ROMANESCO féia besericésca, literaria si scolastica.

(v \ / ' > P Sionulu rom. ese de dóue ori pre luna, in 1. si 15- a )) VISUS) í| Iunei, euprindiendu o cóla si diumetate. Pretiulu prej$ flfji I 1» NoCinbrC \{

u n u a n u e 4 A. Y . a., pre diumetate de anu 2 fl. v. a. ? I I 1865. ;! Pentru tiere afara de Austri'a se mai adauge portuluj* 9

postalu.

ţPrenumerarea s"e face la redactiune in Beminariulu ? igr. c. centralu din Vien'a (Schönlaterngasse Nr. '10), \ \ si la p. t. domnii corespundinti. Töte epistolele sunt 5 jde.a. se tramite la Tedactiune francate. Corespundin- < Jtiele nepublicate se voru arde. Scrisori anonime nu» ţ se primescu. J

CUPBINSTJLTJ: Epiclesea liturgieloru grec. si orient., si canonulu consecrarei din mis'a latina. — Reflectări Ia »Vi6ti'a lui Isusu" scrisa de Renan (finea). — Actele duoru sinode dîecesane romanesci gr. cat. (urmare.)— A trei'a serbatore anuala de deschidere a gimnastului rom. „franciscu iosefianu" din Jfaseudu. — Corespundintie: (Iesvinu: litia besericesca, ajutorie pentru beseric'a gr. c. din fondulu religiunariu. Oradea-mare: munificentia

episcopesca.) — Statistic'a gimnastului romanu gr. c. beiusianu. — Ochire prin lumea politica. — Varietăţi.

Epiclesea liturgieloru grec. si orient., si canonulu consecrarei

d i n m i s ' a l a t i n a .

In scienti 'a l i turgica abia de va fi vreo' p rob lema mai f rementatór i 'a de creer i , mai grea de deslegatu, de -câtu epiclesea seau invocarea Spir i tu lui s., v. s. d. acea rogat iune din l i turgiele grece si orientali , ce urmédia nemidtlocitu dupa actulu consacrarei l i turgice, si pr in care p r eo tu lu invoca Spir i tu lu s. p res te darur i le eucha-ris t ice,cá se-le binecuventesi se-lesantiésca. Maia lesude la reapucarea incercar i loru de a r eun í besericele apuséna si resar i téna incepéndu mul ţ i corifei ai seîentieloru teologice s i -au sfermatu in decursulu tempur i lo ru capulu cu descur­carea si de la turarea dificultatiloru, ce provinu din laudat 'a roga t iune facia cu credinti 'a catolica, care t iene, câ p r e ­facerea p roaduce re i seau a darur i lo ru panei si a vinului in t rupu lu si sângele Mantuitoriului Isusu Christosu se templa p r in cuventele domnesci „acest'a este t r upu lu mieu, acest'a este sângele mieu ." Nesuinti 'a i n t e r p r e -t i loru liturgici a p rodusu preste totu desluciri pucinu indestul i tdr ie si nimeri te , ba uneor i chiaru si injurióse si ned rep t e p e n t r u o pa r t e ori p e n t r u al t 'a ; eara alti ese-geti l i turgici , anumitu din cástrele pro tes tan t i lo ru si ale altoru inimici ai besericei catolice, neaflandu epiclesea in canonulu misei lat ine intogm'a ca in l i turgiele r e sa r i -tului, nu se sfiira deací a acusa beseric 'a de nefidelitate in t ru padîrea si păs t rarea depusetu lu i domnedieescu alu credin t ie i , casîcumu beseric 'a catolica a Romei ar fi in terpola ta l i turgi 'a sa, scotiendu dintr ' ins 'a epiclesea vechia, si astfeliu ar f imuli la tu si ciungari tu actulu celu de căpetenia alu cultului domnedieescu si inca in pa r t ea lui cea mai esintiala. — Se vede dara din acestea însem­nătatea teologica- l i turgica de frunte a in t rebare i pres inte in genera lu , eara in specialu însemnăta tea ei p e n t r u p reo tu lu crest inu, p e n t r u carele e in gradu inaltu de lipsa, ca dinsulu funcţiunile sale de tdte dîlele la altariu se le implinésca nu numai in t r ' unu t ipu mechanicu , ci cu o int ielegere câtu mai profunda a acelor 'a; se vede inse totodată si mer i tu lu celu m a r e a domnului dr. Lud. Augustinu Hoppe , reginte alu seminariului episcopescu din Braunsberg , carele (in opulu seu: Die Epiklesis der griechischen und oriental ischen Li turgieen und de r romische Consecra t ionskanon, Schaffhausen 1864) in te -

resant 'a p rob lema o mai supuse inca odată unei analise amenunte si pa t rundia tdr ie , abatendu-se de la metodulu de pana acumu de a esplicâ epiclesea si a-o impacâ cu credinti 'a besericei , si i ndege tandu-ne al tulu nou, seau mai bine scotiendu eara-si la lumina p r e celu s t r ave -chiu, carele inse inca depre t empur i le dinainte de evulu mediu s'a fostu datu cu totului uitarei .

Onoraţi i cititori ai „Sionului r omanescu" si-voru fi aducundu aminte, cumca in t r ' unu lu din numer i i t r ecu ţ i ne-amu fostu promisu , ca le-vomu aretâ laudatulu opu mai in detaiu. Cu aceste venimu a ne- impl in i cuventulu datu. —

Auctorulu in in t ruducere (pag . 1—18) dâ unu conspecta istoricu alu desvoltarei cestiunei a t â t a in b e s e ­ric'a gre"ca, câtu si Ia Latini si la pro tes tan ţ i .

Epiclesea deveni mai aitâiasîdata obieptu de d is ­puta teologica in sinodulu florentinu cu ocasiunea des-bater i loru asupr 'a mater ie i eucharist iei . Pap 'a Eugeniu IV. facundu-se a ten ta la rogat iunea epiclesei grecesci pofti deslucire de la Greci, câ cu ce tendint ia reci t^dia dinsii acea rogat iune , si indeosebi d£ca o t ienu dinsii seau ba de neapera ta la forrn'a esintiala a consecrarei? Deputat iunea seau cumu amu dîce comisiunea Greciloru, compusa din metropol i t i i de T r a p e z u n t u , Mit i lene, Nice'a si Chiovi'a, respunse in 9 Iuniu 1439 Latini loru: cumca beseric'a grecdsca po te rea t ransubstant iarei o ascrie cuventeloru lui Christosu, eara in rogat iunea din în t rebare se rdga numai p e n t r u pa r t ec ipa rea cu vredni ­cia si folositdria a sacramentului , in acel'asi t ipu, p r e ­cumu adaugu si Latinii dupa consacrarea făcuta roga t i ­unea „jube haec per fe r r i p e r manus sancti angeli tui in sublime altare t u u m . " To tu asemenea r e spunsu dede deputa t iunea si in t r ' o convorbire privata cu pap 'a , carele pre t indea se se faca despre acest'a o dechiarat iune formala in decretulu u n i r e i ; Grecii inse refusara a face a c e s t ' a , cu aceea observare, cumca pr in o astfeliu de dechiara­t iune numai câtu s'ar infera beseric 'a grecesca, casî­cumu dins'a mainainte ar fi crediutu alta ce-va; se a r e -tara inse gat'a a se respicâ asupr 'a cestiunei cu gur'a in t r 'o siedintia publica. Ast'a se si t e m p l â , dupa-ce in siedintiele din 16 si 20 Iuniu s'a cerce ta ta si desbatutu lucru lu cu deamenuntu lu , in 5 Iuliu, in care dî Besa-rionu, archiepiscopulu Niceei, in numele par in t i loru r e -pres in tan t i ai besericei or ientale dorit 'a dechiarare o fece cu cuventele: »Dedrace de la toti dascălii besericei,

9

«ar mai vertosu d e l a p r e a f e r i c i t u l u l o a n u g . d . a., c a r e n e e preacunoscutu, audîramu, cumca cuventele Domnului sunt acele, cari muta si prefăcu (transubstantiadia) panea si vinulu in adeveratu t r u p u l u si sangele lui Christosu, si cumca domnedieescile cuvente ale Mantui tor iului au tòta po terea t ransubs lant ia re i , noi u r m à m u p r e acelu preasantu doctoru si sentinti 'a l u i « . — Ce efectu aavu tu acést 'a si alte asemeni dechiarar i , se scie. Păr inţ i i greci abia se intorberà de la conciliu la vetrele sa le , si u r ' a cea vechia in t re ambe besericele dore re i eara-si se apr inse . Marcu Eugenicu, archiepiscopulu Efesului, mai inmull î puncte le de certa in t re amenddue besericele inca si cu epiclesea p r in unu tractatu anumitu sub t i t -lulu «Cumca nu numai p r i n sunetulu cuventeloru Dom­nului se santiescu darur i le domnedieesci , ci la rogat i ­unea si binecuventarea preotului de dupa acelea p r in p o ­terea Spir i tului s." (vedi: „AwtovQyiai tmvâyiwvnavegiov", Par i su 1560 , pag. 138) , in care p r e urm'a lui Nic. Cabasi-las metropol i tului Tesalonicei (1354) cuventele Domnului de o pa r t e nu vase le privésca, decâtu câ p r e unu simplu referatu istoricu sp re a ne aduce aminte fapt'a i n t e -meiarei acestui sac ramentu ; ci de alta pa r t e le recu-nósce totuşi, nu incâtu se reci tédia decàtra p reo tu ci incâtu au fostu rosti te de I. Christosu, o potere com-plinitória (dvva/iit;zekeiwTixri}, care po te re inse numai p r in rogat iunea preotului invocatoria de Spir i tu lu s. devine in stare de a opera . Sembure le acestoru argumentăr i s'a po tu tu vedé si in asemenarea ce o fece Isidoru pa t r i a r -chulu besericei rusesci in sinodulu florent., carele vrendu a a t r ibui epiclesei celu puc inu in legatura cu cuventele domnesci po te re consecratória , disc, cà cuventele lui Christosu sunt óresìcumu sement i ' a , care pr in urmand'a invocare a Spir i tu lui s. devine fruptifera si eficace; i n -contr 'a cărei aserţ iuni inveliatulu dominicanii Ioanu Tur -recremata observa, cà cuventele Mantui tor iului n 'au nu­mai vir tute si po te re necompleta , ci sunt vorbire viua (sermo vivus), si cu provocare la cele mai emininti auc-tori tat i din ambele beserice, la Ioanu Crisost. , Ioanu D a m a s c , Ambrosi'u si Augustinu, demust rà , p recumca s inguru si numai cuventele lui I. Chris tosu au potere de a consacra. Deaici numai unu pasiu a mai lipsitu pana la tolal 'a negare si a acelei po te r i complini tdria a cuventeloru domnesci, ceea ce s'a si templa tu in sinodulu episcopiloru resar i teni adunatu in Ierusal imu in 1672, unde se pr imi cartea simbolica a besericei o r ien ta le , intitulata „Mărturisirea ortodocsa a besericei r e sa r i t ene" si compusa de P e t r u Movil'a, met rop . de Chiovi 'a, in care sp re santirea eucharisti 'ei nu se mai poftesce fora epiclesea.

In beseric'a lat ina, dupa-ce fidelulu Besarionu con­vingerea sa si a besericei catolice indata dupa desfacerea conciliului din Florenti 'a a mai aperat 'o int r ' unu tracta tu deosebitu, intrebatiunea epiclesei s'a ivitu e a r a ­si in sec. XVI. p r e unu t empu numai s cu r tu , pen t ru cá in sec. XVIII, in u rm 'a reinviarei s tudieloru patristice si l i turgice asupr ' a acelei cu atâtu mai infocate discu-siuni scientifice se se sternésca. Pen t ru epiclese si con-faptuirea ei la consecrare se luptară benedictinulu Tou t -tée ( in: Cyrilli Hierosol. opp . Venet . 1743.) , Eusebiu Renaudot (in: Li turgiar . orientai , collectio.Paris . 1716.) , ear mai respicatu orator ianulu Le-Brun (in: Explicat ion de la messe, nouv. édit . Avignon et Par is 1843. ) , carele la consacrare p re langa cuventele in temeiare imaipof tecse rogatiuni, cari se espr ime intent iunea besericei si a p r e o ­tului de a consacra, fia acele rogatiuni inainte de cuven­tele intemeiarei , cá in liturgi'a romana , fia dupa, p r e ­

c u m u in l i turgiele resar i tu lu i . Incont r ' a acestoru se scolara cardinalulu Orsi (in: Dissertatio thcol . de invo­c a t o n e Spir i tus s. in l i turgiis Graecor. et Orientai . Me-diolani 1 7 3 1 ) , iesuitulu Bougeant (Tra i t é theologique sur la forme de la consecration de l 'euchar is t ie , Paris 1729) , maroni tu lu P e t r u Benedictu Morabek ( in: Antir-rhe t i cum a l te rum adv. Le-Brunum et Renaudot ium, in tom. 2. opp . s. E p h r a e m i . Romae 1740.)

