Emoțiile si fobiile

EMOTIILE

”Ma domina ceea ce simt, nu ceea ce gandesc” – Octavian Paler

„Emoţia este o reacţie subiectivă la un eveniment relevant, caracterizată prin modificări fiziologice şi comportamentale”

Emoţia este o mişcare orientată în afară, un elan care se naşte în interiorul nostru şi vorbeşte anturajului, o senzaţie care ne spune cine suntem şi ne pune în relaţie cu lumea. Ea poate fi suscitată de o amintire, un gând sau un eveniment exterior. Ea ne călăuzeşte, amintindu-ne ceea ce ne place şi ceea ce detestăm. In acest sens, emoţiile noastre ne oferă sentimentul existenţei în această lume. Ele ne individualizează, conferindu-ne conştiinţa propriei persoane. Viaţa emoţională este strâns legată de viaţa relaţională.

Ce sunt emotiile?

Emoțiile se asociaza in cupluri contradictorii (bucurie-tristete, manie-relaxare, admiratie-dispret, simpatie-antipatie ), imprimand polaritatea caracteristica vietii afective. De aici si dihotomia clasica : emotii stenice care sporesc activitatea, maresc forta si energia persoanei, si emotii astenice , care diminuiaza energia si activismul persoanei. Aceasta polaritate rezulta din corespondenta, respectiv discordanta dintre nevoile, convingerile , obisnuintele individului si situatiile sau evenimentele vietii.

Putem imparti emotiile in: emotii pozitive (curaj, dreptate, blandete,

generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, incredere s.a.)

emotii negative (tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lene, egoism, neajutorare, disconfort, nerabdare, apatie, tensiune, confuzie, plictiseala, vinovatie, invidie, rusine, neincredere s.a).

Emotiile pozitive

Emoţiile pozitive pe care le trăim, de la recunoştinţă, bucurie, optimism, dragoste, încredere în sine, curiozitate, inspiraţie, speranţă, amuzament şi până la pacea interioară, joacă un rol important asupra întregii noastre bunăstări, contribuind, printre altele, la îmbunătăţirea modului în care gândim, a capacităţii de concentrare, a condiţiei noastre fizice şi intelectuale.

Ce impact au emoţiile pozitive asupra vieţii noastre?

Emotiile negative

Emotiile negative sunt unelte foarte eficiente, pentru ca redirectioneaza atentia si se asociaza cu comportamente constructive. De exemplu, in cazul rusinii, suntem mai receptivi la parerea celorlalti, pentru ca vrem sa ne restabilim statutul social pierdut: sau cand ne este frica, suntem mai vigilenti la posibilele amenintari.

In plus, prin faptul ca le exprimam, ne cresc sansele sa primim ajutorul de care avem nevoie: ascultare, compasiune, timp, ajutor financiar etc. De asemenea, pentru ca noi insine am trecut prin diferite momente emotionale dificile, putem sa ii intelegem mai bine pe altii, sa dam feedback empatic si sa formam si sa intretinem relatii de calitate.

Emotiile negative se pot invata de oriunde, dar influentele incipiente sunt marcante. De aceea, este importanta relatia parintilor si a educatorilor cu propriile emotii si cu cele ale copiilor. Parintii sunt primele modele de reglare emotionala si, de cele mai multe ori, strategiile prin care noi ne gestionam afectiv sunt preluate de la ei.

Cum transformam emotiile negative in emotii pozitive?

Ține-mă strâns și lasă-mă liber! Copiii au nevoi emoționale complexe, iar adulții care au în grijă copii se găsesc deseori în situația de a nu ști cum să reacționeze la manifestările emoțiilor celor mici. Fie că sunt copii pre-verbali, care nu pot vorbi despre sentimentele lor, fie că sunt copii mai mari, care de multe ori refuză să vorbească, poate fi dificil sa faci față unui copil care trece printr-o stare afectivă sau emoționala negativă.

Emotiile si copiii

Cum se manifesta emotiile? La nivel biologic, are loc activarea anumitor zone din creier care ne produc descarcari de hormoni si diverse substante (serotonina, dopamina, epinefrina, endorfine etc.). La nivel fiziologic, se manifesta prin expresiile faciale, postura, limbajul nonverbal pe care le adoptam atunci cand suntem cuprinsi de anumite emotii. La nivel comportamental, emotiile se exprima prin actele motorii pe care le realizam, actiunile in care ne implicam pentru a indeplini o sarcina, a ne satisface o dorinta noua sau altora ori pur si simplu pentru a ne detensiona de pe urma emotiei resimtite. De exemplu, un copil s-ar putea apuca sa picteze pentru a se linisti atunci cand e nervos, altul ar putea sa iasa in curte la joaca, in timp ce un al treilea ar putea sa arunce cu obiectele din camera, in toate directiile.

FOBIILE

Fobia este o teama inexplicabila, irationala, ilogica fata de o situatie, o actiune posibila sau un element specific - uman, animal, obiect, etc. Aceasta atitudine fata de factorul stresant este persistenta in timp (sentimentele se repeta cu fiecare ocazie ce aduce factorul de stres). Vorbim de o frica irationala pentru ca pericolul nu exista in realitate sau este mult exagerat in mintea persoanei respective. Persoanele care sufera de o anumita fobie se panicheaza deseori doar la anticiparea situatiei stresante sau doar la gandul ca ar putea fi puse fata in fata cu aceasta.

CE SUNT FOBIILE?

                            

In mod normal, frica ne protejeaza de pericol. Fobiile, in schimb, au foarte putin de-a face cu pericolul. Mai mult de 19 milioane de americani au cel putin o fobie- teama intensa, irationala atunci cand se confrunta cu o anumita situatie. Daca aveti o fobie, stiti ca frica si anxietatea nu sunt justificate, dar cu toate acestea nu va puteti abtine.

Clasificarea fobiilorAu fost identificate sute de fobii diferite, inclusiv frica de fobii. Expertii le impart in trei categorii:

agorafobia- anxietate intensa in locurile publice Claustrofobia -

teama anormala de a fi in spatii inchise.

Fobia sociala

- teama si evitarea situatiilor sociale

Tratamentul si preventia fobiilor Cele mai multe fobii nu trece de la sine si necesita tratament. Psihoterapia este un mod eficient de a trata cele mai multe fobii. Este posibila concentrarea atentiei asupra reducerii anxietatii si fricilor si gestionarea reactiilor la stimuli care induc frica. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este una din formele de psihoterapie de success in tratamentul fobiilor. Psihoterapia cognitiva presupune invatarea de noi abilitati de a reactiona la situatii care in mod tipic declanseaza anxietatea. Pacientii invata de asemenea ca gandurile negative cresc anxietatea si modalitatin dee a redirectiona acest tip de gandire

BIBLIOGRAFIE:

http://www.sistempsi.ro/index.php?page=fobia-si-tratamentul-ei http://www.la-psiholog.ro/info/fobii-totul-despre-fobii-de-la-a-la-zPROIECT REALIZAT DE:

VARGAS BIANCAPOP GIORGIANA ALINAGHEORGHES ANTONIA