Influența dreptului comunitar al mediului

asupra dreptului intern român

Introducere

Am ales să analizez problematica legislației ce ține de mediu deoarece activez în sectorul societății civile și mă preocupă problemele, dar și reglementările juridice din acest domeniu. În urma experienței implicării în proiecte ecologice, am ajuns să cred cu tărie că aderarea la Uniunea Europeană și implicit, la sistemul juridic comunitar, prezintă avantaje importante în domeniul protecției mediului la nivel național.

În această lucrare voi susține faptul că dreptul comunitar are un impact important asupra dreptului intern român în ceea privește domeniul mediului. Voi aborda această teză printr-o perspectivă integrată, începând cu factorii ce catalizează apariția reglementărilor juridice și finisând cu situația concretă a dreptului românesc în urma integrării în sistemul juridic comunitar. Pentru aceasta, voi invoca în susținerea punctului meu de vedere trei argumente. Primul va sublinia afirmarea Uniunii Europene ca lider mondial în promovarea dezvoltării durabile și factorii ce determină apetitul legislativ al instituțiilor europene. Al doilea va demonstra preocuparea legislativă a Uniunii Europene privind protecția mediului și parcursul evolutiv al dreptului de mediu comunitar. Al treilea va arăta care este îmbogățirea dreptului intern prin prevederile comunitare și influența generală generată de cel din urmă.

Cuprins

Uniunea Europeană ecologică – liderul internațional în promovarea dezvoltării durabilePe arena globală, Uniunea Europeană este cu siguranță forța regională ce și-a asumat rolul

de lider privind protecția mediului. Această afirmație este susținută de două perspective, perspectiva politicii interne și perspectiva politicii de competitivitate pe plan internațional.

Prima perspectivă relevă faptul că politica internă vede în politicile internaționale de mediu o prelungire a politicilor comunitare de mediu. Așa cum angajamentul instituțiilor europene în dezvoltarea politicilor de mediu fluctuează cu puterea forțelor interne pro mediu, la fel este și dorința UE de a sprijini reglementările internaționale ale politicilor de mediu. La nivelul comunității europene, curentul pentru protecția mediului este unul extrem de puternic și a determinat dorința crescândă a UE de a susține acordurile internaționale de mediu, le fel cum slaba putere a aceluiași tip de forțe, au provocat un declin privind poziția SUA vizavi de această problematică.

Cea de-a doua perspectivă scoate în evidență factorul de competitivitate economică. Poziția Uniunii Europene este determinată de interesele competitive ale firmelor din regiune, atunci când aceste noi acorduri internaționale nasc avantaje sau dezavantaje pe piața internă în raport cu concurența internațională. Cea de-a doua perspectivă poate fi corelată cu prima în cazul Uniunii Europene, forțele care sunt pentru protecția mediului s-au impus, iar reglementările comunitare în materie au determinat și agenții economici să se conformeze. În prezent, firmele din Uniunea Europeană sunt mai pregătite pentru noi reglementări internaționale în materie de mediu, spre deosebire de firmele americane și asiatice.

1

Influența dreptului comunitar al mediului

asupra dreptului intern român

Dovezile privind interesul UE de a determina cursul internațional în domeniul protecției mediului sunt oferite de implicarea în Protocolul de la Kyoto și încercările de a instituționaliza preocupările de mediu la nivel internațional. Alături de acestea, pe planul intern al UE, cele 40% din totalul reglementărilor juridice comunitare, reglementări ce țin de mediu, sunt signifiante.

Reglementările în materia protecției mediului constituie 40% din legislația comunitară În debutul procesului de integrare european, mediul nu constituia o preocupare la nivel de

politici publice, prioritar pentru Comunitățile europene fiind problemele ce țin de aspecte economice și sociale. La începutul anilor 70, preocuparea pentru mediu apare prin semnalarea diminuării resurselor naturale și a deteriorării rapide a calității apei, aerului și solului. Astfel, reglementarea juridică a protecției mediului a început de la o abordare sectorială prin crearea politicii comunitare de mediu, și a ajuns azi la elaborarea de strategii de dezvoltare durabilă, integrând mediul în toate componentele politicii comunitare. Prin activitatea pe parcurs a instituțiilor europene, putem constatata că în prezent abordarea problematicii de mediu se face sub umbrela dezvoltării durabile. Prin conceptul dezvoltării durabile, politica de mediu a devenit politica orizontală a Uniunii Europene, aspectele ce țin de protecția mediului fiind obligatorii pentru toate celelalte politici comunitare.

