lacu Sărat a înregistrat progrese semnificative, transformându-se într-un copil robust și de o constituție fórte bună, mai mult încă, acele depozite al amigdalelor se resorbiră, și în present sunt mai mici și nu ´l mai împedică nici cum la respirație.

Perla B`r`ganului: Lacu S`rat (I)

58

EX LIBRIS - 2017

Un alt caz amintit în cartea citată este al unui comerciant angrosist N. P. care suferea de o eczemă a ambelor mâini, cu ceva probleme la inimă și o stare asmatică pronunțată. Potrivit medicului Apostoleanu, starea pacientului era una dramatică primăvara când eczema îi dădea mari bătăi de cap, iar astmul aproape că-l sufoca. Ameliorarea stării pacientului a apărut după aproximativ 60 de băi reci - eczema dispăru, starea asmatică să amendară în un mod de necredut, căci de unde mai înainte trebuia să se odihnească de 3 – 4 ori până acasă din contra făcea acest drum fără nici o jenă în plus că și suflul cardiac aprópe dispăruse.

Vestea că o bună parte din bolile vremii se puteau vindeca în Brăila, la Lacu Sărat a ajuns în anul 1889 la Congresul de Hydrologie și Climatologie de la Paris unde se discuta despre tratamentul hydromineral în tuberculosa osósă și articulară. Reacțiile stârnite au fost grăitoare. Mai mulți medici participanți la eveniment s-au arătat interesați de tratamentele aplicate la Brăila, ceea ce a făcut ca dr. J. C. Apostoleanu să prezinte o situație amănunțită, atât a analizei apei și nămolului, cât și a rezultatelor obținute pe pacienții supravegheați de el în decursul celor 10 ani de practică în stațiune.

Medicul a făcut eforturi pentru ca stațiunea să fie cunoscută și peste hotare și frecventată de toți cei aflați în nevoie: Proprietățile curative ale Lacului Sărat (…) erau cunoscute de multă vreme; localnicii și uneori chiar oamenii veniți mai de departe se ungeau cu nămolul acestor lacuri și se vindecau. În 1861 se făcu prima analiză a apelor lacului, urmată apoi de altele, în 1874 apărură câteva barăci, iar în 1875 primele cabine pentru băi calde. Treptat, treptat,

stațiunea deveni cunoscută, ceea ce determină statul să construiască în 1886 un stabiliment modern de băi, căruia i se adăugă apoi un cazinou. La începutul secolului al XX-lea, înainte de primul război mondial, Lacul Sărat era una din stațiunile frecventate și prețuite ale țării.

Raport publicZiarul Dunărea din 10 octombrie 1883,

consemnează în paginile sale că ministrul Agriculturii, Comerțului, Industriei și Domeniilor de la acea dată a dat ordin ca o comisie din care făceau parte doctorii D. Sergiu, I. Felix și A. Bernad-Lendway să facă cercetări asupra nămolului și apei din Lacu Sărat. Comisia a întocmit un raport din care reieșea că apele de la Lacul-Sărat sunt sărate (sodice-chlorurate), iodurate și sulfuróse-salifere. Ele conțin constituantele urmàtóre:

Chlorur de Sodiǔ Phosfat de CalceIodur de Sodiǔ “ “ SodiuSulfat de Sodiǔ “ “ AluminiuHyposulfit de Sodiǔ Azotate AlcalineCarbonat de Sodiǔ Cernat de ferIodur de Magnesiǔ Apo-CrenateChlorur de Magnesiǔ FormilateChlorur de Calce AcetoneSulfat de Calce Azotat de Sodă

Aceste corpuri sunt coprinse în apele de la Lacul-Sărat până la uă proporțiune de 45 ‰ în anii când apa este scădută în basinul lacului, ér în anii când apele sunt crescute, concentrațiunea nu este mai mica de 26 – 30 ‰. Chlorurul de sodiǔ se găsesce în cantitate de 12 ‰, ér sârurile de iod până la 0.370 ‰. Acéstă concentrațiune a apelor Lacului-Sărat dice raportul – întrece, în ceea ce privesce corpurile mineralice, p’aceea a apelor minerale din lacurile analoge din Europa.

În același raport se menționa că temperatura apei variază și este în funcție de temperatura mediului înconjurător, fiind stabilită de doctorul Bernad, după aproximativ 40 de cercetări, a fi de până la 20 de grade și coborând în unele zile de septembrie până la 12 grade.

Raportul aduce lămuriri și asupra nămolului, compoziția acestuia fiind și ea descrisă după cercetările efectuate de dr. Bernad:

59

EX LIBRIS - 2017

Acid Formilic Sulf. hydrogenate ʼʼ Glutaminic Hydro Carbo-Sulf. ʼʼ Oleic Protoxid de sulfat fer ʼʼ Butiric Sulfat de sodă ʼʼ Propylic “ “ Potasă ʼʼ Apogcenic “ “ fer prot. ȘiChlorophila Phosphat de alum.Resorcina “ “ CalcePyro-Catechiu “ “ SodăCerina Carbonat de SodăGumóse Humatice “ “ CalceSulfur de Potasiǔ Mgn oxyd sulfat“ “ Sodiu Sulf âncă necomb.Bi,, ,, Fer AzotiteNatriu Clorur Amoniacale șiHypo sulf. de Sodă Acetat de sodă

Corpurile organice sus numite constitue în mare parte nomolul (36 la sută provine esclusiv din descompunerea și fermentarea plantei acuatice Rupsia Rostellata Koch). Acest nomol reclamă și uă esploatare în strânsă legătură cu apele iodurate.

După analize amănunțite s-a raportat că, la acea dată, apa și nămolul din stațiunea Lacu Sărat făceau bine în cazul mai multor situații medicale: Bólele în cari se manifestă acțiunea puternică a acestor ape sunt nainte de tóte scrofula, de la espresiunea iei cea mai simplă, limfatismul, până la manifestațiunea cea mai gravă din partea viscerelor șʼa óselor; apoi și reumatismul, de la manifestațiuni în articulații până la variatele erupțiuni cutanate détorite acestei diatese, afecțiunile inflamatorii cronice ale aparatului genital la femei, afecțiunile inflamatorii ale părților anterióre ale măduvei spinării de durată scurtă (paralisia infantilă șʼa adulților), unele turburări ale mișcării provenite

în urma traumelor (paralisii, indurații în giurul articulațiilor, etc.), unele forme profunde ale sifilisului, după ce au fost căutate cu mercur.

Comisia insista ca toate rapoartele să fie bine întocmite, iar stațiunea să fie rentabilă din punct de vedere economic. Practic se dorea ca aici să vină atât bolnavii săraci, cât și cei bogați și foarte bolnavi care ar fi putut să plătească oricât pentru a se trata în străinătate.

Stabilimentul Băilor Lacu Sărat

Imagini și informații din stațiunea Lacu Sărat (hoteluri, pensiuni, servicii) se regăsesc în cartea Brăila în cărți poștale ilustrate. Album foto-documentar 1896 - 1948 publicat de Ștefania Botez și Ion Volcu. Răsfoind albumul descoperim o carte poștală cu următoarea explicație: Stabilimentul balnear a fost construit în anul 1887 și extins în 1891, practicând în 1906 un preț de 3 lei de baie și un bacșiș de 50 de bani pentru «băiaș». În anul 1889 avea la parter un salon de așteptare și 32 de cabine pentru băi calde, în 16 dintre ele fiind dispuse câte două căzi. La etaj erau mai multe camere, în care locuiau administratorul stațiunii și personalul de întreținere. Cabinele pentru băi reci erau situate în lac la o distanță de 30 – 50 metri de stabiliment, legătura făcându-se printr-un pod. Bărbații făceau baie liber în lac iar pentru femei locul era închis din toate părțile de un gard din scânduri. În anul 1902 stabilimentul avea 150 cabine pentru băi calde iar în lac exista o instalație pentru băi reci.

Potrivit informațiilor regăsite în lucrarea citată, într-o statistică publicată de doctorul D. C. Naumescu în 1903, în stațiune erau 31 de vile și hoteluri având în total un număr de 600 de ca-mere care se închiriau cu luna sau cu ziua, dar și restaurante patru principale și trei de «mâna

60

EX LIBRIS - 2017

a doua», două cofetării și o berărie, trei maga-zine de coloniale și alte articole, o fabrică de apă gazoasă și limonadă, o brutărie și o franzelărie.

În zona de nord a lac-ului se afla Chioșcul cu apă minerală de băut după p r e s c r i p ț i e medicală, care adăpostea o fântână, din care izvora o apă limpede minerală, unde o femeie o ofe-

rea vizitatorilor. Apa minerală avea o compoziție chimică identică cu cea din lac. Apa din fântână era când abundentă încât se putea face o provizie de 1000 de sticle pe zi, când seca cu desăvârșire. În anul 1902 fântâna a secat fiind abandonată.

Odată cu introducerea curentului electric pentru iluminatul public și pentru transportul în comun, pe 22 aprilie 1898 a fost încheiat actul de concesiune al tramvaiului electric semnat de primarul N. N. Ionescu și C. Coerper, directorul și reprezentantul societății Helios Elektricitats – Aktiengesellschaft din Colonia. Lucrările, a căror valoare fusese apreciată la 5.000.000 lei, aveau ca termen de execuție 22 octombrie 1899, la 18 luni de la semnarea contractului, dar au fost finalizate mult mai târziu, în decembrie 1903 – menționează Maria Stoica în lucrarea Brăila. Memoria orașului. Imaginea unui oraș românesc din secolul al XIX-lea. Tot aici este precizat faptul că inițiativa introducerii tramvaiului electric la Brăila a apărut atunci când s-a dorit asigurarea unui mijloc de transport modern, rapid și ieftin între Parcul Monument și stațiunea Lacu Sărat.

Cursa de inaugurare a liniilor de tramvai a avut loc pe 12/25 iunie 1900, pe traseul Bariera Călărași - Lacu-Sărat. Încă din prima zi, inginerul șef al orașului, Pieragostini, a sesizat abateri de la condițiile de exploatare a tramvaielor electrice, stabilite prin caietul de sarcini, în legătură cu prețul biletelor, îmbrăcămintea necuviincioasă a unor călători, lipsa sălii de așteptare de la Lacu-Sărat, se mai arată în lucrarea Mariei Stoica.

Ecouri în presăFile din istoria stațiunii au fost consem-

nate de presa acelor vremuri. Ziarul Gazeta Bră-ilei din 7 iunie 1904 are o reclamă realizată pen-tru promovarea băilor, din stațiunea Lacu Sărat, considerate cu adevărat miraculoase: Cea mai superioară stațiune balneară din Europa prin apa și nămolul sěǔ care conține 46% substanțe minerale și 36% materii organice. Superioară bailor Franzensbad Dax Kreuznach – Piscian – Lucacǐ– Bad – Bolaruc Barbotan etc., cari aü un nămol de o calitate inferioară și o mineralizație slabă. Vindecă cu siguranță Limfatismul, Scro-fulosa, Tuberculosa locală, Reumatismul, Syphilisul, Boale de femei, Rachitismul, Afecțiunile chirugi-cale, Boalele ner-voase, etc. Unită cu Brăila cu Tramvay electric. Viața eftină. În anul acesta statul a făcut multe și fru-moase îmbunătățiri și Administrația Băilor asigură onor. visitatori de un serviciǔ prompt și satisfăcut.

În ziarul Expre-sul din 8 aprilie 1912 regăsim o reclamă realizată pentru promovarea stațiunii Lacu Sărat, cea mai veche și mai reputată stațiune balneară a Statului, deschisă din aprilie până în octombrie. Vilele, hotelurile și restaurantele își așteptau clienții care aveau la dispoziție parcul Englez – codru de pădure frumoasă cu alee, tramvai electric ce asigura legătura cu Brăila din 10 în 10 minute, dar și serviciu direct de călători și bagaje în legătură cu toate trenurile.

Din ziarul Adevărul brăilenilor din 7 iunie 1915 aflăm spre exemplu că Pașaua Ilariu Giurescu, directorul tramvaiului electric face eforturi pentru ca politicienii locali și prefectul Nae Ionescu să-i acorde autorizația de funcționare pentru a introduce jocurile de noroc la Cazinoul din stațiunea Lacu Sărat. Aceeași publicație din data de 15 iunie ne aduce în atenție

61

EX LIBRIS - 2017

faptul că băile din stațiune sunt la mare căutare, beneficiarii fiind mai ales domni și doamne din elită. Însă sindicatul de exploatare a băilor din stațiune compus din tacâmul de berecheți Hilariu Giurescu, Pavel Țane, Gorovei și Niculai Jaja farmacist, au fixat prețul unei băi calde la 3 lei dimineața și 2 ½ lei după amează, la care se adaogă și bacșișul de 0,80 – 1 leu de bae.

Ziarul Expresul, din 21 aprilie 1916 are pe prima pagină un reportaj despre stațiune și atracțiile ce vor fi prezente aici după data de 1 mai. Reporterul consemnează răspunsurile lui Hilarie Giurescu – directorul societății de tramvaie și iluminat electric și președintele Societății Lacul-Sărat care spunea că se aștepta la un număr mare de turiști pentru anul în curs dat fiind numărul mare de rezervări. Totodată acesta își exprima părerea de rău pentru faptul că unii proprietari de vile trebuiau convinși să deschidă larg ușile caselor pentru clienți. Cazinoul urma să fie în continuare o atracție demnă de remarcat, alături de muzica Regimentului 5 Vlașca. Și cum în acea perioadă apăruseră femeile conductor de tramvaie, directorul firmei a fost întrebat ce părere avea despre acest lucru. Iată mai jos răspunsul său consemnat de reporter: Incontestabil că la început ni se părea că vom avea neajunsuri cu aceste noui elemente introduse în serviciul nostru. Superioritatea intelectualo-fizică a bărbaților, putea cu greu fi înlocuită de niște ființe cu mult mai slabe. Totuș, până acuma, nu am motive de nemulțumire. Femeile se achită cu multă conștiinciozitate de îndatoririle lor și fac eforturi de a corespunde cât mai bine serviciului ce dețin.

Ziarul Îndreptarea Brăilei din 12 iunie 1921 consemnează într-un articol că pe 3 mai, la București avusese loc ședința constitutivă a societății Lacul-Sărat. Din consiliul de administrație făceau parte: președinte – I. Teianu, prefectul județului Brăila; vicepreședinte – avocat C. Naumescu; membrii – C. Varlam și M. Cernea – deputați, dr. Naumescu – medicul șef al spitalului Brăila, N. Faranga – fost primar, Cezar Hârjescu – director al Ministerului de Industrie și inginerul Harting, directorul general al minelor. Cenzorii erau: G. Gheorghiade, C. Teianu și C. Cretzoiu. Cenzori supleanți au fost: W. Barozzi și Al. Ghenciu. Consiliul de administrație în prima ședință, a luat următoarele hotărâri:

1. A investit cu delegațiunea de director, pe d-l inginer Hilarie Giurescu, directorul soc. de tramvae și iluminat. 2. A fixat data de 20 iunie a.c. pentru deschiderea oficială a sezonului băilor. 3. A dispus construirea a încă 30 de cabine pentru băi calde și 30 pentru băi reci. 4. A însărcinat pe d-nii director–general Harting, arhitect Cretzoiu și inginer H. Giurescu, să se ocupe cu întocmirea proectului de restaurare complectă a stațiunii și a băilor «Lacul-Sărat». Lucrările de restaurare vor începe cel mai târziu în primăvara viitoare, se menționa în articol.

Gazeta meseriașilor din 2 august 1927 anunța pe cei interesați că sezonul la băile de la Lacu Sărat începea pe 15 mai și ținea până pe 15 septembrie. Se putea face fizioterapie, radioscopie și radioterapie. Cazarea avea prețuri cuprinse între 30 de lei pe zi pentru locuințele cu bucătării și 50 de lei pe zi la restaurant. În stațiune erau numeroase distracții, muzică, sporturi, spectacole, dar și cabinete medicale, farmacii, poștă, telegraf și telefon.

Tot din Gazeta meseriașilor din data de 15 august 1933 aflăm că stațiunea balneară era la acea dată, una dintre cele mai cunoscute din țară, încă din anul 1850 sʼa stabilit marile proprietăți terapeutice ale apei și nomolului, din acest lac. Și aici sunt menționate proprietățile băilor reci și calde, prețurile fiind pentru toate buzunarele. În stațiune exista restaurant, Cazinou, unul din cele mai splendide parcuri, pădure, codru, strand și plaje, amenajate occidental. Vizitatorii au la dispoziție în tot cursul zilei până la ora 1 din noapte tramvaiu electric, pentru deplasarea la Brăila. Muzica militară cântă în toate zilele în parc și la cazino. Stațiunea este exploatată de Societatea «Lacu-Sărat» unde cei interesați se pot adresa pentru informațiuni. Într-un articol amplu erau trecuți în revistă toți vizitatorii stațiunii, persoane importante, în anul 1933.

Sursă foto: Vederi existente în colecția Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila la Biroul Colecții Speciale; fragmente din ziarele vechi existente la Biroul Colecții Speciale din cadrul bibliotecii.

(Continuarea articolului în numărul următor al revistei ExLibris)

Teodora SOARE,redactor

62

EX LIBRIS - 2017

Ana Aslan s-a născut la Brăila, la 1 ianu-arie 1897, într-o familie cu origini armeneşti. Numele de Aslan (Arslan) înseamnă în turcă leu sau leu curajos. Nu trebuie să ne mire faptul că

armenii pur-tau şi nume de rezonanţă turcească în condiţiile în care cele două popoare au trăit în Ana-tolia, alături, timp de secole. Ana era cel de-

al patrulea copil şi mezina familiei, fiica Sofiei şi a lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. În privinţa primelor cursuri şcolare, sursele ne dau informaţii diferite. După Toader Buculei, viitorul doctor ar fi urmat cursurile particulare ale Liceu-lui Nicolae Bălcescu din Brăila, absolvite în 1915, în timp ce site-ul Wikipedia afirmă că ar fi urmat cursurile Colegiului Romaşcanu din oraşul natal, dar pentru că tatăl său ar fi murit când Ana avea 13 ani, aceasta s-a mutat cu mama ei la Bucureşti, unde în 1915 absolvă cursurile Şcolii Centrale.

Fire puternică şi curajoasă, îşi propusese să devină pilot, lucru remarcabil pentru o femeie în acea perioadă, când aviaţia era la început. A zburat pe un avion de tip Bristol-Coandă. Ulterior s-a orientat pentru cariera de medic, iar pentru a-şi convinge mama să îi permită să urmeze Facultatea de Medicină a recurs chiar la greva foamei.

În timpul Războiului de Reîntregire a lucrat în spitalele de la Iaşi, îngrijind răniţii. Întoarsă la Bucureşti în 1919, a urmat cursurile

Facultăţii de Medicină, pe care o finalizează în 1922. Ca studentă a lucrat sub îndrumarea neurologului Gheorghe Marinescu.

Cariera Anei Aslan s-a clădit pe muncă şi pe renunţarea la viața personală, dar aceasta nu a regretat sacrificiul, după cum afirma: Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi în viitor. Nici măcar nu mă gândesc la trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt şi acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!

Şi-a finalizat doctoratul în 1924 cu teza Studiul circulaţiei periferice la om, sub coordonarea profesorului Daniel Danielopolu, perioadă în care a fost preparator la Clinica II din Bucureşti, condusă de acelaşi profesor. A ajuns asistent (1924 - 1940) la Institutul Clinico-medical de la Facultatea de Medicină (condus de acelaşi profesor D. Danielopolu) şi ulterior a fost promovată şef de catedră (1940 - 1946).

Ajunge profesor titular de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Timişoara (1945 - 1949), șefa secţiei de fiziologie la Institutul de Endocrinologie din Bucureşti (1949 - 1958). Activitatea de la Institutul de Endocrinologie

Ana Aslan, personalitate marcant` a ]tiin\ei române]ti

63

EX LIBRIS - 2017

(condus pe atunci de C. I. Parhon) a constituit punctul de plecare în activitatea sa de gerontolog. I-a administrat procaină unui student imobilizat la pat, în timp ce acesta se afla într-o criză de artroză. Procaina este un anestezic local, utilizat în stomatologie, dar cunoscut mai degrabă sub numele de novocaină. Succesul a determinat-o să continue cercetarea într-un azil de bătrâni unde a remarcat rolul procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Procentul de îmbătrânire era redus cu 40%.

A preparat în 1952 vitamina H3 Gerovital, un produs geriatric brevetat în peste 30 de ţări, considerat iniţial un medicament miraculos. Din 1958 acesta a fost comercializat în farmacii, acționând în tratamentul procesului de îmbătrânire, precum şi în bolile bătrâneţii, în ateroscleroză, vitiligo, sclerodermie etc. A reuşit, în 1980, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, să realizeze un alt produs geriatric, Aslavital.

A înfiinţat Institutul de Geriatrie şi Gerontologie în 1952, primul din lume, ridicat la rangul de Institut Naţional în 1974. A fost directorul Institutului de la înfiinţare (1952 conform site-ului oficial https://ana-aslan.ro/ al Institutului; T. Buculei consideră anul 1958 ca fiind cel al înființării instituției) şi până la moartea savantei, în 1988. Institul îşi propunea să se ocupe de asistenţa medicală geriatrică, de cercetare şi gerontologie socială. Succesul organizatoric l-a determinat, în 1964, pe preşedintele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (organism O.N.U.) să îl propună ca model pentru institutele de geriatrie care ar funcţiona pe glob.