La protes tant i , cu tòte cà L u t h e r a fostu re t ienutu liturgi 'a r omana , firesce cà ciungarita si numai incâtu a corespunsu innoir i loru si invet ia ture loru sale , d int re invetiaceii lui mai tardii se aflara totusi, cari, paras indu p r e doctorulu d inpreuna cu doctr in 'a lu i , d r e p t u p a r u -tulu defectu a epiclesei in l i turgi 'a romana p r e acést 'a se nevoira a o acusâ, precumca ar stă in contradicere cu anticitatea crestina. In t re acest'i'a se dest insera cance-lar iulu de Tubing 'a Ghrislof. Mat. Pfaff (p r in pub l i ­carea opului : S. Irenaei fragmenta anecdota. 1715.) si doi invetiacei ai lui, Kaeuffelin si Laibl in; ear incontr 'a loru beseric 'a Romei si mis'a ei o ape ra ra marchisulu Scipione Maffei in Veron 'a si F r a n e Mar. Leon i , p r o ­fesorul in Padua. In tempii mai noi nu pucini din ta-ber'a reformat i loru incepura a semtî , câtu de golu si secu e la dinsii cultulu divinu fora de unu cent ru sacri-ficialu, si acést'a le-revocà in memoria oddrele cele vechi ale beser icei ; dara u r ' a cea eredi ta n u - i lasà a se intórce càtra Rom'a ci càtra liturgiele or ienta l i , in t ru cari fiendu e lementulu laudei mai tare resp ica tu (cfr. „frvoia cdvéoewg'i „ jerfa laudei" cu Evr . 13 , 15.) , acést'a le-dede ansa spre a face din sacrificiulu misei r o m . - c a ­tolice propitiatoriu si obieptivu o jerfa subieptiva, o „multiamitdria jerf i re de sine a credint ios i loru;" eara epiclesea resar i tu lui (de care se pro iep tà un 'a in confe-rint iele, t ienute in Noembre 1856 in Berlinu, a se in t ro ­duce si in cultulu divinu lu t e ranu) i - indemnà a negă denou cuv*enteloru domnesci orice insemnatate de con­sacra re ; astfeliu apoi nu e de mira tu , dèca in int ielesulu jerfei subieptive de mai susu unu lu dintre dinsii (Bunsen) afla o epiclese chiaru si in a ddu'a cerere din rogat iunea Domnului . —

Opulu insu-si lu- impar te auctorulu in dóue part i , d in t re cari in cea de antâiu constatédia epliclesea câ fapta is tor ica, in t r ' a ddu'a ne spune scopulu si î ndrep tă ţ i r ea epiclesei in l i turgie ; ear spre de -mustarea esistintiei istorice si a stravechimei desu lăudatei invocări aduce atâ tu testimoniele santi loru pă­rinţi câtu si l i turgiele.

Celu mai vechiu dint re păr in ţ i i , cari ne- re la téd ia despre proaducerea seau j e r f a cres t ina , e s. lustinu mar t i ru lu (Apoi. I. c. 6 5 — 6 6 . Dial . c. T r y p h . c. 117. ) , dupa care actulu jerfirei se deplinesce p r i n ruge si mult iamite (svacci xcà evxccQigtlai), a car or u cen t ru e cuventulu rogatiunei, care efaptuesce cu pote re creatd-r ia presint i 'a t rupu lu i si a sângelui lui Christosu, in tog-m'a p r ecumu a fostu activu la incarnat iune seau în t ru ­pa re cuventulu lui Domnedieu (kóyog evxrig, lóyog d-eovy, dara din re la tarea mai mul tu sumaria a sântului lus t inu nu se pdte incheiâ cu siguretate la esist inti 'a epiclesei . — Inse s. Ireneu (Adv. haeres . V. 2. §. 3 . si IV. 18 . §. 5.), mai con tempuranu cu lust inu, scie nu numai de cuventulu lui Domnedieu, p r i n carele „po t i ru lu mes te -catu si panea pamenténa se facu eucharisti 'a t r u p u l u i si sângelui lui Chr is tosu ," ci acest 'asi efectu- lu ascrie in alu doilea locu si invocarei lui Domnedieu (ixxXrjOig tov freov"). Ce a intielesu I reneu sub espresiunea din u rma , se pdte cundsee din cele ce narédia despre e re t i -

culu gnosticu Marci i , cumca adica acest 'a , cutediandu a sierbi unu feliu de l i turgia , la consacrarea pot i rului a adausu t raganandu si cuventulu epiclesei (Xoyog xr\g èm-xXîj'aewg), că in t r ' aceea rosîndu vinulu se pdta dîce, cum­ca acePa e sangele Charulu i cerescu (I. Christosu) p icu-r a t u in pot i ru in u rmarea epiclesei. E invedera tu , ca I r e -neu vorbesce aici despre o epiclese îndatinata in l i tur ­g i a catolica, cu carea gnosticulu numi tu a fostu abusatu. Din adeverint i 'a lui I reneu mai incolo nu fora cuventu se pdte conchide chiaru la originea apostolica a epicle­sei, dèca se va luă aminte, ca in privint i 'a centrului as iediumentului celui mai sublimu alu Domnului t rebue se supunemu despre por ta tor i i t radi t iunei , ss. păr inţ i , cea mai mare fidelitate in t ru padî rea ei, eschidiendu de la dinsii orîce arbitri l i subiept ivu; despre care fidelitate a l tcumu ne-asigurédia si I reneu , mar tur i s indu despre sine (Fragment , s. I renaei , ed. Stieren t. 1. pag . 822), cumca elu invet ia tur 'a ioaneica, pr imi ta de la s. Pol icar-pu invetiacelulu sântului Ioanu evang., o a păstraţ i i tot-deun 'a viu in anim'a sa. — Despre o abusare că cea de susu n e - r e p o r t é d i a si Firmilianu, făcuta din pa r t ea unei muie r i , care inca se incumetase a santi eucharisff'a p r i n o invocare nu de despre t iu i tu (invocatione non con temp-tibili.) — Eara s. Vasiliu c. mare, „gur ' a besericei, filo-mel 'a cea auri ia a d o g m e l o r u / ' cumu-lu numesce s. Greg. din Nis., numera (de Spir. s. cap. 27.) in t re dat i -nele besericesci cele pr imi te numai din t radi t iune seau din „invet ia tur 'a cea nescr i sa , " pre langa facerea crucei, santirea apei de botediu, scufundarea t r ip la a botedian-dului sci., si cuventele epiclesei(^rj fiata Tîj'g eniv.Xr\oe(ag), cu cari se folosesce beseric 'a, afara de cuventele aposto­lului Paulii si ale evangeliei, „ la consacrarea panei eu-charistiei si a .potirului b inecuventare i , " si le ascrie aceloru cuvente o po te re mare (fisyaXrj to^^g). — s. Efremu in t re alte laude ale preoţ iei dîce, ca preo lu lu in s. l i turgia cu unu sboru audace se inaltia pana in ceriu la insu-si regele , aducundu- i rogat iuni si lacremi fierbinţi p e n t r u consierbii sei si cerendu de la gratiós 'a indura re a regelui p r e spir i tulu mangaitoriu, câ acest 'a se se scobdra si darur i le ce sunt puse înainte p r e pa-mentu se le santiésca, implendu- le cu n e m o r i r e s p r e cu­răţ i rea cuminecandi loru (ontog ro naQaxX'rj'tov nvtvţia avyxaTsXd-ji, xaì ayiăorj dc5o« tà èv yfj nQoxdfiwd). — S. Ioanugura-de-auru admirandu (in op. De sacerd. l ib. IV. c. 4.) sublimitatea preoţ ie i graesce despre p reo tu , câsî carele chiama p r e Spir i tu lu s. si indepl inesce infricosiat 'a jer fa ; in t r ' altu locu (De coemeterio et cruce, n. 3.) dîce eara-s i despre p reo tu , ca elu redicandu-s i manile la ceriu invoca p r e Spir i tulu s., câ se vina si se atinga darur i le ce sunt puse ina in te . " — Ba s. Cirilu ierusalimit . (in Catech. myst. III. n. 3. si I. n. 7.) amintesce apr ia tu „epiclesea Spir i tului s." si eara, in loculu Spi r i ­tului s. subst i tuindu T r e i m e a , amintesce «epicle­sea sântei si adorandei Tre ime." — Din beseric 'a a lesandr inéna numimu numai p r e Teofîlu din sec. IV. , carele incontr 'a invet iaturei cei retaci te a lui Origene despre neope ra rea si ne luc ra rea Spiri tului s. in c rea tu r ' a nera t iunala provoca la „epiclesea si descin­derea Spiri tului s.," p r in care darur i le cele fora de vié-tia ale altariului se santiescu. — Optatu din Mileve (De schismate Donatist . lib. V. 1.) sbiciuesce p r e ereticii Donatisti p e n t r u derapenarea al tar ie loru, dîcundu: „Ce lucru pdte fi mai sacrilegu, decâtu a sfermâ altariele lui Domnedieu, la cari si voi ati jerfitu d recandu , unde s'a invocaţii a totpot intele Domnedieu, unde ce rendu-se Spi­ritulu s. a descinsu." -—Eara Fulgentiu, episcopulu din

Ruspe (508) ne-ar^ta (in op. Ad Monimum, lib. II. cap. 7. 10.) mai deaprdpe scopulu acelei cerer i si invocări a Spir i tului s., refer indu-o la santîrea darur i loru . To tu d in-sulu ne-adeveresce de repet î te ori esistinti'a unei rogat i ­uni stabile in li turgi 'a vechia africana p e n t r u „ t rami te -rea si venirea (missio et adventus) Spir i tu lui s.", descr ierea carei 'a corespunde in tdte epiclesei grecesci . — P e n t r u esistinti'a epiclesei in beseric'a Spaniei m a r t u -risesce s. Isidoru de Sevil. (•}- 636), carele d in t re cele s iepte rogatiuni ale mise i , comendate pr in invet ia tur 'a apostolesca si evangelica, p r e a sies'a o numesce „ c o n -formatiunea (adică consacrarea)sacramentului , câ p r o a -ducerea, ce se sacrifica lui Domnedieu, santîndu-se p r in Spir i tu lu s., se se conformedie in t rupu lu si sângele, lui Chr i s tosu ." — Nice in scriptele sântului Ieronimu, cumu nici in ale sântului Ambros'iu (De Spir i tu s. lib. III. cap. 16. n. 112.) nu l ipsescu u rme despre invocarea Spiri tului s. p r in p reo tu la santîrea jerfei . — In u rma auctorulu in insîrarea santi loru pă r in ţ i , din apusu se mai intdrce inca odată la resar i tu si mai citedia câ m ă r ­turie ale epiclesei in liturgi 'a constantinopolitana p r e patr iarchi i Proclu (f 446), Eut ichiu , con tempuranu cu s. Gregoriu c m . , si s. Niceforu (-f- 828), carele din u r ­ma mar tur i sesce a fi cea mai neclatita credint ia (in An-t i r rhe t . contr. Euseb . cap. XLV. , la P i t r a : Spicileg. tom. I. pag. 440.), cumca „p r in invocarea preotului si descin­derea seau scoborirea Spir i tului s. (imxXrjosi, legatim/f

imtpoiTTJoet Te rrj iov navaylov nvevfiatog) se preface pa-nea si vinulu proaducere i intr ' unu chipu misteriosu si nevediutu in adevera lu t rupu lu si sângele lui Christosu. — Caten'a par in t i lo ru o inchide s. Ioanu Damascenu, carele (in op. De fide orthodox. l ib. 4. cap. 13.) t r ac -tandu despre consacrare, respectivu despre refer int i 'a epiclesei la consacrare , dîce intre al tele: „Domnedieu dîse: acest'a e t r u p u l u mieu, s i : acest'a e sângele mieu, si: acest'a se faceţi in t ru amint irea m e a ; si p r i n manda-tulu atotpotintiei lui ast 'a se face, pana va se vina din-sulu eara-s i ; . . p res te acest'a semenatura noua vine p r i n invocare pldi 'a , po te rea umbri tdr ia a Spiri tului s. P r e ­cumu adică Domnedieu tdte câte a implini tu, pr in po te ­rea Spir i tu lui s. le-a impl in i tu : asia face si acumu pote­rea Spir i tului s. aceea, ce trece pres te fire si numai c re -dinti'a o pdte c u p r i n d e . " Si intr ' altu locu: „ P r e c u m u p r in gustare panea si vinulu se s t rămuta fisicesce in c a r ­nea si sângele celui ce gusta: asia se s t rămuta in modu superna tura lu , p r in invocarea si descinderea Spiri tului s. panea si vinulu eucharisti'ei in t rupu lu si sângele lui Chris tosu." —

Dupa-ce auctorulu din test imoniulu unanimu alu par in t i lo ru citaţi a aretatu. cumu vediumu strave-chimea, ba, dupa s. Vasiliu c. m, chiaru t radi t iunea apostolica a epiclesei in usulu besericeloru Antiochiei, Ierusal imului , Alesandriei , Constantinopolei , Cesareei, celoru mai de frunte in resar i tu ; dupa-ce mai depar te a demust ra tu , cumca aceea nu e străina nice beser ice loru apusului , celu pucinu a Galiei, Africei si a Spaniei : sp re completarea documentarei sale se intdrce Ia u n u altu r a m u alu t radi t iunei besericesci , la l i turgiele orientali si apusene.