Cum s-a menționat mai sus, politica de mediu nu acționează independent, ci exprimă interesul societății civile în această direcție, manifestat prin mișcări și organizații pro mediu. Mai mult decât atât, s-a ajuns la crearea partidelor politice ''verzi'' în diverse țări europene, cu success politic la nivel intern.

Baza legală a politicii de mediu a Uniunii Europene este constituită de articolele 17-176 ale Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 și 95. În articolul 174 este prezentat scopul politicii de mediu, acela de a asigura un nivel cât mai înalt de protecție al mediului, țindându-se cont de situațiile cu care se confruntă fiecare țară, de asemenea, sunt expuse și obiectivele. Articolul 6 invocă dezvoltarea durabilă ca politică orizontală și în care se pune problema integrării cerințelor de mediu în toate celelalte politici comunitare. Legislația comunitară mai este completată de sute de directive, regulamente și decizii, care alcătuiesc legislația orizontală și legislația sectorială în domeniul protecției mediului.

În procesul de evoluție a politicii de mediu, un rol important l-au avut programele de acțiune la nivelul Uniunii Europene. Astfel, primele două programe de acțiune pentru mediu reflect o abordare sectorială a combaterii poluării și promovează nevoia de protecție a apei și a aerului, prin introducerea unor standard minime de poluare. Următoarele două programe denotă evoluția politicilor comunitare și dezvoltarea pieței interne, astfel încât obiectivele de mediu să fie correlate cu cele ale pieței. Abordarea calitativă se schimbă, iar obiectivele de mediu încep să fie văzute ca instrumente de creștere a performanței și competitivității economice, în plus, cel de-al patrulea program de acțiune promovează abordarea integrată a politicii de mediu și introduce conceptual ”dezvoltării durabile”. Al cincilea program a transformat dezvoltarea durabilă în strategie a politicii de mediu, abordare ce începe să apară ca politică transversal cu impact în toate celelalte politici UE. Al șaselea program de acțiune pentru mediu stabilește 4 arii prioritate ce defines direcțiile de acțiune ale politicii de mediu: schimbarea climatică și încălzirea globală; protecția naturii și

2

Influența dreptului comunitar al mediului

asupra dreptului intern român

biodiversitatea; sănătatea în raport cu mediul; conservarea resurselor natural și gestionarea deșeurilor. De asemenea, cel de-al șaselea program de acțiune prevede și dezvoltarea a 7 strategii tematice, ce încadrează aspectele definitorii ale protecției mediului precum protecția solului, preotecția și conservarea mediului marin, utilizarea pesticidelor, poluarea aerului, mediul urban, reciclarea deșeurilor, gestionarea și utilizarea resurselor din perspective dezvoltării durabile.

Uniunea Europeană a dezvoltat pe parcurs un set de instrumente legislative (directive, regulamente și decizii), instrumente tehnice (standard, tehnologii, eco-etichetarea, criteria aplicabile inspecției de mediu) și instrumente economic-financiare (Fondul de Coeziune, FEDR) pentru a consolida capacitatea de implementare a strategiilor de protecție a mediului.

Situația actuală ne convinge de rolul extrem de important pe care îl are dreptul - principal instrument juridic în protecția mediului înconjurător. Dreptul comunitar al mediului a apărut și s-a dezvoltat prin prisma unor urgențe, dar și prin perspectivele de viitor, urmărind prevenția problemelor ecologice. Legislația comunitară a evoluat odată cu conștientizarea nevoii societății de protecție a diferitelor elemente ale mediului amenințate de dezvoltarea și diversificarea industriei, de extinderea urbanizării, de dezvoltarea neecologică a agriculturii, a circulației aeriene, rutiere și navale, de înmulțirea surselor de poluare și sporirea gradului de nocivitate și persistența acestora, precum și alte nevoi.

Politica de mediu a Uniunii Europene este susținută de diverși actori instituționali implicați în pregătirea, definirea și implementarea sa, și care se află în permanență consultare cu guvernele statelor membre, cu diverse organizații industriale, organizații non-guvernamentale și think-tankuri. Actorii instituționali cheie în acest angrenaj sunt în principal Comisia prin Direcția Generală de Mediu, Consiliul Uniunii Europene prin Consiliul Miniștrilor Mediului, Parlamentul European cu Comitetul său de mediu, sănătate publică și politică a consumatorului, Agenția Europeană de Mediu. În special, poate fi remarcată contribuția din ce în ce mai importantă la dezvoltarea dreptului comunitar al mediului pe care o are Parlamentului European. După alegerea lor prin vot universal, bucurându-se de o legitimitate sporită și ținând cont de amploarea problemelor ecologice și rolul opiniei publice, parlamentarii contribuie la democratizarea politicii de mediu, care rămăsese prea mult timp exclusiv în mâinile executivului.

