Europenizarea Culturii Administrative Românești
-
Upload
zmikee-mike -
Category
Documents
-
view
223 -
download
4
Transcript of Europenizarea Culturii Administrative Românești
Școala Națională de Studii Politice și Administrative Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană
Europenizarea culturii administrative românești
Program master:
Evaluarea politicilor și programelor publice europene
București2013
AbstractEuropenizarea este un proces complex care determină modificări substanțiale,
conceptual și instituționale, asupra structurii socio-politice și administrative de la nivelul
Uniunii Europene și de la nivelul statelor cu care aceasta interacționează. Lucrarea de
față urmărește prezentarea teoriilor unor autori asupra conceptului de europenizare,
care să clarifice rolul pe care Uniunea Europeană îl joacă în procesul de modernizare și
democratizare al administrațiilor publice din statele membre și, în principal, rolul pe
care aceasta l-a avut în modelarea administrației publice din România.
Cuvinte cheie: europenizare, administrație publică, democratizare
IntroducereÎn teoria administrației publice, europenizarea culturilor administrative creează o
anumită convergență între sistemele administrative naționale. Această convergență are
menirea de a contura un sistem administrativ unic în interiorul Uniunii Europene. Sunt
create astfel principii și valori comune care ajută la dezvoltarea ,,spațiului administrativ
european”.
Europenizarea este un proces multidimensional, de actualitate, care ajută la
dezvoltarea doctrinei și jurisprudenței din domeniul funcției publice, stabilește standarde
și valori comune în serviciile publice europene, lucruri care fac din Europa o entitate
politică distinctă şi coerentă la nivel mondial.
În momentul în care România a devenit țară candidată la Uniunea Europeană,
guvernanții au fost nevoiți să faciliteze întărirea capacității administrative, astfel încât
legislația europeană să poată fi implementată fără probleme1, iar statul român să poată
participa, pe viitor, la elaborarea politicilor de la nivel european ca orice alt stat membru
cu drepturi depline.
1 Glazer, Vendelin Francisc, ,,The Europenization Of The Romanian Administration”. Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad, Facultatea de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative, pg. 1
2
O perspectivă europeană asupra administrației publice
Administrația publică este o verigă foarte importantă în relația dintre cetățeni și
guverne. Cu toate că în decursul istoriei, conceptele de ,,administrație publică”
și ,,funcționar public” au făcut subiectul a numeroase dezbateri între teoreticieini, un
lucru pare să fie acceptat în mod unanim la nivelul Uniunii Europene, și anume acela
conform căruia administraţia publică trebuie să fie o instituţie democratică. Mai mult,
această instituție trebuie construită pe structuri şi procese care sunt responsabile,
transparente, descentralizate, capabile să gestioneze legitim alegerile cetățenilor şi să
funcționeze sub stricta supraveghere a parlamentului.2
Înainte de a putea implementa politicile publice europene, este necesar ca decidenții
politici dintr-un viitor stat membru să faciliteze existența unei administrații publice la
standarde europene, care să fie formată din profesioniști.
Modul în care funcția publică este definită și reglementată diferă de la stat la stat și
conturează imaginea administrației publice din țara respectivă. În legislaţia statelor
europene nu există o definiţie unitară a funcţiei publice şi a funcţionarului public, dar
există elemente similar, care pot ajuta la conturarea unei noțiuni europene asupra funcției
publice.
În timp ce majoritatea statelor UE privesc angajații guvernamentali, atât de la nivel
central, cât și de la nivel local, drept funcționari publici (acesta este cazul Franței,
Greciei, Irlandei, Suediei etc.), în alte țări, funcționari publici sunt considerați doar
angajații guvernelor naționale, în timp ce personalul uman al entităților locale cade sub
incidența dreptului privat (cazul Marii Britanii).3 Această ideea este susținută și de C.