In t re l i turgiele orientali (pag. 49—68), — adică: cea din consti lutiunile apostolesci, a besericei din Ie ru -salimu, a besericei din Alesandri 'a, a Nestorianiloru, si fiicele acestor 'a , — a caroru epiclese o aduce a fiaca-rei 'a mai p re la rgu , t r e i ne - t r agu maicus^ma atenţiunea asupra-s i cu câte o insusîre mai desclinita: antâiu l i tur ­gi'a alesandrina, cu ddue epiclese, un'a inainte si alt'a

9*

dupa consacrare ; a dóu'a l i tu rg ia Caldeiloru cu aceea, cà e unic'a l i turgia din resar i tu , ce nu are epiclese dupa ci inainte de consacrare, cu tote ca nu l ipsescu monu­mente si momente , din cari se lamuresce, ca l i turgi 'a caldeana in pa r t ea acést'a e defectuósa, si ck mai demul -tu a t rebui tu se aiba si dins 'a epiclese dupa pre facere ; p r e u r m a liturgi 'a a r m è n a , care mai tare d int re tote accentuadia epiclesea, incâtu adica p reo tu lu a r m é n u d u p a rogat iunea chiamarci Spir i tului s. p r e fiacare din ur ina­tomele t re i sent int ie de binecuventarea panei si a p o ­t irului si a a m e n d u r o r u da rur i lo ru (cari deal tmintrea mai din cuventu in cuvenlu consuna cu cele din l i turgiele sântului Crisostomu si Vasiliu c. m.) le repet iesce câte de t re i ori.

T recundu la li turgiele occidentului cu d rep tu p r e ­t inde auctorulu in privinti 'a centrului l i turgici, care e canonulu consacrarci , in tòte l i turgiele, a tâ tu cele orien­tali câtu si cele apusene , o ordine apostolica esintial-minte asemenea. In t r ' adeveru nu se potè cugeta, ce mo­tive a ru fi po tu tu misîcâ si conduce p r e apostoli, câ ei se ordinedie si intogmésca modru lu consacrarci eucharist ice in t r ' alta forma in resar i tu si eara-si in t r ' alta in apusu. Si deórace adeverinti 'a data in unanimitate de păr inţ i i si l i turgiele orientale despre epiclese nu se potè altmin-t re nicidecumu p r e c e p e si esplica, dèca nu vomu ascrie originea epiclesei si nu o vomu t rage deadrep tu lu din ronduéla apostolica: se sternesce in t rebarea , si cu dins 'a necesi tatea unei cercetăr i si scru tăr i cu mul tu mai os t e -nitióse, cumca óre cunoscuta e epiclesea si in l i turgiele apusene , ear mai ver tosu in ceea a Romei?

(va urma.)

Reflectări la „Viéti'a lui Isusu" scrisa de Renan.

(finea.)

In capulu alu 17. alu car te i sale dice R e n a n , ck , câ si alti reformator i mar i , s'a insielatu si Isusu incâtu e p e n t r u capetulu lumei , n'a cugetatu la inaintarea cu in-cetulu a genului omenescu, si a fostu de p ă r e r e a aceea, ck o d ì va efeptui ceea ce nice p res t e 18 secuii nu s'a efeptuitu. P recumu se vede din aceste Renan e de pa ­re re , ck Isusu a cugetatu, cumca ar fi ap rópe capetulu lumei, si ck a dìsu cumca, unii d in t re ascultători i lui nu voru mori pana nu voru vede p r e fiiulu omenescu ve-n indu la judecata , inse s'a insielatu, càci capetulu lumei nice pres te 18 secuii n 'a venitu. Citéza in t re altele lo-culu din Mat. cap. 16 v. 2 7 — 2 8 unde se dice: *ck va se vina fiiulu omenescu in t ru măr i r ea tata-lui seu cu an-gerii sei, si atunci va respla t i fiacarui'a dupa faptele lui. Adeveru dìcu vóue , sunt órecar i d in t re cei ce stau aici, cari nu voru gusta mórtea , panacandu voru vede p r e fiiulu omenescu venindu in t ru imperat î 'a sa.« — Inse se vedemu, cumu se potu intielege cuventele aceste si ck óre póte-se deduce din ele ceea ce vre Renan?

La tòta in templarea Isusu in loculu acést'a aluda la o judecata , care o va tiene elu p res te toti omenii ; si câ amint i re i judecatei acestei 'a se-i dee mai mare pondu, dice, ck e aprópe si ck unii din auditorii lui o voru ajunge. Unii esegeti intielegu cuventele citate ale lui Isusu despre venirea lui Christosu la judecat 'a cea gene­rale in diu 'a cea mai depre urma spre indepl inirea im­pera t ic i sale; alţii despre nemicirea Ierusal imului câ desp re judecat 'a cea parţ iale a Iudeiloru. Inse ambele

espl icar i , considerandu-le deschi l ini tu , sunt incontr 'a intielesului celui adeveratu a cuvente loru lui Isusu; ck de le -vomu intielege numai despre judecat 'a cea depre u r m a , p r e c u m u le-intielege r eu si Renan , atunci cumu vomu esplica cuventele »sunt unii de in t re cei ce stau aici, cari nu voru gustă m ó r t e a ? " ca cumca Isusu, câ mai tardiu apostolii , ar fi fostu de pă re rea aceea, ca venirea lui la judecat 'a cea mai depre u rma e ap rópe , nu potemu dice p e n t r u unirea cea ipostatica a na ture i celei divine alui cu cea omenésca. E a r dèca le vomu luă numai despre nemicirea Ierusal imului , carea multi d in t re con-tempurani i lui Isusu de esemplu si ev. Ioanu o a ajunsu, atunci nu scimu cumu se espl icamu cuventele: »ck va se vina fiiulu omenescu in t ru măr i rea ta ta- lu i seu cu a n -gerii sei, si atunci va respla t i fiacarui dupa faptele lui ." Câ se nu cademu in re tacirea lui Renan si a consociloru lui , debue se unificamu ambele aceste esplicari , adica se int ie legemu loculu de mai susu atâtu despre venirea lui Isusu la judecat 'a ultima câtu si despre nemicirea Ieru­sal imului , ck numai asia se po tu apoi bine intielege espresiunile singuratice. Ierusal imulu a fostu cent ru lu celu teocrat icu alu iudaismului ; cu nimicirea lui a apusu si iudaismulu câ atare. Diu'a nimicirei Ierusa l imului a fostu in t r ' adeveru diu'a venirei Domnului . Ea aretk actulu celu de antâiu facutoriu de epoca alu domnire i si alu po te re i judiciale a lui Chris tosu in dram'a cea mare a istoriei imperat îe i lui. Cu diu'a aceea s'a incheiatu u n u t recu tu , p res te care a venitu o resp la t i re d r ép t a , si s'a inceputu noulu si uniculu t empu de impera t î re alu besericei . Actulu celu mai din u r m a decidiatoriu in dram'a acés t 'a - lu face a dóu'a venire maiestatica alui Christosu in diu'a ul t ima, candu va tiene judecata pres te totu t recutu lu , si p res te toti inimicii lui Domnedieu , si candu beseric'a va in t ră in t empulu indepUnirei sale. F iendu ca nimicirea Ierusal imului , judecat 'a cea speciale asupr ' a iudaismului , forméza u n u int regu cu judeca t ' a cea genera le , si fiendu ck aceea o inchipuesce p re acést 'a, de aceea le amesteca Isusu in vorbiri le sale cele profetice adeseori ambele , si dice unele , cari l i te ra l -minte luate numai la un ' a seau la alt 'a din aceste dóue judecaţ i se po tu referi . Cuventele „ca va se vina fiiulu omenescu in t ru măr i rea ta ta- lu i seu cu angeri i sei , si atunci va respla t i fiacarui'a dupa faptele lui", se refe-rescu dar la venirea a d o u a a lui Isusu la judeca ta ; ear aceste » adeveru dîcu vóue , sunt órecar i d in t re cei ce stau aci, cari nu voru gustă mdr tea, panacandu voru vede p r e fiiulu omenescu venindu in t ru imperat î 'a sa", la n e ­micirea Ierusal imului .

Adeveratu, ck Isusu a dîsu, ck nice insu-si nu scie, candu va fî judeca t ' a ; inse acést 'a o a dîsu dupa natur 'a lui cea omenésca , ck incâtu a fostu Domnedieu de sine se intielege ck a sciutu si t empulu judecatei . Si aiurea dîce Isusu unele incâtu a fostu o m u , ear altele incâtu a fostu Domnedieu. E a r dèca apostolii au fostu de părerea aceea, ca se apropia capetulu lumei , aceea a venitu de acolo, ck evangeli'a se latiâ p r e tempulu loru cu sporiu bunu . I s u s u a p r e d î s u adica p resenmele judecat ie iu l t ime, si intre acele a fostu si p resemnulu acel'a, ca mainainte de a fi judeca t ' a se va lati evangeliulu pres te totu pa-mentu lu . —

Totu in capu 17 dîce Renan, cumca cu mórtea lui Ioanu ev. s'au demint î tu cuventele lui Isusu. Acést 'a o dîce dinsulu pen t ru ca in c. 21 alu evangelici lui Ioanu se citesce, ca Isusu a dîsu lui Pe t ru despre Ioanu ,,de voiu vre se r emana acest'a asia, pana voiu veni eu, ce-ti este t î e ?" cari cuvente in t ie legundu- le r eu contempu-

răni i lui Ioanu au latîtu faim'a aceea despre e l u , ck nu va mori'. Imi tandu- i si Renan p r e aceşti 'a dîce si elu, ca mor indu Ioanu s'au demint î tu cuventele lui Isusu. Inse Isusu nu a dîsu, ca Ioanu nu va mori', p r e c u m u in-su-si Ioanu ev. ar^ta , r e tund iendu faim'a, carea s'a fostu latîtu despre elu, candu dîce „si n ' a dîsu Isusu, ca nu va mor i (d isc ipululu acel 'a, adică Ioanu) , ci de voiu vre se remana asia pana voiu veni eu , ce-t i este tîe ( P e t r e ) ? " P recumu ar^ta dar insu-s i contecstulu, Isusu p r i n cuven­tele „de voiu vre se r emana acest'a ( Ioanu) pana voiu veni e u , ce-t i este t î e?" numai atât 'a vre se dîca: „voiescu, câ Ioanu se remana î n s t ă r e a sa de fada , liberii de mdr tea cea violenta a c ruce i , pana va mori mor te fir^sca si pana voiu veni se- lu ieu la mine in ceriu." — Adevera tu ca Renan si alţii inainte de elu n£ga auten-ti'a capului alu 2 1 . din evangeli 'a lui Ioanu, din causa, ck in capu 20 se vede a-si fi finitu s. Ioanu evangeli 'a, p ropr i emin te inse din r eu ta t e , câ, fiendu ck Isusu acolo dupa cumu i-se p a r e lui Renan dîce, ca Ioanu nu va mor i pana va veni dinsulu la judecat 'a ul t ima, se pdta dîce, ca cu mdr tea lui Ioanu s'au demintî tu cuventele lui Isusu. Dîce adică Renan si mainainte de elu alţii, cumca capulu acest 'a lu-au adausu alţii seau beser ic 'a din Efe -su ; dar , p e n t r u ca se vede a-si fi finitu Ioanu evangeli 'a in capu 2 0 , a po tu tu se adaugă elu insu-si si capulu alu 2 1 . spre a r e tunde p ă r e r e a cea falsa latîta despre elu, ca nu va mori . Cumca si capulu acest'a e de elu scrisu, se vede de acolo, ck totu acelu stilu e in dinsulu, care e in tdta evangeli 'a; mai incolo nici in capulu acel'a nu se amintesce Ioanu p r e sine, ci vorbesce numai in a 3. p e r -sdna; se numesce pre sine discipulu iubitu si celu ce s'a culcatu p r e sinulu Domnului , p r e c u m u s'a îndatinaţi i a face in tdta evangel i 'a ; afara de acest'a se afla capulu acest 'a in codici, vers iuni ; lu-au cititu si păr inţ i i , cari au facutu comentar ie speciale in evangeli 'a lui Ioanu, pr . Crisost., August., Cirilu a lesandr inenulu.

Ar fi se discutamu acumu aser ţ iunea acea nefundata a lui Renan , cumca Isusu a invetiatu, ca numai seracii (ebionim) se voru mântui'; inse dupa ce Isusu necairi n ' a invetiatu, ca avuţii absoluţii nu se voru mântui , o t r e c e -mu cu vederea . Adeveratu ca Isusu a dîsu, ck ,,mai cu ­r e n d u va intra camil'a (xa /A^og) p r in orechi 'a acului, decâtu avutulu in imperat î 'a cer iu lui" ; dar acest'a e unu p r o v e r b i u , si, p r e c u m u se scie din datin'a or iental i loru, p roverb iu lu acest 'a se dîcea a tunci , candu voia se dîca cine-va, cumca cu tare lucru se-va intemplâ cu anevoia. Numai, cumca avutulu mai anevoia se va mântu i decâtu seraculu, dîce si Isusu p r in proverbiu lu citatu, ce se afla si in Coranu si Ta lmudu , p r e c u m u se vede si din con-tecstu, ca antâiu dîce Isusu: „Ve dîcu vdue, ca avutulu cu anevoia va intra in t ru imperat î 'a e t c " , dupa aceea indata adauge: „mai curendu va intra camil'a p r in u r e ­chile acului e tc . " Acumu sciendu atâ tu ceea ce a dîsu Isusu in locur i le aci citate, câtu si însemnătatea p r o v e r -biului , cine va pote" nega, ca Isusu numai atât'a a inve ­tiatu, cumca avutulu mai anevoia se va mântu i decâtu seraculu? Si ore pd te -se acest'a nega? dupa-ce avutî'a caus^za grigi mul te de cele lumesci , amesura tu dîsei lui Orat iu „crescentem sequi tur cura pecun iam" , candu apoi mai pucinu-s i pdte omulu îndrepta atenţ iunea spre câştigarea averei celei spir i tual i .

