L

N,9

ANUL IV.(1 Martie 1870 1 Martie 1871.)

Redactor: Iamb Negruzzi.

IASS1 1871.

TIPOGRAFIA SOCIETATII JUNIMEA.(ee

+%,,,%++

'^*,,,,'*0 %-M-/N

Il To 3t9) ,), -j.).;,.. ....-4,.....S7(EV

No. 12. Anul IY. lassi, 15 August 1870.

CONATORBIRI LITERARE.

Apare la 1 kg 15 a fleegrei rani.Abonamentnl pe unu anu pentru Romania liberit 1 galhentt; pentru Austria 5 fl; pentru Germania de Non lu 1 galbenu;

pentru Svitera, Belgia si Italia 15 franci; pentru Francia i Spania 20 franci.Abonamentele se fatal numai pe unu anu intregu: in Iassi la Tipogratia SocietItii Junirnea si la librilria Junimea,

in Bucuresci la libraria Soccec & Comp.

SUMARIII:Epigonii, poesie de D. 211 . Eminescu.Tuhutum. Noveilt istoriet de D. I. Pop Florentin. (Sfir-

situ.)Espositiunea artistilor in viatit.Despre opul ,La Creation." de'Quinet, studiu de D. A.

D. Xenopol.Aduuarea din Suceava, poesie de D. N. &Italia.Corespondutit.

and privescu dilele de-auru a scripturelor romXneMe eufundn ca intr'o mare de visitri dulci f?i amineSi in jurn par'cit-mi colindit dulci i mithdre primAveri,Sau fedu nopti, ce'ntindu deasuprit-mi oceanele de stele,pile en trei sori in frunte, verdi dumbritvi en fflomele,Cu isvoare-ale gitudirei i cu riuri de citutIri.

Yedu poeti, ce-au scrisu o liunbul, ea unu fagure de miere:Cichindealu gurit-de auru, .71Iumu lean glasu cu durcre,Pra le firea cea intoarql, Daniil celu tristu i micu,Viictirescu cantUndu dulce a iubirei primavarit,Cantimir croindu la planuri din cutite i pahare,Beldiman vestindu in stihuri pe resboinl inimicu.

Lira de argintu, SihIcanu; Donici, cuibu de 'ntelepciuneCare, cum rar se intiimpla, ca sit mediteze puneUrechile ce-su pre lunge ori coarnele de la cerbu ;Unde-i boul lui cu minte, unde-i vulpea diplonuttd?S'au dusu too, s'au dusu cu toate pe o cale ne'nturnath.S'a dusu Pan, fiuul Pepe lei, celu istetu ca unu proverbu.

Eliad zideft din visuri i diu basme secularcDelta biblicelor sltnte, profetiilor amare,Adev'eru saldatu in mite, sfinxu pelrunstt de'ntelesu.Munte cu capul de peata de furtuue detunatii,Stit si ai in fata lumci, o euigudt nesplicatl,

veghiaz' o sttincit ars1 diutre noun tic crew.

Bo lliac anth iobagiul s'a hui lanturi de aramlf;L'ale terei flamuri negre CI& lova ostirea chiandt,In rresentu vrAjesce umbre dinteal seculelor planu;$i ea Byron, treazu de ventul celu selbaticu al durerei,Palidu stinge Alecsandrescn slthta candel'a speritrei,Descifrlindu eternitatea din ruina unui anu.

Pe-unu patu albu ca unu lintoliu zace lebe-da murinditZace pahda cu lungi gene, rue blitudg

fu o primAvarit, moarte-o pIrere de feu;Ear poetul ei celu tene-ru o privea cu imbItare$i din Brit curgeau note ci din ochi lacrimi amareSi astfeliu Bolintineanu incepiu antecul seu.

MurFoin scutura lantad cu-a lui voce ruginitit,Rumpe coarde de aramil en o manA amortitg,ChiamX peatra sl invie ea si miticul poetu,Smudge muntilor durerea, bradilor destinul spumeSi bogatu in sitrilcia-i ca unu astru clu apune,Preotu desceptarei noastre, semuelor vremei profetu.

Ear Ncgruzzi sterge culbul de pc cronice VetritheCgei pc mucedele pagiui stau domuiile romitheScrise de nOina cca veche a 'nviitatilor mireni;Moae pane in coloarea unor vremi de mult treeuteZugrIvesce din non eargsi pluzcle poFomoriteCe-argtan faptelc crunte unor domni tirausi, vicleni.

S'aceht rege al poesici, vecinicu tiuuiiuu i fericeCe din frumle ii doinesce, CO cu fluerul ii dice,Ce cu basmul povestesce veselul Alccsandri,Ce'nsirAndu mitrgAritare pe a stelei blomIN rada,Acum seculii strIbate, o minune luminoaa,Acum Ade pintre lacrimi cand o dna pe Dridri;

Sau visnuth o umbrit duke en de-argintu aripe albeCu doi ochi ca doue basme mistiee, adithee, dalbeCu zimbirea do virginI, cu glasu blitudu, duiosu, incetn,Em i puue pe-a ci frunte nandru diademu de stele

EPIGONIX.

Viala-i

iS6

0 aseada'n tronu de auru sg domneasca lumi rebeleiubind'o fr margini scrie: vista de poetn."

Sau visgndu cu doina tristg a voinicuhil de munteVisul apelor adance si a stancelor carunte,Visul selbelor batrane de pe umerii de dealu,Elu desceaptg'n sinul nostru dorul terei cei strgbuneElu revoaca 'n dulci icoane a istoriei minuneVremea lui Stefan celu mare, zimbrul sombru i regalu.

Ears noi? noi epigonii?... Simtiri reci, harfe sdrobite,Mici de dile, mari de patimi; inimi bblrane, urite,MIsd ridande puse bine pe-unu caracteru inhnicu;Dumnedeul nostru: umbra, patria noastrit: o frazg,In noi totul e spoialg, totu-i lustru flrl Una;Voi credeati in scrisul vostru, noi uu& credemu in nimicu !

deaceea spusa voastra erg, sl1nti i frumoasgCaci de minti era. gandita, caci din inimi erg scoasg,mimi mari, tiuere ancg, de si voi sunteti Yetrani.S'a intorsu masina lumei; cu voi viitorul trece;Noi suntemu eargsi trecutul fara inimi, tristu i rece ;Noi in noi n'avemu nimica, totu-i calpu, totu-i strginu!

Voi perduti in ganduri saute, convorbeati cu idealuri ;Noi carpi= cerul cu stele, noi mgnjimu mares: cu valuri,acci al nostru-i sum i rece mares noastrg-i de ifighetu.Voi urmati cu rapejune cugetgrile regine,Clad plutindu pe aripi sante pintre stelele seninePe-a lor urme luminoase voi asemene mergeti.

Cu-a ei candela de aunt palida intelepciuneCu zimbirea ei regalg, ca o stea ce nu apuneLumina a vietei voastre drumu de rose semhatu.Sufletul vostru unu gngeru, inima voastra o lirg,Ce la v6ritul caldu ce-o miscg cantari molcome respirg ;Ochiul vostru vedea '11 fume de icoane unu pa2atu.

Noi? Privirea scrutatoare, ce nimica nu viseazg,Ce tablourile minte, ce simtirea simuleaza,Privimu reci la lumea asta ye numimu visionari.0 conventie e totul, ce-i adi dreptu mane-i minciung,Ai luptatu lupta desartg, ati vgnatti thief nebung,Ati visatu dile de auru pe-asta fume Ic amaru.

Moartea succede vietii, viata succede la moarte"Alta sensu n'are lumea asta, u'are altu scopu, alta soarte;Oamenii din toate cele facu icoang i simbolu ;Numescu sgatu, frumosu si bine ce nimicu nu insemneazgImpartescu a lor ggndire pe sisteme numeroaseSi punu haine de imagini pe cadavrul tristu i golu.