Renumele gerovitalului este dovedit și de personalitățile care l-au utilizat. Putem aminti câteva nume precum Tito, Charles de Gaulle, Nikita Hrusciov, J. F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Aristotel Onasis, Salvador Dali etc.

Pentru contribuţia sa a primit numeroase distincţii, a fost primită în diverse

academii, organizaţii şi societăţi, a fost trecută în enciclopedii din întreaga lume, din care enumerăm câteva: membru al Academiei Române, preşedinte al Societăţii de Gerontologie, membru al Societăţii Naţionale de Gerontologie

din S.U.A., membru fondator al Confederaţiei Societăţilor de Gerontologie din Ţările Latine, preşedinte de onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative etc. De asemenea, dintre distincţiile primite menționăm: Meritto della re publica Italiana, Cavaler al noii Europe – Italia, Ca va ler al Ordinului de Malta – Franța, Comandor al Or di nului Orange Nassau – Olanda, Dama di Collare del San to Graal – Franța, Citizenship International Award – Fi lipine, premiul şi Medalia Léon Bernard decernate de O.M.S. pentru contribuții excepționale în domeniul me dicinii sociale şi geriatriei etc.

De multe ori faima aduce invidii, mai ales într-un regim dictatorial unde soţia dictatorului ar fi dorit să fie singura femeie faimoasă, mai ales în domeniul chimiei unde activa Elena Ceauşescu. Despre persecuţiile la care a fost supusă de comunişti, http://adevarul.ro/locale/ relata: Se spune că invenţiile Anei Aslan au adus venituri de 17 milioane de dolari ţării, în vremea lui Ceauşescu. În ciuda meritelor ei, comuniştii nu au plăcut-o. Aversiunea i-a venit din partea Elenei Ceauşescu care era deranjată de popularitatea celebrului medic. «Când ajungi să faci mai mult decât ceilalţi într-un domeniu oarecare eşti întodeauna suspectat. Ţi se cer din ce în ce mai

64

EX LIBRIS - 2017

multe probe că ai avut dreptate», povestea Ana Aslan. Medicul Ana Aslan a înfiinţat un cămin de bătrâni denumit «Staţionarul de lungă durată». Aici erau aduşi şi îngrijiţi bătrânii sărmani abandonaţi de familii. Deoarece Ana Aslan a refuzat să le perceapă taxe pacienţilor, comuniştii i-au imputat în 1978 peste 1,5 milioane lei, suma

reprezentând contravaloarea cazării bătrânilor. Cercetătoarea s-a judecat timp de 7 ani cu comuniştii. A fost achitată în decembrie 1987, cu cinci luni înainte de a muri. Ana Aslan a murit la 90 de ani, răpusă de boală. A fost convinsă că nu bătrâneţea a răspus-o, ci boala. Şi-a dorit să fie înmormântată creştineşte, cu preot şi să fie depusă alături de mama şi fratele ei. Comuniştii i-au refuzat dorinţa. De la morga spitalului Elias unde a murit, a fost dusă la cimitirul Bellu, unde a fost înmormântată fără preoţi. Noaptea, pe mormânt, i s-a pus o cruce pe care a fost scris: «Ana Vasilichia Aslan, 1897 - 1988».

După decembrie 1989 valoarea Anei Aslan, originară din Brăila, a început să fie recunoscută și pe plan naţional. Numele ei a fost dat Institutului de Geriatrie şi Gerontologie, de asemenea unor străzi şi instituţii de învăţământ.

La Timişoara, Cluj-Napoca şi bineînţeles, Brăila există colegii care au onoarea să îi poarte numele. În cazul Brăilei, o unitate şcolară de elită, Grupul Şcolar Sanitar, a primit numele renumitei savante în anul 1997, iar din 2008 instituţia şcolară a fost ridicată la rangul de Colegiu Naţional. Biografie:Studii:Bogdan Laura, Miron Gina, Mitrică Claudia. Co-legiul Naţional «Ana Aslan» Brăila între tradiţie şi modernitate. 1952/1953 – 2009, Editura Cartea Brăileană, Brăila, 2009.Buculei Toader. Prezenţe brăilene în spiritu-alitatea românescă. Mic dicţionar enciclopedic, Editura Libertatea S.A., Brăila, 1993.Ţarălungă Ecaterina. Enciclopedia identităţii româneşti. Personalităţi, Editura Litera, Bucureşti, 2011.*** Inventatori români, Editura A.G.I.R. şi Edi-tura O.S.I.M., Bucureşti, 2000.Internet:http://adevarul.ro/locale/alexandria/cum-descoperit-ana-aslan-leacul-anti-imbatra-nire-uimit- intreaga-lume-crezul-roman-cei-hartuite-comunisti-nu-moare-batranete-1_56e336b05ab6550cb8bffbdb/index.htmlhttp://ana-aslan.ro/biografie/http://namespedia.com/nume-romanesti/ce-in-seamna/Aslanhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Aslan

Viorel BRATOSIN,profesor dr.

65

EX LIBRIS - 2017

Ridicat pe malul stâng al Dunării, oraşul-port Brăila a cunoscut o viaţă înfloritoare de-a lungul timpului, datorită principalei îndeletniciri a locuitorilor săi, comerţul.

Portul este semnalat în cronici încă din secolul al XIV-lea cu prilejul acordării unui privilegiu comercial braşovenilor de către Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368. Acest privilegiu comercial constituie totodată şi cea mai veche dovadă a existenţei Brăilei ca aşezare a Țării Româneşti.

Secolul al XVI-lea ne dezvăluie încă două documente importante ale cancelariei otomane, unul datat 1520, deci precedând cu aproape două decenii constituirea kazalei (raialei) Brăila precum şi un altul, datat cu trei decenii după acelaşi moment. Şi întocmai, după cum prima menţiune documentară certă a oraşului este mult posterioară începuturilor existenţei sale, tot aşa şi prima menţiune documentară a judeţului. Aceasta datează din 1481, când Ştefan cel Mare trimite o scrisoare boierilor mari şi mici, judecilor, judecătorilor şi săracilor din tot ţinutul Brăilei.

Domnul Moldovei întrebuinţează termenul ţinut, obişnuit dincolo de Milcov, în locul celui de judeţ, folosit în Ţara Românească. Răspunsul la această scrisoare vine din partea tuturor boierilor, cnejilor

şi rumânilor brăileni, deci din judeţul Brăilei. Ori de câte ori Brăila e pomenită în cronicile moldoveneşti sau în documentele muntene cunoscute până acum, nu i se dă niciodată numele de cetate.

Un document din 30 octombrie 1540 arată limpede că turcii, după ce au ocupat în acel an oraşul, au început să construiască o cetate de zid, de unde rezultă că mai înainte nu existase o asemenea construcție. Zidirea şi constituirea în jurul ei a raialei duce la luarea în stăpânire de către turci a oraşului, dar şi a împrejurimilor. În istoriografia noastră, luarea în stăpânire a oraşului de către turci duce la controverse. Raportul polon din 1540 arată că: turcul, luând un oraş mare şi puternic anume Brăila, l-a supus stăpânirii sale şi a început a face cetate de zid. Rezultă deci că ocuparea oraşului ar fi avut loc între iunie 1539 şi 30 octombrie 1540 şi nu în timpul anului 1538 în campania sultanului Soliman Legislatorul împotriva lui Petru Rareş. Ocupând acest port, turcii nu i-au schimbat numele aşa cum s–a întâmplat cu Tighina, devenită Bender, şi cu Cetatea Albă, devenită Akkerman, ci s-au mulţumit să-l pronunţe după spiritul limbii lor, adăugându-i prefixul -i. Şi întocmai după cum din moldovenescul Smil, atestat în cronici şi documente, au facut Ismail tot aşa din Brăila au facut Ibrail. Sub acest nume apare ea în actele Imperiului Otoman. Numele va fi întrebuinţat şi de străinii care ajung aici. Sub această denumire e cunoscută Brăila şi în rapoartele diplomatice de până în plin secol al XIX-lea, mulți ani după ce oraşul reintrase în stăpânirea politică românească.

Tradiţia noastră ne aduce la cunoştinţă că originea numelui oraşului are legătură cu pescarul Brăilă sau Brae.

Br`ila – ora]ul lui Br`il` sau Brae Motto:Putem spune fără îndoială şi cu mângâiere: în urma noastră rămâne, în istorie, lumina faptelor pozitive, cărora le-am dat naştere, aşa cum rămâne lumina soarelui după ce acesta a trecut, la sfârşitul zilei, sub orizont şi formează amurgul, care e, în fond, cea mai armonioasă şi mai dulce lumină a zilei... (V. Băncilă, Copilărie şi miracol brăilean)

66

EX LIBRIS - 2017

Îndată, după constituirea cetăţii Brăilei, a urmat şi înfiinţarea raialei sale. Se înţelegea la noi, prin acest termen, teritoriul înconjurător, cuprinzând mai multe sate din care urma să fie aprovizionată cetatea şi ai căror locuitori trebuiau să muncească în acest scop. Anul înfiinţării raialei este considerat 1542. Într-adevăr, atunci când după redobândirea raialelor de către Ţara

Românească, prin Tratatul de la Adrianopol, s-a constituit o comisie spre a cerceta drepturile foştilor proprietari de misii din cuprinsul acestor raiale, concluzia comisiei a fost, potrivit comunicării pe care o face generalul Kiseleff, la 10 februarie 1832, sfatului administrativ, deci consiliului de miniştri de atunci, că se va ţine seama numai de cererile acelor proprietari care au documenturi date până la anul 1542.

Raiaua Brăilei a fost cea mai întinsă dintre cele trei raiale înfiinţate pe pământul Țării Româneşti, mai mare decât raiaua Giurgiului şi mult mai mare decât cea a Turnului. Ea cuprindea, potrivit indicaţiilor secretarului domnesc Sulzer din vremea lui Alexandru Ipsilanti, 55 de sate şi silişti, în timp ce raiaua Giurgiului avea vreo 35 de sate, iar aceea a Turnului numai 3. Aceeaşi cifră de 55 de sate şi silişti o găsim şi în descrierea Ţării Româneşti făcută de generalul Baur, în

timpul ocupaţiei ruseşti din perioada 1768 - 1774. Numărul satelor varia însă, în raport cu evenimentele. El se micşora în vreme de război, din cauza distrugerilor şi prădărilor, pentru ca, apoi, să sporească iarăşi. Astfel, de pildă, în harta raialei, realizată de ofiţerii austrieci în 1789, în timpul Războiului ruso - austriaco - turc, găsim numai 35 de sate şi silişti.

Brăilei i s-a acordat de la început, din primii ani de după eliberare, o deosebită atenţie de către guvernul ţării dată fiind însemnătatea ei economică. Tratatul de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829) prin care se încheia Războiul ruso - turc, prevedea, prin articolul V şi prin Actul deosebit privind Ţara Românească şi Moldova (act dezvoltător al numitului articol şi parte integrantă a tratatului) că cetaţile turceşti de pe malul stâng al Dunării împreună cu insulele dinspre acest mal vor fi înapoiate Ţării Româneşti, hotarul faţă de Imperiul Otoman urmând a fi talvegul Dunării, adică linia de maximă adâncime a ei. În consecinţă, Brăila a revenit, după o întrerupere de 289 de ani, sub stăpânire politică românească. Operaţiunile de demilitarizare a graniţei Dunării au început la data de 29 martie 1830, prin instituirea comisiei respective. Lucrările ei s-au desfășurat până la data de 8 octombrie 1830. În

67

EX LIBRIS - 2017

această perioadă se reînfiinţează şi judeţul Brăila, având două părţi: Vădenii, cu 20 de sate şi Balta cu 38 de sate.

Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după 1829, a fost libertatea comerţului pe Dunăre, prevăzută de unul dintre articolele Tratatului de la Adrianopol. Această liberă circulaţie a produselor face ca mărfurile Brăilei, în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute oricui, şi anume acelora care ofereau preţurile cele mai bune. Din acest moment se termină monopolul turcesc, obligaţia de a aproviziona Imperiul Otoman, în special capitala şi armata lui.

Încetarea monopolului turcesc a determinat autorităţile să purceadă şi la modernizarea edilitară a urbei. Prin urmare, încă de la 10 mai 1830, locotenent - colonelul G. Riniev prezenta planul viitorului oraş, plan cu un mare bulevard de centură, în formă de arc de cerc, ce forma limita oraşului, precum şi străzi regulate, drepte, apoi pieţe şi amplasamente pentru viitoarele instituţii municipale. În acelaşi an, colonelul Nilson întocmea planurile pentru instituţiile publice împreună cu devizele corespunzătoare. Ele erau înaintate, la 6 februarie 1831, divanului ţării de către generalul Kiseleff. Planul lui Riniev nu a fost găsit însă satisfăcător şi nu s-a ţinut seama de prevederile lui, aşa încât, la 6 ianuarie 1834, căpitanul baron R. de Borroczyn e însărcinat cu ridicarea unui nou plan, cu cea mai perfectă exactitate, plan care, definitivat, urma să fie adus la cunoştinţa cetăţenilor. Borroczyn execută într-adevăr noul plan şi, împreună cu un memoriu explicativ, l-a prezentat, la 14 ianuarie 1835, spre a fi supus aprobării domneşti. Se aduceau prin acest nou plan, care ţineaseama totuşi de cel vechi, o serie

de rectificări şi îmbunătăţiri străzilor, pieţelor şi locurilor destinate clădirilor publice. Principalele îmbunătăţiri priveau cele două coborâşuri spre port, piaţa cea mare din mijlocul oraşului, o nouă piaţă situată în apropiere de calea Silistrei, amplasarea carantinei, a unei cazărmi şi a unei şcoli, deschiderea de noi străzi, alinierea unora vechi şi desfiinţarea câtorva străzi rău trasate. Locul fostei cetăţi urma să fie nivelat la înălţimea terenului înconjurător. Viitoarele clădiri trebuiau să fie construite numai în conformitate cu planul prezent. În piaţa cea mare a oraşului, casele urmau să fie exclusiv din cărămidă şi cu o faţadă anume. Pentru a atrage noii locuitori, se hotărăşte parcelarea întinselor locuri virane, inclusiv locul fostei cetăţi şi vânzarea lor la preţuri modice. Existau trei categorii de parcele: prima categorie care se vindea cu 4 lei (sau piaştri) stânjenul pătrat, a doua categorie cu 2 lei şi a treia cu 1 leu. Suprafeţele disponibile totalizau 40.000 stânjeni pătraţi pentru prima categorie, 130.000 pentru cea de-a doua şi 100.000 pentru cea de-a treia.

Paralel cu construcţiile particularilor, s-a început o serie de lucrări şi construcţii publice. În 1832, s-a pavat cu piatră o parte a pieţei centrale, s-au aliniat o serie de străzi sau uliţe şi s-au plasat felinare pe toate. De asemenea s-a mutat, din cauza mirosului, pescăria din faţa portului, într-o

68

EX LIBRIS - 2017

latură a lui. S-au astupat circa 3.000 de gropi care au servit, sub turci, ca depozite de grâne și s-a înfiinţat, într-o clădire cumpărată anume, spitalul militar.

În anul următor, s-a amenajat drumul ce cobora în port pe lângă carantină. Tot în 1832, în februarie, marele vistier Al. Villara propunea ca: pe fiecare an, să se deosibească o suma de bani hotărâtă, pe seama casei de rezervă, pentru facerea unui port cum se cade la schela Brăilei. Cu acest capital să se pregăteasă din vreme materialurile trebuincioase şi, după plan meşteşugit şi doveditor de un simţitor folos al Statului, în curgere de vreo câţiva ani să se săvârşească portul, întru aceeaşi asemănare cu alte porturi europineşti.

A urmat, în 1835, alegerea locurilor, dincolo de vechiul şanț al cetăţii, pe care aveau să se ridice cazarma miliţiei şi temniţa. S-a înfrumuseţat grădina publică, numită Belvedere datorită priveliştii spre Dunăre, Baltă şi Munţii Măcinului şi a fost îngrijit monumentul ridicat în amintirea campaniei din 1828 - 1829. În 1836, au fost începute studiile pentru construirea cheiurilor portului, cu această lucrare fiind însărcinat colonelul Blaremberg, cumnatul domnului Alexandru Ghica.

Organizarea oraşului Brăila a fost cea prevăzută de Regulamentul organic în general pentru oraşe. Organul cârmuitor se numea maghistrat şi se alcătuia din patru mădulari

sau membri, dintre care unul era preşedinte, iar altul casier. În 1833, găsim ca preşedinte al maghistratului pe Panait Rubin, provenit dintr-o veche familie brăileană, al cărei nume a fost dat astăzi străzii unde-şi avea aşezarea, iar ca membri pe polcovnicul Ioan, pe Matache Paraschivescu şi pe Grigore Ahtaru. În fruntea poliţiei era un poliţ - maister, numit mai târziu poliţai. Suprafaţa oraşului propriu-zis, până la fostul şanţ al cetăţii, se împărţea în mai multe văpseli sau culori, corespunzând sectoarelor ulterioare de străzi din Bucureşti.

Oamenii care s-au perindat pe aceste meleaguri, fie că se numesc fii ai urbei sau doar simpli călători şi-au lăsat amprenta proprie pe istoria acestui colţ de rai. Unul dintre aceşti martori ai măreţiei Brăilei este şi Vasile Băncilă, omul acestui loc, care vorbeşte atât de frumos despre minunile care i-au marcat existenţa: Balta Brăilei alcătuieşte aproape un «unicum» de pitoresc profund, peste care domină însă un sentiment precis: acela de a te crede la începutul lumii, când apa era peste tot şi duhul lui Dumnezeu se purta peste ape.

Sursă foto: Brăila în cărți poștale ilustrate. Album foto documentar 1896 – 1948, Ștefania Botez și Ion Volcu, Editura Proilavia, Brăila, 2011.

Bibliografie:1. C. C. Giurescu, Istoricul orașului Brăila. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Științifică, București, 1968;2. I. C. Filitti, Organizarea Brăilei sub ocupația rusă din 1828 - 1834, în Analele Brăilei, II, 1930, nr. 1;3. Gh. T. Marinescu, Câteva date caracteristice pentru viața economică a Brăilei, în Analele Brăilei, I, 1929, nr. 4 - 6.

Mirela-Nicoleta CHIBURŢĂ,profesor

69

EX LIBRIS - 2017

Înființarea Școlii de băieți romano-catolică

În anul 1870, episcopul Paoli înfiinţase la Bucureşti un seminar cu menirea să formeze preoţi indigeni, şi care, pe lângă studiile teologice, să înveţe şi limbile necesare spre a putea păstori pe credincioşii de diverse naţionalităţi. După acest model, va fi înfiinţată şi la Brăila o astfel de şcoală parohială, cunoscută sub denumirea de Şcoala de băieţi romano–catolică din Brăila, o şcoală primară particulară.

În adresa de răspuns, din data de 12 decembrie 1897, transmisă de Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor privind solicitarea de a autoriza unitatea de învăţământ, se preciza faptul că: În vederea petiţiunii din 19 august prin care cereţi a vi se da în conformitate cu regulamentul şcolilor private publicat în Monitorul Oficial nr. 74/4 iulie 1896, autorizaţia de a deschide în Brăila pe strada Galaţi şi Bălcescu, în curtea

bisericii catolice o şcoală primară de băieţi; în urma raportului nr. 354/19.11.1897 al dlui dr. N. Leon, inspectorul şcoalelor private, vi se acordă autorizaţiunea pentru ţinerea unei şcoale primare de băieţi cu programa proprie în ceea ce priveşte învăţământul limbii germane, pentru care ne veţi înainta programa analitică şi câte un exemplar din cărţile întrebuinţate conform art. 55 şi 56 din Regulament. În ceea ce priveşte personalul didactic al şcoalei se va compune din R. P. Ioan Knossalla, director, absolvent al seminarului catolic din Bucureşti, dl Alois Hinterberger, absolvent al Universităţii gregoriane din Roma ca institutor de limbă germană şi religie, dl. Max Rachl, absolvent al seminarului din Strassbourg, ca institutor de limbă germană şi matematice, dl Adam Nagz, care funcţionează de 14 ani în acea şcoală ca institutor de limbă română1.

După emiterea ordinului ministrului Instrucţiunii nr. 55835/1927 prin care solicita inspectoratelor şcolare regionale a pune în vedere tuturor şcoalelor particulare de orice grad şi categorie, cât şi susţinătorilor lor că asociaţiile şcolare de orice natură (fie cu caracter religios sau literar), precum şi asociaţiile de cercetaşi nu vor putea funcţiona fără o prealabilă autorizaţiune a ministerului, căruia i se vor înainta în două exemplare statutele lor spre aprobare, conducerea Şcolii de băieţi romano–catolică din Brăila a încercat în repetate rânduri, printr-o serie de rapoarte, să obţină din partea ministerului şi dreptul de publicitate: În numele Comunităţii romano–catolice din Brăila şi în conformitate cu prevederile capitolului X art. 62 din legea învăţământului particular, se solicită ministrului Instrucţiunii Bucureşti să se acorde şcolii particulare primare de băieţi romano–catolice din Brăila, strada Galaţi nr. 19, autorizarea specială de şcoală particulară cu dreptul de publicitate2 1 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 8/ 1928-29, f. 1, 3. 2 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 8/ 1928-29, f. 1.