At ingemu acumu numai p re scu r tu ce-va despre ceea ce dîce Renan, eara incontr 'a adeverului istoricu, cumca doctrin'a lui Isusu despre inviarea mor t i lo ru a fostu no ­ua in Israi lu si cumca Isusu a luatu numai in intielesu idealu inviarea mor t i loru , dupa-ce loculu, care- lu cit^za

câ a rgumen tu , cu totului al tu ce-va dîce, si dupa-ce inca in V. A. este vorba despre inviarea mor t i lo ru . Câ se are te Renan , ck inviarea mor t i lo ru a fostu invetiatura ndua in Israilu, citéza p r e Marcu c. 9 v. 9 unde dîce Isusu cktra apostoli candu s'a schimbatu la facia, se nu spună n imeru i in templarea aceea pana ce va invia e lu , „si (apostolii) au t ienutu cuventulu in t ru sine, i n t r e b a n d u -se, ce este a se scola din m o r t i ? " Inse aici cu espres iunea „ce este a se scola din m o r t i ? " apostolii, cei cari au fostu de facia la schimbarea la facia a lui Isusu, nu intréba ce insemnéza inviarea mor t i lo ru p re s t e totu, ci n u m a i , ce vre Isusu se dîca cu aceea, ck elu câ Mesi 'a se va scola din mor t i , si asià ca antâiu va mori? càci ei mdr tea inve-t iatoriului loru nicedecâtu nu o poteau uni cu sperarea cea s t răluci ta mesîana a l o ru , a carei 'a rea l i sare in tdta diu 'a o asceptâu. Apoi dèca cautamu in V. A., au nu c re -dinti 'a in inviarea mor t i lo ru o aré ta cuventele lui lobii : „Sciu ca rescumpara to r iu lu mieu traiesce, si in diu 'a cea de apoi voiii invia din mor t i " , si ea r : , ,me voiu i m p r e -sorâ cu carnea mea si in carnea mea voiu vede p r e Dom-nedieulu m i e u ? " De unde scie Renan , ck Isusu numai in int ielesu idealii a c red iu tu inviarea mor t i lo ru? Au nu inviare rea le aréta loculu unde Isusu spune in evangelie, cumca va judeca lumea? Cumu va vorbî asia cktra omeni -m e , p r e c u m u dîce ck va vorb i , dèca a luatu inviarea mor t i lo ru numai in intielesu ideali i?

Nu potu lasâ neamint i tu nice acea aser ţ iune a lui Renan, dîsa incontr 'a intielesului scr ip ture i , cumca Isusu vediendu per ic lu lu a vorbiţii de sabie. Adeveratu ck Isusu a dîsu cktra apostoli candu erâ ap rope de mor te si aceea, ck celu ce n ' a re se-si cumpare sabia; inse acést 'a o a dîsu nu in intielesulu lui Renan, ci in acel'a, cumca dea-t?olea încolo atâtea necasur i voru suferi', câtu se va pare a fi de lipsa a se ape râ cu arma. Cumca numai in int ie­lesulu acest'a a grai tu Isusu de sabie, se vede din con-tecstu, càci se dîce, ck P e t r u la cuventele lui Isusu a r e s p u n s u : „Domne , eata aci sunt ddue ( s ab i e ) ; " dara Isusu a d îsu : „des tu lu es te" , care espres iune nu atât 'a insemnéza , câsîcandu ar fi dîsu Isusu: destulu sunt acele d d u e , ci atât 'a câtu: nebunesce ai vorbiţ i i ; p e n t r u ck asia r e s p u n d e a u i ludeii , candu dîcea cine-va vreo absurdi tate . Asia amu po tè si noi r e s p u n d e aici la aser t iunea mai susu dîsa a lui Renan . !5

Câ absurda t ienu si urmatdr i 'a p a r e r e a lui Renan cumca judecat 'a seau osendirea lui Isusu a fostu legale p r e c a n d u totuşi ar po tè sci Renan , ck in judecarea Im Isusu nu s'au t ienutu formele cele prescr ise , incâtu adica lu-au judecaţii ndptea , to tu i n t r ' un ' a si aceeaşi dî s'a facutu esaminarea cu aducerea si esecutarea sentint iei , ce, p r e c u m u aréta Talmudist i i , nu erâ ier ta tu , càci ese­cutarea sentintiei celu puc inu cu o dì debuea se se amene .

Au nu e ridiculdsa si aserţ iunea aceea a lui Renan , ck p r e t empulu apostol i loru propr ie ta tea erâ opr i ta , candu din cuventele lui P e t r u cktra Anani 'a cu totulu altce-va se vede? Ce va dîce Renan la cuventele acestea ale lui P e t r u dîse cktra Anania: „Pent ru ce a implu lu satan'a anim'a ta, se minti Spir i tului santu si se ascundi din pre t iu lu t iérinei? Au n u remanea a ta tiérin'a, dèca nu o vendea i? Si dupa ce o-ai v e n d u t u , au nu a fostu in poterea ta p re t iu lu?" *

To tu asia de necalita e si aser ţ iunea , cumca la in -ceputu lu beserecei nu se casetoriau omenii. Viéti 'a ne-casetorita s'a dechiara tu numai de unu ce-va mai p e r -fectu decâtu casetor i 'a , dar niceodata nu a fostu im­pusa . Renan atr ibue lui Pauli i o invet ia tura , carea acest 'a niceodata nu o-a invetiatu. Şe vede ck nice n'a

«etitu epistolele Iui Paulu. Invetiatur'a lui Isusu nu con­damna casetori'a, cà elu a dîsu: „Ce a impreunatuDom­nedieu, omulu se nu despartă."

Se vedemu acumu, ce dice Renan cu privire la in -viarea lui Isusu? Firesce, cà o nega sì dice, cànu se scie, furaturi-au trupulu lui Isusu discipulii , seau scornitu-a entus'iasmulu crestiniloru faim'a, cà a inviatu, Asiadar dupa elu seau au furatu trupulu lui Isusu apostolii, se­au s'a latîtu o mintiuna ck a inviatu. Se meditarmi acì pucinu, ce ar fi debuitu se urméze in casu, candu aru fi furatu apostolii trupulu lui Isusu, pana au dormitu ostaşii păzitori? Ar fi debuitu 1) se se pedepsésca ostaşii păzitori, pentru ce n'au pazitu bine, precumu s'au pe­depsita ostaşii, cari au pazitu pre Petru in prinsóre, candu lu-au scosu delanga dinsii unu angeru; ce inse nu s'a facutu; 2) ar fi debuitu se se pedepsésca si apostolii; ce eara-si nu s'a facutu, ba nice nu le-a imputatu nime­nea fapt'a aceea, nice nu i-a chiamatu inaintea tribunalu­lui baremu se-i mustre. Apoi dèca au dormitu ostaşii, cumu auvediutu ca apostolii au furatu trupulu lui Isusu? Cumca nu s'a furatu dara trupulu lui Isusu, e siguru; inse nice entus'iasmulu nu a scornitu faim'a, cà a inviatu Isusu, ci Isusu a inviatu intru adeveru, precumu a pre-dìsu dinsulu mainainte. Au nu a convérsatu dinsulu dupa inviare 40 de dìle cu apostolii? — Despre Iud'a dice Renan, ca, potè retragundu-se pre pamentulu Hachel-dam'a, a dusu o viéti'a liniscita si obseura, seau potè lu-au ucisu creştinii. Mai bine-si forméza Renati elu din capulu seu pareri despre mórtea lui Iud'a, decâtu «e pri -mésca ceea ce dice scriptur'a, cumca din desperare s'a spendiuratu! —

Aceste sunt, iubitiloru miei lectori , scurtele mele reflesiuniasupr'a „Vietiei lui Isusu" scrisa de Renan, cari le-am datu publicitatei, câ, de a stricatu si intre noi ce -va Renan, se fia remediu salutariu. Altmintrea alte tem-puri grele au trecutu preste beseric'a lui Isusu si ea totu sta pana acumu, latita preste totu pamentulu, cu credin-tiosi in numeru de 200 de mil ione, si va sta pana la finea lumei , càci, precumu a dîsu intemeiatoriulu ei, portile iadului nu o voru învinge. Adeveratu, cà din negrigi'a pastoriloru sufletesci se pdte lua imperatìa lui Domnedieu (beseric'a) de la noi si se tréca la altii, dar de incetatu nu va înceta.

G. Popil, prof. d. s. scriptura.

Actele duoru sinóde diecesane romanesci gr. catolice.

(urmare.)

Canon ele saborului mare din anulu 1833, in Blasiu 3/15 Iulie.

Anulu 1833 2/14 dìle a lui Iulie, instalatî'a măriei sale domnului domnu Ioanu Leményi de Lemény, archiepisco-pului Fagarasiului in marele principatu alu Ardeiului si partiloru împreunate, de legea grecésca unita, prin c. c. comisari, mariele sale d. d. Ladislau grofu Lăzâr de Szâr-hegy, consiliariu si provincialu cancelariu, si grofu La­dislau Haller de Hallerkeó, camerariu si alu c. varme-giei Cetatiei-de-balta fisipanu, in fienti'a de facia din partea c. tesaurariatu a m. m. sale d. d. Filipu 1. b. de Gerliczi, consiliariu si camerariu, si Aronu Sudai, secretariu, a c. c. d. d. vicari foranei, protopopi si vice-protopopi cu ai loru deputati, precumu si ale altoru

preamărite si preastralucite staturi sevèrsìndu-se : in 3/15 ale aceiaşi lune, dupa-ce m. d. archiereu, preac. capitulu si preac. c. d. d. vicari aru fi slugitu sant'a li­turgia, in ór'a a nóu'a la semnulu clopotului celui mare in palatiulu episcopescu adunandu-se, dupa invocarea s. duchu suptu presid'iulu mariei sale domnului archiereu s'a tienutu saboru mare, intru care s'au asiediatu urma-tóriele canone:

1. Preac. c. protopopi si vice-protopopi intru î m ­plinirea ispravniciei sale precumu si in relatìele càtra acestu s. scaunu cu cea mai adeverata credintia se se arete, si oricare se va adeveri a fi pucinu credintiosu 1) se se dogenésca, 2) se se pedepsésca, 3) din deregu-toria se se lipsésca. Asìsiderea preoţii , cari .dupa gre-sielele loru imputate nu se voru indreptâ, se voru sili a-si muta parochi'a cu alt'a mai de diosu. Eara cei cu portare buna, insinuandu-se ck poftescu locu mai bunu, dupa starile inpregiuru se voru muta la o parochia mai buna.

2. Preac. c. protopopi si vice-protopopi tractulu sìe-si incredintiatu in toti anii odata, fora de a pofti ce­va d'iurnu, se- lu cercetedie. Cu prelegiulu acei'a: 1J Se iee a minte, câ, unde nu se afla protocóle, acele din banii besericei se se cùmpare si se se padiésca curate; oricare preotu s'ar afla intru acést'a lenevosu, se se su­pună judecatiei sabornicesci. 2) Se ceree numerulu fa-milieioru si alu sufleteloru, chramulu besericei, ince-perea si tota starea parochiei dinleintru si dinafară, îm­preuna cu celea sîe-si afiliate, si pana antai'a Noembre, spre alcătuirea siematismului diecesanu, in toti anii se se faca relaţia. 3) Totu conspectulu venituriloru beseri-ciloru se-lu insemne si se-lu improtocóle, din cari cele de lipsa pre sém'a s. beserici se ronduésca a-se castiga, pre cumu sunt: acoperirea besericei, vasele cele s. s., potirulu de e modru se fia de argintu, vestmentele si cele ce sunt spre infrumsetiarea casei lui Domnedieu.

3. Preac. c. proto- si vice-protopopi in private p r o -cesuri chiamati si-voru luâ d'iurnu doui florinti nem-tiesci in argintu, platindu-Ii-se operatulu dupa instruc-tî'a tabulara.

4. Ce se atinge de veniturile stolare si de capetìe, panacandu cele decàtra acestu s. saboru asiediate prea-inaltiatului c. guberniu se voru aşterne si preainalt'a intarire se va dobendi, vechiulu obiceiu se se tiena.

5. C. c. parochi, administratori si preoli in vest -mentu statului cuviintiosu (reverènda, seau bateru tiundra negra lunga pana la glesne) se se arete la obsce, ca altmintrilea se voru pedepsi.