Ce e eugetarea sacra ? Combinare maiestritaUnor lucruri n'esistente ; carte trista si'ncglcitg

Ce mai mult o incifreazg cel ce vra a descifill.Ce e poesia ? Augeru palidu cu priviri curate.Voluptosu jocu cu icoane i cu glasuri tremurateStraiu de purpurg i auru peste tAre"na cea grea

Remaneti darg cu bine sante firi visionareCe faceati valul sg cgnte, ce puneati steaoa sA share,Ce creati o altg Mine pe-astg fume de noroin;Noi reducemu totic la pravul adi in noi, maul in ruina ;Prosti si genii, micu si mare, sunetu, sufletul, luminaToate-su prafu . . Lumea-i cum este . . . i ca tRinsa suntem noi.

Eminescu

TUHUTUM.Novela originalit istorieg.

VIII.

Unn briin de spumA.

In marginea unui codru de frtgetu se lea-ganh, in yenta o dumbravh Wanda, unu bercuinchisu, in linisce neturburath.

Intr'unu locu sth unu desisu, unu crAnguascunsn i nechlcatu de picioru phm6nteanu,ca i unu altaru curatu, §i pre care-lu vedenumai de sus oclitiul cerului; acolo stau nisceshlcii ca adtincite in tame duioash, ca

cum ant suspinit in jele nepreceputa de mintede omu; ramurile lor se lash card pilmktu,§i pletele lor cadu imprejur in oglinda ape-lor unui lacu rotunda.

In locul acela se simpsce ca si cum s'arfi ascunsu cu locuinp suflarea pIkii, su-flarea ierthrii, suflarea

In inima lacului este o palmh de uscatucu o salcie ca in unu briu de aprt. Acolola riidheina salciei acelcia vor apdà cenusalui Gelu. Altariul acela n'a auditu injurarede 1irnbi prtmönteanh.

Pintre copacii fhgetului se vCdu venindu

Dreptul de reproductiune reservatu.

EPIC 0/41LTIMUTIIM.

Si

.

lif.

§i

uitarii.

...... . . . . . . . . . .

Si

1

TIIIIUTUM. 187

nouedcci de ostasi pedestri cu sabiile incinsedea-dreapta. Duph ei septespredece preotr

chnthndu, si trei sute cu fhclii aprinse, insi-rati in doue randuri.

_Dula preoti vinu treideci de copile albe,ca fata cerului, cu perul ca rada soarelui,

despletitu, ducendu pe brute cununi de iaso-mii, i chnthndu dulce si lin, ca nisce An-geri pMngetori, cht storceau toate inimile inlacrimi amare, i leghnau toate inimele in

lacriwj dulci.

Ciiti le audeau, strigau in sufletul lor0 ! ci de ce mai sunt pe phmentu si

alte fiinte ! de ce nu-su in lume numai An-geri ca acestia !

Acuma vend sicriul . .

Duph sicriu duceau pre Vulturul celu albu,care a purtatu pre Gelu in focurilelor, si a vedutu fata mortii intr'una cu

densul.

Apoi veneau doispredecc aprodi, bIeitinerei, cu perul ca aurul, si duceau pe bracebrtu i armele lui Gelu, care erau numaide 'otelu si in petre scumpe, si duceau mar-ghritari de lacrimi in ochii lor cci nevi-novati.

Duph bhieti urma Ziria.

Cine o vedea, se cutrernura de jelca ei. Biatainima! cc purta ea! Chte odath uith a privlla sicriu; si soptea nisce cuvinte; eine

o vedea atunci, se infiora de groaza ci. Cu-vintele nu le intelegeh nimene.

Dar Ziria nu mergch singurh. Mai multo duceh de bratu sotul ei celu falnicu, ca siunu zmeu. Elu era legatu la capu de astinga; seranu, ch a fostu in bdtae, §i sin-guru a remasu dintre romani, ca Tuhutumdintre magori.

In urma lor veneau douespredece mame;

apoi inteleptii neamului; si in urma urmeloro suth de chlAreV, numai chpetenii falnice,

ca sotul Ziriei.Cum mergeh §ireagul acesta prin sinul

dumbrhvei, toate inimile gemeau aphsate detristeth grea. Cuvinte nu se audeau, numaisuspine . . . . Asa-i, caucl suspinh o tart dedurere . . . .

Sicriul l'au asedatu in inima lacului.Iii umbrele crangului eartt a luatu loca§u

suflarea phcei, in Were neturburath.

DC.

Dracill §atraru1.

Inteleptii Ardealului s'au opritu pe o elm-* sh, se sfritueasch, cum se duch tara de

acum inainte, §i s'au intelesu cu totii asaZiria-i copila lui Gelu, a alesului terei.

ea-si a alesu sotu. Apoi duct si-lu a a:lesu densa, elu sh fie si alesul nostru!

Numai Dracul, satrarul, a intrebatu :Da cine-i clii? Eu toath taxa o am

chlatoritu, §i cunoscu si pre Tiplesci, si preCornesci, §i pre Floresci. Asa sciu pre fi-

ciorii lui Danu, pre ai lui Tincu, §i pre ailui Corbu; sciu pre Poruti, pre Pintea; sciucine-i Oprea, Ranta, Clitu, Tunsu, Negru,Butu, cine-i Oncu, Ursu, Romul, Palandu,Ciuru si Bulatel. Mai sciu pre multi altivoinici tari si cu capu. Dar pre smeul a-cesta nu-lu am vedutu niciodath; nu-i din ei.Ticlu a respunsu

Da nu-lu ai vedutu, ch numai Ia Ziriase uith cu grijA; dar jelea nu-lu scutura nicica pre noi. Noue ne trebue unu alesu tare;la Ungu in tura Panoniei au mai remasu

Ultra-

:

.

--

188 MUM.

magori, trebue s1. stitmu . incini de bathe.alegemu dard! Copiii lui vor fi copiii

Ziriei, nepotii lui Gelu, celui viteazu; voru

crese in toate invètdturile i deprinderile a-lesilor, i voru fi alesi i ei. SA-lu a-

legemu dard, !

Btrnii s'au infdtosatu la Ziria, si Pa-landu a sucitu odatd din mitstete, a pitsitu

inaintea ei, i a grditu :Fiica liii Gelu! Sfatul bardnilor a ju-

decatu sa vie inaintea fetei tale, si sd-ti qicaMuma Wei; adeve'ratu : Onerd, mumit, dar amai judecatu sfatul, c dupd ce tu alesu

sotu i aprarttoru, noi asemene alegemu

sd ne fie Domnu §i indreptMoru, de cdte ori

se va sfatui i intelege cu unn sfatu din bit-tranii neamulni. S. fie cum a fostu Gelu!Ziria a respunsu :

Eu treinuru, cand gdndescu la domnie.SA ye respundd sotul meu. Ce va voi dOn-sul, eu voiu ascultit.

Acum s'a ardtatu sotul Ziriei inaintea 1)6-tranilor. Florea, marele logofau-i a ves-titu

Doamne ! Sfatul semintiei noastre eatd,te alege noue Doinnu, v6delidu-te alesul dom-nitei, i incredintIndu-se, cd esti din nearnulnostril.

Sunt romanu din inimd!S trdesci, (Tara! i sd ne duci la dile

fericite si la mdriri !Dracul n'a strigatu : Sd, trdesci !" cum a

auditu, cd, a respunsu : Sunt romdnu din

inimd", Dar Florea a disu :Sit scriemu aseddnAntul, si sa-lu iscit-

limu; apoi ddmu Alesului, sa vada, cit

noi l'amu alesu, i sa-lu iscaleascd i elu, ca

sa vedemu, cd i elu primesce.