}coala de b`ie\i romano-catolic` (I)Etape în evolu\ia sa istoric`

70

EX LIBRIS - 2017

sau Domnule Ministru, având în vedere că şcoala particulară primară de băieţi romano–catolică din Brăila s-a conformat întotdeauna tuturor dispoziţiunilor onor. Minister, că n-a suferit în lunga sa existenţă nicio pedeapsă disciplinară, că a împlinit şi împlineşte un rol cultural vădit, aducând şi un serviciu real învăţământului din România, Comunitatea Catolică cu respect vă roagă, să binevoiţi a-i acorda la semicentenarul existenţei sale dreptul de publicitate, precum aţi binevoit a da drept Comunităţii israelite din localitate, şcoalelor similare Arhiepiscopale catolice din Bucureşti şi Şcoalei catolice de băieţi din Galaţi3.

Conform acestor rapoarte, unitatea a fost înfiinţată în anul 1879 de către Comunitatea Catolică din Brăila şi a funcţionat neîntrerupt, fiind autorizată ulterior de către minister la data de 12 septembrie 1897 cu Ordinul nr. 12144.

Primele decenii de funcționare ale Școlii de băieți romano-catolică

Felul școlii, conform aprobării cu Ordinul nr. 12144 era următorul: Şcoala primară particulară de băieţi romano–catolică din Brăila, înfiinţată în anul 1879, cu programa Statului, aprobat prin ordin de ministru nr. 50840/12144 din 19284.

Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor acorda o deosebită importanţă manualelor şcolare şi de aceea cerea ca listele manualelor şcolare ale şcolilor private să fie aprobate şi

3 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 8/ 1928-29, f. 2, 3.4 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 8/ 1928-29, f. 3.

contrasemnate de reprezentanţii statului5. Unele manuale fac chiar obiectul cenzurii şi sunt scoase din circuitul educaţional, deoarece aduceau prejudicii prestigiului ţării, iar altele adoptau o moralitate scăzută. La începutul secolului al XX-lea chestiunea sexuală devenise o problemă pedagogică şi de aceea se căutau tot mai des soluţii. August Forel, în lucrarea sa Le question sexuelle, exposé aux adultes cultivés, apărută la Paris în 1906, descria faptul că este foarte important ca mai întâi adulţii să cunoască sexualitatea şi abia apoi să o poată explica copiilor. De asemenea, Forel expunea ideea că statul trebuie să se implice în educaţia sexuală a elevilor6. Pe lângă stat, și părinții ar trebui să se implice mai mult în educația copiilor și să se ocupe mai mult de ei în timpul liber al acestora pentru a nu cădea în capcanele societății7.

Aflăm din Darea de seamă pe anii 1931 - 1933 că școala parohială din Brăila nu a dus deloc lipsă de elevi deși era la început, fiind frecventată de elevi după cum urmează:1880 - 1881 de 85 elevi; 1900 – 1901 de 67 elevi; 1920 – 1921 de 57 elevi; 1921 –1922 de 60 elevi; 1922 – 1923 de 46 elevi; 1923 – 1924 de 30 elevi8.

Scopul principal al școlii era instrucția și educația religioasă. Toți părinții catolici au fost îndemnați să-și trimită copiii la această școală, copiii catolici sărăci având chiar și unele bene-ficii, cum ar fi scutirea taxei școlare. Din cauză că religia catolică nu se preda în școlile publi-ce, conducerea școlii împreună cu Comunitatea romano-catolică fac tot ce este posibil pentru a nu se desființa școala, acceptând chiar și înscrierea unor elevi mai târziu. Acest lucru îl observăm și în anul 1924 când, la 29 septembrie erau înscriși 19 elevi, iar pentru a funcționa o clasă numărul școlarilor trebuia să fie de minim 20. Școala și Parohia romano-catolică aveau cu atât mai mult interes pentru atragerea unui număr cât mai mare

5 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 49/ 1938-39, f. 53.6 Spic, T., G. B. D. şi Strătilescu, Idei şi fapte: Franţa, Anglia, Germania, Ungaria, Japonia şi România, în Revis-ta generală a învăţământului, anul II, nr. 8, 1 martie 1907, Bucureşti, pp. 543 - 544.7 F. A, Datoria statului față de școala poporului în Revista generală a învăţământului, anul X, nr. 1 - 2, iunie și iulie 1914, Bucureşti, p. 15 – 16.8 Darea de seamă 1931 - 1933, Brăila, Editura Tipo-grafia, p. 10.

71

EX LIBRIS - 2017

de elevi prin diverse activități, cu cât părinții nu puneau un preț foarte mare pe religie, fiind indi-ferenți.

Conform unui raport de inspecție, din ziua de 19 noiembrie 1921, aflăm că școala nu are internat, elevii fiind toți externi și că în școală este un deficit în ceea ce privește materialul didactic, ca de exemplu - harta nouă a României cu toate județele, harta Europei cu toate noile state. Însă se iau măsuri în această privință, după cum vedem într-un alt raport de inspecție din anul 1929.

Printr-un proces–verbal, din anul 1929 încheiat de comisia formată din medicul oraşului şi revizorul şcolar delegat de Inspectoratul Şcolar al Regiunii IX Buzău, V. Georgescu, ni se dezvăluie modul de funcționare și aspectul general al școlii, conform căruia sălile de clasă îndeplineau condiţiile de igienă necesare desfăşurării procesului instructiv-educativ.

Limba de predare era româna, după programa şcolară elaborată de statul român, adăugându-se în plus limbile străine, respectiv franceza şi germana, care erau predate conform orarului înaintat ministerului, dar studiul acestora se realiza conform programei şcolilor arhiepiscopale din Bucureşti, care se bucurau deja de dreptul de publicitate. Totodată, se menţiona şi faptul că unitatea îndeplinea prevederile articolului 3 din Legea învăţământului, conform căruia, comunitatea susţinătoare, respectiv Comunitatea catolică din Brăila trebuia să fie recunoscută drept persoană juridică, în condiţiile precizate în Legea pentru regimul general al cultelor, iniţiată de Ministerul Justiţiei, aplicabilă începând cu data de 22 aprilie 1928, la articolele 11 şi 21.

La articolul 11 se preciza că organizaţiile cultelor istorice, create şi reprezentate în conformitate cu sistemul lor de organizare şi prevăzute în statute (comunităţile, parohiile, protopopiatele, monastirile, capitulele, episco-piile, arhiepiscopiile, mitropoliile, etc.) erau persoane juridice, în timp ce în cuprinsul articolului 21 erau clar stabilite raporturile dintre Stat şi aceste culte recunoscute oficial: pe lângă Biserica ortodoxă, a cărei organizare este stabilită prin lege specială, în statul român există următoarele culte istorice: cultul român greco–catolic (unit), cultul catolic (de rit latin, grec-

rutean şi armean), cultul reformat (calvin), cultul evanghelic-luteran9.

În urma solicitărilor adresate conducerii ministerului, în Monitorul Oficial nr. 70, partea a II-a – Jurnale ale Consiliului de Miniştri, deciziuni ministeriale, anunţuri ministeriale, judiciare și administrative de interes limitat, anunţuri comerciale şi particulare – din data de 27 martie 1930 era publicată Autorizaţia nr. 148 prin care se acorda autorizaţia de funcţionare în comuna Brăila, judeţul Brăila, a unei şcoli primare rom. - catolice de băieţi, având 4 săli de clasă cu 4 posturi de învăţători cu limba de predare română, cu programa statului sub titlul de «Şcoala primară de băieţi rom. Catolică». Această şcoală este proprietatea comunităţii Rom. Catolică din Brăila. Având în vedere că această şcoală îndeplineşte condiţiunile art. 63 şi 64 din lege şi în baza avizului onor. Consiliului permanent nr. 1136 din 12 iunie 1929, i se acordă dreptul de publicitate de la 12 iunie 1929.

În urma acestui raport observăm că școala beneficia de un local propriu, cu un număr de 4 clase, 2 din clase fiind ridicate mai târziu peste localul cel vechi, unele mai mari în care puteau învăța chiar și peste 33 de elevi, sobe cu care erau încălzite clasele, dar și unele mai mici în care încăpeau doar 18 elevi, 1 dulap pentru cărțile și hainele elevilor, o bibliotecă şi o cancelarie. De asemenea, unitatea deţinea mobilier şi material didactic suficient. Construirea unui vestibul cu o scară din beton, a unei verande, precum nivelarea și canalizarea curții școlii au dus la modernizarea instituției. Întreţinerea şcolii se realiza din taxe-le şcolare încasate şi din contribuţiile Comunităţii cato-lice, care se obliga să acopere orice deficit bugetar în-registrat.

Câțiva ani mai târziu, din-tr-un alt raport din anul 1933 aflăm mai multe deta-lii despre Școala romano-catolică. 9 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 8/ 1928-29, f.4.

72

EX LIBRIS - 2017

Prin urmare, în raport se precizează următoarele: Clădirea, compusă din etaj și subsol,

prezintă zidăria solidă și în bună stare fără igrasie. Cuprinde patru săli de clasă. Prima sală este situată la etaj și are următoarele dimensiuni: lungime - 11 m, lățime - 6,70 cm și înălțimea de 9,75 cm. Pereții au nevoie de mici reparații și de văruială. A doua și a treia sală de clasă sunt situate la parter și au dimensiunile mai mici spre deosebire de prima. A patra sală are lungimea de 8 m, lățimea de 5 m și înălțimea de 4 m. Sala era prevăzută cu trei uși și două ferestre. Una din aceste uși care comunică actualmente cu curtea imobilului trebuie să fie zidită. Ferestrele sunt prea mici pentru a da lumină suficientă, așa că trebuie să fie mărite ori se va mai face o fereastră pe lângă cele existente, care să aibă aceleași dimensiuni ca și acestea10.

Putem observa că la o inspecție mai atentă, școala primește unele recomandări în ceea ce privește construcția imobilului, cum ar fi: unirea sălii nr. 2 cu nr. 3 pentru a forma o singură clasă și pentru a încăpea în ea mai mulți elevi, chiar și 60 de elevi.

Corpul didactic al şcolii răspundea cerinţelor legale, cu excepţia părintelui Mihaci, neaprobat de minister, deoarece nu era cetăţean român, cu toate că acesta susţinuse examenul în limba română înaintea unei comisii special numite în acest scop la Galaţi. Mai mult decât atât, în baza unei petiţii personale, acesta solicitase autorizarea sa de către Ministerul Instrucţiunii pentru a preda limbile franceză şi germană după programa școlilor arhiepiscopale din București cu drept de publicitate.

Conform aceluiași raport, materialul 10 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 26/ 1933-34, f . 2, 3, 4.

didactic era următorul: 2 mașini de socotit; o colecție de grâne, minerale, metale; garderobă pentru teatre școlare; hărți geografice, glob, corpuri geometrice; tablouri pentru științe: fabricarea sticle, topirea fierului; tablouri biblice; tablouri mari pentru intuiții: animale, anotimpuri; tablouri din istoria românilor, în special tablouri cu Regele sau cu membrii familiei regale.

Cursurile se desfășurau conform unui orar stabilit de cadrele didactice ale școlii pentru clasele simultane și aprobat de Ministerul Instrucţiunii Publice, de către inspectorul şcolar şi de director11. Orarul pentru anul şcolar 1914 - 1915 a fost aprobat de minister la 7 octombrie 1914. În anii următori se întocmesc și alte orare, din care reies interesele principale ale școlii în ceea ce privește materiile, respectiv religia și limba germană, ce trebuiau să-i formeze pe băieți.

În afara lecțiilor stabilite de programa școlară, elevii din sistemul privat de învățământ trebuiau să susțină unele activități extrașcolare. Aflăm de exemplu, printr-o informare a Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor prin care toate şcolile, inclusiv cele private, trebuie să susţină unele activităţi cu toată seriozitatea legate de zilele de 24 ianuarie şi 10 mai sărbătorile naționale de 24 ianuarie şi 10 mai să se facă cu toată solemnitatea ce se cere, iar disertațiunile asupra însemnătății lor să fie ținute numai de director sau unul din profesorii școlii12. Într-o altă notă din partea Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor aflăm că toate școlile private sunt obligate să organizeze aceste sărbători în zilele în care pot participa și părinții și ca la fiecare intrare a școlilor să fie arborat steagul țării13.

Personalul didactic al Școlii de băieți romano-catolică, de pe strada Galați, nr. 19, era alcătuit din cadre didactice cu cetăţenie română sau străină, foarte bine pregătite la școli similare din România şi străinătate.

Nu doar corpul didactic al şcolii era mixt ca naţionalitate, ci şi corpul elevilor. Deşi elevii aveau cetăţenie străină, numărul lor era foarte ridicat în Școala romano-catolică. Erau

11 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 1/ 1914-15, f. 5. 12 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 1/ 1914-15, f. 69.13 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 5/ 1926-27, f. 26.

73

EX LIBRIS - 2017

26 de elevi de cetăţenie română înscriși în anii 1926 – 1928 și 25 de elevi de cetăţenie străină. Chiar și Ministerul Culturii Naționale prin decretul dat cu nr. 377 încuraja admiterea elevilor străini, indiferent de originea lor etnică în școlile confesionale primare și secundare ale cultelor naționale.

Conform Legii învăţământului din 1924, şcolile private nu au fost autorizate să elibereze diplome, ele puteau emite în cel mai bun caz dovezi de studii, prin urmare nu dispuneau de drept public. În unele cazuri ministerul putea acorda acest drept şi unor şcoli private, acest fapt a fost însă condiţionat de îndeplinirea unor prevederi atât de stricte, încât practic, nicio şcoală confesională nu a reuşit să beneficieze de un asemenea statut14.

Şcoala era frecventată de elevi aparţinând diferitelor etnii prezente la Brăila şi evident erau şi de religii diferite, chiar dacă şcoala era catolică. Următoarele nume îi reprezintă pe câţiva dintre elevii şcolii la începutul secolului XX: Ferari Antonia, Meazzobel Ferdinand, Petru Fennicink, Bilici Emil, Bitai Pavel, Casimato Dionisie, Bartuș Francisc, Binder Vilma15 Caravia Francisc, Casimata Ilie, Brassai Maria16, Balla Elena, Balails Paulina, Saintas Ana de naționalitate ungară, Băncilă Mihail, Papadata George, Ștefan P. Petrică primește certificatul de examen în urma terminării cursurilor clasei a IV-a, în iunie 1937. În aceeași situație se află și Tudoran Iosif care a terminat în același an cursurile17. Omer Dubois de naționalitate belgiană, de religie romano-catolică, primește certificatul de examen în urma terminării cursurilor clasei a IV-a, în anul 1910, cu media 7,8018. Cazacu Iuliana, născută în anul 1933, româncă ortodoxă, a terminat cursurile clasei I și a promovat în iunie 1941, obținând media generală

14 Nóda Mózes, Învăţământul confesional romano-catolic în perioada interbelică, în Studiu Universitatis Ba-beş-Bolyai, Theologia Catholica Latina, XLVII, 1, 2002, p. 100.15 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 80/ 1915-16, f. 2. 16 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 80/ 1915-16, f. 6.17 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 49/ 1939-40, f. 5. 18 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 58/ 1941-42, f. 174.

7,5819. Un alt elev care a studiat la această școală este și Enrico Fanciotti. Acesta este unul dintre elevii care au excelat în diferite domenii, ca de exemplu: în perioada 1952 și 1972, Enrico a fost pianist și dirijor al Orchestrei de Muzică Ușoară a Arhitecților din București. De asemenea, Fanciotti a fost un apropiat al arhitectului și regizorului Liviu Ciulei. În Cimitirul Catolic din Brăila se află cavoul familiei Fanciotti, unde este înmormântat și Enrico, compozitor, arhitect, pianist, textier și dirijor.

Dintr-o adresă primită de la Inspectorat reiese că școala începuse să fie dorită de cât mai mulți părinți care își trimiteau copiii să învețe chiar dinainte de a împlini vârsta necesară pentru a merge la școală. Așa se întâmplă și în cazul elevului Veis Josse, care este acceptat cu 6 luni mai devreme de a împlini vârsta necesară pentru a merge la școală în clasa I la Școala primară romano-catolică din Brăila20.

Regimul de examinare al absolvenţilor şcolilor private era unul special şi de aceea Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, prin Direcţiunea Învăţământului Profesional şi Particular, director fiind Mihail Brătilă şi Biroul Examenelor Particulare înştiinţează toate şcolile particulare în ceea ce priveşte susţinerea examenelor de curs secundar pentru anul 1915. Având în vedere dispoziţiile art. 112 până la art. 142 din Regulamentul şcolilor secundare, privitoare la examinarea şcolarilor preparaţi în particular pentru cursul secundar şi la examenele de diferenţe, Ministerul face următoarea înştiinţare:

Examenele şcolarilor preparaţi în particular pentru gimnazii, şcoli secundare de 19 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 58/ 1941-42, f. 222. 20 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 49/ 1939-40, f. 4.

74

EX LIBRIS - 2017

fete, şcoli comerciale şi licee:1. Elevii şi elevele pregătiţi în familie

sau în institute particulare sunt admişi să treacă examen pentru materiile cursului secundar. Nu se vor admite la acest examen şcolarii eliminaţi din şcolile Statului pe tot timpul cât au fost eliminaţi şi nici şcolarii care fiind înscrişi într-o şcoală secundară a Statului au părăsit-o după 31 decembrie.

2. Cererile pentru înscrieri la examen se adresează Ministerului, Direcţiunea Învăţământului Profesional şi Particular, până la 30 aprilie, începând de la 1 martie. Orice cerere primită după această dată va fi respinsă, iar candidatul va pierde dreptul de a da examen atât în iunie cât şi în septembrie. Elevii vor trebui să treacă examenul în oraşul în care s-au pregătit, afară de cazul când în acel oraş nu s-ar afla nici o şcoală secundară a Statului de felul acelora pentru care se cere trecerea examenului. În acest caz vor cere înscrierea în oraşul cel mai apropiat.

3. Pe lângă petiţiunea de înscriere vor trebui anexate următoarele acte: Dacă se cere a se trece examenul pentru clasa I secundară, certificat public de trecerea claselor primare şi actul de naştere; iar dacă se cere înscrierea pentru examenul unei alte clase secundare, certificat public de promoţie din clasa secundară precedentă, şi dacă certificatul este obţinut ca elev preparat în particular înainte de 1907 şi actul de naştere. Recipisa din care să se constate că s-a vărsat la o casă publică, în contul administraţiei Casei şcoalelor, suma de 50 lei pentru cursul inferior de liceu sau şcoală secundară de fete şi 80 lei pentru cursul superior de liceu sau şcoală secundară de fete. Taxa de corigenţă este de 25 lei. Taxele depuse nu se vor restitui chiar dacă candidatul nu se prezintă la examen, afară numai de cazul când elevul nu a fost înscris de minister la examen.

În septembrie nu vor fi admişi decât corigenţii rămaşi din iunie şi cei amânaţi de minister pentru motive bine şi la timp justificate. Înscrierile la aceste examene se vor face numai până la 10 august cel mai târziu. Zilele de examen pentru şcolarii pregătiţi în particular vor fi de la 1 la 20 iunie inclusiv, fără deosebire de duminici şi sărbători. Orele de examen vor fi de la 7:30 şi de la 2 la 6 p.m.

Examene de două clase, una în iunie şi alta în septembrie vor putea fi susţinute de elevii care vor promova prima clasă cu medie 7.50 sau celor care vor avea 15 împliniţi pentru clasa a II a şi câte un an în plus pentru fiecare clasă următoare. Examenele de absolvire ale şcolarilor preparaţi în particular din clasele a IV–a de gimnaziu şi a VIII -a de liceu şi şcoală secundară de fete se vor face în şcolile secundare publice, înaintea aceloraşi comisii, în aceleaşi zile şi după aceleaşi reguli ca şi pentru şcolarii din şcolile publice. La clasa a IV-a examinarea se face la cele patru obiecte, respectiv matematică, limba română, istorie și geografie. Notele date la examen se vor trece atât în catalog, cât și în foaia matricolă. Fiecare şcolar va plăti pentru aceste examene o taxă de 30 lei pentru cursul inferior şi 40 lei pentru cursul superior. Şcolarii care au urmat cursurile unei şcoli secundare cu programă diferită vor trece un examen de diferenţă pentru materiile din programa acelor clase secundare care lipsesc din programa claselor pe care le-au urmat. Acest examen se va trece înainte aceleaşi comisii, care examinează şcolarii pregătiţi în particular. Examenul de diferenţă se poate trece pentru oricâte clase deodată, începând cu clasa ce urmează imediat celei pentru care se prezintă certificat. Examenul se va trece treptat, începând cu clasa cea mai inferioară. Pentru fiecare clasă se plăteşte o taxă de 20 lei. Dacă candidatul nu reuşeşte la o clasă, el nu va fi examinat mai departe pentru o altă clasă şi taxele plătite pentru aceste clase nu se vor restitui. La examenele de diferenţă nu există corigenţă21.

Surse foto: Darea de seamă din anii 1931 – 1933; https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/04/24/enrico-andrea-fanciotti-39/scoala-romano-catolica-de-baieti-braila-1930/; https://imaginecontinua.wordpress.com/2012/04/24/enrico-andrea-fanciotti-39/enrico-fanciotti-1932/.