Iancu, care notează că ,,dacă în Franța termenul ce desemnează personalul însărcinat cu
îndeplinirea unei funcții publice – așa numiții fonctionnaires – îi include atât pe agenții
2 Cheema, G. Shabbir. 2004. From Public Administration To Governance: The Paradigm Shift In The Link Between Government And Citizen. 6th Global Forum on Reinventing Government Towards Participatory and Transparent Governance. 24 – 27 May 2005. Seoul. p. 13 Nunberg, Barbara. ,,Ready for Europe: Public Administration Reform and European Union Accesion in Central and Eastern Europe”. World Bank Technical Paper No. 456. Washington D.C. pg. 40
3
statului, cât și pe cei ai colectivităților locale, în Marea Britanie civil servants îi
desemnează doar pe agenții serviciilor civile ale statului.”4
Cu toate că Uniunea Europeană ,,nu este competentă să reglementeze funcţia
publică şi nici să reformeze sau să reorganizeze în vreun fel administraţiile publice şi
structurile administrative din statele membre.”5, aceasta facilitează, prin procesul de
aderare şi prin politicile de europenizare (spre exemplu politica de vecinătate, sau
programele de twinning), adopatarea unor măsuri menite să creeze o punte de legătură
între administraţiile statelor membre.
,,Trebuie precizat (…) că nu exista un acquis comunitar în ceea ce privește
administrația sau funcția publică. Tratatul Uniunii Europene (art. 39, par. 4) precizează că
libertatea de circulație a persoanelor nu se aplică «încadrarii în serviciul public», ceea ce
înseamnă că statele membre sunt libere să decidă asupra legislației naționale aplicabile în
acest domeniu.”6 Totuși, prin consensul la care s-a ajuns în interiorul Uniunii Europene,
au fost stabilite principii pentru administraţia publică, valabile pentru toate statele,
indiferent de tradiţiile juridice şi sistemele de guvernare. De-a lungul timpului, aceste
principii au fost definite prin jurisprudenţa instanţelor naţionale şi, ulterior, prin
jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, conturându-se astfel o imagine unitară a ceea ce
înseamnă administrația publică și funcţionarul public comunitar.
Funcţia publică comunitară desemnează administraţia comunitară, funcţionarea
acesteia, funcţionarii şi agenţii care o compun. Ea se prezintă ca un sistem ce combină
caracteristicile proprii ale funcționarilor internaționali -legătura contractuală cu
organizația din care fac parte-, cu caracteristicile tipice funcționarilor din administrațiile
naționale - statut, carieră etc.
Principiile care stau la baza administrației comunitare, au început să se regăsesc și
la nivelul administrațiilor publice naționale, regionale și locale din cadrul UE.
Acestea ,,guvernează întreaga activitate a funcţionarilor europeni şi trebuie avute în
vedere în momentul interpretării oricărei reguli normative adoptate de o instituţie sau un
4 Iancu, Diana-Camelia. Uniunea Europeană și administrația publică. Iași. Editura Poliron. 2010. pg. 325 Lazăr, Ioan. Aspecte privind administraţia publică şi structurile etatice în Uniunea Europeană. Revista Universităţii ,,1 Decembrie 1918’’ Alba Iulia. 2007. P .16 Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp, Radu. ,,Reforma administrației publice în contextul integrării europene”, Institutul European din România – Studii de impact III, Studiul nr. 3. Pg. 17
4
organism european.”7 Atunci când vorbim despre recrutarea funcționarilor comunitari și
despre activitatea acestora, este necesar să prezentăm principiile pe care acestea se
fundamentează:8 principiul egalității de șanse, principiul concursului public, principiul
loialității și independenței, principiul competenței, principiul randamentului, principiul
integrității, principiul transparenței, obiectivitatea și principiul stabilității funcției publice.