Asa sd, fie ! au respunsu cu totii. Nu-mai Dracul nu.

Florea a spusu logofetilor celor mici, cumsi cum; si aceia an scrisu apoi aseddm6ntu1neamului en sotul Ziriei, drept alesul s6u.

I36tranii l'au iscdlitu; numai Dracul n'a vrutu;apoi l'a iscdlitu Ziria, si pe ulna l'au a-scernutu inaintea Domnului, sd-lu iscdleascrt.

Elu l'a iscalitu in fata neamului.Florea l'a luatu sd-lu ceteascrt i iscdlitu.

Toti ardeau, sit audd, cum se numesce a-lesul.

Plna ceted Florea in audul tuturor, multidiceau intro sine:

Aeuma stt vinit mamonul de Tuhutumcu belzeburnii lui ! !

Florea ceteh acum Cand acetitu : ,Ziria," toti au tdcutu ca pdin6n-tul, asceptandu fart suflare iscMitura de peurmrt.

Florea ceti :Sotul Ziriei," i acuma numele :Tuhutum !"

Tunetu a fostu asta ?? Tunetu cu-tremuratoru.

Toti s'au scuturatu de numele, ce au au-ditu, in toate inchieturile, ca de o vorbd cufarmecu afurisitu, ce ca o loviturd, fioroasd-ia impinsu, de au pasitu inddrdt unu pasu,ca de o putere nevOutit diavoleascit. Ochii

lor aruncau fulgere asupra fetei spdrietorn-lui; si nninele lor au sburatu Ia capul sa-

biilor . . . .

Pre Ziria o a lovitu o spaima "ca de t Is-netu. i a aruncatu odatd, ochii spre so-

çul gangdvindu:

Tuliu

Sa-lu

sa-lu

iscalit.trile.

ti-ai

:

sea,

TIMIITIIM. 189

G-roaza-i a amutitu graiul, si-i a in-ghetatu privirea. A vrutu, sa' misce, sa'

sboare departe, ca de spArietorul noptilor; dara intepenitu pe locu, ca in groaza visurilorcelor turburate. Sufletul 6i ardek in cugetemusctoare :

Tuhutum ! ! Tuhutum!Care a sfargmatu pre Gelu, pre tatal teucelu bunu, la care te inchinai ! Tu-lu ai sd-rutata! tu-i ai jurata iubire ptinI la mor-mèntu ! Tuhutum ! care-ti a taietupre fratii tiei cei scumpi, tu-lu ai a-lesu de sotu! mai malt cleat frate !!

Tuhutum! cave a sfarlmatu in focupojaru pragurile terei ! tu-lu ai fäcutuDomnu neamului tett I

Cugetele aceste-i spgriau sufletul, ca niscevulvoae aprinse, si se inv'atek lumeainaintea ochilor ei.

Dar par'cI-i strigh acum unu graiu :Tu ai afurisitu pre celu ce a

tttietu pre Tuhutum ! ! ! ! Ai afurisitu pretatAl teu, pe cand se apIra, de Tuhu-

tura ! !

Atunci 6i venI, ca si cum i s'ar risipi ce-rul asupra capului.

Doue mume o au prinsu in brute, i o auluatu de acolo.

Cum au strigatu i armatii cu totii, scrnindu in dinti cu amenintare :

Tuhutum !! ! ! elu a-

grgitu :

Fratilor ! De ce ye scuturl numelemeu inteatata ? S sciti, ca' numai numele-mi-a remasu din cb.'t cram de re'u. Ziria m'aimblitutlitu. i eu numai la ea me inchinu,decand o am ve'clutu, de cdnd i-a fostu millde mine, vèyndu-me odata la perire. A.cuma

nu mai sunt, eine am fostu, V'am i juratu,ca sunt romanu din inima. Eata, dau maimcu voi cu toti, ca sa sciti, cine-su.

Romnii-si au dusu dreptele de pe capulsabiilor in dreapta lui Tuhutum. Dracul sepusese in urma tuturor. Dupa ce-i a strinsumgna Tulmtum, i-a qisu :

Dracule, chiar diavolesce m'ai strinsude nuiiiit. Dracul-i a respunsu

A na invOrtitu toate armele, Doamne,mi s'a iutaritu mana . . .

Tuhutum s'a grabitu la Ziria, gill dedeparte cu blandcp :

Domnipi . . . Domnita sufletului men!Ziria se scutura de spaimd, §i-§i intoarse!

fata intr'alt1 parte, tremurAndu de groazd. Eluundt :

Zirio ! Am data mdna cu toti fratiitci. Acuma sa dau maim de pace si cu tine...Nu me auqi ?

Cum ai datu mana cu fratii mei? LaAlmasu? 0!

Zirio ! uita-te la mine ! Si premine m'au taietu. Asa-i in batae. Uita-tenumai odata la mine !

Groaza mi-i, i ca te audu! Aidemu!aidemu de aici ! S nu-lu audu; sa nu-lu ve'clu;ca nu sciu, cc, imi mu§ca sufletul ! 0 ! ! . . .

Aidemu ! S nu-lu ve'du mai malt ! el nu-mi asu mai putè dcslipi ochii de elu;ar strigh urgisire cenusa fratilor mei;aru strigh bla'stemu oasele lor! . . Aidemudeparte de aici ! ! . . .

Si Tuhutum n'a mai ve4utu pre Ziria maimult.

Cum se duceit (Musa, fail unnsiuguru cuvOntu dulce, elu s'a uitatu, s'a ui-tatu dupg. (Musa indelungu; i cum nici nu-si

siingrijita

sa-i

I ui

flica

190 TIIHIITIIM.

a intorsu ochii ind6rat catra elu, cu o sin-gurt macar : elu s'a uitatu peacolo, pe unde o a v6dutu perd6ndu-se in-

departare, ca si cum ar fi tot mai asceptatu,sn-i naluceasca fata uittindu-se la elu; oripa0 ca-i aude graiul, cum l'ar chemh. Darcum steteh nemicatu in locu, i priveh in intin-derea departarii. Si asculth sborul v6nturi1or;departarea nu-i arath nimica, i vOnturile nu-i

aduceau de veste nimica. Departarea luminoasa

ilu ingrozeh cu intunerecu plinu de sparietorimutia tiicerii iln scuturh ca urletele ma-

monilor de supt pame'ntu.Peptul mi i-se nalth odata in suspinu su-

grumatoru; apoi sopti in durere ne mai pur-tata :

Te ai dusu! te ai dusu!! Zirio!M'ai parasitu! . . . 0 ! sburati ! dara, vci,fromusetele unui visu rapede de fericiri dulci !

Si mie ah ! pustie-mi remane mie

lumea asta, i intunecata! ! Sbori fefice, darkvisu frumosu! Sbori fericitu! i eu me

ingrozescu singunt de ceea, ce me voiu face a-cuma. Au sburatu clanit blandetele ! S'audusu . . . si en eara-su Tuhutum !

Earit-su eu ! Aidemu la Jilau;Acolo an remasn legi neiscalite. Sit le is-crtlimu ! Tuhutum s'a intorsu ultra Dracul,si-i a qisu:

Dracule ! de ce cantaresci topoarele a-cele ? Da-mi mie unul.

Le cantitrescu, sa vMu, mai pota in-vörti. pre acestu mai mare ? Eata-lu,daca-ti place.

Dar nu-i pentru mann' de omu toporulacesta. Da-mi-lu pre celu mai usoru, ca seinvilfiesce mai rapede.

Pre acestu mai greu mi-lu a facutu

unu mesteru anume pentru mine. Eatit-lu,imi mai cunoasce mana.

Sfatul s'a adunatu la Jilau. Tuhutum

s'a pusu in frunte, i logofetii au cetitulegile.