Sunt exprimate în prezent păreri privind necesitatea evoluția dreptului comunitar al mediului spre o codificare care să înglobeze toate reglementările legislative din domeniu, aplicată uniform în toate statele member ale UE. Acest demers este început deja prin sistematizarea legislațiilor interne în materie. Inițiativa este argumentată ca fiind necesară prin invocarea complexității și amploarei izvoarelor interne de exprimare, dar și prin faptul că prevederile legale din diferite țări conțin texte ce cuprind reglementări adesea contradictorii.

Dreptul mediului român, îmbogățit de dreptul comunitar al mediuluiÎn România, protecția mediului a apărut ca domeniu de sine stătător al politicilor naționale

în 1190, odată cu înființarea primului Minister al Mediului, iar în 1992 a fost elaborat primul document oficial ce stabilește obiectivele naționale în domeniu – Strategia Națională de Protecția Mediului, reactualizată pe parcurs. Adecvarea strategiei naționale cu dreptul comunitar a fost inițiată încă din 1996, în special în ceea ce privește principiile, prioritățile și obiectivele.

3

Influența dreptului comunitar al mediului

asupra dreptului intern român

În 2002, odată cu deschiderea negocierilor de aderare pentru capitolul ce viza Protecția Mediului, Comisia Europeană a elaborat o Foaie de parcurs, centrată pe aspecte administrive, juridice și economice. Aspectele de mediu menționate în Foaia de parcurs țineau de dezvoltarea capacităților de implementare a legislației de mediu adoptate, precum și coordonarea inter-ministerială în problemele de mediu, în scopul promovării dezvoltării durabile și transformării politicii de mediu în politică transversală.

Impactul dreptului comunitar asupra dreptului intern român poate fi foarte bine exemplificat de legislația ce ține de mediu. În prezent, baza legislativă a politicii de mediu în România o constituie, în principal, implementarea acquis-ului de mediu, adică a legislației orizontale și sectoriale care reglementează politica de mediu a Uniunii Europene. Acquis-ul sectorial de mediu este structurat pe următoarele domenii: calitatea aerului, gestionarea deșeurilor, calitatea apei, protecția naturii, controlul poluării industriale și managementul riscului, substanțe chimice și organisme modificate genetic, poluarea sonoră, protecția civilă și siguranța nucleară.

În cei 7 ani de la aderare, România și-a aliniat politicile, strategiile și legislația conform cerințelor europene. În prezent, principalul obiectiv al autorităților române în domeniul protecției mediului este transpunerea legislației de mediu comunitare în legislația națională și aplicarea acesteia, atribuțiile legislative fiind transferate practic spre centrul UE. Spre exemplu, Guvernul a aprobat Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013-2020-2030, un document ce urmează prescripțiile metodologice ale Comisiei Europene, elaborarea strategiei fiind rezultatul obligației asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Concluzii

Cu siguranță, dreptul comunitar al mediului a influențat decisiv dreptul român intern, începând din anii 90’ cand România a început să-și racordeze legislația la cea europeană, urmând după 2000 preluarea acquis-ului comunitar și continuând în prezent prin directivele, recomandările și deciziile luate la nivel European.

Centrul de reglementare legislativă în materie s-a deplasat spre instituțiile europene, însă implementarea reglementărilor comunitare revine în cea mai măsură instanțelor naționale. În acest context, responsabilitatea pentru politica de mediu, responsabilitatea pentru îndeplinirea scopului declarat, și anume de a garanta generației actuale și celor viitoare un mediu curat și sănătos, care să asigure protejarea naturii, calitatea vieții, în corelare cu o dezvoltare economică verde și competitivă, cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficiență din punct de vedere al utilizării resurselor, se împarte între centrul comunitar și cel național. Influența dreptului comunitar asupra dreptului intern român este evidentă, însă efectele benefice asupra societății și mediului mai includ în sistem un element - modul în care autoritățile naționale implementează prevederile legale ce țin de protejarea mediului și cum veghează la respectarea lor.

4