Europenizarea, factor al schimbărilor administrative
Europenizarea este un termen adesea folosit de cercetători pentru a descrie
impactul domestic pe care Uniunea Europeană și politicile acesteia îl au asupra statelor
membre și a statelor partenere. ,,Majoritatea cercetătorilor vorbesc despre europenizare
când o parte a sistemului politico-social domestic este afectat de ceva european.”9
Așa cum notează Ladrech, „europenizarea este un proces care schimbă ordinea
politică naţională în asemenea măsură încât dinamica economică şi politică a Comunităţii
devine o parte a logicii organizaţionale a politicii şi procesului de elaborare a politicilor
publice la nivel naţional”.10
Conform lui C. Radaelli, europenizarea este un ,,procese de (a) constituire, (b)
difuzare şi (c) instituţionalizare a regulilor formale şi neformale, a procedurilor, a
paradigmelor politice, a stilurilor, a «modurilor de a face lucrurile» şi a credinţelor și
normelor împărtășite, care, mai întâi sunt definite şi consolidate prin elaborarea deciziilor
UE, iar apoi sunt încorporate în logica naţională a discursului, identităţii, structurilor
politice şi a politicilor publice”.11
7 Tofan, Mihaela. ,,Dreptul european al funcţiei publice- suport de curs. Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași. pg. 10. Material descărcat, , la data de 05.06.2013, de pe site-ul http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Dreptul_functiei_publice_europene.pdf8 Conform sistematizării realizate de Tofan, Mihaela. Bercu, Ana-Maria. ,,The Principles Of The European Public Services’ Law”. CES Working Papers, I, (2). 2009. pp. 87-929 Boronska-Hryniewiecka, Karolina. "Institutional Adaptation To Europeanization In The State Of Asymmetries: Participation Of The Spanish Autonomous Communities In The European Affairs", Paper for the ECPR Conference Dublin, 30 August – 1 September 2010. pg. 310 Robert Ladrech citat de Dogaru Tatiana-Camelia și Matei Ani. ,,Reforma procesului politicilor publice naţionale sub imboldul europenizării. Modificări realizate în plan instituţional şi legislative în sfera politicilor publice din România”. Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII (2011), No. 1(554). pg. 7911 Radaelli, M. Claudio. ,,Whither Europeanization? Concept stretching and substantive change”. European Integration online Papers (EIoP), Vol. 4 (2000), No. 8. pg. 3
5
Europenizarea administrației publice se referă la acele măsuri reformatoare care au
ca scop asigurarea compatibilității administrațiilor publice naționale cu instituțiile
existente la nivel european și cu procesul decizional din Uniunea Europeană.
Europenizarea administrației publice este cel mai adesea privită ca ,,un concept care
servește la descentralizarea serviciilor publice și apropierea acestora de cetățean”.12 Acest
concept corespunde principiului subsidiarității, care ,,constă în atribuirea unui anumit
grad de independenţă unei autorităţi subordonate faţă de o autoritate superioară, în special
independenţa unei autorităţi locale faţă de puterea centrală. În consecinţă, se porneşte de
la partajarea competenţelor între diferitele niveluri de putere, principiu care constituie
fundamentul instituţional al statelor cu structură federală.”13
Principiul subsidiarității, unul de bază în funcționarea Uniunii Europene, a fost
preluat după modelul federal german și presupune ca la nivel central (european) să fie
menținute doar acele competențe ce nu pot fi realizate la nivel național, sau local. Se
realizează astfel o apropiere față de cetățeni și de nevoile acestora, autoritățile fiind
capabile să ofere răspunsuri prompte la problemele comunităților.
În ceea ce privește România, reformarea administrației publice a apărut ca o
consecință firească după prăbuşirea regimului comunist, care ,,a găsit sistemul
administrativ românesc într-un blocaj cauzat de centralizarea și politizarea structurilor,
precum şi de o lipsă totală de comunicare cu cetățenii.”14
Reforma administrației publice din România a reclamat schimbări ale
componentelor majore de la nivel central și local, care să asigure dezvoltarea democrației.
Totuși, lipsa unei viziuni şi a flexibilităţii în gândirea politicienilor au întârziat cu mult
reformele în administraţia publică, astfel că marile schimbări s-au făcut doar sub
imboldul Uniunii Europene. ,,Diferite guverne au transmis adesea mesajul conform
căruia ele acţionează numai ca urmare a unor stimuli de moment (fie interni, fie externi)
pentru a lua decizii politice în privinţa evoluţiei administraţiei publice. Chiar şi atunci
12 Teodorescu, Oana., ,, Europenizarea administrației publice, concept pentru reforma instituțională”. Portalul Național de Administrație Publică, Luni, 28 Mai 2007. Articol accesat la data de 23.06.2013, de pe site-ul http://www.administratie.ro/articol.php?id=1303013 Panizza, Robert. Principiul subsidiarității. . Parlamentul European. Material accesat la data de 23.06. 2013, de pe site-ul http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/how/characteristics/article_7148_ro.html14 Hinţea, Călin. Şandor, Sorin Dan. Junjan, Veronica. ,,Administrative Reform in Romania and The European Union”, Revista Transilvamă de Ştiinţe Administrative, nr. 1(7)/2002. pg. 56
6
când anumite etape au fost realizate prin adoptarea unor documente de importanţă
strategică, ele par să aibă mai degrabă un scop decorativ decât să ofere puncte de referinţă
clare privind viitorul dorit al administrației publice românești. Din acest punct de vedere,
nu ar trebui să existe dubii atunci când afirmăm că presiunile Uniunii Europene au
fost de multe ori singurele care au împins spre adoptarea unor documente strategice
coerente.”15
În contextul eforturilor de integrare europeană, reforma administraţiei publice s-a
impus ca fiind absolut necesară; s-a contura astfel necesitatea introducerii unei
dimensiuni europene în acest domeniu. ,,Anul 1993 este momentul în care România
semnează Acordul de Asociere cu CEE şi CEEA, dobândind calitatea de stat asociat. (…)
Ca o consecinţă a acceptării cererii de a deveni membru, Consiliul European anunţă că,
începând cu sfârşitul anului 1998, Comisia va realiza rapoarte periodice de monitorizare a
progreselor României în raport cu criteriile stabilite la Copenhaga.”16
Statul român, la fel ca orice altă țară candidată, a avut obligația de a adopta
acquis-ul comunitar înainte de a accede la structurile europene. Acest lucru a determinat
o serie de reforme în diferite spectre ale societății românești, inclusiv în domeniul
administrației publice.