Iscalesce acum, Tuhutume, dise Tunsu.Cum de incepi a-mi strigh, ce sit facu ?

Dar tot voiu asculth de vor-ba ta, i voiu face o iscalitura.

Tuhutum sburh cu toporul ridicatu, si sfa-

rama pre Tunsu inteo clipitit.Toti s'au ingrozitu, i van aprinsu la cu-

,rete in clocotu amaru. Dracul a remasu capeatra; numai din sprancene apast peste ochi.

Tuhutum mai vorbi :Legile aceste nu le voiu nu-mi

placu. Win face eu legi. Palandu i tu, Flo-rea, plecai indata la Arpadu vizirul, sa-mitrimitit sfetnici magori. Eata Botond, sin-

guru a remasu din cei patru, ce-mi ptizeau

cortul. D6nsul va va arath drumul pana laArpadu Ia Ungu.

Florea nu s'a mkcatu, ci a respunsu :

Scimu i noi merge la Unga ; day nu

ne omu duce. Nu ai tu aici sfetnici de ajunsu?Nu-i colo Marcu, cclii inteleptu ? Nu-i Drusudin Teocu ? Boiu din Lona ? nu-i Dracucelu mult umblatu? Nu-i Cicul de la Oltu ?Nu-i Buhatelu, Danu, Cuzn, Tanya ? toti

minteosi i preceputi ! Nu-i Crisoin ? Oltea,

Closcu, Mogu, Palandu, Sulu si Belcu?Dracule, acuma sit tai pre Florea; ca

nu-mi place, cate vorbesce. Dracul a res-punsu :

i mie nu-mi place, sa taiu pre Florea.Nu-ti place, sa asculti de Tuhutum ?Nu!Te spulbera dart acuma! Asa ricni

privire

sn-i

iscrtli; cit

Nu-i

si

TUHUTUM. 191

Tuhutum, ca turbatu, si a saritu spre Dra-cul, cii ochii sclinteindu, si cu toporul ridi-

catu; a isbitu cu taisul earl frunteToti au pocnitu in picioare, intea

doua clipita au vOutu pre Tuhutum ca-

diMdu indar6t i le nalucea anca in

inchipuire, cum li se nazarise toporul lui

Dracu sburandu ca fulgerul, i intalnindu-se

in aeru cu al lui Tuhutum, i pocnindu-lu in-

de'rat.

X.

SullareaPintre umbrele fagilor dinteo fund, ta-

cuta pribegesce o umbra singuratica suspinandu,

si se retacesce peste puntea de pe braul unuilacu rotunda.

Umbra aceea e Ziria, umbra Ziriei.

Cine o vede odata, plunge de mila ei ; si setot duce; nu se mai intoarce ind6rat sa ovada', ca sit nu moara de jelea ei.

Dile intregi steteh pe malul lacului, cu o-chii cufundati in pami'mtu ; i grain nu tre-cea peste buzele ci. Peptu-i purth dureri u-riase, ce nu au graiu, chinuri, ce nu au nume.

Odata se scutura din nemiscarea inmar-mural, i zari, cum venea unu sireagu

mare de jelnici.Cine s'a fi mai dusu de pe pame'lltul

acesta ? Inima i se stringeh ca sub mus-caturi de focu.

Belcu, marele postelnicu, cu p6rul albu, agraitu

Zirio ! Cerurile au scrisu, cit ura nous-tra cart sa' vie vOduva ; i Ziria, ceasupèrata, sa se deslege din greutatile cuge-telor sale . . .

Oh ! L'ati tiliatu I

Na noi, Zirio. Elu ne taia pre noi ;toporul cel din mana lui a sburatu spre

elu ind6rat.0 !

Numai atata mai putà grai Ziria in du-rerea ei ardOloare ; i nu audi, ce mai diseBelcu ; ci cto in bratele a doue femei.

Belcu a cetitu apoi unu juramealtu in au-dul tuturor ; si cum ceteh, toti diceau dupri, elu:

Bata, ca ne-amu adunatu toti noi, cape-

teniile neamului romanescu, i asedamu ju-rame'ntu aici la mormiintul lui Gelu, i ju-ramu, cit r61.1 amu facutu, alegandu none

domnu pre unul din neamu strainu ; fie si so-

cal i eata, cit juramu, ca flu

vomu mai face, cum amu facutu. Juramu ta-re si in numele nepotilor i stranepotilor

nostri, ei jurandu prin garde noastre, i pringandurile noastre, sit nu se pomeneasca in

vecii viitori fact cu sulletu din semintillenoastre, care ar face cum amu fa-

cutu noi."Asa dara ridicamu afurisenie, Ion de spai-

ma si de invelatura: afurisenie sa fie ! a-

furisenie i blastemu sa cadd asupra capuluiaceluia, care an mai dice, si ar Altus' in

neamul nostru, sa calce juramatul, ce amujuratu, i sa-lu fact prafu si pulberc in samav6nturilor uitarii."

Asa amu juratu ; asa juramu asa

vomu jura in gandul nostru, si in fiii Honnostri."

ama scrisu asedamiintu, drept dovadapomenire."

Ear de iscalitu iln voam iscitli chiar pemormOntul lui Tuhutum; si voru inte-lege toti cei ce voru incelege . . . si se vaprecepe mintea lor."

si-i -i

piicii.

.... .

!

domuitei!

si

192 TIMUTUM.ESPOSITIUNEA ARTIMLOR IN VIATA LA BUCURESCI.

Si pentru aducere aminte in toti veciitori, vomu intemeea locarri aici ; §i st le fienumele Isaleu," st se scie, cit aice ama

iscitlitu juram6utu1."

Si eatt, cit isalimu toti cei ce suntemufatt :"

Eu, Belcu, mare postelnicu, apoi en, Pa-landu, mare hatmanu, §i eu, Cri§a, mare pd-harnicu; Ticau, mare visternicu; Florea, ma-re logolau ; Drusu, mare vornicu ; Boiu,

ptralabu ; Dracu, §atraru; Cicu, spttaru ;cornisu; Cuzu, stolnicu ; Danu, lo-

gofelu ; §i noi : Tancu, Cloru, Sulu, Oltea,§i Mogu."

Toti amu isalitu.*

Printre umbrele crtngului celui pacinicu amai pribegitu umbra Ziriei, §iru de ani. Si

cum treceau ani dupt ani, valurile fiorilor dintrecutu s'au dusu de pe fruntea ei ; §i fataei lumina numai in rale de zimbetu seninu.

Intr'unu tIrdiu au ajunsu trei marmure peuscatul din brtul lacului celui rotundu. Treiumbre s'au liniscitu sub petre de sbaterilevietuirii pe fata ptm6ntului.

Dar roata dilelor nu sta, ; §i stinga ftp-

turei nu se opresce.

In §irul anilor s'au resturnatu povoaele depe costile dimprejur, au intorsu cele trei mar-mare cu capu in jos, §i le au mtturatu in

parti necunoscute. In locul lor '§i-au stpatudrumu spumele povoaelor; §i dau p'acolo

peste valuri, fart adormire.

I. Pop Florentin.

Espositiunea artiOilor in viatala Bucuresci.

Deasupra micii galerii de tablouri din aca-demia din Bucuresci, se cetesce titlul porn-posu: Espositiunea artiOilor in viap Nu

s'ar crede, dupt aceastt firma a in §iru desecule provinciele Romane au avutu pictori§i sculptori vestiti §i a in academia de Bu-curesci se espunu numai operele arti§tilor cetraescu tnct, pentru a se putè judeca ductei au urmatu, ajunsu sau intrecutu pe ne-

muritorii lor predecesori ? A§a Ans6 iubesce

generatiunea presentit a-§i impodobl cu tit-luri §i numiri strtlucite nisce mici merite in-doelnice §i on citt ar protesta foaea noastrtcontra acestui abusu, elu i§i urmeaza caleacu o consequentt imperturbabilt. Cc amucrede noi despre cei Mani, and, espuindunisce icoane de altaru nou zugrtvite, aru fidisu cit facu o espositiune a art4tilor inviarci? . . . ce voru dice urma§ii no§tri des-pre noi? .