(Continuarea articolului în numărul următor al revistei Ex Libris)

Alina CAPLEA, profesor

21 SJAN Brăila, fond Școala de băieți romano-catolică, dosar 1/ 1914-15, f. 17.

75

EX LIBRIS - 2017

Periplul nos-tru prin paleta etnică a Brăilei continuă astăzi cu Comuni-tatea Rușilor Lipo-veni. Mai vechi sau mai noi, mai mulți sau mai puțini, mai bogați sau mai săraci și aceștia au marcat prin munca lor dez-voltarea, spiritul și farmecul orașului cosmopolit.

După războiul din 1828-1829, care aduce eliberarea Brăilei, este reînființat județul Brăila, care avea două plăși - unități administrative: Vădenii având 20 de sate și Balta cu 38 de sate. Astfel se acordă orașului o porțiune de teren numită Izlaz consemnată pe hartă în anul 1835. Aceasta conținea și două cătune: Iarba Dulce, către Vărsătura, și Piscul Brăilei.

Potrivit lui Andrei Antipov lipovenii din Brăila au venit în acest sat până la 1820-1830… astăzi cartierul Pisc, lângă Brăilița. Practic, Brăila are două zone ale rușilor lipoveni: Comorofca, localizată central-estic și cealaltă, mai numeroasă, în nordul Brăilei - cartierul Pisc. În decursul secolelor comunitatea s-a dezvoltat în jurul bisericilor ce iniţial reprezentau coloana tuturor activităţilor, ruşii-lipoveni fiind nişte oameni foarte credincioşi. În acest spațiu s-au ridicat trei biserici, două în cartierul Pisc (Hutăr), devenit un fel de patrie a lipovenilor, și una în Centrul Vechi (Biserica Mitropolitană), care datează din 1856. La Brăila se află Centrul Mondial al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi de peste șapte decenii.

În urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Catedrala Mitropolitană a fost mutată într-una din bisericile din cartierul Pisc, locul în care se află concentrată comunitatea rușilor lipoveni din Brăila. Catedrala poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului care se prăznuiește în fiecare an la 14 octombrie. În anul 1996, Ministerul Culturii a declarat oficial Catedrala Mitropoliei de Rit Vechi din Brăila monument istoric.

Comunitatea Rușilor Lipoveni din Brăila este deservită de această catedrală care adăpostește moaștele primului Mitropolit al rușilor staroveri, Ambrozie. Biserica Ortodoxă de Rit Vechi este păstorită de mitropolitul I.P.S. Leonti (Izot Lavrente) și Episcopul-vicar P.S.Ghenadi (Timofei Grigore).

Pe strada Târgoviștei funcționează școala unde învață copiii rușilor lipoveni, Școala cu clasele I-VIII Alexandr Sergheevici Pușkin (nr. 21), înființată în anul 1904 și completată în 1976 cu o nouă clădire. Spiritul nealterat al lipovenilor este transmis mai departe și de Ansamblurile Dunărea liniștită și Scorușul alături de Fundaţia Obscina.

Potrivit rezultatelor definitive ale Recensă-mântului Populației și al Locuințelor care a fost realizat în 2011, numărul rușilor lipoveni din județul Brăila a scăzut sub două mii, respectiv 1.940 de persoane, deși în scriptele bisericilor

Comunitatea Ru]ilor Lipoveni din Br`ila

Carmen BORDEIBibliotecar


76

EX LIBRIS - 2017

figurează mult mai mulți. De organizarea acestora se ocupă Comunitatea Ruşilor Lipoveni - Filiala Brăila, având ca președinte pe Jipa Rubanov Fedosia. Comunitatea își desfășoară activitatea în sediul de pe strada Alexandru Davila nr. 13, sediu inaugurat la 4 iunie 2006. Multiplele legături create de-a lungul anilor în interiorul comunității brăilene, în domenii precum cel cultural, sportiv, economic și administrativ au dus la coexistenţa etnică de astăzi, aceasta concretizându-se într-o suită de simpozioane, conferinţe şi alte manifestări socio-culturale.

Urmează o prezentare a acestora, respec-tând ordinea cronologică.

În anul 1996, respectiv 28-29 septembrie, Brăila a găzduit Festivalul Național de Cântec, Dans și Port popular al rușilor lipoveni la care au participat peste 500 de invitați. Manifestarea, ajunsă la cea de a II-a ediție, a fost organizată de Comunitatea Rușilor Lipoveni - Filiala Brăila, Inspectoratul pentru Cultură, Primăria Municipiului Brăila în colaborare cu Ministerul Culturii.

În anul 1998, pe 15-16 august, are loc în orașul nostru a IV-a Conferință a Comunităților Rușilor Lipoveni din România. Lucrările au fost prezidate de Maria Ștefan - președinte al C.R.L., iar lucrările s-au încheiat cu un spectacol susținut de Ansamblul Tihîi Dunai. Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, din Pisc, a fost gazdă, pe data de 16 septembrie în același an, pentru Congresul Mondial al Etniilor de Rit Vechi.

La data de 19 ianuarie 2001, Comunitatea Rușilor Lipoveni – Filiala Brăila a fost implicată în organizarea Spectacolului Visuri trandafirii - un music hall după farsele lui A. P. Cehov, în regia Ecaterinei Hariton Ivan. Piesa jucată de membrii C.R.L. - Filiala Tulcea a făcut parte dintr-un proiect cultural ce viza promovarea tradițiilor rușilor lipoveni, finanțat de Uniunea Europeană.

Școala Gimnazială Al. S. Pușkin a fost, în ianuarie 2002, gazda unei manifestări culturale menită să sărbătorească Anul Nou și Sf. Vasile pe rit vechi. Ansamblul Scorușul și Ansamblul

Dunărea liniștită au prezentat un program bilingv dedicat mai întâi operei lui Mihai Eminescu și apoi i-au colindat pe cei prezenți.

În perioada 30 august - 2 septembrie 2002, se desfășoară la Brăila Festivalul Cântecului, Portului și Tradițiilor organizat de C.R.L. - Filiala Brăila și Agenția Teritorială a Taberelor și Turismului în colaborare cu Prefectura, Consiliul Județean, Primăria și Inspectoratul Școlar Județean Brăila. Petrecut sub moto-ul Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți, festivalul aflat la cea de a III-a ediție, a debutat cu o splendidă paradă a portului popular și a beneficiat de participarea a 19 grupuri artistice.

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, organizează la Brăila între 9-10 noiembrie 2002, a VI-a Conferință Națională a Comunităților Rușilor Lipoveni din România. În prezența a 156 de delegați cu drept de vot, cu participarea consulului general al Rusiei, Boris Perevidov și prezidată de Jipa Fedosia Rubanov, lucrările conferinței au vizat în primul rând analiza activității comunității în perioada 2001-2002.

În luna septembrie a anului 2003, Școala gimnazială Alexandr Sergheevici Pușkin a primit din partea Agenției Naționale Socrates acceptul pentru o colaborare cu școli din șapte țări europene. Tema colaborării cu partenerii europeni a fost Valorificarea tradițiilor, coordonatorul programului la nivelul școlii din Brăila fiind prof. Maria Ștefan, directorul unității de învățământ menționate.

Comunitatea Rușilor Lipoveni – Filiala Brăila sărbătorește la data de 14 ianuarie 2004, la aceeași școală gimnazială, trecerea în noul an după calendarul ortodox de rit vechi și celebrarea poetului național Mihai Eminescu. Momentul artistic a cuprins o parte lirică și spectacolul grupurilor Scorușul și Dunărea liniștită.

Simpozionul Științific Cultura rușilor credincioși de rit vechi în context național și internațional, ediția a IV-a a avut loc în perioada 10-13 mai 2005, manifestare în cadrul căreia se aniversează 15 ani de la înființarea

77

EX LIBRIS - 2017

Comunității Rușilor Lipoveni din România și apariția numărului 150 a publicației Zorile. Organizat cu scopul păstrării și punerii în valoare a culturii tradiționale a credincioșilor de rit vechi, simpozionul de la Brăila va reuni cercetători ai fenomenului starover din țară și străinătate. La sediul C.R.L. - Filiala Brăila se deschide în iunie 2005 Clubul Copiilor etnicilor.

Clubul Voltin își propune în iunie 2007 o relaționare între comunitățile brăilene. Inimoasa inițiativă se concre-tizează în proiectul Să ne cunoaștem mai bine care a re-unit Comunitatea Elenă Brăila și Co-munitatea Rușilor Lipoveni Brăila. La întâlnirea care a avut loc s-au pre-zentat o parte din tradiții: rușii și grecii și-au descris costumele populare, au cântat și au făcut o demonstrație de dans tradițional.

În perioada 21-22 aprilie 2007, cu ocazia Zilei Pământului, elevii Școlii Gimnaziale Al. S. Pușkin au fost antrenați în acțiuni de voluntariat, participând la lucrări de ecologizare a spațiului de joacă pentru copii din Parcul Monument. Prin grija comunității locale a rușilor lipoveni, copiii au fost implicați și în activități de revigorare a sportului. Astfel, C.R.L. -Filiala Brăila în parteneriat cu Direcția Județeană de Tineret și Sport au organizat în perioada 15-19 iulie 2007, Cupa Minorităților - Olimpiada Internațională de Tineret unde au participat 140 de copii. Bilanțul copiilor brăileni a fost unul pozitiv deoarece din 39 de premii acordate ei și-au adjudecat 12. Echipa Școlii Gimnaziale Al. S. Pușkin a câștigat locul 2 la handbal mixt, locul 2 la șah și locul 1 la tenis de masă.

Anul 2008 debutează în tabăra etnicilor lipoveni cu lansarea unui CD al grupului Scorușul ce conține folclor ruso-lipovenesc intitulat Lipo Folk Mania, orchestrație și acompaniament Andrei Ivanov. Astfel se marchează finalizarea proiectului Anul 2007, anul studierii limbii ruse derulat în cadrul școlii mai sus amintite. În

perioada 22-25 mai 2008, are loc primul Festival al Poeziei Ruse, organizat de Comunitatea Rușilor Lipoveni - Filiala Brăila, la care au participat elevi din zonele reprezentative pentru comunitatea rușilor, avându-l ca invitat special pe poetul Nichita Danilov. Tot în acest an, în perioada 6-7 septembrie, Comunitatea Rușilor lipoveni - Filiala Brăila organizează cu sprijinul Primăriei și Prefecturii Brăila, Festivalul Interetnic pentru Copii și Tineret care se remarcă printr-o bogată paradă de costume și spectacole diverse.

Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila începe în data de 8 aprilie 2014 un proiect european intitulat Monografia rușilor lipoveni din Brăila: pescuitul, activitate tradițională, ce își propune să trateze acest subiect sub cele mai relevante aspecte, evidențiindu-se contribuția pe care această comunitate a adus-o și o mai aduce Brăilei. Finalizat la data de 2 mai 2015, proiectul s-a concretizat prin apariția volumului cu același titlu semnat de prof. Ioan Munteanu.

Eveniment important, Proiectul Rușii lipoveni din România - Istorie și actualitate. Comunitatea Rușilor Lipoveni din Brăila - model de conviețuire multietnică în context național și european, se derulează la Brăila în perioada 15 iunie - 15 noiembrie 2015. Desfășurându-se sub moto-ul: Fără un trecut, prezentul n-ar exista, iar dacă nu este spirit, nu ai pentru ce cugeta, proiectul se finalizează cu lansarea volumului cu titlul de mai sus, semnat de Pavel Tudose, la data de 19 decembrie 2015, în sediul Muzeului Brăilei Carol I şi Centrul Diversităţii Culturale din Piaţa Traian nr. 3. Cartea a fost realizată în cadrul unui

78

EX LIBRIS - 2017

Muzeul Brăilei Carol I, Comunitatea Rușilor Lipoveni - Filiala Brăila și Fundația Obscina a organizat, la data de 13 august 2017, Ziua Culturii Rușilor Lipoveni. Evenimentul a cuprins o expoziție de obiecte, cărți și periodice din cultul acestei comunități și expoziția de artă plastică semnată Paul Petrov, Ana Sisoi și Cristina Urse.

De asemenea, au prezentat alocuțiuni Viorel Marian Dragomir, primarul Municipiului Brăila, prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei Carol I și prof. Fedosia Jipa Rubanov, președintele Comunității lipovenești din Brăila.

Toate aceste acțiuni ce au fost organizate de Comunitatea ruşilor-lipoveni din Brăila, și nu numai, sunt menite să prezinte această minoritate într-o lumină reală şi corectă, cu tradiţiile lor pline de culoare şi spiritualitate profundă, cu oameni valoroși care şi-au adus contribuţia de-a lungul timpului la evoluţia oraşului de la Dunăre.

proiect editorial, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, derulat de Fundaţia

Obscina Brăila, în parteneriat cu Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România.

În martie 2017, la Biblioteca Județeană Panait Istrati are loc evenimentul A. S. Pușkin - Magie, repere și destin organizat în parteneriat cu Asociația Obștea Cazacilor și Școala cu clasele I-VIII Al. S. Pușkin. Manifestarea a cuprins o expoziție de cărți ale renumitului autor rus, cărți poștale ilustrate pe aceeași temă și desene realizate

de copii. Aceștia au susținut și un spectacol ce a cuprins poezie, cântece și momente de teatru.

79

EX LIBRIS - 2017

PROIECTE

Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila și-a propus în luna mai a acestui an să dedice două zile elevilor brăileni din clasele a XI-a și a XII-a. Astfel a fost inițiat proiectul Cartea vie a profesiei prin intermediul căruia adolescenților li s-a oferit posibilitatea să își formeze o nouă viziune asupra profesiilor pentru care vor opta după terminarea studiilor. Elevii au interacționat cu diverși profesioniști aflați în câmpul muncii, din domenii diverse, care le-au răspuns acestora la întrebările legate de profesiile pe care le au în vedere pentru viitor. Au fost prezenți în zilele de 15 mai și 16 mai 2017, la Sala de Lectură a bibliotecii peste 30 de specialiști în meserii precum: polițist, militar, avocat, medic, asistent, profesor, specialist IT, antreprenor, psiholog, inginer, scriitor, funcționar public, farmacist, instructor auto etc.

În prima zi peste 150 de elevi, însoțiți de profesori, au răspuns invitației Bibliotecii Județene Panait Istrati. Colegiul Național Gh. M. Murgoci, Liceul de Arte Hariclea Darclée, Liceul Teoretic M. Sebastian și Colegiul Tehnic P. Istrati ne-au fost alături în acest demers, impactul fiind unul pozitiv. Tinerii s-au arătat interesați atât de profesiile pentru care se pregătesc, cât și de altele la care nici măcar nu s-au gândit până atunci.

Timp de două ore au avut la dispoziție 24 de cărți vii pentru a se informa în legătură cu posibilele lor cariere.

A doua zi, aproape 100 de elevi și profesori au venit la bibliotecă pentru întâlnirea cu specialiștii. De această dată ne-au vizitat Liceul Teoretic Nicolae Iorga, Liceul de Arte Hariclea Darclée, Colegiul Tehnic C. D. Nenițescu, Colegiul Național N. Bălcescu și Liceul Pedagogic D. P. Perpessicius. 26 de profesii precum cele de militar, medic, polițist, avocat, specialist IT, psiholog, actor/regizor sau chiar antreprenor le-au atras atenția tinerilor care au aflat secretele meseriilor pe care ar putea să le practice în viitor.

Cărțile vii care s-au implicat în proiect sunt: Nicoleta Codrescu (inspector de specialitate Centrul Antidrog Brăila); Cati Lupașcu (redactor șef Obiectiv Vocea Brăilei); colonel Ion Ilie, plutonier adj. șef Alexandru Tudor, purtător de cuvânt Ștefan Stoian (Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dunărea Brăila); Marian Stanciu și Georgeta Novac (coregrafi); Eduard Bucureșteanu (psiholog); Marian Coman (scriitor); Constantin Neagu (fotograf); Mădălin Gorciu (inginer navalist); Monica Lăpușneanu și Cristina Stănescu (medici);

Proiect Cartea vie a profesiei la Bibliotec`

80

EX LIBRIS - 2017

Cristian Bratu (asistent medical); Bogdan Constantinoiu și Profira Constantinoiu (farmaciști); Anca Cismaru și Lucian Sabados (regizori artistici Teatrul Maria Filotti Brăila); Ionel Avrămescu (recrutor militar - Biroul Informare Recrutare); Teodora Martin (consilier vânzări Selgros cash & carry); Georgiana Nica (responsabil marketing Carrefour Brăila), Roxana Negrău (responsabil resurse umane Carrefour Brăila), Dan Toma (director Carrefour Brăila); Paul Bordei, Nicolae Jianu și Radu Jianu (antreprenori); Viorica Brăileanu (Banca Raiffeisen); Diana Mircea (BCR); Camelia Vechiu (economist Universitatea Constantin Brâncoveanu); Gianina Tudose (funcționar public Primăria Brăila); Anna Sarău, Viorel Iordache (Inspectoratul de Poliție Județean Brăila); Adriana Mihăilă (profesor matematică);

Sorin Boșneag (agent turism Unita Turism); Mihai Guduleasa, Daniel Gaceu (Penitenciarul Brăila); lt. Lucia Ionescu, lt. Angelică Ionescu (Inspectoratul de Jandarmi Județean Brăila); Mihai Ichim (specialist IT); Nela Constantinescu și Marilena Ioanid (profesori/artiști plastici); Huluba Iuliana (avocat); Nicolae Florin (instructor auto Școala Șoferilă Brăila).

Inițiatorii și coordonatorii proiectului au fost Roxana Neagu și Teodora Soare. Ne propunem ca acest proiect să devină o tradiție în cadrul Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila și sperăm că ediția din anul 2018 va atrage mai mulți tineri interesați, având în vedere reacțiile pozitive atât ale elevilor și profesorilor, cât și ale cărților vii prezente în cele două zile ale acestei activități.

Roxana NEAGUTeodora SOARE

81

EX LIBRIS - 2017

În luna mai 2017, Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, prin Secția pentru Copii. Ludotecă și Liceul Teoretic Mihail Sebastian au inițiat prima ediție a concursului interjudețean Pledoarie pentru lectură, coordonatori fiind profesor Oana Ghețu și bibliotecar Doinița Mihaela Stanciu.

A citi este o artă care depinde de experienţa şi cultura individuală. Lectura este contactul cititorului cu textul literar. Se înţelege că gustul pentru lectură se formează mai timpuriu decât interesul pentru cartea ştiinţifică. Dacă lectura elevilor este sistematic organizată şi îndrumată, ţinându-se seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, interesul pentru lectură creşte. Când lectura este neglijată, tratată superficial, formulându-se numai simple cerinţe, această activitate nu-şi mai aduce contribuţia atât de necesară la formarea personalităţii elevilor din punctul de vedere al limbajului şi al îmbunătăţirii lor spirituale.

Lectura are acum rivali redutabili care îi amăgesc îndeosebi pe cei mici. Televizorul, calculatorul, internetul au devenit repere pereche pentru fiecare generaţie din ultimii ani. Viaţa noastră, trăită la început de secol XXI, este marcată de la mic la mare de amprenta marilor descoperiri ştiinţifice care au făcut paşi uriaşi în timp foarte scurt. Se naşte astfel întrebarea: mai este cartea o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi cum afirma scriitorul român Tudor Arghezi?

Prin proiectul Pledoarie pentru lectură, adresat elevilor, pornind de la clasa a II-a, până la clasa a XII-a, s-a dorit găsirea de modalităţi şi tehnici care să contribuie la stimularea interesului pentru lectură. Acest lucru s-a realizat cu mai multă uşurinţă deoarece activităţile desfăşurate au depăşit spaţiul sălii de clasă sau al camerei copilului, biblioteca devenind mediul cel mai potrivit să ofere posibilitatea familiarizării cu ambientul, păstrând atmosfera de lucru şi parfumul celor ce au aşternut pe hârtie creaţiile lor de-a lungul timpului.

Concursul a fost structurat pe două ramuri ale creației – literară și plastică. În ceea ce privește domeniul literar, candidații au avut posibilitatea de a se exprima printr-o compunere, un eseu sau un text argumentativ. Cei înclinați către artele plastice au fost încurajați să se exprime prin tehnici diferite, la alegere, inclusiv fotografie. Lucrările înscrise în concurs au avut în comun condiția de a fi realizate în format A4, pe suport de hârtie.

Temele propuse participanților au variat în funcție de categoria de vârstă. Astfel, pentru elevii ciclului primar și gimnazial tema s-a intitulat Cartea care m-a influențat, iar elevii mai mari, aflați la liceu au avut posibilitatea să opteze, pe lângă această temă, pentru Lectură vs tehnologie. Ineditul proiectului a constat în faptul că și profesorii au participat cu propriile creații literare, alături de elevi.

Pe 9 iunie 2017 a avut loc jurizarea lucrărilor înscrise. Au participat în concurs 182 de creaţii literare şi plastice din judeţele Brăila, Braşov, Vâlcea şi Bacău, iar dintre acestea 60 de lucrări au fost premiate.

Doinița Mihaela STANCIU, bibliotecarOana GHEȚU, profesor

Proiect educa\ional Pledoarie pentru lectur`

82

EX LIBRIS - 2017

Încheierea unor parteneriate cu Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila a dat o notă de noutate și atractivitate proiectelor realizate în școli, prin caracterul educațional al acestora. Acestea au la bază forme diverse de educație, de la cea științifică, la cea cultural-artistică, moral-civică sau tehnico-aplicativă, ceea ce asigură o pregătire suplimentară, fiind în pas cu noul, stimulând totodată promovarea lecturii ca o necesitate a progresului omului și societății.