Administrația publică în România și europenizarea acesteia
Ca orice societate democratică, România se identifică prin forma de organizare a
aparatului ei de stat, ,,care ar permite (...), în condiţiile oricăror schimbări ale societăţii
politice, funcţionarea normală şi continuă a întregii misiuni de stat. Temelia acestei
organizări o constituie serviciul public bine pus la punct.”17
După Revoluția din decembrie 1989, unul dintre obiectivele fundamentale ale
României a fost reprezentat de integrarea europeană. În calitate de ţară candidată la
Uniunea Europeană, România s-a angajat, prin guvernele post-decembriste, să
îndeplinească obligaţiile ce decurg din procesul de aderare.
15 Ibidem. pg. 5816 Dogaru, Tatiana-Camelia. Matei, Ani. op. cit. pg. 9717 Cuțuleac, Victor. Plăcintă, Nicolae. Serviciul public, funcţia publică şi funcţionarul public. Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Chișinău. 2006. pg. 17
7
Una din cele mai importante sarcini ce au revenit părții române a fost aceea de a-și
reforma sectorul public și de a-și întări capacitatea administrativă pentru a atinge
standardele impuse de Uniune. Astfel, ,,România a beneficiat de asistența UE în
domeniul administrației publice încă din 1992, înainte de a deveni, oficial, stat membru.
Suportul UE a fost întârit după 1998, când România a început să fie monitorizată de
Comisia Europeană, prin rapoartele sale anuale.”18
Pentru a se bucura de un serviciu public la standarde europene, România a fost
nevoită, sub stricta supraveghere a Comisiei Europene, să facă progrese în ceea ce
privește respectarea principiilor descentralizării, transparenței decizionale, parteneriatului
și colaborării, nediscriminării, responsabilității, eficienții și eficacității și a principiului
statului de drept.
Descentralizarea a reprezentat un proces început încă din momentul adoptării
Constituției României din 1991, continuat ulterior prin legi și proiecte legislative, menite
să asigurare o autonomie financiară autorităților locale19. Legea 189/1999, privind
finanțele publice locale a încercat să răspundă, pentru prima dată, la problema finanțării
colectivităților locale. Uniunea Europeană a sprijinit și ea demersul de descentralizare
prin proiectele PHARE, cum au fost, de exemplu, proiectele Phare 2004: ,,Coordonarea
procesului de descentralizare și deconcentrare de către administrația centrală”
și ,,Întărirea autonomiei financiare a autorităților locale prin continuarea procesului de
descentralizare fiscală și financiară”.
Creareea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, a
fost, de asemenea, una dintre condițiile pe care țara noastră a trebuit să le îndeplinească
pentru a adera la UE. ,, Uniunea Europeană insistă pe întârirea capacității administrative
care este considerată a sta la baza unei mai bune absorbții a fondurilor comunitare.