Dar st last= aceste reflectiuni care ne

se impunu totdeauna and audimu fanfarele

cu care se buciumt meritele noastre literare§i artistice presente, §i sit aruncamu o pri-vire asupra tablourilor §i desemnurilor espuse,

ale aror num6ru tota!u e de §esedeci §i trei.De D. Aman sunt doue tablouri : Unul

representt nisce neguptorese care andu ju-vaeruri intr' unu hareinu §i altul intitulatu:unu kescaru. Celu Anttliu tablou face efectula nu fi isprilvitu : grupul din dreapta undese tinu negutlitoresele a ree§itu mai bine,ear celu stingu ne pare cu totul gre§itu ;

femeile din haremu privescu cu indeferenta

dinaiutea lor, and ai crede cit tocmai juvae-

vii-

Buhatel,

va-

luri

ESPOSITIUNEA ARTI$TILOA IN YIAT.X. LI BUCURESCI 193

rurile §i podoabele ce li se aratI ar trebula le intereseze. Figurele lor sunt reci i atItde putin espresive incat una samara cu alta.De§i lumina cade numai asupra unei partia camerei, umbra nu se vede : pe ici pe colo

e indicatI, dar nicIiri executatI.Rscarul nepare a fi mai slabu Inca §i in idee §i informa. Fundul tabloului e vagu: nu se cu-

noasce duel aglomerarea de colori din fundurepresintI o stinca sau o casa. Umbrele suntgre§ite : dupa cum cade lumina, pe'scarul nuar trebui sa fie acoperith, de umbra : elu e pemalu, lumina se'ntinde asupra totu ce este injuru, numai elu e negru fall a se sci pen-tru ce.

D. Stancescu espune vo optu desemnuri §ipastcluri destul de bine executate. Portretelesunt asemenatoare, mai cu snag. ale D-lorAlexandri §i I. Eliad Rldulescu. AIt va-

loare artistica nu trebue cautata.De D. Leca este batIlia de la CIluga-

reni, tablou mai vechiu, cunoscutu de mult.Meritul lui a fostu contestatu chiar de aceiacare la unu tablou cautI mai mult Roma-nismu decat ante. TIcetuu despre

D-nii Dan, Florescu, Hen(ta,Verussy, Constantinescu i D-na Polisu es-

punu mai multe portrete §i desemnuri unele

mai bine, altele mai putin bine esecutate.

Portretul Domnitorului (Verussy) 1111-i tocmai

asemanatoru. Portretul parintelui Genadie

(Constantinescu) pare a fi reu§itu : figura c

expresiva §i caracterisca; maim clreaptI ans6.,ridicath spre binecuvatare nu e depliu exe-cutata.

.D. lifarinescu espune unu tablou repre-

sentandu fructe ; D. Popescu una altul repre-sentIudu unu costumu romiinescu din 'frau-

cony, Lit. An. IV. No. 12.

silvania §i D. Trenk doue tablouri mitt pi-theta de pe malul Dunarei" §i virful Inn-cei la RucIru." Toate aceste cu merite re-lative.

Afar/ de tablourile acestor Domni, se gI-sescu Inca doue tablouri de D. Tätdrescu §idouetleci §i §epte de D. Grigorescu. Unu ta-blou a D-ltd Tatarescu e unu portretu, ear

al doile representI pe Hagar cu fiul ei Is-mail in pustiu." Ajunsu la acestu tablou pri-vitorul se opresce cu multImire. In mijloculpustiului sta Hagar cuprinsI de groaza §idesperare. In stinga ei mai in fundu doarmecopilul pe panAntu, ear in dreapta sta In-gerul §i cu o figura de bunatate §i cereascImangliere i aratl isvorul cu apa care-i vaalina setea. Pustiul, figurele, espresiunea,

gruparea, toate sunt bine. Imputarea cI s'arfi data copilului unu capu pre mare nu ne-apIrutu justa. Mai degrabl s'ar putè gäsi

ca colorile sunt pre vii §i ca contrasteazI

pre mult. In imbrIcamintea femeei Hagar ro-§ul, galbenul §i albastrul stmt de sigur previi unul litngit altul. Ans6 peste asemene gre-§eli de forma, ici e posibil a trece mai u§or,cand de gasesci in Eta cu o idee, lucru ce intoate tablourile ce amu mentionatu pan acum

s'ar cAuth in zadar.Ajungemu acum la D. Grigorescu pe care

ilu cullosceatuu atat din teo visit:4 cc fIcusemu

cu multi ani in urma la monastirea Agapia din

judetul Neamtu, cat §i de la espositiunea uni-versalI din Paris. Multimea tablourilor es-

puse de acestu doninu nu te pune atat iu

mirare, cat multiplicitatea sujetelor. D. Gri-gorescu s'a incert;ata in toate ; are tablouri(de ori ce nirinime) representandu peisagiuri,fiori, portrete genre" etc. Atat, ntuartil,

dasul..21Idrinescu,

194 ESPOSITIUNEA ARTI$T1LOR IN VIATA LA BUCURESCL

at vi diversitatea sujetelor nu credemuvorbescu in avantagiul pictorului. Ele dove-descu activitate, ce e dreptu Ansë o acti-vitate pripitd, neabdItoare, ce se constatduvor la unele tablouri care nu paru ispavite.Ear diversitatea docurnenteaa, nehotarire,necunoscintd despre adev6rata plecare vi in-constanta in dispositiunile sufletesci. AceastaAns6 este grevala generatiunei noastre, gre-

vald ce resare mai mult Ana in literatuavi D. Grigorescu sufere i elu efectele

atraosferei in care taimu cu totii. Mai

este vi altu pe"catu al generatiunei actuale

de care pare a fi atinsu vi D. G-rigorescu :

pre marea incredere in sine : Precum se v'eduin literatura vi in politica' materiile cele maigrele tractate cu o uurin i superficiali-

tate (pentru a nu intrebuinta unu cuvgntumai aspru) neiertate, ce se intemeeaa pesperanta nedesvOitei culturi a poporului carenu va sci sd, deosebeasa adeve'ratul meritu

de aparentd meritului ; asemene vi in pic-turd. Deacolo varietatea, cantitatea produce-rilor, deacolo aparentd strAucit i lipsd demeritu interioru. Dintre tablourile D-lui

Grigorescu acele de genre" ne paru prefe-

rabile i socotirnu a la aceste ar trebui pic-torul a se aplice mai cu samd. Florile salelaudate i premiate nu ne-au pla'cutu. Bu-

chetul de flori de ampu ant de ldudatu,

nu e bine : florile sunt vterse vi mai cu samdacele din villa nu sunt decdt pete albe. Al-tul representIndu fructe : persici, struguri, arfi bine in grupare i in colori, -ans6 nu eispavitu p6catul generatiunei. Altul re-presiatIndu nisce aldmdi nu place din causa

uniformitItii colorei rove. Altu tablou re-

presintlindu fructe e mai variatu devi aici

sujetul p6atuesce.Acceeavi grevald se vedevi la portrete. Marele banu Constantin Nas-turel ar fi pre bine, dar vi aici valul cu

care e incinsu nu e ispavitu in detailuri. Ase-menea nu credemu ci adev6ratu1 te're'mu al

pictorului se fie sujete ideale precum laamun-doue le place jocul sau o floare intre flori.

