Mircea Horia Simionescu este un prozator publicist şi eseist, afiliat şcolii de la Târgovişte.Opera Erasmo prezintă viaţa autorului, nu reletează o întâmplare trăită deoarece nu precizează locul şi timpul întâmplării.Expoziţiunea - Autorul, preşedinte al republicii, decretase starea de război. Are o armată mai bine înzestrată ca a lui Rădulescu dar acesta are soldaţi excelenţi proveniţi din rândul ţiganilor.

Intriga - în timp ce-şi face planuri pentru luptă, primeşte un raport în care i se aduce la cunoştinţă că şeful statului Major împreună cu câţiva comandanţi au furat secretele militare şi au pus stăpânire pe depozitul principal de proiectile, declarându-se neutrii.

Desăşurarea acţiunii - imediat l-a chemat pe Oncescu şi la întrebat ce ştie despre complot. Acesta îi spune că Şeful Statului Major a luat muniţia şi s-a declarat neutru deoarece este supărat pentru că nu i se arată încredere. Bolovănescu, care este de faţă, spune că locul lui este în altă parte, dacă preşedintele şi-a pierdut încrederea în el. Totodată îi spune preşedintelui că Hector Bosoancă este un om de încredere.

Preşedintele îşi aminteşte cine este de fapt Hector Bosoancă şi că acesta îl lăudase de nenumărate ori atât pe preşedinte căt şi pe Bolovănescu.Aşa că repede şi-a dat seama că Bolovănescu împreună cu Bosoancă se sprijineau reciproc făcându-şi loc spre conducere.Apoi autorul – preşedinte – îl cheamă pe fratele lui Titişor şi află de la acesta că Bosoancă cât şi ceilalţi îl trag pe sfoară, îi fură maşinile, îi ia cărţile, sania, creioanele colorate şi altele. Află că Bosoancă i-a luat praştia şi îl trimite pe Titişor - fratele lui - după ea. Cum acesta îl refuză, se supăra şi îl numeşte şi pe acesta trădător.

Punctul culminant - este când descoperă că este trădat de toţi prietenii şi de fratele său. Deznodământul – s-a închis într-o cameră şi a început să plângă, apoi şi-a făcut planuri de organizare a armatei. Tot în acea seară a scris şi prima scrisoare de dragoste.

Personajele povestirii au luat jocul în serios, iar naratorul se identifică perfect cu preşedintele.Vârsta personajelor este mică, de aici şi titlul “ oameni mici “În această operă ne este prezentată viaţa şi modul de joacă al copiilor.Pentru redactarea acestei opere literare autorul foloseşte epitete: mici, colorate, etc.

Naraţiunea se face la persoana a III-a singular.Modul predominant de expunere este naraţiunea care se îmbină cu dialogul şi scurte pasaje descriptive.A doua fotografie cu oameni mici este de fapt un joc serios ieşit din tipicul jocurilor copilăreşti.

Toţi copii – personaje – au fost fericiţi şi mulţumiţi.

Viaţa a ajuns un joc din care nimeni şi nimic nu-i poate face să evadeze.Copii au jucat un joc de-a republica şi cum însăşi autorul l-a propus tot el a fost şi preşedinte.Textul lui M.Horia Simionescu a fost publicat în 1969.