6. C. c. parochi, administratori sci. in domineci si serbatori poporului s. liturgia neaperatu se o slugésca, si se faca invetiaturi (predice), eara prunciloru sér'a la ve­cernia catechesuri. Intru acést'a preac. c. protopopi se preveghiadie, pre cei lenesi se-i dogenésca, pre nea­scultători se-i tragă Ia judecata sabornicésca; eara stra-dalnicii preoti , cei ce bine intogmite predice, omilie seau catechesuri voru aşterne s. scaunu, spre a mai multor'a folosu cu alu auctoriloru sei nume se voru t i ­pări, si dupa dîs'a s. Pavelu îndoita cinste voru primi.

7. C. c. preoti , precumu au detorie , că ei se fia lumin'a lumei si sarea pamentului, se iee aminte, nu-cum'va prin portare rea se dee ce-va smintéla popo­rului. Deaci carii s'aru afla, cumca sudue, seau petrecu prin fagadaie cu prostimea dinpreuna, seau pipa dea-lungulu satului inaintea obscei, prin preac. c. proto­popi se se pedepsésca cu 12 fi. nemt. in valuta.

8 . In fiascecare parochia, de nu e dascalu, prin c. protopopu cu impreuna-intielegerea poporeniloru bar­bata charnicu se se ronduésca dascalu, carele de tdmn'a pana primavér'a pruncii si pruncutiele satului se-i adune in cas'a cea de scdla, seau de nu e scóla, si cu ce-va greutate in cas'a sa se-i invetie: 1) rogatiunile, 2) porun­cile, 3 ) tainele cu folosulu loru si celealalte ce sunt a religiei, 4) pre cei mai desceptati se-i deprindă in cuno­scinti'a litereloru s ia aritmeticei;eara undenu este das­calu, deregutori'a acést'a se o implinésca cantorulu.

9. Primavér'a, seau in fienti'a de facia a protopo­pului seau a notariului tractului, pruncii se faca esame-nu, si informaţiile se se tramita la scaunu.

10. Unde nu e casa de scóla, c. c. protopopi se cerce pre posesorii locului a da locu si ajutoriu, si se silésca pre poporeni cà se o faca precumu si ce-va aju­toriu spre incaldîrea scdlei si a dascălului se dee, dupa cumu le voru fi starile impregiuru.

1 1 . Sierbitorii besericei: fetii, clopotarii, titorii strinsa detoria voru ave a preveghiâ pentru cele ce se tienu de beserica, de eclesia, de scoterea platiei si a capetìeloru celoru preotiesci, de grigi'a si de acopere-mentulu casei si a superedificateloru parochului, câ, unde voru părtini starile impregiuru, superedificatele obscea se le faca seau se le platésca, câ urmatoriulu pre-otu se nu fia silitu ale rescumparâ de la moscenii prede­cesorului.

12 . Se areta poft'a a totu clerulu pentru dominiulu Cutului, care e diestrea clerului celui teneru, câ in va-canti'a episcopatului, venindu la c. fiscu veniturile inter­calane, tote se vina la seminariulu clericiloru; la care s'a otaritu, c'a acést'a a clerului drépta rogamente prea-inaltului c. c. tronu se se astenia.

13. Se ivi altu postulatu alu c. cleru, câ deputati se se numésca intru lucrarea a unui planu spre a dobendi de la inaltiat'a curte, câ scoleloru natiunale singuru epi-scopulu Fagarasiului se le fia supremu directoru; intru care se si alese urmatdri'a deputăţia: — presesu: preac. d. Ioanu Nemesiu, vicariulu Rodnei; actuariu: a legun-du-se de c. saboru preac. d. Teodoru Serényi, consisto-rialu notariu; preac. c. d. d. deputati: Constantinu Aiu­tami, Isidoru Alpini, Iosifu Siandoru, Ioanu Simoneti, Nicolae Szancsali, Antonie Coroianu, Alesandru Siulutiu, Gregorie Popu Doroltianulu, Constantinu Molnariu, Ioanu Bârna, Teodoru Baldi, Arsenie Popoviciu, Timo-teu Cipariu.

14. Ivindu-se alta intrebare pentru onorariulu preo-tiloru de la recomendatîe spre invetiaturele preotiesci, s'a asiediatu, câ pentru facut'a recomendatîa se se iee doui fl. nemt. bani de arg., si de se voru primi inca alti doui fi. nemt. in argintu.

15 . Intru urmarea testamentului a preadulcelui nostru părinte Ioanu Bobu prin carele tote ale sale le-a testatu clerului seu, s'a otaritu, câ proto- si vice-proto-popii, precumu si unii din preoţii meritati si seraci, du­pa tenorulu testamentului se aiba salariu, care pre anulu curg. li-s'a si platitu.

16 . Intru implinirea dîsei apostolului: „cei ce bine slugescu, trépta buna-si dobendescu", s'a milostivitu mari'a sa domnulu si preasantîtulu nostru archiereu pre preac. c. d. d. actuali protopopi a-i dărui cu cinste de a portă brane roşie (singuru), si deaici incolo a se numi consistoriali asesori, cari aci dupa ale sale statîe cu nu­mele urmédia:

a) cei ce mainainte au fostu actuali protopopi: 1) Ioanu Simoneti, in Sasu-Regimi, 2) Iosifu Siandoru,

in Desiu-Ocn'a, 3) Constantinu Gyulai, in Betléim, 4) Antonie Coroianu, in Aseileulu-mare, 5 ) JNic&lae Szancsali, in Cugiru, 6) Teodoru Baldi, in Glusiu.

b) carii acumu cu prelegiulu acestui s. saboru s'au numitu actuali protopopi: 1) Ioanu Visioli, in Giurgiu-s.-Miclosiu, 2 ) Ioanu Coltoru, in Girisiu, 3) Artimonu L u -dosi, in Ludosiu, 4) Ioanu Maioru, in Bistritia, 5) Ioanu Popu, in Ibasîfaleu, 6) Ioanu Bârna, in Verisîmortu, 7 ) Constantinu Molnariu, in Belgradi!, 8) Gregorie Popu Doroltianulu, in C. Doroltiu, 9) Simeonu Fi lepu, in Nandr'a, 10) Alesandru Siulutiu, in Bistr'a, 11 ) Arsenie Popoviciu, in Turd'a, 12) Alesandru Anc'a, in Ghierl'a.

Intru urmarea unui milostivu decretu imperatescu suptu n r u > 4 9 5 3 , a. c. din 26 Iulie, câ esît'a imperatésca porunca de 1815 Apr. 7 , n r u - 8 4 3 , spre a impedecă pr i -cinele despartîrei casatorieloru: 1) Parochii, in tempulu promulgatîeloru de voru intielege care-va parte a fi silita la căsătoria, se incete de la strigări, aretandu, ca din frica casatori'a nu pdte se stee. 2) Dupa-ce nici unu semnu de sila nu se ivesce, parochulu pre miri înaintea a ddue mărturie straine, cari se nu fia rudenia cu dinsii, si de e cu potintia inaintea a dóue persóne de judetiu (magistratu) despre bun'a invoire chilinu chilinesce se-i intrebe; acést'a cercare se o scria in protocolulu cunu-natiloru, si numai-ce pucina sila intielegundu parochulu se incete de la vestiri. 3) Orice dispensatîa s'ar pofti de la scaunu, testimoniulu despre învoirea ambe partiloru iscalitu si prin parochulu locului se se tramita. 4) Spre intrebuintiarea scaunului protopopescu acel'asi atestatu cu tòte starile-impregiuru a puseloru intrebari, a res -punseloru la acele intrebari, de ddue mărturie si de insu-si mirii subscrisu (seau de nu sciu scrie, se tragă cu man'a sa cruce la nume,) inca si de parochulu locului subscrisu, cu prelegiulu scdterei cedulei se se tramita protopopului. Acumu de nou se se vestésca, adaugundu si acést'a, cumca parochii cei leneşi intru implinirea ace-storu preainalte rondueli , pedepsei celoru ce cununa fora de lege se voru face vinovaţi. Deunde mai urmédia, câ căuşele de căsătoria in forulu de diosu fora aperato-riulu căsătoriei; carele dupa asiediementulu s. saborului de la Tridentu se fia depusu juramentu, la judecata nici-cumu se nu se primésca, si candu se tramitu spre revi -sia, si defens'i'a in scrisu suptu iscalitur'a defensorului se se tramita la scaunu.

Aceste cucernice otariri a s. si marelui saboru fia­scecare c. protopopu le-va vesti subordinatiloru sei prèoti, cari voru fi detori intru audiulu poporului a-le citi prin besericele sale.

Datu din sesi'a saborului mare, Blasiu, datulu mai susu insemnatu, prin

Teodoru Popu, m. s., Teodoru Serényi, m.s„ canonicu si vicariu generalu. consistorialu si intru acestu

obiectu alu clerului notariu.

A trei'a serbatória anuala a des­chidem gimn. „franciscu iosefinu"

in Naseudu. A fostu unu tempu, candu fiiloru de granitiari nu

le erâ iertatu a frecventă alte scóle , decâtu cele mil i ­tari, seau celu pucinu numai dèca le iertă comanda gene­rala a miliţiei. A fostu dîcu tempu, candu fiii granitiari-loru erâ destinati a fi militari, farà considerare, óre au

toti aplecare spre acelu stătu impreuna tu cu greută ţ i nespuse ori ba? Inse acelu t e m p u s'a cufundatu in a b i -sulu eterni tat iei , si ndue ne-a r emasu nu numai o suve­n i r e dulce a aceloru momente , in cari păr inţ i i noştr i au adusu cele mai frumdse sacrificie p e n t r u t ronu si pat r ia , dar ne-a remasu si o e redi ta te frumdsa, o avere insem-nata, câştigată de păr inţ i i noş t r i cu jerfe c run te si mare abnegare de sine. Acest'a ave re , fruptulu osteneleloru l o r u , ne-a facutu de amu ajunsu acelu t empu fericitu, câtu asta-di jun imea nds t ra nu e silita a alergă p r in d e ­p ă r t a r e că se asculte scientiele in dulcea limba a mamei , ci e fericita a serba a t re i 'a serbatoria anuala de deschi­dere a unui gimnasi'u nat iunalu romanu aici in acestu locu clasicu, ce a fostu mar to ru atâtoru scene, pr in cari au t recu tu păr inţ i i noş t r i , p r e cari candu ni le-ar po te enară , amu împle" mul te pagine din istori'a fostului reg i -men tu II. r omanescu , acumu distr ictulu Naseudului . — Mangaiandu-me cu s p r e r a r e a , ca nu pres te mul tu vomu fi" in s ta re a vede esîta la lumina si acea istoria de mare in te resu a numitului distr ictu, p e n t r u care se adu­na documente le necesar ie cu mare diligintia, me marg i -nescu a descrie decursu lu serbatdriei mai susu amintite.

In preseVa dîlei de 4 Oct., — celei de însemnătate p e n t r u noi din ddue respecte , fiendu diu 'a onomastica a Maiestatiei sale p reabunulu i monarchu si p ro tec toru lu i gimnasîului nos t ru si totodată a deschidere i desu n u m i ­tului gimnasi'u, — se i lumina opidulu nost ru forte f ru ­moşii. La gimnasi'u se puse unu t r anspa ren tu pomposu cu inscr ip t iunea : Augustului imperatu si protectoru, Franciscu Iosifu /., si fundatoriloru gimnasîului roma­nu „franciscu iosefianu", 4 Octobre 1863. Virtus Ro-manarediviva. Music'a cânta a lungulu s t rade loru imnulu p o p u l a r u si alte piese nat iunal i , după cari eara-si imnulu popu la ru .

Miercur i deman^t i ' a adică in 4 Octobre se aduna j u n i m e a studidsa in scdla si la d iumetate p r e ndue mie r -se in o rdu lu celu mai f rumosu la beserica împreuna cu corpulu profesoralu . Şcolarii din clasele normal i po r t au l lamur'a t r icolora nat iunala, ear cei gimnasiali flamur'a negra-galbina . To tu in acelu t empu mierse la beserica si corulu amploiat i loru cu I lustr i ta tea sa domnulu capi-tanu in f runte . Aici se celebra s. l i turgia de r eve rend i -simulu domnu vicariu si d i rectoru gimn. asistatu de doi preoţ i si doi diaconi. In t re ecteni'a cea mare se cânta im­nulu popula ru , eara dupa s. l i turgia se ceti de pontif i-cante o rogatiune p e n t r u Maiestatea sa si se cântară denou câte-va strofe din imnulu popu la ru .

Dupa-ce se t e rmina ră td te , tener imea scolastica mierse eara-s i in acel 'asi o rdu la scdla si ocupandu-s i loculu dest inatu in sal'a pregăt i ta p e n t r u serbarea aceea si infrumsetiata cu o icdna eleganta a Maiestăţii sale, in giurulu carei 'a eră o corona frumdsa de r o s e , in t ra si intiel iginti 'a cea numerdsa de aici cu siefulu dis t r ic tu-alu in frunte. — Aici se cânta mai antâiu „ I m p e r a t e ce-re scu" , dupa aceea unu t ene ru scolar iu se sui p r e cate­d ra si tienîi o cuventare in l imb'a latina. F in indu-se ace -st 'a se cânta o strofa din imnulu popu l a ru ; dupa cântare se sui a l tu lu , Gregor iu P le tosu , si tienii u rmatdr i ' a cu­ventare in l imb'a romana :

Preaonorati Domni!