Nu se poate dice c. aceste tablouri sunt

rela, daru aru putè fi mult mai bune. Ade-ve'ratul t6re'mu al D-lui G-rigorescu ne parea fi ava numitul Genre." Femeea care

toarce e bine fla contestare. Carul cu boiasemene. Privindu tabloul, iti este ca cum ai cetli

unu pastelu de a lui Alexandri : natura ti sepresintd ochilor cu toatd realitatea ei ce-i

dreptu nu ava cum o vede ochiul omului fárinchipuire sau fdra, pdsare, dar cum o addn-cesce privirea mai p6trunytoare a artistu-lui. Cu multdmire te opresci i dinainteaunui peisagiu din Välcea: ampu intinsu,corturi tigdnesci, in depdrtare o cumpand defrrnta'nd, toate luminate bland de soare-

le ce apune acestu tablou aduce amintede poesia lui Alexandri Baraganul," cu-

noscutd, lectorilor novtri. Sfirvindu sa, nu

uitämu Laptarita, copilii tt'3ne'rd ce stii inunghiul unei strade i privesce . . . laeine ? i gandesce . . la ce? Compard eain mintea ei fericirea tredtorilor cu stareanefericitd a ei ; sau sboara, gandul seu de-parte spre unu chipu care s'a presentatu

odatd mintii sale si de atunci nu s'a maivtersu ; sau insfirvitu nu gAndesce la nimene,ci in nepdsarea vristei sale, lasd imaginilordeosebite libea intrare in mintea sa de co-pill pentru au forma, tesaurul amintirilordin care se hanesce vrista mai inaintatd,and impresionabilitatea se vterge vi lumea

ca

.

ESPOSITIUNEA ARTI$TILOR IN V1ATX LA. BITCURESCLDESPRE OM LA CREATION." 195

esterioarg, te lasg rece? Cine ar patedeslegh enigma ggndurilor tinerei Igptgri-

te dupg fata sa atgt de placutg, dar

atat de inchisg orhiului cereetatorului?

S. sfirsimu cu acestu tablou, aci nu in toatea isbutitu pictorul atgt de bine ea in acesta

altele suferu de gresala gralairei.Inceputul galeriei e micu, dar e unu ince-

putu. Meg urma ma fi mai mare in valoare,nu se poate judech i ne place a sperh tot-deauna ce e mai bine. Anse pentru a ajungela mai bine n'ar trebui sg s'audg cuvinte caurmatoarele, rostite de Ministrul instructiu-nei publice la imptirtirea premiilor in In-nie 1868:

In dioa solemng do astridi cu dreptu afostu a se aminti numele acelor genuri marica Apeles, Cimabue, Raphael care au lasatulumei i posteritItii lor opuri mari ale ade-verului i frumosului. Noi in modestia noas-trg nationalg (?), adorgndu aeeste mari nu me,nu vomu uith, a insenana in istoria literilor(?!).neastre pc acele ale Anzanilor, Tateirescilor,

Lecilor §i altora etc."Cu asemene cuvinte si asemene compara-

tiuni se stricg micii nostri incepetori, nu seincurageazg. A ceste cuvinte dovedescu nu nu-

mai lipsg de modestie, dar chiar lipsg, de pudoare.

Dacg eel putin aru remane numai rostite ase-

mene cuvinte ca sg, se uite cgt mai eurendu, dar

ele se tiparescu in Monitorul Oficialu," cadusi in maim, strginilor apuseni pentru care limbs,

noastrg, acum nu mai este unu ce necunoscutu si

au tristul efectu de a arunch asupra poporuluinostru velul ridiculului si de a umple inimaacelor bine simtitori cu adgmcg naghnire.

Bed.

Despre opul La Creation"

(le Edgard_ Quinet.

La Création par Edgard Quinet 2 vol. gr, in 8-o 1870,

Paris, Librairie Internationale,

IL

In ce se deosebesce conceptiunea omuluidespre natura, in urma deseoperirei cg naturaare o istorie, de ceea ce o aveh mai inain-

. te ? Aceasta este intrebarea capitath, de carestau legate toate gandirile espuse in Quinetsi a cgreia respunsu ne-lu dg elu insusi inmodal urmgtoru : Deosebirea consistg in aceea

nhtura, din superficialg ce erh mai pain-te, se sapg spre a pute fi vedutg din cresce-tu plug in bag, de la inceputul lucruri-lor." *)

inchipue cinema pentru unu momentael nu cunoasce decgt locul in care s'a ngs-cutu ; pentru elu lumea toatä e cuprinsa inacelu locu. Clndu -vedul sau audul vinu de-iimboggescu sfera de idei, aceasta se tot in-tinde, si omul se gig intr'o lume din ce ince mai mare, mai variatg in formele si as-pectele sub care se presintg. Mintea lui seimboggtesce en gndiri noue, jocul si coin-binarea ideilor sunt mai puternice, siinimin-tele mai cu resunetu in sufletu, dorintele sinazuintele omului mai mari, potrivit cu lu-mea cunoseutg lui, in mijlocul cgreia are sgle implineasel si din sinul cgreia va suge pu-terea trebuincioasg pentru implinirea lor.Omul poate intinde cunoscirgele sale despre

lume in spaciu si in timpu : in spaciu prin

I I p. 34.

ca

Sa-si

si

196 DESPRE OPUL LUI EDGARD QUINET LA CREATION."

cunoscinta pdrantului pdnd in amdnuntimilesale, apoi prin afundarea in spaciurile ceresci;in timpu prin reamintirea timpurilor trecutecu faptele si evenimentele lor. Sciinta pre-

sentului, ori cat de mare e, nu se poate ase-manh cu acea a trecutului; cdci sciinta pre-sentutui are de obiectu lumea precum este,

acea trecutului tot aceasta lume mare, imen-sa, Anse' nu cum este in unu singuru mo-mentu, ci cum a fostu i s'a schimbatu in

sirul nesfirsitu al timpurilor trecute. Istoriadeci are unu mare efectu asupra spirituluiomenescu. Cu cat acesta se afunda mai de-parte in seculii cc nu mai sunt, cu atata crescesfera gandirilor sale, cu atata mai puternicsimte individul cd. face parte din unu taudin ce in ce mai mare, si din intinsa privi-re cc se deschide sufletului lui, capdtd o pu-tere i o incredere tot mai insemnate in

propria lui valoare.Acosta e iins6 efectul mai mult moralu

a studiului trecutului, si de locu nu este sin-gurul ce decurge din elu. Prin cunoscinta tre-cutului omul devine in stare a-si intelege pre-sentul si a dominh viitorul. Aceasta s'a spusude multe ori; e vorba Anse' O. se inteleaga pedeplinu. Ne nascemu in o stare de lucruricare nu a fostu totdeauna astfeliu cum o a-flrtmu, si care nu ramane astfeliu nici miltsinguru momentu. Pentru a intelege care tre-hue sit fie regula noastra de purtare in mij-locul miscarei generale ce duce pe omenire,pe popoare, pc individi inainte, trebuc sap6trundemu cu spiritul nostru in mersul In-crurilor insui. Atunci vornu pate sa lucrdmuastfeliu incat sa athicemu la indeplinire celece desvoltarea aduce numai decdt cu sine, sinu vomu paradul puterile noastre in lupte

contra mersului lucrurilor, sau in ocupatiunicare nici nu ajutd nici nu inlesnescu prop.-sirea. Pentru a intelege ans 6. morsel lucruri-lor in presentu i tendinta Ion in viitoru,trebue cunoscute legile desvoltarei omenirei

in genere si a popoarelor in deosebi, pentru

ca din aplicarea acestor legi asupra presen-tului i viitorului sa deducemu calculele noas-tre asupra intdrupldrilor posibile, pe care apoisa ne silimu a le paralizh dad, sunt role, alc grdbi implinirea dacd sunt spre folosu.

Aceste legi a le desvoltarei nu le putemuanse" deduce dealt din studiul faptelor treat-te, din studial istoriei.