Pentru a sădi în sufletul elevilor dragostea pentru lectura poeziei, i-am invitat să realizăm, prin intermediul unui proiect, o incursiune în universul liric românesc, deoarece pentru elevi poezia poate fi un punct de pornire în formarea acestora. Consider că interesul pentru lectura poeziei are o semnificativă importanță în toate etapele vieții, iar receptarea ei trebuie să înceapă încă din copilărie pentru a fi îndrăgită de copii și căutată de adolescenți și adulți ca o sursă principală de cunoaștere și de exprimare a trăirilor.

Inițierea proiectului de cercetare didac-tică Incursiune în lirica românească mi-a oferit posibilitatea să reactivez cunoștințele

și competențele de lecturare ale elevilor, să le consolidez, prin aplicarea lor pe texte lirice, pentru înțelegerea acestora și să dezvolt capacitățile de exprimare orală și scrisă ale elevilor. Pentru alegerea celor mai bune metode de studiu am luat în calcul necesitatea unui demers formativ bazat pe colaborare, pe dezvoltarea capacității de descoperire, de creare și de emitere a unor judecăți de valoare.

Prin aplicarea experimentală am dorit apropierea elevilor de textele lirice în vederea receptării acestora, a decodării mesajului, a semnificației titlului și formularea propriilor opinii, argumente și idei. Scopul general a fost educația estetică prin orientarea lecturii elevilor și cultivarea dragostei pentru poezie, ceea ce oferă o ieșire din universul real.

Experimentul didactic s-a bazat pe obser-varea sistematică și evaluarea performanțelor școlare atât la clasă cât și în cadrul Proiectului Educațional Județean Incursiune în lirica românească care a avut ca parteneri Școala Gimnazială Mircea Vodă, Școala Gimnazială Surdila-Găiseanca și Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila. Activitățile proiectului s-au desfășurat bilunar pe aceeași temă în cele două școli. În cadrul proiectului, elevii au fost îndrumați, încurajați și ajutați să descopere tainele textelor literare prin știința lecturii, prin antrenarea lor în efectuarea unor lecturi și interpretări artistice de calitate. Activitățile proiectului au vizat aplicarea unor strategii de lectură specializată pe creațiile unor mari poeți: Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu, Nichita Stănescu și Lucian Blaga.

Această cercetare scoate în evidență importanța metodelor activ-participative care

Biblioteca Panait Istrati Br`ila, o poart` între trecut, prezent ]i viitor

83

EX LIBRIS - 2017

au rolul să mobilizeze energiile elevului, să-i concentreze atenția, să-i stârnească curiozitatea, să-i câștige adeziunea logică și afectivă față de cele învățate. Cercetarea pune accent pe cunoașterea operațională și pe învățarea prin acțiune. Acestea au caracter formativ-educativ, spre exemplu lectura independentă, dialogul euristic, învățarea prin explorare și descoperire, discuțiile colective etc.

Pentru o bună receptare a textului s-au utilizat grile de lectură adecvate fiecărui tip de text liric care au ajutat elevii să se familiarizeze mai ușor cu textul și să-și formeze strategii de lectură care au condus la formarea unor abilități de lucru.

Activitățile desfășurate în cadrul proiectului au avut un caracter diferit față de cele din timpul unei ore obișnuite de curs. Una dintre acestea a fost vizita, intitulată Biblioteca, prietena mea, la Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, devenită prilej de delectare intelectuală și estetică pentru elevii impresionați de atmosfera instituției. Spațiul bibliotecii a captat atenția elevilor, contribuind la stimularea imaginației și le-a deschis acestora orizontul asupra lecturii.

Întâmpinați cu căldură de către Valentina Chiriac, Șef birou Relații cu Publicul, devenită ghidul nostru pe parcursul activității, am pășit cu emoție pe treptele edificiului brăilean. După prezentarea proiectului educațional județean Incursiune în lirica românească, elevii au oferit și au participat la un recital de poezie.

Ceea ce a urmat pe parcursul vizitei s-a estompat pentru mine ca profesor, iar impresiile personale m-au învăluit, simțind Biblioteca Panait Istrati Brăila o poartă între trecut, prezent și viitor.

Am pornit din sala de lectură a sediului modern către corpul vechi al bibliotecii. Acesta, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în stil neoclasic, structurat pe două nivele, un imobil încărcat de propria istorie, ne-a impresionat prin detaliile sale arhitecturale. Copiii au aflat că această parte a clădirii bibliotecii a fost ridicată și locuită de familia unor importanți negustori ai Brăilei, familia Alexandrescu. Eu însămi încercam să captez informațiile date de Valentina Chiriac și să observ detaliile clădirii. Doream să rețin cât mai multe din cele expuse, din lucrările pline de culoare ale lui Vespasian Lungu și ale lui Petre Alexandrescu expuse în spațiul bibliotecii evocând istoria locului.

Părea că totul prinde viață. Din plafoanele pictate în diverse stiluri: rococo, grecesc și oriental, din imaginile cu Brăila veche de pe pereți se desprindeau povești din secolul al XIX-lea. Jocurile de culori de pe pânză prindeau viață alături de personaje din secole trecute care coborau din rafturile cu cărți sau de oriunde. Toate își cereau dreptul la a fi citite, privite, admirate.

Odată ajunși pe scara interioară, în fața oglinzii în stil venețian, am simțit că ne aflăm la limita dintre real și ireal. Eu mă priveam în oglindă și simțeam că văd, ca printr-o licărire de ape, în spatele meu

84

EX LIBRIS - 2017

cum se strecoară imaginea unei familii boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea care nu se dorea uitată. Păream prizonieră într-un timp diferit din care nu doream să mă întorc. Oglinda ne unise. Oglinda mă vrăjise. Ea a adus alături de mine, pentru un moment, o lume uitată de timp. Desprinsă cu greu din fața oglinzii, am ajuns pe balconul cu vedere spre curtea interioară de unde îmi închipuiam că aud tropotul cailor și sunetul roților de lemn ale căruțelor negustorești care intrau și ieșeau grăbite pe înalta poartă a curții interioare devenită o poartă dintre trecut și prezent, căci dincolo de aceasta se auzeau, real, motoarele cailor putere ale mașinilor care treceau prin fața bibliotecii.

Emoțiile au devenit și mai puternice când, prinsă între fascinantele oglinzi paralele din holul principal al clădirii, m-am simțit absorbită într-un decor ce îmbina sfârșitul de secol XIX alăturat celui cotidian. Simțeam că toate îmi sunt familiare și că veșnicia a coborât peste mine, că universul îngloba lumi trecătoare al căror curs firesc mă purta liniștită spre infinit.

Aici, cei conștienți de trecerea timpului reușesc să dea mâna cu trecutul, prezentul și viitorul în același timp. Întoarcerea în timp este inevitabilă odată ce ai trecut pragul bibliotecii.

Am vizitat și sediul nou al acesteia, purtată pe aripile timpului scurs fără milă, cu regretul desprinderii de magia cărților vechi și noi, încercând să păstrez cât mai multe din imaginile și senzațiile acestor clipe. În timpul petrecut printre rafturile cu cărți ordonate pe criterii tematice și semnalate cu indicatoare de autori, am descoperit o îmbinare armonioasă a tradiționalului cu modernul, a cărții cu tehnologia informației și comunicațiilor. Cu cât mă apropiam de holul principal, tehnologia devenea mult mai prezentă. Display-ul ce domină parterul sediului derula prezentări video ale unor cărți scrise de autori renumiți, oferind celor interesați informații despre titlurile noi aflate, în așteptare, pe rafturi.

În curtea bibliotecii, am privit cu nostalgie, ca printr-o clepsidră, ferestrele imense care trimiteau lumină către depozitul de cărți. Am simțit că acestea refractau nu doar razele soarelui asupra cărților ci și asupra păstrătorilor tezaurului literar.

Glasurile entuziasmate ale copiilor, răsunând în curtea bibliotecii, m-au trezit din reverie, anunțând timpul întoarcerii la atmosfera sălii de clasă unde sunt profesor. Copiii, încărcați de energie creatoare, inspirați și motivați pentru orele de lectură ce vor urma, mă înconjurau cu bucuria lor descătușată. Doar eu mai doream să stărui în lumea ideilor și să prelungesc magicul acestei vizite. Spectacolul acestui loc plin de istorie, de emoție și energie rămânea pentru mine de neegalat, însă copiii îmi aminteau, cu întrebările lor nesfârșite, nevoia firească de a relua ritmul cotidian: cercetare, demers formativ, metode de studiu, aplicare experimentală, decodarea mesajului, semnificația titlului, educația estetică, orientarea lecturii elevilor, cultivarea dragostei pentru poezie...

Vasilica MITACHE,profesor

85

EX LIBRIS - 2017

BIBLIOTECARI {N ASOCIA|IE

Cât de inventive sunt bibliotecile din România, dar și cele din străinătate atunci când vine vorba despre a atrage public și a dezvolta creativitatea utilizatorilor? Despre aceste aspecte s-a discutat la Conferința Națională BiblioPUBLICA Bibliotecile – parteneri în dezvoltarea creativă a utilizatorilor, susținută de Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), desfășurată în perioada 26 – 28 aprilie 2017 la București.

Ca de fiecare dată, conferința din această primăvară a fost organizată în preajma Zilei Naționale a Bibliotecarului și Zilei Internaționale a Cărții și a Drepturilor de Autor. Peste 150 de participanți din România și străinătate s-au reunit pentru a realiza un schimb de bune practici. Cei patru experți internaționali invitați la eveniment – Brandy Bates din SUA, Lakki Patey din Norvegia, Marina Giareni din Grecia și Dinka Spirovska din Bulgaria - au vorbit despre educația creativă a adulților și despre abordarea inovativă a dezvoltării prin cultură, atât în deschiderea conferinței, cât și la atelierele susținute pe parcursul celor două zile de instruire.

Cu acest prilej, ne propunem să aducem în discuție importanța bibliotecilor în procesul de educare și dezvoltare creativă a utilizatorilor, precum și în coagularea inițiativelor de proiecte orientate pe nevoile audiențelor noastre. Credem cu toată convingerea că biblioteca publică are capacitatea de a stimula transformări de substanță la nivelul comunității. De aceea, ne-am propus să implicăm în această ediție de primăvară a Conferinței ANBPR câțiva specialiști de prestigiu de peste hotare, precum și reprezentanți ai bibliotecilor la nivel național, care să aducă la rampă exemple relevante de biblioteci dinamice și creative, a declarat Sorina Stanca, președinte ANBPR.

Oaspeți din străinătate și exemple de bună practică

Alături de bibliotecarii din România, la eveniment s-a aflat Brandy Bates din SUA, inițiatoarea proiectului Citim Împreună România. Aceasta a vorbit despre importanța lecturii și i-a îndemnat pe cei prezenți să realizeze sesiuni de lectură cât mai dese în biblioteci. Nu în ultimul rând, Brandy Bates a vorbit despre necesitatea continuării acțiunii ZICI și în anii următori, despre modalitățile de dezvoltare ale acestei campanii și despre oportunitățile care au apărut odată cu implementarea acestei activități în România.

Un alt oaspete din străinătate, din Grecia de această dată, Marina Giareni, trainer cu peste 25 de ani de experiență în domeniu, a explicat ce presupune procesul învățării pe tot parcursul vieții și cum acest concept se poate aplica cu succes în cadrul bibliotecilor publice. Mai mult, trainerul a vorbit despre importanța formării adulților prin

Conferin\` ANBPRBibliotecile – parteneri în dezvoltarea creativ` a utilizatorilor

86

EX LIBRIS - 2017

metode inovative rezultate din creația oamenilor inventivi și care aplicate în cadrul bibliotecilor pot duce la rezultate spectaculoase, nu doar pentru biblioteci, cât mai ales pentru utilizatori.

Trainerul Dinka Spirovska din Bulgaria a vorbit despre comunicarea vizuală și alfabetismul vizual, tehnici de lucru extrem de importante în zilele noastre.

Prezentările și atelierele din prima zi i-au avut în centru pe oaspeții străini, dar și pe reprezentanții unor asociații și firme, colaboratori fideli ai lumii biblioteconomiei. Astfel, printre oaspeții invitați să susțină prezentări în plen s-au numărat: Lakki Patey, New Amigos Norge AS, Norway – New Amigos – difference is fun…; Ovidiu Enculescu – Editura RAO; Daniel Marinescu și Marian Arapu, IME România – RFID online în ajutorul dezvoltării serviciilor de bibliotecă; Iulian Dinică și Camelia Macavei, Document Imaging Systems – Digitizare colecții periodice Biblioteca Județeană Arad; Diana Ghiorghieș – Qulto România – Expoziții interactive în bibliotecă și Ovidiu Ana – Code Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice.

După-amiaza a continuat cu o serie de atelierele dintre care amintim: Lectură intergenerațională – resursă de inovație pentru utilizatori (Brandy Bates SUA); Cultivarea parteneriatelor – între abordarea utilitară și advocacy (Ioana Crihană, Marina Giareni – Grecia); Visual Literacy: Growing essential skills in the library (Dinka Spirovska, Bulgaria).

A doua zi a Conferinței ANBPR a debutat cu câteva ateliere susținute de invitați: Design Thinking (Marlene Angheluță); «Unforgettable». Create Your Library Story (Marina Giareni, Grecia); Jocuri de imaginație – invitație de a spune și de a asculta povești (Anca Vasilescu).

De această dată, după-amiaza a fost rezervată prezentărilor în plen, susținute de reprezentanții bibliotecilor participante și nu numai. Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila a pregătit o prezentare la această ediție a Conferinței ANBPR care a vizat activitatea

desfășurată de Serviciul Automatizarea și Dezvoltarea Activităților. Digitizare, dar și modul în care prin intermediul acestui serviciu sunt realizate și promovate activitățile desfășurate de bibliotecă. Prezentarea instituției brăilene Marketing și comunicare în biblioteca publică a fost susținută de Roxana Neagu și Teodora Soare. Alte prezentări care au adus în atenție teme de actualitate din bibliotecile publice din România au vizat serviciile de la Relații cu publicul, dar și activitatea unor compartimente mai puțin vizibile utilizatorilor: Florina Diaconeasa – Biblioteca și vacanța în spații outdoor; Letiția Buruiană – Clubul VIRAL și implicarea voluntarilor în promovarea lecturii pentru categorii speciale de utilizatori; Dediu Titina-Maricica – Interacțiunea utilizatorilor bibliotecii și a editorilor cu sistemul integrat de bibliotecă în beneficiul tuturor; Hulpoi Octavia Dana – Activități pentru copii și părinți în biblioteca de cartier; Sandu Raluca – Biblioteca Exilului Românesc din Paris – Basarab Nicolescu.

Conferința ANBPR a fost un prilej de cunoaștere, de împărtășire a experiențelor și de a pune bazele unor viitoare parteneriate. A intrat în tradiția unor astfel de întâlniri ca ultima zi a conferinței să fie dedicată unor vizite la obiective turistice și culturale din orașul gazdă, ceea ce s-a întâmplat și de această dată, astfel încât, participanții au avut prilejul să se relaxeze împreună după două zile pline de prezentări și workshop-uri.

Teodora SOARERoxana NEAGU

87

EX LIBRIS - 2017

În perioada 2 - 4 octombrie 2017 la Cluj-Napoca s-a desfășurat Conferința ANBPR BIBLIONEXT, cu tema INOVAȚIE. CREATIVITATE. LEADERSHIP, eveniment găz-duit și organizat de Biblioteca Județeană Octavian Goga.

Peste 150 de bibliotecari, experți și colaboratori din țară și din Republica Moldova, directori, personal de specialitate și administrativ, au fost prezenți la ediția de toamnă a Conferinței organizată de Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România (ANBPR), dornici de a căuta noi modele și de a se redefini ca profesioniști.

Dintre prezentările în plen desfășurate în cele două zile ale Conferinței merită să amintim:

IZILIT – metodă inovatoare pentru servicii tradiționale de bibliotecă susținut de Bibioteca Județeană George Barițiu din Brașov în parteneriat cu ANBPR. Un alt proiect implementat la Brașov este CRESC (Cultivăm România Egalității de Șanse pentru Copii) – la Bibliotecă, program ce oferă oamenilor din mediile defavorizate posibilitatea de a avea acces gratuit la cultură;

Ne vedem la bibliotecă! – o campanie pro-biblioteci susținută de programul Novateca din Republica Moldova;

Qulto Education: învață altfel! - prezentare susținută de Diana Gherghieș de la Cultware SRL România, firmă ce produce software pentru lecții interactive online și pachete educaționale ce pot fi susținute în bibliotecile publice;

Părinți reali pentru copii digitali – un program ce expune sprijinul pe care l-ar putea găsi părinții la biblioteca publică, prezentat de psihologul Mircea Toma de la Asociația ActiveWach;

Competiția internațională de proiecte pentru o clădire nouă de bibliotecă în Varna: între emoție și profesionalism - Radka Kalcheva, Biblioteca Publică Varna, Bulgaria;

Code Kids – de la coderii micilor sate la programatorii marilor orașe – Camelia Crișan, Fundația Progress;

Proiectele Asociației – prezentări despre cursurile de dezvoltare profesională, modul de lucru în comisiile profesionale, Reforma Copyright în UE, Proiectele CICLOBIBLIO și Partenering Starter.

Programul Conferinței a inclus pe lângă prezentările în plen și ateliere paralele: Proiecte inedite în biblioteci, Cu bebe la bibliotecă – Bebe cafe, Aspecte profesionale: comunicare, informare, digitizare, Proiectele bibliotecilor din Republica Moldova, Activitatea din bibliotecile mici și mijlocii, Achiziția de documente de bibliotecă în sistemul electronic de achiziții publice – SEAP, E vremea cititului: un program de lectură pentru vară și Clubul de filosofie pentru copii. Manifestările s-au încheiat cu o vizită la Festivalul Internațional de Carte Transilvania. Felicităm echipa bibliotecarilor de la Cluj pentru modul cum au organizat evenimentul și remarcăm faptul că tema Conferinței i-a motivat pe participanți să vină cu idei noi, de bune practici, foarte necesare în profesia noastră. S-a discutat despre leadership de calitate și despre manageri cu viziune, despre bibliotecari deschiși la schimbare și dispuși să performeze, astfel încât bibliotecile să fie recunoscute ca instituții dinamice, care contribuie la încurajarea vieții culturale a comunității.

Laura CAPLEA,bibliotecar

Conferin\a ANBPR - BIBLIONEXT

88

EX LIBRIS - 2017

Profil

Nume și prenume: Elena Țiganov;Studii: Facultatea de Mecanică din Galați – Secția TCM;Ocupația: Bibliotecar, Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, Serviciul Dezvoltarea Colecțiilor și Catalogarea Documentelor;Familie: Un copil.

Elena Țiganov lucrează de 27 de ani la Biblioteca Județeană Panait Istrati din Brăila. În copilărie nu s-a gândit niciodată că va deveni bibliotecar, prima opțiune pentru aceasta fiind meseria de învățător sau chiar profesor de limba rusă, pasiunea pentru limba slavă datorându-se originilor lipovenești ale acesteia. Deși nu a ajuns să practice meseria de profesor, Elena Țiganov a

experimentat mai multe profesii până să ajungă la cea definitivă, de bibliotecar. Lucrând la Serviciul Dezvoltarea Colecțiilor și Catalogarea Documentelor este printre primele persoane care intră în contact cu tot ceea ce este nou, orice document intrat în bibliotecă fiind înregistrat de aceasta.

Chiar dacă de-a lungul timpului a avut mai multe slujbe, unele dintre ele departe de studiile urmate, Elena Țiganov s-a dedicat fiecărui loc de muncă, încercând să-și facă meseria cu dăruire, motiv pentru care își amintește cu plăcere de momentele de început ale carierei sale. Am terminat Liceul «Panait Istrati». M-am îndreptat către profilul real, însă în 1978 liceul s-a orientat către profilul auto și eu a trebuit să continui astfel. Fratele meu era student la Metalurgie, la Galați și glumind cu el i-am spus că o să-i devin colegă. Și astfel am dat la TCM, însă nu am profesat în acest domeniu. Înainte de facultate însă, pentru câteva luni, am avut primul job, la ICRA în locul unei doamne plecată în concediu de maternitate. Întocmeam facturile pentru livrările diverselor mărfuri din domeniul alimentar.

Începând cu anul 1983 s-a angajat la Uzina Progresul din Brăila, la secția Reparații Capitale (mecano-energetic), în paralel urmând facultatea, la seral. Nu-și amintește despre această perioadă ca fiind una ușoară, dar greutățile erau compensate de vârstă și de timpul de care dispunea nefiind căsătorită și neavând copii. Munca susținută în uzină era una grea și solicitantă pentru o femeie, iar oportunitatea apărută de a lucra la un studio de înregistrări a determinat-o să opteze pentru o nouă slujbă la Cooperativa Metalo-Chimică din Brăila.

PORTRET DE BIBLIOTECAR

Elena |iganov

89

EX LIBRIS - 2017

Locul de muncă pe care l-a avut în perioada 1984 – 1988 a fost unul foarte drag Elenei Țiganov: Mi-a venit mai ușor să lucrez aici și să merg la facultate în același timp. Lucram la casete, aveam o aparatură performantă pentru acele vremuri. Oricui venea cu o casetă deteriorată de pe care dorea să recupereze înregistrarea îi puteam spune după câteva minute dacă este posibilă salvarea datelor. Munca mea nu se rezuma doar la acest lucru, făceam înregistrări și reabilitam casetele vechi. Era o meserie frumoasă, mai ales că întotdeauna am iubit muzica și astfel am ajuns să fac acest lucru cu pasiune. Înainte de Revoluție a fost însă nevoită să renunțe la acest loc de muncă, mutându-se în cadrul aceleiași Cooperative, la Secția Proiectare.