Eu sum prea debilu si poterile mele nu-su de ajunsu, se potu vorbi asia, cumu poftesce ace"st'a însemnătatea mare a dîlei de asta-di; totuşi andresnescu a Ve roga, se me onoraţi si pre mine cu atenţiunea Domnieloru Vdstre.

„Candu padiesoe curtea celu tare si armata, tdte sunt in siguritate" dîce dupa s. scriptura renumitulu oratoru besericescu dr. Veith. Dar se intrebamu noi acumu, ca cine e tare, mai alesu in tempulu nostru? — Nu acel'a, care comanda miile, nu acel'a care domnesce popdrele. O reprivire scurta in trecutu ne-va dâ cea mai buna doveda despre aceea. Unde e imperiulu celu poternîcu a Persiloru? Unde domni'a cea estinsa a Romaniloru? Unde e Alesandru marele? Unde Cesaru si Anibalu? Demultu s'au retrasu depre scen'a teatrului lumei. Unde-i Babilonulu celu tare si Tirulu? Unde Ecbatan'a cea strălucita si Teb'a cu 1 0 0 de porţi? Pulbere si cenuşia s'au facutu demultu si abia se mai cu-nosce loculu, unde câte-va remasîtio de ruine mai aducu aminte do esistinti'a loru de drecandu. — Este inse unu împeriu, care sînguru se pdte numi tare pre lumea ace'st'a, acarui arme sunt neînvinse. Acelu imperiu esista inca asta-di, cu tdte ca in barba-rulu evu de midîlocu —- candu aperatorii lui erau sînguru mo-nachii coi atâtu de urgisiţi in dîlele ndstre — a avutu a suferi pierderi nedescrise de mari. Ba nu numai esista, ci se afla pre culmea gloriei sale. Acel'a e imperiulu scientieloru, cu a cărui arme nesuimu noi se-ne provedemu aici.

Punendu noi acest'a de tient'a nesuintieloru ndstre, vomu ave cea do antâia detoria la tdta ocasiunea, dar mai alesu in mo-mentulu candu ne aflamu in palatiulu Museloru, se-ne aducemu aminte de acei'a, cari au contribuita la redicarea aceloru palestre. Pentru ca ce pote fi pentru noi mai mare fericire pre pamentu, decâtu ch. suntemu asia de norocoşi a-ne pote procura armele cele maî tari ale scientieloru aicî in acestu locu clasicu? — Si cu câtu e mai mare binefacerea, cu atat'a mai mare trebue se fia recu-noscinti'a si multiamit'a. Din asta causa me semtiu indetoratu, Preaonorati Domni, a provoca pre amatii miei conscolari, se-si împreune viersulu loru cu alu mieu si se strige unu „vivatu" în­treita pentru Maiestatea sa preainaltulu nostru protectoru, sub acarui scutu s'a infientiatu acestu institutu de invetiamentu. Traesca dar Maiestatea sa preabunulu nostru domnu si împeratu, traesca cas'a domnitdria de Habsburg-Lotaringi'a!

Dupa-ce mi-am împlinita cea de antâia detoria, fia-mi iertatu a-me intdree catra fundatorii acestui institutu, dintre cari cugeta ca in prim'a linia stau acei'a, cari ne-au adunata ndue averile spre infientiarea lui. Acei'a inso s'au mutata demultu de la noi, sî acumu cumu potu eu vorbi catra acei'a, cari sunt dincolo de mormentu, precandu de alta parte a-si face acest'a din anima? Celu multu, cugetu, ca. asi pote dîce: „Dormiţi in pace, eroiloru cari pentru tronu si patria v'ati versata sângele, v'atî sacrificata vieti'a, si cu cea mai mare abnegare de sine-ve a-ti adunata pen­tru noi acele averi frumdse, din cari se redicara si se sustienu aceste palestre măreţie ale Museloru! Dormiţi in pace, repeţi eseu, si ne iertaţi se-ne esprimamu semtiementele ndstre fiiloru voştri!" Voi inse, Preaonoratiloru Domni, fiţi mareti, ca ati avuta atari părinţi. Fi ti mareti, ca sunteţi fiii acelor'a, cari au păstrata ver-tutea romana fara parechia. Primîti in numele loru si alu vostru de la noi cea mai cordiala multiamita pentru binefacerea, ce o gustamu noi, ci fruptu a sacrificarei loru si a vostre. Traitî, fii­loru do granitîari; se traiti, fundatoriloru ai acestui gimnasi'u!"

dupa finirea acestei, in tonandu-se o oda compusa cu ocasiunea deschiderei gimnasîului , cuventa u n u alu t re i ­lea scolariu in limb'a germana si se cânta eara-si o strofa din imnulu popu la r iu , adaugundu s t ro fa p e n t r u Maie­statea sa imperateVa. In u r m a declama alu pa t ru lea sco­lariu in limb'a magiara, dupa care s'a canta tu „Desc^p-ta-te R o m a n e " . — In decursulu declamarei resunara adeseori pariet i i salei de vivatele in l re i te , candu se r o -stîă numele Maiestatiei si alu fundator i loru.

Dupa finirea declamari loru se sui p r e catedra di-rec tor iu lu gimnasialu si t i enendu o oral iune mâi lunga multiami Ilustritatiei sale in t ie leptului siefu distr ictualu p e n t r u ondrea ce a datu acestui inst i tutu nou , par tec i -

p a n d a la serbarea deschiderei acelui 'a. Totodată m u l -t iamì si intielegintiei dis tr ictului , p e n t r u cà nu s i -acru-t ia tu ostenél 'a , ci a luatu p a r t e si dins'a la aceea se rbare in n u m e r u asia de frumosu. Dupa aceea mult iamì p r o -fesori loru pen t ru os tene le le , ce le aducu p r e al tariulu nat iunei , si mai redica unu vivatu intrei tu p e n t r u Maies­ta tea sa si p e n t r u fundatori , rogandu p r e siefulu dis t r ic­t u lu i , se binevoésca a aduce la inal t 'a cunoscintia sem-t iementele locuitori loru acestui districtu. — In u r m a incepù I lustr i ta tea sa domnulu capitanu adresandu-se cà t ra d i rec toru , profesor i si t ene r ime , si t ienendu o cu-venta re adevera tu oratorica si-esprima bucur i ' a , ce o semte cu ocasiunea acestei se rbar i , s i -espr imà r ecuno -scinti 'a si mul t iamirea cu progresu lu de pana acumu, comendk concord ia in t re profesor i si scolari câ unu ce ne t recutu de lipsa pen t ru p rospe ra rea acestui inst i tutu; accentua mai incolo, cà vitiulu inca se potè preface câ te ­odată in ver tu te , si acést 'a e fundarea gimnastului nost ru , care se sustiene din arendele de c r i s ìmar i tu ; le-aduse aminte fundatori loru se aiba grigia, câ acestu fundamentu nes iguru se - lu prefacă in fundamentu solidu. F in indu mai redicà unu „se t raésca" p e n t r u Maiestate si intre cân­tarea imnului popu la ru paras i sal'a. Jun imea inca se inprascià la cortelele sale.

Sér ' a s'a datu in onórea dîlei unu baiu, care a fostu câmu puc inu cercetatu, inse cu atât 'a mai viala fu p e ­t r e c e r e a , ce tienìi pana la 5 óre demanéti 'a . Spesele acestui 'a au fos tu26f l . , ban i i in t r a t i28 fl., veni tulu cura tu 2 fl., cari s 'au impar t î tu in t re cei 4 scolari ce au decla­m a t a , adaugundu si d i rectorele inca doi fl.

Serbarea p res t e totu a decursu in ordulu celu mai bunu , si de erâ inca ce-va de dor i tu , aceea o fostu p r e ­găt i rea cu corulu armonicu, p e n t r u care d i rec ţ iunea gimnasiale amesura tu conclusului siedintiei prof, din u r m a si recercase p r e d. prof, de cantar i la scól'a p r e ­p a r a n d o l a , Ioanu Secuiu, care inse n'a u rma tu acelei recercar i . Ce va fi fostu caus ' a , de laudatulu domnu s'a r e t r a s u de la contr ibui rea la solemnitatea aceea de mare in te resu p e n t r u d is t r ic tu lu , in sinulu cărui 'a se afla, nu sciu nici v reu a cerca; atât'a sciu, ca nu a facutu acést'a nici candu s'a t ienutu ,,Veni sancte" , nici nu i-a fostu infaciosiarea dora cu nepot int ia , p r e c u m u acést 'a s'a vediutu si cu alta ocasiune.*) Decum'va inse voiu fi p r o ­vocata, po tè cà voiu cerca si caus'a. Dar acést'a r emana pana atunci ; acumu insemnu numa i , cà jun imea nòs t ra , desi lipsita de conducutor iu — intielegu la cantar i , — totusi s'a p o r t a t a cu ocasiunea desu aminti ta preabine si a a re ta tu o matur i ta te mai mare decâtu s'ar poté p r e s u ­p u n e , a a re ta tu unu in teresu si unu zelu ce potè da esemplu chiaru s i . . . Lauda tîe, j u n i m e , care esti demna a-te n u m i florea nat iunei , si in care si-a pusu dins'a speranti 'a p e n t r u veni tor iu , càci aceea nu se-va insielâ in asceptar i le sale! Lauda tîe, jun ime, la care schimbandu cele schimbande se potu aplica cuventele poe tu lu i :

Vedi, atunci'a era tempulu , candu romane le femei Dâ statornice esemple la bărbaţ i i cei mai r e i !

*) Mai deuna-di comun'a Mocodu din districtulu nostru inca a avutu o solemnitate: santîrea noului iconostasu, depinsu de pictorulu romanu, reverendisimulu domnu canonicu Michaele Sierbanu. Acést'a santîre a celebral'o reverendisimulu d. vicariu cu mai multi preoţi din dis­trictu. La acést'a a fostu chiamata o parte mare din intieleginti'a din ÎVaseudu, si intre alţii si d. prof, de cantari cu corulu. Acest'a a cantatu asia de bine, precâtu numai amu potulu dori, si fora de ce-va pregătire mai îndelungata; pentru cà trebue seinsemnamu, cà in junimea nòstra se afla talente musicali rari si dauna cà acele se in,strop a, desi nu ne lipsesce maestrulu, care le-ar potè cultivă si cvalifică.

Corespundintie. lo svi nu. în 17 Oct. 1865.*)

Multu onorate domnule redactorul Poporulu gr. cat. romanu alu Chisdîei, din dieces'a Lugosiului, mai demultu esercedîa fru-mós'a datina de a peregrina cu litîa seau procesiune beserioésca in totu anulu la monastirea sântei Vergure Mari'a din Radn'a, de care Chisd'i'a nu cade mai departe de dóue mile spre média-di in Banatu. Asia si estu-tempu sub conducerea respectivului loru pas-torîu sufletescu, D. Teaha, peregrinandu acei evlaviosi poporeni intr' o ordine frumósa si esemplara, — cari si de comun'a vecina gr. or., prin care trecu procesiunea, inca fure salutati prin tra­gerea campaneloru, — spre serbatórea sântei Măriei mici la Mari'a-Radn'a, acolo s'a celebratu prelanga inseratu sî matutinu sant'a liturgia a sântului Ioanu g. d. a in dulcea limba romana la altariulu de frunte, pre care strălucea minunat'a icòna a sântei Vergure preacurate, prin multu on. domnu G. Campianu, par. din Zabranu, asistandu-i subscrisulu si respectîvulu preotu din Chisdî'a susu-numitu. 8. liturgia fù petrecuta de melodi'ele incantatone ale chorului din Chisdî'a, sub conducerea bravului docinte si can-toru localu, Gozanu, esecutandu-se asia tonuri melodióse, câtu amu potè dice, cà nesce prunci săteni aru potè rivalisi cu inse-le organe. Conciunea, despre Mari'a câ mama admirabila, s'a tie­nutu de subscrisulu. — Afara de poporulu chisdianu erau de fâ­şia multi si de alte confesiuni si natiunalitati. Prin urmare toti acestî'a, si si alţii, se potu convinge, cà poporulu romanu prin trecerea la sant'a unire cu beseric'a Romei se renasce in intielesu moralu, si farà a-si perde ritulu seu, — precumu voescu unii a-lu inspaimenti, — ba inca-lu baga si folosesoe si in beserica de ri­tulu latinu; asia, nu perde, ci dobendesce poporulu romanu prin unire in privinti'a spirituala.