Întârirea acestei capacități nu poate fi concepută fără o funcționare eficientă a
administrației publice, atât în statele membre, cât si în cele candidate.”20
România a fost nevoită să-și creeze așadar un nou cadru legislativ, care să fie
compatibil cu ,,dispozițiile similare din celelalte state membre ale UE și care să constituie
18 Mihai, Alexandra. ,,Romanian Central Public Administration and the challenges of Europeanisation”. Working Paper FG 2, 2005/ 03, October 2005 SWP Berlin. pg. 3 19 De exemplu Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 20 Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp, Radu. Op. cit. pg. 17
8
premisa pentru funcționarea eficientă a sistemului administrativ.”21 Din acest punct de
vedere, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost adoptată ca
urmare a cererii exprese a Uniunii Europene, după opt ani de amânare și cu puțin timp
înainte de întâlnirea din 1999, de la Helsinki, a Consiliului European.22
Legea nr. 188/1999 este cea care reglementează organizarea funcţiei publice, modul
de numire în funcţia publică, categoriile de funcţii publice, structura carierei funcţiei
publice şi clasificarea funcţiilor publice în funcţii publice de conducere şi funcţii publice
de execuţie. Ea reprezintă punctul de plecare în vederea profesionalizării și depolitizării
funcţiei publice în România.
După cum menționează profesorul A. Gorun, Legea 188/1999 are meritul de a
demonstra ,,compatibilizarea statutului funcţionarului public din România cu statutul
funcţionarilor publici din statele membre ale U.E” și ,,compatibilizarea statutului
funcţionarului public din România cu voinţa politică a guvernanţilor.”23
Monitorizarea de către Comisia Europeană, a modalității de implementare în
România a legislației din domeniul funcției publice și al formării continue a
funcționarilor publici în perspectiva aderării, a semnalat o serie de nereguli legislative și a
impus, în anul 2003, ,,modificarea cadrului legislativ și întărirea rolului Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici. Prin Legea nr.161/2003 a fost îmbunătățit regimul
juridic al incompatibilităților și al conflictului de interese, aplicabil funcționarilor publici.
De asemenea, au fost adoptate acte normative care completează legislația (organizarea
carierei, organizarea comisiilor de disciplină și paritare, dosarul profesional, codul de
conduită al funcționarilor publici, etc.).”24
Modificările legislative nu ar fi fost posibile însă fără crearea de noi structuri, care
să permită implementarea politicilor publice. ,,Instituții specifice au fost stabilite cu
scopul derulării procesului de reformă și punerea treptată în aplicare a unei noi structuri
administrative. Unele dintre aceste instituții au avut mandat temporar, cum ar fi
Departamentul pentru Reforma Administrației Publice Centrale (1998), Unitatea Centrală
pentru Reforma Administrației Publice (2002), etc., în timp ce altele au fost construite pe
21 Mihai, Alexandra. Op. cit. pg. 422 Hințea, Călin. Șandor, Sorin Dan. Junjan, Veronica. Op. cit. pg. 5723 Gorun, Adrian. Gorun, Horațiu Tiberiu. Funcţia publică şi imixtiunile politicului. Analele Universităţii ,,Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 1/2008. Pg. 28924 Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp, Radu. Op. cit. Pg. 17
9
baze permanente: Ministerul Funcției Publice (1999), Agenția Națională a Funcționarilor
Publici (2000) și Institutul Național de Administrație Publică (2001).”25
Comisia Europeană semnala în 2006, prin ,,Raportul de Monitorizare”, că în
domeniul administrației publice au fost făcute progrese. Potrivit acestui document,
Guvernul a luat măsuri în ceea ce privește elaborarea politicilor publice, a continuat
procesul de descentralizare, iar influența politicului asupra administrației a fost redusă
prin trecerea postului de prefect în categoria înalților funcționari publici.
Aderarea la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, nu a însemnat pentru România
și încetarea procesului reformator. Comisia și-a păstrat dreptul de a monitoriza în
continuare statul român, la nevoie putând invoca măsuri de salvgardare. În ciuda
problemelor din administrația publică, se poate observa cum, în selecția funcționarilor
publici, se încearcă respectarea, cel puțin la nivel teoretic, a unor principii asemănătoare
celor de la nivel european, și anume: Principiul accesului egal la funcția publică și
Principiul egalității șanselor de admisibilitate într-o funcție publică.
.
Concluzii
Trecerea de la comunism la democrație a fost o provocare pentru sistemul
administrativ românesc. Democrația a fost o lecție pe care românii au deprins-o de la
partenerii europeni. Doar stricta supraveghere a Uniunii Europene a reușit să
impulsioneze o serie de inovații legislative și instituționale în administrația românească.
Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a reprezentat un prim pas
spre crearea unui corp de funcționari publici profesioniști, responsabili și independenți de
factorul politic. Promovarea principiului descentralizării a ajutat la consolidarea
responsabilității sociale și administrative în România. Monitorizarea constantă a
reformelor administrative de către UE a ajutat România să pună bazele unei administrații
moderne.
Din cele prezentate, se poate afirma că administrația din România a fost supusă
unui process de europenizare, care are meritul de a fi creat premizele unui serviciu public
modern și eficient, care a ajutat statul roman în procesul de integrare europeană.
Bibliografie:25 Mihai, Alexandra. Op. cit. pg. 4
10
1. Boronska-Hryniewiecka, Karolina. ,,Institutional Adaptation to
Europeanization in the State of Asymmetries: Participation of the Spanish
Autonomous Communities in the European Affairs", Paper for the ECPR
Conference Dublin, 30 August – 1 September 2010
2. Cuțuleac, Victor. Plăcintă, Nicolae. Serviciul public, funcţia publică şi
funcţionarul public. Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Chișinău. 2006
3. Cheema, G. Shabbir. 2004. ,,From Public Administration To Governance:
The Paradigm Shift In The Link Between Government And Citizen.” 6th
Global Forum on Reinventing Government Towards Participatory and
Transparent Governance. 24 – 27 May 2005. Seoul
4. Dogaru, Tatiana-Cameli. Matei, Ani. ,,Reforma procesului politicilor
publice naţionale sub imboldul europenizării. Modificări realizate în plan
instituţional şi legislative în sfera politicilor publice din România”.
Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII (2011), No. 1(554)
5. Glazer, Vendelin Francisc, ,,The Europenization Of The Romanian
Administration”. Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad, Facultatea
de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative
6. Gorun, Adrian. Gorun, Horațiu Tiberiu. Funcţia publică şi imixtiunile
politicului. Analele Universităţii ,,Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria
Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 1/2008
7. Hinţea, Călin. Şandor, Sorin Dan. Junjan, Veronica. ,,Administrative
Reform in Romania and The European Union”, Revista Transilvamă de
Ştiinţe Administrative, nr. 1(7)/2002
8. Iancu, Diana-Camelia. Uniunea Europeană și administrația publică. Iași.
Editura Poliron. 2010
9. Lazăr, Ioan. Aspecte privind administraţia publică şi structurile etatice în
Uniunea Europeană. Revista Universităţii ,,1 Decembrie 1918’’ Alba Iulia.
2007Profiroiu, Marius. Andrei, Tudorel. Dincă, Dragoș. Carp,
Radu. ,,Reforma administrației publice în contextul integrării europene”,
Institutul European din România – Studii de impact III, Studiul nr. 3.
11
10. Mihai, Alexandra. ,,Romanian Central Public Administration and the
challenges of Europeanisation”. Working Paper FG 2, 2005/ 03, October
2005 SWP Berlin
11. Nunberg, Barbara. ,,Ready for Europe: Public Administration Reform and
European Union Accesion in Central and Eastern Europe”. World Bank
Technical Paper No. 456. Washington D.C.
12. Panizza, Robert. ,,Principiul subsidiarității. . Parlamentul European”.
Material accesat la data de 23.06. 2013, de pe site-ul
http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/how/characteristics/
article_7148_ro.html
13. Radaelli, M. Claudio. ,,Whither Europeanization? Concept stretching and
substantive change”. European Integration online Papers (EIoP), Vol. 4
(2000), No. 8
14. Teodorescu, Oana., ,, Europenizarea administrației publice, concept pentru
reforma instituțională”. Portalul Național de Administrație Publică, Luni, 28
Mai 2007. Articol accesat la data de 23.06.2013, de pe site-ul
http://www.administratie.ro/articol.php?id=13030
15. Tofan, Mihaela. ,,Dreptul european al funcţiei publice- suport de curs.
Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași. Material descărcat, la data de 05.06.2013,
de pe site-ul
http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Dreptul_fu
nctiei_publice_europene.pdf
16. Tofan, Mihaela. Bercu, Ana-Maria. ,,The Principles Of The European
Public Services’ Law”. CES Working Papers, I, (2). 2009
12