Cunoscinta lumei trecute, pe de o parteinaltd deci spiritul generalu alu timpulai, ma-rindu lamea de gandiri si de simtiminte ina cdrora jocu si combinare sta viata si pro-pdsirea pe de alta ne descopere legile des-

cu ajutorul cdrora popoarele vora

puti; sa calce in mode mai pacinicu pc ca-lea propäsirei i sd realizeze cca mai maresuma de fericire ce le este date de a gusth.

Ori ce intindere dar in cunoscinta lumeitrecute maresce ambele aceste resultate pen-ult binele i fericirea omenirei.

Para in timpurile din mina se cunosceit omare parte din universul ce De incunjoara,globul pe care vietuimu in intregitnea sa, si

trecutul neamului omenescu pana la unu punctuuncle, in lipsa de cercetare sciintificii, poesiei

religiunei le placeh a-i pune inceputul.Prin descoperirea ca natura are o istorie,

se mdrl de odatd in Mill modu uriesu, intin-derea cänipnlui gandirilor omenesci. Omul

cd nu numai neamul seu are o istorie a-tat de bogata, ci pamentul intregu, fie ce

stalled, fie ce munte, fiece riu ; elu se incre-

voltarei

t

pi

VI-

dl

DESPRE OPTJL LTI1 EDGARD QUINET LA CRLATION". 197

dinta, din ce in ce mai mult de nespusa bo-

gatie a faptelor petrecute pe pamOntu a'nca

inainte de venirea sa, intinse ideea de des-voltare, de istorie nu numai panAntului ci sisistemului solaru si universului in genere, siastfeliu adnugi o lume intreagn de o mari-me nespusa, lumei cunoscute pang, atuncea de

elu. Ce era imbogatirea sufletului omenescudin descoperirile lui Vasco de Gama si Co-lumb asemanate cu imboggirea resultatn dindescoperirile geologice i paleantologice ? U-ride aduceau la cunoscinta omenirei cdte-va

intinderi de pamèntu cu plantele, animalele

noue i oamenii de pe ele ; cestelalte imbo-

gateau sufletul cu nenum6ratele revolutiuni aleglobului intregu in timpu de milioane si bi-lioane de ani, cu formele cele nespusu de

variate i necontenitu schhnbatoare a munti-lor, lacurilor, nirtrilor §i continentelor intregi,

cu o suma de specii de plante i animale, dis-

parute, in sirul carora omenirea intreagn cutoata desvoltarea ei nu pare cleat ineeputulmud episodu!

In 1egtur CU espunerea facuta putemuspune cu Edgard Quinet: Jnainte de a fi a-runcatu ochii asupra acelor lumi anterioare,eramu ca omul ce nu cunoasce decat istoriasatului seu de and s'a aseqatu tatal seu in

Prin istoria naturei amu regnsitu le-gaturile de origine nu numai cu neamul o-

menescu darn cu lurnea insa'si."*) Aice e ma-rea valoare a descoperirei. Istoria nu mai in-cepe cu neamul omenescu, ci cu globul nostru

cu cea ant6iu sanAnta de viata de-pug gna in sinul materiei-gazoase ce se con-densa in corpuri ceresci.

) I p. 24.

De atunci i pan g. la omu gasimu unu

siru de forme din ce in ce mai depline, careincepu cu celula simpll i sfirsescu cu omul.Aceasta disvoltare treptata a organismelorumerge totu intru una cu desvoltarea globuluiinsusu. Fiecarei perioade a revolutiuniloru

pame'ntului, ba fiecarui strat de malu de-pusu, corespundu specii de plante si de ani-male deosebite, si atät de caracteristice,

incrit acele resturi de a,]imale sau plantes'au vOutu a fi semnul celu mai siguru pen-tru recunoascerea paturiloru panAntesci dindeosebitele timpuri. Indata ce forma suprafe-tei parantului se schimba, se schimbh i acea

a organismelor de pe elu, dupn legea gene-

rald ori ce organismu trebue sa fie in ar-monie cu mediul in care se afla; altmintrele se

modifica sau pere. Aceasta se si intampla:

in urma unei revolutiuni a pam6ntu1ui ga-

simu in stratnrile noue, sau formele modifi-

cate a tipuriloru vechi, sau tipuri cu totulnoue fiindu c cele vechi s'au stinsu. Revo-

lutiunile scoartei panAntului nu s'au flcututotdeauna in acelasi modu. Une ori schim-baffle erau incete, implinindu-si in timpu desecule in modu mai nesimtitu ; alte ori innl-tarea pripit a unor munti uriesi, a conti-nente intrigi, schimbau in scurtu timpu as-pectul painentului prtnä la necunoscutu. Gra-dul schitubtiriloru in organisme fiindu i eluproportionatu schimbariloru incunjurimei, ur-meazn, citi dupa cum revolutiunile erau maigrabnice sau mai incete, mai puternice sau

mai slabe, asemene erau i modificniIe orga-nismelor mai rnpeli sau mai lente, mai usorsau mai adanc srtpate in formele de viatn

presurate pe pitinAntu. Intru cat starea mo-dificata a para6ntu1ui permit& speciilor din

elu.

198 DESPRE OPITL Lill EDGARD QUINET LA CREATION."

perioadele precedente a vietul si de acumu

inainte, cle se pilstrare' modifichndu-se intruceva pilna in dilele noastre unde formeaza

cu toatele impreung fauna si flora epocei deasthdi. Speciile care nu putur6 resisth mo-fichrilor, disphrur6 cu totul, i ne sunt cu-noscute numai din urmele i ramitsitele lorimpietrite in stilucile i straturile geologice.deci animale care impoporeaza astadi supre-fata pamentului nu s'au produsu cu toatelein acela0 timpu. Fiecare specie apartine

unei perioade deosebite a pamOntului, de unclea venitu panh in dilele noastre modificandu-se mai mull sau mai putin. Astfeliu scoi-

ca a remasu din unu timpu mult mai in-departatu de noi decat acelu din care ne aritmasu asemine sopirla e multmai vechie pe pam6ntu dealt paserile, acestedecat mamiferele, mamiferele in fine dealeca mai noua dintre fiinte, omul. In genereorganismul Mu mai neperfectu e celu maivechiu pe pamëntu, celu mai perfectu e totuodath celu mai nou. Gradul de perfectiune

a unui organismu ne insamnh gradul seu devechime in sirul fiinteloru phm6ntesci.

intre speGiile de animale se esplicain Geologic 0 Paleontologic prin factul caunele s'au desvoltatu din celelalte. Clasifica-

rea animalelor de pe pilm6ntu duph gradulasemrtnarii lor proiectatil in timpu, ne aratasirul desvoltarei lor unele dupri altele si unc-le din altele. Dach de esemplu in gradulinrudirei lor infusorii sunt apropiati de po-lipi, polipii de echinodermi, acestea de mo-lascaili si de molusci, urmeazh numai dechtch infusorii care esistau poate inch in t6r6-murile primitive s'au prefa'cutu in polipi,acestea in echinodermi pe care 6i ghsimu in

t6r6mu1 spermianu ; din acestia s'au desvol-tatu moluscii pe care Oi gasimu in straturilesiluriane s. a. m. d.

Amu espusu acestu complexu de legi geo-logice pentru a pregati. spiritul la o intre-bare capitala acea a originei neamului

omenescu. Acesta a venitu in irul timpu-lui la urma celorlaltor organisme. Elu e celumai perfectu, ans6 e desvoltatu din cele pre-cedente prin transformare. Specia de ani-male cea mai apropiath de omu este acea asimiiloru. Dupa legile espuse urmeaza cunecesitate ch omul s'a desvoltatu din maimu-

in urma marei revolutiuni a globului incare rauntii Alpi i Pirenei se inaltarë.