Dara óre materialicesce perdu Romanii unindu-se cu bese­ric'a catolica? Nicidecâtu. Faptele vorbescu despre acést'a. Inca fiendu subscrisulu ca preotu localu in Chisdî'a in a. 1863 s'au fostu resolvatu prin inaltulu consiliu locut. edificarea unei case nóue parochiale acolo, carea estu-tempu s'a si finitu constandu nu mai pucinu de 3000 fl. v. a. din fundulu religiunei. Ca se vedu acea casa am facutu escursiune càtra Chisdî'a din Radn'a, si nudebueseVe scriu al'ta, domnule redactorul numai, cumca acea casa provediuta cu 3 chilie, antecamera, cuina, camera, celariu, funtana nóua, e construita dupa stilulu elvetianu (Schweizerstyl) ou frontu romanticu, ferestrii moderne, streşini filegrane sci., si Ve poteti convinge despre comoditatea si frumseti'a casei parochiale din Chisdî'a. Cas'a vechia parochiale s'a midîlocitu reparandu-se acomodatu pentru scola. Beseric'a din Chisdî'a e sidita de poporu inca inainte de a se uni (1832); inse ceriulu si pamentulu e dis­tingerea intre cea de atunci si intre cea de acum'a beserica, adau-gundu-se si infrumsetiandu-se si interiorulu si esteriorulu ei totu cu spesele fundului religiunariu. Aici e dora unic'a beserica romana saténa in Banatu, care posiede catedra de predica.

In parochi'a Iesvinului, in care me aflu de presinte, totu in anulu curinte a resolvatu inalt'a banca natiunala nu mai puşinu de 1100 fl. numai pentru reparatur'a casei, scolei si capelei pa­rochiale, cari edificie solide si frumóse — sidite inca la a. 1833 — dau fâşia, si frumsetia intregei comune cu pusetiunea si esterio­rulu loru.

Apoi de luamu in consideratiune, cà in comun'a Foli'a langa Ciacov'a inca e resolvata edificarea unei beserici si case pa-

*) Noi publicàmu cu plăcere corespundinti'a presinte, desi o parte din ea o citiramu dej'a óreunde. Nu potemu dreptu aceea se nu ne respicamu aici dorirea si rogarea, de a fi despre templarile din vieti'a nóttra besericésea decàtra ai nostri mai antâiu noi inscientiati, eara nu une diurnale strame, d. e. „Eeligio.« Red.

rochiale de la patronatul u respectivii, cà in Giebelu nu demultu se sidì cas'a noua parochiala, sì alte resolutiuni, cari le mai le-gemu prin diuarie si câte nu mai vinu la cunoscintia-ne, asia lesne aflàmu respunsulu intrebarei : cà perdut'au Romanulu ma-terialicesce, unindu-se cu beseric'a Romei?

. Mam'a beserica catolica-si deschide visteriile sale si spirituale si materiale toturoru fiiloru ei de acceasi credintia, si noi amu fi nemultiamitori ignorandu acést'a. Mi-aducu aminte de corespun-dinti'a „unui preotu" din Banatu intr'unu diurnalu de alu nostru din a. tr., in care erâ aousata preotîmea gr. cat. de „profeţi min-tiunosi", cari aru promite munti de auru. Unele insinuatiuni de acele, cari si asta-di se mai audu ici odle, nu provinu decâtu numai de la „fiii necredintiei, in cari lucrédie spìritulu ìntunere-cului." Efes. 2. 1., si totdeun'a voru sierbi spre inta-rirea acelei firme credintie a ndstre, cumca deca preotîmea gr. cat. va fi aflata cà esiste vreunu munte de auru pentru Romani, apoi acel'a c unirea cu beseric'a Romei catolica. —

Nu potu face, domnule redactoru, in conclusiunea àcestoru observatiuni a nu esprime dorinti'a, carea pre aici e generala, de a vede, pentru inaintarea culturei generale in poporulu romanu gr. cat. si pentru disciplinarea si ajungerea unei uniformităţi in propunerile scolastice si altele, ce atingu acést'a cultura, dis-pusetiuni mai inalte si din partea venerabilelui nostru ordinariatu din Lugosiu pentru păşirea in viétia a asia numiteloru conferin-tie scolastice, asemenea celoru tienute in Sanislàu si Busiacu in di'eces'a Oradei-mari.

Georgiu Traila, preotu gr. cat.

Oradea-mare, 15 Octobre 1865.

Clarisime domnule redactoru! Ilustritatea sa preagratiosulu nostru episcopu gr. cat. romanu de Oradea, voindu a folosi tote mediele spre crescerea ndstra religidsa-morala si in parte spre mai marea-ne perfeptiunare in dulcea limba materna, precumu pof-tesce acést'a spiretulu tempului modernu, a binevoitu a-ne pre­numera pretiuit'a foia „Si'onulu rom.", asigurandu-ne, cà acestu diuariu nc-va ambia mereu si pre venitoriu. Cu acést'a ocasiune nu intrelasà preabunulu nostru arcbipastoriu si părinte totodată a-ne insufletî cu nesce cuvente dulci, se sbemu suculu scientieloru pana suntemu in palestr'a Museloru, câ asia drecandu se potemu fi lucratori buni in vini'a Domnului si conducători cbarnici ai dulcei nostre naţiuni, „labia enim sacerdotis custodient scientiam et legem requirent ex ore eius"; si cu totu dreptulu, càci do la preotu aterna mai multu crescerea morala precumu si mântuirea a loru mii si mii de suflete, de la elu aterna pre fiii sei sufletesci a-i insufletî si a inplantó in animele loru zelulu sântei relegiuni, iubirea limbei si natiunei, in a cărei braci e s'au leganatu si traiescu, si in urma a propasî cu pasi gigantici in scientia si cul­tura asemenea altoru naţiuni colacuitóne. Ilustritatea sa prin acést'a fapta-si aretà denou marinimitatea si iubirea flacaranda câtra fiii natiunei. Faptele generóse merita recunoscintia; pentru aceea aducemu si noi adunca multiamita Ilustritatei sale si oramu pre atotpotintele Domnedieu, ca pre Ilustritatea sa, ca pre bar-batulu doririioru nostre, ca pre unu barbata zelosu, de la care beseric'a si naţiunea nostra iubita multe fapte de liberalitate si generositate are si pre viitoriu se veda si se ascepte, intru multi ani se-lu traésca!

Teologii romani gr. c. din semin. rom. - cat. oradeanu.

Statistica gimnasmlui gr. cat.ro-manu beiusianu.

N u m e r u l u genera r iu a scolari loru din anulu scola­sticii 1 8 6 4 / 5 a fostu 4 0 4 , — s'au supusu esamenului maturi tat iei 34 , s'au aflatu matur i 3 1 , nematur i 3 , s'au s t ramuta tu pres te totu la alte institute 19.

P r e anu lu scolasticu 1865 /6 sunt inscrisi 3 1 1 , — au incursu din alte inst i tute 3 8 , si respect ive

1 din gimnas. Aiudului 1 2 n n Aradului 2 3 fi ft Baie i -mar i 4 4 » jt Blasiului 5 5 » n Bradului 7 6 n ii Careiu lu i -mare 4 7 » n Clusiului 1 8 n a Oradei-mari 6 9 ft a M. Osiorheiului 2

10 n a Sabiiului 1 11 n a Satumarelui 3 12 ti n Segedinului 1 13 n a Siemleului 1

Conspectata generariu.

Dupa confe siune

Clasele gr.- rom.- greco- confes. israe­Sum'a

cat. catol. orient. el vet. l i i Sum'a

I. 16 7 30 — 2 55 II. 17 3 4 1 — 1 62

III. 11 3 26 2 — 4 2 IV. 14 2 16 — — 32 V. 15 2 9 — — 26

VI. 17 2 6 — 1 26 VII. 25 — 8 — — 33

VIII. 23 — 12 — — 35

Sum'a 138 19 148 2 4 3 1 1

Dup a naţ iune Clasele Romani Magiari Germani Serbi Iudei Sum'a

I. 46 4 3 —• 2 55 II. 58 3 — — 1 62

III. 37 5 — — — 4 2 IV. 29 — 2 1 — 32 V. 24 2 — — — 26

VI. 2 3 2 — — 1 26 VII. 33 — — — 33

VIII. 3 3 — — — — 35

Sum'a 285 16 5 1 4 3 1 1

Dispusetiuni in persona lu lu profesorescu s'a facutu si es tu- tempu. Astfeliu in loculu m. o. d. Paulu Vel'a Vent rar iu lu , care dupa profesor i re de 7 ani se denumi de profesoriu de p repa rand ia si totodată de prefectu in seminariulu dom. oradanu, s'a dispusu de p ro fe so ruo .d . Vasiliu Piscorianu, teol. abs. in sem. centrali i gr. c. din Vien 'a ; in loculu m. o. d. Antoniu Pa lade , acumu, dupa s ierbire profesora le de 3 ani , adminis t ra tor iu in Fene-siu, distr . p r o t o p . biesiusianu, s'a dispusu m. o. d. Ni-colau Sadi, fostu administrator iu in Nadlacu, distr . p ro ­top. macovianu; in loculu o. d. Ioanu Horvâ th , care dùpa sierbire de 2 ani se fece archivariu diecesanu, s'a dispusu o. d. Gielu Rednicu , teol. abs. in Oradea-mare .

Personalu lu profesorescu e u rma to r iu lu :

1 Revrdis . d. Teodori i Kóvàry , can. onor. si direginte , sierbesce in anulu alu 2 3 .

2 M. o. d. Andreiu Pappfalvai , p ro top . parochu, sierbesce in anulu alu 15 .

3 . Simeonu Popu , » » » 16. 4 „ Michaiu Bandiciu, » » » 10. 5 „ Ioanu Selagianu, „ „ „ 8. 6 „ Augustinu Antalu, „ „ „ 5. 7 „ Georgiu Mariu Marienescu, „ „ 5. 8 „ Iosifu Iut iu, „ „ „ 3 . 9 „ Gavriele Laza ru de Porcaret iu , „ 2.

10 „ Nicolau Sadi, „ „ „ 1. 11 0 . d. Vasiliu Piscorianu „ „ „ 1. 12 „ Gielu Rednicu „ » „ 1.

Celoru ce s'au depar ta tu de la noi ne - r ecomen-damu, cu tener imea inpreuna , in viua aducere aminte, poft indu-le din adunculu animei tota fericirea cumu si constantia neînvinsa de greutăţ i in cultivarea viniei D o m ­n u l u i ; cestoru, ce au ocupatu mai denou catedrele p r o ­fesorale , le-oftamu daru si luminare de la Domnedieu, sp re a po tè cunósce si î n t r ep r inde to tu , ce-i bunu si folosiloriu pen t ru beserica si na ţ iune.

G. L. d. P., prof.

Ochire prin lumea politica (din 15—31 Octobre.)

Cronica interna. Ne aflkmu in ajunulu di'eteloru. Or i incotro-s i arunca omulu pr iv i rea p r in vaslulu n o ­s t ru imper iu , nu vede alt 'a decâtu pregăt i r i si eara-si p regă t i r i la adunări le legelative, ce ne-s tau la usia. Din-cóce de Lait 'a in provinciele germano-slave ce-e -drep tu pres te to tu nu se facu alegeri nóue la dietele conchia­mate a se aduna in decursulu lunei lui Noembre ; dar e bata tor iu la ochi câti-si depunu din vechii deputat i man­date le loru, p e n t r u cà de o par te convingerile loru polit ice nu li-se unescu cu sistem'a gubernementa la de as ta-di , ear de alta nu voescu a lucra incontr 'a intent iu-n i loru imperatului de a impacâ diumetatea resa r i t éna a imperat ic i cuceaapuséna . Altmintrea onore a t a ro ruca rac -t e re ! — Dincolo de Lait 'a sub coron 'a sântului Stefanu d a m u de candidari p res te candidari de deputa t i dietali. Candidat i i -s i dau p r e facia p rogramele si mar tu risiri le de credintia polit ica ca re de care mai l iberali , câtu mul te d iurnale germane depreaici se si imbetara de atât 'a l iberali tate pana intr ' atât 'a, incâtu ele nici nu voru se mai audia de ce-va per ic lu proveni tor iu din par tea Magiar i loru si a t ient i r i loru loru, fia p e n t r u u n i ­tatea si consti tut iunea impera t ic i , fia p e n t r u egal'a î n ­drep tă ţ i r e a celor ' alalte naţ iuni colacuitòrie cu Magia-rii . O r e precugeta atari diuarie si aceea,câtu de mul tu e decomunu in astfeliu de trebi de la vorbe pana la fapte? De verbis quantum vis.

Ce se atinge de fraţii nostr i Romanii din Ungari 'a , dinsii desvólta in faci'a alegeri loru, ce se apropia, o energia si activitate imbucuratór ia . Un 'a amu dori , si aceea e: câ in cercuri le alegutórie , unde candidédia din sinulu loru, se se s traduésca a se învoi pen t ru unulu si a concentra voturi le in t r ' unulu . In acést'a prinvintia, dupa pă re rea nost ra , nu se potè destulu laudă nobil 'a fapta a st. d. jude procesualu din Beiusiu, I. Vasiu, carele

din acelu p u n c t u d e vedere repasi in favóre a veteranului barba tu alu nat iunei , d. Pie l ru Paulu . In unele caşuri câ acést'a se potè apoi p r e d rep tu in t r ebâ : de la care p r o ­vine mai mare folosu p e n t r u na ţ iune, de la celu ce va aperâ interesele si d rep tur i l e ei in cas'a legislativa, seau de la celu ce candu unitatea si armoni 'a in t re bă rba ţ i i conducători ai nat iunei e in gradulu sup remu necesar ia , r e - impróspe ta esemplulu unui Aristide?