În noiembrie 1990 traseul profesional se schimbă, iar drumul urmat de Elena Țiganov o poartă către Biblioteca Județeană Brăila, într-un domeniu nou și total diferit de ceea ce făcuse până atunci. Timp de 20 de ani a lucrat la Catalogare. A început cu redactarea de mână și apoi la mașina de scris a fișelor cărților nou intrate în bibliotecă, făcând descrierea alfabetică și sistematică a documentelor și multiplicând fișele pentru fiecare secție în parte. Din 1996, lucrurile s-au simplificat, odată cu introducerea bazei de date în format electronic. O perioadă bibliotecara a lucrat în completare și la Sala de Lectură. Are amintiri dragi din acele vremuri, mai ales că a lucrat cu publicul. Deși interacțiunea cu utilizatorii nu este întotdeauna ușoară, răbdarea care o caracterizează a determinat-o să găsească soluțiile potrivite diverselor situații întâlnite. Am surprins emoție în glasul bibliotecarei atunci când a venit vorba despre acele timpuri și despre colegii cu care a lucrat și a împărtășit momente grele sau plăcute la fel ca într-o familie.

Începând cu anul 2010, Elena Țiganov s-a mutat la Evidență documente, loc de muncă unde se regăsește, care o mulțumește și căruia

îi dedică cu drag, chiar și o bună parte din timpul său liber. Îmi place tot. La Evidență am multe de făcut. La început am furat meseria de la predecesoarea mea. Mergeam la ea să îmi explice anumite lucruri, asta până am învățat să le fac și eu. La final de an fac situațiile totale pentru secții și servicii. Tot ce intră și iese din bibliotecă trebuie înregistrat. Este migălos, așa că uneori lucrez și acasă până spre dimineață. Acum înțeleg ce încerca tatăl meu să îmi spună în tinerețe. Tata mă îndemna să mă îndrept către Liceul Economic. Nu mi-am dorit acest lucru. Acum însă conștientizez că avea dreptate și că sunt potrivită pentru o astfel de slujbă. Este o muncă frumoasă care nu te lasă să te plictisești și care îți oferă satisfacții.

După aproape 30 de ani petrecuți printre cărți, Elena Țiganov poate să definească profesia pe care o practică. A fi bibliotecar înseamnă să îți placă cartea, să citești, să lucrezi cu oamenii, să ai răbdare cu ei, pe scurt să fii aproape de om. Dacă nu îți place cartea, degeaba ești în bibliotecă. Cartea este o fereastră spre cunoaștere.

Mărturisește că îi plac biografiile, cărțile istorice, cu precădere cele despre familia regală a României. Nu de puține ori când înregistra cărți noi care tratau acest subiect s-a surprins răsfoind paginile în căutarea noilor informații despre regalitate, fascinată de acest domeniu. Vede cărțile ca fiind o posibilitate de informare, de a intra într-o altă lume, de a afla lucruri în premieră.

Pasiuni: Muzica, dansul, tricotatul, realizarea goblenurilor. Îmi place să mă uit la filme documentare pentru a mă informa.

Citat preferat: Ai pierdut, mergi mai departe! Ai câștigat, mergi mai departe!


90

EX LIBRIS - 2017

Profil

Nume și prenume: Mihai Ichim;Studii: Facultatea de Inginerie electrică și știința calculatoarelor – Universitatea Dunărea de Jos din Galați;Ocupația: Inginer de sistem, Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, Serviciul Automatizarea și Dezvoltarea Activităților. Digitizare;Familie: Căsătorit, doi copii.

Mihai Ichim se caracterizează ca fiind un om cu multe pasiuni, un împătimit al tehnologiei și sportului. În cadrul unei discuții cu inginerul de sistem de la Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila am descoperit o fire deschisă, amabilă, sociabilă, în ciuda faptului că se declară ca fiind ușor reticent în a relaționa cu publicul.

Pasiunea pentru gadgeturi a apărut în adolescență, s-a dezvoltat și i-a permis să evolueze profesional într-un domeniu extrem de

apreciat în prezent. Însă, în copilărie visul său era altul. Își dorea, ca aproape orice băiat, să devină aviator. Crescând, preferința i s-a schimbat și s-a îndreptat către desen. Chiar s-a pregătit intens, încurajat fiind de profesoara de la școală și de profesorul de la Palatul Copiilor unde a participat la cursuri de desen. Clasa a VIII-a însă a adus o nouă modificare în opțiunile sale. Dintr-un schimb între colegi, Mihai Ichim a ajuns să dețină primul său calculator, un HC care i-a deschis noi orizonturi, informatica devenind din acel moment cel mai important obiect școlar pentru el. Mi-a plăcut și am zis că trebuie să mă îndrept către informatică. Am dat la «Iorga» la acest profil, dar am fost acceptat la chimie-biologie. Nu mi-am dorit acest lucru. Am renunțat, iar în toamnă am dat admitere la Liceul «Brâncoveanu» la Informatică și am intrat. Din 30 de elevi am terminat 15 și toți am mers la facultate fără pregătire în particular. Își amintește faptul că părinții au fost încântați de alegerea făcută și l-au încurajat.

După terminarea liceului, în anul 2000 Mihai Ichim a mers la București, la Facultatea de Automatică, unde din cauza concurenței serioase nu a reușit să intre, însă s-a îndreptat către orașul vecin unde a urmat cursurile Facultății de Electronică. Mi s-a părut o facultate foarte grea, chiar am vrut să renunț în anul II, dar am continuat. L-am sunat pe tatăl meu și i-am spus că renunț în favoarea armatei. Inițial, a fost dezamăgit, dar apoi m-a determinat să finalizez ceea ce am început. Diploma mea i se datorează. Cred că ar fi trebuit să îi fac o copie, mai ales că și el se numește Mihai Ichim, spune glumind

Mihai Ichim


91

EX LIBRIS - 2017

colegul nostru. Își consideră tatăl o persoană care l-a sprijinit mereu, l-a suportat și l-a marcat din punct de vedere profesional.

Ambițios din fire, în timpul facultății a lucrat atât în vacanțe, cât și în timpul cursurilor uneori cu scopul de a câștiga banii necesari pentru a ține pasul cu noutățile din domeniul IT. Câteva luni a lucrat pe un șantier în construcții din București, iar banii i-a folosit pentru achiziționarea unui calculator. Își amintește cu plăcere de nopțile petrecute alături de câțiva colegi introducând informații în baza celor de la Astra Asigurări. Era un volum mare de date, mergeam noaptea 4 – 5 băieți și ne întreceam între noi care face mai multe polițe. A fost o perioadă frumoasă, mi-a plăcut foarte mult. Studenția și viața de cămin au reprezentat o perioadă din care a avut multe de învățat, mai ales pe plan profesional, cunoștințele acumulate și aplicate în domeniul informatic fiindu-i de folos pe viitor. Deseori, studenții încercau să suplinească lipsa practicii din facultate prin realizarea unor proiecte proprii, așa cum s-a întâmplat în anul II atunci când împreună cu câțiva colegi a realizat o rețea funcțională în căminul unde locuiau.

După facultate a aplicat la mai multe firme din Brăila, a fost la mai multe interviuri și s-a decis pentru Pancronex unde începând cu anul 2004 a lucrat ca inginer service IT asigurând mentenanța calculatoarelor, imprimantelor, de asemenea realizând asamblarea componentelor de calculator pentru diferite firme brăilene. După mai bine de un an decide să părăsească acest loc de muncă și se angajează la un service pentru telefoane mobile, care însă nu lucra tocmai legal, motiv pentru care în scurt timp se reorientează către o tipografie unde a avut ocazia să îmbine pasiunea din copilărie – desenul – cu grafica modernă. Din motive financiare părăsește și acest job și, la îndemnul unui prieten susține concurs în cadrul Bibliotecii Județene Panait

Istrati Brăila pentru postul de inginer de sistem la Automatizare.

La 1 aprilie 2008 Mihai Ichim începe să lucreze pentru bibliotecă. Cunoștințele acumulate în facultate, experiența locurilor de muncă anterioare și interesul pentru tehnică s-au îmbinat perfect în cadrul acestui job, oferindu-i posibilitatea de a lucra cu plăcere și pasiune. Am găsit la bibliotecă 80 de calculatoare, servere și am început să asigur mentenanță, să fac update-uri, instalări/dezinstalări, tot ce trebuia făcut astfel încât sistemul informatic al instituției să funcționeze în parametri optimi. Îmi place cel mai mult faptul că lucrez cu mașinile, nu cu oamenii. Dacă schimbi un hard disk, nu se supără, nu are orgolii. Cel mai greu este lucrul cu omul. Cel mai simplu este să lucrezi cu mașinile.

Spune că îi place foarte mult ceea ce face, ajutat fiind de atmosfera lipsită de stres din bibliotecă și de sprijinul oferit fără condiționare din partea șefilor. Am șefi extraordinari care mi-au lăsat mână liberă să fac ceea ce știu mai bine. Mulți prieteni sau colegi, ingineri de sistem nu au atâta libertate. Dacă vreau să fac un update sau să inițiez un proiect nou nu trebuie decât să comunic ideea și dacă aceasta este interesantă ea va fi aprobată de șefi. Este o oportunitate pe care nu mulți o au la dispoziție.

Un proiect drag realizat la bibliotecă și în care s-a implicat este Biblionet. Mihai Ichim a fost trainer în cadrul acestei activități, a vizitat mai multe orașe din țară – Brașov, Sinaia, Sibiu – unde a avut posibilitatea să cunoască oameni noi și să împărtășească experiențe profesionale. Deși a fost reticent la început, proiectul a fost un succes, totuși rezultatele obținute nu l-au convins să continue cariera de trainer, interacțiunea cu un public larg nefiindu-i pe plac.

Din punctul său de vedere biblioteca brăileană este un spațiu care îmbină partea de carte cu tehnologia modernă. Serviciile oferite

92

EX LIBRIS - 2017

publicului sunt diverse și mulțumitoare, multe dintre ele reprezentând un standard pentru alte biblioteci din țară. Mihai Ichim crede că singurele eforturi pe care biblioteca trebuie să le mai facă vizează spațiul destinat publicului care ar trebui să fie mai primitor decât este în prezent, să ofere o senzație de confort, o posibilitate de relaxare, ceea ce ar putea include chiar apariția unei cafenele. În viziunea sa secțiile destinate publicului își pot schimba aspectul astfel încât oamenii să se simtă ca acasă, suficient de motivați pentru a reveni și a petrece mai mult timp aici. Totodată, tinerii liceeni ar putea profita de internetul gratuit oferit de instituția publică pentru a se implica în diverse proiecte sau pur și simplu pentru a descoperi jocuri noi și a realiza strategii de joc la secția de Referințe electronice și Internet. Avem tehnologie, directorul Dragoș Neagu nu s-a axat numai pe achiziția de carte. A fost întotdeauna în pas cu tehnica și s-a implicat în dotarea bibliotecii. Tehnologia ne-a permis să înființăm servicii noi, biblioteca a ținut pasul cu schimbările. Cartea și tehnologia au evoluat în paralel.

Întrebat fiind dacă odată întors în timp și-ar schimba opțiunea profesională, colegul nostru ne-a răspuns: Am avut un gând - Dacă rămâneam la profilul chimie-biologie, ce frumos era să fiu doctor! Dar nu, nu m-aș îndrepta către altceva!

Pasiuni: Ciclismul – În copilărie a avut o bicicletă

Pegas. Apoi, mult mai târziu, în facultate și-a vândut telefonul pentru o cursieră. A continuat să practice acest sport, investind în continuare în biciclete.

Desen, grafică – Are peste 60 de proiecte câștigate și peste 1.000 de aplicații în domeniul graficii vectoriale pe logo. Tot el este cel care a regândit logo-ul bibliotecii și are de gând să intervină din nou, odată cu schimbarea site-ului instituției, de care este răspunzător.

Culturism – Pasiunea pentru antrenamente a venit dintr-o frustrare personală a unui om care se considera înalt și foarte slab și s-a transformat într-un mod sănătos de viață, antrenamentele fiind însoțite de o alimentație echilibrată, dar și de relaxare și socializare.

Jocurile pe calculator – O pasiune care implică costuri, uneori destul de mari, dar care îi întreține starea de bine.

Citate preferate: Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.

Charles Darwin

Lupul care urcă dealul este mai înfometat decât cel de sus, din vârf.

Arnold Schwarzenegger

Mai bine să te joci în speranța că vei învăța ceva, decât să înveți în speranța că te vei juca.

Walt Disney

Să ai mai mult decât arăți,/ Fă mai puține decât poți./ Nu-ți da averea cu-nprumut,/ Că nu mai vezi din ce-ai avut./ Puțin pe jos, mai mult călare/ Să-ți fie mersul la plimbare./ Să nu te-ncurci la băutură,/ Nici cu femeia rea de gură./ Și vei afla că-n mie încap/ Mai mult decât zece sute-n cap.

W. Shakespeare Regele Lear


93

EX LIBRIS - 2017

Profil

Nume și prenume: Adriana Ștefania Mînzu;Studii: Universitatea București, Facultatea de Litere, secția Biblioteconomie și Științele Informării;Ocupația: Bibliotecar, Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, Serviciul Relații cu publicul.

Adriana Ștefania Mînzu este angajată a Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila de doi ani de zile, o perioadă scurtă, s-ar putea zice, dar care i-a permis colegei noastre să cunoască meseria de bibliotecar și să poată vorbi cu drag despre aceasta. Având-o ca model pe învățătoarea ei, și-a dorit în clasele primare, ca multe alte fetițe, să lucreze într-o școală. Mai târziu însă, opțiunile i s-au schimbat. Absolventă a Colegiului Național Nicolae Bălcescu, profil mate-info, o vreme a cochetat cu ideea de a deveni medic. Nici acest lucru nu s-a concretizat, deoarece chimia nu i s-a părut suficient de atractivă. Nu a trebuit să treacă prea mult timp pentru a înțelege că ceea ce îi plăcea cu adevărat era literatura, așa că pasiunea pentru citit a cântărit mult în alegerea Facultății de Litere după terminarea liceului, iar în cadrul acesteia a unei secții cu o rezonanță aparte, aceea de Biblioteconomie. De ce biblioteconomie? Pentru că mediul dintr-o bibliotecă este unul liniștit, pentru că oferă posibilitatea dezvoltării personale, îți deschide un orizont larg, vorbim despre un mediu cultural, cu numeroase proiecte. Biblioteca îți oferă posibilitatea să descoperi lucruri noi, este un spațiu prielnic, cu informații reale, desprinse din documente, prin urmare certe.

Practica din timpul facultății, desfășurată la Biblioteca Națională a României din București a fost extrem de instructivă și definitorie în alegerea profesiei de bibliotecar. La Biblioteca Națională mi-a plăcut totul - clădirea, serviciile. Am făcut practică la restaurarea documentelor și

apoi la catalogare și indexare, iar activitățile mi s-au părut foarte interesante, iar oamenii serioși și dedicați.

Cu Biblioteca Județeană Panait Istrati din Brăila a făcut cunoștință tot în timpul facultății, atunci când în anul al doilea a avut de realizat un proiect intitulat Carta colecțiilor dintr-o bibliotecă. Pentru a vorbi despre planul de dezvoltare al bibliotecii, a cules informații de la aproape toți angajații instituției, începând cu cei de la Dezvoltarea colecțiilor și terminând cu purtătorul de cuvânt al bibliotecii. Impresia pe care și-a făcut-o inițial nu s-a modificat în timp. A fost impresionată de spațiul nou, de activitățile instituției, dar și de pasiunea unor bibliotecari.

Deși Bucureștiul este un oraș de suflet pentru Adriana Mînzu, aceasta s-a hotărât după finalizarea facultății să se întoarcă în Brăila, lângă familie, pentru un moment de relaxare. Înscrisă fiind la un masterat în același domeniu, la doi ani de la experiența plăcută desfășurată la Biblioteca Județeană Brăila, în vara lui 2015, Adriana aplică pentru postul de bibliotecar scos la concurs de instituția brăileană și reușește să se angajeze în

Adriana }tefania Mînzu


94

EX LIBRIS - 2017

cadrul secției Relații cu publicul, aceasta fiind de altfel și prima ei slujbă.

Momentan, lucrează la Sala de lectură, ca depozitar, dar și custode, ceea ce implică contactul permanent cu publicul utilizator. În cei doi ani de zile petrecuți până în prezent la bibliotecă, Adriana a cunoscut atât partea frumoasă, cât și pe cea grea a acestei profesii. Dificultatea meseriei de bibliotecar constă în faptul că implică interacționarea cu diferite categorii de utilizatori: de la cei mici, la adulți, uneori chiar și oameni cu nevoi speciale. Nimeni nu trebuie să plece nemulțumit din bibliotecă, trebuie să ne pliem dorințelor tuturor, să răspundem cerințelor, nu trebuie să facem diferențe între utilizatori. Dacă un document lipsește momentan, din diferite motive, trebuie găsită o soluție, astfel încât utilizatorul să găsească informația de care are nevoie.

Dacă vorbim despre partea frumoasă a acestei meserii, eu am descoperit-o în activitățile, cluburile și atelierele care se desfășoară la bibliotecă și pe care noi fie le găzduim, fie le organizăm. Ultimul proiect cultural care îmi vine în minte este KineDok, ce a adus la Sala de lectură un alt tip de utilizatori decât cei care împrumută cărți, e vorba despre pasionații de filme documentare. Astfel de activități îți oferă posibilitatea să interacționezi cu oamenii, să ajungi să îi cunoști.

Întrebată fiind despre ce înseamnă pentru ea a fi bibliotecar, Adriana Mînzu a răspuns oarecum cu modestie, recunoscând ca mai are multe de învățat despre această profesie, dar că a fi bibliotecar înseamnă cu siguranță să te dedici comunității din care faci parte și să te adaptezi permanent cerințelor noi. Satisfacția unei astfel de profesii vine, pentru colega noastră, din informația pe care o găsește permanent aici, din contactul cu cărțile noi, dar și din posibilitatea de a cunoaște diferite personalități, actorul Ion Dichiseanu, sau ambasadorul SUA la București fiind doar două exemple în acest sens.

Privind puțin în urmă, Adriana își amintește cu plăcere de primul mare eveniment al Bibliotecii Panait Istrati la care a participat în calitate de proaspăt angajată – Megapetrecerea de la încheierea Clubului de Vacanță, unde s-au dat premii, au avut loc numeroase activități, copii au cântat, au dansat și și-au prezentat lucrările

realizate în timpul verii. Au urmat multe astfel de momente, dar acesta va rămâne la loc de cinste în sufletul colegei noastre, fiind cel dintâi.

Biblioteca înseamnă proiecte culturale, dar înseamnă și carte. Încercând să definească, la cererea noastră, cartea, Adriana mărturisește că pentru ea înseamnă o sursă de îmbogățire spirituală. Cartea îmi dă bucuria, plăcerea și necesitatea lecturii, este un mod de a comunica cu ceilalți, ne ajută în formarea noastră ca oameni, ne dezvoltă cultura. Totuși nu obișnuiește să recomande cărți și asta din teama că gusturile nu se potrivesc, iar cel care va citi va rămâne dezamăgit de experiența oferită de acea lectură. În schimb, acceptă recomandări. Ca bibliotecar se implică însă permanent în promovarea lecturii, dovadă fiind numeroasele lansări de carte, sau evenimente mari, precum Bookland, găzduite de Sala de lectură, la care a participat.

După un început profesional frumos la Biblioteca Județeană Panait Istrati, Adriana Mînzu privește spre viitor și mărturisește că i-ar plăcea ca în timp să poată lucra în cât mai multe secții ale instituției, pentru a pune în practică tot ceea ce a învățat în școală, pornind de la catalogare, restaurarea documentelor și până la digitizare.Pasiuni:Tenisul, practicat mai mulți ani, în copilărie, dar care a rămas doar un hobby practicat ocazional.Călătoriile, care o ajută să cunoască oameni noi, poveștile acestora, locuri, obiceiuri și culturi diferite, fiind ocazia perfectă de a lega prietenii.Lectura, genul literar preferat fiind thriller-ul, dar și cărțile de dezvoltare personală, psihologice, care ajută la cunoașterea oamenilor și la interpretarea gesturilor și atitudinii acestora.

Citat preferat:Râzând,/ Riști să pari nebun./ Plângând,/ Riști să pari sentimental./ Întinzând o mână cuiva,/ Riști să te implici./ Arătându-ți sentimentele,/ Riști să te arăți pe tine însuți./ Vorbind în fața mulțimii despre ideile și visurile tale,/ Riști să pierzi…/ Iubind/ Riști să nu fii iubit la rândul tău./ Trăind,/ Riști să mori…/ Sperând,/ Riști să disperi,/ Încercând măcar,/ Riști să dai greș…/ Dar dacă nu riști nimic,/ Nu faci nimic,/ Nu ai nimic,/ Nu ești nimic… (Rudyard Kipling)

Roxana NEAGU

95

EX LIBRIS - 2017

Situată la aproximativ 30 de km de municipiul Brăila, pe șoseaua județeană DJ 221, comuna Gemenele cuprinde localitățile Gemenele și Găvani. Atestată documentar în 1892, situată pe malul râului Buzău, între localitățile Scorțaru Nou și Sihleanu, comuna Gemenele a luat ființă după ce câțiva țărani au fost împroprietăriți cu terenuri în zona actualului sat. Această nouă așezare avea drept reper două movile de unde și numele comunei de mai târziu.