Acestu adeve'ru in sine atiltu de naturalua produsu in lume o impresiune atilt de uri-cioasa, a ciocnitu atat de cumplit toate

ideile, incat e mai unu periculu de a-lu spu-no in toata galiciunea lui. Adeve'rul ans6trebue spusu astfeliu precum clu este si nuprecum amu dori ca elu sa fie. Este unulucru foarte clam care trebue s ne usureze

admiterea lui : dach seria intreaga a orga-nismelor ne demonstrh o prophsire de la oforma mai nedeplinh, la una mai deplina,

dach sh recunoasce de adevtiratu ch aceste

transformari de organisme corespundu in timpu

si in intensitate cu modificrtrile scoartei pa-

m6ntuluidacil çlicu srt admitu aceste adev6-ruri, apoi e peste putinth a face pentru omuo esceptiune de la legea generahl. Dacrt omul

nu este strilnepotul momitelor, cum ne espli-camu aparitiunea lui ? Numai prin a minunes'ar putè face aceasta, i unde e vorba deminuni acolo nu are a face sell*. Precum

momitele s'au desvoltatu din alte animaleanterioare in urma unor revolutiuni ale glo-

sopirla. .'e

lu-rudirea

ta

DhSPRE OPEL LUI EDGARD QIIINET LA OREATION."POESIL 199

bului, astfeliu §i ornul din momite in urmaacelorgi fenomene.

Este 'Anse' unu factu curiosu care nu tre-bue tacutu, anume, ca ori §i unde intalnimuomul fosilu (antediluvianu) elu ne intampingca omu deplinu, ca .fiinca radical deosebita

de celelalte animale. Gasimu in pe§terile

unde rama§itele lui sunt 'castrate, unelte desilex, desemnuri de animalele, pe care levëna, increstate pe coarne de tarandu, mor-mintele moqilor, in fundul locuintelor celorce traeau. Dupil cum se vede deci omul

fosilu e foarte departe de momita. Nu s'a pu-tutu tined' descoperi o forma, intermediara

intre omu §i momi, unu omu cu totul ne-deplinu care si fie aned momita §i totu§i

sa contina in sine urmele cele d'anteiu aomenirei. Pang, nu sa va afla acestu inter-mediaru, sciinta nu va pate da probe ve'du-te peutru adeverul proclamatu. Dar aceastanu poate slabi intru nimica puterea adeve'-rului insu§i. Multe alte forme intermediare

intre speciile de animale auc'a nu s'a desco-peritu, ceea ce a'ns6 nu impedecit de locuadmite desvoltarea continua' a unei specii din

cealalta. Totu§i asupra modului transfor-marei din o specie iu alta sa ne intelegemumai de aproape, caci de aice atarna i pri-ceperea dart a originei omului. St nu cre-demu cit transformarea unei specii se face

astfeliu cit specia intreaga se modified incetu

a§a incat spre esemplu reptilul se devina

mamiferu. In unu momenta datu, din causemai multu individuale sa produce unu tipunoir, o varietate, care in urma, prin trans-formqiunile globului, venindu in conditiuni fa-

vorabile de ecsistenta se desvolta cu putere

pe Fang, tipurile celelalte pe care apoi Ic

doming, sau le cotropesce. Pentru a intele-ge aceasta sa privimu pe de o parte la va-rietatile de animale ce se producu une-ori

de odata I apoi se perpetuil prin generatiu-nepe de alta sit n amintimu ceea ce sepetrece in istorie cu tipurile de popoare, carese forma cu incetul in ascunsu §i apoi deo-data venindu in conditiuni favorabile de traiu,se intindu cu rapejune §i imprima tipul lorunei marl Orli din omenire. Totu a§a seintampla i cu schimbarea organismelor peparnOntu. Nu se modifica o specie intreagitde se preface in alta, ci unit tipu nou pro-dusu in ascunsu ese deodata la lumina favo-ratu de modificarile scoartei pamèntesci §i saintinde domintndu asupra ei. In acestu modu

trebue sa ne inchipuimu §i ivirea omului peparantu. Nu sa prefacure momitele pe in-cetul in oameni, ci sub influenta marelor re-volutiuni ale globului o varietate individualaa speciei momitelor, se indeparta cu rape-june de trunchiul comunu §i dadia nascere

neamului omenescu. Aceasta esplicare cu

atata mai upr de admisu cu cat ne estecunoscutu ca precursorii atat a formeloru

cat §i a ideilor noue sunt cei ce se perdumai cur6ndu din amintirea oamenilor sau seascundu mai secret de investigatinnile lui.

A. D. Xenopol .(Va urina.)

Adunarea in Suceava.

La Suceava se lulunAMulti resboinici in palatu,Sala nalta greu resuna,Totu poporul s'a sculatu,

£

C-20 S T. I.

200 POESSILCORESPONDENIX.

Ale Ungarilor hoardePeste tara navalescu,Sfarma, prada, taie, ardeTotu ce'n cale intalnescu.'

Stefan Voda, acelu mareSta pe tronul sOu tacutu,Ascultandu pe fie-care,Ce pe Uaguri a vedutu.Toti aprozii, capitaniiToti aduna ostasii lor,Si puternici ca TitaniiVinu chemati de Domnitoru.

Si Movila 'n sal' apareCelli mai brava dintre Romani,Ce sub Stefan Domnul mareGoni hoarde de pagani,Si Movi se'ngrijesceElu, ce nu se mai Vinci!,Daca dusmanul sporesceand spre dt,Insul naval

Si Dnili, cu lungi plete,Surnumitu i Taie-totu,Capitanu mai multor cete,A lui Stefan demnu nepotu,SO, pe ganduri a veVuseMu i mii de inimici,

multimea lor nespusaS'a lui Stefan cete mici.

Ieremia, capitanulCelu mai naltu si mai virtosu;Tine'n mitna buzduganulS'intra in saki. majestosu,Ca si leul in maniaCu ochi mari insangerati,Elu asceapta cu mandriePe dusmanii inganfati.

Mihul falnicu ea unu soareMandru 'n sala a intratu,De la capu pan la picioareAcestu brava este inarmatu.Toti de-a Ungurilor oaste

Si putere i-au vorbitu,Mihul Vice: osti ca asteMulte noi am biruitu.

Chiar Neculcea, elu, bOtranulInalbitu i plinu de rani,Vine sa-si espue sinul,Cu mai multi betrani osteni.De multi ani nu se'narmase,Toti se miru, cand l'au v6Vutu,Multi acuma ilu uitase,Si mortu altii l'au crelutu.

viteazul Sandrea vine,De Pantirii Bei urmatu,Nime'n lupta nu se tineCa acestu voinicu barbatu.Laiotu, bravul de la munteCu Plaesii a sositu,Nici unu dusmanu sa-lu infantePan' acum n'a indraznitu.

Precum marea se'nfuriazaCand furtunele-o muncescuSi cu valuri se'narmeazaCala venturi ce-o isbescu:Asa'n tara romaneascaMicu si mare se sculau,Cand strainii sa rapeascaA lor drepturi eutezau!

Si cant! sala se impluseCand eroii s'adunatu,Cand tocsinul incepuseCa se urle'nfricosatu ;Stefan striga. cu'nfocareDati-mi spada 85, me'ncingu;Dusmani multi ! Onoare mare 1Pentru-acei, care-i respingu 1"

N. Schelliti.

CORESPONDENTX.

D-lui Z. Ant. Ploesci. Dupit usul consacratu foaea noastritnu reproduce in intregu nici o scrieru tipiiritA. In-titrdierea respunsuluinostru provine dintr'o eroare pentrucare ruglinu sit ne scusail. Red.

Itedaetoru; Iacob Negruzzi, Tipograga Societatii juuimea,

It