Ce se t iene de Romanii ardeleni , decandu Esc . sa metropol i tulu Siulutiu se intórse p r in Vien'a, o r i son tu lu poht icu incepù si p e n t r u dinsii a se mai inserinâ. Si acést'a o po temu cu atâtu mai vertosu constată, cu câtu, p r ecumu se aréta, si r espunsu lu Esc. sale met ropol i tu lu Siagun'a la cunoscut 'a epistola a venerandulu i a rch ipas -toriu gr. cal. , scrisa in t réb 'a necesitat iei unui congresu romanescu, nu in privint i 'a obieptului ci a for mei a fostu negativu;asia ,câtu n i - sespune , cumcapreasant î tu lu a r cb i -episcopu alu Sabiiului asîsîderea se fiafacutu pasi p e n t r u congresu, inse nu din menbr i i denumiţ i de archiere i , ci din deputati alesi de naţ iune .

Cu acést'a scire se pare a fi in legatura , ceea ce in-t ie leseramu decurundu din funte secura , cumca, la resp i -cat'a vointia a preagra t iosu lu i nostru monarchu in s ep -teman'a t recuta cancelarii de cur te Majlâth si Haller cu guberna tor iu lu Ardeiului coni. Crenev i l l e s icucomi te le su­p r e m u bar . Ludovicu Josika se fia t ienutu nesce confe-r int ie si svatuiria supr ' a modru lu i de a mult iami dor int ie le Romaniloru. Solidari tate numai si eara-si solidari tate, si apoi — curagiu, Romane, ck-i bunu Domnedieu!

Cronica esterna. Politic'a din afara o po temu fòrte p re scu r tu resumâ, fiendu ea tare seraca in evenimente de ce-va impor tant ia .

«Bismarck inBiar r i tz" ast 'a forma si in sep temane le t recute in l ips 'a al toru materie obieptulu celoru mai fan­tastice combinatiuni. Noi ne respicaramu in numeri i p r e ­mersi opiniunea modesta in acestu r e spec tu , celealal te le-asceptkmu de la viitoriu.

Cornitele Merode, minis t rulu de bătaia alu statului papalu , e demisiunatu, ba spumi ck se fia si esilatu d in Rom'a; cardinalulu Antonelli , minis tru de statu, inca ae se fia moiatu fòrte t a r e ; deunde si cei mai puc inu opti-mistici nu se mai indoescu despre real isarea unui t r a c -tatù de pace intre Rom'a si Itali 'a. Noi amu dìs'o de -multu, ck de ambe pa r t i l e - su Italiani pract ic i .

Regele si regin 'a Portugal iei caletorescu p r i n E u -rop 'a , si se dice, ck inaltii caletori voru cercetă si Vien'u. Regin 'a Portugal iei Mar i ' a Pi 'a , p r e c u m u se scie, e fii 'a regelui V ic to ruEmanue lu ; deaici unii voru a prognost ica o intorsetura in poli t ic 'a cabinetului nost ru facia cu noulu regatu italianu. Altcumu regin 'a Mari 'a Pi 'a d u p a marna se t rage din cas'a domnitór ia a Austr iei , si as t ­feliu visit 'a laudata s' ar potè esplica si numai din acést 'a cercustare .

Regimulu din Washington se fia pro tes ta tu incon- _ tr 'a t r upe lo ru straine si a inmult ì re i loru si deaici incolo in Mecsicu, si se fia dechiaratu, p recumca impera t î ' a mecsicana pana atunci nu o potè recunòsce , pana candu se voru mai află intr ' ins'a armate s t raine. E in t r eba re inse, ck óre , l ipsindu-se de t rupe s t ra ine, mai po té - se -va tenerulu imper iu sustiené o óra?

Varietăţi. Ponteficele Piu IX. p r in brevea „Universali* eccle-

siae gerendae" din 2 9 . Sept. 1850 res taura in Angli'a d inpreuna cu metropoli 'a Westmins ter , care numera 50 de parochie , episcopiele Beverley cu 6 5 , Birmingham cu 84 , Clifton cu 3 1 , Hexham cu 5 1 , Liverpool cu 84 , Me-nevi'a seau St. David and Newpor t cu 18 , Nor thampton cu 26 , Not t ingham cu 4 2 , P i y m u t h c u 2 3 , Salford cu 3 5 , Shrewsbury cu 39 si Southwark cu 5 8 de parochie . Nu­m e r u l u catoliciloru in acést 'a provincia besericésca era p r e atunci 1.150.000, ear acumu-su mai multi . F iendu est inderea geografica a provinciei de totu m a r e , ceea ce causédia o greu ta te in adminis t rarea ei s u p r e m a , deaci s. scaunu apostolicu dupa svatulu archiepiscopului de Westmins ter Manning va se impar ta numi t ' a provincia in dóue, mai red icandu o metropol ia a lă turea cu cea de pana acumu.

Decre tu lu de react ivarea gardei de cur te unguresci se sperédia cà Maiestatea sa-lu va subscrie in palat iulu lui Mati'a Corvinu din Bud'a, unde se ascépta se caleto-résca famili 'a imperatesca câtu de curendu p r e mai lun-gu t empu .

Fostulu judex curiae, com. Georgiu Apponyi , pe t rece p r e c u m u se scie mai in tota vér 'a in Kalksburg , nu de ­pa r t e de Vien'a, unde i-se crescu si prunci i in inst i tutulu par in t i loru Iesuiti deacolo. Fiic'a comitelui, o j una p ia-panda in etate de 17 ani, si-alese statulu monachalu si inainte cu câ te-va dìle imbraca câ novitia ras 'a caluga-résca intr 'o monast i re din Gratz .

Marea- Britania gelesce mórtea celui mai mare bar-batu de statu si diplomatu alu seu din t empur i l e mai nóue, a lordului Palmers ton, carele in 18 1. t r . s i - plini cursulu vietiei pamentesci in etate de 81 de ani. De n u ­mele si viéti 'a lui e legata istori 'a lumei in t rege din d e -cursulu celoru siese diecenie din u rma .

Escelinti 'a sa d. met ropol i tu Alesandru St. Siulut iu in 17 Octobre sosi de la Vien 'a in Blasiu. Intieleginti 'a deacolo indata alerga in castelu spre a-lu bineventâ si a-i multiami p e n t r u ostenelele puse in t ru aceste t empur i grele, candu unii sparlat i la bubu i tu re le torintelui se t ragu , se infunda si nu misîca nici mana nici pe t ioru . Blasianii s'au mira tu forte candu au cititu, cà Esc . sa ar fi mer su la Vien 'a spre a se justifica. Nice vorba. Metropol i tu lu Siulut iu a mersu la rogarea câtor'va R o ­mani buni , câ se lucre in capitala p e n t r u aperarea inte-reseloru nat iunei sale. Nu porunc i venite de susu l'au facutu se in t repr inda acést'a caletoria: ci indemnur i l e animei curatu romane si batutór ie pen t ru interesele nat iunei romane . („Gaz. T r a n s . " )

La espuset iunea de cai t ienuta in Brasiova in 17. 1. t r . „Gaz .Trans . " ne spune, ck nici unu Romanu dintre economii de vite nu si-a repres in ta tu rasele sale, cu tòte ck acestea, dupa pă re rea „Gazetei", in asemenare cu cele p remia te a ru fi po tu tu face foróre in t re tòte câte s e p r e -s intara numai din secuime; apoi adauge: „Pana candu

*" voru remane Romanii nepăsători a-si nobilita vitele, cari nobil i tate le -aru aduce unu folosu intrei tu , fora câ cre-scerea loru se-i constee mai mul tu , decâtu i-consta m a r -tiógele si boulencii, cari in lipsa de corne t rebue se-i apuce de urech i spre a-i indrep tâ ,hoisu seau c e a / Pă­rinţii preot i a ru t rebu i si aici nu numai se p r e m é r g a cu esemplu indemnator iu , ci sin din catedra seau din fruntea altariului a ru t rebu i se tragă luarea-aminte a poporu lu i idiotu la nobil i tarea si crescerea vi te loru; càci cererea

Cu tipariulu Mechitharistiloru.

din ,Tata- lu nos t ru ' ,panea nòs t ra sci . ' ar t r ebu i esplicata si in sensulu economicu alu poporu lu i , eara nu numai cá se r emana calicu si aici si dincolo." — Noi desi nu suntemu togm'a p e n t r u t ienerea de pred ic i agrarie si p r e l ege r i economice d e p r e amvonu, totuşi i -dàm d r e p t u din multe privint ie „ G a z e t e i , " incâtu adica t empulu de facia p re t inde cu to tadinsulu , câ preo t îmea nòst ra in at ingeri le sale de tòte dîlele cu poporu lu se influintiedie si in respec tu lu unei economie mai ratiunali asupr ' a p o ­poru lu i ce-lu pastoresce. Inse aci e în t rebarea : cà cumu va invetiá p reo tu lu p r e poporen i o economia mai r a d u ­nala, dèca nici dinsulu n ' a re nici o idea despre ea? Asia-dara se u rg i t àmu inainte de tòte p e n t r u infientiarea de cursur i economice in inst i tutele nòs t re clericali.

Beseric 'a României plutesce totu mai r apede càtra t ientia finala de a se desface cu totulu de scaunulu p a -t r ia rcha lu ecumenicu din Constantinopole. Domni tor iu lu României dede pres te granitia p r e t ramisu lu p a t r i a r -chului , a rchimandr i tu lu Cleobulu, si intr 'o scrisòre data càtra pa t r i a rchu lu constantinopoli tanu pasiesce cu ene r ­gia p e n t r u autocefali 'a besericei romane seau a Daciei si total 'a ei nea t e rna re de la beseric 'a bizantina. Vomu pe t rece de aci incolo cu a tenţ iune desfasiurarea acestei afaceri impor tan te .

In anulu scolasticu 1 8 6 3 / 4 gimnasiele romano-ca­tolice ale Ungariei fure cercetate de 9386 scolari magiar i , 1445 germani , 17 boemi, 29 moravi, 1114 slovaci, 28 poloni , 279 ru ten i , 266 serbi, 70 croati , 2 i tal ieni , 816 romani , 1 1 3 3 evrei .

Celebri tăţ i le natiunei slovace au fostu provocate de episcopulu Moyses a se aduna intr 'o conferintia na t iu -nale p r e diu 'a de 24 a lunei t recu te .

„Elemin te de istori 'a Transi lvaniei p e n t r u invetia-torii si scólele popular ie romane , scrise de Ioane V. Rusu, pa rochu si p ro topopu etc. Sabini, t ipar i tu si in comisiune la Fil tsch 1 8 6 5 . " Acést'a e t i t lulu une i cârt i de siese còle, care legata costa 30 cr. v. a., eara nelegata 24 cr . v. a. De raba tu se dà esemplar iu lu alu 11- lea . Adese amu in tonatu necesitatea cart i lotu scolastice; deci vediendu acestu opu, care corespunde a tâ tu de bine acestei l ipse, nu po temu a n u - l u recomendâ to turoru invet ia tor i loru nos t r i , si mai alesu atentiunei venera te ­lo™ ordinar iate romane t ransi lvane; in t roducundu- lu in scólele popu la r i e , voru face unu sierbit iu bunu inve-t iamentulu i . („Concord ." )

J0fT" Cu neplăcere primiramu in dilcle aceste doi numeri din „S'io-nulu r.," unulu adresatu in Rachisiu si cel'alaltu in Lit'a-romana, pre cari m. oficiu postalu din Clusiu ni-i tramise inderetru cu în­semnarea „unbekannt." Intr'accea ni se inscientiédia, cà in loculu din urma nici minierii precedinti nu i-a capetatu respcctivulu ni. o. domnu. Ast'a impregiurare, cu tote cà de la redactiune s'a facutu espeditiunea fóiei totdéuna cu gr ig ia si acuratétia, ne indémna se provocàmu pre acei p. t. domni prenumeranti, caroru pdte asemenea nu le-va fi sosi lu vreunu numeru seau altulu, cá se reclame dupa datina in epistole nefrancate si nesigilate, scriendu numai pre co­perta „Ze i tungs-Rec lamat ion;" noi suntemu gat'a a-le completa nu-merii. Numai câtu ne rogamu, cá in reclamatiune se ni-se scria si numirea germana seau magiara a postei ultime si a locuintiei, pentru cá nu cum'va se se împiedece semtîbilitatea prea natiunale a cutarui d. deregutoriu postalu potè dora chiaru in numirile romanesci.

PoSt'a redactiunei. P . t. domnilorn: I. A. in Fagapa-siu. Primesce inca odata espresiunea semtiementeloru nostre de mul-tiamita pentru atât'a bunetate. Publicarea celoru asceptate amu fostu siliti se o amenàmu pre numerulu viitoriu, inse nu mai departe. — I. B. in Petridu. Amu primitu cu multiamire. — G. L. d. P. in Be-iusiu. Celealalte cu cea mai deaprópe ocasiune. — V. G. in San-Mi-closiulu-mare. Câtu mai curundu le vomu dà la lumina.

Editoriu si redactoru respunditaroiu Dr. firegoriu Silasì.