Puțini sunt cei care știu că pe teritoriul acestei așezări se află un obiectiv inclus în lista monumentelor istorice din județul Brăila. Este vorba despre situl arheologic din punctul Muchia lui Berbec, aflat la 3 km sud-est de sat. În această zonă au fost descoperite o așezare geto-dacică datând din perioada Latène (secolele IV – III î.e.n) și una medievală timpurie, aparținând culturii Dridu (secolele IX – X).

Ca în oricare localitate din mediul rural, întreaga viață a comunei Gemenele se desfășoară în jurul Căminului Cultural. Acesta a fost înființat în anul 1948, iar biblioteca a apărut în anul 1960, fiind găzduită permanent de atunci de clădirea Căminului Cultural. Conform Monografiei comunei Gemenele și a satului Găvani – județul Brăila, realizată de profesorul Tudorița Ciupală în anul 1978, biblioteca funcționa într-o singură încăpere, avea 9.680 de volume și peste 1.400 de cititori. Ultima reabilitare a Căminului Cultural a avut loc în anul 2015, iar biblioteca a primit două camere, una pentru internet cu patru calculatoare și una pentru împrumutul de carte, aceasta deținând în prezent un număr de 6.682 de documente care îi deservesc pe cei peste 1.800 de locuitori.

Nicoleta Mînzală este bibliotecarul din localitate încă din anul 1991. Inimoasă din fire, bibliotecara s-a implicat în viața comunității realizând parteneriate cu școala din localitate, astfel încât elevii să participe la proiectele și evenimentele desfășurate la Căminul Cultural și organizate de către bibliotecă. Pasionată de fol-clor, Nicoleta Mînzală a fost întotdeauna alături de tineri la organizarea și desfășurarea unor evenimente devenite tradiție în Gemenele, un exemplu fiind sărbătoarea Botezul Cailor care se

desfășoară anual în luna ianuarie.

Ansamblul de dansuri populare Con-stantin Condruz din comuna Gemenele este cunoscut și apreciat de iubitorii de folclor de pretutindeni, dovadă fiind premiile nume-roase obținute de mem-brii trupei. Peste 100 de copii și adulți sunt implicați în acest pro-iect, iar bibliotecara îi însoțește permanent în deplasări, alături de in-structorul de dans. Mai mult, ansamblul folclo-ric beneficiază de spri-jinul Nicoletei Mînzală și în ceea ce privește obținerea costumelor autentice românești, reprezentative pentru zona județului Brăila. Rezultatele de excepție obținute de dansatori se datorează repetițiilor numeroase realizate în incinta Căminului Cultural, bibliotecara fiind martoră a orelor de muncă și îndem-nându-i permanent pe membrii ansamblului Constantin Condruz și pe însoțitorii acestora să viziteze biblioteca, ușile instituției fiind mereu deschise local-nicilor.

Administrația locală sprijină implicarea cetățenilor în viața culturală a comunei, cel mai recent demers în acest sens fiind reabilitarea unui spațiu de lângă Căminul Cultural menit să devină un complex muzeal apreciat în zonă.

Biblioteca Comunal` Gemenele

96

EX LIBRIS - 2017

În comuna Movila Miresii, situ-ată în zona centrală a județului, se ajunge relativ ușor, pe șo-seaua națională DN 22, ce leagă Brăila de Râmnicu Sărat. Lo-calitatea cuprinde și satele Esna și Țepeș Vodă, primul dintre acestea fiind înfiin-țat în 1862. Movila Miresii a luat naștere pe locul târlelor de-numite Mototolea, în 1878, după împro-prietărirea familiilor tinere. Inițial satul Esna făcea parte din comuna Urleasca, unde în 1921 a apărut și satul Țepeș Vodă, acestea fiind transfe-rate ulterior comunei Movila Miresii.

N u m e l e Movila Miresii atrage atenția, iar legenda care explică formarea localității este una interesantă. Se spune că în urmă cu mulți ani, lângă lacul sărat al comunei, o mireasă obligată să se căsătorească de către părinți a dispărut într-o seară de iarnă cumplită. Vijelia de afară nu i-a împiedicat

pe nuntași să petreacă. Conform obiceiului, mireasa trebuia dusă mirelui acasă, mijlocul de transport ales în miezul iernii fiind o sanie. La un

moment dat, nuntașii o pierd pe tânăra fată care este găsită de niște ciobani și găzduită peste iarnă la stână. Între timp fata de îndrăgostește de fiul unui cioban cu care se și căsătorește, iar ceilalți baci îi ajută pe tinerii căsătoriți să-și construiască o casă în apropierea movilei unde destinul fetei s-a schimbat. De aici se presupune că provine numele localității Movila Miresii.

Într-o așezare ce are la bază o poveste atât de frumoasă, biblioteca este un spațiu ce strânge încă de la înființare, din 1960, alte povești fascinante pe care le și împărtășește localnicilor. Cei peste 4.000 de locuitori ai comunei beneficiază de acces la cele patru calculatoare conectate la internet, dar și de un fond de carte de 6.540 de volume.

Liliana Panțuru, bibliotecar cu o vechi-me de 22 de ani în slujba cărții, îndrumă cititorii începând de la grădiniță, continuând cu elevii și ajungând până la adulți, către cunoaștere și des-chidere față de carte și diversele activități organi-zate la biblioteca comunală. De-a lungul timpu-lui, instituția a găzduit lansări de carte și expo-ziții, unele dintre ele având menirea de a păstra și transmite mai departe tradițiile și obiceiurile din zonă. De aproximativ șase ani, Liliana Pan-țuru și-a descoperit o pasiune în colecționarea de obiecte tradiționale – covorașe, costume popula-re, prosoape de nuntă, cămăși, cuverturi, obiecte de artă populară, vase de lut, două războaie de țesut – pe care le păstrează cu grijă și le expu-ne atunci când i se oferă ocazia. Și cum fiecare lucru are propria sa poveste, bibliotecara face tot posibilul să o afle și să o transmită celor care-i vizitează expoziția, convinsă fiind că astfel tradi-țiile se vor păstra în timp. Pasiunea Lilianei Pan-țuru este întreținută de localnicii care au văzut implicarea și devotamentul bibliotecarei pentru păstrarea obiceiurilor satului, motiv pentru care de cele mai multe ori vin la ea cu obiecte vechi pe care i le oferă pentru diverse expoziții și activități pe care biblioteca le organizează.

Rubrică realizată de Roxana NEAGU și Teodora SOARE

Biblioteca Comunal` Movila Miresii

97

EX LIBRIS - 2017

Ion Dichiseanu - întâlnire cu cititorii brăileni

Biblioteca a găzduit în luna martie a acestui an întâlnirea brăilenilor cu celebrul şi îndrăgitul actor Ion Dichiseanu, cu prilejul lansării volumelor sale Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel şi Adevărul, mai frumos decât legenda.

Evenimentul a fost organizat de Editura Polirom și Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila şi a fost moderat de dr. Claudiu Brăileanu. Încă de la început autorul a încurajat publicul să-i adreseze orice fel de întrebare în ceea ce privește viața particulară sau cariera sa. Astfel, Ion Dichiseanu a povestit despre începuturile sale modeste şi despre momentul în care a realizat că își dorește să devină actor. A rememorat cu plăcere câteva etape marcante ale carierei sale, precum și atmosfera de pe platourile de filmare și de la repetiţiile la teatru.

Evident, cele mai multe întrebări au avut ca subiect celebra poveste de dragoste cu Sara Montiel, despre care s-a vorbit mult la vremea aceea. Foarte deschis și mereu cu zâmbetul pe buze Ion Dichiseanu a povestit cum a cunoscut-o pe Sara Montiel și cum această întâlnire a fost cea care i-a schimbat viața și sufletul. Trăiam ceva ca un miraj. Topiţi unul după altul, nu vedeam şi nu auzeam nimic, eram doar noi doi. Nu am putut uita nicio clipă această dragoste nebuneas-

că şi, aşa cum s-a şi dovedit, imposibilă - a povestit acto-rul. Povestea de dragoste se sfârșește din cauza au-t o r i t ă ţ i l o r române, care-i interzic lui Di-chiseanu să părăsească țara

pentru a juca alături de Sara într-un nou film.Asaltat de întrebări, actorul și-a prezentat

povestea vieții, dezvăluind aspecte din copilăria petrecută la Adjud, alături de cei opt fraţi, despre anii grei de război, când familia ajunge într-un lagăr din Austria. La întoarcerea în ţară dă examen la IATC și începe o carieră care îi va aduce repede celebritatea. Ion Dichiseanu a povestit cu plăcere despre principalele roluri jucate în Bătălia pentru Roma, Dincolo de barieră, Toate pânzele sus, despre călătoriile sale prin lume şi despre întâlnirile cu vedete precum: Jean-Paul Belmondo, Omar Sharif și Ursula Andress.

Pe lângă volumul dedicat acestei mari iubiri, Ion Dichiseanu a mai publicat volumul de versuri Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză, în 1995 și a promis că va surprinde cititorii cu noi publicații. Seara s-a încheiat cu o sesiune de autografe și fotografii.

Tudorița Tarniță – triplă lansare de carte

În luna iunie a avut loc la Sala de Lectură a Bibliotecii o triplă lansare de carte a jurnalis-tei Tudorița Tarni-ță. Cărțile Micro-poeme, Câmpia din noi și Cobai într-o scoică au apărut la editura InfoEST din Siliștea, județul Brăila și constituie debutul autoarei în lumea literară.

Vo l u m e l e au fost prezenta-te de profesorul și scriitorul Valentin Popa, jurnalistul Vergil Matei, poetul Alexandru Halupa și editorul Mihai Vintilă. Programul serii a cuprins momente muzical - poetice susținute de actrița Wanessa Radu și Trupa Antic, compusă din Florin Lazăr și Marian Marinescu. Autoarea s-a bucurat de prezența unui public numeros, la

Lans`ri de carte 2017 - Selectiv

98

EX LIBRIS - 2017

lansare participând familia, prietenii și colegii din presă, de asemenea, a fost prezent și primarul Brăilei, Viorel Marian Dragomir, care i-a dăruit un coș cu flori.

Tudorița Tarniță este o prezență constantă în paginile publicațiilor brăilene. A scris despre Brăila cu pasiune și uneori cu tristețe. Tot ce s-a întâmplat în ultimii ani nu i-a fost străin. Mai mult, de ceva vreme este și editorialist la un cotidian local unde ia în vârful peniței problemele zilei. Rolul acestui volum este de a aduce într-un singur loc toate aceste articole și editoriale pe care doamna Tarniță le-a scris. Așa ele pot fi citite mai ușor și pot constitui o istorie trăită a Brăilei, scrisă în pas cu evenimentele, de un martor public și credibil. - scrie Mihai Vintilă în prefața volumului Cobai într-o scoică. În timp ce jurnalistul Vergil Matei s-a declarat primul cititor al editorialelor Tudoriței Tarniță și a lăudat-o pentru scrierea consolidată, foarte concisă și sensibilă, prof. Valentin Popa a dezvăluit că autoarea a fost formată în Cenaclul literar Mihu Dragomir, aflându-se printre puținii participanți care au reușit să vină în fața publicului cu volume de poezii.

Tudorița Tarniță și-a dedicat viața jurnalismului fiind o prezență constantă în paginile publicațiilor brăilene în ultimii 27 de ani. A debutat în Antologia Poeților Brăileni Zbor Alb din 1970. Este prezentă în antologiile: 17 Poeți Brăileni de Azi - În umbra salcâmilor, apărută la Centrul de Creație Brăila în anul 1998, realizată de prof. Nicolae Ungureanu și în cea a Cenaclului Literar Panait Istrati al Bibliotecii Județene Brăila Poeții în cetate, apărută în anul 2015. A publicat în: Analele Brăilei, Dunărea, Luceafărul, România literară, Flacăra, Vatra. Este laureată a mai multor concursuri județene și interjudețene de poezie. Tudorița Tarniță lucrează în prezent la cotidianul Obiectiv - Vocea Brăilei, ca redactor și editorialist.

Poveşti şi muzică enesciană de Sânziene

Pe 24 iunie, de Sânziene, când s-a serbat şi Ziua Universală a IEI, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati şi Editura Nemi – Cărţi pentru copii au organizat două evenimente legate între

ele: Atelierul - lansare de carte Turul ţării în poveşti muzicale şi ii încântătoare (expoziţie de costume populare, poveşti şi muzică enesciană) şi Atelierul-şezătoare Poveştile IEI.

Gazde bune au fost scriitoarea Cristina Andone, iedul Gheorghiţă și prinţesa Maruca - îndrăgitele personaje din carte și Corina Ciu-raru, Șef serviciu Automatizare, cea care a or-ganizat evenimentul. Manifestarea a făcut parte din turneul de promovare al cărţii Enescu şi hora razelor de soare, desfăşurat pe plan național în perioada 30 mai – 24 iunie și s-a bucurat la Brăi-la de mare succes. În public au fost prezente și doamnele de la Atelierul Poveștile IEI, care se desfășoară la bibliotecă de mai bine de trei ani și care au adus cu ele la șezătoare iile terminate sau în lucru. Curtea bibliotecii a fost plină de copii, părinți și bunici, îmbrăcați cu mândrele cămăși tradiționale românești, tocmai pentru a cinsti importanta moștenire națională - IA. Prezenți la sărbătoare au fost și copiii de la Atelierul de Gra-fică, coordonat de prof. Marilena Ioanid, care au lucrat motive și ornamente tradiționale regăsite în cusături sau interioare de camere țărănești. În acordurile muzicii lui Enescu ne-am bucurat de ziua frumoasă, de faptul că am fost împreună cu mulți brăileni, mici și mari, dornici să redesco-pere semnele cusute și tradițiile românești.

Colecţia Poveşti din Pădurea Muzicală, din care face parte și cartea lansată la Brăila, reprezintă o serie de scrieri pentru copii ale căror personaje principale sunt cei mai mari compozitori ai lumii. Cărţile, original ilustrate de Adriana şi Sebastian Opriţa şi Thea Olteanu, conțin un CD și speră să-i împrietenească pe copii cu muzica clasică, oferindu-le, într-un mod

99

EX LIBRIS - 2017

accesibil, informaţii esenţiale pentru cultura lor generală.

Catalogul Carte veche la Brăila: 1612 - 1830

Apărut la Editura Proilavia în 2016, Catalogul Carte veche la Brăila: 1612-1830, semnat de Ion Volcu, reunește lucrări rare aflate în colecţiile speciale ale Bibliotecii Județene Brăila şi ale Direcției Județene Brăila a Arhivelor Naționale.

Evenimentul a fost organizat de Bibli-oteca Judeţeană Panait Istrati în parteneriat cu Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale şi a fost moderat de dr. Eduard Claudiu Brăileanu. Au prezentat: Ştefania Botez, consilier Direcţia Judeţeană Brăila a Arhivelor Naţionale şi Ana Hărăpescu, director Direcţia Judeţeană pentru Cultură Brăila.

Catalogul este structurat pe două capitole: Carte veche românească, 1673 - 1830 şi Carte veche străină, 1612 - 1750, care conţin descrierile a 53 de cărţi rare aflate la Brăila, în colecţiile speciale ale Bibliotecii şi Arhivelor.

Lucrările analizate în catalog sunt prezente în marile biblioteci ale lumii, fiind reprezentative pentru tiparul european din secolele XVII - XVIII, unele dintre ele fiind foarte rare în spaţiul românesc. Catalogul constituie un instrument de lucru util pentru cercetători, dar şi o contribuţie modestă pe care o aducem

la bibliografia românească veche şi străină, a subliniat autorul, Ion Volcu – Șef birou Colecţii Speciale în cadrul bibliotecii şi expert în carte veche acreditat de Ministerul Culturii.

Bogat și sugestiv ilustrat, catalogul reprezintă o consistentă frescă a literaturii românești și europene vechi, cu o tematică complexă în care sacrul și profanul coexistă și se completează armonios. «Carte veche la Brăila: 1612-1830» este o pledoarie pentru zestrea literară și istorică națională care trebuie păstrată și promovată, din respect și nevoia de apartenență la identitatea europeană, afirmă în prefața catalogului prof. Ana Hărăpescu.

Mâța Vinerii – roman fantastic

La sfârșitul lunii martie a avut loc la Brăila o întâlnire cu scriitoarea Doina Ruști, cu prilejul lansării romanului Mâța Vinerii, apărut de curând în colecția Fiction Ltd. a Editurii Polirom. Invitați să prezinte cartea au fost prof. Camelia Budan și câțiva elevi ai Colegiului Național Nicolae Bălcescu din Brăila, care au realizat scurte recenzii cu aprecieri la adresa romanului. Întâlnirea cu Doina Ruști a fost interactivă și entuziastă, mulți dintre cei prezenți adresându-i scriitoarei întrebări despre activitatea literară, mai ales că în public au fost prezenți micii jurnaliști de la Palatul Copiilor și numeroși liceeni.

Cartea Doinei Ruști are toate datele unei povești captivante, fiind construită cu foarte multă fantezie. Abordează frânturi istorice din Bucureștiul fanariot, în preajma anului 1800,

100

EX LIBRIS - 2017

subiectele fiind culese și documentate din arhivele orașului. Negustori, spiritiști, bucătari de la Curtea Domnească, domnișoare cu ifose, arnăuți, uneltitori și revoluționari sunt personajele care populează spațiul romanului, cu subterane ce conduc la un final neașteptat.

Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Tradusă în numeroase limbi, invitată la târguri și evenimente internaționale, s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă și construcție solidă. Dintre acestea, amintim Zogru (2006, 2013), Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al USR, și Lizoanca la 11 ani (2009), recompensat cu Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Doina Ruști trăiește în București, este profesor universitar și scenarist.

Răsvan Popescu - Peștele cu aripi

Jurnalistul și scriitorul Răsvan Popescu a lansat la sfârșitul lunii august volumul Peștele cu aripi, apărut la Editura Cartea Românească în 2017. Despre volumul Peștele cu aripi, autorul precizează că este dedicat condiției artistului și raportului cu alți oameni. Sunt proze noi și mai vechi, care au apărut în ultimii 20 de ani, un fel de ecouri literare ale întâmplărilor care m-au marcat și pe care le-am cuprins în paginile acestei cărți. Pretențios spus, este o devenire prin literatură.

Volumul a fost prezentat de prof. Viorel Coman, care a comentat toată opera autorului afirmând că a scris cărți foarte bune, care rezistă ca literatură și care trec cu succes în lumea filmului. Textele sunt toate confesiuni, fiecare povestire ne inițiază și ne înfioară spiritul prin temele și personajele abordate.

Născut la 31 mai 1962, Răsvan Popescu este scriitor, jurnalist și scenarist. Până în 2000, când și-a început activitatea de membru al Consiliului Național al Audiovizualului, a lucrat ca jurnalist de presă scrisă și radio BBC, redactor șef la TVR și purtător de cuvânt al Guvernului și apoi al Președinției României.

Răsvan Popescu a absolvit Facultatea de Geologie din București în 1987 și a obținut o diplomă în jurnalism la Universitatea de Stat din California. Este membru al Uniunii Scriitorilor, autorul volumelor Subomul (1991), Omul cu cioc și gheare (1994), Prea târziu (1996), Purtătorul de cuvânt (jurnal, 2002), Femeia visurilor (2004), Niște ciori vopsite-n roșu (publicistică, 2006), Oameni care nu contează (2015).

A scris scenariile filmelor: Prea târziu, după romanul omonim, în regia lui Lucian Pintilie; Terminus paradis, regia Lucian Pintilie; Război în bucătărie, după o povestire din volumul de debut; Subomul, film TV, regia Marius Barna; Faimosul paparazzo, după romanul Omul cu cioc și gheare, regia Nicolae Mărgineanu; Noro, regia Radu Gabrea, Femeia visurilor, regia Dan Pița.

Laura CAPLEA,bibliotecar

101

EX LIBRIS - 2017

Generația ՚27 între Holocaust și Gulag, Marta Petreu, Editura Polirom, Iași, 2016

Marta Petreu este scriitor și profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Face parte din gruparea literară Echinox, este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Fundației Culturale Apostrof. De-a lungul carierei sale a publicat numeroase volume de poeme, eseuri, texte istorice și filosofice, multe dintre acestea fiind dedicate unor nume mari ale culturii românești, precum Emil Cioran, I. L. Caragiale, Nae Ionescu, Mihail Sebastian etc. De asemenea, a prefațat și a îngrijit mai multe ediții de carte de filozofie și de literatură. Dintre cărțile sale de ficțiune putem aminti romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, sau integrala poeziei acesteia, Apocalipsa după Marta. Pentru cărțile sale, scriitoarea a primit numeroase premii și distincții literare.

Generația ՚27 între Holocaust și Gulag – Mircea Eliade și Klauss Mann despre generația tânără este un volum bine documentat, cu numeroase referințe critice și note de subsol, în care Marta Petreu scrie despre cultura românească și personalitățile marcante din perioada interbelică, timpuri apreciate de mulți ca fiind un etalon pentru dezvoltarea și afirmarea României printre popoarele europene. Generația ՚27, supranumită generația tânără, generația anilor ՚30, generația trăiristă, experențialistă, ortodoxistă, criterionistă și ideologia acesteia în contextul politic intern și internațional fac obiectul de studiu al acestui volum.

Ca să pot înțelege textele lui Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Noica, Sebastian, Miron Radu Paraschivescu, Belu Zilber și ceilalți, ca să pot deci înțelege ce și cum cu generația ՚27 a trebuit să învăț cât am putut eu de bine istoria României, ba chiar a Europei. Încet, încet, am înțeles că generația ՚27 a fost nu un fenomen original al României, ci un fenomen care face parte dintr-unul european (…) În perioada interbelică, România a preluat sârguincios noutățile din Europa, iar noutatea acelor ani a fost atitudinea revoluționară, antidemocrată și prototalitară, afirmă autoarea în Cuvântul-Înainte al cărții sale.

Amintiri din viitor, vol. 1, Andeea Russo, Editura Bestseller, Chișinău, 2015

Andreea Russo este o tânără scriitoare din Republica Moldova, care a debutat în 2015 cu primul volum din trilogia Amintiri din viitor, scris într-un timp record, de numai o lună și jumătate. Deși cartea nu este una voluminoasă, ideea

Titluri noi în bibliotec`

102

EX LIBRIS - 2017

scrierii este interesantă, ceea ce a dus la un succes deosebit la public, cu precădere în rândul cititorilor tineri.

Povestea este cea a unui tânăr, pe nume Mir, un om neobișnuit ce are capacitatea de a ști cu precizie ce se va petrece în viitor, în detrimentul trecutului, pe care îl uită în totalitate. Cititorul face cunoștință cu personajul-copil, aflat la vârsta de șase ani, atunci când acesta și cei din jurul său încep să conștientizeze faptul că băiatul este altfel. El știe cu precizie ora la care va veni profesorul său de meditații, cunoaște cu exactitate ce urmează să îl învețe, așadar cum vor evolua lucrurile în viața sa. Se străduiește însă să fie ca ceilalți, crește și ajunge un adolescent ce va cunoaște trăirile iubirii. Din păcate însă, trăiește cu certitudinea că la vârsta de 27 de ani se va urca într-un avion ce urmează să se prăbușească. Cititorul urmează să afle dacă Mir va decide să se folosească de capacitățile sale extraordinare pentru a-și schimba viitorul, sau dacă va hotărî să trăiască prezentul, singurul moment în care suntem în stare să fim stăpâni pe propriul destin.

Utopia Andreei Russo este bine structurată, bine închegată, bine scrisă. După ce am citit-o, mi-am dat seama că Andreea Russo este o scriitoare foarte promițătoare, cu un mare

viitor în față. Din viitor este și această carte a ei. Chiar și dacă nu am capacitățile lui Mir, sunt sigur că, în timp, Andreea se va impune ca scriitoare și va deveni o voce importantă, afirmă Dumitru Crudu, prozator, poet și dramaturg, personalitate literară care a descoperit-o și a sprijinit-o pe tânăra autoare pentru a-și realiza visul.

Amintiri din viitor, vol. 2, Andreea Russo, Editura Bestseller, Chișinău, 2016

Andreea Russo este originară din Republica Moldova. Aceasta a început să scrie la vârsta de 20 de ani, studentă fiind la Contabilitate, Universitatea de Stat a Moldovei, primul volum al trilogiei Amintiri din viitor fiind lansat în 2015. Cartea a fost apreciată de publicul cititor și premiată la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XX-a, Chișinău, 2016, motiv pentru care acțiunea acesteia continuă în cel de-al doilea volum.

Povestea lui Mir, tânărul care are capaci-tatea de a cunoaște viitorul merge mai departe, un telefon salvator scăpându-l de la moarte, însă via-ța acestuia se schimbă. El se trezește în Tokyo, în-tr-o zi de 11 februarie, fără nicio amintire, având doar câteva jurnale pe care amâ-nă să le d e s c h i d ă , de teama a ceea ce ar putea afla. Atunci când le citește, redescoperă greșelile pe care le-a fă-cut în mod conșt ient . A pierdut b e n e v o l

103

EX LIBRIS - 2017

femeia pe care o iubea, iar acum își pune proble-ma dacă va mai putea recupera vreodată ceea ce a avut.

Dacă în primul volum acțiunea are o evoluție cronologică, evenimentele celui de-al doilea sunt prezentate fragmentat, cu întoarceri și reveniri în timp, ceea ce face ca firul narativ să fie puțin mai greu de urmărit. Tocmai o complexitate graduală a scrierilor sale și-a propus autoarea încă de la începutul proiectului. Din cauză că oamenii nu își doresc să citească o carte voluminoasă, am decis să oferim câte puțin. Cartea întâi va fi mică, pentru a veni foamea, pofta de a citi mai departe (…) Tematica este destul de dificilă. Suntem oameni formați din amintirile noastre. Nu putem trăi fără trecut, deoarece trecutul suntem noi. Băiatul însă trăiește cu amintirile sale din viitor. Nu are trecut, este gol. Imaginează-ți, nu știi nimic, ai 20 de ani și tot ce a fost până acum e beznă, afirmă Andreea Russo cu ocazia lansării cărților sale.

Povestea lui Mir va continua în al treilea volum al seriei, ce va oferi, probabil, răspuns la toate întrebările ce îl asaltează pe cititor după parcurgerea primelor două cărți.

Asasin la feminin, vol. 1, seria Alina Marinescu, Monica Ramirez, Editura Librex, București, 2017

Monica Ramirez s-a născut în România, la București unde a și studiat, iar momentan locuiește în SUA. Este membră a EWA – Espionage Writers of America și a Romanian Crime Writers Club. În România a debutat cu romanul Asasin la feminin, primul din seria Alina Marinescu, ce cuprinde în total șase volume.

Asasin la feminin este un roman de spionaj, în care se îmbină perfect acțiunea și suspansul cu povestea de iubire. Acțiunea este plasată în România comunistă și îi are în centru pe Alex Thieran și pe Alina Marinescu. Alex este agent operativ în cadrul serviciilor secrete SSO și apoi în cadrul Elite – Operațiuni Antiteroriste Ultra Secrete, cea mai puternică

organizație internațională antiteroristă. Acțiunea se desfășoară pe două planuri, prezentând punctele de vedere ale ambelor personaje, de asemenea situarea în timp diferă. Îl cunoaștem pe Alex în 1978, când este doar un tânăr de 18 ani, recrutat de serviciile secrete și obligat să devină agent. Metodele folosite pentru antrenamentul viitorilor agenți sunt extrem de dure, însă Alex supraviețuiește și, mai mult, devine unul dintre cei mai buni.

Zece ani mai târziu, undeva foarte aproape de Revoluția din 1989, Alex va primi misiunea de a folosi aceleași tehnici mârșave ce îi răpiseră lui libertatea, pentru a atrage în cercurile SSO o tânără pe nume Alina Marinescu. Aceasta este o rebelă ce nu se va dezminți nici după recrutarea ei. Ceea ce nu ia nimeni în calcul este inevitabila poveste de iubire ce se va naște între cei doi și care va duce atât spre drame interioare, cât și spre o acțiune explozivă ce va ține cititorul încordat pe tot parcursul lecturii.

Școala de scriere americană își face simțită prezența în paginile romanului. Monica Ramirez a învățat cum să-și captiveze cititorul și cum să-l determine pe acesta să parcurgă întreaga serie din simpla dorință de a fi lângă personaje și de a trăi alături de acestea. Seria « Alina Marinescu»

104

EX LIBRIS - 2017

poate reprezenta oricând un scenariu de film legitim competitiv cu «Mission Impossible» spre exemplu. Este foarte bine structurată, dialogată, situațiile sunt montate, gândite simplu și vizual, ele întâmpină dorința cititorului de a proiecta în fața sa fără un efort prea mare imaginea desprinsă de filă.” – Adina Chițu, Cinefille Bookeeper

Celelalte titluri ale seriei sunt: Identități secrete, Balanța puterii, Bariere de fum, Abis și Recviem pentru un asasin.

Acolo unde îmi bate inima, Sebastian Faulks, Editura Litera, București, 2017

Sebastian Faulks s-a născut în 1953, în Domington, Anglia și este un cunoscut romancier britanic contemporan. A studiat literatura și istoria la Cambridge și și-a valorificat tehnica însușită și talentul atât în scrierile sale jurnalistice, cât și în cele literare. Romanul care i-a adus consacrarea este Cântecul păsărilor, ecranizat în 2012. Datorită acestuia, Faulks a fost desemnat în 1994 autorul anului de către juriul competiției pentru British Book Awards. Succesul cărții l-a determinat pe autor să continue povestea în alte două volume, de asemenea apreciate de public.

Acolo unde îmi bate inima este un roman complex, în care autorul îmbină elementele psihologice cu amintirile din război, cariera de scriitor și, nu în ultimul rând, o emoționantă poveste de iubire. În 1980, Robert Hendricks, psihiatru și scriitor consacrat, trăiește singur, aflându-se la limita depresiei și își ascunde adânc în minte amintirile tulburătoare din al Doilea Război Mondial. Asta până la întâlnirea cu Alexander Pereira, neurolog și veteran al Marelui Război, un admirator al lucrării de specialitate a lui Robert. Pentru că Pereira pretinde că îl cunoscuse în Primul Război Mondial pe tatăl lui Robert, despre care acesta nu avea nicio amintire, va accepta invitația bătrânului neurolog specializat în memorie de a petrece câteva zile la locuința sa din Franța.

În acest context încep să apară și

amintirile din trecutul îndepărtat, începând cu anii copilăriei, înrolarea în cel de-al Doilea Război Mondial, cariera de psihiatru și scriitor, dar mai ales povestea de iubire dintre el și Luisa, o frumoasă italiancă de care vremurile potrivnice îl despărțiseră. Romanul este unul al evocărilor, considerat o adevărată frescă a secolului XX, aspectele istorice împletindu-se perfect cu momente importante din viața personajului principal.

Sebastian Faulks scrie ca un Hemingway modern, adăugând poveștii sale umor, dragoste și dramă într-un mod care depășește alte scrieri similare… «Acolo unde îmi bate inima» ar fi una dintre cele mai bune creații despre iubirea pierdută în război, în rând cu «Casablanca» și «Fiesta». (BookReporter)

Privighetoarea, Kristin Hannah, Editura Litera, București, 2016

Kristin Hannah este o scriitoare de origine americană, născută în 1960, la Garden Grove, California.

Romanul Privighetoarea este un bestseller internațional, vândut în peste două milioane de exemplare, a cărui acțiune se desfășoară

105

EX LIBRIS - 2017

în Franța, în 1939, așadar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În centrul cărții se află două surori, total opuse ca temperament. Vienne este o tânără cumpătată, căsătorită, cu o fetiță pe care și-a dorit-o enorm. Aceasta are neșansa să își conducă soțul la plecarea pe front și să rămână doar cu speranța că acesta se va întoarce și că războiul va sta departe de micuțul oraș Carriveau, de pe valea Loirei.

Isabelle este sora mai mică, o adevărată rebelă care după moartea mamei sale va fi trimisă de tată la mai multe institute de unde fie a fost exmatriculată, fie a fugit din proprie inițiativă. Războiul o găsește la Paris și în cele din urmă ajunge la Carriveau alături de sora sa. Cele două vor fi nevoite să îndure ororile războiului, ce cuprinde întreaga Franță. Ambele surori vor ajunge să se implice personal în ajutorarea celor afectați de acțiunile naziștilor. Astfel, Vianne va fi alături de copiii evrei rămași fără părinți, iar Isabelle, după ce intră în Rezistență, va ajuta piloții britanici și americani să treacă Pirineii pentru a ajunge acasă.

Cartea este extrem de emoționantă, relația celor două surori și umanitatea acestora într-o lume marcată de ură fiind principalul subiect dezvoltat de autoare.

Mi-a plăcut nespus «Privighetoarea» de Kristin Hannah, o scriitoare americană deosebit de talentată; personaje bine conturate, intrigă excepțională, emoții extraordinare, cine își poate dori mai mult de la un roman? (Isabel Allende)

Absolut tot, Nicola Yoon, Editura Youngart, București, 2016

Nicola Yoon a crescut în Jamaica și în Brooklyn. Momentan locuiește în Los Angeles, California, cu soțul și fiica ei. Absolut tot (Everything, Everything) este romanul de debut al scriitoarei, o carte dedicată tinerilor, care a avut un succes deosebit la public, motiv pentru care a fost ecranizată în 2017.

Madeline este o fată specială, ce suferă de o boală rară care nu îi oferă posibilitatea de a părăsi casa. Orice virus îi poate fi fatal, de aceea locuința ei este echipată asemenea unui spital steril, iar singurele persoane cu care Maddy poate intra în contact sunt mama și infirmiera sa, Carla. În ciuda izolării totale, tânăra duce o viață fericită: citește, scrie, învață și petrece mult timp pe internet. Asta până în momentul în care alături de casa lor apar

106

EX LIBRIS - 2017

noii vecini. Fiul cel mare al familiei îi atrage atenția. E înalt, suplu și îmbrăcat tot în negru. Îi surprinde privirea atunci când îl urmărește, iar momentul este electrizant și intrigant de ambele părți. Sentimente necunoscute de Maddy până atunci se înfiripă în sufletul acesteia, deși este conștientă de situația în care se află. Cei doi încep să aibă secrete față de restul lumii, să comunice prin mesaje, să se placă din ce în ce mai mult, suficient de mult încât să riște, poate mai mult decât ar trebui pentru a putea fi împreună. Maddy este dispusă să renunțe la absolut tot, chiar și la propria viață, pentru libertatea sa. Iar Olly o înțelege, o sprijină și o protejează cât poate el mai bine.

Romanul prezintă o poveste sensibilă, de care cititorul se va îndrăgosti. Va trăi alături de personaje, se va bucura pentru ele, va suferi și va fi surprins de răsturnările de situație pe care le-a imaginat autoarea.O experiență de lectură realmente unică și fru-moasă. Scrisul splendid se împletește cu desenele originale spunând o poveste fără pereche. Nu ai citit niciodată o carte ca asta. (David Arnold)Îți vine să lași absolut tot deoparte odată ce-ai început s-o citești. E greu să nu fii mistuit de această poveste de dragoste lipsită de șanse. (The Times, Londra)

O zi din șapte, Lauren Oliver, Editura Litera, București, 2017

Lauren Oliver este o scriitoare originară din Queens, New York, Statele Unite ale Americii, născută în 1982 și cunoscută publicului cititor mai ales datorită trilogiei Delirium – Pandemonium – Requiem.

O zi din șapte (Before I Fall) este romanul de debut al autoarei, apărut în anul 2010 și devenit rapid bestseller, fiind tradus în peste 20 de țări. Cartea este dedicată publicului tânăr, însă oricine citește paginile ei îi va percepe mesajul – nu trebuie, în această viață, să amâni să faci ceea ce

îți dorești cu adevărat, nu trebuie să fii superficial și nici să acționezi distructiv, pentru că s-ar putea să nu ți se mai ofere șansa să îndrepți lucrurile.

Samanthei Kingston i se oferă această șansă, și nu o dată, ci de șapte ori. Sam este o adolescentă de 17 ani ce face parte din categoria popularilor în școala în care învață, are câteva prietene bune, un iubit râvnit de multe alte fete, o familie pe care deseori o ignoră, participă la petreceri și își poate permite să își selecteze persoanele din cercul ei. Are convingerea că lumea îi aparține și e convinsă că nimic nu îi poate sta în cale, asta până în ziua de vineri, 14 februarie, când drumul său în această viață se întrerupe în urma unui accident de mașină. Samantha are însă surpriza ca a doua zi de dimineață să se trezească și să constate că este tot… 14 februarie, iar povestea se va repeta de șapte ori.

Fetei i se oferă șansa să îndrepte ceea ce a făcut rău, să rezolve ceea ce rămăsese nerezolvat, să se bucure de lucruri mărunte, să se maturizeze, să conștientizeze că nimic nu este veșnic.Romanul lui Oliver este sensibil, plin de emoție și încântător… cititorii o vor îndrăgi pe Samantha din ce în ce mai mult, pe măsură ce se îndreaptă

107

EX LIBRIS - 2017

spre un final pe cât de curajos, pe atât de sfâșietor. (Publishers Weekly)

Cartea a fost ecranizată cu succes la începutul anului 2017, în regia lui Ry Russo-Young, cu Zoey Deutch în rolul principal.

Augustus, John Williams, Editura Polirom, Iași, 2017

Scriitor, editor și profesor universitar, John Williams s-a născut în 1922 în Clarksville, Texas. După o experiență de viață bogată, fiind participant la cel de-al Doilea Război Mondial și călătorind în țări îndepărtate și fascinante ale lumii, John Williams se dedică literaturii. Debutează în 1948 cu romanul Nothing But the Night, continuând apoi cu alte scrieri, încadrate în diverse genuri literare. Cel mai apreciat roman al autorului este Stoner (1965) care spune povestea vieții unui profesor imaginar de la Universitatea din Missouri.

După o călătorie de documentare în Italia, în 1972 scrie romanul istoric Augustus. În paginile acestuia autorul relatează aspecte din Roma aflată în timpul împăratului Octavian Augustus (27 î. Hr. – 14 d. Hr.). Scrierea a primit prestigiosul

National Book Award for Fiction. Așadar, romanul este unul de ficțiune istorică, ce ni-l face cunoscut pe Caius Octavianus din anii primei tinereți, până la bătrânețe. În paginile cărții regăsim figuri ilustre ale vremurilor precum Marcus Antonius, Horațiu, Strabon, Ovidiu, Cicero, Iulius Cesar, Agrippa ori Cleopatra. Influența acestora asupra destinului Romei este redată prin intermediul scrisorilor, rapoartelor oficiale, declarațiilor, care refac pas cu pas destinul unui imperiu, dar mai ales pe cel al împăratului ce a reușit să facă din domnia sa una dintre cele mai înfloritoare și fascinante perioade ale Romei antice. Autorul recunoaște că mare parte din aceste documente inserate în paginile romanului sunt fictive, însă tehnica adoptată de scriitor oferă verosimilitate textului și transpune cititorul în epoca descrisă. Williams este bine documentat și reușește, prin intermediul cărții sale să refacă o lume, cu intrigi și lupte pentru putere, cu patriotism și loialitate, comploturi și libertinism. Romanul lui Williams are două calități: amplitudinea și o extraordinară atenție asupra detaliului; nici una dintre ele nu este sacrificată pentru valorizarea celeilalte. (Financial Times)

Individul religios, Nae Ionescu, Editura Cartex, București, 2017

Nae Ionescu (nume real Nicolae C. Ionescu) s-a născut în 1890, la Brăila și a trăit până în 1940. A fost filosof, logician, pedagog și jurnalist. Orientarea sa filosofică este cunoscută sub numele de trăirism. De-a lungul timpului a adunat în jurul său și a sprijinit nume mari ale culturii românești interbelice precum Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran etc. În anii ՚30 a fost puternic implicat în politică, susținându-l inițial pe regele Carol al II-ea și apoi mișcarea legionară.

108

EX LIBRIS - 2017

Volumul Individul religios face parte din Seria de autor Nae Ionescu și cuprinde un număr de prelegeri ale acestuia pe teme religioase, desprinse fie din cursurile sale, fie din textele jurnalistice care îi aparțin. Parcurgând filele cărții putem afla punctul de vedere al unui personaj destul de controversat în epocă despre Ce este filosofia religiei?, Experiența religioasă, Trecerea de la idol la Dumnezeu, Actul religios – act social sau act personal?, Cunoașterea religioasă, Timpuri și valori religioase sau despre Istoria filosofiei religiei.

Nae Ionescu a reușit, profesor fiind, să își hipnotizeze deseori auditoriul, să convingă minți luminate, având întotdeauna un discurs logic și foarte bine documentat în expunerile sale referitoare la omul religios. Nae Ionescu ne-a învățat să gândim.

Geniul lui era, în primul rând, de structură socratică; ne ajuta să căutăm și să scoatem singuri la iveală adevărul. Nu ni-l da de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga să judecăm, noi, cu mijloacele noastre, să tragem singuri concluzia propriilor noastre eforturi. Ne învăța cum să citim un text filosofic și ne îndemna să mergem întotdeauna la izvoare; ne interzicea cărțile despre un filosof sau un sistem de filozofie. Nae Ionescu a fost cel dintâi profesor care, într-o vreme când pozitivismul și agnosticismul domneau încă în universitățile românești, a arătat validitatea metafizicii și a vorbit cu înțelegere despre mistică și despre experiența religioasă. (M. Eliade și G. Racoveanu, 1951)

Ediția de față este una revizuită și completată, succesul de vânzări dovedind faptul că, după mulți ani de la trecerea sa în neființă, gândirea lui Nae Ionescu stârnește încă interes, complexitatea acesteia fiind una incontestabilă.

Aceste volume sunt disponibile pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila. Disponibilitatea titlurilor poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii – https://toread.bjbraila.ro/opac.

Roxana NEAGU,corector

EX LIBRIS - 2017...4 EX LIBRIS - 2017 Iosif Hechter este al doilea fiu al familiei Hechter, văzând...

Documents

Transcript of EX LIBRIS - 2017...4 EX LIBRIS - 2017 Iosif Hechter este al doilea fiu al familiei Hechter, văzând...